ANUL XVI w NR. 680 w 28 MARTIE – 3 APRILIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

O întâlnire cu scriitoarea Veronica D. Niculescu, în jurul romanului Toți copiii librăresei.

MARTA PETREU –DOMNI ȘI DOAMNE

PAGINILE 8-11

PAGINA 12

DESPREBEETHOVEN ȘISTATUL ACASĂ –INTERVIU LAVREME DEPANDEMIE CUCORINA BELCEA

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest volum,care va apărea în curând încolecția „Plural“ a EdituriiPolirom.

PAGINA 6

IN MEMORIAM

„O POVESTE DE DRAGOSTE ȘI DE SPAIMĂ“, O CARTE DESPRE„CRUNTE VREMURI MINUNATE“

LA TRECEREALUI VINTILĂMIHĂILESCU

LA TRECEREALUI VINTILĂMIHĂILESCU

2ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA VERONICA D. NICULESCU

„Scrisul e singurătate“

ALINA VÎLCAN

TOȚI COPIII LIBRĂRESEI. Cum a apărut cel mai nou roman pecare îl semnați, Toți copiii libră-resei (Polirom, 2020)? Ce a inspirat personajul Silvia Albu?

Am scris Toți copiii librăre sei anultrecut – un an incredibil, în careluni de zile s�au sudat ca într�osingură bucată uriașă de timp,fără pauză, dedicată sută la sutăacestei cărți – de la începutul luimai până la jumătatea lui octom�brie, când am încheiat ultima re�citire. Câteva frânturi din cartedatau însă de acum șapte�opt ani,când, după ce încheiasem poves�tirile din Roșu, roșu, catifea, amcontinuat să scriu niște texte camdin aceeași lume, toate cu copii –simțeam că sunt altceva, ceva nou.Am continuat să scriu asemeneatexte și în anii următori, teancul s�a îngroșat... Erau fragmente dintr�unîntreg care începuse să prindă viațădeja. A mai durat până la povesteaîn sine, au urmat alte cărți. Dargândul la povestea asta, încă ne�clară, a rămas, a zăbovit ca un fun�dal permanent. Ce trebuia să fiecartea asta, ca un vis sâcâitor, pen�tru care încă nu eram pregătită?Un roman, desigur, dar cum?

În primăvara anului trecut,cartea nouă a răbufnit cu o forțăteribilă. Firul proaspăt, gros răsu�cit, povestea librăresei Silvia Albu,care transforma și ținea totul într�unloc s�a născut din senin. Din senin –

după vreo opt ani de tors la idee șiadunat bucățele! M�am rupt detoate și�am scris romanul, în ceamai intensă perioadă dedicată scri�sului pe care am trăit�o vreodată.

Este o carte cu model. Pe cân�tecul de fundal curg poveștile co�piilor. Modelul e limpede. Vocilesunt distincte. Ecuațiile sunt rela�tiv simple, pentru cititorul atent.E cea mai lungă dintre cărțilemele și cea mai poveste�poveste. I�am căutat amploarea și simpli�tatea. E o poveste de dragoste și despaimă. E o poveste pe care n�aș fiputut să o scriu acum zece ani. Mi�atrebuit timp și mi�a trebuit maiales vârsta – ca să pot înțelege maibine tot ce�am trăit noi atunci. Șimi�au trebuit alte cărți scrise, casă fiu în stare să spun. Nu e o cartedespre comunism. E o carte de �spre viață, despre timpuri trăitede noi. Firul timpului nostru nuse rupe grosolan în două, atunci șiacum. E viață și�atât. Despre o bu�cată de viață de�a noastră am

scris, folosindu�mă de personajulSilvia Albu. Despre „crunte vre�muri minunate” am scris. Desprecopii și tineri, despre femei șibărbați deopotrivă, despre prezen�țe și absențe. Mi�am amintit și mi�amimaginat, scriind cartea asta. Amavut nevoie să o scriu.

PITEȘTI, 1983. Romanul își poartă cititorul în România anu-lui 1983. Cum a fost pentru dvs.să vă întoarceți în Piteștiul acelui timp?

A fost intens. M�am dus în anii co�pilăriei și adolescenței mele, însăînsuflețind un personaj adult:Sil�via Albu este o femeie cu opt animai mare ca mine. Am vrut să potscrie despre problemele pe care leîntâmpinau adulții atunci, nu co�piii. Cu mintea de acum să revinacolo și să înțeleg ce trăiam noitoți, într�o lume îngustă, strâmtă:cadrul e decupat foarte strâns, to �tul se petrece într�un cartier, din�tr�un oraș mic, de�a lungul unei

singure veri. Am folosit memoriamea și a părinților mei și m�am șidocumentat mult. M�am pomenittrăind cu totul acolo. După orelede scris zilnic, când ieșeam pestra dă îmi trebuia timp ca săînțeleg unde sunt, ce caut aici. Amascultat muzica acelor ani, odatăcu personajele – și mă încântă ci�titorii care îmi scriu constant că s�au molipsit de melodiile uitate, dedemult –, am scotocit prin foto�grafii de arhivă, prin programe deradio și TV, prin articole din „Scân�teia“, am citit despre nașterile pre�mature și despre atelierele mește �șugărești, despre ceasornicari șidespre străzi dispărute, a fost ocufundare totală în acel an, 1983,anul primei transmisiuni color laTeleviziunea Română, anul dedupă raționalizarea alimentelor,când sărăcia era tot mai acută.

COMUNISMUL DIN CĂRȚI. Cumvedeți literatura autohtonă despre comunism, la 30 de anidistanță? Cum considerați căstăm la acest capitol față de altestate din blocul exsovietic?Dacă în capitala noastră nu exis-tă un mare muzeu dedicat co-munismului, ca la Praga sau laBudapesta, s-a reușit măcar re-cuperarea acelei perioade prinintermediul literaturii?

S�au scris, numai în anul prece�dent, câteva cărți interesante cuacțiunea plasată în anii de di�nainte de 1989 sau care atingtangențial acea perioadă. Eu nupot răspunde decât din punctulmeu de vedere: m�a interesat nusă scriu despre comunism, ci săscriu o poveste plasată atunci,într�o epocă problematică, pecare o cunosc. Mi�era familiar te�ritoriul. Aveam 21 de ani în de�cembrie 1989 și sunt un „decre� țel”. Ce motiv mai bun să te apucisă scrii despre dragoste și spaimă,despre copii care se nasc sau nuse nasc, despre copii doriți saunedoriți? Alegerea mea este, așa �dar, una foarte personală. Iar po�vestea, la fel, se duce la nivel per �sonal, intim. Mai mult, cartea areatâtea fațete; nu mi�am dorit sărecuperez o perioadă, ci să scriu opoveste. Toți copiii librăresei este

povestea complexă, multifațetată,pe care visam de ani de zile să oscriu, ardeam să o scriu – iar cândvisam, habar nu aveam că mă voiduce iarăși spre anii aceia, ca înRoșu, roșu, catifea. E o povestedespre cum era să te îndrăgosteștiatunci, lucru atât de firesc ori�când și oriunde, și să te trezeștiîntr�o situație de viață și de moarte.De asta îmi place să spun că este opoveste de dragoste și de spaimă.Dar e și povestea unei femei carenu are copii, însă trăiește într�olume plină de copii. Mai este și opoveste despre vis, despre încrede�rea în celălalt, despre bucurie. E șidespre familii și însingurare. De �spre frumusețea verde care disparede la marginea orașelor, desprezone întregi înghițite de con�st rucții. Sunt multe fațete și totul eo alegere foarte personală. Aș vorbiașa, doar la nivel individual.

AMINTIRI. V-ați născut la Pitești,în 1968, aveați, așadar, 21 de anila Revoluția din 1989. Cum ațirememora primii 21 de ani dinviața dumneavoastră?

E imposibil de răspuns aici. Darpoate că Toți copiii librăresei estechiar asta, o încercare de reme�morare, deși este o carte de fic �țiune. Personajele și întâmplărilesunt imaginare, doar decorul estereal: Piteștiul meu natal. M�amamuzat să văd că există cititoricare confundă autoarea cu perso�najul principal din carte. La a do�uăsprezecea carte nu credeam sămai pățesc așa ceva... Sau poate?O să spun aici un secret. Am stre�curat în roman, într�o scenă do�mestică aparent nesemnificativă,trei personaje fugare care suntemnoi:mama mea, eu și sora mea. Oscenă extrem de rapidă, trasată

O întâlnire cu scriitoa -rea Veronica D. Nicu -lescu, în jurul romanu-lui Toți copiii libră- resei, „o poveste dedragoste și de spaimă“,o carte memorabilă de-spre „crunte vremuriminunate“.

Mă hrănesc dinteatru și muzică și film la fel de tareca din carte – sauchiar mai tare.

3ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

din tușe clare. Și suntem acolo cunumele noastre adevărate, deatunci. Suntem în holul aparta�mentul nostru, eu ies din cameramea, sora mea vine dintr�o plim�bare, mama vorbește cu SilviaAlbu. Totul, în jur, e ficțiune. Saurememorare, o să întreb, revenindla întrebarea dumneavoastră. La�boratorul e complicat și n�aș tul�bura mai mult apele.

ALEGERI. Ați studiat la Institutulde Construcții din București șichiar ați lucrat pentru câțiva anica inginer proiectant, părăsinddomeniul în favoarea jurnalis-mului. Cum a fost? Cum ați alesce să studiați și cum a fost săschimbați apoi domeniul? Șicum vă amintiți astăzi de anii de presă scrisă?

Totul e ca dintr�o viață anteri oa �ră. Am făcut ca mulți alții dingenerația mea, care erau buni și lamatematică. Eu sunt uluită cândaud oameni din zona literară carese laudă că erau vai de capul lor lamatematică. Nu prea înțeleg. ÎnPitești, Liceul de Matematică�Fi�zică „Nicolae Bălcescu“ (acum Co�legiul „Ion C. Brătianu“) avea și ceimai buni profesori de română șiengleză. Așa am ajuns acolo, așase făcea. Și așa mai departe. E opoveste clasică a acelor ani. Regă�sirea drumului firesc a durat maimult de zece ani. Prefer să nu mi�iamintesc, pentru că tot ce a urmata fost – este – mult, mult mai in�tens. Anii de tradus Beckett într�oizolare deplină au făcut pentrumine mai mult decât anii deînvățat matematică în facultate.Dau tot ce am clipei de acum. Iarclipa asta durează deja de vreooptsprezece ani – din 2002, decând scriu.

ATRACȚIA TRADUCERILOR. Ațitradus numeroase cărți ale unorscriitori importanți, precumVladimir Nabokov sau Samuel

Beckett, ați primit premii pentrutraducere. Considerați astăzi cătoată această activitate de tra-ducător i-a folosit scriitoarei,putem vorbi de o anumităînțelegere în profunzime a lite-raturii prin intermediul migaleiatât de necesare în procesul detraducere?

Traducerea înseamnă lectură in�tensivă. Și supușenie. Și tăcere.Mi�a folosit enorm aproape tot ceam tradus. Am învățat, privind deaproape și tăcând. Când vorbescde tăcere, mă refer la faptul căatunci când traduci un alt scriitor,vorbești cu cuvintele lui. Tu eștimut. Mut și de admirație, uneori!A fost o plăcere enormă la anu �miți scriitori. Nabokov și Beckettnu se uită, îți intră în fibră. Greu eapoi să te desprinzi de cel mare,adorându�l în continuare, să cauțidrumul tău, să găsești vocea ta. Eesențial asta: să vorbești iarăși cuvocea ta, nu cu a altuia. Și voceata, descoperi după multă tăcere, s�a schimbat. Se îmbogățește, fărăîndoială. Sunt recunoscătoare șiîndatorată celor mari. Și ar mai ficeva esențial ce am învățat tradu�când: răbdarea și disciplina.

PROVOCARE. Dacă ar fi săvorbiți în câte o singură frazădespre fiecare dintre cărțile pecare le-ați scris până acum, cumar suna aceste scurte descrieri?

Adeb – povestirile din volumul dedebut, scrise când scăpasem dinocna unui cotidian local, au fiecareun ceva „senzațional“, dar sunt defapt primul meu gest anti�eveni�ment. Orchestra portocalie – ia �răși povestiri, multe sunt cioburide viață cu o muchie tăioasă, cupersonaje femei. Roșu, roșu, cati�fea – povestiri din Republica So�cialistă România, multe cu copii,dar sunt și animale, sunt și bă�trâni, întâmplări de un banal ex�traordinar atunci, care pot păreaireale acum. Simfonia animalierăși Hibernalia – două cărți�pere�che, mici cât un CD, neîncadra�bile, la care țin enorm și pe caresper să le public împre ună în

curând, doi pitici care cântă cuglas sumbru despre izolare șiviața ca drum către moarte. Sprevăi de jad și sălbăție – romanulmeu cel verde, cu un cuvânt sofis�ticat în titlu, ca un avertismentcătre cititor : „Nu intra dacă nu aichef de joc și de mister, ai grijă, lu�crurile pot fi complicate“. O varăcu Isidor – prima mea carte pen�tru copii (copii mari, plus adulți),bestsellerul meu, căruia îi plănu�iesc continuarea.

ROMÂNIA CULTURALĂ. Cum vise pare mediul cultural autoh-ton în mileniul III? Stăm binemăcar la acest capitol?

Caut să mă uit puțin în jur. Fac unpas în lateral și mărturisesc sin�cer: nu înțeleg ce înseamnă „lu �mea literară“, când văd formu� larea asta tresar. Ce o însemna?Eu sunt un om, lucrez acasă lamine, singură am început și sin�gură o să termin. Scrisul e singu�rătate. „Lumea literară“ nu există.Mediul cultural? Mă hrănesc dinteatru și muzică și film la fel detare ca din carte – sau chiar maitare. Mi�ar plăcea să existe maimulte reviste culturale, asta potspune, se simte teribil lipsa lor, lafel cum se simte lipsa paginilor decultură din ziare. E un gol impor�tant. Am simțit în ultimii ani uninteres în creștere pentru litera�tura română, semne îmbucură�toare, tiraje mai mari, o frenezieîn spațiul public. Din păcate, vinvremuri complicate.

COTIDIAN. Cum arată o ziobișnuită pentru scriitoarea Veronica D. Niculescu?

Dimineață, fereastră însorită, gă�lăgia șantierul de vizavi, cafeaua,micul dejun, ușa camerei închisă,orele�de�lucru�orice�ar�fi, ușa des�chisă, plimbarea de la prânz,cumpărăturile, gătit, odihnit unpic, ceaiul cald, ușa camerei în�chisă, orele�de�lucru�orice�ar�fi,ușa deschisă, știrile de seară, fil�mul de seară. Vorbesc rar cu alțioameni, singura mea companie esoțul (și prietenul) meu. Caut ra�risim alți oameni, pot număra pedegetele de la o mână de câte oriîntr�un an deranjez pe cineva cu„hai să ieșim, hai să ne vedem“. Nusimt nevoia. Nu folosesc telefonul.Scriu însă scrisori, e�mailuri, mai

ales celei mai bune prietene, fărăde care m�aș simți foarte singură.Este esențial să scrii scrisori. Poțivorbi mult mai bine așa decât fațăîn față. Uneori ne scriem cum amtrecut una pe lângă ferestrele ce�leilalte și asta ne�a umplut sufle�tul de căldură și încredere („Și amștiut că acolo ești tu“).

