Embed Size (px)
Citation preview
KRISTINHAN NAH
Traducere din limba englezit
RUXANDRA TARCA qi GABRIEL TUDORGRAAL SOFT
*lFLlrEFAo
Capitolul 1
9 aprilie 1995
COASTA OREGON
Daci' am invilat ceva in lunga mea via{i, acel ceva este asta: indragoste, afl6m cine dorim si fim; in rizboi, aflim cine suntem de
fapt. Tinerii din zilele noastre doresc si gtie totul despre oricine.Ei cred ci dacd discu{i despre o problemi o vei rezolva. Eu provindintr-o generalie mai liniqtiti. inlelegem valoarea uitirii, atractiareinventirii.
insi, in ultima vreme, mi trezesc gindindu-mi la rizboi qi la
trecutul meu, la oamenii pe care i-am pierdut.
Pierdut.Suni ca si cAnd i-aE fi riticit pe cei dragi mie; sau poate chiar
i-am lisat .rrd.lnu, unde nu era locul lor, qi mi-au intors qpatele, prea
tulburafi ca si-mi mai calce pe urme.Nu sunt pierdufi. $i nici nu s-au dus intr-un loc mai bun.
Au dispirut. Acum, ci mi apropii de sfArgitul vie{ii, qtiu ci durerea,
la fel ca regretul, se instaleazi in ADN-ul nostru gi rimAne pentru
totdeauna o parte din noi.Am imbltrinit in lunile de dupi moartea so{ului meu Ei dupi
diagnosticul pe care l-am primit. Pielea mea ridatl seamini cu obucati de hdrtie cerati, pe care cineva a incercat si o netezeasci gi
si o refoloseascl. De multe ori, ochii imi joaci feste: in intuneric' inlumina farurilor cind ploui. Faptul ci, mai nou, nu mi mai pot baza
8 Kristin Hannah
pe vedere e inspiimintitor. Poate de asta mi pomenesc privind in
urme. Trecutul are o limpezime pe care nu o mai regisesc la prezent'
Vreau si imi imaginez ci o si imi glsesc liniqtea dupi ce nu voi
mai fi, ci ii voi vedea pe toli cei pe care i-am iubit qi i-am pierdut'
Sau, cel pu{in, ci voi fi iertati.insi qtiu prea bine ci e cam greu.
casa mea, denumiti Piscurile de citre magnatul afacerilor cu
cherestea, care aconstruit-o in urmi cu mai bine de o suti de ani,
este scoasi acum la vdnzate, iar eu mi pregltesc si mi mut' pentru
ci aqa crede fiul meu ci ar trebui si fac.
incearci si aibi griji de mine, si imi arate cit de mult mi iubeEte
in aceasti perioadi foarte dificili, a$a ci tolerez felul lui de a m5
controla. Ce-mi pasi unde mor? Despre asta e vorba, de fapt' Deja
nu mai are importanli unde triiesc. Acum imi inghesui intr-o cutie
viala de lingn plajn, din Oregon, unde m-am stabilit cu aProape
cincizeci de ani in urmi. Nu vreau si iau prea multe cu mine, ci doar
un singur lucru.i"tira mina spre mA'nerul suspendat ce aclioneazi treptele spre
pod. Iar scara se desfbgoar[ din tavan aidoma unui domn care in-
tinde mALna.
Treptele qubrede se clatini sub picioarele mele in timp ce urc in
pod, unde miroase a putregai qi mucegai. Un singur bec se leagini
atArnat deasupra. Trag de cablu.
Misimtcaqicdndm-aqaflaincalaunuivaporvechicuabur.Perefii sunt acoPerifi cu lambriuri late de lemn; pinzele de piianjen
fac cripiturile ii parl de argint gi atdrni sub forma unor jurubile
din spaliile dintre lambriuri. Tavanul este atit de inclinat, ci nu pot
sta in picioare decit in centrul inciperii.vad balansoarul pe care il foloseam cdnd nepolii mei erau mici,
apoi un leagin vechi 9i un cilu! de lerBn uzat fixat pe arcuri ruginite'
pr".orr, gi scaunul pe care fiica mea l-a recondilionat cind era bol-
navi. De-a lungul peretelui, sunt stivuite cutii etichetate cu ,,cre-
ciun",,,Ziua Recunoqtinfei",,,Paqti",,,Halloween",,,Veseli"' " Sport"'
|n acele cutii se afli lucruri pe care nu prea le mai folosesc, insi de
care nu mi indur si mi despart. In ceea ce mi priveqte, si recunosc
Privighetoarea 9
cI nu voi mai impodobi un brad de Criciun inseamni si mi las
invinsi, iar eu nu am gtiut niciodati si renunf. inghesuit in col! este
obiectul pe care il caut: un cufrr vechi mariniresc, acoperit cu abli-bilduri de voiaj.
