Mirela ROŞIORU

JURNAL DE CATEDRĂ

Catalog de bune practici didactice

Constanţa

2017

2

Copertă şi tehnoredactare: M. Roşioru

Referent ştiinţific de specialitate: conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu

ISBN 978-973-0-26176-9

3

Cuprins

Prefaţă / p. 5

I. Elemente de pedagogie generală / p. 6 Abandonul şcolar, o problemă a zilelor noastre / p. 6 Motivaţia în contextul şcolar: o abordare statistică / p. 7 Dezbaterea folosită ca metodă de învăţare în învăţământul gimnazial / p. 11

II. Consideraţii referitoare la curriculumul şcolar / p. 13 Istoria Basarabiei în manualele din România / p. 13 Consideraţii privind proiectul de programă şcolară la disciplina Istorie pentru nivel gimnazial / p. 15 Studiu de caz: Reflectarea istorie locale în curriculumul naţional de istorie / p. 20

III. Studii de istorie / p. 22 Constantin Brâncoveanu – „Prinţul de aur” al culturii româneşti. Un studiu privind imaginea domniei sale în epoca contemporană / p. 22

IV. Istoria – fundament al Educaţiei pentru cetăţenie democratică / p. 25 Mass-media şi opinia publică / p. 25 Autorităţile în statul român / p. 40 Cum predăm patriotismul – aplicaţii la nivel gimnazial / p. 52 Un studiu privind calendarul evenimentelor istorice dintr-un an şcolar / p. 54

V. Educaţie interculturală / p. 57 Proiect de activitate extracurriculară „Ziua Internaţională a Limbii Materne” / p. 57 Abateri de la valorile interculturale – Holocaustul în Al doilea război mondial / p. 61

VI. Bune practici – lucrări ale elevilor coordonate la concursuri / p. 76 „Scrisoare către Basarabia”, Axinte Ingrid / p. 76 „Ziua încoronării”, Călătoru Ioana, eseu participant la concursul naţional „România europeană – oameni, locuri, fapte – între trecut, prezent şi viitor”, ediţia a V-a, în organizarea Palatului Copiilor din Galaţi / p. 76 „Eroul familiei mele”, Bărăitaru Andrei, elev în clasa a VII-a, lucrare înscrisă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor / p. 77 „Bunicul îmi vorbeşte…”, Buzbuchi Matheo, elev în clasa a VII-a, lucrare înscrisă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor / p. 78 „Eroina mea…”, Rusu-Bompa Coralia, elevă în clasa a VII-a, lucrare înscrisă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor / p. 79 „Eroul familiei mele”, Abagiu Ionuţ, elev în clasa a VIII-a, lucrare înscrisă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor / p. 80 „Castelul Corvinilor”, Anagnostu Maria, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa, CAEJ 3996A / 28.31.10.2016 / p. 80 „Cetatea Râşnov”, Gavrilă Miriam, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa, CAEJ 3996A / 28.31.10.2016 / p. 81 „Cetatea Sarmizegetusa”, Costache Ioana, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa, CAEJ 3996A / 28.31.10.2016 / p. 83 „Vremea marilor decizii”, Batman Aylin, eseu participant la simpozionul interjudeţean „Imaginea publică a Monarhiei în România 1966-1947” / p. 83 „Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX). România în timpul Primului Război Mondial”, Hidan Claudia Georgiana, clasa a XII-a, referat realizat în vederea admiterii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, 2017 / p. 85

4

VII. Bune practici – proiecte jurnalistice / p. 92 CT29NOI / p. 92 Revista „Delfinii” / p. 95 Jurnal de mare! clasă – revista clasei a V-a B / p. 97

VIII. TIC – TAC. Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării - Tehnologii de Aprofundare a Comunicării / p. 99 Optimizarea predării prin folosirea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare / p. 99 Alexandru Ioan Cuza şi crearea României moderne / p. 101 Impactul şi rolul site-urilor unităţilor de învăţământ preuniversitar / p. 106 Studiu de caz: O campanie de imagine pe site-ului şcolii şi rezultatele ei / p. 111

5

Prefaţă

„Jurnalul de catedra” reuneşte, într-o adevărată radiografie a parcursului profesional, articole, eseuri, analize, studii, bune practici, realizate nemijlocit de către autoare, în colaborare sau coordonate de către aceasta, reprezentând o adevărată culegere de experiențe didactice care caracterizează omul de la catedră mereu neobosit în căutarea de noi şi noi provocări profesionale. Structurat în opt capitole, „Jurnalul” abordează mai întâi elemente de pedagogie generală analizând problematica abandonului şcolar, o temă mereu actuală în învăţământul românesc, fiind urmată de o adevărată cercetare statistică privind motivaţia învăţării şi de avantajele utilizării metodei dezbaterii la clasă.

Lucrarea continuă cu trei direcţii de abordare a curriculumului şcolar din perspectiva prezenţei istoriei locale, mai bine zis despre „absenţa” istoriei locale din curriculumul naţional, sporadica prezenţă a istorie Basarabiei în curriculumul naţional şi o mai mult decât pertinentă şi temeinică analiză a proiectului de programă şcolară pentru gimnaziu. Anul comemorativ Constantin Brâncoveanu, 2014, a reprezentat ocazia unui studiu privind imaginea „prinţului de aur” al culturii româneşti în epoca contemporană.

Istoria ca disciplină a reprezentat un fundament al educaţiei pentru cetăţenie democratică, fiind la baza întocmirii unui calendar al evenimentelor istorice dintr-un an şcolar, a prezentării unor aplicaţii privind predarea patriotismului la nivel gimnazial, dar şi a unor seturi de lecţii referitoare la mass-media şi opinia publică, alături de autorităţile statului român.

Domeniul educaţiei interculturale este reprezentat de proiecte didactice referitoare la Ziua Internaţională a Limbii Materne şi problematica Holocaustului.

Prezenţa lucrărilor elevilor participante la diferite concursuri şcolare sau de admitere vine să ilustreze în mod elocvent finalitatea implicării şi pasiunii autoarei privind activitatea cu copiii. În aceeaşi idee, proiectele jurnalistice în care au fost implicaţi fie elevii unei clase, fie toţi elevii şcolii, conturează profilul profesorului complet.

„Jurnalul de catedră” se încheie cu un capitol dedicat tehnologiei informaţiei şi comunicării, un domeniu de nişă, exploatat creativ prin realizarea unei adevărate campanii de imagine pe baze jurnalistice, a unei aplicaţii didactice web dedicată domniei lui Alexandru Ioan Cuza în pledoaria de optimizare a predării prin folosirea TIC – TAC.

Un demers inedit, o lucrare aparent eterogenă, „Jurnalul de catedră” reprezintă o apariţie editorială utilă studenţilor şi profesorilor debutanţi, dar şi tuturor cadrelor didactice interesate în identificarea unor aspecte de dezvoltare profesională.

Conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu Decan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice

de la Universitatea „Ovidius” Constanţa

6

I. Elemente de pedagogie generală

Abandonul şcolar, o problemă a zilelor noastre1 Astăzi în România rata păsării timpurie a sistemului educaţional de către tineri este de aprox. 20% raportat la numărul total de elevi şcolarizaţi, în timp ce ponderea populaţiei cu nivel scăzut de educaţie se situează la aprox. 40% pentru tinerii între 15-25 de ani, şi aprox. 30% pentru persoanele între 25-64 de ani. Existenţa acestor date îngrijorătoare precum şi dorinţa legitimă de a le înlătura, sau cel puţin de a le micşora, au determinat desfăşurarea unui proiect în cadrul orelor de Cultură civică la clasa a VII-a C. Scopul proiectului a fost de a conștientiza, în rândul tinerilor, a cauzelor şi a efectelor acestui fenomen negativ care este abandonul şcolar. Elevii s-au implicat în mod responsabil şi au redactat, în echipe de câte doi, proiectele care au urmărit identificarea de soluţii viabile şi sustenabile de rezolvare a acestei probleme. Am fost plăcut impresionată de seriozitatea şi rigurozitatea de care au dat dovadă elevii clasei a VII-a C în conceperea proiectelor. Remarc în mod deosebit elevii: Pîtea Vlad, Stamen Sebastian, Avrămuţă Bogdan, Moroianu Andrei, Cartas Remus, Marin Eduard, Dohotariu Fabian, Axinte Ingrid, Agapciuc Mihai, Lazăr Miruna, Bujicu Ana-Maria ş.a. Printre cele mai reuşite proiecte le-am considerat pe cele ale elevelor Ciubotariu Raluca, Comănescu Bianca, Botezan Cătălina şi Fîlfan Miruna. Iată mai jos câteva extrase din proiectele acestora. Cauzele abandonului şcolar sunt multiple şi depind de mediul în care trăieşte elevul. Pentru copiii care trăiesc în mediul rural cauza frecventă este lipsa banilor sau plecarea părinţilor în străinătate la muncă. Rămaşi singuri, sau sub supravegherea unor bunici, de multe ori aceşti copii rămân acasă, abandonând şcoala. În mediul urban cauza determinantă a abandonului şcolar este legată de anturajul nepotrivit care îi determină pe copiii să chiulească din ce în ce mai mult până la părăsirea definitivă a mediului şcolar. Noi credem că cea mai gravă cauză care determină abandonarea şcolii de către unii copii este plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Chiar dacă ei rămân în grija unor rude, simt lipsa afecţiunii, a unei vorbe blânde sau a unui sfat înţelept. Acest lucru are consecinţe nefaste asupra comportamentului copilului: rezultatele la învăţătură scad, interesul pentru şcoală se diminuează, rămânând doar un pas spre dezastru...

Ciubotariu Raluca & Comănescu Bianca Abandonul şcolar reprezintă o problemă foarte gravă deoarece atunci când acei copii vor creşte nu vor avea un loc de muncă ...şi toţi mai mulţi oameni vor fi inculţi şi inapţi să muncească. O soluţie ar fi ca în şcolii să fie angajaţi mai mulţi psihologi care să discute şi să-i consilieze pe aceşti elevi confunzi, care se plictisesc repede de şcoală...

Fîlfan Miruna & Botezan Cătălina

Astfel, se încalcă dreptul la educaţie, copilul nemaiavând posibilitatea de a se integra în societate, iar lipsa de comunicare va duce în timp la izolare. Fără educaţie copiii nu-şi pot crea un viitor, putând deveni chiar viitori criminali şi puşcăriaşi. O soluţie accesibilă a rezolvării problemei abandonului şcolar se bazează pe comunicarea şi discutarea situaţiei cu părinţii... aceştia au obligaţia să-şi îndrume şi să-şi sfătuiască copiii. Părinţii sunt primii responsabili pentru soarta copiilor pe care i-au adus pe lume.

Lazăr Miruna & Axinte Ingrid Apreciez faptul că elevii clasei a VII-a C au identificat importanţa educaţiei în formarea pentru viaţă şi că prin abandonarea şcolii dreptul la educaţie este încălcat, acest lucru având consecinţe grave pentru dezvoltarea personalităţii viitorului adult şi pentru integrarea în societate. Şcoala trebuie să formeze, înainte de toate, OMUL. Deloc întâmplător în mass-media au avut/au loc adevărate campanii de promovare a educaţiei şi de reducere a abandonului şcolar. Iată mai jos câteva dintre aceste slogane care ne-au devenit familiare: „Şcoala de face mare!”„Fiecare copil în Şcoal㔄România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate!”„Educaţia înainte de toate!

1 Articol publicat în Revista Şcolii cu clasele I-VIII nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa, „Delfinii”, nr. 6, 2010.

7

Motivaţia în contextul şcolar: o abordare statistică2

Premise. Tema de anul acesta a „Colocviilor didactice” ne-a permis o abordare practică, în prelungirea stadiului exegezei. Interesaţi, ca profesori, de resorturile intime ale învăţării, ne-am adresat direct beneficiarilor ei, elevii, prin intermediul unui sondaj online. Conceperea şi administrarea sondajului. Chestionarul a fost conceput încât să respecte cât mai mult exigenţele şi rigorile unei cercetări sociometrice. Au fost redactate 10 întrebări care se referă la: sexul respondentului (alegere duală, răspuns unic), nivelul de şcolaritate şi de mediu al acestuia (alegere duală, răspuns unic), motivaţia de a învăţa la o anumită materie a respondentului (cu 9 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia de a nu învăţa a la o anumită materie a respondentului (cu 11 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia pe care o au colegii respondentului de a învăţa (cu 9 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia pentru care crede respondentul că părinţii săi au învăţat (cu 9 variante de răspuns, dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia proprie de a învăţa (alegere duală, răspuns unic), nivelul de studii al părinţilor respondentului (alegere multiplă dintre 5 variante, răspuns unic), importanţa competiţiei ca factor al motivaţiei învățării (alegere duală, răspuns unic). Sondajul a fost transpus în „Google Forms” (accesibil online şi gratuit pentru posesorii unui cont Google) şi a fost diseminat exclusiv pe reţeaua de socializare „Facebook”, de pe conturile iniţiatorilor (profesori cu elevi din două şcoli în lista de prieteni, din mediul rural şi urban, de gimnaziu şi liceu). Linkul către sondaj a fost postat în ziua de 6 aprilie 2015 şi a avut un număr total de 10 distribuiri din partea autorilor sau a prietenilor din listă, ajungându-se în 5 zile la 132 de respondenţi, apoi stagnând. Limitele sondajului ţin în primul rând de modul de administrare: autorii nu dispun de mijloacele unui institut de sondare a opiniei publice, prin urmare marja de eroare este mai mare de 3 % ca în cazul unui eşantion tradiţional de circa 1000 de respondenţi. Administrarea testului nu a avut limitare de răspunsuri în funcţie de IP-ul respondentului, existând, teoretic, posibilitatea ca o persoană să răspundă de mai multe ori, fapt improbabil, din lipsa unei motivaţii în acest sens. Analiza rezultatelor sondajului. La sondaj au răspuns 132 de elevi, dintre care 86 de fete (65,2 %) şi 46 de băieţi (34,8 %). Din cei 132 de elevi 83 învaţă la gimnaziu (62,9 %), iar 49 la liceu (37,1%). Şcolile de provenienţă ale respondenţilor înclină spre mediul urban, cu 119 elevi (90,2 %), în timp ce din şcoli din mediul rural provin 13 respondenţi, adică 9,8 %.

2 Articol realizat împreună cu Mădălin Roşioru, profesor la Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” Constanţa, prezentat la sesiunea de

comunicări metodico-științifice Colocviile didactice, ediţia XXIII, aprilie 2015.

8

Itemul „Învăţ la o anumită materie deoarece…” a oferit următoarea ierarhie a răspunsurilor: 74

respondenţi (56,1 %) şi 72 (54,5 %) învaţă pentru că „îmi place materia respectivă” şi pentru că „vreau să-mi fac un viitor”; 44 respondenţi (33,3 %) şi 42 (31,8 %) învaţă la o anumită materie pentru că „îmi place de profesorul care o predă” şi pentru că „vreau note mari”; 33 de respondenţi (25 %) învaţă pentru că „vor să demonstreze cât de bun(ă) sunt”; 26 de respondenţi (19,7 %) şi 25 (18,9 %) învaţă pentru că „nu vor să rămână corigent(ă)” şi pentru că „îmi place să învăţ în general”; pe 11 dintre respondenţi (8,3 %) îi obligă familia să înveţe, iar 4 (3 %) consideră ca au o altă motivație pentru a învăţa pe care însă nu o precizează. Dintre cele 9 variante de răspuns 5 oferă rezultate procentuale sensibil egale, demonstrând un echilibru între variabilele oferite ca motivație pentru învățare. Itemul „Nu învăţ la o anumită materie deoarece…” are nişte răspunsuri extrem de polarizate. Se detaşează 3 variante de răspuns dintre cele 11 oferite: 66 de respondenţi (50 %) spun: „nu cred că materia respectivă îmi va folosi la ceva”, 61 de respondenţi (46,2 %) afirmă „nu îmi place materia respectivă”, 58 de respondenţi (43,9 %) „nu înţeleg ce mi se predă”. La mică distanţă de primele 3 variante avem 41 dintre respondenţi (31,1 %) care indică faptul că „nu îmi place de profesorul care o predă”. Urmează celelalte 6 variante de răspuns cu valori sensibil egale: 13 (9,8 %) „ştiu că vor promova oricum”, 10 (7,6 %) „nu vor să demonstreze nimic”, 8 (6,1 %) afirmă „colegii mei nu învaţă, eu de ce să învăţ?”, 7 (5,3 %) arată că „nu îmi place să învăţ în general”, „nu vreau note mari, mă mulţumesc să promovez cu 5” şi tot 7 (5,3 %) afirmă că au o altă motivaţie pentru care nu învaţă, dar pe care nu o precizează. Pe ultimul loc ca număr de răspunsuri, cu 4 (3 %), este varianta „nu mă obligă părinţii / familia, nu le pasă ce note iau”. Contează (1) utilitatea materiei, din perspectiva viitorului (corelabilă cu învăţarea „pentru a-mi face un viitor”) apoi cât de (2) plăcută sau de (3) inteligibilă este.

9

Itemul următor se referă la colegii respondentului: „cred că majoritatea colegilor mei învaţă

deoarece…”. Cele 9 variante de răspuns nu sunt polarizate la extreme ci se prezintă relativ echilibrate. 67 de respondenţi (50,8 %) consideră că majoritatea colegilor sunt vânători de note mari; 58 (43,9 %) cred că aceşti colegi „vor să-şi facă un viitor”; semnificativ ca număr, 47 de respondenţi (35,6 %), arată că pe colegii „îi obligă părinţii / familia” ca să înveţe, iar 44 (33,3%) sunt convinşi că aceşti colegi „nu vor să rămână corigenţi”; sensibil egali – 37 (28%) şi 34 (25,8%) – arată că aceşti colegi învaţă pentru că „vor să demonstreze cât sunt de buni”, respectiv că „le place materia respectivă”; doar 23 (17,4%) consideră că majoritatea colegilor învaţă pentru că „le place de profesorul care predă materia respectivă”, în timp ce doar 12 (9,1 %) spun că majorităţii colegilor „le place să înveţe în general”. Un respondent (0.8 %) are altă părere privind motivaţia învăţării, pe care însă nu o detaliază.

Itemul „cred că părinţii mei învăţau deoarece…”, este surprinzător prin răspunsurile înregistrate din cele 9 variante. Se detaşează net convingerea că părinţii respondenţilor învăţau pentru că „voiau să-şi facă un viitor” – 93 de respondenţi, adică 70,5 %. Acest procent este cel mai mare obţinut de o variabilă a prezentului sondaj. La distanţă mare de acest răspuns se situează, pe poziţii relativ egale, aprecierile conform cărora părinţii învăţau deoarece: „le plăcea să înveţe în general” (43 de respondenţi / 32,6 %), „le plăcea materia respectivă” (33 de respondenţi / 25 %), „voiau note mari” (30 de respondenţi / 22,7 %), „îi obligau părinţii / familia” (27 de respondenţi / 20,5 %), „voiau să demonstreze cât de buni sunt” (25 de respondenţi / 18,9 %). Doar 18 dintre respondenți (13,6 %) consideră că părinţii lor învăţau pentru că „nu voiau să rămână corigenţi” şi 17 (12,9 %) pentru că „le plăcea de profesorul care preda o anumită materie”. Numai 3 respondenţi (2,3 %) au indicat alte variante posibile. Aflăm că, spre deosebire de prezent, oamenii învăţau în trecut ca să-şi facă un viitor.

10

Referitor la motivaţia învăţării, 91 dintre respondenţi (68,9 %) au apreciat că aceasta „vine (mai degrabă) din interior şi 41 (31,1 %) au indicat că „vine (mai degrabă) din exterior”.

Pentru conturarea mediului de provenienţă al respondenţilor am formulat itemul: „cel puţin unul dintre părinţii mei are studii de nivel…”. Aproape jumătate dintre respondenţi, 64 (48,5 %), au indicat cel puţin un părinte cu studii de nivel universitar, 43 respondenţi (32,6 %) de nivel liceal, 13 (9,8 %) de nivel postuniversitar şi 12 (9,1 %) de nivel doctoral. Foarte probabil acest nivel ultim a produs o confuzie între studiile de medicină şi studiile doctorale.

Relativ echilibrată este părerea respondenţilor faţă de „importanţa competiţiei cu colegii”: majoritatea, 71 de respondenţi (53,8 %), au indicat că nu se află în competiţie cu colegii, pe când 61 de respondenţi (46,2 %) au arătat că este importantă competiţia cu aceştia.

11

Ar fi interesantă reluarea periodică a sondajului, păstrând structura acestuia, în vederea identificării unei dinamici a motivaţiei în context şcolar. La fel de interesantă s-ar dovedi administrarea lui pe un eşantion cât mai reprezentativ, la nivel de municipiu, judeţ sau ţară. Alte date relevante rezultă din filtrarea şi mai detaliată a rezultatelor acestui sondaj: de pildă, toţi liceenii din mediu rural care au răspuns la chestionar au cel puţin un părinte cu liceul terminat; pentru ei competiţia nu este importantă (cu o excepţie din şase, adică 17 %). Niciun elev cu părinţi care să aibă strict studii gimnaziale nu a răspuns la acest sondaj.

BIBLIOGRAFIE Bastin, G., Les techniques sociométriques, Presses Universitaires de France, 1970. Cosmovici, A., Iacob, I., Psihologie şcolară, Polirom, 1998. Lieury, A., Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, 2013. Maslow, A. H., Motivaţie şi personalitate, Trei, 2013. Neacşu, I., Motivaţie şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978. Vallerand, R. J., Thill, E. E., Introduction à la psychologie de la motivation, Études Vivantes, 1993. Viau, R., La motivation en contexte scolaire, De Boeck, 2009.

Dezbaterea folosită ca metodă de învăţare în învăţământul gimnazial3 Disciplinele cuprinse în aria curriculară „Om şi societate” sunt discipline pentru care comunicarea didactică cuprinde multe conţinuturi raportate la unitatea de timp. Ele sunt în corelaţie cu specificul unor metode de învăţământ, mai ales metode de comunicare orale, precum: expunerea, demonstraţia şi conversaţia euristică. Pentru a contracara principalelor dezavantaje care apar în timpul activităţii didactice atunci când se realizează comunicarea verticală şi comunicarea orizontală, cadrul didactic trebuie să ofere informaţii interesante, relevante, consistente elevilor în acelaşi timp cu menţinerea unui feed-back eficient (1) Tema aleasă combină creativ metodele de comunicare orală (metoda discuţiilor şi metoda dezbaterilor(2), metodele de explorare a realităţii (metoda studiului de caz (3) şi metodele de învăţare prin acţiunea practică (metoda jocurilor = metoda ludică sau învăţarea prin joc(4). Referitor la tema studiului de caz ales (Anul european al cetăţenilor, anul 2013) acesta se încadrează cazul descriptiv(5)4, având în vedere că se prezintă motivaţia alegerii temei acestui an european, se compară principalele drepturi ale cetăţenilor înscrise în cele două acte fundamentale ale statului român (Constituţia) şi U.E. (Carta drepturilor fundamentale a U.E.), se rezolvă un rebus, se realizeze o dezbatere privind importanţa / relevanţa drepturilor, se lucrează activităţile didactice cuprinse pe un site creat de la iniţiativa comisiei Europene şi dedicat copiilor din U.E. pentru cunoaşterea drepturilor cetăţenilor europeni. Prezentăm două activităţii practice: „Drepturile mele” şi „Colţul copiilor”, numărul minim de ore recomandate pentru implementare este de 2 ore, cu posibilitate de extensie până la 4 ore. Precizăm că aceste activităţi au fost aplicate la clase mai întâi în cadrul programului naţional "Să ştii mai multe, să fii mai bun!" şi apoi diseminate în cadrul sesiunii de comunicări metodico-ştiinţifice Colocvii didactice din Constanţa. Disciplinele unde se pot aplica sunt: Cultură civică şi Dirigenţie pentru nivel gimnazial.

Studiu de caz: Anul european al cetăţenilor Motivația alegerii temei: În fiecare an Comisia Europeană lansează la începutul lunii ianuarie 2013

„Anul European al Cetățenilor”, un an care este dedicat nouă și drepturilor noastre. Acest An European coincide cu un moment de răscruce al procesului de integrare europeană: în 2013 se împlinesc 20 de ani de la introducerea, în 1993, prin Tratatul de la Maastricht, a cetățeniei europene și mai rămâne un an până la desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Activitatea 1: Drepturile mele Scop: identificarea principalelor drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale înscrise în Constituţia

României, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a UE Obiective: La sfârşitul activităţii didactice elevii urmează să realizeze: compararea drepturilor naţionale

cu drepturile europene (stabilirea de asemănări şi deosebiri folosind diagrama Venn); ierarhizarea acestor drepturi, în urma unei dezbateri

3 Articol publicat în revista „iTeach: Experienţe didactice”, nr. 30, februarie 2014.

12

Resurse materiale: Constituţia României (capitolul II), Carta drepturilor fundamentale a UE (capitolul V) Loc de desfăşurare: sala de clasă / laboratorul de informatică pentru acces la Internet Organizarea activităţii: individual, frontal, pe grupe Desfăşurarea activităţii: profesorul distribuie elevilor fişe cu principalele drepturi extrase din textul

Constituţiei capitolul II şi cu textul Cartei drepturilor fundamentale a U.E. Fişa poate avea următorul format, în oglindă, pentru ușurarea acţiunii de comparare. Elevii identifică drepturile comune şi notează în caseta mediană corespondența acestora .Elevii fac constatări, emit aprecieri. Folosind diagrama Venn elevii realizează o comparare grafică a celor două documente fundamentale privind drepturile cetăţenilor având în vedere următoarele direcţii de lucru: enumerarea drepturilor prevăzute în Constituţia României şi în Carta drepturilor fundamentale a U.E., identificarea drepturilor comune din cele două documente oficiale şi enunţarea de opinii privind importanţa / relevanţa drepturilor identificate.

Extensie: pentru fixarea cunoştinţelor dobândite elevii pot fii antrenaţi într-un mini-concurs de tip REBUS, în mod individual sau pe grupe de câte 2-3 elevi. Câştigă elevul / grupa care identifică cel mai mare număr de drepturi în intervalul indicat (de ex. 5 minute).

Activitatea 2: „Colţul copiilor” Scop: prezentarea, într-o manieră oportună şi atractivă, a site-ului Uniunii Europene despre drepturile

copiilor şi destinat copiilor şi adolescenţilor. Obiective La sfârşitul activităţii didactice elevii urmează să realizeze: familiarizarea cu site-ul oficial al

U.E. destinat drepturilor copiilor şi adolescenţilor; însuşirea, prin jocuri şi quiz-uri, a principalelor drepturi ale copiilor şi adolescenţilor

Resurse web: http://europa.eu/kids-corner/index_ro.htm Loc de desfăşurare: laboratorul de informatică pentru acces la Internet Organizarea activităţii: individual, frontal Desfăşurarea activităţii: profesorul permite aproximativ 5-7 minute elevilor pentru a naviga pe site

pentru familiarizare. Elevii descoperă secțiunile: Spune-ţi părerea, Drepturile de fiecare zi, Copii în pericol, Online, Drepturile speciale, Ce este un copil, Şcoala, şi Familia. Fiind o activitate care se desfăşoară în laboratorul de informatică este necesar un ecran cu videoproiector pentru ca profesorul să facă o prezentare uniformă, oferind explicaţii. Evident că profesorul a navigat în prealabil pe site-ul sursă şi nu face acest lucru prima data cu elevii în clasă. Având în vedere că sunt 8 secţiuni şi fiecare dintre ele are 2-3 sub-meniuri se pot alege maxim două secţiuni per ora didactică pentru navigare / testare / jocuri educative.

(1) Frunză Virgil, Teoria comunicării didactice, Ovidius University Press, Constanţa, 2003, p. 145. (2) Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006, pp. 145-151. (3) Ibidem, pp. 232-239. (4) Ibidem, pp. 262-271. (5) Peretti de Andre, Legran Jean-Andre, Boniface Jean, Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2006, pp. 365-368.