GENERAȚII. Revenind la roma-nul Toți copiii librăresei, careaduce în prim-plan vremuriletrăite de cei ce au fost tineri înanii ’80, dacă ar fi să-i punem înoglindă pe cei care erau tineriatunci cu cei care sunt tineri azi,cum ar arăta această imagine?Ce ați spune că s-a schimbat radical?

Este o întrebare extrem de intere�santă mai ales pentru cei tinericare vor citi cartea. Ei vor puteapuncta diferențele, chiar e unexercițiu interesant. Ce mi�a datcuraj când am început să scriucartea e faptul că Prologul, inițialo povestire publicată într�o anto�logie destinată adolescenților, afost foarte bine primit de elevi, înolimpiade de lectură și ateliere.Au fost impresionați, au făcut de �sene și filmulețe cu personajele.Deci au înțeles. Deci ne aud.

Mă gândesc, dacă e să vorbimde diferențe, la ceva ce am spus șicând am publicat O vară cu Isidor.Se tot vorbea pe atunci că, vai, „co�piii din ziua de azi“, tinerii doar cutableta, doar cu telefonul, că numai poți scrie nimic dacă nu e legatde telefonul mobil. Nici gând. Va�lorile esențiale sunt ace leași. Euam scris despre prietenie și liber�tate. Și se pare că le�a plăcut. Mi separe important să ne uităm sprelucruri esențiale, me reu valabile.Restul e supra față, e zgură.

STAREA LITERATURII. Privindîntr-o manieră obiectivă spre li-teratura de azi, de la noi, ce ațiremarca? În privința vocilorscriitorilor, a literaturii scrise defemei, în privința pieței de carte,a cititorilor? Care este starea li-teraturii în lumea noastră capi-talistă, în care consumăm multși haotic (nu neapărat carte)?

Nu îmi place să vorbesc despregrupuri de nici un fel, doar despreindivizi. Îmi plac anumiți autori șiîmi plac anumite cărți de�ale lor.

Cât despre consum, au fost anibuni, chiar foarte buni, față de cene așteaptă. Ne�am bucurat de ti�raje ceva mai mari, de vânzări, dedrepturi de autor și de traducătordin care se putea trăi, cu ceva hăr�nicie. „Dar de�acuș, zise el cu glassfârșit, dar de�acuș s�a isprăvit.“ Osă privim în urmă cu regret, laacești ani. Vom trăi și vom vedea.Eu scriu, indiferent că mai existăpe lume vreo librărie sau nu.

CĂRȚILE PE CARE LE IUBIM.Care sunt scriitorii care vă placmai mult decât alții, de la careconsiderați că ați avut cel maimult de învățat, care sunt acelecărți pe care le iubiți într-o ma-nieră aparte? Pe scurt, câtevarecomandări de lectură pentruaceastă perioadă în care stămacasă...

Lista e uriașă, încerc, telegrafic.Cehov! Beckett. Nabokov. Aș ziceFoc palid, din întregul Nabokov –cine nu l�a citit pierde enorm.Don DeLillo – Punctul Omega, ocarte tradusă care m�a atins ex�trem de tare, un roman scurt, eacolo o liniște picurată care îți ră�mâne în gând, îți dorești să scriiașa. Lewis Carroll – Sylvie șiBruno, o capodoperă adorabilă,sofisticată, cu un întreg capitolscris în versuri. Mă amuză să audla câte o cafea, să văd în câte�unarticol, că mi se pun în cârcă au�tori cu care n�am nici în clin, niciîn mânecă. Ba chiar că m�ar fi in �fluențat una, alta. Autori pe carenu îi citesc sau pe care chiar îi res�ping. Așa�i viața, se întâmplă decând lumea. Nu�mi place, de pil �dă, Elena Ferrante – ce să fac, m�am străduit cu o carte, n�a mers.Îmi place Lydia Davis. Dintre căr �țile anului trecut, m�a topit Me�lancolia lui Mircea Cărtărescu.Trebuie să o recitesc. SDC

Toți copiii libră-resei este povesteacomplexă, mul ti -fațetată, pe carevisam de ani dezile să o scriu.

M-a interesat nu să scriu despre comunism, ci să scriu o poveste plasatăatunci, într-o epocă problematică, pe care o cunosc.

© E

ma

Coj

ocar

u

4ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020opinii www.suplimentuldecultura.ro

Din păcate, Jurnalul, la fel capandemia, continuă.

*Martie, 22

Dacă e adevărat că toate națiile setrag din extratereștri, atunci româ�nii par că se trag din niște ex tra �tereștri clăpăugi cu frică organicăde curent și foarte încrezători înîncleștarea cu pandemiile.

Dacă venea carantina astaîntr�un moment mai nepotrivit,stă tea și acum madam Kövesi,zeița anticorupției, în sufrageriela generalul Oprea�Izmană? Sau,Doamne ferește, în cramă la Ghi �ță, pușcăriabilul?

Poate că asta e doar pedeapsalui Dumnezeu pentru că l�au fă �cut carpato�danubiano�ponticiigeneral pe Oprea�Izmană.

E timpul să constatăm, cumfrumos s�a spus, zădărnicia com�baterii prostiei la carpato�danu�biano�pontici și să ne vedem deautoizolarea noastră.

În sfârșit a apărut și teoriaconspirației pe placul meu:nu pan�golinul ni l�a dat, e cuminte pango�linul, nu face el așa. Ni l�au adusnemernicii ăia de extra te reștri și l�au lăsat în Wuhan, unde e densita�tea mare, că dacă îl aduceau laBăicoi nu făceau nimic cu el.Extratereștrii deci, nu pangolinul.

Jos labele de pe pangolin. Un singur lucru mă miră, vă�

zându�i elocința, splendoarea gân�dirii strategice, vocabularul luxu �riant: de ce nu e Vasilica�VioricaVela deja general?

Nu de PornHub premium arenevoie țara noastră (românii aumetodele lor tradiționale, alter�native), ci de Dan Diaconesculegat în tomberon cu lanțuri deTolea, să transmită încontinuu peperioada stării de urgență și totpoporul să se uite, să fie străzilepustii, să divorțeze Prigoană deBahmuțeanca prin Skype, să fiegăsită Elodia de trei ori pe zi.

Ce e în capul (mă rog) indivi�zilor care hălăduie pe străzi: viru�sul e neputincios în fața noastră,fiindcă noi avem bomba nuclearăa medicinei tradiționale – de�ochiul. Nimeni nu poate să batădeochiul. Deochiul e Chuck Norri�sul remediilor naturiste. Atenție!

Călcâiul slab al deochiului e cu�rentul. Dacă te trage curentul, numai e nimic de făcut. Babele luiSchrödinger știu asta: ca să în �frunți pandemia, trebuie doar săte ferești de curent.

Fiind vorba de carpato�danu�biano�pontici, ființe cu nevoi spe�ciale, strategia de comunicare etotal greșită: nu o pandemie tre�buie să fie afară, ci un curent mon�struos, care te trage din toatepărțile. Iată ce trebuia să spună Va�silica�Viorica Vela: nu ieșiți dincasă, că vă trage curentul, români!Nu e de joacă și nu ne jucăm. Înplus, partidul va aduce la domici�liul fiecăruia un kilogram de făinăși unul de mălai, că doar e an elec�toral.

Vești bune: toate unsorile cucare se trag babele pentru arti �cula ții funcționează. Uite ce fru�mos înfruntă pandemia în pasulștrengarului!

**Martie, 21

Ușor�ușor ajungem toți la înțelep �ciunea regelui nostru Gică Hagi:aproape, dar departe, împreună,dar separat, greu, dar frumos, urât,dar meritat.

Ce e fascinant la oameni estecă nu le�a scăzut cu nimic, nici înfața pericolului, capacitatea de a

fi ridicoli. Omenirea a rămas la felde ridicolă ca acum trei luni, înciuda tragediei globale.

Și între carpato�danubiano�pontici mai rămăseseră trei:prostia,hoția și nepăsarea. Și cea mai puter�nică dintre acestea era nepăsarea.

***Martie, 20

Ce ciudat și ce trist: nici un drumnu mai duce la Roma.

Nu e, totuși, corect: funcțio �narii se antrenează de douăzecide ani la Solitaire.

Asta nu mai e punte între săr�bători, e tunel dacic.

Ferească Domnul să ajungemsă stăm la izoletă, la ocazie.

Propun intrarea în limbă aexpresiei: perfid ca un covid.

Să meargă totuși cineva să oscoată pe Vasilica�Viorica din ma �șină și să îi spună că autoizolareînseamnă altceva.

Nu vreau să semăn printrevoi panica, dar v�ați gândit vreo�dată că Budeanu și Caramitru Jr.sunt unul și aceeași?

Nu zic să nu vă imaginați căomul nu e ceea ce e și că se poateschimba, dar la puțină vreme du �pă ultima grozăvie de genul ăstaau venit: cea mai mare criză eco�nomică din istorie, precum și ceamai mare conflagrație mondială,

au venit Auschwitzul, Gulagul șiHiroshima. Și atunci încă planetapământ avea resurse.

Ce îl costa pe sapiens să fiedrăguț și cu pangolinul, ce aveapangolinul? Nu zic să fi făcut dinel pisică de companie, dar nici să�lfi lăsat așa, să mănânce lilieci toatăziua, și apoi să�l facă friptură.

****Martie, 19

Dacă dă Dumnezeu și rămâne si �tuația așa, fără nici un mort, eu zicsă vedem partea bună a lucruri�lor:măcar s�au spălat pentru pri �ma oară în ultimii cincizeci de anitramvaiele.

N�am nici o preferință, darda că va exista un salvator al ome�nirii în această criză pangolianămi�ar plăcea să fie totuși bulgar.Un cercetător bulgar.

Nu e ușor să�ți schimbi gân�durile cele negre: de abia mă obiș �nuisem cu gândul că mor la cu� tremur și acum...

Eu am simțit că e ceva în ne�regulă cu Mama Natură de cândam văzut că s�a înhăitat pe la tele�vizor cu alde Dan Negru.

Există și vești bune: îmi potlansa în continuare cărțile ori �unde în lume. Nu sunt interzisedecât adunările cu mai mult dezece oameni prezenți. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Noi pagini din Jurnalul din anii molimei

Dintr�o neatenție a destinului,scriitorii celebri nu prea au oviață plină de aventuri, cum s�ar cuveni.

Există excepții (A. de Saint�Exupéry,Malraux etc.), dar majoritatea deobicei doar stau cocoșați și scriu. Dealtfel, o definiție a unui scriitor bunar fi că ochiul lui e în stare să facădintr�un drum la supermarket oaventură. Asta îmi amintește unpasaj straniu, dar relevant, dintr�unroman tradus și la noi.

În Pielea lui Curzio Malapartee descrisă o masă mare dată laCastel Gandolfo, lângă Roma încăocupată. Autorul, ofițer de legă�tură italian pe lângă armata a cin�cea americană, e acum oaspetelegeneralului Guillaume, coman�dantul diviziei marocane. Suntem

în 1944, se aud focuri de armă îndepărtare și, de altfel, chiar în a �inte să înceapă ospățul generalultrebuie să se ridice de la masă du �pă ce se aude o explozie alături înpădure. (Unul din sol dații lui căl�case pe o mină, care nu îl omorâse,dar îi retezase mâna, care nu maiputuse fi găsită etc.) Ospățul eospăț însă. Se spun glu me și cu�rând prietenii încep să facă unmișto afectuos de scriitorul ita�lian, în vreme ce de la popotă li seservesc cele mai pretențioase fe�luri posibile în circum stanțeledate. Dacă te iei după ce scrie înromanele lui Malaparte, spun ei,ai zice că i se întâmplă numai lu�cruri uimitoare. (Ceea ce e adevă�rat – Malaparte e un artist alsce nelor trase de păr din care scoa �te totuși ceva emoționant, cum e

undeva, în Kaputt parcă, o scenăcu un lac care îngheață bocnă întimp ce e traversat de o herghelie.)Scriitorul ascultă ironiile astea maimult sau mai puțin subtile și nuzice nimic. Generalul american șicel francez ajung, socratic, la con�cluzia că lor nu li se întâmplă ni �mic, că totul i se întâmplă luiMalaparte și că nu e drept. Scriito�rul nu se amuză de aceste tachine�rii, își ține ochii în farfurie. Abiacând lumea termină de mâncat,foarte stânjenit, Malaparte zice, în�tâmplarea face că, în timp ce vor �beați, chiar mi s�a întâmplat cevaextraordinar... Și începe prin alăuda, după toate regulile artei,trufandalele aduse la masă, pânăajunge la deliciosul kouskous ma�rocan, în care spune că, din păcate, agăsit o mână de om – desigur, cea a

bietului soldat mutilat mai de�vreme. Pe care, ca să nu strice ve�selia convivilor, a făcut un efort șia mâncat�o fără să spună o vorbă.Francezii devin livizi, iar Mala�parte le arată falangele rămase lamarginea farfuriei. (Numai ameri�canul se prin de că, evident, eraudoar câteva oscioare de berbecuț,bine potrivite de un scriitor cu unumor foarte riscat, căruia mereutrebuia să i se întâmple ceva.)

Nu mă pregătesc să recomandcanibalismul pentru un plus decreativitate, ci mai degrabă să ziccă întâmplările extraordinare suntîn principal rezultatul atenției fa �ță de viața noastră și a altora. Ro�manul mi se pare o specie carede pinde mai degrabă de calitateaacestei atenții care își redimensio�nează obiectele, decât de experiența

directă și cuantificabilă a extraor�dinarului. Cei care cred că au fostblagosloviți cu o viață foarte epică,care doar așteaptă să fie pusă pehârtie („dacă aș pune eu în scristot ce mi s�a întâmplat mie, ce ro �man ar ieși!“) nu realizează cât demult se împotrivește realitateatranscrierii. În plus, realitatea în �săși, fără exagerări solipsiste, seorganizează totuși pe muzica dincapul tău. Cu alte cuvinte, lucru�rile amuzante nu li se întâmplădecât oamenilor cu simțul umoru�lui, după cum numai merele carecad lângă fizicieni duc la descope�riri importante. SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Jos întâmplările extraordinare

Afară se simte miros de primăva �ră – nici n�a fost o iarnă grea –,temperaturile cresc, soarele lu�minează prelatele și umbreleleteraselor din oraș.

Scaune și mese se încălzesc în lu�mină, răsfirate și goale�goale. Niciun client, doar un chelner plictisit(îngrijorat?) în umbra din pragulunei cafenele. În piața largă, cir�culară, câțiva oameni trec grăbiți,își schimbă direcția discret ca sănu se apropie unii de alții, dispar.

Asta a fost acum o săptămâ �nă. Între timp au dispărut și scau�nele, și mesele, și umbrelele. Ușilerestaurantelor, cafenelelor, chiarși ale micilor magazine din zonăsunt zăvorâte. Cel puțin așa îmi în�chipui, fiindcă nu le�am văzut: nule pot vedea dinăuntru, din casă.Stau în casă cât pot de mult. Iesdoar pentru treburile obligatorii,pentru cumpărăturile necesare

și... cam atât. Mă înfrânez să fac sto�curi de alimente, totuși simt că nișterezerve trebuie neapărat să avem.Nevoia asta de rezerve vine de lateama de foame (și de la foamea)trăite în comunism, refuzul de aaduna saci de făină și stive de hârtieigienică e comandat de rațiune. Măîntreb doar dacă ra țiunea sau in�stinctul te ajută să supra viețu iești.De asemenea, mă întreb dacă o săgăsesc alcool sanitar la supermar�ket sau la vreo farmacie.