Fac un efort qi trag cufrrul greu pAni in mijlocul podului, chiarsub becul atirnat. Mi agez lingi el, insl durerea pe care o simt ingenunchi e sfigietoare, aqa ci m[ las in Eezut.
Pentru prima dati in treizeci de ani, ridic capacul cufirului.Compartimentul de sus e in(esat de amintiri de bebelugi. Pantofiori,
mulaje de miini din ceramic[, desene in creion populate cu per-
sonaje din beliqoare qi sori zAmbitori, carnete de note, poze de la
recitalul de dans.
Ridic sertarul din cuftr gi il las deoparte.
Amintirile de pe fundul cufbrului alcltuiesc un morman dezor-
donat: mai multe jurnale ingilbenite, legate in piele; un teanc de
vederi vechi, legate laolalti cu o panglici albastri de satin; o cutie
de carton indoitl la un col!; un set de clrli subliri de poezie de
|ulien Rossignol Ei o cutie de pantofi cu sute de fotografii alb-negru.
Deasupra lor se afll o bucati de hirtie ingllbeniti qi gtearsi.
O ridic cu mdini tremurinde.E o carte d'identitd, o carte de iden-
titate de pe vremea rizboiului. Vid fotografia mici, de paqaport,
a unei femei tinere. Iuliette Gervaise.
-Mami?imi aud fiul pe treptele de lemn care trosnesc, iar paqii lui se
armonizeazl cu ritmul beteilor inimii mele. M-a strigat oare 9i mai
devreme?
- Mami? N-ar trebui si fii aici sus. La naiba! Treptele astea sunt
instabile. Vine lAngi mine. O cizituri, 9i...Ii ating pantalonul gi scutur ugor din cap. Nu pot privi in sus.
-Te rog, nu.
Este tot ce Pot sPune.
ingenunche azd, apoi se aqazi. Ii simt mirosul de aftershave,
un parfum discret qi aromat la care se adaugi un iz de miros de
ligard. A fumat pe furig o (igard afard, an obicei la care renunfase cu
mulli ani in urmi qi pe care l-a reluat dupi diagnosticul meu recent.
10 Kristin Hannah
Nu am nici un motiv si imi exprim dezaprobarea. E doctor' $tie el
mai bine.imi vine si arunc carteade identitate in cufrr, si trALntesc capacul
gi si il ascund din nou. Asta am fbcut o viali intreagi.Acum sunt pe moarte. Poate ci nu va fi rapid, dar nu va fi nici
lent, gi m[ simt obligati si arunc o privire in urmi, citre viafa mea'
-Mami, plingi.-Da?Vreau si ii spun adevdrul, dar nu pot. Aceasti neputinle mi stAnje-
negte qi mi face s[ mi ruginez. La virsta mea, n-ar trebui si imi fie
frici de nimic, cu atAt mai pulin de trecutul meu. Spun doar atdt:
-Vreau siL iau cufhrul lsta.
- E prea mare. O si mut intr-o cutie mai mici lucrurile pe care
le vrei.ZAmbesc in fa[a incercirii lui de a se impune.
- Te iubesc gi sunt bolnavl din nou. Astea sunt motive pentru
care !i-am inglduit si fii autoritar cu mine, dar inci n-am murit'Vreau si iau cufbrul cu mine.
- Dar ce-[i trebuie din el? Acolo nu sunt decat mizgilelile noastre
gi alte porcirii.Daci i-ag fi spus adevirul cu mult timp in urmi, sau daci aq fi
dansat, gi aE fi b[ut, gi ag fi cAntat mai mult, poate ci m-ar fi vizutpe mine, gi nu doar o mami obignuiti 9i de nidejde. Iubeqte o ver-
siune incompleti a mea. Mereu am crezlJt ci asta imi doream: s[ fiuiubite $i admirati. Acum cred ci a$ vrea si {iu cunoscutl cu adevlrat.