Bibliografie Constituţia României (din anul 1991, revizuită în anul 2003), Editura Best Publishing, Bucureşti, 2010 *** „Agenda Europa”, ediţiile 2011 şi 2012 Carta drepturilor fundamentale a UE (http://eur-

ex.europa.eu/ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01000101.htm) http://europa.eu/citizens-2013/ro/home (site oficial al Comisiei Europene dedicat Anului european al

cetăţenilor) http://europa.eu/kids-corner/index_ro.htm(site specializat iniţiat de Comisia Europeană în anul 2012: „Colţul

copiilor” - secţiunea „Află ce drepturi ai”) http://europa.eu/teachers-corner/index_ro.htm (site specializat iniţiat de Comisia Europeană din anul 2012:

„Spaţiul profesorului” – sursă de materiale didactice)

13

II. Consideraţii referitoare la curriculumul şcolar

Istoria Basarabiei în manualele din România5 Aniversarea a 90 de ani de la unirea Basarabiei cu patria mamă România (27 martie 1918 - 27 martie 2008) a constituit ocazia acestui studiu introspectiv al planului-cadru de învăţământ, al programelor şi manualelor şcolare alternative. Reamintim că programele şcolare fixează următoarele coordonate pe care cadrele didactice trebuie să le urmeze pe parcursul procesului instructiv-educativ de-a lungul unui an şcolar: competenţe generale, valori şi atitudini, competenţe specifice şi conţinuturi. Programele sunt însoţite de sugestii metodologice de predare-învăţare-evaluare. Conform planului-cadru de învăţământ pentru ciclul primar valabil prin ordinul M.E.C. nr. 5198 din 01. 11. 2004, disciplina Istorie are o plajă orară de 1-2 ore. La ciclul gimnazial, acelaşi plan-cadru valabil din 2001, aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 3638 din 11. 04. 2001, prevede pentru istorie, şi la clasele V-VII, aceeaşi plajă orară, de 1-2 ore săptămânal. La clasa a VIII-a sunt alocate 2 ore pe săptămână. Planul-cadru de învăţământ pentru ciclul liceal oscilează în privinţa numărului de ore alocate, în funcţie de profil, între 1 oră pe săptămână (pentru profil teoretic-real, conform Anexei 2 la Ordinul M.E.C. nr. 5718/ 22.12.2005 pentru clasele IX-X), 2 ore pe săptămână pentru profilele pedagogie, artistic, muzică, teologice (filieră vocaţională) sau 3-4 ore săptămânal pentru diversele profile cu specializare ştiinţe-sociale. De precizat că în planul cadru de învăţământ pentru ciclul liceal se face alocarea de ore pe trei paliere: TC (trunchi comun), CD (curriculum diferenţiat pe specializare) şi CDS (curriculum la decizia şcolii). Trecem sumar în revistă manualele de Istorie a Românilor etichetate de cele mai multe ori după editura la care sunt tipărite: la a IV-a avem manualele editate de CD Press, Humanitas Educational, Didactică şi Pedagogică, All, Corint, Sigma; la clasa a VIII-a - Humanitas Educaţional, Teora, Sigma; la clasa a IX-a - All, Carminis, Humanitas Educaţional; la clasa a X-a - Corint, Sigma. Nu am intenţionat realizarea unei analize de conţinut manualelor de istorie, ci am dorit să evidenţiem mai mult faptul că în acest elan general spre Europa se estompează două dintre coordonatele pe care le consider esenţiale în educaţia elevilor şi anume: educaţia civică şi patriotică a tinerilor şi promovarea Istoriei Naţionale. Acţiunile de parteneriat pe teme de istoriei ar trebui să urmeze o anumită strategie unitară care să fie elaborată la nivel naţional. Din parcurgerea planului-cadru de învăţământ, a programelor şcolare şi a manualelor de istorie, nu reiese o promovare a Istoriei Naţionale. Înclin să cred că nici nu se doreşte evidenţierea Istoriei ca disciplină şcolară, în general, şi cu atât mai puţin a Istoriei Naţionale. Interesul pentru disciplina „Istorie” la nivelul orelor alocate la nivel naţional pare în scădere. Istoria naţională tinde să se contopească cu mai noua Istorie a Europei, în aşa numita „Istorie integrată”. (În predarea istoriei, în învăţământul românesc îşi face tot mai mult simţită prezenţa conceptul de istorie integrată, pus în practică prin noile programe pentru clasele IX-X, aprobate prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3458/ 09. 03. 2004, respectiv nr. 4598 / 31. 08. 2004. Conform acestora, la clasa a IX-a cursul integrat de istorie cuprinde 40% teme de istorie românească şi 60 % teme de istorie universală, pentru ca la clasa a X-a ponderea să se inverseze: 60 % teme de istorie românească şi 40 % teme de istorie universală.) Consider că existenţa plajei orare evidenţiate mai sus are un caracter discriminator faţă de relevanţa pentru viaţă a conţinuturilor diverselor discipline. Trebuie să recunoaştem, fără ipocrizie, faptul că de cele mai multe ori încadrarea la clasă se face ţinând cont de norma cadrului didactic.

Din experienţă am constatat că Istoria iese constant „în pierdere” la numărul de ore alocat. NU se poate realiza un act educaţional de calitate atunci când profesorul şi elevii sunt constrânşi să „alerge” prin materie. Numărul minim de ore (1 oră / săptămână) este insuficient pentru conturarea unei dimensiuni civice şi patriotice în educaţia elevilor. La nivel gimnazial disciplina Istorie ar trebui să aibă alocate cel puţin două ore săptămânal. Susţin acest lucru datorită faptului că gimnaziul reprezintă baza formării unei culturi generale a tinerilor, baza educaţiei. Noi, ca români, trebuie să învăţăm să facem lobby. Acţiunile pe care le iniţiem (indiferent de domeniu) ar trebui să aibă coerenţă şi relevanţă. Elevii noştri ar trebui încurajaţi în promovarea unor atitudini responsabile şi angajante faţă de viaţă (viaţa şcolară pentru început). Învăţământul ar trebui să-şi dubleze dimensiunea informativă cu una formativă, edificând caractere în care să se regăsească patriotismul, căzut în desuetudine după 1989, ca urmare a supralicitării acestuia în perioada socialistă şi a contaminării acestuia cu propaganda comunistă şi cu cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu.

5 Studiul Istoria Basarabiei în manualele din România; publicat în volumul colectiv 1918 -2008. 90 de ani de la unirea Basarabiei cu

România, Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2008.

14

Reforma învăţământului românesc nu a rezolvat încă această problemă... Soluţii propuse 1. Încurajarea şi iniţierea de parteneriate educaţionale cu diverse instituţii/ organisme/ asociaţii/ fundaţii având drept scop promovarea Istoriei Românilor. 2. Apariţia unui ghid al elaborării C.D.S.-ului (Curriculum la Decizia Şcolii) cu tematică naţional-civică. În elaborarea M.E.C.T. poate colabora cu personalităţi din domeniul ştiinţei şi cercetării Istoriei Naţionale. 3. Elaborarea unor "opţionale" care să promoveze responsabil Istoria Naţională şi realizarea unei culegeri de bune practici cu astfel de programe. 4. Consilierea cadrelor didactice care doresc organizarea/ dotarea de Cabinete de Istorie prin intermediul programului de Granturi de Dezvoltare Şcolară sau prin intermediul altor surse de finanţare. Ce am descoperit Existenţa a două site-uri care promovează pertinent imaginea românilor în general, şi a Basarabiei, în special: www.romanism.net (site din România); http://desteptarea.info (site din Republica Moldova). Ce am realizat În luna martie 2008 Şcoala nr. 29 "Mihai Viteazul" Constanţa a demarat un parteneriat educaţional cu Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Constanţa. Denumirea proiectului dezvoltat în urma acestui parteneriat este ŢARA NOASTRĂ. Obiectivele declarate ale acestui parteneriat sunt:

informarea corectă a elevilor din România asupra culturii româneşti din comunităţile româneşti din afara graniţelor Ţării;

sărbătorirea a 90 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara - Mamă şi menţinerea acestei date istorice importante în conştiinţa neamului românesc;

contribuirea efectivă la identificarea unor mijloace de informare şi sensibilizare a societăţii civile româneşti asupra chestiunii basarabene;

dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor membrilor comunităţii şcolare (profesori/ elevi), dar şi a comunităţii locale, pentru promovarea valorilor culturale ale poporului român, în general, şi cele basarabene în special.

În colaborare cu profesorul de limba română Carmen Guguş şi cu participarea vicepreședintelui OSBCT,

Anatol Tinica, în 25 martie 2008, s-a desfăşurat activitatea interdisciplinară numită Aniversarea unirii Basarabiei cu România la Şcoala nr.29 "Mihai Viteazul" Constanţa (27 martie 1918 - 27 martie 2008). Sala de clasă a fost amenajată într-un mod adecvat: expunerea de hărţi istorice în care se regăseşte şi Basarabia, arborarea drapelelor României şi Republicii Moldova; participanţilor le-au fost distribuite pliante tematice.

Activitatea a debutat cu vizionarea unui material realizat în power point structurat pe două capitole: prima parte prezintă istoricul unirii Basarabiei cu România în anul 1918, iar a doua parte s-a constituit sub forma unei galerii de personalităţi de marcă pe care această provincie românească le-a dat de-a lungul timpului: Alexei Mateevici, Alecu Russo, Nicolae Dabija, Paul Goma, Ion Inculeţ, Pantelimon Halippa, Alexandru Donici, Constantin Stere, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Lucian Pintilie, Leo Butnaru, Grigore Vieru, Colea Răutu, Stela Popescu, Iurie Darie, Emil Constantinescu, alături de care trupele de muzică, mult mai cunoscute de elevi, vin să întregească tabloul: Zdob si Zdub, O-zone, Pavel şi Cleopatra Stratan, Crazy Loop.

Elevii clasei a V-a C au realizat în continuare un scurt moment literar constând în recitarea unor fragmente clasice din autori basarabeni ca: fabulele lui Alexandru Donici, a binecunoscutei "Limba noastră" de Alexei Mateevici ca şi fragmente din Alecu Russo. În continuare Anatol Tinica, vicepreședintele O.S.B.CT., a răspuns întrebărilor elevilor despre şcoala din Basarabia de azi. Acţiunea s-a încheiat cu vizionarea videoclipului "Ghiţă" al Cleopatrei Stratan şi a unui scurt film al Planetei Moldova, "Invidia".

Reacţii în timpul activităţii...

...elevii au aflat, cu multă surprindere, că: unele personalităţi binecunoscute s-au născut în Basarabia... ("nivelul" cel mai mare de surprindere l-au "înregistrat" Stela Popescu şi Emil Constantinescu)...

...că invitatul nostru a învăţat şi limba rusă pe lângă limbile engleză şi franceză... ("adică trei limbi străine, Doamna?")...

...că s-a scris cu grafie chirilică până în 1990... şi au solicitat să vadă la tablă, de exemplu, cum se scrie România şi Moldova cu astfel de grafie...

...că jocului "telefonul fără fir" din România i se spune "telefonul stricat" în Basarabia...

...că gimnaziul are 9 clase şi liceul 3...

15

...că ora didactică este de 45' şi pauza de 15'...

...că anul şcolar începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 mai...

...că multe şcoli şi licee au cantină...

...că liceul unde a învăţat invitatul nostru se numeşte "Mihai Eminescu"...

...Doamna, mai vrem pe "Ghiţă"!

...şi după activitate Reflectarea în mass-media a acţiunii de la Şcoala nr. 29 "Mihai Viteazul" Constanţa prin apariţia de

articole în "Cuget liber" de Constanţa şi "Ziua de Constanţa"; comentarii pozitive la ştirea postată pe site-ul cadrelor didactice din România: www.didactic.ro

Consideraţii privind proiectul de programă şcolară la disciplina Istorie pentru nivel gimnazial – 20176

Am citit cu interes şi apreciere discursul rectorului Universităţii Babeș-Bolyai, academicianul Ioan Aurel Pop, intitulat „Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea”, rostit în deschiderea primului Congres Național al Istoricilor Români organizat la Cluj-Napoca în perioada 25-28 august 2016.

Am vibrat în special la următorul fragment: „Amatorii de istorie – ingineri, medici, artiști etc. – să fie liberi să se pronunțe despre trecut, să scrie despre trecut, dar să-și recunoască amatorismul, să precizeze caracterul de eseu, de povestire, de impresie al produselor lor. Nici eu, ca istoric, dacă scriu despre medicină sau despre chimie, nu mă pot da drept medic ori chimist! Credibilitatea unui domeniu o asigură exclusiv specialiștii, cei care au fost pregătiți anume să studieze acel domeniu. Și nici dintre specialiști, un contemporaneist nu e bine să se pronunțe științific despre antichitate sau epoca medievală, după cum un medic orelist nu poate lucra la ortopedie, nici un anestezist nu va fi lăsat să opereze”.

Poate nu întâmplător, exact în acelaşi timp cu lucrările renumitului congres, zeci de profesori lucrau la noile programe pentru ciclul gimnazial. În calitate de profesor cu o vechime efectivă la gimnaziu de 17 ani, am aşteptat, cu mare interes şi nerăbdare, proiectul de programă şcolară la disciplina Istorie care va intra în vigoare de la 1 septembrie 2017, pentru clasa a V-a.

Am sperat că va fi un proiect de programă şcolară care să confirme „că prin cunoaşterea istoriei, oamenii învaţă din experienţa înaintaşilor, pentru a evita greşelile şi fructifica mai bine şansele de reuşită”, după cum spunea prof. univ. dr. Ioan Scurtu, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, într-un interviu acordat Tribunei Învățământului în februarie 2016. Am nădăjduit că afirmaţiile renumitului istoric se vor reflecta în proiectul de programă şi am crezut că pesimismul domniei sale a fost exagerat atunci când, în acelaşi interviu, susţinea că: „Guvernanţii noştri nu vor ca poporul român să-şi cunoască înaintaşii şi să fie conştient de menirea lui. Se doreşte un „spirit de turmă”, un popor ascultător, care să-i urmeze, fără a-şi pune întrebări şi a cere explicaţii. Fiecare român să privească numai la munca lui, îngrijorat că mâine ar putea deveni şomer, sau că i se va scoate casa la mezat că nu are cu ce-şi plăti ratele la bancă.

Aceste elemente definitorii pentru un popor [conştiinţă şi identitate naţională, patriotismul, mândria de a aparţine unei naţiuni, unei civilizaţii, unei limbi, unei culturi şi unei religii] nu sunt şi nu pot fi nici perimate şi nici lipsite de concordanţă cu valorile lumii contemporane. Dovada cea mai clară este faptul că ele sunt cultivate, prin toate mijloacele, în SUA, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Spania şi toate celelalte state civilizate. Drapelul şi Imnul naţional sunt socotite sacre, iar cine îndrăzneşte să nu le respecte este pedepsit pe loc, neacceptându-se niciun fel de explicaţii.

Nu la fel stau lucrurile în România. Aici, drapelul românesc poate fi ars în stradă, Avram Iancu spânzurat în efigie, iar patriotismul este blamat de „societatea civilă”, ca fiind o expresie a naţionalismului şi comunismului, de care trebuie să ne scuturăm cu indignare.

Am sperat astfel că proiectul de programă şcolară pentru gimnaziu, disciplina Istorie, va fi unul inovativ, care va pune accentul pe identitatea națională, pe ideea de patriotism şi mândria de a aparţine naţiunii române. Însă acest mult aşteptat proiect de programă s-a dovedit, cel puţin pentru mine, o mare dezamăgire, aducând o constatare tristă: toate previziunile sumbre ale prof. univ. dr. Ioan Scurtu privind viitorul disciplinei Istorie se adeveresc.

6 Articol publicat în revista „iTeach: Experienţe didactice”, nr. 66, februarie 2017.

16

Am dat apoi curs solicitării MEN prin oferirea unui feedback, relevant, sper eu, în urma consultării proiectului de programă şcolară, completând chestionarul pus la dispoziţie pe site-ul ISE, în intervalul 27 ianuarie -13 februarie 2017. Redau succint, în cele ce urmează, observațiile pe care le-am făcut, în ordinea din formular.

În primul rând am sesizat că în definirea criteriilor pentru constituirea grupului de lucru s-au strecurat probabil erori care au determinat o componenţă cel puţin bizară a acestuia. Din cei 19 membri ai grupului, 15 membri au fost selectaţi conform criteriilor şi dintre aceştia numai 6 figurează ca profesori la nivel gimnazial! Ca să fiu riguroasă, dintre cei 6 profesori de la nivel gimnazial, numai 2 membri predau doar la gimnaziu, ceilalţi 4 membri provenind de la colegii naţionale (3) iar 1 de la un liceu teoretic. Restul de 9 membri predau (cel puţin în momentul formării grupului de lucru) la unităţi şcolare care nu au în componența lor gimnazii: licee tehnologice (3), un colegiu economic (1), un colegiu tehnic (1), un colegiu militar naţional (1), un liceu teologic (1), o şcoală profesională (1), un grup şcolar (1). Obiecţia mea privind componenţa acestui grup de lucru priveşte strict faptul că experienţa colegilor la nivel liceal le-a influenţat abordarea competenţelor, conţinuturilor, exemplelor de activităţi de învăţare etc. rezultatul fiind un proiect de programă şcolară neadecvată la nivel gimnazial.

Şi am venit şi cu o soluţie. Dacă am fi fost întrebaţi, cumva, şi noi, cei de la catedră, cum vedem formarea grupului de lucru pentru gimnaziu la disciplina istorie, aş fi avut cel puţin o idee bună de împărtăşit. În primul rând trebuia avută în vedere experienţa la nivel gimnazial: minimum 10 ani în învăţământ, din care ultimii 4 ani cu activitate la nivel gimnazial. În al doilea rând, aş fi cooptat 1-2 învăţători cu vechime şi activitate consacrată pentru a realiza / asigura o tranziţie coerentă a programei între clasa a IV-a şi a V-a, şi 1-2 profesori de liceu în mod similar pentru tranziţia şi continuitatea gimnaziu - liceu. Şi aş fi multiplicat acest tipar pentru toate disciplinele la care se pretează această tranziţie.

Am vizitat astăzi celebra platformă http://mon.edu.ro pentru a-mi reîmprospăta unele informaţii privind selecţia grupurilor de lucru. În mod surprinzător, nu mai este funcţională.

Dacă există colegi care se întreabă de ce nu am ridicat această problemă mai devreme, criteriile au fost făcute fără consultare şi nu au menţionat modalităţi de contestare: te încadrai sau nu. La fel ca la concursul de directori de la sfârşitul anului 2016, unele categorii aducătoare de punctaj nu sunt neapărat relevante pentru experienţa din domeniu. Şi am sperat (naiv) că proiectul de programă şcolară va fi ceva bun A ieşit în schimb o cârpeală cu accent pe istorie universală şi disoluţie a istoriei românilor, în spiritul globalizării care conduce la ştergerea identităţii naţionale.

Consider discutabil criteriul de la punctul 9 din chestionarul de feedback la care, din nou, nu s-a oferit posibilitatea unor comentarii. Precizez că acest punct 9 se referă la nivelul de experienţă pe care îl are respondentul. Dacă la primele tranşe de vechime s-a avut o coerenţă (mai puţin de 2 ani, între 3-5 ani, 6-10 ani), la criteriul unde mă încadrez eu (11-20 de ani) s-au „topit” tranşele de vechime / experienţă. Personal aş fi introdus criteriul gradului didactic pe care îl văd relevant în profilul celui care răspunde chestionarului. Nu am înţeles raţiunea care a condus la introducerea criteriului de vechime „nu e cazul” pentru un chestionar de feedback care se referă la un proiect de programă şcolară care nu este, totuşi, un text facil.

În ceea ce priveşte competenţele generale propuse am observat că au fost preluate şi reformulate competenţele generale din programa aflată în vigoare prin modificarea exprimării în proiectul de programă. La o simplă lecturare observăm următoarele corespondenţe între competenţele generale din programa în vigoare şi cea nouă (proiectul de programă) astfel: 1 cu 1, 2 cu 3, 3 cu 2 şi 4 cu 4, unde prima cifră corespunde cu numărul competenței generale din programa în vigoare şi cea de a doua cifră corespunde proiectului de programă. Spre exemplificare, competenţa generală nr. 4 din actuala programă este „Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă”, iar competenţa generală nr. 4 nou propusă în proiectul de programă este „Folosirea autonomă şi responsabilă a instrumentelor necesare educaţiei permanente”. Prin urmare nu se aduc noutăţi în privinţa competențelor generale care trebuie studiate în gimnaziu.

Am aşteptat cu interes acest proiect de programă în care să văd o schimbare de perspectivă. Un accent care să se pună pe istoria naţională şi pe ideea de formare a patriotismului. Chiar am crezut că o să regăsesc o competenţă care se referă la patriotism. În schimb, citind şi noua programă de „Educaţie socială”, am observat, cu stupoare, că nu mai există fir de conţinut (nu mai zic de competenţă) în care să se regăsească ideea de patriotism formulată clar şi distinct. Dacă la actuala clasă a VIII-a la Cultură civică, există un întreg capitol dedicat Patriotismului, acum nu-l mai găsim în niciun proiect de programă de istorie sau civică / educaţie socială!

17

Din nou remarc că nu s-a realizat o continuitate între programa / conținuturile de la clasa a IV-a cu cele de la gimnaziu (în speţă clasa a V-a). Din nou găsim conţinuturi care se dublează / suprapun între clasele a IV-a şi a V-a. Este vorba acum despre cele din semestrul I de la actuala clasă a IV-a (generaţia pe care s-a testat programa nouă fără manuale de la începutul anului şcolar, sistematic, din 2013 şi până în prezent, cu precizarea că aceşti copii au făcut clasa pregătitoare în anul şcolar 2012-2013 şi atunci nu au avut manuale). Nu am înţeles de ce la clasa a IV-a nu s-a pus accentul pe istoria românilor şi de ce se tot insistă cu conţinuturi de istorie universală amestecate cu cele de civică…

În concluzia intermediară referitoare la modalitatea de formulare a celor patru competenţe generale am observat că se indică mijloacele de realizare numai la nr. 3 prin introducerea prepoziţiei „prin”, în timp ce la competenţele generale 1, 2 şi 4 nu mai există această prepoziţie (pe care am remarcat-o însă la programa de „Educaţie socială” la toate cele 3 competențe generale pe care şi le propune.)

În ceea ce priveşte competenţele specifice am făcut mai multe observaţii după cum urmează. La clasa a V-a există competenţele specifice dublate: 1.2 cu 2.3. (unde 1.2 arată „Identificarea

diferenţelor temporale dintre evenimente şi procese istorice”, iar 2.3 „Stabilirea de asemănări şi deosebiri referitoare la evenimente / procese istorice, pe baza unor surse diferite”).

Competenţa specifică 3.1. este ambiţioasă deoarece este problematică şi cronofagă organizarea elevilor să rezolve în grup ceva la clasa a V-a (3.1 „Asumarea de roluri în grup”). Am mai observat că realizarea unu proiect individual, drept competenţă specifică este introdusă abia la clasa a VII-a la competenţa specifică 4.1 („Realizarea unor proiecte individuale sau de grup prin utilizarea resurselor multimedia”). Din experiența de părinte şi profesor diriginte la gimnaziu, împărtăşesc faptul că la clasele mici (IV, V, VI) elevii nu ştiu să facă un proiect în grup. Toţi vor să fie importanți, toţi vor să fie şefi în grup! La liceu elevii ştiu şi înţeleg mai bine ce este un proiect în grup, care este importanţa rolurilor. Este mai indicat la începutul gimnaziului să înveţe să facă un proiect (deci proiecte individuale) şi apoi să lucreze în grup la un proiect (proiecte de grup). Este o competenţă care se adresează părinţilor care pun mâna pe telefoane să se pună de acord, lucru valabil în mediul urban, şi nici măcar în toate şcolile; în mediul rural, cel mai probabil, această competenţă rămâne neatinsă. Am observat însă că la noua disciplină, Educaţie socială, elevii au introduse în toţi cei patru ani gimnaziu, cel puţin câte o competenţă specifică ce urmăreşte realizarea unui proiect, iar în conţinuturile propuse există câte un domeniu de învăţare planificat la sfârșitul anului şcolar când copiii sunt orientaţi pe activităţi practice. Având materia structurată spre viaţa reală este mult mai potrivit proiectul de grup, ca metodă de evaluare alternativă, la disciplina Educaţie socială / civică. În plus, etapele realizării unui proiect se fac la educaţie socială în a doua jumătate a semestrului al II-lea, conform proiectului de programă. Atunci sunt fixate etapele, copiii învăţând teoretic şi practic ce este un proiect. Din cauza celei de a doua ore nou introduse în planul cadru pentru viitoarea clasă a V-a, în loc să decongestionăm elevii, mai greu îi sufocăm şi punem la treabă toată familia. (Deşi discriminatoriu, m-a străfulgerat un gând: câţi dintre membrii grupului de lucru au copii de nivel primar sau gimnazial? Îmi permit să afirm că nu mulţi, altfel programa ar fi arătat mult mai echilibrată.) Continuând cu exemplificarea la competenţa 4.2 („Utilizarea resurselor multimedia în scopul învăţării”) activitatea de învăţare sugerată de realizarea prezentărilor multimedia, grafice, tabele pentru sistematizarea cunoştinţelor folosind resursele multimedia este exagerată pentru elevii de clasa a V-a care au 10-11-12 ani. Apreciez că a fost „împrumutată”, din nou, de la liceu. Faptul că nu trebuie să pierdem din vedere că această programă se adresează tuturor elevilor, din toate mediile, că nu toţi au acasă un calculator şi o conexiune la internet. În plus abia printre aceste noi programe se introduce disciplina Informatică materie obligatorie la clasa a V-a. Aplicaţiile digitale pe care le folosesc elevii au legătură mai mult partea ludică a tehnologiei şi nicidecum cu editarea unui text, realizarea de grafice sau prezentări power-point. Din păcate nu scăpăm de „nu ştie stânga ce face dreapta” şi nu reiese, cel puţin în această fază de proiect de programă, o coroborare între conţinuturile disciplinelor de studiu.

La clasa a VI-a jumătate din numărul total de competenţe specifice (1.2, 2.1, 2.2., 3.1. şi 4.1) încep cu infinitivul lung (substantivat) „utilizarea”. Dacă „utilizez” la 5 dintre cele 10 competenţe specifice înseamnă că deja am formate / însuşite / realizate corespunzător: coordonatele temporale, termenii istorici, gândirea critică, dialogul intercultural (sic!). Apoi 2.2 şi 4.2 sunt repetitive din perspectiva ideii de aptitudine critică pe care o au elevii la clasa a VI-a, sau mai bine zis nu prea au; (2.2. „utilizarea gândirii critice în analiza surselor de informare”, respectiv 4.2 „Asumarea critică a unui set de valori recunoscute social”). Activitatea de învăţare de la competenţa specifică 3.3 „completarea unor organizatori grafici care să cuprindă decizii şi consecinţe ale acţiunii umane pe baza resurselor multimedia” ar trebui poziţionată la competenţa specifică 4.1 („Utilizarea informaţiilor cu ajutorul resurselor multimedia”).

18

Competenţele specifice 3.1, 3.2, 3.3 şi 4.2 sunt competenţe civice, specifice mai ales domeniului educaţiei pentru democraţie (3.1. „utilizarea dialogului intercultural”, 3.2 „Asumarea cooperării în grupuri de învăţare”, 3.3 „Descrierea consecinţelor deciziei şi acţiunii umane, 4.2 „Asumarea critică a unui set de valori recunoscute social”). Nu sunt competenţe de istorie şi nu am înţeles raţiunea pentru care au fost introduse în programa şcolară pentru gimnaziu disciplina Istorie. Totodată apreciez că este forţat să introducem ca activitate de învăţare la clasa a VI-a (la competenţa specifică 2.2 „Utilizarea gândirii critice în analiza surselor de informare”) compararea surselor istorice oficiale cu cele neoficiale! Pentru elevi manualul e baza („sursa oficială”) şi netul completarea, pentru cei care au acces la net. Acum depinde de fiecare ce înţelege prin surse „oficiale” şi „neoficiale” şi cum poate un elev de clasa a VI-a să le consulte. Apreciez că mai multe dintre activităţile de învăţare propuse la clasa a VI-a trebuie regândite pentru nivel gimnazial şi trebuie eliminate cele specifice pentru liceu. Oricum, dintre toate clasele de gimnaziu, proiectul de programă de la clasa a VI-a îl consider cel mai neinspirat.

La clasa a VII-a, competența specifică 2.2 este formulată cu ajutorul infinitivului lung (substantivat) „explorarea” care sugerează abordarea de „sus”, „superioară”, „fugitivă”, „superficială”. Mai potrivită ar fi formularea „Analizarea surselor istorice prin utilizarea instrumentelor specifice gândirii critice”. Competențele specifice 3.1, 3.2 sunt, din nou, competenţe de educaţie pentru cetăţenie democratică, şi nu de istorie. (3.1 „Determinarea relaţiilor dintre personalităţile şi grupurile umane în desfăşurarea faptelor istorice”, 3.2 „Prezentarea unor elemente de continuitate şi schimbare în evoluţia sistemului de valori”). Mai mult, elemente din aceste competenţe le regăsim la actuala clasa a VII-a, la educaţie civică, la unitatea de învăţare „Grupul social”. Competenţa specifică 4.3 care indică „Folosirea perspectivelor multiple şi a capacităţilor de analiză critică pentru luarea deciziilor pe bază de argumente şi dovezi pertinente” este forţată pentru gimnaziu. Apreciez că este o competenţă mai potrivită pentru liceu, dar chiar şi aşa, este greu realizat la toţi elevii.

La clasa a VIII-a la competența specifică 1.1 („utilizarea coordonatelor de timp şi spaţiu în rezolvarea unor situaţii problemă”) una dintre activităţile propuse de „completare a hărţilor tematice însoţite de legendă utilizând simboluri şi culori” este mai potrivită la clasele a IV-a şi a V-a. În sfârşit, am găsit abia la competenţa specifică 2.2 „Argumentarea unei opinii referitoare la un fapt istoric prin utilizarea informaţiilor provenite din diferite surse”, un domeniu de competenţă specific istoriei. Am apreciat că este oportun ca această competenţă specifică să se introducă la toate clasele gimnaziale. Competenţele specifice 3.2 şi 4.1 se suprapun şi pot fi contopite într-o singură competenţă (3.2 „Realizarea de proiecte care promovează diversitatea socio-culturală”, 4.1 „Realizarea unor investigaţii istorice prin utilizarea resurselor multimedia”). Activităţile propuse la 3.2 şi 4.3 sunt specifice, din nou, domeniului educaţie pentru democraţie şi nu sunt proprii istoriei. Competența 4.3 o apreciez ca specifică domeniului educaţiei pentru democraţie, având în vedere şi sugestiile de activităţi (4.3 „Adaptarea perspectivelor transdisciplinare în abordarea unor probleme sensibile şi controversate de istorie şi în viaţa cotidiană”). Mă simt pusă în dificultate însă la organizarea unei evaluări pe baza acestei competenţe.