Nu, tot nu�mi vine să cred călumea în care trăiam s�a pututschimba atât de repede. Într�orealitate paralelă, unde nu existăpandemia de COVID�19, ne întâl�nim cu prietenii la o terasă, nepupăm, înviorați și un pic incitațide parfumul de primăvară și depromisiunea unui nou fior vital,ne strângem mâinile, bem cafea,bere și absorbim căldura soarelui,ca niște țestoase scăpate din cara�pace. Vorbim, vorbim mult, nas înnas, înghesuiți – câteva zeci�sutede oameni într�o piață cât să în �vârți o pisică de coadă. Sau cevamai mare. Realitatea asta paralelăe cea de anul trecut. Anul ăstapășim atenți pe stradă, cu gurileacoperite inutil de măști sanitare,intrăm șerpește în magazine,cumpărăm rapid o sacoșă de lu�cruri enumerate pe o listă și fu �gim acasă. Intrăm, ne spălăm obli �gatoriu pe mâini cu săpun, pe față

cu săpun, dezinfectăm – nu segăsește dezinfectant, la naiba, nuse găsește spirt! – și ne închidemiar în casă. În urma noastră n�aintrat decât un firicel de teamă,care crește între pereți: oare vân�zătoarea aia care a strănutat odată nu avea cumva...? Eram des�tul de departe de ea? Patru�cincimetri, atât ar trebui, așa zic spe �cialiștii, eram la... nu, patru metrisigur nu erau. Deși e puțin proba�bil să fi fost bolnavă, oamenii maistrănută, înainte de pandemiestrănutam cu toții, cui îi păsa?Mai degrabă doamna aceea care ascotocit printre portocale înain�tea mea, avea și un aer mai deose�bit, nu pot să spun cum, era cevala ea – o fi venit din Italia? Numaică nu tușea. Dacă nu cumva seabținea. Sau e în faza de început.Ei, ce�o fi o fi! Azi nu mai ieșim,nici mâine. Dup�aia mai vedem.

Și televizorul emite numai lu�cruri inadecvate. Filmele, emisiu�nile de divertisment, până șire clamele – toate au fost făcutepentru lumea de dinainte. Oa�meni care se întâlnesc într�un bar,se îmbrățișează și ciocnesc sticle

de bere. Oameni care danseazăînghesuiți sub luminile verzi aleunui local. Oameni care stau cior�chine pe plajă, râd veseli, aleargăspre valuri sau stau sub umbrelelede soare cu înghețate în mâini. Unvânzător și un client discutăaprins, parcă vezi cum fac un micschimb de spută. Pe canalele spor�tive nu e nici un sport, doardiscuții despre sportul care ar fitrebuit să fie. Marțea, miercureamă uitam la meciurile din LigaCampionilor, dar Liga Campioni�lor nu mai e. La ora prânzului au�zeam gălăgia veselă a ele vilor carese întorceau de la școală, dar nicișcoala nu mai e. Strada e pustie,trec doar mașini și motociclete înviteză, însă și astea s�au rărit. Amintrat într�un fel de stază.

Și între timp, undeva departe,deși tot mai aproape, se îmbolnă�vesc și mor oameni. Firicelul deteamă care intră pe ușă odată cunoi e tot mai gros. Numai soareleluminează la fel de auriu ca înlumea de odinioară, iar pe străzirăsar curate, roz și albe, florilemici ale primăverii. Spirt tot nu segăsește. SDC

5ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Primăvară pandemică

Pandemia de coronavirus prindeviteză și în România. Suntem încăla începutul crizei, dar vedem dejamăsuri luate după ureche. Asis�tăm deja la transmitere comuni�tară, iar lucrurile devin din acestmoment imprevizibile, pentru cătraseul bolii nu mai poate fi urmă�rit. Poți lua virusul de oriunde,cum poți infecta pe oricine.

România are deja de zile buneprimele o mie de cazuri, dar dinpăcate veștile proaste nu se voropri aici. Nu e timpul să ne pani�căm, dar nici nu putem fi indi �ferenți în fața avansului înfrico�șător al pandemiei.

Poate fi stopată răspândireavirusului la noi? Nici vorbă. Putemdoar să încetinim ritmul. Dar, dacăne uităm la ce se petrece la Su�ceava, nu avem motive de opti�mism. Un spital modern, inves tițiiuriașe făcute de tătucul GheorgheFlutur, însă doar atât. Procedurihaotice, lipsă de echipamente, pro�fesionalism zero. Vorba unui mode�rator de televiziune: spitalul nu e ocarcasă, ai nevoie și de ceva minte,de oameni competenți în fruntecare să ofere siguranță și decizii

inspirate. La Suceava însă varul șivopseaua, nici măcar paturile noi,nu țin loc de știință medicală. Ma�nagementul inexistent la spitalulsucevean a dus la închiderea uni �tății. Și n�au trecut decât două săp�tămâni de la debutul crizei.

Întrebarea este ce au făcutautoritățile române de la începutulacestui an? În China, pandemia afăcut ravagii încă din ia nuarie, iarorice guvern responsabil ar fi luatmăsuri radicale. E greu să faci pestenoapte schimbări profunde în sis�temul sanitar, dar măcar îl poțipre găti pentru ce va urma. Este in�admisibil să ai cazuri cu duiumulpe glob și tu, stat român, să nu cauțimăști de protecție. Sau spirt medi�cinal. Nu poți opri oamenii să inva�deze magazinele, n�ai remedii pen� tru a po toli panica, dar poți asiguramăcar minimul de dotări în spita�lele patriei. Ce s�ar fi întâmplat dacămarile lanțuri de magazine n�ar fiținut ritmul, iar rafturile ar fi rămasgoale cu săptămânile? Nu e greu deintuit ce s�ar fi întâmplat. Geamurisparte și oameni furioși.

Nici bine n�a avansat pande�mia în România, că ministrul Să �nătății a abandonat deja câmpul

de luptă. Nu știu dacă vă pare răusau nu după Victor Costache, daromul pare desprins din alt film.Absent și neimplicat. Când tureușești să asiguri o mie și ceva deteste pe zi pe toată țara, cum poțispune că demarezi procedura detestare a întregii popu lații a Capi�talei? Inconș tiență? Puțin proba�bil. Atunci cum se cheamă asta?

Vedem deja un sistem medicalcare pârâie din toate încheieturile.Degeaba s�au mărit salariile, dacăDSP�urile sunt înțesate de pile, re �lații, cunoștințe și amante. Ați văzut�ope șefa Direc ției de Sănătate de laTimiș? O minunăție de femeie carehabar nu are să lege două vorbe.Pusă să articuleze două fraze în fațajurna liștilor, șefa doctorilor dinBanat a cedat, repetând de zece oriacelași lucru. Fără succes însă, pen�tru că era chipurile prea emoțio �nată. Cu astfel de oameni ne batemcu COVID�19. Mă tem că războiul epierdut înainte de a�l începe.

Pandemia scoate în evidențănu doar lipsurile din sistemul me�dical, ci și calitatea precară a șefilorde tot felul numiți aiurea în funcții.E o delăsare de sus până jos. Pânăîn urmă cu vreo două�trei săptă�mâni era bine să fii șef în sănătate.Nu prea aveai de dat socoteală ni�mănui, iar birocrația uriașă nu erao problemă, câtă vreme avantajelefunc ției erau pe măsură. Armata defuncționari din DSP�urile județenerezolva în final circuitul hârtiilor. Iardacă te puneai bine cu partidul aflatla putere, se mai închideau ochiiprin minister atunci când aveai vreobelea printr�un spital din județ. Însăzilele astea, armata de șefi din sănă�tate n�are cum să mai păcălească penimeni. La Suceava spre exemplu neamintim ce personalitate era pânătoamna trecută managerul VasileRâmbu. Omul care a făcut praf spita�lul în doar câteva zile era dat caexemplu, ba chiar era la un pas săfie uns ministru al Sănătății.

Guvernul actual are de gestio�nat mai multe crize în același timp.În sănătate sunt deja două mariprobleme: numărul de cazuri încreștere plus dramele care negreșitvor apărea, iar în al doilea rândincompetența multor directori despitale sau a unor șefi de DSP�uri.

Pe de altă parte, cabinetulOrban va avea de gestionat chesti �unea economică. Sunt sute de miide angajați din zona privată carestau zilele astea acasă, dar carehabar n�au dacă la finalul crizei vormai avea unde să se întoarcă.

Pandemia lovește necruțător,iar România este puternic expusă.Dacă ieșim sănătoși din acest cruntepisod, va trebui să resetăm siste�mul, oricât de dureroasă va fioperațiunea. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Este inadmisibil să ai cazuri cu duiumul pe glob și tu, stat român, să nu cauţi măști de protecţie.

O mie de cazuri, un milion de întrebări

Ar fi trebuit să cânte în acest mar-tie în Statele Unite, în turneulamerican al anului Beethoven, înPhiladelphia și New York, apoi ar fiurmat Berlin, Paris, Viena etc. Catoţi muzicienii lumii, și-a suspendatactivitatea. Îl celebrează peBeethoven de acasă, cu familia,prin studiu și meditaţie, oferindmelomanilor un cvartet bee tho -venian pe zi în online, din înre -gistrările mai vechi. Am stat devorbă în exclusivitate pentru Sdccu Corina Belcea, vioara I a unuiadintre cele mai bune cvartete dinlume la ora actuală, o femeiedirectă și generoasă, mamădedicată și cu simţul umorului, maimult un „stat la povești“ decât uninterviu, printre lecţii online, reţetepentru copiii Elior, Cataleya și Isa -bella, despre solidaritate, pan-demie și stay home, un îndemngreu de pus în practică, dar carepoate salva multe vieţi în acestezile. Așa cum pe unii îi poate salvachiar muzica lui Beethoven.

Cum e să stai acasă, Corina Belcea, ce înseamnă pentrucvartetul Belcea și pentru tineimensa pauză generală în care aintrat planeta, cu toate recitalu-rile și turneele anulate sau sus-pendate?

Încercăm să ne canalizăm energiape lucrurile pozitive ale acestei pe�rioade, îngrozitoare pentru mulțioameni: în primul rând, nevoia dea ne gândi la alții, un lucru pecare, să fim sinceri, mulți dintrenoi (aici ne includem) nu o facdestul de des. Prin gestul de a nepriva temporar de activități coti�diene fără de care credeam că nevom plictisi, ne folosim imagi �nația și în același timp îi protejămpe cei care nu au de ales și suntmai fragili: bătrânii și bolnavii.STĂM ACASĂ! Implicit ajutăm șicadrele medicale fără de care nuam supraviețui și care stau zi de ziîntre noi și acest cumplit virus. Eisunt eroii acestor timpuri, să nuuităm să le mulțumim în fiecare zi!Restul e diferit pentru fiecare. Pen�tru noi, e un moment de regăsire, dereflecție, de ore întregi petrecute cucopiii – nu se întâmplă destul dedes să fim cu ei 24 de ore din 24!

În tot acest domiciliu forțat mai repetați, vă mai întâlniți săcântați împreună? Cum aratăBelcea Quartet în aceste zile departe de scenă, turnee șirepetiții?

Ne e dor de Beethoven, de cântatulîn cvartet (suntem fiecare la casalui, nu am repetat de când am pri�mit vestea anulării turneului dinAmerica, pe care l�am fi fă cut îm�preună cu copiii – mare deza �măgire, mai ales pentru mi cuțulElior, care povestise tuturor lagrădiniță că o să�și sărbătoreas căziua de naștere la New York!). Egreu pentru un copil să înțeleagăce se întâmplă, dar le explicăm zil�nic, împărțim cu ei veștile din lu �me și încercăm să îi facem săpriceapă de ce e important ca toatălumea să aibă aceeași determinareîn lupta împotriva acestei boli.

Cum e o zi de carantină pentrutine, Corina, cum e să stai acasăcu cei mici și soțul tău Antoine,practic jumătate din BelceaQuartet?

Rutina zilnică e simplă: facemșcoala acasă, cu ocazia aceastaînvăț și eu franceza și germana,amândoi copiii fiind în clasa bi�lingvă la școală și grădinița. Fatacea mare începuse deja școala princorespondență din ianuarie, așacă pentru ea nu e nici o schim�bare, am adăugat doar o respon�sabilitate mai mare programuluiei, rugând�o să le predea zilnic en�gleza celor mici. Ne amuzăm as�cultându�i, un accent britanicautentic și piticii cu accentul loramestecat român/ francez, o com �binație tare hazlie, încercând să oimite pe sora cea mare. Cei miciau început ore de vioară și violon�cel cu o profesoară minunată dinParis, cu care continuă acum peSkype, asta folosesc și eu cu stu �denții, rezultatele depinzând debună voința celor de la Orange.Wi�Fi nu am avut niciodată acasă,fiind destul de izolați în sat, așa căsuntem la mila lui 4G. În rest, nejucăm, citim, ascultăm muzică, gă �tim (eu mai prost, Antoine foartebine, Isabella expertă la făcutul

de brownies), nu ne plictisim niciun minut! Colegul nostru Axelface exact aceleași lucruri, iarKrzysz tof așteaptă cu nerăbdaresosirea pe lume a primului copilși, în afară de lucrurile pe care leface cu multă plăcere de obicei(citeș te, își adâncește cunoș �tințele de armonie, studiază etc.),se „aprovizionează“ cu cantitățiimense de somn!

2020 e anul Beethoven, muzicalui ar fi trebuit să se audă în ma-rile săli ale lumii și în interpreta-rea cvartetului Belcea. Ce în-seamnă Beethoven pentru voi,ce sunt cvartetele lui pentrutine, Corina?

Dacă ar fi după noi, în fiecare zi arfi o zi dedicată lui Beethoven! Ge�niul acestui Titan ne însoțește zide zi și ne deschide sufletele pen�tru frumos, pentru bunătate fațăde alții, pentru curajul și energiade a ne împinge fără odihnă pestelimitele noastre. În cvartetele pecare avem norocul să le revizitămanul acesta cred că găsim, emo �țional, toată hrana spirituală decare avem nevoie, un caleidoscopinfinit care ne dă posibilitatea săne schimbăm constant inter pre �tarea, dacă suntem destul deumili să realizăm că nu vom fi ni�ciodată în postura de a descoperiși aduce la viață toate comorileascunse între pagini. În aceste zileîncercăm fiecare să analizăm, săcercetăm și să găsim noi moda �lități de a răspunde chemării mu�zicii, e un moment perfect de aîncetini ritmul alert al vieții cucare suntem obișnuiți și de a nedezvolta individual, fiecare pe cecale crede de cuviință.

Beethoven e o carte de vizităpentru Belcea Quartet. Nu e frustrant să nu-i puteți cânta muzica, chiar în anul Beethoven?

Nu ne gândim deloc la frustrări,suntem recunoscători că pânăacum suntem sănătoși și le sun�tem alături cu gândul celor caretrec prin momente grele luptândcu boala sau pierzând înaintea ei.Sperăm că vom avea destul timp

pentru Beethoven în următoareleluni, următorii ani. Experiența deviață, emoțiile prin care trecetoată lumea ne pot doar îmbogățiși face mai buni. Am avut planuride a înregistra din nou integralacvartetelor, lucru pe care, dacătotul re intră în normal, îl vomface la Berlin la sfârșitul lunii mai,dar din nefericire cerințele finan�ciare au fost peste posibilitățilecelor care au propus acest proiect,așa că deocamdată ne amintim cuplăcere de varianta pe care am în�registrat�o în 2012. Zilele acesteane bucurăm să împărțim cu pu�blicul meloman din lumea în�treagă înregistrarea video făcutăla Viena în 2012, în fiecare zi unlink pentru un cvartet, în ordinecronologică, link care poate figăsit pe Facebook și Instagram.Am postat deja un link cu un con�cert înregistrat la Berlin cu lu�crări de Haydn, Ligeti și Dvorák.

