! ! 4949Revista românã nr. 1 (63) / 2011

Toþi pretindem cã-l cunoaºtem peEminescu. Am citit tot ce s-a scrisdespre el, am reþinut pe dinafarã ver-suri sau poate am fredonat romanþe.L-am identificat cu Luceafãrul ºi,uneori, chiar l-am cãutat pe cerulsenin al verii. El reprezintã, de fapt,blazonul nostru spiritual, sinele nos-tru comun spre care ne întoarcemmereu pentru a ne regãsi, pentru a neînfrumuseþa, pentru a ne înãlþa.

Am crezut cã s-a spus totul despreEminescu, cã nu mai este nimic deadãugat. Cã nu este aºa ne spune ocarte superbã, Luceafãrul. Treptelespiritului hyperionic1, semnatã de unprofund cunoscãtor al operei poetu-lui, George Popa2. O carte care ne cucereºte de laprima paginã, în care autorul ne oferã o nouã inter-pretare a nemuritorului poem Luceafãrul, o lecturã încheie filosoficã despre arheul sinelui eminescian ºidespre treptele spiritului hyperionic. Cuvintele repet-itive ce exprimã spiritul operei unui poet, „nucleuloriginar activ ce emite energiile iradiante armoniza-toare”, sunt „arheii” construcþiei lirice, ne spuneGeorge Popa, care identificã la Eminescu trei aseme-nea cuvinte ce constituie temelia operei: dor,armonie, sfînt. Dorul, de inspiraþie popularã, se con-topeºte în operã cu cel mai profund eminesciancuvînt, armonie, realizînd o confundare a sufletuluicu lumea umanã (ca în poezia „Dorinþa), iar cuvîntulsfînt este „darul suprem fãcut de Eminescu lumii,sacralizarea cuprinzînd un evantai aproape exhaustival elementelor naturii ºi vieþii”.

Leitmotivul operei eminesciene ºi arheul poetuluieste însã luceafãrul, care constituie, în viziunea luiGeorge Popa, individualitatea onto-axiologicã a poe-tului. Poeziile La mormîntul lui Aron Pumnul („sestinse un luceafãr, se stinse o luminã”), Apari sã dailuminã (postumã), Scrisoarea a IV-a, Geniu pustiu,Odin ºi poetul (postumã) ºi, desigur, Luceafãrul suntanalizate, pe rînd, de autor, care descifreazã cu ele-ganþã mesajul eminescian: „luceafãrul este geniul,

strãinul în raport cu lumea umanã”.Acel „alt regn ontic” cãruia aparþinegeniul îl situeazã pe cel mai înaltrang axiologic în poemul Luceafãrul,în care este evidentã delimitarea luiHyperion de onticitatea umanã.Luceafãrul, ca identitate spiritualã alui Eminescu, a fost poezia însãºi,cea care i-a asigurat „aripile zboruluiinterior cãtre acest sine profundtranstemporal”.

Revenind la treptele spirituluihyperionic, observãm cã, în viziuneaprofesorului George Popa, trepteleînseamnã, pe rînd, transubstanþiereahyperionicã a lumii, transvaluareahyperionicã a temporalitãþii ºi eliber-

area dincolo de dincolo.Luceafãrul ca spaþiu al absolutului sau transub-

stanþierea hyperionicã a lumii este un eseu desprespaþiile fizice ºi sufleteºti care, aflate în permanentãmiºcare, cãutare, creioneazã diferite stãri spirituale ºiajung sã separe sferele existenþiale ale absolutului ºicontingentului. George Popa identificã patru aseme-nea spaþii: spaþiul sentimentului omenesc, spaþiulascensional al sentimentului, spaþiul stelar ºi spaþiulabsolutului.

Spaþiul sentimentului omenesc aparþine muritoru-lui, pajului Cãtãlin, ºi este un spaþiu strîmt („unungher”, cum îl numeºte Eminescu), din punct devedere fizic ºi sufletesc. Fãrã angoase existenþiale,„bãiat din flori ºi de pripas”, „copil viclean de casã”,caracterizat prin pragmatism ºi ambiþii mãrunte, esteadept al iubirii carnale, spre care o atrage pe Cãtãlina.Spaþiul ascensional este acela al Cãtãlinei, atrasã deideal, de sferele superioare ale spiritului, într-o încer-care de depãºire a condiþiei sale umane. Eminescuface din Cãtãlina o punte virtualã între pãmîntesc ºiceresc. Luceafãrul, pe de altã parte, se identificã cuspaþiul stelar, „descendent pentru o vreme”, caretinde sã reuneascã fizicul cu metafizicul. În fine,spaþiul absolut este acela descris de zborul luceafãru-lui cãtre demiurg, un spaþiu „construit din convulsii

LUCEAFÃRUL.LUCEAFÃRUL.