Referitor la activităţile de învăţare acestea trebuie regândite (o parte dintre ele) după o reordonare a conţinuturilor şi o reformulare a unei părţi dintre competenţele specifice şi cele generale.

Am remarcat în chestionarul de feedback faptul că spaţiul din formular a fost micşorat la punctul 16, care face referire la sugestiile de conţinuturi noi / eliminate.

Referitor la modalitatea de împărţire a numărului de ore per an de studiu şi per tip de istorie (a românilor şi universală), am înregistrat o mare dezamăgire în urma studierii proiectului de programă şcolară. Ce am constatat: dacă pe programa actuală avem la gimnaziu un număr total de ore de studiu de 173 de ore (dintre care 105 ore sunt alocate pentru istoria universală şi 68 de ore pentru istoria românilor), în proiectul de programă avem un număr total de ore de 208 ore (dintre care 140 sunt alocate istoriei universale şi 68 de ore istorie românilor). Nota bene: am luat în calcul un an şcolar cu 35 de săptămâni didactice, la clasa a VIII-a existând 34 de săptămâni didactice. Deci nici vorbă de schimbare a ponderii între istoria universală şi istoria românilor, ci se pune şi mai mult accentul pe istoria universală printr-un surplus de 35 de ore.

Ce aş face eu? Înainte de toate aş împărţi altfel istoria universală şi pe cea a românilor. Aş pleca de la cele 35 de ore câştigate per an şcolar prin introducerea celei de a doua ore la clasa a V-a. Dacă pe programa actuală istoria universală are la gimnaziu 105 ore la clasele V-VII, în proiectul de programă are 140 de ore la clasele V-VII, eu aş fi luat numărul total de ore per gimnaziu şi l-aş fi inversat ca pondere, sau l-aş fi făcut cel puţin egal.

19

În acest context am recitit un fragment din discursul „Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea”, al academicianului Ioan Aurel Pop: „Pe de o parte, suntem atenționați de unii că istoria noastră începe la Tărtăria, la Cucuteni și la Gumelnița, românii fiind cel mai vechi și mai glorios popor din Europa, că suntem daci curați, de la care romanii ar fi învățat latinește; pe de alta, ni se spune de către alții că nu am fost capabili de nimic de-a lungul vremii, că am fost o masă amorfă, că nu avem valori competitive, că toți istoricii noștri au cultivat nu realități, ci mituri naționaliste rușinoase, că nu suntem nici măcar români, că nu avem în trecut momente referință, că marile personalități ne sunt toate mici, că Eminescu a fost xenofob, iar Coșbuc minor, că Ziua Națională este o eroare etc. Nu este de mirare că, mișcându-ne în acest cadru, am ajuns cu istoria noastră de ocară, că disciplina este pusă sub semnul întrebării, iar slujitorii săi blamați.”

Iar afirmaţiile prof. univ. dr. Ioan Scurtu ar trebui să se constituie într-un moment de reflecţie şi punct de plecare în gândirea programei de istorie pentru gimnaziu: „Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas”.

În concluzie apreciez efortul general care s-a depus în redactarea noilor programe, dar rezultatul este dezamăgitor în ceea ce priveşte istoria. Prin proiectul de programă s-a procedat la „ruperea” unor conţinuturi din clasa a VI-a şi transferarea lor la clasa a V-a (pe care am aglomerat-o şi umplut-o de realizarea de proiecte şi de competenţe din domeniul educației pentru cetăţenie democratică), s-a „subţiat” materia de clasa a VII-a din care pur şi simplu s-a eliminat „Formarea statelor naţionale” ca şi conţinut. S-au menţinut războaiele mondiale şi s-au introdus conținuturile de la liceu referitoare la „migraţii în lumea contemporană”, „globalizare”, „terorism” ş.a. La clasa a VIII-a a fost păstrată materia iniţială doar că s-a „decongestionat” prin eliminarea următorilor termeni cheie sau conţinuturi: „etnogeneză”, „formarea poporului român şi a limbii române”, „aşezarea ungurilor în Pannonia”, „Transilvania de la voievodat la principat”, „Românii din Basarabia, Bucovina şi Transilvania”, „Memorandumul”, „Anul 1940”… Au fost introduse însă şi conţinuturi noi de genul „Diversitate etnică în spaţiul românesc” la capitolul Evul mediu românesc.

Prin urmare istoria românilor este defavorizată prin proiectul de programă pentru gimnaziu prin numărul de ore mic (68) comparativ cu numărul de ore alocat istoriei universale (140) şi prin numărul anilor de studiu alocaţi: 1 an pentru istoria românilor (în clasa a VIII-a) şi 3 ani pentru istoria universală (în clasele V-VII). În plus am observat o eliminare a unor conţinuturi / teme de istorie naţională care mă determină să cred că se urmăreşte o amorţire a sentimentului patriotic, o limitare a educaţiei în spiritul respectului pentru faptele de glorie ale înaintaşilor noştri. În numele globalizării am ajuns să eliminăm selectiv (dar bine ales) elementele de conţinut din programa şcolară de istorie a românilor? Având în vedere calendarul „din scurt” al aprobării programelor şcolare, avem toate neşansele să ne trezim cu o nouă programă controversată la 1 martie 2017.

Post scriptum. După ce am strâns observaţiile făcute în chestionarul de feedback într-un document, am simţit nevoia

să cunosc părerea profesorilor mei din facultate, a colegilor de breaslă, de cancelarie, a prietenilor de pe Facebook…

Am avut şansa ca observațiile mele să fie citite de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu, a cărui reacţie o redau integral în cele ce urmează. Ea mi-a parvenit prin amabilitatea şi mijlocirea prof. univ. dr. Marian Cojoc, care subscrie acestui punct de vedere:

„Consider că observațiile sunt pertinente, făcute de o profesoară care cunoaște situația concretă din

școala românească. Din păcate, obiectivul urmărit nu este cunoașterea istoriei românilor şi educația patriotică, ci crearea unor confuzii, pentru ca elevii să nu mai înțeleagă nimic, şi în final să nu cunoască trecutul poporului român. Aceasta pentru ca ei să nu poată face comparații cu situația de astăzi. De exemplu, cine de astăzi poate fi comparat cu Ion I. C. Brătianu sau cu Nicolae Titulescu? Sau ce rezultate a avut politica economică „prin noi înșine” şi ce rezultate are politica postdecembristă? Sau: în perioada interbelică au fost mari scriitori - Rebreanu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Camil Petrescu etc.:, care sunt marii scriitori de astăzi? Ca urmare, sunt convins că alcătuirea comisiei a fost astfel concepută, încât să răspundă „noilor comandamente”.

Speranța este la profesori. Eu la liceu aveam manualul lui Roller, dar am învățat după notițele luate în clasă. Cred că așa se va proceda şi în prezent. Ei cu politica, profesorii cu propria lor conștiință”.

20

Studiu de caz: Reflectarea istoriei locale în curriculumul naţional de istorie7

În cadrul simpozionului judeţean organizat de Asociaţia pentru Resurse Culturale în parteneriat cu facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, cu tema „Reflectarea istoriei locale în manualele şcolare şi în ansamblul istoriografiei”, în data de 26 noiembrie 2010 a fost aplicat participanţilor un chestionar care a urmărit: identificarea gradului de mulţumire privind numărul de ore de istorie alocat în planul cadru de învăţământ ca şi identificarea numărului optim de ore de istorie care ar trebui alocat, propunerea unor teme de istorie locală în curriculum la decizia şcolii (opţionale), identificare unor modalităţi de îmbunătățire a conţinuturilor manualelor de istorie.

Participanţii au fost reprezentaţi de cadre didactice din învăţământul universitar şi preuniversitar, cadre didactice pensionate, dar şi studenţi aflaţi în anii terminali. Cei chestionaţi au reprezentat 54,83 % femei şi 45,16% bărbaţi.

Având în vedere că studiul avea ca subiect principal abordarea istoriei locale în manualele de istorie, dar şi în cadrul istoriografiei de specialitate, a fost inclusă şi o întrebare referitoare la naţionalitatea respondenţilor. Aceştia s-au declarat 93, 54 % ca fiind etnici români şi 6,45 % etnici ruşi (lipoveni).

Am considerat interesante opţiunile respondenţilor privind domeniul istorie locale în funcţie de centrul de formare iniţială pe care la-u urmat. Astfel după studiile universitare absolvite respondenții au declarat că 70.96% au absolvit facultatea la Universitatea de stat din Constanţa, 19.35% la Bucureşti şi 9.67% la Iaşi.

În ceea ce priveşte formarea continuă a respondenţilor aceştia au fost: debutaţi în învăţământul preuniversitar - 20.03%, cu definitivat - 9.67%, cu gradul didactic II - 9.67%, cu gradul didactic I - 35,48% şi cu doctorat - 16.12%.

În funcţie de nivelul de predare în învăţământ participanţii la studiu activează în domeniul: învăţământului primar – 9.52%, învăţământului gimnazial – 23.8%, învăţământului liceal – 47.61%, învăţământul universitar – 9.52%.

Într-o încercare de aprecierea a gradului de mulţumire acordat locului istorie locale în curriculumul naţional participanţii la studiu s-au declarat: Foarte mulţumit = 3,22%; Mulţumit = 22,58%; Nemulţumit = 45,16%; Foarte nemulţumit = 25,8%; Nu mă pronunţ = 3,22%.

Apreciem în mod deosebit soluţiile propuse de respondenţi în ceea ce priveşte optimizarea reflectării istoriei locale mai ales în manualele de istorie şi enumerăm: realizarea unor manuale în comun cadre universitare şi preuniversitare; studierea prin studiu de caz a istoriei locale; introducerea unor secţiuni referitoare la istoria locală la sfârşitul lecţiilor de genul: Ştiaţi că?, acrostih etc.; realizarea de manuale de istorie locală pentru fiecare regiune istorică; realizarea unui manual distinct de istorie locală; organizarea de excursii tematice prin care elevii să intre în contact direct cu vestigiile istorice locale reflectate în manuale; inserarea de teme practice (de ex.: întocmirea unor portofolii în care să fie reprezentată istoria comunităţii locale);

Respondenţii propun pentru oferta de opţionale (curriculum la decizia şcolii) următoarele teme: Istoria Dobrogei, Minorităţile din Dobrogea; Monografia localităţii… Valul lui Traian; Mari poeţi ai lumii antice: Publius Ovidius Naso; Lumea antică în Dobrogea; Mari istorici ai lumii; Canalul Dunăre - Marea Neagră: din epoca medievală la contemporaneitate; Experimente totalitare: comunismul în Dobrogea

În funcţie de numărul de ore pe care respondenţii le consideră optime pentru predarea istorie locale, s-au făcut propunerile pentru cele trei cicluri de învăţământ astfel: Primar Gimnaziu Liceu

1 ore/săpt. = 41,93 % 2 ore/săpt. = 48,38% mai mult de 2ore/săpt. = 3,22 %

1 ore/săpt. = 3,22 % 2 ore/săpt. = 67,47% 3 ore/săpt. = 6,45% mai mult de 3 ore/săpt. = 6,45%

1 ore/săpt. = 3,22% 2 ore/săpt. = 61,29% 3 ore/săpt. = 16,12% mai mult de 3 ore/săpt. = 9,67%

Concluzii:

La studiu au participat cadre didactice de specialitate responsabile în ceea ce priveşte formarea iniţială şi interesate în formarea continuă şi care sunt direct interesate de acordarea unei atenţii sporite subiectul istorie locale în curriculum naţional.

7 Articol publicat în volumul I editat de Asociaţia pentru Resurse Culturale, Constanţa, 2010.

21

Propunerile de optimizarea a reflectării istoriei locale în manualele de istorie pot fi avute în vedere de MECTS în cadrul procesului de revizuire / elaborare de manuale noi de istorie.

Participanţii la studiu au făcut o serie de propuneri inedite şi consistente de teme de opţionale (curriculum la decizia şcolii) care pot constitui sugestii şi de CDS-uri judeţene şi, de ce nu, chiar şi CDS-uri naţionale.

Atenţia sporită domeniului istorie locale în curriculumul naţional rezidă în primul rând în creşterea numărului de ore alocate disciplinei istorie în planul cadru de învăţământ, majoritatea respondenţilor pronunţându-se pentru alocarea a cel puţin 2 ore / săpt.

Notă: studiul ar putea fi atacat prin prisma faptului că un cadru didactic îşi promovează propria specialitate şi clamează alocarea unui număr mai mare de ore studiului disciplinei istorie în planul cadru de învățământ. Pentru o comparaţie cu ţările din Uniunea Europeană sau S.U.A. observaţi tabelul de mai jos: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Numar_de_ore_alocate_pe_discipline_si_clase_Final.pdf

22

III. Studii de istorie

Constantin Brâncoveanu – „Prinţul de aur” al culturii româneşti. Un studiu privind imaginea domniei sale în epoca contemporană8

Domnia lui Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească între 1688-1714, ultima domnie pământeană

înaintea secolului fanariot, a rămas în conştiinţa contemporanilor noştri prin două mari repere: primul este acela de izvor al stilului brâncovenesc, creaţie originală românească de împletire a tradiţiilor autohtone cu influenţele orientale şi occidentale într-o chintesenţă arhitecturală unică; al doilea reper se referă la modelul moral-creştin de martir al secolului XVIII pe care domnul împreună cu cei patru fii şi ginerele Ianache Văcărescu l-au dat lumii în ziua de 15 august 1714.

Integrat spiritului occidental, beneficiind de o educaţie aleasă, dar şi de o bogăţie pe măsură, Constantin Brâncoveanu a avut una dintre cele mai îndelungată domnii din Ţara Românească. Fiu al boierului Popa şi al Stancăi Cantacuzino din Brâncoveni9, nepot al fostului domn lui Şerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu urcă pe tron, forţat de boieri şi de împrejurări, la vârsta de 34 de ani. Cel mai important izvor istoric contemporan care ne oferă informaţii fidele despre domnia sa este lucrarea secretarului florentin de limbi occidentale, Anton Maria Del Chiaro, intitulată „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, con la descrizioni del paese, natura, costumi, ritu e religioni degli abianti con la tavola geografica di quella provincia”10 apărută la Veneţia în anul 1718.

Elementele care au contribuit la dezvoltarea culturală de excepţie a Ţării Românești de la sfârşitul secolului al XVII-lea au fost: prosperitatea economică a ţării, domnia liniştită şi averea lui Constantin Brâncoveanu, dar şi calitatea colaboratorilor şi consilierilor domnului.

Stilul brâncovenesc Dintre toate artele în domeniul arhitecturii se evidenţiază introducerea decorului sculptural atât la

construcţiile laice cât şi la cele religioase. Ea se întregeşte cu influenţe din Renaşterea italiană şi din baroc într-o adevărată înflorire a artei postbizantine. Ornamentaţiile sunt în special florale (crin, lalea, zambila, garoafă şi floare de acant românizată prin folosirea bujorului şi păstrarea ei numai în rozete) şi vegetale (viţa de vie, strugurii şi chiar știuletele de porumb11. Coloanele în stil brâncovenesc au capitelul mai puţin împodobit decât coloanele în stil corintic iar pridvorul este deschis.

Palate în stil brâncovenesc au fost ridicate la: Potlogi, Sâmbăta de Sus, Mogoşoaia, Doiceşti, Obileşti având fiecare grădini. Până astăzi s-au păstrat numai primele două.

Palatul de la Potlogi, în apropiere de Târgovişte, a fost construit între 1698-1699 având o lungime de 32 de metri şi lăţimea de 23 de metri, cu etaj, cu ferestre largi în formă de cerc, abundând de stucaturi în relief12, cu o intrare printr-un foişor monumental şi loggia în faţada opusă. Acuzaţiile aduse de turci conform cărora ar fi folosit palatul în scopuri antiotomane au avut drept urmare fixarea reşedinţei domneşti la Bucureşti, la palatul Mogoşoaia. Prin decretul regal din 9 octombrie 1910, semnat de regele Carol I, palatul de la Potlogi a devenit monument istoric.

Palatul de la Mogoşoaia se remarcă prin monumentalitate şi picturi. Este format din pivnițe, parter şi etaj cu camere spaţioase boltite. Legătura cu etajul se face prin patru scări exterioare în pură tradiţie românească. Picturile care împodobesc pereţii palatului au fost executate după călătoria din anul 1703 la Adrianopol unde sultanul i-a reconfirmat tronul13. Reconfirmare a fost obţinută, evident, graţie unor intrigi întărite cu pungi de galbeni. În ceea ce priveşte sursa acestor bani secretarul Anton Maria Del Chiaro preciza că „Principele Constantin Brâncoveanu jumuleşte ţarea fără s-o facă să ţipe"14. O descriere autentică a palatului

8 Studiu publicat în volumul colectiv „Constantin Brâncoveanu în istoria şi cultura română (1688-1714) – Conferinţa internaţională,

Ploiești, 2014, pp. 268-272. 9 Predescu Lucian, Enciclopedia României, Editura Seculum şi Vestala, Bucureşti, 1999, pp. 123-124.

10 Ştefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu. Viaţa. Domnia. Epoca, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.311.

Lucrarea lui Anton Maria del Chiaro a fost tradusă în limba română sub numele de „Revoluţiile Valahiei” şi o găsim la adresa: http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html 11

Ibidem, p. 368. 12

Ibidem, p. 361. 13

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Albatros, Bucureşti, 1971, p. 412. 14

http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul VII Chemarea lui Brâncoveanu la Adrianopol).

23

preferat al domnului Brâncoveanu ne-a lăsat-o acelaşi secretar Del Chiaro care menţiona că: „Palatul Principelui e de piatră, cu o impozantă scară de marmoră, cu săli mari boltite, dar destul de joase, din care prima - pridvorul - e susţinută la mijloc de un rând de coloane. A doua serveşte de Divan de judecată, unde au loc şi banchetele de zile mari. Altele sunt săli de audienţă, care duc în apartamentul Principelui şi de aci în al Principesei, cari se reducea la două odăi şi un iatac, până ce Principele Ştefan Cantacuzino clădise, de câteva luni, un mic palat cu 8 odăi, într-un colţ al grădinii, care e de toată frumuseţea, şi are forma pătrată, în stil italian. În mijlocul ei, Principele Constantin Brâncoveanu clădise un foişor unde lua prânzul, şi-şi făcea siesta după masă, în mijlocul straturilor de flori”15. Palatul de la Mogoşoaia a devenit monument istoric în anul 1946 iar din anul 2002 muzeu.

Lăcaşurile de cult ctitorite de Constantin Brâncoveanu au fost: mănăstirea Hurezi (1693), mănăstirea Mogoşoaia, mănăstirea Mamul (Vâlcea), Biserica „Sfântul Ioan cel Mare” (Bucureşti - demolată), biserica mănăstirii „Sf. Sava” (Bucureşti - demolată), mănăstirea „Sf. Gheorghe Nou” (Bucureşti), mănăstirea de la Sâmbăta de Sus (în judeţul Braşov), biserica mănăstirii din Râmnicul Sărat (în 1697 împreună cu unchiul său Mihai Cantacuzino), Biserica „Sf. Nicolae” din cartierul Galata - Constantinopol. Aceste lăcaşuri au plan dreptunghiular sau triconic16 fiind împodobite cu fresce are îmbină într-un mod creativ teme religioase cu subiecte laice.

Pictura brâncovenească se caracterizează prin umanizarea figurilor de sfinţi şi prin tratarea portretelor într-o manieră realistă. Se mai păstrează doar un hieratism compoziţional, în sensul pictării bărbaţilor pe partea dreaptă, a femeilor pe partea stângă, iar în mijloc ctitorii, voievodul şi doamna care ţin în mână chivotul mănăstirii17. Renumitul meşter Pârvu Mutu, alături de Constatinos, a laicizat complet pictura bisericească din epoca brâncovenească prin introducerea de hore şi grupuri de lăutari în frescele cu sfinţi.

Sfinţii Martiri Brâncoveni Cauzele mazilirii lui Constantin Brâncoveanu, nu mai puţin de nouă, au fost notate de acelaşi Anton

Maria del Chiaro: primele două privesc legăturile diplomatice, următoarele patru fac referire la averea sa, a şaptea cauză se referă la fuga unui boier la Moscova după care ultimele două cauze fac referire din nou la averea sa.

„Întâiul. Că întreţinea corespondenţă secretă cu Împăratul Austriei, cu Moscova, cu Polonia şi cu Republica Veneţiei, cărora procura ştiri privitoare la turci.

Al doilea. Că împăratul Leopold, prin diploma dată la Viena in 30 Ianuarie 1695, declara în toată forma pe Brâncoveanu cu succesorii săi în linie bărbătească, ca Prinţ al Sf. Imperiu Roman, pentru serviciile însemnate aduse Maiestăţii Sale Chesariene.

Al treilea. Că, pentru acumulare de considerabile averi, a sărăcit ţara prin grele asupriri şi impozite, neaflătoare pe timpul predecesorilor săi.

Al patrulea. Ca, sub pretextul de a schimba aierul, locuia 9 până la 7 luni la Târgovişte, aducând prin aceasta pagube, atât supuşilor săi cât şi traficului din Bucureşti, şi aceasta pentru a putea mai uşor fugi, într-o bună zi, cu toată familia şi bogăţiile sale în Transilvania, unde spre acest scop.

Al cincilea, a cumpărat multe moşii, pe una din ele pregătindu-se chiar clădirea unui mare palat. Al şaselea. Că a depus sume mari, nu numai la Viena dar şi la Veneţia, ţinând agenţi în ambele aceste

locuri. Al şaptelea. Că fuga lui Toma Cantacuzino la Moscova, în 1711, a fost cu consimțimântul său. Al optulea. Că şi-a procurat din Viena timpane şi trâmbițe de argint, ceia ce era insolent, căci însăşi

Marele Sultan nu le poseda. Al nouălea. Că a bătut în Transilvania monete de aur, în formă de medalii, de o valoare de la 2 până la 10 galbeni una”18.

Dintre toate aceste motive aduse la cunoştinţa sultanului Ahmed al III-lea şi a Marelui Vizir de către boierii Cantacuzini ultimul era cel mai grav fiind, în viziunea turcilor, o încercare de manifestare a independenţei, domnilor români fiindu-le interzisă baterea de monede, deşi acesta monedă era doar una

15

http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul III Riturile valahilor). 16

Tip de plan central, în care cele trei abside ale unei biserici nu se racordează între ele, ci cu laturile pătratului pe care îl delimitează în interior compoziția spațială respectivă, doua din laturile acestuia rămânând decroșate la exteriorul edificiului şi clar marcate în interior. Plan răspândit în arhitectura de tradiție bizantină (www.roarhitect.ro). 17

Ştefan Ionescu, Panait I. Paniat, op.cit., p. 371. 18

http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul VII Capetele de acuzare trimise Porţii Otomane contra Principelui Brâncoveanu).

24

aniversară şi nu de circulaţie. Dezertarea şi fuga boierului Toma Cantacuzino la Moscova a avut loc în contextul atitudinii oscilante din timpul bătăliei de la Stănileşti pe Prut câştigată de turci. Dar nu putem să nu remarcăm totuşi că averea domnului a fost principala cauză a uneltirilor care au dus la detronarea şi la uciderea sa.

Izvoarele istorice menţionează faptul că domnul împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu au fost duşi la Constantinopol în Vinerea Mare a anului 1714. Exact la urcarea în căruţa spre drumul morţii domnul ar fi rostit către finul şi deja urmaşul său la tron Ştefan Cantacuzino: Finule Ştefan dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia lui. Dacă însă sunt fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răsbunătoare a judecăţii divine19. Prizonieratul lui Vodă Brâncoveanu şi cei cinci durează până în vară, timp în care turcii, amăgindu-l crunt, l-au făcut să scoată mai multe pungi cu galbeni. A fost executat prin decapitare în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea, în ziua când împlinea 60 de ani, în 15 august 1714. Maria del Chiaro nota: „când Brâncoveanu ii văzu că se apropie cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune, şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: fii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru. Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prinţişorul cel mic Mateiaş, şi al treilea fiu Răducanu (care urma, să facă nunta după învoirea Vizirului), după care fură. decapitaţi Ştefăniţă şi Constantin, cel mai mare, iar la urmă, nenorocitul Voevod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime şi barbarie”20.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în 19‐20 iunie 1992, ca ei să fie înscrişi în calendarul Bisericii în rândul Sfinţilor Martiri, cu data de prăznuire în ziua de 16 august. Mai mult anul 2014, la împlinirea a 300 de ani de la jertfa lor, a fost proclamat An omagial euharistic şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Bibliografie selectivă Anton Maria del Chiaro, Revoluţii Valahe [http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html]

Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Albatros, Bucureşti, 1971

Ionescu Ştefan, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu. Viaţa. Domnia. Epoca, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969

Predescu Lucian, Enciclopedia României, Editura Seculum şi Vestala, Bucureşti, 1999, pp.123-124

19

Ibidem. 20

http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul XI Decapitarea principelui Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi).

25

IV. Istoria – fundament al Educaţiei pentru cetăţenie democratică

Mass-media şi opinia publică 21 Prezentarea setului tematic Setului tematic ales pentru dezvoltarea proiectului a fost „Mass-media şi opinia publică / Presa, a IV-a putere în stat”, luându-se în considerare faptul că în dinamica societăţii contemporane media constituie un factor socio-cultural omniprezent în viaţa cotidiană a copiilor şi adulţilor deopotrivă. Participarea la derularea acestui proiect le asigură elevilor de clasa a VII-a, mai întâi, dobândirea unui set de valori democratice (libertatea de expresie, libertatea de conştiinţă ş.a.) care îi ajută să distingă ceva mai bine adevărul din mass-media, având în vedere diversitatea şi nu tocmai onestitatea informaţiilor difuzate prin intermediul acestora. De asemenea, „Distinguo” îşi propune să permanentizeze în predarea-învăţarea noţiunilor de cultură civică un stil modern, activ şi atractiv, care să-i implice pe elevi, într-o mai mare măsură, în actul educaţiei. Urmăreşte să faciliteze, în acelaşi timp, o aprofundare a înţelegerii noţiunilor civice de către elevi, să le formeze deprinderi de gândire critică alături de dobândirea unor atitudini necesare oricărui cetăţean. În evaluarea competenţelor, valorilor şi atitudinilor civice, „Distinguo” încearcă să pună accentul pe aprecierea capacităţilor (ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie şi cu ce a învăţat), având în vedere că în educaţia mileniului III, acesta este trendul , determinat de către exigenţele unei societăţi dinamice, în plin progres. Setul tematic nr. 2, „Mass -media şi opinia publică / Presa, a IV-a putere în stat”, este unul generos, stimulativ şi de strictă actualitate cotidiană. Făcând apel la memoria istoriei remarcăm că fiecare mijloc de comunicare în masă a debutat furtunos, a strălucit pe cerul mediatic, după care s-a retras, lăsând locul altui mijloc mai promiţător. Astfel s-a întâmplat în cazul cărţii, presei scrise, filmului, radioul. Ultima sosită, televiziunea, străluceşte şi domină vizibil câmpul mediatic. Sunt semne deja că se ridică un alt mijloc extrem de atractiv şi util – Internetul. Remarcăm că înlocuirea unui mijloc din poziţia de lider al comunicării nu a dus la dispariţia sa, ci doar la reordonarea câmpului media, la un alt tip de coexistenţă a tuturor mijloacelor de comunicare în masă. Aşa se face că astăzi, presa scrisă, radioul, filmul, televiziunea se împletesc şi edifică un adevărat mediu de informaţii, de reprezentări care constituie mediul nostru obişnuit de existenţă. Încât suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă media servesc societatea sau dacă se servesc de societate? Este rolul disciplinei Educaţie civică să stabilească, într-o oarecare măsură, acest lucru. Spre deosebire de alte ţări, în România nu s-a insistat, până nu demult, asupra conturării unei conştiinţe civice active, angajate, încă din etapa învăţământului preuniversitar (în speţă gimnazial). Pe durata comunismului, explicaţia era cât se poate de simplă: prin mijloace propagandistice concertate, şoimii patriei, pionierii şi uteciştii nu aveau altă opţiune decât angajarea ideologică pe calea partidului unic, a creării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în conformitate cu indicaţiile preţioase ale preaiubitului conducător etc. etc. Limba de lemn părea că înlocuise, printr-o transfuzie suspectă, seva mediatică a unei întregi naţiuni. Schimbarea politică din decembrie 1989 a impus, formal, accesul la valorile democratice. Presa a devenit (sau s-a declarat, cu o insistenţă deseori suspectă), liberă (gen „Televiziunea Română Liberă”, „România liberă”, „Cuget liber” - ultimele rămase ca atare până în prezent). Asta nu înseamnă că propaganda sau manipularea au dispărut total, începând cu o dată anume: ele au profitat de obişnuinţele mentale cultivate în deceniile de comunism, susţinute şi de o anumită comoditate a gândirii, şi nu vor dispărea, probabil, niciodată: împotriva lor orele de cultură civică ar trebui să acţioneze, înlocuind utopia comunistă a creării „omului nou” prin dezideratul civic al creării individului angajat, încă din perioada şcolarităţii, de a cărui viitoare alegere, bazată pe libertatea de conştiinţă – opinie - expresie, precum şi pe responsabilitatea sa civică, depinde succesul sau insuccesul democraţiei, ca sistem socio-politic. Decelarea adevărului din diversitatea informaţiilor – opiniilor - canalelor media devine o chestiune vitală. Elevii ar trebui obișnuiți să distingă între demersurile mediatice

21

Set de lecţii care a obţinut premiul al II-lea la Concursul naţional "PROFESOR EUROPEAN – CELE MAI BUNE LECŢII DE EDUCAŢIE / CULTURĂ CIVICĂ EUROPEANĂ". Concursul face parte din proiectul de comunicare derulat de DC Communication şi Agenţia de Monitorizare a Presei „Academia Caţavencu”, cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ca parte a strategiei de comunicare a Delegaţiei Comisiei Europene în România, în anul şcolar 2005-2006. Proiectele câştigătoare au fost publicate într-o colecţie de bune practici editată de Delegaţia Comisiei Europene în România în cadrul Programului Phare Descentralizat de Informare şi Comunicare 2005 şi distribuită gratuit în reţeaua şcolară la nivel naţional. Colecţia nu a fost destinată comercializării drept care nu are ISBN.