Mă gândesc la Heiliger Dankgesang din op. 132 cu Belcea Quartet, acest dialog-ofrandă de mulțumire al lui Beethoven către divinitate, pe care îl ascult des în acestezile. Ce poate face muzica pentru noi în aceste zileînfricoșătoare și teribil de grele?

Sperăm ca în aceste momente depanică, durere, neliniște și incer�titudine pentru ce ne rezervă vii�torul să ne putem lăsa sufletul înmâinile muzicii lui Beethoven, ungeniu care și�a petrecut viața înincertitudine, panică și durere șia reușit, cel puțin prin muzica pecare a compus�o, să ne dea impre�sia că totul e posibil, să ne inspiresă nu ne pierdem niciodată încre�derea în frumos, în bine, în posi �bilitățile nelimitate și putereamu zicii de a ne alina suferința.

Care e mesajul vostru, al cvarte-tului Belcea, pentru public, pen-tru fanii din întreaga lume și dinRomânia?

Sănătate și gânduri pozitive vătri mitem tuturor! SDC

6ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020muzică www.suplimentuldecultura.ro

DESPRE BEETHOVEN ȘI STATUL ACASĂ

Interviu la vreme de pandemie cu Corina Belcea CĂTĂLIN SAVA

RUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

Ultima decadă a lui martie a con�centrat atenția comunității glo�bale, prin calendarul unororga nisme abilitate, asupra arteiscenice: 20 martie, Ziua Inter �națională a Teatrului pentru Publicul Tânăr; 21 martie, ZiuaMondială a Marionetei; 27 mar�tie, Ziua Mondială a Teatrului.

Se celebrează de mulți ani, întoată lumea, prin îndemnuri de areveni mereu la arta milenară aconstruirii unor iluzii ce declan �șează atâta emoție. Pentru numaicâteva ceasuri, dar care au pute�rea de�a ne ține legați, pe artiști, oviață întreagă de această profe�siune specială, pe privitori, de a�i(re)aduce în sala de privitori.

În 1962, Institutul Interna �țional de Teatru a propus dataacestui eveniment anual ziua cândla Paris se deschidea sezonul Tea�trul Națiunilor. Pe lângă o serie deprograme dedicate, ceea ce a de�venit o cutumă de 58 de ani în�coace este ca o personalitate adomeniului să adreseze un mesaj.Primul a fost Jean Cocteau. În2020, el aparține dramaturguluiShahid Nadeem, din Pakistan, fon�datorul Teatrului Ajoka (contem�poran, în punjabi), al cărui par� curs instituțional, de 36 de ani decând funcționează, a fost similarla o altă scară celui al întregii isto�rii a artei teatrale – „din stra dă în teatru“. Ajoka impresioneazăprin tenacitatea fondato rilor de a

menține coagulat un grup ale că �rui preocupări au mers pe liniaimplicării sociale, a abordăriiunor teme precum toleranța reli�gioasă, pacea, violența la adre safemeilor, drepturile omului. Învremuri de COVID�19, cuvintelesale – „nu e niciodată nici ușor,nici lin să navighezi. Întotdeaunae o luptă“ – capătă semnificațiiparticulare.

TEATRUL SE DEFINEȘTE PRIN INTERACȚIUNE

Locuim o planetă consemnată ladomiciliu din cauza pandemieicoronavirus. Un inamic microsco�pic ne pune la încercare andu �ranța, capacitatea de a ne adaptala contexte neașteptate, posibili�tatea de a ne modifica rutinelevieții personale și sociale. Virusulacesta e cel mai mare adversar pecare teatrul l�a avut în istoria recen �tă. Artă colectivă, teatrul se defi neștela toate nivelurile prin interacțiune.Creatorii lucrează împre ună, în pla �nul ideilor imaginate, obligatoriu

racordate la aceeași undă. Actoriirepetă laolaltă edificând personajece intră în acțiune sub ochii cu rioșiai publicului. Un public venit într�oincintă amenajată, pentru a fi ală�turi de alții, necunoscuți, dar atrașide așteptări culturale similare.

Situația actuală impune o ra�dicală ajustare de paradigmă.Renunțarea la calitatea de artă vieși refugiul în online este soluțiaartei scenice de a merge mai de�parte, demonstrând că are forța dea se reinventa pe o secvență scurtă.Mulți creatori repetă online. Echi �pa e dispersată la terminalele unorordinatoare, în tele�brainstorming.Regizorul stabilește sarcinile dejoc pe care actorii le reflectă în vii�toarea producție, interpreții pro�pun soluții, fluxul creativ stabi� lește parametri de fantezie aispectacolului.

Noile structuri de lucru sunttemporare, iar rostul lor evident econtinuitatea activității creative,care, spun o banalitate, nu are pro�gram fix de lucru. Inspirația e unproces fluctuant, stimulat de alțifactori decât cei care determinăziua standard de muncă. Iar pentruartele spectacolului, esențială e co�operarea, stimularea reciprocă acreativității. Premierele au o datăîn așteptare, dar care va veni.

Și spectacolele s�au mutat înspațiul electronic. Mediul virtual,în mod curent utilizat doar spora�dic în formulele multimedia, a de�venit în prezent zonă de exil ac tual.

Pentru a se menține aproa pe depublic, majoritatea companiilorau gândit serii de difuzare a unorspectacole înregistrate. Chestiu�nea care se ridică e calitatea aces�tor transmisii, dependentă de maimulți factori. Determinantă e cali�tatea transferului video.

E BINE SAU MAI PUȚIN BINESĂ STRĂMUTĂM TEATRULONLINE?

Dacă e o înregistrare uzuală, doarde lucru, atunci e înțelept să nufie arătată. Filmările profesionale,cu mai multe camere perfor�mante, din unghiuri diverse și cuo regie de montaj sunt de dorit.Un alt item care condiționează ca�litatea transmisiunii e lățimea debandă a internetului și numărulde vizitatori simultani. Atât pen�tru transmițător, cât și pentru celce recepționează. Plus perfor �manțele tehnice ale dispozitivelorutilizate.

Desigur, strategia merită odezbatere, dacă e bine sau maipuțin bine să strămutăm teatrulonline, ce anume și cum arătăm?Cert este că în zile de dificultate

precum acestea, orice manieră dea te menține conectat cu publicultrebuie exploatată.

Difuzarea online mai are unatu, care, dacă e jucat cum trebuie,va avea și beneficii pe termenmediu și lung. E posibilitatea de aintra în contact cu noi categorii despectatori, cu cei aflați la maredistanță, cu cei care nu au pășitpână acum într�o sală de spectacolsau au făcut�o, dar mai rar, și carepoate vor decide, după terminareaepisodului COVID 19, să încerce șio experiență live. A prezenta acumspectacole pe internet e, într�unfel, echivalentul spectacolelorstradale. Pe ulița infinită a online�ului putem interacționa cu multmai mulți spectatori, cu viitoarepublicuri potențiale, arătându�lece lume fascinantă este arta tea�trală.

Shahid Nadeem scrie în mesa�jul său internațional: „Uneori spu�nem în glumă că timpurile grelesunt timpuri bune pentru teatru“.Orice glumă are, în fond, straturide adevăr. Iar știința teatrului de ase adapta vremurilor în care fun c �ționează e o probă a rezis ten țeiunei arte atât de fragile. SDC

7ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Exilul în online

8ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020in memoriamwww.suplimentuldecultura.ro

AURORA LIICEANU

L�am întâlnit acum foarte multăvreme pe Vintilă, pe când era fră�mântat să�și găsească o temă decercetare pentru doctorat. Era in�teresat de decentrare, de per �cepția interpersonală. Pe atunciera psiholog.

Apoi am avut întâlniri cu el,profesionale, iar mai târziu am fostcolegi de program de masterat. Înanii imediat după 1990, relațiile cucomunitatea cercetătorilor francezi

erau foarte strân se. Atunci Vintilă,ca și mine, eram cuceriți de viziu�nea cercetătorilor francezi: indife�rent în ce domeniu al știin țelorsociale ești specializat, trebuie săcunoști și câte ceva din alte dome�nii. Ca psiholog trebuia să aicunoștințe de sociologie, de științejuridice, de etnologie/ etnografie,de economie, de lingvistică, maicorect psiholingvistică și astfelajungeai la o abordare largă, cea aantropologului.

Așa a ajuns Vintilă să�și asu �me ca formație antropologia, să

adune cercetători pentru a înfiin �ța Societatea Română de Antro�pologie Culturală și să lege relațiicu EHSS, for suprem de formațieacademică francez de la Paris.Acolo ne�am întâlnit chiar în 1992,în holul instituției ne adunam ro�mânii, fericiți de deschiderea pro�fesională pe care ne�o ofereaufrancezii. Au fost vremuri minu�nate și Vintilă era plin de proiecteși dornic de integrare în comuni�tatea europeană.

Am participat la unele tere�nuri și simpozioane împreună cu

Vintilă și studenții săi. Odată, laSlobozia, el a reușit, cu charismalui bine cunoscută, să facă o per�sonalitate locală să ofere întregu�lui grup un festin, făcând la pro� țap un porc și adunând băutură,el simțindu�se integrat în grupullui Vintilă. Acolo, Vintilă, avândtalent relațional, a aranjat să necazăm la o reședință discretă a luiNicolae Ceaușescu și să ne minu�năm de aspectul ei interior. Vin�tilă avea creativitate socială șispontan găsea teme de cercetare,aspecte noi.

Recent, unii au scris despre elcu ocazia morții lui. Amintirilesunt subiective, ca și impresiiledespre o persoană cunoscută, daram fost nemulțumită să citesc nuamintirile, ci părerilor unora.

De pildă, un cunoscut scriitora scris într�un ziar important căVintilă „nu era teoretician“, că eraun mare profesor și că el era „unantropolog mai degrabă de terendecât de bibliotecă“. Nimic maineadevărat. Tot el a scris, refe�rindu�se la tradiția intelectuală afamiliei lui, că dacă nu știai „cineeste puteai să crezi că e un băiatcrescut în ceva mahala sau în col�bul orașelor provinciale“. Nicivorbă, figura lui și eleganța mințiierau evidente.

Vintilă avea un mental în careteoreticul se echilibra cu terenul.Când alunecai spre teorie, se dove�dea un cercetător foarte documen�tat, erudit, gata oricând să rătă� cească într�o incursiune teoretică.Atunci se manifesta for mația luisolidă, academică, de antropolog.Putea vorbi despre etnologi, depildă despre Michel Leiris și Broni�sław Malinowski, iar această laturăa personalității lui se manifestaadaptându�se la interlocutor, apre�ciindu�i deschiderea către anu miteuniversuri. Iar dacă îl aprecia, așa

cum făcea cu stu denții, aborda cumare plăcerea probleme metodo�logice, conceptuale, revenindmereu la realitatea concretă. Eraun academic socialite.

Am fost la ultima lui aparițiepublică, la lansarea ultimei cărți,cea pentru care a luat un premiuCartea Anului, postum. A fost multălume, căci știa să magnetizeze cuușurință publicul, fără eforturi, eraun nativ fermecător. Vorbind cu eldespre ultima lui carte, i�am spuscă mi�a plăcut grozav povestea cubudiștii veniți în America să ținăniște prelegeri și care, după ce auajuns la aeroport, s�au așezat pescaune să aștepte. După un timp,un angajat al aeroportului i�a în�trebat ce fac și au răspuns că aș �teaptă. Acesta le�a spus că sunt înAmerica, iar ei au răspuns că aș �teaptă să le vină și sufletele.

Ca să�i dau și eu ceva în schimb,i�am spus și eu o anecdotă. Se spu�nea că însuși Malinowski, fiind peteren, undeva în niște țări exotice,s�a dus să se întâlnească cu un șefde trib. Acesta îl aștepta așezatdemn pe un covoraș, fumând pi pă.I�a spus de obiceiurile și cre dințeletribului lui și apoi a așteptat ca șiMalinowski să facă același lucru.Malinowski, îngrijorat, i�a spus opoveste, gândind că ea va exprimapatrimoniul cultural al lumii lui. I�a spus povestea cu fata de împă�rat care a promis să ia de soț unbărbat care va învinge multe ob�stacole, chiar și omorârea unui ba�laur. A fost ui mit când șeful de trib,l�a întrebat la sfârșit: de ce nu aluat bărbatul altă fată?

Vintilă a fost un om fericit, și�a trăit viața cu bucurie pentrucă pentru el antropologia nu erao disciplină, un domeniu, ci oviziu ne a lumii. A fi antropolog,pentru el, era nu o profesiune, ciun mod de viață. SDC

La trecerea lui Vintilă MihăilescuVintilă Mihăilescu (1951-2020) a fost una dintre cele mai auzite vocidintre cei ce ar putea fi numiţi „intelectuali publici“, un termen pecare probabil l-ar respinge. Antropolog și profesor universitar, di-rector al Muzeului Ţăranului Român (în perioada 2005-2010), publi-cist (îndeosebi cu „pilulele“ sale din „Dilema veche“), profesor invi-tat la universităţi și centre de studii din Canada, Elveţia, Germania,Franţa, Italia, Austria și Bulgaria, iniţiator în 1990 al Societăţii deAntropologie Culturală din România (SACR), a fost o personalitatemarcantă, decorat pentru serviciile aduse culturii române dePreședinţia României. Mult mai mult decât atât, a fost un creator

de școală, nu neapărat în sens academic, vreme de decenii. Și maimult, i-a atins și i-a făcut să crească pe toţi cei care l-au cunoscut.Stăpânit de o curiozitate fără margini pentru tot ce e omenesc, maimereu cu zâmbetul pe buze, Vintilă Mihăilescu a construit neîncetatși a cunoscut neîncetat, oferindu-le celor din jurul său un mentor deo generozitate rară. După o luptă grea cu o boală urâtă, desprecare, în spiritul său caracteristic, a și scris o carte, Vintilă Mihăiles -cu a decedat cu câteva zile în urmă, la 68 de ani. Să îi fie drumul lin!

Un academic socialite

Dosar realizat de Radu Cucuteanu

9ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 in memoriam

www.suplimentuldecultura.ro

IOSIF KIRÁLY

Prin 2011 sau 2012 făceam partedintr�un grup academic ce pregătearealizarea unui consorțiu ce cuprin�dea mai multe universități care ar fitrebuit să dezvolte proiecte de cer�cetare a societății românești de laînceputul secolului XXI (din per�spectiva antropologică, dar și dinperspectiva schimbării peisajuluiurban, natural etc.). În acest contextl�am cunoscut pe Vintilă Mihăi�lescu, ce urma să reprezinte SNSPAși să coordoneze grupul, iar eu eramresponsabil cu partea vizuală și re�prezentam Universitatea Naționalăde Arte din București. Rezultateleacestor cercetări trebuiau să aibă

soliditate științifică și calitate vi�zuală. Unul dintre punctele de por�nire, cu care ambii eram de acord,era că în prezent, datorită tehnolo�giei, toți antropologii, aproape fărăexcepție, folosesc echipamente deînregistrare vizuală (atât foto, cât și

video), iar dacă tot fotografiază și fil�mează în cercetările lor de teren, arfi de dorit să primească o mai amplăeducație despre imagine și din per�spectiva artistică (atât despre che�stiuni legate de compoziție, cât șidespre istoria fotografiei în contex�tul mai larg al istoriei artei și despredirecțiile din arta contemporană,care sunt din anumite puncte de ve�dere tangente cu antropologia). Deasemenea mulți artiști care lucreazăcu fotografia sunt interesați de temesimilare cu cele abordate de antro�pologi și ar fi foarte câștigați dacă arînvăța strategiile acestora de in �teracțiune cu subiecții studiați.