TREPTELE SPIRITULUI HYPERIONICTREPTELE SPIRITULUI HYPERIONIC

Aurora ªTEFAurora ªTEF

de luminã”, în viziunea autorului eseului. Frumuseþea ºi unicitatea poemului este datã de

fantastica contrapunere a acestor spaþii, de dialogullor permanent, tensionat ºi luminat din diferite unghi-uri.

Ridicarea spre cer a ochilor Cãtãlinei, ezitãrilesale „pe miºcãtoarele cãrãri”, dorinþa sa de a se con-topi cu cosmicul într-un elan ascensional atrage„miºcarea coborîtoare a lui Hyperion”. Revãrsarea deluminã din poemul eminescian are rol ontologic ºiaxiologic, învãluind-o pe Cãtãlina într-o aurã spe-cialã, transformînd-o într-o „frumuseþe de model ste-lar”. George Popa ne face sã descoperim la Eminescuo fenomenologie originalã în problema abordãriispaþiului, datã de convertirea în spaþii lãuntrice alumii din afarã, iar în Luceafãrul substanþa de trans-fer este lumina.

George Popa identificã în dialogul dintre acestespaþii mai multe trepte axiologice: o supravoltare aluminii astrale la apropierea Luceafãrului deCãtãlina, o încercare de coborîre în spaþiul domestic,al omenescului (care sub aspect temporal este o„transcendere a timpului cotidian cãtre un nou ritm,...un alt nivel cosmic”), o chemare spre înãlþimi, dupãce Hyperion intuieºte neputinþa dar ºi nefiresculcoborîrii sale. Fin cunoscãtor al picturii, autorulinsistã asupra modului în care Eminescu a folositculoarea pentru a sugera toate aceste tensiuni: albas-tru-galben („pãr de aur moale/vînãt giulgi”), alb-negru (contrast dramatic dintre „negrul giulgi – mar-moreele braþã”).

Zborul Luceafãrului spre demiurg, spre „adîn-curile cele mai insondabile ale conºtiinþei sale de fãp-turã superioarã”, este vãzut în contrast cu spaþiul„liliputan” al pajului, pasaj minor în cadrul poemului,moment de pauzã dar ºi de suspans în jocul tensionatal dorinþelor ce dirijeazã celelalte douã spaþii.Balansul Cãtãlinei între atracþia pentru condiþia samuritoare ºi cea superioarã a astrului creeazã unspaþiu ambiguu care subliniazã sfîºierea fiinþeiomeneºti între cele douã niveluri ontologice. În fine,zborul Luceafãrului spre demiurg este, în viziuneaautorului, „spaþiul cel mai dinamic din cîte au fostzugrãvite în poezia universalã”, „metafora plasticã adorului unei fiinþe superioare”, ºi marcheazã dis-tincþia ºi imposibila osmozã dintre teluric ºi ceresc.

În urmãtorul eseu al cãrþii, transvaluarea hyperi-onicã a temporalitãþii, George Popa este preocupat dedrama timpului exprimatã în poemul Luceafãrul.Autorul ne invitã la o analizã mai subtilã a dihotomi-ilor contingent-absolut, realitate-idealitate, pãmîn-tesc-ceresc, imanent-transcendent, efemer-etern etc.,

ce stau la baza interpretãrii filosofice a creaþiei luiEminescu.