26

manipulatoare şi informaţia concretă, deoarece pe această distincţie se bazează viitorul nostru, al tuturor (mai cu seamă în cadrul Uniunii Europene, create în spiritul unor valori printre acre cele de mai sus au un loc de seamă, alături de umanism, toleranţă, respectul faţă de celălalt, non-violenţă, dialog, comunicare interculturală, pace). Responsabilitatea profesorului angrenat în proiecte de cultură civică stă la baza responsabilităţii viitorilor alegători ai democraţiei, unii dintre ei angajaţi în proiecte ale societăţii civile, alţii implicaţi în administraţie sau chiar în mass-media. Nu e limpede că, precum titlul unui serial american, „viitorul începe azi”? Un factor favorizant suplimentar în alegerea setului tematic nr. 2 a fost şi recenta publicitate, indirectă şi total surprinzătoare pentru cadrele didactice, făcută Şcolii cu clasele I-VIII nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa în mass-media locale şi naţionale, de către doi foşti absolvenţi, colegi de clasă. Este vorba despre Sebastian Bodu (poreclit în copilărie „Rocco”) - preşedintele Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) - şi Luminiţa Becali (alintată „Neon” de colegii de clasă) – soţia patronului F.C. Steaua şi preşedintele Partidului Noua Generaţie, Gigi Becali. Prezentarea explicită a valorilor / conceptelor utilizate în lecţii Înaintea analizării detaliate a valorilor /conceptelor utilizate în lecţii dorim să precizăm că întreg setul de valori democratice al setului tematic II („Mass-media şi opinia publică”) sunt extrem de legate între ele. Elemente din fiecare valoare / concept se regăsesc în fiecare dintre lecţiile propuse, neputându-se opera o delimitare strictă şi limitativă între acestea. Considerăm că prin utilizarea, într-o singură lecţie, a câte două sau trei valori democratice dintre cele indicate în regulamentul concursului, am reuşit o mai bună abordare pedagogică a proiectării didactice. Ulterior reluarea unor concepte / valori, în lecţiile următoare sau trimiterile metodice, contribuie la o fixare durabilă a acestora, conform principiului „repetiţia este mama învăţăturii”. Întreaga proiectare didactică a acestei unităţi de învăţare a încercat să ţină cont de următoarele aspecte:

concordanţă între valorile / conceptele democratice utilizate şi cerinţele metodologice ale concursului; abordare metodică atractivă şi stimulativă pentru elevi ; adaptare la modalitatea de prezentare metodică a lecţiei conform modelelor didactice din diverse ţări

europene consultate internet; şi nu în ultimul rând de faptul că Uniunea Europeană „[...] se bazează pe valorile respectării demnităţii

umane, libertății, democraţiei, egalităţii, statului de drept şi a respectării drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparținând minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între bărbați şi femei.[...]" (din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, Partea I, Titlul I, Art. I-2)

Lecţia 1 – „Mass-media şi opinia publică”

Lecţie de debut a unităţii de învăţare are rolul de a stabili coordonatele teoretico-practice indispensabile continuării demersului didactic. Valorile democratice în jurul cărora s-au conturat etapele acestei lecţii au fost: libertatea de conștiința, libertatea de opinie şi libertatea de expresie. În momentul proiectării didactice a acestei lecţii am constatat cele trei tipuri de libertăţi nu pot fi separate. Abordarea în lecţii distincte ar fi însemnat o disociere a produsului gândirii şi voinţei umane. Astfel conştiinţa reprezintă ceva strict interiorizat (libertatea de a gândi), opinia (libertatea de a avea păreri) este transpunerea în exterior a proceselor interne de gândire iar expresia (libertatea de a scrie ceea ce gândesc şi spun) reprezintă forma exterioară scrisă a conştiinţei şi opiniei. Prin bogăţia de materiale cu caracter civic pe care elevii le au de analizat (articole din Constituţia României, din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului, maxime celebre) se atinge, indiscutabil, un dublu scop: mai întâi o exersare a gândirii critice necesară formării unei conştiinţe civice responsabile şi, în al doilea rând cele trei tipuri de libertăţi (de conştiinţă, opinie, expresie) sunt însuşite în mod corect şi durabil. Comentarea textelor propuse le oferă, în plus elevilor, ocazia de a-şi prezenta propriile viziuni faţă de acestea, să susţină / combată punctele de vedere ale colegilor, adică să-şi dezvolte atitudini civice. La acest fapt contribuie în final şi schema lecţiei, extrem de succintă şi sistematizată, fiind, elementul concret cu care elevul placă acasă.

27

Considerăm că această primă lecţie îndeplineşte rolul de a antrena elevii să participe într-o modalitate cât mai activă şi responsabilă în actul predării-învăţării-evaluării unităţii de învăţare “Mass-media şi opinia publică”.

Lecţia 2 – „Publicitatea, sufletul comerţului?” Această lecţie, având drept motto un vers al poetului Lucian Blaga, „...înţelepciunea copilului este jocul...”, dă ocazia elevilor să se joace prin alcătuirea de mesaje publicitare. Dar cum din orice joc trebuie să înveţi ceva, lecţia îşi propune un dublu demers pedagogic: însuşirea unor informaţii despre publicitate prin mass-media şi prevenirea / combaterea consumului de tutun în rândul elevilor... căci mesajul publicitar trebuie să fie un mesaj antifumat (educaţia pentru sănătate). Lecţia oferă elevilor ocazia vizionării unei scurte istorii a publicităţii care, cu siguranţă, contribuie la stimularea intelectuală şi creativă necesară realizării mesajelor publicitare antifumat. Valorile democratice centrate în această lecţie au fost: diversitatea informaţiilor (elevii conștientizează numărul mare de informaţii diverse ce-i bombardează zilnic prin intermediul mesajelor publicitare), diversitatea canalelor media (elevii constată că toate mesajele publicitare ajung la ei prin intermediul canalelor media - aici deja avem de a face cu o trimitere metodică la lecţia 1, respectiva valoare fiind deja utilizată didactic, iar aici este aprofundată teoretic) şi diversitatea opiniilor (elevii observă că multitudinea de abordări practice în prezentarea unui produs / serviciu este direct răspunzătoare de opiniile celor ce le realizează: în speţă propriile mesaje publicitare antifumat). Elementele de finalitate ale acestei lecţii sunt: schema, mesajele publicitare antifumat, munca în echipă, modalitatea inedită - în mare măsură - de evaluare.

Lecţia 3 „Libertatea presei – Reporter pentru o zi” O lecţie deopotrivă de incitantă şi dificilă prin conţinuturile propuse şi materialele informative existente. Înainte de toate constatăm cu surprindere că la 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, nu avem încă o lege a presei. Informaţiile primite în acest sens de la Agenţia de Monitorizare a Presei „Academia Caţavencu” ne întăresc convingerea că în România de astăzi a fi ziarist nu este o meserie deloc uşoară, cum ai fi tentat să crezi într-o primă instanţă. Legislaţia (stufoasă chiar de la lectura actelor normative care fac trimiteri) pe care trebuie să o cunoască un ziarist ca obligaţie profesională este dispersată în diverse reglementări legale, având convingerea că puţini sunt cei care o cunosc într-adevăr. De faptul că meseria de ziarist nu este uşoară, dar poate fi frumoasă, se conving şi elevii parcurgând conţinuturile acestei lecţii. Ei au ocazia de a deveni ziarişti pentru o zi şi în acest scop se informează şi redactează ştiri în cadrul unei activităţi pe grupe. Valorile democratice abordate în această lecţie sunt: adevărul (despre care elevii află că este în principiu unul singur dar care poate fi prezentat în mai multe feluri) alături de libertate şi responsabilitate (elevii constată că în prezentarea principalului produs al muncii ziaristului – ştirile – există atât libertate cât şi responsabilitate faţă de: viaţa privată a cetăţenilor, public, instituţii, autorităţile şi agenţiile statului etc.). Se constată că prin impactul pe care îl are asupra publicului în general adevărul prezentat de mass – media este direct responsabil de influenţa acestuia asupra: vieţii private (moartea prinţesei Diana într-un accident de maşină urmărită fiind de aşa-numiţii Paparazzi), opiniei publice (zvonistica din decembrie 1989 de genul „apa otrăvită”) etc...Finalul lecţiei le propune elevilor o modalitate inedită de evaluare a muncii depuse în această oră.

Lecţia 4 „Violenţa în mass-media” Întreaga lecţie se constituie practic într-un studiu de caz (acela al prezenţei violenţei, sub multiplele ei aspecte, în mass-media) şi influenţa pe care o exercită aceasta asupra comportamentului copiilor. Pentru a identifica cât mai exact gradul de impact al violenţei aspra elevilor de clasa a VII-a s-au redactat două chestionare cu scopul de a realiza un sondaj pe o problemă dată. Administrarea chestionarelor este intercalată de proiectarea unui montaj tematic. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că violenţa din mass-media influenţează comportamentul copiilor această lecţie face acest lucru, în plus însă îi determină şi pe copii să conştientizeze această influenţă cu valenţe malefice.

28

În acest scop valorile democratice utilizate în proiectarea didactică au fost: diversitatea informaţiilor (elevii constată că sunt asaltaţi de imagini, sunete, atitudini violente aproape în permanenţă iar comportamentul lor este direct determinat de stimulii externi; au ocazia să depisteze empiric cauzele atitudinilor agresive ale adulţilor.) Se poate realiza în timpul predării un fel de „lanţ trofic” al comportamentului unui suporter adult de genul: sunt necăjit că n-a dat fault pentru noi (vede meciul acasă)= beau ceva = mă răzbun pe cine prind (nevastă /copii) sau am pierdut meciul (văzut la stadion) = sunt supărat = îmi vărs supărarea (pe scaunele de plastic ale stadionului, pe jandarmi, pe ceilalţi suporteri) etc. Libertatea şi responsabilitatea reprezintă un alt cuplu valoric reluat în această lecţie având alte valenţe teoretico-practice şi anume: suntem asaltaţi în mod permanent şi necondiţionat de către diverşi stimuli dar noi avem libertatea şi responsabilitatea de a analiza aceşti stimuli şi de a face numai acele lucruri ce nu cauzează vreun rău celui de lângă noi.

Lecţia 5 evaluarea unităţii de învăţare Ultima lecţie intitulată „Mass-media, câinele de pază al democraţiei”, este dedicată evaluării unităţii de învăţare „Mass-media şi opinia publică”. Evaluarea acestei unităţi a fost proiectată sub forma unui portofoliu, valorificându-se încă o dată emulaţia muncii în echipă. Este momentul bilanţului în care se constată dacă valorile / conceptele democratice parcurse până în această fază (libertatea de expresie, libertatea de opinie, libertatea de conştiinţă, libertate şi responsabilitate, adevărul, diversitatea informaţiilor, diversitatea opiniilor, diversitatea canalelor media) au fost însuşite şi valorizate corespunzător.

Unitatea de învăţare: “Mass – media şi opinia publică” Competenţe specifice (programa şcolară aprobată prin O.M. 4 237 / 23. 08.1999): 1.1 Utilizarea corectă şi flexibilă a conceptelor şi informaţiei factuale. 1.2 Recunoaşterea termenilor cu conţinut civic în diferite contexte. 1.3 Selectarea de termeni specifici unei teme. 2.1 Identificarea de valori, principii şi concepte democratice. 2.3 Manifestarea iniţiativei de rezolvarea a unor probleme ale grupurilor din care fac parte ca şi cele

ale comunităţii locale. 3.1 Organizarea într-un discurs scris sau oral a informaţiilor extrase din mass – media. 5.1 Dezvoltarea şi utilizarea competenţelor de muncă şi cooperare şi/sau competiţie

Concepte: Mass – media, Opinie – opinie publică (studiu de caz: Violenţa în mass – media) Libertatea

presei - Reporter pentru o zi, Rolul şi importanţa mass-media (“Mass – media câinele de pază al democraţiei”) Valori şi atitudini: Libertatea de expresie, Libertatea opiniilor, Libertate şi responsabilitate, Adevărul,

Diversitatea (informaţiilor, opiniilor, canalelor media), Libertatea de conştiinţă Deprinderi de participare: Capacitatea de informare; Capacitatea de evaluare a unor puncte de

vedere, opinii alternative pe baza unor valori / criterii valorice; Capacitatea de luare a deciziei (individual / în grup) în vederea unei acţiuni.

LECŢIA 1 „Mass-media şi opinia publică”

O lecție prin care elevii sunt introduşi în studierea mass-media, stabilindu-se coordonatele teoretice ale demersului didactic. Are loc o familiarizare cu noțiuni civice specifice alături de exersarea gândirii critice prin analizarea unor articole din Constituția României, din Declarația Drepturilor Omului şi Cetățeanului sau a unor maxime celebre. Fiind strâns interconectate, valorile democratice în jurul cărora s-a proiectat lecția sunt: libertatea de conștiința, libertatea de opinie si libertatea de expresie.

Obiectul: Cultură civică Clasa a VII-a Tipul lecţiei: mixt Timp: 50' Lecţia: Mass-media şi opinia publică Loc de desfăşurare: sala de clasă

29

Obiectivul general: de a transmite, consolida, sistematiza şi evalua cunoştinţele esenţiale despre mass-media şi opinia publică

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

să definească: mass – media, opinie, opinia publică, cenzură; să enumere funcţiile mass-media; să explice: libertatea de conştiinţă, libertatea de expresie, libertatea de opinie.

Forme de organizare: activitate frontală şi individuală; Mijloace de învăţământ: flip-chart; folii; marker; retroproiector; Manualul de Cultură civică, Editura

All, Bucureşti, 1999

Bibliografie: Constituţia României; Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului; Dorina Chiriţescu, Angela Teşeleanu, Competenţă în mass – media. Ghidul profesorului, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005; Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass-media si societatea, Editura comunicare.ro, București, 2001, cap. Mass-media şi societatea;

Desfăşurarea lecţiei: Moment organizatoric (1') Activitatea profesorului: - notarea absenţelor.

- pregătirea mijloacelor de învăţare. Activitatea elevilor: - pregătesc caietele de notiţe şi manualul Captarea atenţiei şi sensibilizarea elevilor (4') Activitatea profesorului: întrebă elevii:

Când aţi urmărit ultima dată o emisiune la TV? Pe ce canal? Când au ascultat ultima dată un post de radio? Ce post de radio preferaţi? Când aţi folosit ultima dată messenger? Când aţi primit / scris ultimul e-mail? (ş.a.)

Activitatea elevilor: răspund întrebărilor Elevii vor constata că fiecare dintre ei, în ultimele 24 de ore, au făcut cel puţin unul dintre următoarele lucruri: au urmărit un film / emisiune pe un canal TV, au ascultat o melodie pe un post de radio, au scris un e-mail, au “conversat” pe messenger, au citit un articol dintr-o revistă, au vorbit la telefon, etc.

Strategii didactice: procedurale: conversaţia examinatorie şi constatatorie, explicaţia organizatorice: activitate frontală

Anunţarea lecţiei noi şi enunţarea obiectivelor (2')

Activitatea profesorului:- anunţă titlul lecţiei noi (“Mass-media şi opinia publică”) - scrie titlul lecţie pe flip-chart - enumeră obiectivele operaţionale ale lecţie Activitatea elevilor: - pregătesc caietele de notiţe - iau notiţe

Strategii didactice: metode: expunerea, conversaţia, explicaţia organizatorice: activitate frontală materiale: foi flip-chart, marker

Reactualizarea cunoştinţelor necesare dobândirii noilor informaţii (6')

Activitatea profesorului: arată că termenul de mass-media provine din limba engleză şi se traduce prin “mijloace de comunicare în masă”,

30

precizează că este greşită expresia “mijloace mass-media”, deoarece “media” înseamnă “mijloace” (media pluralul din limba latină pentru instrument, mijloc) Profesorul actualizează cunoştinţele dobândite în cadrul unităţii de învăţare “Constituţia României”, în mod deosebit drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români.

Lucrul cu manualul: Constituţia României art. 29 (al. 1), art. 30 (al. 1, 2, 6). Activitatea elevilor:

enumeră principalele drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor români; stabilesc conexiuni între libertăţile constituţionale şi mass-media. Elevii constată că în Constituţia României sunt prevederi distincte referitoare la libertatea gândirii, a opiniilor, a exprimării, iar cenzura de orice fel este interzisă. Profesorul intervine cu precizări de conţinut: conştiinţa este strict interioară persoanei (gândul); exprimarea este exterioară (orală / scrisă); opiniile sunt interioare, dar pot fi exteriorizate (păreri).

Activităţi de învăţare: exerciţii de gândire critică

Strategii didactice: metode: conversaţia euristică, demonstraţia, lectura explicativă organizatorice: activitate frontală şi individuală materiale: manualul

Prezentarea noului conţinut / dirijarea învăţării (22') Profesorul solicită elevilor să comenteze următoarele maxime precizând despre ce fel de libertate este vorba în context (libertatea conştiinţei, libertatea opiniei sau libertatea exprimării).

Anexa 1 – Folia 1 (prezentare retroproiector) “Dacă accepţi un favor îţi vinzi libertatea” (Beneficium accipere, libertatem est vendere) “Gusturile şi culorile nu se discută” (De gustibus et coloribus, non disputandum.) “Mulţi se îngrijesc de faimă puţini de conştiinţă” (Faman multi curant pauci conscienciam) “Cine tace e de-acord” (Qui tacet, consentire videtur.) “Atâtea păreri, câte capete” (Quot capita, tot sententiæ.) “Dacă tăceai, filosof rămâneai” (Si tacuisses, philosophus mansisses.) “Adevărul seamănă ură” (Veritas odium paret.) “Adevărul învinge totul” (Vincit omnia veritas.)

Activitatea profesorului: explică definiţiile noţiunilor: “mass-media”, “opinie”, “opinie publică”, “cenzură”; stimulează elevii să intervină cu întrebări, completări, precizări suplimentare; prezintă canale media; realizează schema la tablă. Precizează că în 1978 la Paris, Comisia Internaţională UNESCO pentru studiul problemelor comunicării în societatea contemporană, a identificat şi definit cinci funcţii principale mass-media. propune elevilor să “descopere” funcţii ale mass-media; completează schema pe flip-chart (fixare parţială). Profesorul arată că mass-media au şi disfuncţii ca: denaturarea gusturilor publicului, stimularea delicvenţei, degradarea morală. Cere elevilor să „descopere”disfuncţii ale mass-media din emisiunile, videoclipurile, filmele ş. a. pe care le-au vizionat / audiat.

Activitatea elevilor: „descoperă” multitudinea de canale media – lucru cu manualul, p. 53; constată că multe dintre acestea le posedă - fie acasă (TV, radio), fie la şcoală (internet), fie asupra lor (reviste, mobil); răspund solicitărilor cadrului didactic; identifică disfuncţiile mass-media; completează notiţele (fixare parţială); intervin cu precizări, comentarii şi constatări personale.

31

Strategii didactice: metode: conversaţia euristică, lectura explicativă, brainstorming organizatorice: activitate frontală şi individuală materiale: fişe, folii retroproiector

Asigurarea feed-back-ului (3')

Activitatea profesorului: reia elementele de conţinut predate corectând eventualele erori de însuşire: Ce este mass-media? Ce este o opinie? Dar opinia publică? Daţi exemple de funcţii ale mass-media? Care funcţie o consideraţi cea mai importantă? Ce disfuncţii aţi întâlnit? Menţionaţi ce maximă v-a plăcut? Argumentaţi. (ş.a.)

Activitatea elevilor: răspund întrebărilor; formulează întrebări pe care le adresează colegilor.

Fixarea şi asigurarea transferului de cunoştinţe (interdisciplinaritatea) (6')

Activitatea profesorului: precizează în anul 1789 în Franţa a avut loc o mare revoluţie cu impact puternic şi asupra Europei (unitatea de învăţare “Mass – media şi opinia publică” de la Cultură civică a VII-a precede Marea Revoluţie Franceză de la disciplina Istorie. Important este că se studiază în acelaşi semestru); arată că pentru francezi această revoluţie a avut consecinţe extrem de importante (abolirea monarhiei absolute, adoptarea “Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului”, proclamarea republici, instaurarea imperiului condus de Napoleon etc.); subliniază că pentru Europa a reprezentat semnalul începerii luptei pentru eliberarea de sub dominaţia absolutismului monarhic; menţionează că deviza Marii Revoluţii Franceze a fost reformulată ulterior ca Libertate, Egalitate, Fraternitate (Liberté, Egalité, Fraternité); prezintă câteva articole din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Anexa 2 - Prezentare retroproiector

Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia. (...) nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale (...) dacă prin manifestarea lor nu contravine ordinii publice stabilite prin lege. Comunicarea liberă a gândurilor şi opiniilor lor este unul din drepturile cele mai de preţ ale omului; orice cetăţean poate deci să vorbească, să scrie şi să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute de lege... (fragmente din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului, 26 august 1789)

Activitatea elevilor: citesc şi comentează fragmentele din Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Activităţi de învăţare: exerciţii de gândire critică

Strategii didactice: metode: conversaţia euristică, lectura explicativă, brainstorming organizatorice: activitate frontală şi individuală

32

materiale: fişe, folii retroproiector Evaluarea (5') Distribuirea şi rezolvarea chestionarului. Tema pentru acasă (1'): monitorizarea spoturilor publicitare (mesaje antitutun), pregătirea unor materiale antifumat (articole din ziare / reviste, pliante ş.a.).

Extensie: Citiţi şi reflectaţi!

Mass-media şi votul Este momentul alegerii preşedintelui lumii şi media poate influenţa votul tău! Iată-i pe cei trei candidaţi: Candidatul A are legături cu politicieni corupţi şi crede în astrologie. A avut două amante. Fumează ca o locomotivă şi bea 8 până la 10 pahare pe zi. Candidatul B a fost concediat de doua ori, doarme până după prânz, în facultate se droga şi bea un sfert de litru de whisky în fiecare noapte. Candidatul C este un medaliat şi un erou de război. Este un vegetarian convins, consuma doar bere şi asta ocazional şi nu a avut niciodată legături extraconjugale. Dintre aceşti trei candidaţi, pe care l-ai alege (sincer)? Alege!!! Şi citeşte pe cine ai ales: Candidatul A este Franklin D. Roosevelt. Candidatul B este Winston Churchill. Candidatul C este Adolf Hitler. ...

Schema la tablă Mass-media şi opinia publică

1. Definiţii

mass-media = totalitatea mijloacelor de comunicare în masă opinie = părere opinia publică = părerea oamenilor („gura lumii”) cenzură = interzicerea publicării

2. Funcţiile mass-media informare divertisment educare convingere socializare

3. Diversitatea canalelor media medii autonome: cărţi, ziare, reviste, cameră video medii de comunicare: telefonul, massenger, fax medii de difuzare: radioul, televiziunea, internetul

4. Libertatea mass-media libertatea de conştiinţă = gândesc liber libertatea de opinie = gândesc liber / spun ce gândesc libertatea de expresie = gândesc liber, spun ce gândesc, scriu ce gândesc

33

LECŢIA 2 Publicitatea, sufletul comerţului?

“ ...înțelepciunea copilului este jocul...” (Lucian Blaga) Având în vedere ca elevii de clasa a 7-a sunt încă nişte copii, lecția de față le acorda credit şi îi îşi propune o activitate practica ce poate fi perceputa ca joc: alcătuirea de mesaje publicitare.

Valorile democratice centrate în proiectarea acestei lecții au fost: diversitatea informațiilor, diversitatea canalelor media si diversitatea opiniilor.

Obiectul: Cultură civică Clasa a VII-a Tipul lecţiei: mixt Timp: 50' Lecţia: Publicitatea, sufletul comerţului? Loc de desfăşurare: sala de clasă Obiectivul general: de a conştientiza faptul că în mesajul publicitar se concentrează o diversitate de

informaţii care sunt transmise printr-o diversitate de canale media şi contribuie la formarea unei diversităţi de opinii în rândul publicului.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

să compare informaţiile obţinute din mesajul publicitar cu cele obţinute din alte surse şi să se raporteze critic la acestea;

să-şi formeze capacităţi de lucru în echipă prin stimularea spiritului de cooperare / competiţie. Forme de organizare: activitate frontală, activitate pe grupe eterogene Mijloace de învăţământ: folii flip-chart, pliante, afişe, reviste, foarfece, marker etc. Bibliografie: Constituţia României; Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass media şi societatea, Editura

comunicare.ro, Bucuresti, 2001, cap. Publicitate şi reclamă; www.iqads.ro Desfăşurarea lecţiei: Moment organizatoric (1') Activitatea profesorului: - notarea absenţelor.

- pregătirea mijloacelor de învăţare. Activitatea elevilor: - pregătesc caietele de notiţe şi manualul Captarea atenţiei şi sensibilizarea elevilor (3') Activitatea profesorului: - verifică tema pentru acasă - cere elevilor să enumere canale media , funcţiile / disfuncţiile mass-media - întreabă elevii ce reclamele (promovate la TV, în ziare sau Internet) l-au plăcut - îi provoacă pentru a reproduce un mesaj publicitar

Profesorul dinamizează lecţia adresând întrebări de genul: - Aţi cumpărat ceva după ce aţi văzut o reclamă? - Aveţi în ghiozdan obiecte / produse la care s-a făcut reclama? - Dacă se face publicitate unui produs este mai bun? - Este nevoie de publicitate? (ş.a.)

Activitatea elevilor: - răspund cerinţelor profesorului (prezintă canalele media, enumeră funcţiile mass – media etc.); - arată colegilor produsele pe care le-au cumpărat ca urmare a publicităţii făcute şi îl au asupra lor.

Strategii didactice: procedurale: conversaţia examinatorie şi constatatorie, explicaţia, demonstraţia; organizatorice: activitate frontală; materiale: diverse produse / obiecte cărora li s-a făcut publicitate: ciocolată (“Poiana”, “Milka”), răcoritoare (“Fanta”, “Pepsi”) etc.

34

Anunţarea lecţiei noi şi enunţarea obiectivelor (3')

Activitatea profesorului: anunţă titlul lecţiei noi scrie titlul lecţie pe flip-chart enumeră obiectivele operaţionale ale lecţiei informează elevii că vor forma cinci grupe, fiecare grupă urmând să realizeze un mesaj publicitar antifumat (grupele se formează beneficiind de mobilier modular). Aceste grupe se vor păstra şi la activitățile viitoare. distribuie markere, foi flip-chart, reviste, ziare, foarfece, pliante ş.a precizează că după realizarea mesajelor acestea vor fi expuse în clasă şi evaluate discută cu elevii criteriile de evaluare; formează grupele de elevi / stabileşte raportorul (4 / 5 grupe în funcţie de numărul de elevi din clasă).

Strategii didactice: metode: expunerea, conversaţia euristică, explicaţia organizatorice: activitate frontală materiale: foi flip-chart, marker ş.a.

Reactualizarea cunoştinţelor necesare dobândirii noilor informaţii (2')

Activitatea profesorului: Precizează că în ora precedentă s-a început studierea mass – media şi că publicitatea a devenit parte

integrantă a acesteia. Termenul de „publicitate” cu sensul de a promova un produs în sens comercial a fost folosit începând cu sec. al XIX-lea. Explică elevilor că nu există o definiţie unanim acceptată a „publicităţii”.

Strategii didactice: metode: conversaţia euristică, demonstraţia, explicaţia organizatorice: activitate frontală

Prezentarea noului conţinut / dirijarea învăţării (25')

Activitatea profesorului: Profesorul proiectează montajul despre istoria publicităţii creând în acest fel o atmosferă stimulativă de lucru în continuare. Elevii vor constata că publicitatea îşi are originile încă din antichitate – asigurarea transdisciplinarităţii (apel la cunoştinţele de la disciplina “Istorie”)- iar astăzi a devenit o adevărată “industrie”.

Anexa 1: Prezentare power point – “Scurtă istorie a publicităţii” Profesorul solicita elevii să precizeze pe ce canale media au văzut / auzit mesaje publicitare. Realizează schema lecţiei pe flip-chart. Antrenează permanent elevii în în actul predării ( adresează întrebări din răspunsul cărora să reiasă schema lecţiei). Exemple: Mass-media au anumite funcţii şi disfuncţii. Credeţi că publicitatea are şi ea funcţii? Care ar fi? Se “fac” bani din publicitate? Cine plăteşte pentru publicitate? Credeţi că unui produs căruia i se face reclamă este mai scump?