Unul dintre scopurile consor �țiului era ca experiența comună decâțiva ani să se finalizeze cu crearea

unui program masteral de studii vi�zuale, care să formeze un anumit tipde specialiști, cu riguroase cunoștințeîn domeniul antropologiei, dar caresă fie la fel de familiarizați cu cul�tura vizuală așa cum se prezintă eaastăzi, atât offline, cât și online.

Din motive birocratice pe care nule detaliez aici, dar care țineau de Mi�nisterul Învățământului de la aceavreme, consorțiul nu a putut fi format.

Totuși, în primăvara lui 2013am fost contactat de Vintilă Mihăi�lescu, care mi�a spus că a apărut uncontext mai favorabil, iar masterular putea să primească aprobare defuncționare în câteva luni de la mi�nister și să înceapă chiar din toam �nă. M�a întrebat dacă mai vreau sămă implic în această aventură și,dacă da, să�i fac o propunere de curs,ceea ce am și făcut. Deși era optimist,nu era sigur că în contextul edu �cațional destul de aglomerat, cu sutede mastere în toate specializările, se

vor găsi suficienți doritori să parti�cipe la ce le propunem noi.

Probabil că atât programa pecare am conceput�o cu toții, dar cusiguranță și personalitatea lui fasci�nantă și echipa pe care a format�o,profesioniști în general tineri și di�namici, din diverse domenii, au atrasde la an la an tot mai mulți maste�ranzi. Nu doar proaspeți absolvențiai studiilor de licență obținute la di�verse universități, ci și personalitățicu cariere bine închegate și cu noto�rietate publică au decis să redevinăpentru doi ani studenți/ studente.Câteodată mă gândesc cât de noro�cos am fost ca l�am întâlnit și că, din�colo de lucrurile foarte interesanteși utile pe care le�am învățat dindiscuțiile cu el, m�a pus în contact cuatâția oameni minunați. Nici nu știudacă i�am mulțumit vreodată pen�tru asta... SDC

Continuare în pagina 10

VASILE ERNU

S�a stins profesorul Vintilă Mihăi�lescu. În ultimii ani chiar vorbeammai des, ne intersectam, poves�team, ne scriam.

Prima dată l�am cunoscut indi�rect, într�un proces mai prelungit.Povestea e așa: era în perioada meaclujeană, după ’96 spre ’98�2000.Cum eram în căutare de oameniinteligenți – era obsesia mea în aceaperioadă: să găsesc cei mai inteli �genți oameni ai acestei țări cu care sădiscut –, am observat un fenomenstraniu. Toți copiii (și eu fiind copil)care mă atrăgeau cu mintea lor scli�pitoare și cu studii la București în do�meniul sociologiei sau antropologiei,dar care acum hălăduiau prin uni �versități occidentale, aveau un numi�tor comun. Aproape fără excepție.Numitorul comun era o singură re �ferință:Vintilă Mihăilescu. Toți se re�vendicau de la el și�l adorau.

Ipoteza mea de lucru era la felde simplă: genealogia omului, deunde vine, ce face și cu cine face ceface, spun multe despre cum devine

el ceea ce este. Eram pasionat deaceste lucruri. Și poftim, dau pes �te această referință, Vintilă Mihăi�lescu, care era prezent acolo în„fișa personală“ de formare a tutu�ror acestor copii care pe mine m�au impresionat. Cu mulți aveamsă rămân prieten cu care și azi dis�cut și polemizez cu mare plăcere.

Atunci mi�am notat în car �nețel: „de cunoscut VM“.

În una din zile, când buna meaprietenă din Cluj Könczei Csilla, cucare lucram la Vechea Sinagogă –Casa Tranzit, își dă dea doctoratulpe antropologie, apare un tip „dincomisie“ (prin 2000). Facem cu �noștință: Vintilă Mihăilescu. Dindouă glume, cu zâmbetul lui me �reu radios, cu simplitatea dezar�mantă a unui om deschis cumcre deam că nu mai eu pot fi, m�adat gata: era omul pe care�l știi deo viață și la care nu vrei să renunțiși nu vrei să plece; iar dacă pleacă,vrei repede să te revezi. Acest sen�timent și atmosfera incredibilă leputea produce în jur când se așeza(aveam să aflu mai târziu): o bunădispoziție luminoasă și generoasă,

plăcută și feerică, zâmbitoare și cuhaz, reflexivă și meditativă, chiar șicând eram cuprinși de probleme.

Vintilă Mihăilescu venea, aveamsă aflu mai târziu, dintr�o familie culungă tradiție intelectuală grea, cubunici care au deja nume de străziîn București. Recunosc că eu ampuțină alergie la „elite“. Adică dinexperiența mea (și am cunoscutcam tot ce a contat în România laacest capitol) copiii „de elită“ în ge�neral, chiar dacă sunt foarte bineeducați, sunt striviți de nevoia de „a�și etala blazonul“. „Numele blazonu�lui“ îi face să fie total neinte re sanți,ritualici, declarativi și deseori nesu �feriți prin etalarea supe riorității.„Blazonul“, chiar dacă mai adesea eun fake pe aici, este mai importantdecât omul. Nu spun că nu suntexcepții, nu spun că e o regulă ne�apărat, dar asta e dominanta.

Vintilă Mihăilescu nu doar că nuavea nimic din toate acestea, ba dincontră: dacă nu știai „cine este“ pu�teai să crezi că e un băiat crescut înceva mahala sau în colbul orașelorde provincie. Știa să stea în crâșmasatului sau ora șului de provincie cu

aceeași lejeritate cu care o făcea unlocalnic. Știa să stea la povești înbarul gării fără ca „profesioniștii lo�cului“ să fie nevoiți să�și schimbe ati�tudinea. Iar asta e deja o artă.

Vintilă Mihăilescu era în pri�mul rând antropolog, dar un antro�polog mai degrabă de teren decât debibliotecă. Adora terenul. Teza luicentrală legată de antropologie erasimplă: antropologia este precumviața, antropologia este „exercițiulzilnic în încercarea de a nu�l dis �prețui pe celălalt“, un exercițiu per�manent de a fi curios față de celălalt,indiferent cine este el, și un exercițiuzilnic de a fi curios față de tot și toateîn încercarea de a pricepe, înțelegelucrurile. Și toate acestea cu zâmbe�tul pe buze, cu umor, cu ironie, cu se�riozitate și bună dispoziție.

Asta este marea lui lecție, darnu cea mai mare pentru mine.

Revenim la tema anunțată laînceput:Vintilă Mihăilescu și eleviilui. Cum spuneam, Vintilă încălcaaproape obraznic cutuma româ�nească a „grupului de elită“:nu doarcă nu o afișa, ci chiar promova un soi

de „narodnicism/ poporanism“ rela �țional. În relațiile cu studenții pur șisimplu era fascinant și generos fărălimite. Vintilă nu era un teoretician,atenție. Da, scria foarte bine și scli�pitor, era ultrainteligent, dar nu erateoretician. Era însă un mare profe�sor: a lansat pe orbită o mul țime decopii sclipitori. Și nu doar atât: alansat pe orbită o mulțime de copiicare și�au găsit locul lor în rezo �nanță cu ceea ce sunt și pot. Iar Vin�tilă a jucat un rol esențial în viațalor. Numărul celor care spun asta emare. Foarte mare.

Care este lecția mare a acesteipovești centrale? Că ceea ce nu mimnoi „elită“ nu se reproduce, ci seproduce, se construiește continuu.Adică: ceea ce contează e mereu înconstrucție, nu e un dat moștenit(care contează mai pu țin). Darpentru asta ai nevoie de instituțiiși profesori luminoși, generoși,pregătiți și dedicați care să facăacest lucru, precum inegalabilulprofesor Vintilă Mihăilescu.

Final. Există niște rachete: elesunt construite să ducă sateliți săorbiteze în jurul pământului. Îi duc,îi pun pe orbită și se sting. Se stingeracheta, dar nu se stinge cerul. Cerulrămâne luminat, iar pământul ră�mâne „servit“ de acești sateliți. Camasta a făcut și Vintilă Mihăilescu: ela pus pe orbită enorm de mulțisateliți. A făcut chiar mai mult:Vin�tilă a construit o întreagă constelație,care astăzi luminează în diverseforme viața noastră social�culturală.

Vintilă Mihăilescu s�a stins. Nu șiconstelația lui, care ne luminează fărădispreț, curioasă și zâmbitoare. SDC

Constelația unuiantropolog zâmbitor și curios

Un master de studii vizuale

GRUIA BĂDESCU

„Mai devreme sau mai târziu tre�buie să ne lămurim cu toții ce�i cuacest chez�soi...“, îmi scria Vintilăacum câteva luni, când vorbeamdespre cartea sa viitoare pe tema„acasă“. Îmi spusese mai demult săiau parte, iar textul pe care îl scrise�sem, o revărsare proustiană, fuseseîntr�adevăr cathartic. „Am apucatsă citesc articolul, e minunat pentrucititori, dar cred că benefic și pentruscriitor“, mi�a mai spus atunci Vin�tilă. Mi�am mai dat acum sea ma deun lucru: acasă pentru mine estelegat și de Vintilă și de lumea sa.

Pentru mine, ca pentru mulți,Vintilă a deslușit lucruri și a țesutpovești cu tâlc, dar și universuri so�ciale, legând între ei oameni faini. Afost un intelectual public care aîmpărtășit cu publicul larg idei șidileme, un mentor pentru generațiide oameni minunați, un gânditor și

povestitor, dar mai ales un om carea putut relaționa cu orice mediu,care se lansa în vorbă cu oricine lasat sau la oraș. Naturalețea și caris �ma lui sunt deosebite.

L�am cunoscut în 2008, când,după cinci ani la bursă și un primjob în SUA, venisem să scriu unmaterial pentru „National Geo�graphic“ pe tema transformărilorîn mediul construit din România,de la distrugeri în București pânăla noua arhitectură din mediulrural. Am mers să îl intervievez peVintilă Mihăilescu, director al Mu�zeului Țăranului Român, de careauzisem să fie antropologul prin

excelență în țară și un expert allumii rurale. Am avut parte de odiscuție fantastică despre sate șitransformările lor, cum nu avuse�sem niciodată până atunci. Cres�cusem până la 11 ani la bunici înNovacii pe care Vintilă i�a descrisîn prima sa carte. Iar Novacii aurămas mereu un reper între noi. Mise părea adesea că în Bucu reștii încare am trăit după, realitatea viețiidin mediul rural și din orașelemici și mijlocii, deci o majoritate alocuitorilor țării acesteia, era ne �înțeleasă și ignorată. Prima oră cuVintilă a fost fantastică – ce a spusa reflectat realitatea pe care oștiam, dar mai mult, mi�a explicat�ostructural într�un mod revelator.Am devenit instant fan. Fan Vintilăși fan antropologie, pe care am de�vorat�o citind de curiozitate dupăacea prima întâlnire cu Vintilă.Acea zi mi�a adus curiozitateaplan tată pentru antropologie, aalimentat dorința de a mă întoarce

în România să înțeleg mai multe șisă fac ceva cu sens, îmi spuneam, șimi�a adus și o admirație pentruVin tilă care nu se va opri niciodată.

Conversațiile au continuat, laBucurești, la conferințe prin Eu�ropa sau în Grecia unde am avutși ocazia să îl am pe Vintilă și pro�fesor și unde a fermecat întreagașcoală de vară de antropologie dela Konitsa cu îmbinarea de harpovestitor și de chei briliante deinterpretare a socialului. Dar șiprin felul în care a construit expe �riențe pentru grupul nostru, prinaventurile pe coclauri. Nu amavut șansa precum cei pe care i�aformat în România să îl văd peteren acolo – povestirile lor suntmitice –, dar bătând Balcanii cuVintilă au fost momente speciale.

Din 2011 plecasem la doctoratla Cambridge, dar ne�am tot revă�zut pe la conferințe academice. În2016, lui Vintilă și lui BogdanIancu, colaboratorul său apropiat,le�a venit ideea să mă cheme sățin un curs pe tema spațiului șiorașului la masteratul de antro�pologie de la SNSPA. Aveam nor �mă întreagă la Oxford atunci, daram zis da – ce ocazie să lucrez custudenți în România, și asta la

masterul de antropologie de caretot auzisem și pe care îl făcuserăprieteni de�ai mei! A fost o expe �riență extraordinară și revin în fie�care an. Îi mulțumesc din nou luiVintilă că mi�a dat ocazia să fiu dinnou implicat în acest acasă.

Între timp, prin tot felul de îm�prejurări, am legat prietenii careacum îmi par de�o viață cu oamenicare, ca numitor comun, îl avuse�seră ca mentor pe Vintilă. Cinevaspunea la priveghiul virtual (sin�gura modalitate în care, în contex�tul vitreg al crizei pandemiei, amputut să ne alăturăm) că oameniidin jurul său nu pot înțelege cumde câteva zile plânge un fost profe�sor. Le ura tuturor să aibă parte deastfel de oameni inspiraționali pre�cum a fost Vintilă. Iar impactul pecare l�a avut a trecut dincolo desala de clasă sau muzeu, fiind unintelectual public care a diseminatce a înțeles din experiența terenu�lui către cititori și ascultători.Lumea lui Vintilă continuă prinspi ritul pe care l�a transmis, prinîngemănarea de reflecții și revelațiicu haz și voie bună, prin prieteniilecare ne unesc, prin dorința de aînțelege societatea în care trăim. Îțimulțumim, dragă Vintilă! SDC

10ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020in memoriamwww.suplimentuldecultura.ro

Continuare din pagina 9

Lume, tâlc și deslușire

IOANA AVĂDANI

— Ce�ți veni? m�a întrebat râ�zând. Eram în fața liftului, în di �mineața în care venisem să dauexamenul de admitere la maste�rul de Antropologie.

Chiar, bună întrebare. Luasemdecizia cu doar câteva zile înainte,când văzusem anunțul pe Face�book. Ajunsesem acasă la sfârșitulunei alte zile lungi de lucru, stă�team prăbușită pe canapea, pri�vind vlăguită, cu jumătate de cre� ier, un serial pe care îl vedeam pro�babil a treia oară (fără a ține mintenimic din el), bântuind pe risipi�tele căi ale internetului și între�bându�mă, mai degrabă retoric,dacă asta va fi viața mea de acumîncolo: muncă până la epuizare,TV de spălat pe creier și Facebook.Am văzut atunci anunțul de exa�men și am decis că tot ce îmi lipseaera și mai multă muncă. Într�un do�meniu despre care nu știamaproape nimic, în care nu mai eramexpertul care are întotdeauna drep�

tate, la peste 30 de ani de când pă�răsisem școala și după sute de cur�suri pe care le predasem eu altora.