Finitudinea lumii omeneºti („cercul strîmt”) ver-sus „cereºtii” (entitãþile astrale nemuritoare dar ºinefericite) formeazã, fãrã îndoialã, antitetica poemu-lui Luceafãrul. George Popa „cîntãreºte” cele douãtemporalitãþi – umanã ºi astralã – în economiapoemului ºi vorbeºte despre „densificarea timpului”în douã sensuri: acela al transformãrii sale în prezentetern ºi în folosirea de cãtre Hyperion a temporalitãþiiomeneºti în scopul integrãrii în noua lume. Primulsens este evident, în viziunea autorului, în întîlnireadintre Cãtãlina ºi Hyperion, dar ºi în secvenþa finalãîn care Cãtãlina rãspunde pajului). Cel de-al doileaeste dat de dedublarea lui Hyperion, de sustragerea sadin eternitate ºi de intrarea în temporalitatea umanã,pentru a participa la „viaþa universalã, la iubire”, cuasumarea riscului pierderii nemuririi. George Popainterpreteazã magistral aceastã dedublare ca schim-bare a unui „nonconþinut etern pentru un conþinutpãmîntesc dar extatic, concentrînd într-însul oveºnicie multicolorã, de valoare diferitã, dacã nu«superioarã», unei monotone, incolore veºnicii ori-zontale”.

Autorul ne invitã sã reflectãm asupra ideii de„impas al temporalitãþii” la nivel conceptual sauontologic în poemul Luceafãrul. Pe de o parte arputea fi un impas datorat modului european de per-cepere a timpului ca o curgere heraclitianã, ire-versibilã, ºi, pe de altã parte, ca un impas al timpuluiînsuºi. Din perspectivã ontologicã nici timpul umannici cel astral nu sunt, în mod absolut, satisfãcãtoare.Efemeritatea agitaþiei existenþiale a omului, chiarîncãrcatã de bucuria iubirii, a evenimentului, a comu-niunii, conduce la un nonsens din perspectiva valo-rilor eterne. La fel se întîmplã ºi cu liniaritatea ontic-itãþii „cereºtilor” în absenþa afectivitãþii, a „vieþii” ºia istoriei proprii.

În viziunea lui George Popa, Eminescu încearcã,pentru ieºirea din acest impas, „sintetizarea celordouã forme ontologice de timp”, ieºirea dintr-oveºnicie imuabilã cãtre una în continuã miºcare, plinãde viaþã ºi de dimensiuni umane, pentru ca „increatulsã se îmbogãþeascã cu întreaga coloraturã a contin-gentului, pãstrîndu-ºi, în acelaºi timp, durata fãrã demoarte”.

În ciuda imposibilitãþii concilierii celor douã tem-poralitãþi, a schimbãrii lor destinice, poemul pare cãreabiliteazã omenescul în raport cu transcendentul,dar creeazã, în acelaºi timp, o stare temporalã nouã, o„veºnicie de tip uman”. Noutatea pe care hermeneu-tul George Popa o aduce se numeºte „timpul mitu-

! ! 5050 Revista românã nr. 1 (63) / 2011

lui”, adicã rãspîntia la care se întîlnesc cele douã tem-poralitãþi. Numai acolo, ne asigurã autorul, ºi numaisub cataliza poeziei, se întîmplã miracolul transfor-mãrii în prezent etern a vieþii omeneºti.

Treapta cea mai de sus a cãrþii profesoruluiGeorge Popa, „eliberarea dincolo de dincolo”, neconduce spre o perspectivã cu totul nouã în cerc-etarea eminescologicã: dorinþa lui Eminescu de areface poemul Luceafãrul. Este, într-adevãr,Luceafãrul un „poem neterminat”? George Popaaduce ca argument o notã de manuscris în care poet-ul vorbeºte despre modificare poemului ºi despre unfinal mult mai ridicat, à la Giordano Bruno. Cum,potrivit concepþiei filosofice a acestuia, zborul int-electului celor rari este fãrã sfîrºit, sinele eminescianar fi intenþionat sã transgreseze atît „focul heraclitian,teluric”, cît ºi cel îngheþat, astral, ºi sã atingã „eliber-area ultimã” (dincolo de orice sistem ontologic, dar ºide nefiinþã).

Logica interpretãrii lui G. Popa se sprijinã, înacelaºi timp, pe cele mai avansate date ºtiinþificeprivitoare la existenþa dincolo de lumea ºtiutã a unei„antilumi”, ceea ce marcheazã intrarea metafizicii înºtiinþã. Prin urmare, Eminescu, în viziunea sa, atingetotala eliberare într-un spaþiu în care se întîlneºte cumarile intuiþii ale umanitãþii, graþie unei conºtiinþeextramundane. Marea dramã a vieþii poetului,sfîºierea permanentã între „eul intramundan ºi sineletransmundan”, îi deschide calea spre „transposibil”,spre acel „ne-unde” în care „Sinele se redã luiînsuºi”.