Activitatea elevilor: comentează prezentarea; „descoperă”funcţiile publicităţii; identifică forme şi tipuri de publicitate cu ajutorul profesorului; iau notiţe şi intervin cu precizări / constatări personale. Profesorul distribuie materialele necesare realizării afişelor antifumat. Precizează că la evaluare nu pot opta pentru propriul afiş şi că trebuie să „voteze” doar pentru unul singur şi că grupa câştigătoare va fi cea care va avea cele mai multe voturi. Criteriile de evaluare vor fi în principiu: originalitate, creativitate, umor în prezentare.

Activitatea elevilor: Realizează afişele antifumat care se adresează adolescenţilor, expun la tablă afişele, vizionează filmul tematic.

35

Anexa 2: Prezentare mesaje antifumat (CD) – transdisciplinaritate (biologie- efectele tutunului asupra organismului)- Filmul proiectat reprezintă un montaj realizat de către elevii clasei a VIII-a C pentru proiectul “Clase fără fumat” în anul şcolar 2004-2005. Se difuzează înainte de evaluarea afişelor.

Strategii didactice: metode: lucrare practică, descrierea, demonstraţia organizatorice: activitate pe grupe materiale: afişele antifumat

Evaluarea (15')

Activitatea profesorului: accentuează importanţa pe care publicitatea o are în viaţa cotidiană a fiecăruia dintre noi (elevi, profesori, părinţi) prin funcţiile sale;

Activitatea elevilor: citesc funcţiile publicităţii de pe flip-chart; prezintă afişele (lipite pe tablă - vizualizare frontală); motivează conţinuturile acestora; acordă calificative afişelor; formulează întrebări pe care le adresează colegilor. Tema pentru acasă (1'): monitorizarea presei pentru identificarea tipurilor de articole, ştiri, reportaje, imagini etc. prezentate.

SCHEMA LECŢIEI Publicitatea, sufletul comerţului?

Definiţie: Publicitatea înseamnă a anunţa / a lăuda un produs, un serviciu … prin mass-media pentru a convinge

oamenii să-l cumpere sau să-l folosească. Canale de transmitere a mesajul publicitar = canale mass-media Forme de publicitate: scrisă ( ziare, reviste, bannere, afişe) adio ( radio) audio-vizuale ( TV, internet) Funcţiile publicităţii:

economică socială politică culturală convingere (persuasiune)

Tipuri de publicitate: de produs de marcă pentru organizaţie

Lecţia 3 „Libertatea presei – Reporter pentru o zi”

În care elevii afla ca meseria de ziarist implica multa munca, responsabilitate şi chiar riscuri. Totodată constata ca unii ziariştii sunt supuşi unor tentații/presiuni care determina o abatere de la etica profesionala. Libertatea şi responsabilitatea împreuna cu adevărul sunt valorile democratice în jurul cărora s-a proiectat aceasta lecție.

Obiectul: Cultură civică Clasa a VII-a Tipul lecţiei: mixt Timp: 1 oră

36

Unitatea de învăţare: Mass – media şi opinia publică Lecţia: Libertatea presei – Reporter pentru o zi Loc de desfăşurare: sala de clasă – Condiţii prealabile: vizitarea redacţiei unui ziar /

reviste locale Obiectivul general: de a transmite, consolida şi evalua informaţii esenţiale despre libertatea şi

responsabilitatea mass-media în România de astăzi Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: să comenteze critic diverse texte; să redacteze un articol respectând principiile ziaristului; să exprime argumentat puncte de vedere proprii; să-şi dezvolte capacităţi de lucru în echipă (cooperare / competiţie).

Forme de organizare: activitate frontală şi pe grupe

Mijloace de învăţământ: flip-chart; folii; marker; retroproiector; fişe; Manualul de Cultură civică, Editura All, Bucureşti, 1999.

Bibliografie: Constituţia României, Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass media si societatea, Editura comunicare.ro, București, 2001, cap. Mass-media şi societatea; Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

Desfăşurarea lecţiei: Moment organizatoric (3'): pregătirea mijloacelor de învăţământ, notarea absenţelor.

Profesorul

verifică tema pentru acasă sondează gradul de apreciere şi implicare al elevilor faţă de momentele lecţiei

Captarea atenţiei şi reactualizarea cunoştinţelor necesare dobândirii lecţiei noi (5') Elevii enumeră puterile în statul român precizând atribuţiile acestora. Profesorul arată că presa este cunoscută ca a patra putere în stat, datorită importanţei şi rolului pe care-l are într-o societate democratică. Chestionează elevii în legătură cu existenţa unei legi a presei în România. Elevii sunt tentaţi să răspundă afirmativ dată fiind importanţa domeniului. Profesorul arată că deşi este o adevărată „putere” la noi în ţară presa nu are o lege de bază. Arată că exista o mulţime de reglementari neunitare care au tangenţă cu presa: codul penal, legea de funcţionare a serviciilor publice de radio şi tv; legea privind accesul la informaţiile de interes public; o lege care reglementează acreditările jurnaliştilor pe lângă instituţiile publice; legea privind funcţionarea Agenţiei de Presă Rompres etc.;

Anunţarea lecţiei noi (2') Profesorul anunţă lecţia nouă, scrie titlul ei pe foaia de flip-chart, informează elevii despre ceea ce trebuie să ştie şi să facă la sfârşitul lecţie. Se refac grupele iniţiale.

Dirijarea învăţării (25') Activitatea profesorului:

arată că în legea fundamentală a statului român există articole distincte referitoare la libertatea de expresie; precizează ca data de 3 mai reprezintă sărbătorirea Zilei Mondială a Libertăţii Presei; menţionează existenţa C.N.A. = Consiliul Naţional al Audiovizualului precizează scopul şi atribuţiile C.N.A.; întreabă elevii: Ce credeţi că este presa? Cine face presă? De unde are bani presa? Ziariştii pot fi „cumpăraţi” să scrie anumite articole? Presa spune întotdeauna adevărul?

Activitatea elevilor: valorifică informaţiile din lecţia 1- „Mass – media şi opinia publică”; menţionează existenţa mesajelor scrise difuzate înaintea unor emisiuni (de divertisment, filme etc. ); valorifică cunoştinţele de la lecţia 2 despre publicitate.

37

citesc „Cele zece principii ale jurnalistului”(manual, p. 58). Activităţi de învăţare:

Lucrul cu manualul, p. 56: comentariu pe text = exerciţii de gândire critică. Profesorul distribuie fişe de lucru echipelor – Anexa 1 Fişa de lucru

Strategii didactice: metode: explicaţia, demonstraţia, conversaţia euristică organizatorice: activitate frontală şi pe grupe materiale: fişe Evaluare (15') Răspunsurile elevilor la sarcinile de lucru despre ziarist de pe fişă se vor lipi pe tablă de către un membru al grupei. „Ştirile” redactate de către echipe se vor citi în clasă de către un alt elev al grupei. Se vor compara rezultatele şi se vor trage concluzii. Profesorul evaluează elevii folosind lista de control. GRUPA I- Lista de control Elevul: 1 DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ 2 A cooperat cu ceilalţi DA NU 3 A cerut ajutor când a avut nevoie DA NU 4 A urmat instrucţiunile DA NU Tema pentru acasă: rezolvarea orală a exerciţiilor din manual, p. 57; monitorizarea mass-media pentru identificare unor cazuri de violenţă (emisiuni radio-tv, ziare, reviste, bannere etc.). Extensie: Comentaţi afirmaţia lui Napoleon: „Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.”

SCHEMA LECŢIEI (CIORCHINE) Libertatea presei – Reporter pentru o zi

CENZURĂ PRESĂ LIBERĂ

ZIARIST

OBEDIENT RESPONSABIL ŞANTAJIST OBIECTIV

ŞTIRI

TV

RADIO

INTERNET

ZIARE

REVISTE OAMENI VEDETE

SIMPLI

SPORTIVI OAMENI POLITICI OAMENI DE AFACERI OAMENI DE CULTURĂ (ştiri sportive) (ştiri politice) (ştiri economice) (ştiri culturale)

38

Lecţia 4 „Violenţa în mass-media” În care elevilor li se demonstrează încă o data influenta pe care mass-media o are asupra comportamentului lor. Valorile democratice fructificate în aceasta lecție au fost: diversitatea informațiilor, libertate şi responsabilitate. Clasa a VII-a Obiectul: Cultură civică Timp: 1 oră Unitatea de învăţare: Mass-media şi opinia publică Lecţia: Violenţa în mass-media Tipul lecţiei: mixt Loc de desfăşurare: sala de clasă Mijloace de învăţământ: chestionarul, montaj film, calculatorul, flip-chart, foi; Obiectivul general: de a demonstra influenţa mass-media asupra formării opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor copiilor; Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: să-şi formeze o atitudine critică şi constructivă faţă de mesajele transmise prin canalele media; să distingă calitatea şi utilitate mesajelor transmise prin canale media. Forme de organizare: activitate frontală şi individuală Bibliografie: Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass media si societatea, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2001, cap. Semiotica. Limbaj şi comunicare; ziare, reviste; Gilles Ferreol, Adrian Neculau (coord.), Violenţa. Aspecte psihologice, Editura Polirom, Iaşi, 2003. Desfăşurarea lecţiei: Moment organizatoric (4'): notarea absenţelor, pregătirea mijloacelor de învăţământ Activitatea profesorului: verifică tema pentru acasă şi se corectează erorile de însuşire / folosire a noţiunilor civice; întreabă elevii despre cazurile de violenţă identificate în mass-media; chestionează elevii în legătură cu optimizarea lecţiilor; Captarea atenţiei (5'): Activitatea profesorului: anunţă titlul lecţiei noi şi menţionează ce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul lecţiei (prezentarea obiectivelor operaţionale). menţionează că violenţa nu este o manifestate normală a oamenilor şi că prin toate mijloacele aceasta ar trebui prevenită sau aplanată cât mai paşnic. precizează că în orice stat există legi care trebuie urmate de către cetăţeni pentru a se menţine un climat de linişte şi calm în viaţa cotidiană a tuturor oamenilor. mai arată că orice stat ia măsuri de siguranţă pentru împiedicarea actelor de violenţă. Solicită elevii să exemplifice. chestionează elevii în legătură cu incidentele violente de pe stadioanele de fotbal din România şi din Germania de la Campionatul Mondial. (De ce cred elevii că au loc astfel de incidente la întrecerile sportive unde ar trebui să existe un fair play desăvârşit?).

Activitatea elevilor: - precizează existenţa unor instituţii cu atribuţii specifice (de exemplu în România: Poliţia, Jandarmeria, Serviciul Român de Informaţii, Armata, Pompierii etc.); - încearcă să motivează de ce au loc acte de violenţă la întrecerile sportive unde ar trebui să existe un fair play desăvârşit; Transmiterea noilor cunoştinţe (20') Profesorul optimizează discuţia prin următoarele întrebări: Ce este violenţa? – elevii încearcă să definească violenţa. Constată că aceasta poate fi: verbală, vizuală, fizică. Ce provoacă violenţă în atitudinea adulţilor? Dar a copiilor? - elevii identifică posibile cauze ale apariţiei violenţei. Profesorul informează elevii că în acestă oră vor completa un chestionar şi vor viziona un scurt film. Rezultatele chestionarului vor fi centralizate de către elevi şi scrise pe foi flip-chart. Etapa 1: distribuirea chestionarelor nr. 1 şi nr. 2; completarea chestionarului nr. 1 Anexa 1

39

Etapa 2: vizionarea filmului. Anexa 2 Etapa 3: completarea chestionarului nr. 2. Anexa 3 Evaluarea (17'): Etapa 4: Se refac grupele iniţiale (4 la număr) iar elevii primesc instrucţiuni despre modalitatea de centralizare a rezultatelor. Raportorii notează rezultatele pe foi de flip-chart. Se desprinderea concluziile activităţii. Are loc o aprofundare a intercunoaşterii elevilor clasei. Tema pentru acasă (4'): monitorizarea emisiunilor informative de pe canalul TV Neptun şi/sau a presei locale şi identificarea unei probleme a comunităţii locale prezentată în mass -media. Profesorul prezintă structura portofoliului şi distribuie fişe liderilor de grupe. Precizează că în prezentare pot face apel la mijloace auxiliare: afişe, pliante, poster, montaj film, prezentare power -point ş.a.

LECŢIA 5 Evaluarea unităţii de învăţare „Mass – media şi opinia publică”

Acum este vremea să vedem ce ştim. În care se constata daca valorile democratice în jurul cărora s-a construit aceasta unitate de învățare au fost însușite si valorificate corespunzător. Clasa a VII-a Obiectul: Cultură civică Timp: 50' Unitatea de învăţare: Mass-media şi opinia publică Lecţia: Mass-media câinele de pază al democraţiei Tipul lecţiei: de evaluare Loc de desfăşurare: sala de clasă Mijloace de învăţământ: folie retroproiector, portofolii, pliante etc. Obiectivul general: de a evalua cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile acumulate/însuşite de elevi după parcurgerea unităţii de învăţare; Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: să identifice problemele reale ale comunităţii locale; să propună soluţii pentru rezolvarea problemelor comunităţii locale; să-şi formeze o scară de valori fiind capabili să evalueze munca celorlalţi colegi. Forme de organizare: activitate pe grupe Bibliografie: Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass media Şi societatea, Editura comunicare.ro, București, 2001, cap. Mass-media şi societatea; Ion Drăgan, Paradigme ale comunicării de masă, Bucureşti, 1996. Desfăşurarea lecţiei: Moment organizatoric (3'): notarea absenţelor, pregătirea mijloacelor de învăţământ, formarea grupelor iniţiale (4 grupe). Captarea atenţiei (4'): Profesorul precizează că timp de o săptămână au avut de monitorizat mass – media pentru identificarea unei probleme a comunităţii locale. Prezintă structura portofoliului pe care l-au avut de întocmit. ANEXA 1 Precizează că trebuie să pregătească explicarea expresiei: „Mass – media câinele de pază al democraţiei” Anexa 2 Prezentarea portofoliilor (34'+4'): * fiecare grupă care urmează să prezinte portofoliul iese în faţa clasei (profesorul ia loc în bancă); * pentru a nu fi dezavantajate şi pentru a avea timp de reflecţie, grupele vor explica expresia „Mass-media câinele de pază al democraţiei”, după ce au fost prezentate portofoliile; timp aprox. 1'x 4 grupe= 4' (Anexa 2) * elevii folosesc mijloace auxiliare pentru convingerea colegilor că au realizat un portofoliu foarte bun; * elevii notează cu atenţie elementele portofoliilor prezentate şi propun punctaje; * fiecare portofoliu este discutat în finalul prezentării de colegi şi profesor; * notarea portofoliilor se face de către profesor luând în considerare opiniile elevilor. *grupele prezintă explicaţii ale formulării „Mass-media câinele de pază al democraţiei” Încheierea lecţiei (5')

Profesorul discută cu elevii despre rolul şi importanţa mass-media într-o societate democratică.

40

Autorităţile în statul român22 Lecţia: Autoritatea legislativă Clasa: a VII - a Termeni cheie: Parlament – parlamentari, Senat – senator, Camera Deputaţilor – deputat, colegiu uninominal, circumscripţie electorală, lege constituţională, lege organică, lege ordinară Valorile şi atitudinile promovate: respect pentru autoritate; respect faţă de lege; recunoaşterea Constituţiei ca lege fundamentală în stat, disponibilitate pentru dialog, relaționare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare, gândire critică şi flexibilă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; 2.5. Caracterizarea instituţiilor democratice din România 2.6. Analizarea cetăţeniei active şi a practicilor democratice Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Explicarea structurii Parlamentului României Formularea unor propoziţii / fraze cu înţeles civic utilizând termenii cheie din lecţie Conștientizarea rolului şi locului autorităţii legislative în cadrul autorităţilor statului român Descrierea lecţiei Resursele necesare – resurse de timp: 50’ - resurse umane: clasa de elevi împărţită în 4 grupe (activitate pe grupe şi individuală) - resurse materiale: tabla, creta, 4 fişe de lucru pentru elevi, b. Strategiile didactice: conversaţia euristică şi constatatorie, expunerea sistematică a cunoştinţelor, învăţarea de la colegi şi colaborarea în grup c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice Captarea atenţiei (8’) Profesorul adresează întrebări elevilor: Aţi auzit de Parlament? Ce face el? Unde se află? Cine îl formează? Dar de Senat aţi auzit? Ce este Camera Deputaţilor? Voi puteţi să fiţi deputaţi sau senatori? Părinţii voştri pot fi parlamentari? Ce este o lege? Elevii dau răspunsurile mai mult sau mai puţi corecte, dar cu siguranţă atenția le este captată. Anunţarea lecţiei noi, prezentarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei-ce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul lecţiei. (3’) Predarea noilor cunoştinţe (25’) Profesorul definește „autoritatea legislativă” şi realizează schema la tablă; prezintă apoi structura Parlamentului, numărul de parlamentari şi funcţionarea acestuia; explică importanţa actelor normative emise de Parlament. Împarte elevii în 4 grupe eterogene prin numărare de la 1 la 4. Fiecare grupă primeşte câte o fişă de lucru cu câte 4 sarcini de lucru. Echipele au la dispoziţie 3-6’ pentru rezolvarea sarcinilor de lucru în scris pe caietele de notiţe. Toţi membrii grupei participă la prezentarea rezolvării astfel: unul citeşte textul sursă, altul citeşte şi rezolvă prima sarcină de lucru, alt elev citeşte şi rezolvă a doua sarcină ş.a.m.d. Profesorul foloseşte Lista de verificare pentru a înregistra gradul de participare şi acurateţea răspunsurilor. Model de Listă de verificare Grupa 1

Nume şi prenume elev A citit cu textul-sursă DA - NU

A scris răspunsurile DA – NU

A colaborat cu ceilalţi colegi DA - NU

A dat un răspuns corect DA - NU

Consolidarea cunoştinţelor şi evaluare (12’)

22

Pachet de lecţii care a obţinut premiul al II-lea la concursul naţional „Cele mai bune lecţii de civică” , (ediţia 2011-2012, organizat de Asociaţia de Educaţie Civică în parteneriat cu MECTS şi Ambasada SUA la Bucureşti.

41

Pentru o corectă şi temeinică însuşire a noilor cunoştinţe profesorul realizează un ciorchine la tablă în care va solicita informații din schema deja realizată dar şi din fişele de lucru plecând de la termenul cheie PARLAMENT. Elevii sunt solicitaţi să formuleze propoziţii / fraze cu termenii cheie din lecţie / ciorchine. Profesorul apreciază acurateţea răspunsurilor şi notează elevii. Bibliografie: Constituţia României din 1991 revizuită în anul 2003 Legea electorală nr. 35 din 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali Site-ul oficial al Camerei Deputaţilor - www.cdep.ro Site-ul oficial al Senatului - www.senat.ro

SCHEMA LA TABLĂ Autoritatea legislativă

Definiţie Autoritate legislativă = Parlament Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Structura Parlamentului Parlamentul României are o structură bicamerală Camera Deputaţilor = 332 deputaţi Senat = 137 senatori Deputaţi + Senatori = 469 Parlamentari Parlamentarii sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat conform legii electorale Funcţionarea Parlamentului - camerele funcţionează în şedinţe separate (regula) şi comune (în condiţiile precizate de Constituţie în art. 65.) - camerele se întrunesc în două sesiuni pe an (de regulă): februarie - iunie şi septembrie – decembrie. Actele Parlamentului Legi – Constituţionale – de revizuire a Constituţiei Organice – de importanță generală Ordinare - obişnuite Alte acte : hotărâri, decizii, moţiuni, mesaje, declaraţii, apeluri ANEXE

Fişa de lucru nr. 1 Durata mandatului unui parlamentar Articolul 63 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora. (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (Constituţia României din 1991 revizuită 2003) Sarcini de lucru pentru elevi: Precizaţi durata mandatului unui parlamentar. Precizaţi situaţiile când încetează să funcţioneze Parlamentul. Menţionaţi condiţiile în care durata mandatului se prelungeşte. Arătaţi care este intervalul de timp în care trebuie să se organizeze alegeri pentru un nou Parlament. Răspunsuri: 4 ani. Parlamentul încetează să funcţioneze la expirarea mandatului sau prin dizolvare.

42

Mandatul de parlamentar se prelungeşte în următoarele situații: stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. Alegerile pentru un nou Parlament se organizează în maxim 3 luni de la încetarea funcţionării vechiului Parlament.

Fişa de lucru nr. 2 Colegiile uninominale Art. 11. – (1) În cadrul fiecăreia dintre cele 43 de circumscripţii electorale se constituie colegii uninominale pe baza normei de reprezentare, după cum urmează: a) numărul colegiilor uninominale pentru Camera Deputaţilor, respectiv pentru Senat se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare prevăzute (…) la care se adaugă un colegiu de deputat, respectiv de senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei de reprezentare, fără ca numărul colegiilor de deputat dintr-o circumscripţie electorală să fie mai mic de 4, iar cel de senator, mai mic de 2; (…) (2) Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinând cont de următoarele reguli: a) o circumscripţie electorală poate fi compusă numai din colegii uninominale întregi; b) teritoriul cuprins de un colegiu uninominal trebuie să se afle pe teritoriul unuia şi aceluiaşi judeţ sau al municipiului Bucureşti; e) în municipiul Bucureşti, colegiile uninominale nu trebuie să depăşească limitele administrativ-teritoriale dintre cele 6 sectoare; (…) (Legea electorală nr. 35 din 2008 Fişa de lucru nr. 3) Sarcini de lucru pentru elevi: Precizaţi numărul judeţelor din România. Precizaţi numărul circumscripţiilor electorale. Menţionaţi numărul minim de colegii de deputat şi colegii de senator dintr-o circumscripţie electorală. Arătaţi criteriul care stă la baza organizării colegiilor electorale. Răspunsuri: 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti. 43 de circumscripții electorale (1 circumscripţie electorală este organizată pentru românii care au domiciliul în străinătate). Într-o circumscripţie electorală pot exista minim 4 colegii de deputat şi minim 2 colegii de senator. Criteriul care stă la baza organizării colegiilor electorale este numărul de locuitori din fiecare circumscripţie electorală.

Fişa de lucru nr. 3 Alegerea deputaţilor şi senatorilor prin votul uninominal Art. 5 - (1) Deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale constituite potrivit prevederilor art. 11, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentării proporţionale. (2) Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este de un deputat la 70.000 de locuitori. (3) Norma de reprezentare pentru alegerea Senatului este de un senator la 160.000 de locuitori. (4) Numărul locuitorilor care se ia în calcul este cel rezultat în urma ultimului recensământ al populaţiei, publicat de Institutul Naţional de Statistică, repartizat pe localităţi, corespunzător structurii teritorial-administrative în vigoare. (Legea electorală nr. 35 din 2008) Sarcini de lucru pentru elevi: Arătaţi tipul de vot prin care se aleg deputaţii şi senatorii. Precizaţi numărul minim de locuitori pe care îl reprezintă un deputat ales. Precizaţi numărul minim de locuitori pe care îl reprezintă un deputat ales. Menţionaţi care este cadrul oficial de numărare a numărului locuitori şi care este instituţia care raportează legal acest număr. Răspunsuri: Votul uninominal 70 000 de locuitori 160 000 de locuitori Recensământul populaţiei; Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.).

43

Fişa de lucru nr. 4 Dreptul de a fi ales Articolul 37 (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. Articolul 16 (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. Articolul 40 (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. (Constituţia României din 1991 revizuită 2003) Sarcini de lucru pentru elevi: Precizaţi condiţiile în care un cetăţean român poate să aibă calitatea de candidat. Arătaţi care este vârsta minimă pentru a candida la funcţia de deputat al României. Arătaţi care este vârsta minimă pentru a candida la funcţia de senator al României. Arătaţi care este vârsta minimă pentru a candida la funcţia de preşedinte al României. Răspunsuri: Un cetăţean român (bărbat sau femeie) poate să aibă calitatea de candidat dacă are: drept de vot şi dacă are domiciliul în ţară. Judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei şi poliţiştii nu pot fi membrii ai unor partide politice şi implicit nu pot candida atâta timp cât îndeplinesc funcţiile enumerate. Pe cale de consecinţă dacă cetăţeanul renunţă la funcţia de demnitate publică poate candida. 23 de ani 33 de ani. 35 de ani. Lecţia: Autoritatea executivă Clasa: a VII - a Termeni cheie: Guvern, ministere – miniştri, hotărâri, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, administraţie publică locală şi centrală, jurământ, Valorile şi atitudinile promovate: respect pentru autoritate; respect faţă de lege; încrederea în sine şi în ceilalţi, gândire critică şi flexibilă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; 2.5. Caracterizarea instituţiilor democratice din România 2.6. Analizarea cetăţeniei active şi a practicilor democratice Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Explicarea structurii Guvernului României Completarea corectă a unui text lacunar utilizând termenii cheie din lecţie Conștientizarea rolului şi locului autorităţii executive în cadrul autorităţilor statului român Descrierea lecţiei Resursele necesare – resurse de timp: 50’ - resurse umane: clasa de elevi (activitate frontală şi individuală) - resurse materiale: tabla, creta, fişe de lucru, fişa de lectură, calculatoare conectate la internet b. Strategiile didactice: conversaţia euristică şi constatatorie, expunerea sistematică a cunoştinţelor, descoperirea, învăţarea de la colegi şi autoevaluarea c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice

44

Captarea atenţiei (8’) Profesorul adresează întrebări elevilor: Aţi auzit că în România avem un Guvern? Ce este Guvernul? Cine îl conduce? Daţi-mi exemple de ministere. Dar miniştri! Elevii dau răspunsurile mai mult sau mai puţin corecte, dar cu siguranţă atenția le este captată. Anunţarea lecţiei noi, prezentarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei-ce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul lecţiei. (3’) Predarea noilor cunoştinţe şi evaluare (27’) Având în vedere că fluxul şi accesul la informaţie al elevilor este destul de ridicat consider că este mai utilă o sistematizare coerentă a informaţiilor pe care aceştia le posedă empiric. Mai întâi profesorul prezintă structurat cunoştinţele despre autoritatea executivă realizând o schemă la tablă cu ajutorul elevilor. Distribuie apoi o fişă cu un text lacunar pe care elevii îl transcriu pe caiete subliniind termenii completaţi. Numeşte apoi aleatoriu un elev care citeşte numai câte o propoziţie rezolvată. Ceilalţi elevi îşi corectează textul. Profesorul îşi realizează astfel evaluarea, iar elevii autoevaluarea. Solicită elevilor să citească jurământul pe care îl fac miniştrii la investitură şi să facă un exerciţiu de imaginaţie: ce măsuri ar lua dacă ar fi ministrul ...? Feed-back (10’) Profesorul indică elevilor internauți adresele unor site-uri şi le cere să identifice următoarele: Guvernul României are _____ministere. Ministrul Educaţiei este __________________ Ministrul Sănătăţii este____________________ Prefectul judeţului Constanţa este______________________ Primarul municipiului Constanţa este____________________ Consiliul Judeţean Constanţa are _____consilieri. Consiliul Local Constanţa are ______consilieri. Bibliografie: Constituţia României din 1991 revizuită în anul 2003 Legea administraţiei publice 215 din 2001 modificată prin Legea 286 din Site-ul naţional al administraţiei publice www.administratie.ro/ Site-ul oficial al Guvernului României www.gov.ro Fişa de lucru (rezolvată) Administraţia publică organizează funcţionarea statului pe două planuri: central şi local. Administraţia publică centrală este reprezentată de: Preşedinte şi Guvern. Guvernul este format din ministere conduse de miniştrii. Ministerele au în componenţa lor departamente conduse de miniștri secretari de stat. Şeful Guvernului este prim-ministrul. Primul-ministru este propus de Preşedinte. Acesta îşi formează cabinetul propunând o listă de miniştri. Lista este aprobată, prin vot, de Parlament. Toţi membrii Guvernului depun jurământ conform Constituţiei în faţa Preşedintelui. Guvernul realizează politica internă şi externă a ţării. Guvernul emite trei tipuri de acte: hotărâri (HG), ordonanţe (OG) şi ordonanţe de urgenţă (OUG). Administraţia publică locală este reprezentată de: consilii judeţene, consilii locale şi primari. În România există 41 de consilii judeţene şi un Consiliu General al Municipiului Bucureşti. Consiliile locale funcţionează la nivelul oraşelor şi comunelor. Municipiul Bucureşti are şase Consilii Locale. Reprezentatul Guvernului la nivel local este prefectul. Fişa de lucru (de rezolvat) Administraţia publică organizează funcţionarea statului pe două planuri: ________ şi _______. Administraţia publică centrală este reprezentată de: ___________ şi__________. Guvernul este format din __________ conduse de ___________. Ministerele au în componenţa lor departamente conduse de _____________________. Şeful Guvernului este _____________. Primul-ministru este propus de _________. Acesta îşi formează cabinetul propunând o listă de miniştri. Lista este aprobată, prin vot, de _________. Toţi membrii Guvernului depun________ conform Constituţiei în faţa Preşedintelui.