Nu știam eu prea multe de �spre antropologie, dar știam de �spre Vintilă Mihăilescu, îl citeamși îmi plăcea (prost verb, minci�nos, înșelător). Am găsit în el unprofesor, un vrăjitor, un guru, unmag, un cititor în semne și unamic de taifasuri simple, la o bere.Am învățat în cei doi ani de pro�gram de master lucruri desprecare nu știam că îmi lipseau, dar acăror lipsă o simțeam.

Prima temă primită a fost săprezentăm o imagine a „exoticu�lui“. Și ne�am întrecut în a veni cupalmieri, cu case pe piloni în la�curi tropicale, cu jungle și abori�geni. Dar ne�a dovedit că și noiputem fi la fel de „exotici“ pentrucei care trăiesc în afara reperelornoastre culturale. Ne�a vorbit apoidespre noi și în�afara�de�noi, de �spre „noi“ și „ei“, despre celălalt șidespre „altfelitate“. Despre limite,praguri, pârleazuri, prispe, garduri,treceri și vămi. Unele sunt poate

departe, dar altele ne traverseazăși ne împart.

Am învățat multe de la el, nunumai din cele spuse de�a gata, cidin locurile unde ne�a trimis săcăutăm. Mai cu seamă am căpătatde la Vintilă Mihăilescu un mod dea mă uita la oameni și la lucruri,căutându�le miezul și temeiul.Lumea lui Vintilă era în�semn�ată:tot ce vezi are un rost, are un în �țeles, are o rânduială. Dacă n�o vezi,înseamnă că nu te�ai uitat îndeajunsde îndelung sau cu suficientă des�chidere a minții. Lumea lui Vintilăera vie, povestitoare, excludea orice

sentiment de superioritate, de îndri�tuire, de dispreț și aroganță.

A scris cândva despre noi,masteranzii lui, mirându�se și elce căutăm noi – oameni cu ca�riere, cu ceva ani de viață, cu cevaperformanțe profesionale – înclasa lui. A intuit că nu căutămschimbări de meserie și că proba�bil nu vom ajunge prea mulți din�tre noi antropologi profesioniști.Dar a intuit și angoasele noastreexistențiale, setea noastră de alt �ceva, de un soi de rânduială pecare nu o găsisem după propriilerețete. Și pentru de�alde noi –

artiști, manageri culturali, IT�iști,medici, chimiști, ONG�iști („bo�ieri, hotnogi, căușei, moșneni,ostași de tot soiul“, cum se spuneaprin piesele epocii dintâi ale tea�trului românesc) – Vintilă Mihăi�lescu a inventat „antropologizarea“:reorânduirea lucrurilor știute, por�nirea de a pune întrebări acolounde nu știi răspunsurile, dar și cuatât mai abitir acolo unde ți se parecă le știi, instalarea acelei lentilecare nu te mai lasă să NU vezi.

Firesc, (auto�)ironic, înțeleptși povestaș, riguros cu umor, așaera Vintilă. Evocările celor care l�au cunoscut, mai de aproape saumai de a distanță, care i�au foststudenți (ucenici?) sau doar citi�tori au câteva puncte comune,care apar, iar și iar. Oameni dingenerații și de pe meridiane dife�rite vorbesc, iar și iar, de genero�zitate, de înțelegere, de căldurăumană, de capacitatea de a aduceoamenii aproape.

Vintilă Mihăilescu a creat școa� lă – și nu doar în sens academic. Alăsat urmă pe modul în care cei cei�am fost aproape, fizic sau altfel,gândim și înțelegem lumea. I�amfost contemporani și am văzut lu�crurile întâmplându�se. Noi sun�tem „Martorii lui Vintilă“. SDC

Martorii

11ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 in memoriam

www.suplimentuldecultura.ro

Cel ce m-a salvat de la ratareFLORIN DUMITRESCU

Eu cred, Dom’ Profesor, că aspectul cel maidelicat al unei comemorări este acela că, în�cercând să faci o evocare cât mai sinceră adefunctului, riști să vorbești mai mult des�pre tine; să răsfrângi amintirea lui asupravanităților tale. În momentele acelea poți daușor în sminteala de a spune „a fost un tiptare, pentru că și�a dat seama ce tare sunteu!“. Tocmai presiunea de a�ți exprima gra�titudinea te împinge ca, dimpotrivă, să tecomporți al naibii de ingrat! Și asta pentrucă, în cazul marilor personalități, punctultău de vedere doar atât poate cuprinde dincomplexitatea lor.

Cu acest sentiment de umilință și stânjeneală,Dom’ Profesor, voi mărturisi ce am trăit eu, peorbita mea personală, printre multe altelecare oscilau în jurul dumneavoastră. Sper cafațeta pe care o voi schița să întregească, ală�turi de celelalte, un portret mai amplu.

Pe mine Vintilă Mihăilescu m�a salvat dela ratare. M�a pescuit dintr�o râpă a vieții și acarierei în care totul părea definitiv înfundat.

În anii ’90 renunțasem la o promițătoarecarieră universitară, momit de câștigul dinpublicitate. Iar când, în deceniul următor, re�cesiunea făcea primele victime în media șiadvertising, am început să�mi pierd treptatstatutul pe care îl căpătasem în neo�iarmaro�cul național. Dintr�un creativ�vedetă mătransformam treptat într�un disperat vână�tor de joburi. Eram o victimă a consumeris�mului, dar din partea cealaltă a tejghelei.

Cam pe atunci debutau Întâlnirile de laȘosea, găzduite de MȚR, muzeu aflat în pe�rioada fastă a directoratului lui Vintilă Mi�hăilescu. Dom’ Profesor tocmai îmi făcuse

onoarea să�mi citeze, într�un Hai�hui din „Dilema“, opiniile apropo de reclamele cu iztradițional. Fericirea a culminat cu invitațiape care mi�a făcut�o Bogdan Iancu, pe atunciasistentul său, de a dezbate împreună cu ei,„la Șosea“, despre tendința tradițio�brandu�rilor, pe atunci în plină ascensiune.

În acea seară s�au deschis cerurile deasu�pra mea: mă simțeam stimulat intelectualcum nu mai fusesem de mult și, nu puținlucru, apreciat pentru ceea ce reprezentam:un publicitar în curs de „trezire“. Mi se dădeaa înțelege că anii petrecuți prin agenții nu fu�seseră complet pierduți. Ceea ce ajunsese să�mi pară o lungă goană după iluzii, pentrugurul antropologiei românești era o povesteplină de miez, un filon experiențial numai bunde sondat. A fi participat la – printre altele –lansarea Untdelemnului de la Bunica deodatăcăpăta și altă noimă decât cea din lumea defum a festivalurilor și portofoliilor „cool“. Aveaun sens într�o perspectivă mai vastă, care in�cludea întreaga societate, istoria ei recentă, cutoate tranzițiile și post�tran zițiile ei. „Tu aiceva de spus, totul e să găsești calea s�o spui.“Până atunci fusesem o făptură plată, ca undesen în 2D: Vintilă Mihăiescu m�a desprinsde pe foaie și mi�a dat a treia dimensiune.

Întâlnirile de la Șosea nu mi�au mai fostde ajuns, am început să îi însoțesc pe Vintilă șidiscipolii săi la conferințe și congrese. Am as�cultat prelegeri și discuții infinite despregeamgii, lăutari, corporatiști, lipoveni, emi �granți... Aveam noțiuni de antropologie din fa�cultatea de limbi străine. Acolo mergeam la„cercul de istoria mentalităților“ și prezentamlucrări similare, dar bazate nu pe cercetare deteren, ci pe studiul unor texte literare.

Atunci am primit cea dintâi muștruluialăde la Prof, când m�a dezbărat să folosesc terme�nul „mentalități“. În antropologie studiem prac�tici, fapte sociale, constructe culturale... ce�i aia

mentalități? Tonul era glumeț, dar reproșurilebiciuiau zdravăn. Când te critica, Profu’ o făceacu bonomie și umor, cât să te strunească pe dru�mul bun. Nimic malițios: pedagogie pură.

La admitere, când mi�am prezentat pro�iectul de cercetare, i�am bombardat pe mem�brii comisiei cu termeni semidocți, care îmitrădau lipsa de inițiere: spuneam „folclor“ înloc de „cultură populară“, „neaoșism“ în locde „autohtonism“ și tot așa. Profu’ mustăceaîntr�un colț al catedrei. M�a lăsat să mă fac derâs. Dacă proiectul meu se susținea și dincolode ambalajul terminologic, aveam șanse. Șise pare că am avut.

Odată vorbeam cu el despre lingvistică,prima mea specializare. Nevrând să�l scu�fund în subiecte prea nișate, am încercat săsintetizez o teorie din psiholingvistică. Sur�priză: profu’ o știa deja, cu siguranță dinain�tea mea. Profesoara de la care o învățasem –regretata Tatiana Salma�Cazacu – îi fusesecolaboratoare într�un proiect. A continuatspunându�mi ce chefuri a tras cu ea... O cu �noaștere enciclopedică, plus un suflet de go�liard – ăsta era Profu’.

În anii din urmă, mi�am pregătit un plande cercetare etnografică a piețelor agro. Ar fimers de un postdoc, dar, la o adică, puteamsă caut și altă tutelă (trăim în precaritate,dom’le, nu vezi...). Dar aveam nevoie de în�drumarea, fie și de pornire, a Profului. Așa căîl pândesc la o lansare de carte, unde era in�vitat să vorbească (și câți autori nu trăgeaude el!) la Humanitas Cișmigiu. După eveni�ment, mergem la o terasă în parc. Acolo senimerește și prietenul meu, Zoltán András.Se așază la masa noastră, Profu’ se�nvese �lește, e fan Sarmalele Reci... după care – cese�ntâmplă?! Profu’ și cu Zoltan încep să vor�bească despre jazz, de nu�i mai puteai opri.

Cândva, într�un târziu, am vorbit și de �spre piețe. SDC

VLAD ODOBESCU

I�am scris vinerea trecută antropo�logului Vintilă Mihăilescu ca să�lîntreb cum vede el România dedupă pandemie. Îi mai scriamuneori pentru vreun articol, atuncicând aveam nevoie de o voce care săexplice lumea, bucățică cu bu cățică,atunci când ceva mă speria sau măenerva, atunci când într�o anumeîmprejurare oamenii păreau răi,proști și egoiști peste măsură. Întâide toate, Vintilă zâmbea în fața por�nirilor mele naive de a arăta cu de�getul, pentru că înțelegea prea binedin ce suntem făcuți și avea obice�iul de a privi lumea cu blândețe și�un strop de umor.

N�a mai apucat să�mi răs�pundă și am fi avut mare nevoie deel acum.

În ultima vreme, Vintilă Mi�hăilescu stătuse mult prin spitale.A avut puterea, luciditatea și răb�darea să ne povestească aceastăultimă experiență „de teren“ într�ocarte, În căutarea corpului regă�sit. A fondat un masterat de an� tropologie și o Societate de Antro�pologie Socială și Culturală. Uniicred că antropologii sunt niște oa�meni care stau cu nasul în cărți șiscriu studii, când de fapt meseriaasta înseamnă să stai printre oa�meni până�i înțelegi.

Cu noi, masteranzii lui, mer�gea în fiecare vară, la practică.Ziua ne împrăștiam prin sate săvorbim cu oamenii, iar seara, lacină, asculta aventurile de pe te �ren ale fiecăruia. Îi povesteam cene ziceau oamenii despre gospo�dăria și muncile lor, despre ani�male și viață, iar el se bucura demirările noastre.

Vintilă privea antropologiaca pe exercițiul zilnic de a nu�ldisprețui pe celălalt, își aminteaieri cineva pe Facebook. El a avutdestulă răbdare cu noi cât să neiubească. SDC

Am fiavutnevoiede Profacum

12ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Marta Petreu – Domni și Doamne„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din volumul Domni șiDoamne, de Marta Petreu, careva apărea în curând în colecţia„Plural“ a Editurii Polirom.

– FRAGMENT –

Conversații cu... Ștefan Agopian

Marta Petreu:Dragă Agopian,din cărțile tale iese la suprafață,printre primele impresii, erudițiata, de bulimic. Lecturile tale lite�rare și filosofice sunt nu numaiextinse, ci și pe alese, preferi căr �țile rare... personajele tale vorbescadesea în citate, au cultura epociiîn care le�ai plasat. Iar ironia auc�torială, discretă și de culise, e per�manent prezentă. Mai citeștiși�acuma filosofie clasică sau aitrecut la alt gen de cărți?

Ștefan Agopian:Acum nu maicitesc filosofie, am făcut chestiaasta rușinoasă până pe la treizecide ani, după care m�am oprit. Devină a fost tot o carte, Teoria lite�raturii, semnată de doi autorifoarte deștepți:Wellek și Warren.Ăștia explică pentru toți proștii căliteratura n�are de�a face cu filo�sofia. Iată un scurt citat, dar lămu�ritor: „Dacă vom analiza poemevestite, admirate pentru filosofialor, nu vom descoperi adesea de �cât simple locuri comune pe temacă omul este muritor sau că ni�meni nu știe ce soartă îl așteaptă“.Cu toate că, tot ei o spun, „Pregă�tirea teoretică poate mări putereade pătrundere și raza de înțe legerea scriitorului“. Dar ce�i prea multstrică: „...la Dostoievski sim țimadesea discrepanța dintre reuși�ta artistică și povara gândirii“, observă autorii. Nici Dante sauThomas Mann nu scapă de ase�menea observații. Așa că am citit

filosofie cât să nu fiu un ageamiuîn materie și să știu de unde să iauun citat atunci când vreun perso�naj avea nevoie de el. Sincer vor�bind, nu literatura m�a împinsspre filosofie, ci înclinația measpre științele exacte, matematică,filosofie, chimie. Mulți m�au în�trebat cum se face că de la științăam trecut la literatură. Răspunsule destul de simplu: marea meadragoste a fost chimia. În timp cematematica și fizica se ocupă decantități, chimia e preocupată decalități. Dacă aduni două numere,adică două cantități, obții tot ocantitate. D�aia nu poți să adunimere cu pere. În chimie acest lu �cru e posibil: dacă „aduni“ o bazăcu un acid, două calități total di�ferite, precum merele și perele,obții o nouă calitate numită sare.Literatura, în primul rând poezia,funcționează la fel. Alăturareaunor cuvinte diferite nu duce lasuma lor, ci la o nouă calitate, carenu e cuprinsă în cuvintele folo�site. Din cauza asta, alchimia,strămoașa chimiei, a fost conside�rată o artă și nu o știință. Chimiaa devenit știință numai după des�coperirea structurii atomului și alegilor mecanicii cuantice. Toateastea sunt niște banalități, dar, îngeneral, scriitorii, care de obiceiau pregătire filologică, nu prea lepricep. Și ca să închei, pot spune,cu ceva mândrie, că Dina Geor�gescu, soția lui Paul Georgescu, ofemeie extraordinară, mi se adre �sa, nu fără oarecare dreptate, cu„domnul Alchimist“.

Dar să mă întorc la întrebareata: în toamna lui 2012 am re nunțatla slujba de ziarist, pe care o făceamdin 1990. Făcusem o pneumonie șio lună am zăcut fără ca doctorii săreușească să îi dea în cap bolii. Într�ozi, brusc, m�am făcut bine. Luna aianu scrisesem nimic și mi�am datseama că e foarte plăcut să nu ainici o obligație, așa că am hotărâtsă mă transform într�un pensionarba nal. Citesc cărți polițiste, dezlegcuvinte încrucișate, ascult muzicăsimfonică, colecționez cărțile dedebut ale scriitorilor români, trăn�cănesc la telefon, casc ochii la tele�vizor, beau, în fine, chestii d�asteacare omoară timpul în mod plăcut.Sigur, exagerez un pic în rău, darmodelul după care mă ghidez e allui Caragiale la Berlin, fără moș �tenirea Momuloaiei, fără Berlin și,desigur, fără Cella...