Poemul Lume ºi geniu, semnat de George Popa ºiinclus în volum, este o continuare imaginarã aLuceafãrului, în aceeaºi metricã. Pornind de ladefiniþia geniului din Povestea magului cãlãtor înstele (entitate strãinã într-o lume strãinã) ºi de laideea lui Giordano Bruno despre geniu ca „gînd pur”,ca intelect în perpetuu zbor spre eliberare metafizicã,autorul imagineazã un dialog între Hyperion ºiDemiurg, al cãrui mesaj original este acela al exis-tenþei unei legi implacabile care scapã ºi creatoruluiºi care stã la baza unei lumi perisabile. Zborului fãrãoprire al intelectului „eroic” al geniului i-ar reveniposibila eliberare. Frumuseþea poemului, însã, nupoate fi descoperitã decît prin lecturã.

În eseul final, ataºat ca addendum, intitulatLuceafãrul ºi Faust, autorul comparã capodoperacreaþiei lui Goethe cu aceea a lui Eminescu. Izvoarelede inspiraþie (o legendã germanã ºi basmul luiKunisch), axiologia, sensul iubirii, focul ºi aspectulreligios sunt avute în vedere în acest demers. Chiardacã legendarul doctorul Faust este „salvat” de

Goethe de la infern dupã sãvîrºirea unor fapte bune,ideea de pãcat în sens nelimitat este constant legatãde natura umanã. În poemul eminescian, prevaleazãideea definirii geniului ºi a destinului sãu.

Sub aspectul structurii, autorul identificã în Fausto operã barocã, supraabundentã, axatã pe triada expe-rienþelor eului uman (aspiraþia spre iubire, spre fru-museþe ºi putere), ºi Luceafãrul, pe de altã parte, caoperã comparabilã cu o tragedie anticã, solemnã, fãrãdigresiuni ºi efecte secundare. Din punct de vedereaxiologic, puritãþii spiritului hyperionic i se contra-pune destinul „titanic” al lui Faust, însoþit de diverse-le forme ale pãcatului creºtin.

Iubirea carnalã versus iubirea „cosmicã” din celedouã opere reflectã, în final, ºi aspectele religioase:omul adamic al lui Goethe, care, deºi îl neagã peDumnezeu, va fi mîntuit, urmînd logica creºtinã, pecînd în Luceafãrul, în absenþa unor apeluri religioase,este vorba despre drama creaþiei, despre sacralitateaiubirii ca „energie cosmicã de refacere a Unului”.Prin forþa argumentului, a textului, prin trimiteri lacreaþia universalã, autorul ne conduce cãtre aceeaºiconcluzie în ce priveºte capodopera eminescianã: detranscendenþã spiritualã, de transtemporal, spredeosebire de Faust, care a cucerit intratemporali-tatea...

Luceafãrul. Treptele spiritului hyperionic: o cartecare, cu siguranþã, va deveni un reper în cercetareaeminescologicã. O carte care surprinde prin noutate.Sintagmele absolut originale: „spiritul hyperionic”,„timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo”, identi-ficarea arheului eminescian, ideea originalã privindconvertirea în spaþii lãuntrice a lumii din afarã, ideeapoemului neterminat, continuarea imaginarã, în met-rica Luceafãrului, a unui dialog filosofic, suntdovezile unei profunde înþelegeri ºi interpretãri aoperei eminesciene pe care George Popa o plaseazãîncã o datã în nemurire, redãruindu-ne-o.

Note:1. George Popa, Luceafãrul. Treptele spiritului hyperion-

ic, Editura ARHIP ART, Sibiu, 2010.2. Autor al volumelor: Spaþiul poetic eminescian,

Junimea, 1982, Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989,Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, UniversitasXXL, 2003, Libertatea metafizicã eminescianã, Timpul,2005, Deschideri metafizice în lirica eminescianã, Floarealbastrã, 2007, Eminescu sau dincolo de absolut, PrincepsEdit, 2010.

! ! 5151Revista românã nr. 1 (63) / 2011