45

Guvernul realizează politica internă şi externă a ţării. Guvernul emite trei tipuri de acte: ___________, _______________ şi ______________________. Administraţia publică locală este reprezentată de:_____________, _____________ şi __________. În România există ___ de consilii judeţene şi un _______________ al Municipiului Bucureşti. Consiliile locale funcţionează la nivelul oraşelor şi comunelor. Municipiul Bucureşti are ____Consilii Locale. Reprezentatul Guvernului la nivel local este __________. Schema la tablă Autoritatea executivă Definiţie: Autoritatea executivă pune în executare legile ţării prin intermediul administraţiei publice locale şi centrale. Structura Guvernului: Administraţie publică centrală: Prim-ministru – seful Guvernului; Miniştri – conduc ministere; Miniştri secretari de stat (înalt funcționar care conduce un departament din minister) Administraţie publică locală: consiliul judeţean, consiliul local, primarul Constituirea Guvernului: Preşedintele propune un prim-ministru; Primul-ministru propune o lista de miniștrii; Lista este aprobată, prin vot, de Parlament. Actele Guvernului: Hotărâri (HG); Ordonanţe (OG); Ordonanţe de urgenţă (OUG).

Fişă de lectură Jurământul

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

(Art. 82 din Constituția României) Lecţia: Autoritatea judecătorească Clasa: a VII - a Termeni cheie: autoritate judecătorească, judecător, procuror, procuror general, avocat, Minister public, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), instanţă judecătorească, Parchet, completul de judecată, Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei, proces/cauză, acuzat, reclamant, pârât, inculpat Valorile şi atitudinile promovate: respect pentru autoritate, respect faţă de lege, disponibilitate pentru dialog, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare, gândire critică şi flexibilă, cetăţenie activă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; 2.5. Caracterizarea instituţiilor democratice din România 2.6. Analizarea cetăţeniei active şi a practicilor democratice Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Explicarea noţiunii de „autoritate judecătorească” Enumerarea instanţelor judecătoreşti în ordinea competenţelor acestora Conștientizarea rolului şi locului puterii judecătoreşti în cadrul autorităţilor statului român Descrierea lecţiei Resursele necesare – resurse de timp: 50’ - resurse umane: clasa de elevi - resurse materiale: tabla, creta, fişa de lucru b. Strategiile didactice: conversaţia euristică, expunerea sistematică a cunoştinţelor, problematizarea, joc de rol, eseul de cinci minute c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei

46

Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice Captarea atenţiei (3’) Profesorul arată elevilor Anexa cu imaginea „Justiţiei” şi cere elevilor să comenteze imaginea şi afirmația „Justiţia este oarbă”. Anunţarea lecţiei noi, prezentarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei-ce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul lecţiei. (3’) Predarea noilor cunoştinţe (27’) Profesorul face o expunere logică a principalelor informaţii despre structura şi rolul autorităţii judecătoreşti realizând schema la tablă. Explică structura cvadruplă a instanţelor judecătoreşti: astfel în judeţul Constanţa există 4 Judecătorii (în Mangalia, Medgidia, Hârşova şi în municipiul Constanţa). Completul de judecată la Judecătorie este alcătuit din 1-2 judecători. Întreg judeţul Constanţa are un singur Tribunal căruia i se subordonează ierarhic cele patru judecătorii. Completul de judecată la Tribunal este alcătuit din 2-3 judecători. Similar există o singură Curte de Apel cărei i se subordonează Tribunalul. Completul de judecată al Curţii de Apel este format din 3 judecători. La rândul ei aceasta are ca instanţă superioară Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Completul de judecată al ÎCCJ este alcătuit din 9 judecători. Pe lângă fiecare din cele patru instanţe judecătoreşti există câte un Parchet care îşi exercită rolul prin intermediul procurorilor. Aceştia apără efectiv interesele statului ca instituţie. Profesorul lansează problematizarea sub forma unei întrebări deschise: De ce Judecătoria ca primă instanţă are completul de judecată format din 1-2 judecători, iar ÎCCJ, ca instanţă supremă,are completul format din 9 judecători? Judecătorii nu judecă la fel? – elevii realizează importanța ierarhică a instanţelor judecătoreşti. Profesorul explică termenii: „acuzat”, „reclamant”, „pârât”, „inculpat”. Profesorul întreabă elevii dacă ştiu unde se află Judecătoria şi Tribunalul în Constanţa şi dacă au fost într-o sală de judecată. Propune elevilor un joc de rol: amenajează clasa prin mutarea mobilierului astfel încât să reconstituie o sală de judecată: la catedră este completul de judecată, în stânga catedrei şi destul de aproape de aceasta este grefierul (cel care consemnează etapele procesului), Procurorul şi Acuzatul sunt poziţionaţi în stânga şi respectiv în dreapta catedrei-judecătorilor la aprox. doi metri în faţă, la trei metri în faţa catedrei-judecătorilor se află cele două birouri avocaţilor orientate spre unul spre Procuror, iar celălalt spre Acuzat. Profesorul numeşte 6 elevi care să joace rolurile de judecător, grefier, acuzat, avocat al acuzatului, procuror şi solicită elevilor din „sala de judecată” să aleagă o „cauză de judecată”. Feed-back şi evaluare (15’) Profesorul solicită elevii să redea principalele cunoştinţe dobândite şi să realizeze un eseu de cinci minute pornind de la proverbul britanic „Procesele îți răpesc timpul, banii, tihna şi prietenii”. Elevii citesc eseul în faţa clasei. Bibliografie: Constituţia României din 1991 revizuită în anul 2003 Legea privind organizarea judiciară nr. 304 din 2004 Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul roman şi în dreptul comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006 Site-ul oficial al Ministerului Justiţie http://www.just.ro/

Schema la tablă Autoritatea judecătorească

Definiţie Autoritatea judecătorească este puterea statului care veghează la respectarea legilor şi îi pedepseşte pe cei ce le încalcă. Structură Instanţe judecătoreşti: Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Ministerul Public: apără interesele statului prin intermediul procurorilor organizați în Parchete Consiliul Superior al Magistraturii: singura instituţie abilitată să promoveze, să transfere şi să sancţioneze judecătorii Judecătorii: sunt independenţi, inamovibili, se supun numai legii, nu pot avea nicio altă funcţie în afara celei de profesor universitar

47

Anexa

Comentaţi afirmaţia: „Justiţia este oarbă”

Lecţia: Preşedintele României Clasa: a VII - a Termeni cheie: preşedinte, mandat, ales, decret, Valorile şi atitudinile promovate: recunoaşterea Constituţiei ca lege fundamentală în stat, respect pentru autoritate, respect faţă de lege, disponibilitate pentru dialog, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare, gândire critică şi flexibilă, cetăţenie activă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; 2.5. Caracterizarea instituţiilor democratice din România 2.6. Analizarea cetăţeniei active şi a practicilor democratice Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Explicarea noţiunilor de „preşedinte”, „şef de stat”, „decret”, „mandat” Identificarea condițiilor pe care un cetăţean român trebuie să le aibă pentru a candida la funcţia de Președinte al României Prezentarea procedurii alegerii Președintelui României Enumerarea atribuțiilor Președintelui României Precizarea limitelor mandatului de preşedinte Descrierea lecţiei Resursele necesare – resurse de timp: 50’ - resurse umane: clasa de elevi organizată pe patru grupe - resurse materiale: tabla, creta, fişa de lectură, flipchart, coli, marker, b. Strategiile didactice: conversaţia euristică, expunerea sistematică a cunoştinţelor, „explozia de stele” (metoda starbursting), c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice Captarea atenţiei (3’) Profesorul întreabă elevii: Cine este Preşedintele României? Cum a ajuns preşedinte? Ce alţi preşedinţi mai cunoaşteţi? Câte mandate au avut? Dar ce este un mandat? Câţi ani are un mandat? O femeie poate fi Preşedinte al României? Câţi ani îţi trebuie ca să poţi candida la funcţia de preşedinte? Etc. Elevii dau răspunsuri mai mult sau mai puţi corecte: profesorul arată care este lecţia nouă. Anunţarea lecţiei noi, prezentarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei-ce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul lecţiei. (5’) Organizează elevii în patru grupe folosind metoda numărării 1-2-3-4 şi grupării numerelor identice. Predarea noilor cunoştinţe (18’) Profesorul prezintă principale cunoştinţe ale lecţiei noi şi realizează schema la tablă elevii luând notiţe. Explică elevilor că toate informaţiile predate vor fi reluate pe principiul „întrebare la întrebare” şi că fiecare grupă formulează cinci întrebări (fără a se repeta cu celelalte grupe) . Grupele îşi vor adresa, prin rotaţie, întrebările. Fiecare răspuns corect este răsplătit cu un punct. Dacă grupa căreia i se adresează întrebare nu poate

48

răspunde se solicită răspunsul la următoarea grupă. Dacă niciuna dintre grupe nu cunoaşte răspunsul atunci punctul revine grupei care a formulat întrebarea şi care îl va rosti printr-un reprezentant. Feed-back şi evaluare (22’) Profesorul scrie în mijlocul colii de flipchart „Preşedintele României” după care trasează patru „raze” şi scrie în dreptul acestora patru întrebări: „Cine?”, „Cum?”, „Când?”, „Unde?”. Fiecare grup primeşte o întrebare la care trebuie să răspundă. Pornind de la aceste întrebări fiecare grupă va formula un număr cât mai mare de întrebări pe baza conţinuturilor predate. Bibliografie: Constituţia României din 1991 revizuită în anul 2003 Deleanu Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul roman şi în dreptul comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006 Muraru Ioan, Tănăsescu Elena Simina, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006

Schema la tablă Preşedintele României

Definiţie

Preşedintele este şeful puterii executive pe plan intern. Preşedintele este reprezentantul statului pe plan extern.

Condiţii pentru a fi ales

Cetăţean român ce vârsta de peste 35 de ani, cu domiciliul în ţară şi drept de vot, care să nu fi avut mai mult de două mandate şi care să candideze în alegeri.

Mandatul

are 5 ani maxim două mandate începe la depunerea jurământului încetează la termen, prin suspendare, prin demisie, prin deces

Atribuţii Pe plan intern

veghează la respectarea Constituţiei este comandantul suprem al armatei numeşte primul-ministru şi Guvernul conferă decoraţii şi titluri de onoare promulgă legi emite decrete

Pe plan extern încheie tratate internaţionale numeşte ambasadori

Limite

nu poate fi membru de partid nu poate îndeplini nicio altă funcţie

49

Fişă de lectură Jurământul

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

(Art. 82 din Constituția României) Lecţia: Autorităţile statului român - evaluare Clasa: a VII - a Termeni cheie: judeţ, primar, constituţie, decret, executivă, preşedinte, cinci, mandat, a vota, lege, guvern Valorile şi atitudinile promovate: respect pentru autoritate, respect faţă de lege, disponibilitate pentru dialog, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare, gândire critică şi flexibilă, cetăţenie activă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Recunoaşterea termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în cadrul Descrierea lecţiei Resursele necesare - resurse de timp: 25’ - resurse umane: clasa de elevi - resurse materiale: integrama b. Strategiile didactice: evaluare alternativă c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice Captarea atenţiei (5’) Profesorul arată elevilor că evaluarea lor se va face în scris prin completarea integramei. Explică elevilor că pe fondul gri al integramei se află 11 termeni cheie care au fost învăţaţi de-a lungul predării autorităţilor statului şi prezintă punctajul (judeţ, primar, constituţie, decret, executivă, preşedinte, cinci, mandat, a vota, lege, guvern). Un punctaj al rezolvării integramei poate fi: 11 termeni-cheie x 0,5 puncte = 5,5 puncte Rezolvarea parţială a celorlalte coloane ale integramei = 1,25 puncte Rezolvarea integrală a celorlalte coloane ale integramei = 2,5 puncte Din oficiu = 2 puncte Punctajul poate Feed-back şi evaluare (18’) Elevilor nefamiliarizaţi cu rezolvarea integramelor le sunt acordate îndrumări. Rezolvarea integramei se poate face de către profesor după strângerea lucrărilor. Bibliografie: Realizarea prezentării metodice a evaluării proiectului „Autorităţilor statului român” şi propunerea punctajului aparţine prof. Mirela Roşioru Realizarea grafică a integramei aparţine d-rei Toncu Georgiana, studentă la Drept anul III în cadrul Universităţii„Ovidius” Constanța şi a fost făcută în cadrul stagiului de practică pedagogică derulat în anul şcolar 2010-2011 la Şcoala „Nicolae Titulescu” Constanţa.

50

51

Evaluarea proiectului „Autorităţile statului român” prin folosirea metodei R.A.I. Lecţia: Autorităţile statului român - evaluare Clasa: a VII - a Termeni cheie: Valorile şi atitudinile promovate: respect pentru autoritate, respect faţă de lege, disponibilitate pentru dialog, relaţionare pozitivă cu ceilalţi şi cooperare, gândire critică şi flexibilă, cetăţenie activă. Competenţe specifice: Utilizarea corectă a termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în diferite contexte; Obiectivele/ competenţele urmărite/ realizate în activitatea cu elevii: Recunoaşterea termenilor şi conceptelor cu conţinut civic în cadrul Descrierea lecţiei Resursele necesare – resurse de timp: 40’ - resurse umane: clasa de elevi - resurse materiale: mingie uşoară b. Strategiile didactice: evaluare alternativă c. Descrierea propriu-zisă a lecţiei Moment organizatoric (2’) - Notarea absenţelor şi pregătirea mijloacelor didactice Captarea atenţiei (5’) Denumirea acestei metode provine de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează. Poate fi utilizată în cadrul unei activităţi de evaluare frontale. Profesorul explică elevilor modalitatea de evaluare: toţi elevii stau în cerc; oferă o minge uşoară unuia dintre ei; acesta formulează o întrebare şi aruncarea mingia uşoare către un coleg care trebuie să formuleze răspunsul; la rândul său, acesta va arunca mingea altui coleg, adresându-i o nouă întrebare; elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la întrebare va ieşi din „joc”, răspunsul corect fiind specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta are dreptul de a mai adresa o întrebare, iar în cazul în care nici el nu cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea; în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că deţin cunoştinţe solide în legătură cu tema evaluată; la final, profesorul clarifică eventualele probleme/întrebări rămase fără răspuns. Pe parcursul activităţii, profesorul are statut de observator identifică şi poate constata eventualele carenţe în pregătirea elevilor corectând însuşirile eronate de conţinuturi. Profesorul poate sugera întrebări care au mai fost formulate la clasă de-a lungul orelor de predare (Care sunt instanţele judecătoreşti? Care este cea mai importantă lege din stat? Câţi ani are mandatul unui parlamentar? Dar primar? Dar preşedinte? Care sunt actele Guvernului? Etc.) Feed-back şi evaluare (18’) Metoda R.A.I. asigură un grad ridicat de participare activă a tuturor elevilor la procesul de evaluare şi este, în acelaşi timp o metodă de învăţare interactivă. Pentru profesor este o metodă cu rol constatativ-ameliorativ care promovează inter-evaluarea şi inter-învăţarea. Bibliografie: *** suportul de curs al proiectului POSDRU/87/1.3/S/62651 „Formarea continuă a profesorilor de Istorie şi Geografie în societatea cunoaşterii”, Modulul A „ Abilitarea curriculară a cadrelor didactice; III. Strategii moderne de predare – învăţare - evaluare”

52

Cum predăm patriotismul – aplicaţii la nivel gimnazial23 Articolul reprezintă un demers teoretic şi practic al predării unităţii de învăţare „Patriotismul” din programa disciplinei Cultură civică de clasa a VIII-a. Sunt prezentate sugestii metodice dar şi experienţe didactice proprii. Elementul de noutate îl reprezintă pledoaria pentru lecţia despre Patriotism cu invitat. Invitaţii pe care i-am avut de-a lungul anilor au fost, în special, studenţi din Republica Moldova care i-au făcut pe elevi să „vadă” România de dincolo de Prut. Competenţele specifice pentru clasa a VIII-a la disciplina Cultură civică, aşa cum apar ele formulate în programa şcolară, referitoare la patriotism sunt următoarele: 1.2. Identificarea formelor de manifestare ale patriotismului 2.8. Caracterizarea patriotismului în condiţiile integrării europene 4.4. Argumentarea complexităţii identităţii unei persoane pe baza apartenenţei la diferite tipuri de comunitate. Conform planificării anuale, unitatea de învăţare „Patriotismul” are alocată 5 ore de predare şi 1 oră de recapitulare şi evaluare sumativă. Conţinuturile pot fi formulate sub forma unor titluri de lecţii astfel: Ce este patriotismul?, Identitatea personală şi naţională, Patriotismul şi integrarea europeană, Alterări ale patriotismului, Patriotismul astăzi. Introducerea în unitatea de învăţare „Patriotismul” se poate face cu definirea termenilor cheie: patrie şi patriotism. Elevii pot să definească ei însuşi aceşti termeni, cele mai reuşite definiţii putând fi scrise la tablă. Se explică elevilor că patria nu reprezintă numai un spaţiu geografic, ci se defineşte prin ansamblul evenimentelor culturale şi istorice. Se poate continua cu distribuirea unei fişe de lucru care prezintă mai multe citate ale unor personalităţi pe care elevii le comentează sau chiar clasifică în ordinea preferinţelor. Fişă de lucru (model) Citiţi cu atenţie textele: Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor calde adoraţie a acelora, care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase. (Barbu Ştefănescu Delavrancea) Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu) Patria este un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă. (Grigore Vieru) Patria este acolo unde suntem iubiţi. (Mihail Lermontov) O ţară nu este un simplu teritoriu; un anumit teritoriu este doar fundaţia sa. Ţara este ideea care se ridică pe acea fundaţie; este sentimentul de dragoste, simţul camaraderiei care îi uneşte pe fii acelui teritoriu. (Giuseppe Mazzini) Sarcini de lucru: • Explicaţi ce trăsătură / caracteristică a patriei apreciază autorul. • Arătaţi care citat îl consideraţi cel mai potrivit pentru o definiţie a patriei şi a patriotismului. O discuţie interesantă poate să plece de la explicarea şi a termenilor-cheie etnie şi naţiune realizând o comparaţie utilizând diagrama Venn. O dezbatere poate să fie lansată pornind de la întrebarea Crezi că eşti patriot? Elevii sunt solicitaţi să prezinte ce cred ei că înseamnă să fi patriot astăzi. Putem completa sau ordona toate afirmaţiile elevilor realizând un decalog după modelul de mai jos. A fi patriot reprezintă: 1. Să vorbeşti corect limba maternă. 2. Să ai cunoştinţe temeinice de istorie naţională 3. Să ai cunoştinţe solide de geografie naţională 4. Să poţi recunoaşte reperele culturale ale naţiunii tale 5. Să respecţi şi să promovezi valorile naţionale autentice 6. Să promovezi tradiţiile şi obiceiurile naţionale 7. Să fi fidel ţării (art. 54 alin. 1 din Constituţie) 8. Să-ţi aperi patria (art. 55 din Constituţie) 9. Să-ţi achiţi contribuţiile financiare legale (art. 56 din Constituţie)

23

Articol publicat în revista „iTeach: Experienţe didactice”, nr. 11, iulie 2012.

53

10. Să-ţi exerciţi drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, fără să încalci drepturile şi libertăţile celorlalţi (art. 57 din Constituţie) Activităţi cu dimensiune practică şi utilizarea TIC pot fi: realizarea unei galerii foto cu personalităţi istorice şi culturale marcante, realizarea unei prezentării ppt despre caracteristicile geografice ale patriei, identificarea în mass-media on line de exemple de real şi fals patriotism etc. Evaluarea unităţii de învăţare „Patriotismul” se poate face printr-un eseu (activitate individuală), un poster (activitate pe grupe), unei expoziții de desene, concurs de cunoştinţe. Pledoarie pentru Lecţia de patriotism cu invitat Când informaţiile şi puterea de convingere consideraţi că s-au epuizat în predarea patriotismului, sau pur şi simplu vreţi să schimbaţi ceva în stilul dvs. de predare, puteţi apela la un invitat. În ultimii ani am avut ocazia să fac acest lucru invitând la ore studenţi din Republica Moldova. Am aniversat anii de la unirea Basarabiei în 1918 sau în acest an am comemorat 200 de ani de la raptul Imperiului rus din anul 1812. În 25 martie 2008 la Şcoala nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa a demarat un parteneriat educaţional cu Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Constanţa. Denumirea proiectului dezvoltat în urma acestui parteneriat este ŢARA NOASTRĂ şi activitatea cu acelaşi titlu. Invitatul activităţii a fost vicepreşedintele OSB Anatol Tinica, student la Universitatea „Ovidius” Constanţa, masternd Istorie. Reacţii din timpul activităţii… …elevii au aflat, cu multă surprindere, că: unele personalităţi binecunoscute de ei s-au născut în Basarabia… („nivelul” cel mai mare de surprindere l-au „înregistrat” Stela Popescu şi Emil Constantinescu,că s-a scris cu grafie chirilică până în 1990, .că jocului „telefonul fără fir” din România i se spune „telefonul stricat” în Basarabia etc. În 28 martie 2011 cu ocazia desfăşurării activităţii dedicate aniversării a 93 de ani de la unirea Basarabiei (27 martie 1918 – 27 martie 2011) l-am avut ca invitat la clasa a VIII-a C de la Şcoala nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa pe dl. Dumitru Croitori, din Republica Moldova, student la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice de la Universitatea „Ovidius” Constanţa. Elevii au primit fişe cu o scurtă cronologie a trecutului Basarabie şi hărţi din care rezultă evoluţia graniţei de est a statului român. Aceştia au adresat întrebări invitatului despre istoria şi tradiţiile de dincolo de Prut în cadrul unei adevărate dezbateri. În final elevii au redactat, individual, o „Scrisoare pentru Basarabia”. În 22 martie 2012 la Şcoala nr. 6 „Nicolae Titulescu” Constanţa am avut ca invitat la clasa a VIII-a A pe dra. Victoria Bocancia, studentă anul III la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene de la Universitatea „Ovidius” Constanţa. Studenta invitată a făcut o interesantă comparaţie între România şi Basarabia pe baza unei fişe de lucru.

54

Un studiu privind calendarul evenimentelor istorice dintr-un an şcolar24

Rezumat: Lucrarea prezintă principalele evenimente istorice cu caracter de permanenţă pe care un cadru

didactic de specialitate ar trebui să le marcheze într-un an şcolar. Este completat de evenimentele aniversare / comemorative din anul 2014: sfârşitul tragic al domnului Constantin Brâncoveanu şi centenarul declanşării Primului Război Mondial. Toate activităţile propuse pot face parte din Calendarul activităţilor extracurriculare de la nivelul Comisiei metodice „Om şi societate” sau de la nivelul Comisiei de educaţie permanentă.

Educaţia în spiritul cunoașterii şi respectării evenimentelor şi faptele înaintaşilor noştri revine indubitabil disciplinei Istorie. Acest tip de educaţie pe care-l putem numi şi educaţie patriotică debutează în clasa a IV-a. Într-o paranteză apreciez că schimbarea curriculumului la clasa a IV-a (prin O.M. nr. 3919 / 20.04.2005), prin introducerea unor teme de istorie universală alături de istoria românilor, adică predarea istoriei integrate, este nepotrivită pentru nivelul clasei a IV-a. Mai mult, programele şcolare de gimnaziu, clasele V-VI, nu reprezintă o continuare a ceea ce s-a predat în clasa a IV-a, ci o dublare a anumitor conținuturi.

Astfel, în argumentul programei de istorie la clasa a IV-a se spune: „Programa propune ca scop al studierii istoriei în clasa a IV-a familiarizarea elevilor cu teme referitoare la trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al localităţii natale, al României şi al Europei, utilizând mijloace adecvate vârstei acestora”.

În argumentul de la programele de gimnaziu (aprobate prin O.M. nr. 4857 / 31.08.2009) se prevede: „În clasele a V-a – a VII-a programa şcolară îi familiarizează pe elevi cu evoluţia omenirii începând din Preistorie şi ajungând în contemporaneitate. Programele şcolare pentru clasele a V-a – a VI-a abordează teme referitoare la importanţa oamenilor şi a mediului înconjurător în apariţia şi în evoluţia unor civilizaţii din întreaga lume, în Antichitate şi în Evul Mediu, în timp ce programa şcolară pentru clasa a VII-a prezintă faptele istorice, considerate relevante pentru epoca modernă şi cea contemporană”. Şi ceea ce m-a intrigat este următorul pasaj în care se arată că: „Prin disciplina Istorie, în gimnaziu, se continuă şi se aprofundează demersul iniţiat în învăţământul primar, în ceea ce priveşte formarea unui cetăţean creativ, cu abilităţi de comunicare socială, verbală şi nonverbală, având un set de valori care să-i orienteze activitatea şi care să coreleze evenimente din trecut cu realităţile prezentului, pentru a contribui, în mod direct, la proiectarea unui viitor favorabil lui şi societăţii în care trăieşte”.

Concluzionând, era mai firească păstrarea la clasa a IV-a a curriculum-ului istoric logic şi mai ales cronologic el evenimentelor şi faptelor din Istoria românilor, iar conţinuturile referitoare la istoria Europei puteau fi integrate / dezvoltate într-un CDŞ naţional care să se alinieze Recomandării nr. 15 / 2001 a Consiliului Europei cu privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumului pentru educaţia permanentă, elaborat de Uniunea Europeană. În plus introducerea unui „profil de formare european” structurat pe cele opt domenii de competenţe-cheie la gimnaziu începând cu anul şcolar 2009-2010 s-a făcut fără nicio pregătire / formare prealabilă a cadrelor didactice, ceea ce a condus la aplicarea noilor programe „după ureche” (mulţi colegi au înţeles simplist că formularea obiectivelor operaţionale nu se mai face folosind conjunctivul – să localizeze pe harta istorică cel puţin două bătălii purtate de… – ci utilizarea infinitului lung – localizarea pe harta istorică…). Revenind la alcătuirea unui Calendar al evenimentelor istorice dintr-un an şcolar, acesta poate fi structurat semestrial astfel:

Semestrul Evenimentul istoric

Sem. I

9 octombrie: Ziua Naţională a Holocaustului (9 octombrie 1941) 14 noiembrie: Unirea Dobrogei la România (Ziua Dobrogei – 14 noiembrie 1878) 1 Decembrie: Ziua Naţională a României (1 Decembrie 1918) 24 ianuarie: Aniversarea Micii Uniri (Unirea Principatelor Române sub domnia Al. I. Cuza

Sem. al II-lea

27 martie: aniversarea unirii Basarabiei cu România (27 martie 1918) 9 mai: Ziua Independenţei României (9 mai 1877) Ziua Victoriei împotriva fascismului (9 mai 1945) Ziua Europei (9 mai 1950) Iunie: Ziua Eroilor (dată fluctuantă în funcție de Sfintele Paşti în Calendarul creștin-ortodox: la 50 de zile de la Învierea Domnului)

24

Articol publicat în revista „iTeach: Experienţe didactice”, nr. 36, august 2014.

55

În ceea ce priveşte sugestiile de activităţi care pot fi realizate de către profesorul de istorie şi care pot face parte din Calendarul activităţilor extracurriculare de la nivelul Comisiei metodice „Om şi societate” aceste sunt:

vizionare film (de ex. filmul didactic destinat profesorilor din România „Reîntoarcerea la viaţă” realizat de Institutul pentru Studierea Holocaustului „Yad Vashem” din Israel);

participarea elevilor de clasa a VII-a la concursul național organizat de MEN „Memoria Holocaustului”;

organizarea unei expoziţii-concurs de postere dedicate Dobrogei care poate fi intitulată „Trecutul locurilor de lângă noi” (1);

serbare / spectacol dedicat Zile Naţionale (cântece, poezii, concurs de cunoştinţe); participanţii se îmbracă în costume naţionale şi poartă în piept cocarde tricolore;

montarea unei scenete de teatru: „Moş Ion Roată şi Unirea”, organizarea unei competiţii de şah sub numele „Cupa Unirii la Şah” (2) sau utilizarea softului educaţional „Alexandru Ioan Cuza şi crearea României moderne”

lecţie de istorie cu invitat: de exemplu studenţi basarabeni care urmează cursurile diverselor facultăţi din centrele universitare din ţară; cel mai uşor este apelarea la OSB – Organizația Studenţilor Basarabeni din oraşul dvs. dacă există;

reconstituirea bătăliei de la Plevna pe baza izvoarelor istorice; compararea Declaraţiei de independenţă a României cu alte declaraţii similare studiate la istorie;

implicarea elevilor în proiectul Reprezentanţei Comisiei Europene în România numit „Europa, casa noastră”;

participarea la depunerea de coroane de flori la monumentele din oraş sau participarea la acţiunile înținate de ONCE – Organizaţia Naţională a Cultului Eroilor. La aceste evenimente istorice în fiecare an se adaugă aniversări / comemorări distincte. Astfel în anul

2014 avem două comemorări importante, una pe plan naţional, cealaltă în plan internaţional. Prima se referă la comemorarea a 300 de ani de la sfârşitul tragic al domnului Constantin Brâncoveanu

(1688-1714). Izvoarele istorice menţionează faptul că domnul împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu au fost duşi la Constantinopol în Vinerea Mare a anului 1714. Exact la urcarea în căruţa spre drumul morţii domnul ar fi rostit către finul şi deja urmaşul său la tron Ştefan Cantacuzino: Finule Ştefan dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia lui. Dacă însă sunt fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răsbunătoare a judecăţii divine (3). Prizonieratul lui Vodă Brâncoveanu şi al celor cinci durează până în vară, timp în care turcii, amăgindu-l crunt, l-au făcut să scoată mai multe pungi cu galbeni. A fost executat prin decapitare în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea, în ziua când împlinea 60 de ani, în 15 august 1714. Maria del Chiaro nota: „Când Brâncoveanu îi văzu că se apropie cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune, şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: fii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru. Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prinţişorul cel mic Mateiaş, şi al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta, după învoirea Vizirului), după care fură decapitaţi Ştefăniţă şi Constantin, cel mai mare, iar la urmă, nenorocitul Voevod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime şi barbarie” (4).