M.P.: Ești un produs culturalși al cartierului tău de București,o mică lume colorată, vie, plină desavori și mirosuri, după cum odescrii în Scriitor în comunism. Întimp ce�ți citeam cartea asta, măgândeam că mi�ar plăcea... săbeau și să mănânc cu tine. Deci,eu sunt la Cluj, tu la București, in�vită�mă te rog, vă rog pe Cristinași pe tine, la masă la voi. (Promitsă mă port la masă mai bine decâtpersonajele tale...)

Șt.A.: Ești oricând bine�ve�nită, știi asta. E totuși o problemă:noi, regățenii, mâncăm adesea or�gane, creier, ficat, rinichi, fudulii...Și ardelenii strâmbă din nas lachestiile astea. Sigur, pot să�ți facun șnițel vienez și terminăm dis �cuția. Cu toate că eu aș prefera ri�nichi prăjiți în unt cu sos de vin.Dar, hai, să rămânem la șnițel: îlfac mai bine decât cel pe care l�ammâncat într�un celebru restau�rant din Viena.

M.P.: Precizare: în cărțile talese mănâncă mult și bine, gustos...am talentul ăsta, de�a ține mintece mănâncă personajele din cărți.Personajele tale mănâncă bine, auo poftă de a înghiți ca și cum nu �mai asta le�ar da certitudinea căexistă, așa că multe sunt în gre �țoșătoare când se hrănesc. Par�don, nu se hrănesc, mănâncă și elede plictiseală, de lăcomie, de...

Șt.A.: O cercetătoare de la In�stitutul de Lingvistică al Acade�miei, Liliana Hoinărescu, susține înteza ei de doctorat, publicată în2006, că în cărțile mele (în specialîn Tobit și Sara) „funcțiile fireștiale organismului sunt sacraliza te...Personajele capătă o dimensiuneeroică, legendară, nu prin acțiunilelor în sfera socială sau politică, ciprin însuși exercițiul firesc al satis�facerii fiziologice. Această minima�lizare a valorilor tradiționale, încontrast cu impor tanța acordatăacțiunilor considerate triviale, con�semnează o răsturnare ideologică“.Vezi ce simplu e?

M.P.:Și fac dragoste tot așa, înafara dragostei: sunt cam neu �mane în actul iubirii, căci lipsitede sentiment. Numai Orjen, fetițadin Fric, îmi vine acuma în minteca îndrăgostită și dorind să fie iu�bită pentru că iubește...

Șt.A.: Răspunsul ar putea fitot cel de mai sus... Cu adaosul căîn Fric e vorba de o renaștere cuajutorul erosului.

M.P.: Și Sara din Sara, dar cuea lucrurile sunt mai complicate,ea parcurge un scenariu prestabi�lit, un drum al destinului... Frumosroman, în misterul lui strict mun�dan. Aici se vede limpede că lumeata nu are transcendent, că Dumne�zeu, nu că a murit, ci nu a existatniciodată. Paradoxal efect, la unroman scris pe un scenariu biblic...

Șt.A.:Nu uita, te rog, că scena�riul se bazează pe Cartea lui To �bit, un text apocrif, pe care Bi� serica nu�l recunoaște. Faptul căam folosit o scriere apocrifă m�aajutat mult în fața cenzurii comu�niste. Sara a apărut la EdituraEminescu. Redactor de carte afost o tipă, vag poetă, Virginia Ca�rianopol. Lucrase ani de zile laConsiliul Culturii și Educației So�cialiste, probabil ca cenzor, cutoa te că funcția asta nu mai exista,fusese un funcționar în ministerși o mutaseră la editură din cauză

că divorțase, o retrogradare deci.Era speriată rău și romanul meu oumplea de alte spaime, că nu știade unde să�l apuce. I�am propus săfac eu referatul cărții și a fost feri�cită. Referatul l�a făcut Mircea Cio�banu la cererea mea, el a tras tarecă am folosit un text apocrif, știa elce știa. Și uite așa, toată lumea afost fericită și cartea a făcut un pashotărâtor spre publicare.

M.P.: Corpuri, multe dizgrați �oase, secreții, organe, boală, un uni�vers ca un spital cu pacienți ce știucă nu se vor face bine, și deasupralor brocartul în fir metalic de aur șiargint al scriiturii. Și Manualul în�tâmplărilor, de o frumusețe și maiales de o însingurare sfâșietoare.Ți�e urât, Agopiene?

Șt.A.:Am trăit timp de patruzeciși doi de ani într�o lume urâ tă, olume inventată de o minte nebună șipusă în practică de niște analfabeți,cum dracu’ să nu�mi fie urât? SDC

13ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Prima impresie pe care o ai pri�vind un concert al trupei ger�mane Mono Inc. se integrează încoșmarurile feministelor de am�bele sexe: trei bărbați masivi,dacă nu de�a dreptul uriași, seagită famelic în prim�plan pescenă (doi cu chitările, unul cumicrofonul), în timp ce o femeie(zdravănă și ea, nu�i vorbă, dar fe�meie!) bate din răsputeri tobele,în plan secund, abia văzută dinsală, deși bateria este amplasatăpe un postament înălțat ca decor.

Dacă solistul vocal (lider de factoal grupului), Martin Engler, n�arfi totodată un toboșar talentat(postul său inițial în formula din�tâi a trupei, când vocalistul MikyMono dădea tonul și împărțeabanii) și, de asemenea, compozi�tor, chitarist și pianist, ai crede căangajarea simpaticei Katha Mia

s�a făcut doar pentru a duce lacapăt treaba evident mai grea.Chimia oricărei formații rock –gothic rock, în cazul de față – e,însă, o chestiune misterioasă, cuvirtu(alită)ți uimitoare în fiecarecaz. Ceea ce unora li se pare ciu �dățenie, pentru alții este normali�tate. Iar eu, deși împins parcă dedrăcușorul ironiei gratuite, recu�nosc fără pic de glumă că formulaîn care Mono Inc. activează de mai

bine de 15 ani (și cam tot pe atâteaalbume de studio și de concert)funcționează perfect.

Molatic și dur concomitent,suspiciunea că grupul cântă, defapt, pop�rock virează către ade�văr. Să conteze oare? Câteva ele�mente stilistice și majoritatea linii �lor melodice îndreptățesc plasa�rea trupei în marea familie pop,centrată pe audiții lejere și po �vești dulceag�amare de adormitcopiii maturi, extenuați de mun �că. „I was lonely, I was lost and Iwas falling in disgrace“ – începe,bunăoară, cântecul C’est La Vie,de pe albumul Viva Hades, 2011.Te�ai aștepta ca melancolia, înză�brelită printre notele piesei de omare sensibilitate și reală tristețe,să ducă spre cine știe ce teritoriubântuit de traume psihice (post)moderne. Când colo, afli că: „WhenI’m done and when I sleep/ I wantyour love to stay with me“! Sigur,se știe de pe vremea lui Mozart cătoate cântecele sunt despre dra�goste; important este dacă melo�dia sună fermecător, iar publiculo acceptă cu ușurință. Și contează,

desigur, cine o livrează. Charismanu�i o chestie minoră în cazulinterpreților pop�rock. Fie�mi ier�tată neobrăzarea, dar Martin En�gler, cu silueta lui de călugărbondoc, pedepsit cu tunsoare punkpentru neștiutele�i păcate, are totatâta vino�ncoace cât are cancelă�reasa Angela Merkel când anunțăstrategia de luptă contra COVID�19! Nu pot înțelege deloc realita�tea că vocea lui Engler, frumoasăși mătăsoasă în felul ei grav, iesedin matahala ce pare că se ros �togolește stând pe loc în fața uneisăli exuberante. Îmi imaginez căartistul slujește într�un templuîntunecat și obscur, osândit peveci la o suferință inaccesibilăprofanilor.

Mă împinge la asemenea fan�tasmagorie și recuzita folosită detrupă în diverse mate riale pro �moționale, pe copertele discurilor,în videoclipuri sau pe sceneleunde s�a putut desfășura. Nu�i ce �va singular, nici violent�șocant, cala alți combatanți. Din felul cumexpune Mono Inc. această icono�grafie, însă, răzbate un aer cam

ridicol, de nu chiar kitsch. Prea oscaldă în bombasticism, iar luiEngler nu i se po trivește.

Ceva nepotrivit mă sâcâie șila ultima realizare, The Book OfFire (2020, NoCut/ SPV): copertacu ființa înaripată care se înalțăneatinsă dintr�un incendiu. Po�vestea spusă în cele 12 piese, de �spre lupte, suferințe și dragoste,sună cumva anacronic în zilelepandemiei planetare. Dar toatepoveștile sună astfel, de când serăspândesc ele printre suferinzi!Mono Inc. o cântă plăcut. Ascultalbumul și mă las (se)dus de vrajași melodia lui. Nu știu dacă foculinvocat va arde inamicul nevăzut.Merită încercat. SDC

Partea de foc

De la aflarea veștilor despre in�trarea în carantină, multe lucruriau fost ușor de prevăzut: că se valucra de acasă mai mult; că vorcădea bursele; că unor părinți leva fi greu să se concentreze lângăcopiii; că va crește dolarul; că ele�vii se vor considera în vacanță șinu își vor face temele. Dar pânăce nu au început să circulepoveștile pe Internet, nu am anti�cipat cine vor fi cele mai fericiteființe în situația de acum: câiniiși pisicile de lângă noi.

Și�au primit stăpânii înapoi. S�aîntâmplat ceva și acum oameniinu mai ies pe ușă în fiecare dimi �neață, sub privirile triste ale pa�trupezilor. Oamenii rămân lângăei, le dau de mâncare, se joacă cu

ei din când în când și majoritateatimpului și�o petrec împreună pecanapea. Îi plimbă conștiincios,ba parcă un pic mai des ca înainte.Cum să nu fie fericiți?

Rolo, un dachshund din Ma �rea Britanie, s�a bucurat atât demult de zilele de carantină alăturide oamenii săi, încât a dat dincoadă până și�a rupt�o. A primitdiagnosticul oficial de „entorsădin cauza agitației excesive“, așacă acum este sub medicație. Stă�pâna a raportat pe Twitter că „este

foarte fericit acum și coada are unpic de mobilitate stânga�dreapta,dar nu și�o poate ridica în sus“.

Am aflat despre Rolo de laștiri. Dacă vreun student la jurna�lism ar fi spus vreodată că o știrepoate avea subiectul „un câine și�arupt coada“ sunt convinsă că nutrecea anul. Dar știrea de acum esteun semn că în această criză a ieșit laiveală și ceva bun: fericirea anima�lelor este importantă pentru noi.Chiar și în cele mai draconice mă�suri de carantină, toate sistemele

legislative din lume au rezervat unparagraf pentru plimbarea alăturide animalele de companie. 

După ce a venit valul epide�miei și peste Statele Unite, adă�posturile de animale au începutsă se golească. Oamenii singuri, alcăror procent era în creștere demulți ani încoace, au căutat o so �luție pentru a nu trece prin acestemomente fără nici un sprijin emo �țional. Așa că au luat în grijă anima�lele abandonate, într�un ritm dezece ori mai crescut decât înainte.

Iar motivele nu sunt doar egoiste:responsabilii de adăposturi spuncă unul dintre cele mai importan �te motive pentru care oamenii nuadoptau era că nu prea stăteau peacasă să aibă grijă de animale. Ofundație din America chiar se ofe �ră să acopere costurile pentru oa�menii care își doresc să îngrijeazăun animal pentru perioada de cri �ză, dar nu își permit asta. 

La fel cum psihologii dau sfa�turi cuplurilor cum să gestionezecarantina împreună fără să ajun �gă la război, perioada de caran�tină om�animal a venit la pachetcu o serie de sfaturi despre cum sepoate îmbunătăți relația cu pa�trupedul iubit. De exemplu, stă�pânii sunt sfătuiți să profite deocazie și să le ofere animalelor șimâncare gătită (special pentru ei,nu de om). Iar pentru perioadeleîn care oamenii au de lucru și pa�trupezii cer prea multă atenție, îipot pune în fața televizorului. Nupe orice canal, ci pe DogTV, un ser�viciu video specializat în fil mulețerelaxante pentru câini. Oameniimai sunt sfătuiți ca, în această pe�rioadă să își răsfețe patrupedeleacordând timp pentru îngrijireablănii și chiar să își învețe câiniinoi comenzi și trucuri.

E greu de urmărit un jurnal deștiri fără să ne înece știrile rele. Sprenorocul nostru, există o luminiță, lacapătul unei cozi rupte. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cei mai fericiți carantinați

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Albert Uderzo și cele 38 de al�bume de benzi desenate cu Aste�rix pe care le�a realizat lasă înurmă o moștenire culturală carea avut un impact major nu numaiasupra francezilor, ci și asupraunei generații de dincolo de fron�tierele fostei Galii.

Într�o perioadă în care lumeaavea, totuși, nevoie de optimism,moartea lui Albert Uderzo, luni,

la vârsta de 92 de ani, a fost o vesteteribil de tristă pentru zeci de mi�lioane de cititori. Ca desenator,Uderzo, născut la 25 aprilie 1927,era cel de al doilea părinte al ga�lilor Asterix și Obelix. René Gos�cinny, scenaristul, „fratele“ lui, dis�păruse în 1977, la capătul uneicariere exemplare de autor și edi�tor al unei reviste esențiale pentrubanda desenată, „Pilote“. Cei doi

s�au cunoscut în 1951, au devenitfoarte buni prieteni și au începutsă creeze personaje de benzi de �senate: corsarul Jehan Pistolet, re�porterul Luc Junior, indianulOumpah�Pah. La numai două lunide la lansarea revistei „Pilote“,duetul Goscinny�Uderzo găsescformula magică a succesului:aven�turile lui Asterix – o saga parodicăce „reușește performanța de a creaun spirit, o filosofie pornind de lavalori puternice precum rezisten �ța, libertatea, solidaritatea, demo �crația, descoperirea celuilalt“,scrie „Le Figaro“.

Uderzo, pentru care Asterix amurit odată cu prietenul lui, în1977, a vrut să se retragă. Dar nu�mărul imens de cititori îl readuce,singur, la planșa de desen, pentrua realiza alte zece albume. Succesuleste în continuare uriaș, iar Asterixsupraviețuiește chiar și retragerii,acum câțiva ani, a lui Uderzo, carepredă ștafeta unei alte echipe derealizatori, tandemul Jean�YvesFerri și Didier Conrad.

Pentru că, deși Uderzo s�a oprit,Asterix va merge mai departe.

„Nu, Asterix nu va muri odatăcu Uderzo“, spune Anne Goscinny,fiica lui René. „Plecând, Uderzo alăsat un mit în urma lui. Căci el șitatăl meu au creat mai mult decâto operă, au creat un mit. Iar unmit nu moare. Mai cred că nuexistă în istoria artei un asemeneaprecedent, un astfel de tandem decreatori atât de bine legați și atâtde productivi. În doi, ei au revolu �ționat banda desenată grație re�vistei «Pilote». Au dovedit și geniu,creând ultimul mit francez al se�colului XX.“ SDC

ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 202014

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Uderzo s-a oprit, Asterixmerge mai departe

Uderzo s-a oprit, Asterixmerge mai departe

Este un cuvânt care a apărut pen�tru prima dată în 1920, în piesa deteatru „vizionară“ R.U.R. a cehuluiKarel Čapek, povestea unor crea�turi artificiale care, în cele dinurmă, se revoltă contra creatorilorlor umani.