- Consideri asta ultima mea dorin
Pritighetoarea tt
- Cine e |uliette Gervaise? intreabi Julien, gi sunt uqor uimiti sdaud acel nume din gura lui.
inchid ochii, iar in bezna cu miros de mucegai gi de viefi apuse,mintea mea traseazi o linie inapoi, peste ani gi continente. lmpotrivavoin{ei mele - sau poate in acord cu ea, cine mai qtie? -, imi amintesc.
I
Capitolul 2
Luminile se sting in toatd EuroPa;
Nu le vom mai vedea aprinse in viala asta.
Sir Edward Grey, despre Primul Rlzboi Mondial
August 1939
FRANTA
Vianne Mauriac iegi din bucitlria ricoroasi, cu pereli acoperifi
cu stucaturi, gi ajunse in curtea din fa[i. in acea dimineall minunatide vard', toati Valea Loarei era in floare. Cearqafurile albe fdlfdiau invint, iar trandafirii se revirsau ca un zimbet peste zidul strivechi de
piatri care le ascundea proprietatea de privirile de pe stradi. Douialbine harnice biziiau printre flori, iar din depirtare auzi pufbitulritmic al trenului, apoi risul zglobiu al unei fetife.
Sophie.Vianne z?tmbi. Fiica ei de opt ani alerga probabil prin casi, iar tatil
ei ii fhcea pe voie in timp ce se pregiteau pentru picnicul de simbiti.- Fiica ta e o tirani, sPuse Antoine, frcAndu-gi aparilia in prag.
Se indrepti spre ea, iar pirul lui negru, pomidat strilucea inrazele soarelui. Lucrase la mobili in acea diminea{I - Elefuise unscaun care deja era neted precum satinul -, iar fala qi umerii ii erau
acoperite de un strat sublire de rumegug. Era un birbat vdnjos, lnalt
Privighetoarea 13
gi lat in umeri, cu un chip aspru gi o barbi neagri, fepoasi, care nece-sita un efort constant ca si nu ii nipideasci fa[a.
igi petrecu brapl pe dupl ea gi o trase ldngl el.
-Te iubesc, V.!
- $i eu te iubesc!Era cel mai adevirat lucru din lumea ei. Iubea totul la acel birbat,
zdmbetul lui, felul in care murmura in somn gi ridea dupi un stri-nut, qi ftcea vocalize sub dug.
Se indrigostise de el cu cincisprezece ani ln urmi, pe terenul dejoaci al gcolii, inainte ca micar si gtie ce e iubirea. Pentru ea, el re-prezenta prima experien{i in orice - primul sirut, prima iubire,primul iubit. inainte si il cunoasci, fusese o fetili costelivi, ciudatiqi frimintati de nelinigti, care se bilbiia ori de cite ori se speria,ceea ce se intimpla adesea.
O fat[ firi mami.Acum, tu vei fi adultul, ii spusese tatil ei lui Vianne cind veniseri
pentru prima dati in acea casi. Avea paisprezece ani, ochii ii erauumflali de plins, durerea ei era coplegitoare. intr-o clipi, locul acela
se transformase din casa de var|a familiei intr-un fel de inchisoare.Nu trecuserl nici doui siptimini de la moarteal:ui Maman, cdndPapa renunlase s[ mai fie tati. CAnd sosiserd acolo, nu o linuse de
mini gi nu igi pusese mdna pe umirul ei. Nici micar nu ii oferiseo batisti s[-qi gteargi lacrimile.
D... dar sunt doar o feti{d, spusese ea.
Nu mai e;ti.Privise in jos la sora ei mai mici, Isabelle, care, degi avea patru ani,
inci igi sugea degetul gi habar n-ayea ce se intimpla. Isabelle intrebaintruna cAnd se intoarce Maman acasi.
CAnd se deschisese uga, iEi ftcuse apari{ia o femeie inalti gi slabi,cu nasul ca un robinet gi ochi mici qi negri, ca stafidele.
Ele sunt fetelel intrebase femeia.Papa incrllinlase din cap.
Nu vd vor face probleme.Se intimplase prea repede. Vianne nici nu se dezmeticise cu
adevirat. Papaigi abandonase fetele aga cum ai arunca nigte rufemurdare qi Ie lisase cu o striinS. Diferenla de vdrsti dintre fete era