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în 19‐20 iunie 1992, ca ei să fie înscrişi în calendarul Bisericii în rândul Sfinţilor Martiri, cu data de prăznuire în ziua de 16 august. Mai mult anul 2014 a fost proclamat An omagial euharistic şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. La nivel naţional s-au organizat diverse simpozioane, conferinţe, concursuri etc. care să marcheze acest eveniment istoric, de exemplu Conferinţa internaţională „Constantin Brâncoveanu în istoria şi cultura română” organizată de Colegiul „Spiru Haret” Ploieşti în parteneriat cu ISJ Prahova, CCD Ploieşti, Liceul „Spiru Haret” din Chişinău ş.a.. Referitor la comemorarea a 100 de ani de la debutul Primului Război Mondial am remarcat iniţiativa la nivel european materializată într-un site: http://www.europeana1914-1918.eu/ro. Această iniţiativă şi-a propus să colecteze și să publice pe internet amintiri de familie și povești personale de război, pentru a ajuta generațiile viitoare să înțeleagă mai bine impactul acestui eveniment asupra oamenilor obișnuiți de pe continentul nostru. Astfel, proiectul intitulat Europeana 1914-1918 a adunat peste 56.000 de fotografii reprezentând obiecte, scrisori și jurnale scanate din perioada Primului Război Mondial (5). Această sugestie de Calendar al evenimentelor istorice şi activităţile propuse nu sunt limitative pentru profesorul de istorie. Apreciez însă că pentru eficienţa actului didactic (predarea materiei în mod integral şi realizarea unei evaluări eficiente) aceste activităţi sunt optime într-o frecvenţă de una pe lună.

56

Note: 1) „Trecutul locurilor de lângă noi” este denumirea unui proiect educațional iniţiat de Colegiul Comercial „Carol I” din Constanţa, coordonat de profesorul de istorie Ioana Prahoveanu 2) „Cupa Unirii la Şah” este o activitate din cadrul unui proiect educaţional regional (CAER 24337/1/07.03.2014, nr. 380), aflat în anul şcolar 2013-2014 la ediţia a IX-a, organizat de Şcoala Gimnazială nr. 29 „Mihai Viteazul” din Constanţa şi coordonat de prof. înv. primar Renata Rădulescu. 3) http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul VII Capetele de acuzare trimise Porţii Otomane contra Principelui Brâncoveanu) 4) http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html (capitolul XI Decapitarea principelui Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi) 5) http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/proiectul-europeana-1914-1918

57

V. Educaţie interculturală

Proiect de activitate extracurriculară „Ziua Internaţională a Limbii Materne” 25

Argument Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a ales, în anul 1999, data de

21 februarie pentru a marca Ziua Internaţională a Limbii Materne. Principalul obiectiv al acestei aniversări a fost promovarea limbilor materne ca formă de comunicare, interacțiune şi înţelegere între oameni. Activitatea extracurriculară „Ziua Internaţională a Limbii Materne” poate să fie inclusă în calendarul activităţilor extraşcolare de la nivelul Comisiei pentru programe şi proiecte educative care funcționează în fiecare unitate de învăţământ cât şi în calendarul activităţilor Consiliului Şcolar al Elevilor. Această activitate poate să fie organizată la orice nivel de învăţământ preuniversitar (primar, primar şi gimnazial, liceal, profesional etc.) Scop: Promovarea dialogului intercultural, a principiilor de toleranţă, nediscriminare şi educaţie interculturală în rândul elevilor din învăţământul preuniversitar prin identificarea, cunoaşterea şi folosirea limbilor materne. Obiective specifice:

- Realizarea unei baze de date la nivelul unităţii de învăţământ care să cuprindă elevii care vorbesc o altă limbă maternă decât limba română

- Crearea „Minidicţionarului prieteniei” cu expresii / cuvinte specifice fiecăreia dintre limbile materne vorbite în unitatea de învăţământ

- Ilustrarea celor mai frumoase cuvinte din limba maternă pe care le cunosc elevii Organizatori: consilierul educativ în colaborare cu învăţătorii şi diriginţii Grupul ţintă – 25 de elevi (elevii unităţii şcolare care vorbesc o altă limbă maternă decât limba română cât şi elevi care au ca limbă maternă limba română) Resurse - timp : 50’ / loc: sala de clasă; resurse materiale necesare: Fişa de lucru nr. 1 (Minidicţionarul prieteniei”), Fişa de lucru nr. 2 („Floarea”), Fişa de lucru nr. 3 (Dosarul „Floarea”), imagini, culori, chestionar feedback; resurse umane: cadrul didactic coordonator, diriginţi, învăţători, reprezentanţi ai comunităţilor etnice locale. Rezultate aşteptate

- Creşterea gradului de intercunoaştere între elevii unităţii de învăţământ - Creşterea interesului elevilor participanți pentru cunoaşterea şi folosirea limbii materne - Mărirea gradului de toleranţă şi nediscriminare între elevii unităţii de învăţământ - Repetarea acestei activităţi în fiecare an şcolar (în jurul datei de 21 februarie) astfel încât aceasta să

dobândească caracter de tradiţie Evaluare (modalităţi, criterii, indicatori de evaluare):

- Modalităţi: chestionar administrat participanților - Indicatori de evaluare: număr de accesări pe site-ul unităţii şcolare a articolului despre „Ziua

Internaţională a Limbii Materne” Desfăşurarea activităţii Momentul 1 – activitate organizatorică şi de promovare Realizarea bazei de date la nivelul unităţii de învăţământ care să cuprindă elevii care vorbesc o altă limbă maternă decât limba română este întocmită de către consilierul educativ (sau un alt cadru didactic) în colaborare cu învăţătorii şi diriginţii din unitatea de învăţământ cu aprox. o săptămână înainte de activitatea propriu zisă. Activitatea este popularizată la nivelul unităţii de învăţământ prin mijloacele specifice: anunţuri în cadrul unor careuri, anunţuri la intrarea elevilor şi la avizierul şcolii, realizarea unui articol pe site-ul şcolii (dacă există) etc. Cadrul didactic coordonator realizează lista de participanţi. Momentul 2 – realizarea minidicţionarului pe echipe (25’) Crearea „Minidicţionarului prieteniei” cu expresii / cuvinte specifice fiecăreia dintre limbile materne vorbite în unitatea de învăţământ presupune realizarea unor echipe (de maxim cinci elevi) în care elevii să vorbească 25

Publicat în volumul II „Educaţie interculturală dobrogeană. Auxiliar didactic” , Asociaţia pentru Resurse Culturale, Constanţa, 2011.

58

două limbi materne diferite în afara limbii române. Cadrul didactic prezintă Fişa de lucru nr. 1 şi recomandă ca elevii să încerce să reţină cuvintele nou aflate. Distribuie fişele şi arată că timpul de lucru este de 10’. Importanţa acestei fişe este dată de crearea unui cadru propice pentru interacțiunea elevilor care sunt puşi în situaţia de a împărtăşii colegilor cuvinte / expresii / noţiuni din propria limbă maternă. Fişele astfel completate sunt prezentate în faţa clasei de câte un reprezentant al fiecărei limbi materne vorbite în clasă. Momentul 3 – activitatea „Floarea” individual (20’) Ilustrarea celor mai frumoase cuvinte din limba maternă pe care le cunosc elevii participanţi se face prin completarea Fişei nr. 2 „Floarea”. Activitatea este individuală astfel încât să se creeze un adevărat set de cuvinte din limba maternă pe care elevii participanţi le consideră cele mai frumoase. Fiecare elev citeşte cuvintele scrise. Pe o coală de flipchart se scriu, unele sub altele, cuvintele identificate de elevi iar în dreapta se creează tot atâtea coloane câte limbi materne sunt reprezentante în clasă prin elevii prezenţi. Câte un reprezentant al fiecărei limbi materne vorbite scrie în tabelul astfel format traducerea. Feedback – participanţii completează chestionarul Anexe: Fişa de lucru nr. 1 (Minidicţionarul prieteniei”), Fişa de lucru nr. 2 („Floarea”), Fişa de lucru nr. 3 (Dosarul „Floarea”), Chestionar feedback, fotografii din timpul unor aplicaţii din anii şcolari 2010-2011 şi 2011-2012 realizate la Şcoala nr. 6 „Nicolae Titulescu” Constanţa.

Fişa de lucru nr. 1

„Minidicţionarul prieteniei” Scrieţi în limba maternă cuvântul / propoziţia etc. expresia de mai jos

Limba maternă ________________________

Limba maternă ______________________

Bună! Salut!

Eu sunt….

Pe tine cum te cheamă?

Pe mine mă cheamă…

Câţi ani ai?

Eu am 10 ani ……..11 ani ……12 ani ……..13 ani …..14 ani etc.

Prieten (ă)

Vrei să ne plimbăm?

Film - Pizza

Primăvară Vară Toamnă Iarnă

Ai ID de „mess”?

Echipa: Nume Prenume Clasa

59

Fişa de lucru nr. 2 „Floarea” /__________________ în limba maternă _________________ Sarcini de lucru:

Coloraţi floarea în mod corespunzător

Scrieţi pe fiecare petale câte un cuvânt din limba voastră maternă pe care îl consideraţi deosebit iar în paranteză traducerea în limba română

În centrul florii scrieţi cuvintele „mama” şi „tata” în limba maternă

Pe frunza din dreapta scrieţi cuvintele „bunica” şi „bunicul” în limba maternă

Pe frunza din stâng scrieţi cuvintele „frate” şi „soră” în limba maternă

Echipa: Nume Prenume Clasa

60

Fişa de lucru nr. 3

Dosarul „Floarea” Limba română

Limba maternă

Limba maternă

Limba maternă

Limba maternă

Petala 1

Petala 2

Petala 3

Petala 4

Petala 5

Mama Tata

Bunicul Bunica

Frate Soră

Notă: Se realizează pe coala de flipchart. Se trasează tot atâtea coloane câte limbi materne sunt reprezentate. Coloanele sunt completate de elevi / profesor. Chestionar feedback

1. Activitatea cea mai interesantă a fost _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Mai puţin interesant a fost când _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3. Am colaborat cel mai bine cu _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Nu am colaborat optim cu _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5. Aş dori pentru viitor _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6. Acordaţi o notă orei de astăzi între 1 şi 5 (unde 1 este cea mai mică notă iar 5 este cea mai mare) _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

61

Abateri de la valorile interculturale – Holocaustul în Al doilea război mondial (proiect de lecţie – nivel gimnazial)26 Disciplina: Istorie Clasa: a VII-a Unitatea de învăţare: Al Doilea Război Mondial Lecţia: Abateri de la valorile interculturale – Holocaustul în al doilea război mondial Tipul lecţiei: dobândire de noi cunoştinţe Atitudini şi valori utilizate în lecţie:

respect faţă de demnitatea şi drepturile omului

atitudine pozitivă faţă de persoane care aparţin unor culturi diferite

toleranță şi respect faţă de persoane şi grupuri care susţin valori, opinii credinţe diferite

disponibilitate pentru dialogul intercultural Competenţe specifice:

Identificarea principiilor şi valorilor specifice societăţii interculturale

Explicarea unor forme de abatere de la valorile societăţii interculturale Competenţe operaţionale urmărite / realizate La sfârşitul lecţiei elevii vor realiza:

Prezentarea succintă a Annei Frank

Definirea termenilor de „holocaust”, „crime de război”, „crime împotriva umanităţii”, „etnocid”, „genocid”

Enumerarea principalelor legi şi măsuri antievreieşti

Localizarea pe harta istorică a lagărelor de exterminare

Formularea de opinii privind Holocaustul Resurse: Timp: 50’ Materiale: Fişa de lucru nr. 1 „Anne Frank”, Fişa de lectură nr. 1 „Anne Frank”, Fişa de lectură nr. 2 „Mărturia”, Fişa de lucru nr. 2 Glosar de termeni, Extensie Strategii didactice: Metode, procedee, tehnici: explicaţia, conversaţia euristică, demonstraţia, metoda Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat Modalităţi de organizare a instruirii: activitate frontală, individuală Bibliografie: Jean-Michel Lecomte, Predarea Holocaustului în secolul al XXI-lea, Fundaţia Filderman, Bucureşti, 2001 Hedi Fried, Pendulul vieţii, Fragmente, experienţe, reflecţii, Editura Vremea Bucureşti, 2004 Florin Petrescu, Istoria Evreilor. Holocaustul, E.D.P. Bucureşti, 2005 Marcu Rozen, Holocaustul sub guvernarea Antonescu, date istorice şi statistice privind evreii din România, în perioada 1940-1944 ***Ecouri din Holocaust în literatura universală, AERVH, Bucureşti, 2005 Desfăşurarea lecţiei Captarea atenţiei (5’) se face prin prezentarea Fişa de lucru nr. 1 „Anne Frank”. Elevilor li se distribuie fişa şi sunt solicitaţi să răspundă sarcinilor de lucru. Pe o coală pentru flipchart se afişează poza Annei Frank iar în partea inferioară se desenează un tabel cu două coloane. În prima coloană elevii scriu răspunsurile pe care le apreciază din observarea fotografiei. Un elev citeşte în continuare Fişa de lectură „Anne Frank”. Elevii sunt solicitaţi să completeze cea de a doua coloană cu informaţiile corecte desprinse din textul citit pe coala de flipchart. Transmiterea noilor cunoştinţe (35’) începe prin citirea Fişei de lectură nr. 2 „Mărturia” şi folosirea metodei Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat. Elevii sunt organizaţi în 4 grupe eterogene ca nivel de cunoştinţe, în funcţie de 26

Publicat în volumul colectiv „Educaţie interculturală. Colecţie de bune practici pentru învăţământul preuniversitar”, editat de Asociaţia pentru Resurse Culturale, Constanţa, 2012.

62

mărimea clasei, fiecare grup având 5-6 elevi. Pentru optimizarea activităţii grupele îşi pot alege un lider iar răspunsurile la solicitările profesorului le pot da prin rotaţie. Elevii iau notiţe. Profesorul realizează extrapolarea conţinuturilor noi prin utilizarea cunoştinţelor dobândite la orele de Cultură civică în cadrul unităţii de învăţare „Viaţa în societate” (clasa a VII-a, semestrul I) Fiecare elev îşi desenează tabelul. De asemenea la tablă / pe coala de flipchart şi profesorul desenează tabelul. În ordine sunt folosite următoarele resurse :

Fişa de lectură nr. 2 „Mărturia”

Fişa de lucru nr. 2 „Glosar de termeni”

Fişa de lucru nr. 3 „Cronologia principalelor măsuri antisemite în Germania nazistă”

Fişa de lucru nr. 4 „Lagărele” Fiecare grupă primeşte câte o fişă de lucru şi rezolvă sarcinile de lucru luând notiţe. Un reprezentant al grupe prezintă fişa pe care au avut-o de rezolvat. Alt reprezentant al grupei iese la tablă şi completează tabelul. Opţional la clasă poate fi adusă o hartă a Europei iar elevii să lipească post-it-uri pentru evidenţierea locurilor unde au fost construite lagăre de concentrare şi de exterminare Cunoştinţele referitoare la Procesul de la Nürnberg pot fi aprofundate prin utilizarea unor surse electronice de informare într-un laborator de informatică, ca de exemplu utilizarea enciclopediei wikipedia.org (http://ro.wikipedia.org/wiki/Procesele_de_la_N%C3%BCrnberg) SCHEMA LECŢIEI Abateri de la valorile interculturale – Holocaustul în al doilea război mondial

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

- semnificaţia termenilor: discriminare, xenofobie, antisemitism,toleranţă - mai multe categorii de drepturi ale omului - cauzele şi desfăşurarea războiului doi mondial

- ce înseamnă Holocaust - care sunt cauzele lui - când începe - care sunt etapele - unde s-a manifestat - care au fost urmările

- cine a fost Anne Frank - ce înseamnă Holocaust - care sunt cauzele lui - când începe / etapele - unde s-a manifestat - care au fost urmările

Evaluarea (5’) activităţii elevilor în timpul ore profesorul poate realiza prin utilizarea listei de verificare pentru a înregistra gradul de participare şi acurateţea răspunsurilor. Model de Listă de verificare Grupa nr. 1

Nume şi prenume elev

A citit textul-sursă DA - NU

A scris răspunsurile DA – NU

A colaborat cu ceilalţi colegi DA - NU

A dat un răspuns corect DA - NU

Feedback (5’) – Elevii sunt solicitaţi să formuleze opinii despre Holocaust

63

FIŞA de LUCRU nr. 1 Anne Frank

Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Apreciaţi vârsta tinerei din imagine precizând când credeţi că s-a născut. 2. La momentul în care a fost realizată fotografia în ce clasă ar fi fost? 3. Precizaţi ţară în care consideraţi că a trăit tânăra. 4. Ce destin credeţi că a avut?

Sursa fotografiei: www.jewishjournal.com

64

GRUPA NR. 1 FIŞĂ DE LECTURĂ nr. 1 Anne Frank S-a născut la 12 iunie 1929. Familia lui Otto Frank, de origine evreo-germană, se refugiase la Amsterdam când Hitler a devenit cancelar al Reichului. Când în 1942 Anne împlinea 13 ani, a primit (…) şi un caiet imaculat, potrivit să devină „jurnal” (…). La 5 iulie , pe numele surorii sale mai mari, Margot, a sosit o citaţie de la autorităţile SS. Gândul la lagărele de concentrare i-a îngrozit pe toţi ai casei. A doua zi, întreaga familie, cu ajutorul unor prieteni olandezi, şi-a părăsit căminul şi s-a ascuns în podul unei case din marele Amsterdam. Spaţiul a fost împărţit cu alţi trei „fugari” – familia prietenă van Dann: părinţii şi fiul lor Peter, de vârsta Annei. Doi ani şi o lună a trăit Anne în acest spaţiu închis, lipsit de lumina soarelui şi de căldura prietenilor (…).

Singurul prieten adevărat, căruia i s-a destăinuit total, căruia i-a împărtăşit durerile şi micile bucurii, spaimele şi visurile, primul fior de dragoste şi suferinţă că mama ei n-o înţelege (…) a fost jurnalul. În ziua de 21 iulie 1944, Anne notează: „Acum am speranţe – lucrurile în sfârşit merg bine!... Veşti nemaipomenite! S-a încercat un atentat împotriva lui Hitler…”. Peste două săptămâni, Gestapo-ul a năvălit în ascunzătoare. Toţi locatarii au fost arestaţi şi trimişi în lagărul de concentrare Bergen-Belsen. Anne n-a rezistat… în martie 1945 a murit. Dintre „locatarii” ascunzătorii n-a supravieţuit decât tatăl Annei.

(Sursa: ***Ecouri din Holocaust în literatura universală, AERVH, Bucureşti, 2005, pp. 43-44) Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Apreciaţi vârsta Annei Frank, precizând când credeţi că s-a născut. 2. La momentul în care a fost realizată fotografia în ce clasă ar fi fost? 3. Precizaţi ţară în care consideraţi că a trăit. 4. Ce destin credeţi că a avut?

FIŞĂ DE LECTURĂ nr. 2 „Mărturia” „Eu, Rudolf Ferdinand Hoss (comandantul lagărului Auschwitz în perioada 1940-1943), fac următoarea depoziţie după ce am prestat cuvenitul jurământ: Cred că acolo au fost exterminate prin gazare şi ardere cel puţin 2 500 000 de victime, cel puţin 500

000 de oameni au pierit de pe urma foamei şi a bolilor. Aşadar, cifra totală a celor morţi ajunge la aproximativ 3 milioane, adică 70-80 % din numărul total al deţinuţilor deportaţi la Auschwitz”.

(Din depoziţia făcută de fostul comandant al lagărului Auschwitz la Procesul de la Nürnberg – 1945) Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Arătaţi numele comandantului lagărului Auschwitz. 2. Precizaţi numărul de victime din lagărul de exterminare. 3. Menţionaţi pe teritoriul cărui stat a existat lagărul de exterminare de la Auschwitz.

65

GRUPA NR. 2 Fişa de lucru nr. 2 Glosar de termeni Holocaust – „sacrificiu”, „ardere de tot” în limba ebraică; este echivalent cu termenul Şoah. Ansamblul genocidurilor şi crimelor comise de nazişti şi aliaţii acestora împotriva mai multor categorii de victime: evrei, ţigani, homosexuali, handicapaţi, opozanţi politici şi religioşi etc. Evreu – persoană care practică religia iudaică Arian – termen prin care naziştii arătau că sunt o „rasă superioară” Rasă – subdiviziune a speciei în care culoarea pielii a servit drept multă vreme criteriu de diferențiere a „raselor” umane Genocid – exterminarea sistematică a unei colectivităţi umane Etnocid – distrugerea unui grup etnic în plan cultural Crime de război:

- Uciderea - Maltratarea - Deportarea la muncă silnică - Executarea ostaticilor - Jefuirea bunurilor publice / private - Distrugerea fără motiv a oraşelor - Devastarea fără justificare militară

o A populaţiei civile din teritoriile ocupate

o A prizonierilor de război o A naufragiaţilor

Crime împotriva umanităţii: - Uciderea - Exterminarea - Aservirea - Deportarea - Persecutarea din motive politice, rasiale,

religioase o Împotriva populaţiei civile înaintea

sau în timpul războiului

Sarcini de lucru pentru elevi: 1. Formulaţi o definiţie proprie a termenului „holocaust”. 2. Făcând apel la cunoştinţele de limba română precizaţi ce relaţie există între termenii „genocid” şi

„etnocid”. 3. Comparaţi cele două noţiuni „Crime de război” şi „Crime împotriva umanităţii” folosind diagrama Venn

(în centru scrieţi elementele comune).

66

GRUPA NR. 3 Fişa de lucru nr. 3 Cronologia principalelor măsuri antisemite în Germania nazistă 1932 23 decembrie 1932 – Hans Globke ordonă printr-o circulară să se respingă cererile de schimbare a stării civile depuse de către evrei 1933 11 aprilie 1933 – reglementare prin care o persoană care are fie şi un singur bunic din patru evreu nu este ariană. - înfiinţarea primului lagăr de concentrare de la Dachau 1935 21 mai 1935 – reglementare prin care se stabileşte că numai „arienii puri” pot efectua serviciul miliar activ 20 august 1935 la Conferinţa de la Schacht se decide excluderea evreilor de la orice contract public Septembrie 1935 la congresul NSDAP de la Nürnberg s-au adoptat legile:

- Legea pentru protecţia sângelui şi a onoarei germane

- Legea asupra cetăţeniei Reich-ului: considera evreu orice persoană care avea 3 bunici sau 2 dacă persoana era de religie iudaică ori născută din părinţi evrei după septembrie 1935.

4 octombrie 1933 – interdicţia de a profesia de redactor-şef în presă Septembrie 1935 – legea privind protecţia sângelui şi a onoarei germane (interzice căsătoria şi relaţiile sexuale între arieni şi nearieni) 1936 1936 – funcţionarii evrei menţinuţi în serviciul public sunt excluşi din sistemul de asigurări sociale Iunie 1936 – Curtea de casaţie hotărăște că apartenenţa la „rasa evreiască” constituie un motiv valabil pentru denunţarea contractelor de muncă private

1938 6 iulie 1938 – interdicţia de a profesa în domeniul serviciilor (consultanţă imobiliară, pază etc.) 25 iulie 1938 – medicilor evrei li se interzice să profeseze August 1938 – evreii sunt obligaţi să-şi adauge prenumele de Sara sau Israel 27 septembrie 1938 – avocaților evrei li se interzice să profeseze 4 martie 1939 – şomerii evrei pot fi rechiziţionaţi la muncă silnică 26 aprilie 1938 – evreii sunt obligaţi să-şi declare toate bunurile 14 iunie 1938 – orice întreprindere care are un administrator sau un cadru de conducere evreu este declarată întreprindere evreiască 1938 – organizaţiile evreiești nu mai sunt scutite de impozit 12 noiembrie 1938 – toate prăvăliile evreiești sunt închise şi administratorii evrei de societăţi sunt concediaţi; capitalul „societăţilor evreiești” este supus „arianizării” prin „vânzare de bunăvoie” 1939 1 decembrie 1939 – excluderea evreilor de la distribuţiile speciale 1940 24 decembrie 1940 – evreii cu un venit lunar peste 39 de mărci sunt supuşi unui impozit suplimentar de 15% Octombrie 1940 – evreii nu mai pot refuza să presteze muncă forţată chiar dacă au o slujbă 1941 19 septembrie 1941 – a fost impusă obligaţia de a purta un semn distinctiv de către evreii din Germania (steaua lui David) 1942 26 iunie 1942 – printr-o conferinţă se hotărăşte reducerea categoriilor de alimente pe care evreii le pot achiziţiona.

Sarcini de lucru pentru elevi: 1. Selectaţi trei măsuri antievreieşti pe care le consideraţi cele mai nedrepte şi scrieţi-le în coloana 3 „Am

învăţat”. 2. Precizaţi în ce an sunt luate cele mai multe măsuri antievreieşti. 3. Enumeraţi legile antievreieşti.

67

GRUPA NR. 4 Fişa de lucru nr. 4 Lagărele Tipuri de lagăre:

- Lagăre speciale ale poliţiei de ocupaţie / armatei

- Lagăre ale administraţiilor sau guvernămintelor locale

- Lagăre de tranzit / de aşteptare - Lagăre destinate unor categorii anume (ex.

mai ales ţigani) - Lagăre de concentrare - Lagăre de exterminare

Funcțiile lagărelor erau de:

- Îndepărtarea unei anumite părţi a populaţiei din societate pentru mai buna uniformizare şi stăpânire a acesteia

- Procurarea de „sclavi” a căror forţă de muncă gratuită putea fi exploatată direct sau vândută întreprinderilor

- Exterminarea prin muncă, înfometare şi boală

Deţinuţii purtau în lagărele de concentrare câte un triunghi colorat care le arăta categoria din care făceau parte: verde, roşu, negru, cafeniu, albastru, roz, violet sau în cazul evreilor, purtau steaua galbenă. În total erau 8 categorii de deţinuţi. Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Scrieţi numele lagărelor de exterminare. 2. Precizați pe teritoriul cărui stat au fost construite aceste lagăre de exterminare. 3. Identificaţi lagărul de concentrare în care a fost trimisă Anne Frank împreună cu familia.

68

EXTENSIE Minidicţionar al sărbătorilor / tradiţiilor evreieşti Pesach – sărbătoarea durează opt zile şi comemorează fuga din Egipt. Coincide, uneori, cu Paştele creştin. În prima seară de Pesach, când se organizează Seder, se invită la masă un necunoscut. Este obiceiul iudaic să fii ospitalier cu străini aflaţi departe de casă. Stăpâna casei scoate vesela specială în care va servi masa în timpul celor opt zile. Seder – masa tradiţională de Pesach. Pe masă se aşează un platou special: un os de găină ars (simbol al templului ars), un ou (simbol al vieţii), hrean ras (simbol al vremurilor de restrişte din Egipt), nuci tăiate mărunt, măr ras, stafide, scorţişoară, zahăr, vin (simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei la ridicarea palatului faraonului din Egipt), pătrunjel şi cartofi (simbolizează darurile pământului pentru omul flămând). Afikoman – desert: bucata de pâine matse care se serveşte la încheierea Seder Shivah – doliul: pe masă arde o lumânare iar oglinzile şi tablourile sunt acoperite cu pânze Shavuot – sărbătoare iudaică ce coincide uneori cu Rusaliile creştine. Simbolizează momentul în care Moise a primit cele două table cu cele zece porunci de la Dumnezeu. Este şi momentul în care evreii mulţumesc lui Dumnezeu pentru prima recoltă a anului. Tradiţional să pregăteşte plăcintă cu brânză.

Bar / bat mitsvah – „adult”. După tradiţia iudaică copiii devin adulţi şi au responsabilitatea faptelor lor; fetele devin bat mitsvah la vârsta de 12 ani, iar băieţii bar mitsvah la 13 ani. Rosh Hashanah – sărbătoarea anului nou. Înainte de această sărbătoare credincioşii evrei merg la sinagogă şi se roagă pentru iertarea păcatelor săvârşite în timpul anului. Kever Avot – „mormintele părinţilor”. Este tradiţia de a merge la cimitir pentru a-şi plânge morţii Jom Kipur – „ziua împăcării”. Este cea mai importantă sărbătoare a evreilor. Pentru adulţi obiceiul este să postească toată ziua pentru a se putea dedica rugăciunilor. Un cocoş alb şi o găină vor lua, simbolic, păcatele familiei, asupra lor. Păsările sunt apoi sacrificate. Al chet – este cea mai importantă rugăciune de Jom Kipur. Este o rugăciune de iertare a păcatelor. Suckot – „sărbătoarea colibelor”. Sărbătoarea simbolizează petrecerile date în vremurile străvechi în cinstea recoltelor ca şi existenţa colibelor în care au locuit evreii în peregrinările lor din timpul exodului. Hanukah – sărbătoare în memoria victoriei macabeilor asupra perşilor. Durează opt zile. Pe masă se pune un șfeșnic tradiţional cu opt braţe şi în fiecare seară se aprinde câte o lumânare până când ajung să ardă toate în ultima seară.