În acea perioadă, Čapek erapre ocupat de condițiile de lucrudificile în care se lucra în fabrici.Un drum într�un tramvai praghezplin de muncitori, îngrămădițiasemenea „oilor“, l�a făcut să segândească la oameni nu ca indi�vizi, ci ca mașini al căror unic scopeste munca eternă.

Termenul pentru creația lui însăn�a fost inventat de către dramaturg,

ci de fratele lui, Josef, cunoscutmai mult ca pictor. „Nu știu cumsă numesc acești muncitori arti�ficiali“, s�a plâns scriitorul. „M�amgândit să îi numesc labori, darpare un termen prea livresc“.„Atunci spune�le roboți“, a fost răs�punsul fratelui. Un cuvânt careprovine din slavul „robota“, ce în�seamnă „muncă forțată“.

Uriașul succes al piesei (pusăîn scenă un an mai târziu și tra�dusă în 30 de limbi până în 1923)a făcut restul, iar astăzi cuvântulrobot a intrat în vocabularul uni�versal. Ca o coincidență, în exactaceeași perioadă în care Čapek ter�mina R.U.R. se năștea Isaac Asimov,

scriitorul a cărui carieră avea săfie propulsată tocmai de inge�nioasele lui povestiri cu roboți po�zitronici.

Asimov, spirit optimist, avea săfie unul dintre criticii lui Čapek. „Înopinia mea“, spunea Asimov, „piesalui Čapek este teribil de proastă,dar este nemuritoare grație aceluicuvânt. Ea a introdus termenul de«robot» în toate limbile în care sescrie science�fiction“. SDC

„Robot“, cuvântul care a împlinit 100 de ani

această pantă, vom ajunge curând,în cadrul proceselor, să interzicemacuzaților să se apere sub pretex�tul că victimele s�ar putea simțijignite?“, scrie redactorul�șef al re�vistei „Valeurs actuelles“.

„În această epocă ciudată, încare adevărul este deseori declaratfake news, editorii noștri preferă

să lase un artist respectat să se ex�prime, decât să cedeze în fața celorcare vor să îl facă să tacă. Este in�admisibil ca un editor, sub pre�siune, să renunțe la a mai publicao carte pe care a decis deja să o pu�blice“, a arătat într�un comunicatcofondatoarea editurii Arcade Pu�blishing, Jeannette Seaver. SDC

ANUL XVI NR. 68028 MARTIE – 3 APRILIE 2020 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu,Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu,Cătălin Sava

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.

Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni;

91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.

Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Autobiografia lui Woody Allen,Apropos of Nothing, va fi publi�cată în Franța de editura Stock, înluna mai, dar a apărut deja în Sta�tele Unite la editura Arcade Pu�blishing. Asta după ce în SUA, pre�cedentul editor, Grand CentralPublishing/ Hachette, a renunțatsă mai publice cartea după ce afost admonestat public de cătreRonan Farrow, fiica adoptivă a luiAllen, care îl acuză pe acesta că arfi abuzat�o sexual. Arcade Publish �ing este însă o editură „speciali�zată“ în cărțile unor autori „inac�ceptabili“ pentru americani, pre �cum Jean Genet, William Burroughs,Jack Kerouac sau marchizul deSade, ale căror opere au fost editate

alături de cele ale lui Beckett, Io�nesco sau Ismail Kadaré. Condu�cerea editurii n�a vrut să ia înseamă presiunile și a mers mai de�parte cu publicarea cărții celebru�lui regizor, care discută, în pagi�nile ei, și teribilele acuzații ce i�aufost aduse.

Problemele lui Allen au începutdin 1992, când, după divorțul deactrița Mia Farrow, a fost acuzatde aceasta și de fiica lor adoptivă,Ronan, în vârstă de 7 ani, de agre�siune sexuală. În fața unui tribu�nal, nu este găsită nici o dovadăîmpotriva lui Allen, care a dez �mințit întotdeauna acuzațiile.Parte din familie este alături deel, parte contra. După decenii, pe

fondul isteriei #MeToo (declan �șată de articolul lui Ronan Farrowdespre Harvey Weinstein), Allenresimte efectele devastatoare aleacuzațiilor nedovedite. Regizorulîși vede anulate unele proiecte șise pomenește pus la zid de mulțidintre foștii colaboratori care pre�feră să i se alăture lui Farrow. Altevedete, precum Scarlett Johans �son, Javier Bardem sau Alec Bald �win, îi iau apărarea.

Refuzul unor edituri de a pu�blica memoriile regizorului estevăzut de multă lume drept o uri �așă nedreptate. „Ilustrează un în�grozitor recul al libertății, în fațacăruia trebuie să reacționăm îna �inte de a fi prea târziu. (...) Pe

Memoriile lui Woody Allen:refuzul publicării lor, „un terifiant recul al libertății“

RIP STUART GORDON

A încetat din viață Stuart Gordon,regizor american în vârstă de 72 deani, specializat în filme horror. Fil�mul lui de debut, Re�Animator, bazatpe povestirile lui H.P. Lovecraft, esteconsiderat o capodoperă a genului.

ANULAT PENTRU O CAUZĂ NOBILĂ

Grupul Pirelli a anunțat că re nunțăla publicarea ediției din acest an acelebrului său calendar, preferândsă ofere „100.000 de euro studiilorștiințifice și luptei contra coronavi�rusului“. Adevărată „instituție a fo�tografiei artistice“, calendarul anual

al grupului Pirelli, lansat acum peste50 de ani, și�a mai văzut producțiaoprită în 1967 și între 1975 și 1983.

RECONVERSIE „FASHION“

Celebrele mărci Yves Saint Laurentși Balenciaga au anunțat că își vorreconverti atelierele pentru a realizamăști sanitare în loc de haine de lux.Firma�mamă, The Kering Group, amai promis și că va cumpăra trei mi�lioane de măști din China pentru ale distribui în Franța.

DISNEY CU ȚÂRÂITA

Canalul de streaming Disney+ afost lansat în sfârșit în șapte țări

europene, dar cu „debit“ redus,pentru a nu solicita prea mult re �țeaua internet, deja suprasolicitatăîn actualele condiții de izolare ladomiciliu. În Franța, la cererea gu�vernului, lansarea a fost amânatăpentru luna aprilie.

RĂMAS-BUN, LUCIA BOSÈ

Muză pentru Antonioni, Buñuel șiFellini, actrița italiană Lucia Bosè(foto) a încetat din viață la vârsta de84 de ani, în Spania. Fostă Miss Italiaîn 1947, Lucia Bosè se recon ver teștela actorie și devine una dintre celemai cerute actrițe din cinemaul dinpeninsulă, mai ales în perioada ne�orealismului italian. SDC

Anii

16ANUL XVI NR. 680

28 MARTIE – 3 APRILIE 2020fast food www.suplimentuldecultura.ro

La un moment dat, de nicăieri, orază laser a tăiat în bucăți PalatulCulturii. Știți desenele animatestupide, în care cineva sau cevaeste tăiat, dar nu se separă imediat,ci mai stă câteva secunde în formaunitară, apoi se desprinde, da?

De parcă ar fi fost un imens calupde cașcaval pe care un bucătar

intergalactic l�a secționat în cu �bulețe din alea de înfipt în scobi�toare împreună cu măslina sau deparcă un mecanic auto a desfăcutcubul Rubik pentru a statua tri�umful trupului asupra minții, edifi�ciul nostru emblematic era acumdescompus în factori primi, dacăîmi este permisă metafora. Imensanavă extraterestră a coborât fărăzgomot până la înălțimea de apro�ximativ 50 de metri, apoi i s�a des�chis o trapă din care un fel de furtunstrălucitor a început să îm proaștecu spumă. Spuma s�a tran sformat înciment intergalactic în mai puțin de

3 minute, astfel că nava a putut ate�riza pe suprafață plană și tare.

Cincisprezece creaturi mov șidouă galbene au coborât trepteledin metal intergalactic și s�au se�parat în două grupuri inegale,fiind că nici măcar extratereștrii nupot împărți la doi un număr imparfără ca unul din ei să fie tăiat îndouă. Grupul de nouă a pornitspre Palas Mall, iar cel de opt a alesdirecția Strada Palat spre PoduRoș. Nu se mișcau foarte vioi, maidegrabă păreau pensionari careaveau timp de călătorii prin spațiu.Spuneți despre oameni că se com�portă copilărește uneori, dar să�i fivăzut pe ăia nouă când au ajuns lacarusel! Unul galben, probabil unfel de șefuleț cu puteri mai mari, aîntins o chestie care se dorea a fi

un deget stupid de lung și imediatcaruselul s�a pus în mișcare, ne�având nevoie de energie electricăpământeană. Fiecare și�a preluatcabalina și cu toții au început săgrohăie și să horcăie, ceea ce înlimbajul lor cu siguranță în�seamnă chiuituri copilărești feri�cite. Timp de o oră și un sfert niciunul nu a coborât și nici unul nupărea să fi amețit, deși viteza cailorera cel puțin dublă față de cea cucare puii de om sunt obișnuiți.

Grupul de opt a mers agale,doi dintre ei au bătut în geamulușii de la Pizzeria Domnească, pro�babil ca să se distreze, iar un altreilea a grohăit ceva, pe silabe,semn că încerca să citească denu�mirea localului. Apoi cu toții auajuns până pe malul Bahluiului și,

deși mi�e rușine să o spun, totușio spun: au făcut pipi în apă.

S�au reunit, s�au înălțat cunava lor, același furtun a supt totcimentul, raza a refăcut PalatulCulturii exact cum era el la începutși au dispărut. Iar noi, a doua zi,când am ieșit din carantină, habarnu am avut despre asta. SDC

680

De noapte

1880. „Detesta ceaiul,

dar continua să

soarbă întotdeauna

puțin din imensa

cană veche, rămasă

de la tatăl său.“

Virginia Woolf, Anii,citită în franceză în

zile de restriște, la

Sibiu.

Am revenit de nu știu câte ori lafraza asta, care sună poate maibine în franceză: „Il détestait lethé, mais il en sirotait toujours unpeu dans l’énorme vieille tassequi avait appartenu à son père“.Volumul cartonat are paginilegroase, tăiate prost, și miroase acarte veche de rugăciuni. ÉditionsStock 1938 (la un an după ce apă�ruse în original). În 1938 priete�nul meu Al Bowlly încă trăia,înregistrase de trei ani Down bythe River. Nu mai știu de la careanticariat din București am cum�părat volumul ăsta roșcat deschis,în facultate, când a costat 300 delei. Nu l�am citit niciodată, oricumde la un punct încolo n�am maiputut citi ficțiune. Dar în acestezile când trebuie să stăm izolați,când a venit iarna în plină primă�vară, când am dus�o pe mama laspital și stau singură în casa eiunde sunt și amintiri de�ale mele

pe care încerc să le ordonez, acestvolum a ieșit aproape singur dinbibliotecă.

La premiera cu Cea mai feri�cită fată din lume, Radu Jude aspus că peste 50 de ani oamenii sevor uita la filmul lui măcar ca laun documentar, pentru a vedeacum arăta Bucureștiul în 2008. Cupătura pe picioare și cartea subveioză, mă vântur prin Londra lui1880, 1891, 1907 șamd, iar minteatransformă toate rândurile într�unfilm documentar despre cum eracând timpul avea altă textură, cândritmurile erau mai lente – camcum e acum, chiar dacă și pentruVirginia Woolf, născută în 1882,anul 1880 era tot în trecut. Nu eciudat să descoperi că oamenii dealtădată erau și ei pasionați detrecut? Eugenie, cumnata colone�lului Abel Pargiter, aduce dinvacanța de la Veneția oglinzi vechiși pătate, deși oricum trăiește înanul 1891.(E ca în bancul cu blon�dele de pe cele două maluri alerâului. „Nu știi cum pot ajunge pepartea cealaltă?“ „Dar ești deja pepartea cealaltă!“)

Uneori apar niște repere carepar să aibă mai mult sens într�unansamblu căruia doar inconștientulîi poate da o noimă și poate nuacum. Când servitoarea Cosby

trage draperiile grele și vișinii,peste salon se lasă „o li niște pro�fundă“. „Lumea exterioară păreaascunsă cu totul în spatele unuimorman.“ Saloanele sunt pline demobile și de obiecte. Eleanor ledeplânge pe surorile mai micicare stau închise în casă, claus�trate („claquemurées“) zi după zi.E atâta liniște pe stradă și atâtaplictiseală înăuntru încât, atuncicând se aude o trăsură și caii tro�păie pe caldarâm, fetele Pargiterfug la geam să vadă unde oprește.Mrs Malone și fiica ei își fac sies tala 1880 în salon. Mama brodeazăun desen cu păsări care ciugulescfructe, în timp ce Kitty citește cuvoce tare articole din „Times“,printre altele despre experimen�tul cu un bec electric. „Totul eraluminat ca ziua“, scrie reporterul.„Nu ar trebui să lucrezi după cină;e un obicei prost“, îl ceartă colone�lul pe fratele său la 1891. Cânddoamna Pargiter, care trage sămoară de multă vreme, se simteși mai rău, unul din fii se aruncă

în trăsură și fuge după medic. „Avenit!“, sar surorile din spateleperdelei.

Întotdeauna mi�au plăcutmedicii din filmele vechi. Sunt în�totdeauna bătrâni și blajini șiapar ca niște îngeri cu gențile lormiraculoase. Dar nu scot din eledecât stetoscopul. Tot ce trebuiesă facă e să vegheze lângă patulpacientului, în general o noaptesau mai multe (noaptea e cea maigrea), pentru ca până dimineațăfebra să dispară. Ce ritualuridesfășoară ei în spatele ușii, acolounde nici familia, nici cinemaulnu pătrund?

Ieri, când luam notițe din car�tea Virginiei Woolf, mi�am datseama că am venit de la Bucureșticu un singur creion. Se va con�suma repede, e B8. Ce fac dacă setermină, de unde cumpăr cândtotul e închis? O să mă descurc.Oamenii se adaptează. Pe archi �ve.org este un filmuleț de la înce�putul secolului trecut, despre cumse obținea gheața. Când nu existau

frigidere și curent electric, oame�nii tăiau paralelipipede perfectedirect pe lac, pe care le tran spor �tau chinuind niște cai de po varăla un depozit unde tot caii produ�ceau energia ca liftul să ur cegheața�n pod.

Cam cu un an înainte sămoară, doamna Naum auzise dela Ada Milea de șerpașii din Din�colo de nori/ Beyond the Clouds(1995, Michelangelo Antonioni șiWim Wenders), care se opresc șiașteaptă să�i ajungă sufletele dinurmă. I�a plăcut atât de mult epi�sodul încât l�a povestit tuturorprietenilor. I se potrivea. Poate căacum asta facem, iar dacă sufle�tele nu vin, avem timp să le cău�tăm. Unii le găsesc în filme, alții înmuzică, iar alții în îndeletnicireaasta care probabil reușește maibine ca cinemaul să pună o lumeși o epocă într�o singură frază.„Detesta ceaiul, dar continua săsoarbă întotdeauna puțin dinimen sa cană veche, rămasă de latatăl său.“ SDC

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Hyde Park, Londra

© O

ld L

ond

on