69

Fişă de lucru (de rezolvat)

Tradiţii şi sărbători evreieşti Transcrieți textul de mai jos completând termenii lipsă cu cei din lista dată: Sărbătoarea evreilor care simbolizează primirea celor două table cu cele zece porunci de la Dumnezeu se numeşte _________________. Fetele devin adulte (_______________) la vârsta de 12 ani iar băieţii la 13 ani. Desertul cu care se încheie masa tradiţională de Pesach poartă denumirea de __________________, iar masa tradiţională se numeşte ________________. Sărbătoarea Pesach durează ________ zile şi comemorează fuga din Egipt. „Sărbătoarea colibelor” sau _______________ simbolizează petrecerile date în vremurile străvechi în cinstea recoltelor ca şi existenţa colibelor în care au locuit evreii în peregrinările lor din timpul exodului.

„Ziua împăcării” este denumită ________________ şi este cea mai importantă sărbătoare a evreilor. În timpul acestei sărbători se rosteşte o rugăciune specială de iertare a păcatelor _____________. Sărbătoarea anului nou este _____________________ În preajma Crăciunului creştin evreii celebrează ________________ când, tradiţional, pe masă se pune un șfeșnic tradiţional cu opt braţe şi în fiecare seară se aprinde câte o lumânare. Două tradiţii legate sunt cele de la doliu ______________ şi cea de mers la mormintele părinţilor.

LISTA termenilor: Pesach, Seder, afikoman, shivah, Shauvot, bat mitsvah, Ros Hashanah, Jom Kipur, Hanukah, 7 zile, 8 zile, Al chet, Shivah, Kever Avot, Suckot

FIŞĂ de LUCRU (rezolvată)

Tradiţii şi sărbători evreieşti Sărbătoarea evreilor care simbolizează primirea celor două table cu cele zece porunci de la Dumnezeu se numeşte shauvot. Fetele devin adulte (bat mitsvah) la vârsta de 12 ani iar băieţii la 13 ani. Desertul cu care se încheie masa tradiţională de Pesach poartă denumirea de afikoman, iar masa tradiţională se numeşte seder. Sărbătoarea Pesach durează opt zile şi comemorează fuga din Egipt. „Sărbătoarea colibelor” sau Suckot simbolizează petrecerile date în vremurile străvechi în cinstea recoltelor ca şi existenţa colibelor în care au locuit evreii în peregrinările lor din timpul exodului.

„Ziua împăcării” este denumită Jom Kipur şi este cea mai importantă sărbătoare a evreilor. În timpul acestei sărbători se rosteşte o rugăciune specială de iertare a păcatelor Al chet. Sărbătoarea anului nou este Rash Hashanah. În preajma Crăciunului creştin evreii celebrează Hanukah când, tradiţional, pe masă se pune un șfeșnic tradiţional cu opt braţe şi în fiecare seară se aprinde câte o lumânare. Două tradiţii legate sunt cele de la doliu (Shivah) şi cea de mers la mormintele părinţilor.

70

EXTENSIE Fişă de lucru

Holocaustul în România în timpul celui de al doilea război mondial

Citiţi cu atenţie textul următor: Tragedia evreilor din România şi a romilor este, spre deosebire de tragedia evreilor din Europa, în responsabilitatea Guvernului Antonescu din perioada anilor 40. Celălalt aspect care particularizează Holocaustul din România este faptul că exterminarea evreilor din România a început mai devreme ca drama evreilor din teritoriile ocupate de Germania şi, în acelaşi timp, s-a terminat mai devreme, în toamna anului 1942. Practic în octombrie (1942 – n.r.). Guvernul Antonescu renunţă la planul de deportare a tuturor evreilor din România. Situaţia internaţională, situaţia geopolitică, situaţia pe frontul de Est era în schimbare şi guvernanţii de atunci au considerat că trebuie să păstreze în viaţă evreii care au mai rămas în România ca o monedă de schimb pentru viitoare tratative de pace. (sursa: Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, în revista Historia.ro) http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/maresalul-antonescu-singurul-vinovat-al-holocaustului-romanesc Sarcini de lucru:

1. Precizaţi data la care generalul Ion Antonescu a devenit prim-ministru al României şi data la care a încetat să deţină această funcţie.

2. Arătaţi, pe baza textului, perioada în care a avut loc Holocaustul în România.

3. Motivaţi, pe baza textului, încetarea Holocaustului din România. Cerinţe tehnice: ora să se desfăşoare în laboratorul de informatică cu acces la Internet Sugestii metodologice: activitatea la clasa poate să fie organizată pe grupe sau individual. Având în vedere că la clasa a VII-a se studiază istoria universală aceste fişe-extensii se pot utiliza şi la clasa a VIII-a unde se studiază istoria românilor. Câteva exemple de exerciţii care se pot realiza pornind de la textul-sursă de mai sus:

Cercetaţi şi explicaţi ce semnificaţie are titlul de „Drepţi ai popoarelor” pe care statul Israel îl acordă începând cu anul 1953.

Cercetaţi şi identificaţi numărul victimelor Holocaustului din România din timpul celui de al doilea război mondial.

Folosind lucrarea lui Marcu Rozen, Holocaustul sub guvernarea Antonescu. Date istorice şi statistice privind evreii din România în perioada 1940-1944, AERVH, Bucureşti, 2004, pp. 121-122, identificaţi numărul şi numele lagărelor de concentrare.

Scrieţi pe o hartă mută a României din timpul celui de al doilea război mondial numele acestor lagăre de concentrare

Comparaţi această hartă a României astfel realizată cu o hartă a Poloniei din al doilea război mondial. Ce observaţi?

Notă: Aceste fişe de lucru oferă posibilitatea cadrului didactic să exerseze la elevi gândirea critică, formularea de opinii pertinente şi judecăţi de valoare, arătând consecinţele extreme ale încălcării normelor de convieţuire şi de respect intercultural reciproc.

71

EXTENSIE Fişă de lucru

Începutul deportării evreilor din Suceava – 9 octombrie 1941

Citiţi cu atenţie textul următor: Pe 9 octombrie 1941, prin baterea tobelor, s-a înştiinţat populaţia evreiască din Suceava, ordinul de evacuare şi deportare. Am fost deportat împreună cu familia – tata, mama şi sora – pe data de 11 octombrie 1941, respectiv cu transportul al treilea. Am fost băgaţi în vagoane de vite murdare, înghesuiţi la maximum. Printre deportaţi a fost adus şi Isac Tenenhaus, care avea febră tifoidă şi a murit imediat ce a ajuns la Moghilev. Am sosit la Atachi pe data de 13 octombrie, unde erau mii de oameni lipsiţi de hrană şi adăpost. În aceeaşi zi a trecut şi un convoi venit din Edineţ (Basarabia), oameni desculţi, înfometaţi şi bătuţi. După o percheziţie minuţioasă făcută de jandarmi, bunurile de valoare au fost jefuite iar grupul nostru bine escortat şi păzit şi bine păzit a fost transportat peste Nistru cu nişte plute. (Sursa: Friedrich Antschel despre deportarea evreilor din Suceava, în Marcu Rozen, Holocaustul sub guvernarea Antonescu. Date istorice şi statistice privind evreii din România în perioada 1940-1944, AERVH, Bucureşti, 2004, p.47) Sarcini de lucru:

1. Precizaţi ce semnificaţie are astăzi data de 9 octombrie. 2. Cercetaţi şi identificaţi semnificaţia datei de 27 ianuarie 1945. 3. Folosind o hartă a României în cel de al doilea război mondial marcaţi traseul deportaţilor cetăţeni

români de etnie evreiască din Suceava. 4. Descrieţi, pe baza textului, condiţiile în care a avut loc deportarea.

Sugestii metodologice: activitatea la clasa poate să fie organizată pe grupe sau individual. Câteva exemple de exerciţii / sarcini de lucru care se pot realiza pornind de la textul-sursă de mai sus:

Identificaţi supravieţuitori evrei cu cetăţenie română ai Holocaustului

Arătaţi ce drepturi ale omului au fost încălcate prin deportarea evreilor cetăţeni români

Cercetaţi şi explicaţi atitudinea populaţiei majoritar românească faţă de deportări

Cercetaţi şi arătaţi în ce context Transnistria fost integrată în componenţa statului român

Precizaţi în componenţa cărui stat a intrat Transnistria după 1944

Formulaţi o opinie despre Holocaustul din România celui de al doilea război mondial

72

TEST GRILĂ nr. 1

„Memoria Holocaustului” 1. În România în timpul celui de al doilea război mondial au avut loc pogromuri ale evreilor în: a. Dorohoi, Bucureşti, Iaşi b. Rădăuţi, Iaşi, Galaţi c. Vaslui, Brăila, Dorohoi 2. Legislaţia antisemită a fost introdusă în România începând cu: a. 8 august 1940 b. 6 septembrie 1940 c. 21 ianuarie 1941 3. Administraţia Ungariei horthyste din nord-vestul Transilvaniei a deportat în lagărele de exterminare din Polonia: a. 250. 000 de evrei b. 100 000 de evrei c. 150 000 de evrei 4. Deportarea în masă a evreilor din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi a avut loc în perioada: a. septembrie-noiembrie 1941 b. octombrie-decembrie 1941 c. ianuarie-februarie 1942 5. Populaţia evreiască din Suceava a fost înştiinţat de ordinul de evacuare şi deportare la data de: a. 9 octombrie 1941 b. 2 septembrie 1941 c. 14 noiembrie 1941

6. Deportarea evreilor din Vechiul Regat şi din Transilvania de Sud s-a sistat în urma intervenţiei: a. reginei mama Elena b. regele Mihai c. regele Carol al II-lea 7. Consiliul de Miniştri a luat hotărârea de a nu se mai face niciun fel de deportare a evreilor până când nu se va crea o instituţie pentru organizarea acesteia la data de: a. 15 octombrie 1942 b. 12 ianuarie 1943 c. 6 aprilie 1944 8. Numărul ghetourilor şi al lagărelor din Transnistria a fost de: a. 95 b.17 c. 117 9. Ziua comemorării Holocaustului în România a fost fixată în data de: a. 9 octombrie b. 29 iunie c. 27 ianuarie 10. Ziua Internaţională a comemorării Holocaustului a fost fixată în data de: a. 9 octombrie b. 29 iunie c. 27 ianuarie Rezolvare: 1.a, 2.a, 3.c, 4.a, 5.a, 6. a, 7.a, 8.c, 9.a, 10.c

Notă: testele au fost elaborate pe baza bibliografiei concursului naţional „Memoria Holocaustului” aprobat de M.E.C.T.S. cu nr. 30127 / 17.02.2012. Unul dintre principalele obiective urmărite de acest concurs naţional de istorie este formarea şi dezvoltarea, la elevi, a comportamentului tolerant, democratic, a spiritului civic, a deprinderilor de participare la o comunitate fără manifestări de rasism, antisemitism, violenţă, discriminare, intoleranţă.

73

TEST GRILĂ nr. 2

„Memoria Holocaustului”

1. Etnia reprezintă: a. un grup de oameni care au în comun religia, teritoriul,, cultura, structura familială, economică, socială şi au conştiinţa apartenenței la acelaşi grup b. un grup de oameni care au în comun religia şi tradiţiile, structura familială, economică, socială şi au conştiinţa apartenenței la acelaşi grup c. un grup de oameni care au în comun limba, cultura, structura familială, economică, socială şi au conştiinţa apartenenței la acelaşi grup 2. Rasa este: a. o subdiviziune a speciei, „neam” bazată pe aspectul fizic b. un grup de oameni care au în comun limba, cultura, structura familială, economică, socială şi au conştiinţa apartenenței la acelaşi grup c. un grup lingvistic provenit din Persia care s-a stabilit în nordul Indiei pe la anul 1800 3. Evreu este: a. o persoană care practică religia creştină b. o persoană care practică religia iudaică c. o persoană care practică religia islamică 4. Termenul de „arian” din limba sanscrită este sinonim cu: a. „catastrofă” b. „nobil” c. „ sacrificiu”

5. Crime de război înseamnă: a. uciderea, maltratarea, deportarea la muncă silnică etc. a populaţiei civile din teritoriile ocupate b. exterminarea sistematică a unei colectivităţi umane c. uciderea, maltratarea etc. populaţiei civile înaintea sau în timpul războiului 6. Crime împotriva umanităţii înseamnă: a. exterminarea sistematică a unei colectivităţi umane b. uciderea, maltratarea etc. populaţiei civile înaintea sau în timpul războiului c. distrugerea unui grup etnic pe plan cultural 7. Genocid reprezintă: a. încălcări ale legilor şi cutumelor războiului b. uciderea, maltratarea etc. populaţiei civile înaintea sau în timpul războiului c. exterminarea sistematică a unei colectivităţi umane 8. Termenul de „Holocaust” este sinonim cu: a. „şoah” b. „nobil” c. „sacrificiu” 9. Joseph Gobineau a publicat, în 1853-1855: a. „Originea speciilor” b. „Eseu asupra inegalităţii raselor umane” c. „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” 10. Termenul de antisemitism a fost inventat de: a. Charles Darwin b. Joseph Gobineau c. Wilhelm Marr Rezolvare: 1.c, 2.a, 3.b, 4.b, 5.a, 6. b, 7. c, 8.a, 9.b, 10.c

74

TEST GRILĂ nr. 3

„Memoria Holocaustului” 1. „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” au fost puse în circulaţie pe la 1900 de: a. poliţia austriacă b. poliţia rusă c. poliţia germană 2. Cele două mari primejdii pentru „rasa germană” conform doctrinei naziste erau: a. creştinismul şi comunismul b. iudaismul şi capitalismul c. iudaismul şi bolşevismul 3. Hans Globke a ordonat printr-o circulară în 23 decembrie 1932 în Germania a. să se considere evreu orice persoană care avea 3 bunici sau 2 dacă persoana era de religie iudaică b. să se considere că o persoană care are fie şi un singur bunic din patru evreu nu este ariană c. să se respingă cererile de schimbare a stării civile depuse de către evrei 4. La congresul NSDAP de la Nürnberg (septembrie 1935) a fost adoptată: a. reglementare prin care o persoană care are fie şi un singur bunic din patru evreu nu este ariană b. Legea asupra cetăţeniei Reich-ului: considera evreu orice persoană care avea 3 bunici sau 2 dacă persoana era de religie iudaică ori născută din părinţi evrei c. reglementare prin care se stabileşte că numai „arienii puri” pot efectua serviciul miliar activ

5. Primul lagăr de concentrare a fost înfiinţat în: a. în 1935 la Dresda b. în 1933 la Dachau c. în 1933 la Oranienburg 6. Cei mai mulţi „evrei destinaţi exterminării” pe ţări ocupate (inclusiv din Germania) conform listei elaborate de sir Martin Gilbert, la data de 20 ianuarie 1942, au fost din: a. Germania b. Ungaria c. România 7. Pretextul operaţiunii „Noaptea de cristal” (Kristallnacht) a fost: a. asasinarea prinţului moştenitor al Austro-Ungariei la Sarajevo de către un student sârb b. asasinarea unui diplomat german la Paris de către un tânăr evreu german c. asasinarea unui diplomat german la Berlin de către un tânăr evreu german 8. Operaţiunea „Noaptea de cristal” (Kristallnacht) a avut loc la data: a. 9-10 noiembrie 1938 b. 9-10 decembrie 1939 c. 9-10 octombrie 1933 9. „Proiectul Madagascar” urmărea rezolvarea „problemei evreieşti” prin: a. convertirea evreilor b. expulzarea evreilor c. emigrarea evreilor 10. Instituţia nazistă abilitată să trimită oameni în lagăre era: a. Gestapo (Poliţia secretă de stat) b. SS (Schutzstaffel, „Eșantionul de protecţie”) c. SA (Sturmabteilung, „Batalioane de asalt”) Rezolvare: 1.b, 2.c, 3.c, 4.b, 5.b, 6. b, 7.a, 8.c, 9.c, 10.a

75

TEST GRILĂ nr. 4

„Memoria Holocaustului” 1. Controlul deplin asupra lagărelor îl avea instituţia nazistă: a. Gestapo b. SS (Schutzstaffel, „Eșantionul de protecţie”) c. SA (Sturmabteilung, „Batalioane de asalt”) 2. Supravieţuitorii ghetoului de la Varşovia au fost exterminaţi în lagărul de la: a. Auschwitz-Birkenau b. Chelmno c. Treblinka 3. Einsatzgruppen executau în spatele frontului: a. operaţiuni de salvare b. „operaţiuni mobile de masacrare” c. operaţiuni mobile de recenzare 4. Obligaţia de a purta un semn distinctiv de către evreii din Germania a fost impusă în: a. 19 septembrie 1941 b. 10 noiembrie 1938 c. 4 martie 1939 5. Numărul oamenilor dintr-o cameră din ghetou putea ajunge până la: a. 14 b. 25 c. 9

6. Exterminarea în masă experimentală a început din: a. iunie 1941, la Chelmno b. ianuarie 1942, la Wannsee c. iulie 1942, la Treblinka 7. „Soluţia finală a problemei evreieşti” a fost luată în: a. iunie 1941, la Chelmno b. ianuarie 1942, la Wannsee c. iulie 1942, la Treblinka 8. Conferinţa de la Wansee, cu privire la „soluţia finală a problemei evreieşti”, a fost convocată de: a. Reinhard Heydrich la 29 noiembrie 1941 b. Himmler 20 ianuarie 1942 c. Goering la 30 ianuarie 1942 9. Semnele purtate de deţinuţii din lagărele de concentrare pentru a fi deosebiţi erau: a. cercuri colorate şi steaua galbena b. triunghiuri colorate şi steaua albastră c. triunghiuri colorate şi steaua galbenă 10. Prigoana împotriva evreilor din România s-a diminuat în intensitate după: a. bătălia de la Midway (4-7 iunie 1942) b. bătălia de la Moscova (octombrie 1941- ianuarie 1942) c. bătălia de la Stalingrad (august 1942-februarie 1943) Rezolvare: 1.b, 2.c, 3.b, 4.a, 5.b, 6. a, 7.a, 8.a, 9.c, 10.c

76

VI. Bune practici – lucrări ale elevilor coordonate la concursuri şcolare

Scrisoare către Basarabia27

Să nu crezi că, dacă doar astăzi m-am gândit să-ţi scriu, te-am uitat de tot. Doar că azi, înainte de rugăciunea de seara, în postul Sfintelor Paşti, m-a năpădit aşa, un dor nespus de Iisus, de părinţi, de natura, de locuri pe care le-am văzut şi de cele nevăzute, descrise doar prin manual sau din poveștile de seara ale lui tata. Și nu știu de ce, dar îmi venea să cânt și să plâng de –o măsura. Ei, hai, nu te supăra pe mine și nici pe ai mei, că nu ne gândim la tine mai mult decât la ouăle roșii, că acelea sunt doar o data pe an. Bine, acum spun despre mine și ai mei, nu știu cum sunt alții… Sincer, pe mine mă deranjează Prutul asta, parca ar fi zidul Berlinului, dar acela măcar a putut fi dărâmat, căci era străin. Dar Prutul? Prutul a al nostru, adică al meu și al tău, și e bun, de ce sa ne despartă? Deci, după ce n-or mai fi cei care au pus hotar la Prut, că o să-i ia Bunul, rămânem noi, cei tineri și să vezi ce de poduri o să facem, să treacă plugurile pe ambele maluri și să ne ajutam să arăm țarinile. Am auzit că la tine Eminescu a rămas la loc de frunte și mi-e tare dor de el, ca pe la mine l-au uitat unii. Ei vor sa-l uitam și noi; cu televizorul, cu politica, cu știrile și cu toate alea, dar eu nu vreau! Tu ce zici că ar trebui să fac? Până una-alta, eu mă gândesc să vin să te vad; acum am buletin! Știu că ai o mulțime de probleme, și numai de musafiri nu-ți arde, dar promit că vin cu flori și doar umblu tiptil să-i cer milostenie Sfântului Stefan, iar daca ai vreun culcuș cât-de-cât, poate mai rătăcesc pe dealurile tale câteva zile. Nu prea mult, că bate la ochi! Eu acum sunt prea mica să te chem pe la mine, dar fii sigură că e doar e chestiune de timp, pentru că într-o zi voi fi și eu mare!

Ziua încoronării28 Încoronarea regelui Ferdinand și al soției sale, regina Maria, ca regi ai tuturor românilor, a avut loc la data de 15 octombrie 1922 în Alba-Iulia. Evenimentul a îmbrăcat un caracter religios, militar, politic şi popular.(1) Încornorarea s-a făcut după obiceiul napoleonian, regele punându-şi singur coroana pe cap, apoi a aşezat-o şi pe cea a reginei. Regina Maria a scris despre amintirile sale din aceea zi: „Ploaie! Aceasta este prima amintire, dar nu o ploaie deasă-doar broderii pe fereastra trenului, mici linii prelinse, ceea ce din fericire înseamnă că erau numai stropi.[...] Încoronarea însăși a trebuit să fie la Alba-Iulia[...] Bătrânul Pherekyde ca președinte al Senatului, iar Orleanu ca președinte al Camerei, au adus coroanele. Generalul Lupescu purta mantia Majestății Sale Regele, iar Generalul Popovici o aducea pe a mea. Aceștia erau asistați, potrivit dorinței mele, de către colonelul și cel mai tânăr sublocotenent de la regimentele noastre, așa că în aceea zi a zilelor am avut Regimentul 4 Roșiori alături de mine. Perekyde a înaintat spre Majestatea Sa cu coroana de oțel după ce generalii au așezat mantiile regale pe umerii noștri. Mantia mea era toată de un auriu-argintiu, așa cum am descris-o, iar a lui Nando de culoarea purpuriului regal, ambele fiind brodate cu însemnele heraldice ale României unificate. Nando a luat coroana de la acesta, iar după ce a ținut un discurs de credință și-a pus singur coroana pe cap. Apoi a urmat Orleanu care a venit spre mine cu coroana și a ținut un discurs deosebit de frumos. Am îngenuncheat în fața lui Nando, care mi-a pus pe cap marea și greaua coroană, timp în care toți cei prezenți au salutat cu toată măreția, iar fanfarele militare au început să cânte Imnul Național.”(2) Apreciez că amintirile reginei Maria sunt extrem de interesante dând culoare şi farmec unei zile memorabile. Totodată ne dezvăluie apelativul de alint al regelui, acele de „Nando” Pe 23 octombrie 1922 serbarea a continuat la Bucureşti. După ceremonia de la Arcul de Triumf, cele mai importante momente au fost: Te Deum-ul de la Mitropolie, defilarea prin piaţa universităţii, prânzul din parcul Carol la care au participat 10.000 de primari şi alţi delegaţi din toate judeţele ţării, masa festivă de la Cercul Militar cu participarea delegaților străini. La serbările organizate în cinstea evenimentului au participat

27

Axinte Ingrid, material realizat în cadrul activităţii aniversare dedicate a unirii Basarabiei cu România, organizată în data de 27 martie 2011, şi publicat în revista Şcolii cu clasele I-VIII nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa, „Delfinii”. 28

Călătoru Ioana, eseu participant la concursul naţional „România europeană – oameni, locuri, fapte – între trecut, prezent şi viitor”, ediţia a V-a, CAEN 2015/A10/poziţia 8, în organizarea Palatului Copiilor din Galaţi.

77

misiuni străine din 21 de state din Europa, America de Nord şi Asia, la nivel de principi moştenitori şi miniştri plenipotenţiari, reprezentantul Vaticanului şi invitaţi speciali. (3)

În opinia mea evenimentul încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria a marcat apogeul popularităţii şi împlinirii dinastice a regilor României deoarece cei doi au fost primii regi ai României cu graniţele cele mai complete din istorie.

Note (1) Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României,

Editura Corint, 2014, pp. 344-345; (2) Diana Mandache, Capitole târzii din viața mea - Memorii regăsite, Editura All, București, pp. 141, 43. (3) Niculae Cristea, Imaginea publică a monarhiei în România. 1866-1947, Ediţia a II-a, Editura Cavallioti,

Bucureşti, 2013 pp.119-120

Bibliografie Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României,

Editura Corint, Bucureşti, 2014 Niculae Cristea, Imaginea publică a monarhiei în România. 1866-1947, Ediţia a II-a, Editura Cavallioti, Bucureşti,

2013 pp.119-120 Diana Mandache, Capitole târzii din viața mea - Memorii regăsite, Editura All, București, 2011

Eroul familiei mele29

Am marea șansă de a mă fi născut într-o familie grozavă, cu oameni destoinici, harnici, veseli. Așa că îmi este foarte greu să aleg să povestesc despre una sau alta dintre rudele mele, fără să am sentimentul că nedreptățesc pe cineva... Familia mea înseamnă în primul rând mama, și tata, cei care au grijă de mine zi de zi, mă ajută când îmi este greu, se preocupă pentru viitorul meu. Apoi, familia mea sunt bunicele mele, mătușile și unchii mei, verii mei mai mari sau mai mici, nașii și finii noștri - pot spun că suntem o familie mare, cu legături strânse, care ies la iveală atunci când ne strângem la evenimentele fericite sau triste, ori când unul din noi are nevoie de ajutor.

Aș putea să scriu despre străbunicul meu din partea tatălui, cel care și-a pierdut o mână la Cotul Donului, sau despre străbunicul matern, mecanic pe un bombardier și prizonier în Munții Tatra, în al Doilea Război Mondial. Ori despre fiii lor, bunicii mei, unul, plecat la numai 15 ani printre străini, să învețe o meserie care să-l ajute să răzbească în viață, sau celălalt, profesor și director de școală, cu toții respectați în familiile lor și în comunitățile lor. Din păcate, ei au plecat departe, nu mai sunt printre noi, și amintirea lor a rămas doar în evocări și fotografii îngălbenite de vreme.

Din fericire, trăim vremuri destul de liniștite, și niciun membru în viață al familiei mele nu a luptat în război... Cu toate acestea, știu că viața însăși e o luptă, de la tatăl meu. Despre el am ales să vorbesc în acest eseu, pentru că el este pentru mine eroul meu, el este sursa mea de inspirație, iar când voi fi mare, îmi doresc mult să fiu ca el. Cred că în societatea românească actuală, marcată de lipsa modelelor sau de promovarea oamenilor fără valoare, dornici să fure sau să înșele, tatăl meu poate fi un exemplu de conduită.

În primul rând, pentru că este devotat familiei noastre și veghează la trăinicia acesteia. În mintea mea, încă de mic, am considerat că el este cel care o susține, fiind puternic, protector și mereu aproape de mine și de mama , dar și de ceilalți membri ai familiei. Îl aud adesea spunând că cel mai bine se simte acasă și că, dacă eu și mama plecăm într-o călătorie fără el, casa i se pare goală fără noi... Mă întreb cum ar fi România cu mai multe familii trainice și unite?

În plus, tatăl meu este un om inteligent. După absolvirea facultății, a lucrat o vreme în domeniul fluvial - a navigat și a condus un departament din cadrul întreprinderii în care era angajat. Pasiunea sa pentru IT l-a făcut să obțină un Green Card și să lucreze apoi în Germania, la Frankfurt pe Main, ca specialist într-o mare întreprindere multinațională, timp de cinci ani. Pentru că nu i-a fost ușor departe de casă, s-a întors și a valorificat experiența valoroasă dobândită acolo în țară, unde și-a creat propria afacere, pe care o conduce cu pricepere. Asta înseamnă, cred eu, că se adaptează ușor în orice situație, că e un om al schimbării în permanență. Știu că este foarte competent și le cere și colaboratorilor săi să fie la fel! Oare cum ar arăta România cu mai mulți oameni competenți, cinstiți și serioși?

29

Bărăitaru Andrei, elev în clasa a VII-a, lucrare participantă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, februarie 2016.

78

Nu în ultimul rând, tatăl meu este un om foarte vesel și comunicativ, mereu gata de joacă și distracție în timpul său liber, din păcate, foarte limitat. Știe să cânte bine la chitară și îi place să ne ofere un mic recital, atunci când ne strângem cu toții în familie. El m-a învățat să joc fotbal și scrabble, cu el am descoperit tainele calculatorului, cu el mă sfătuiesc ce cadou să îi fac mamei de ziua ei... Mă întreb, unde ar fi România cu mai mulți oameni veseli și deschiși?

Acesta este tatăl meu. Nu a salvat încă pe nimeni de la moarte, și totuși are grijă de mama sa în vârstă cu mult devotament... Nu a scos pe nimeni din foc, și totuși sistemele anti incendiu pe care le proiectează și le instalează au ajutat și ajută cu siguranță... Nu a salvat pe nimeni de la înec, și totuși, atunci când a navigat, a fost atent ca niciun om de pe nava pe care o coordona să nu fie în pericol... Cu alte cuvinte, dacă aș face o paralelă cu ce se întâmplă în presă - viața lui nu e spectaculoasă, nu ar fi un subiect bun de dat la știri. Și cu toate acestea, el este eroul meu și al familiei noastre, zi de zi!

Bunicul îmi vorbeşte…30

Înainte de a mă apuca de scris, am cugetat ceva vreme cui să-i ofer titlul de ”Erou”, deoarece în familia

noastră extinsă, atât străbunicii mei, cât și bunicul meu merită această distincție. Povestea familiei mele din partea mamei, începe undeva prin 1937, când străbunicii mei au ales să

părăsească Grecia pentru o viață mai bună. Bunicul meu, al treilea frate din familie, s-a născut în 1940, în localitatea Gargalîc, din Bulgaria, unde se stabiliseră. Odată ajunși pe aceste meleaguri, oameni gospodari, și-au întemeiat o casă și o gospodărie în adevăratul sens al cuvântului.

Dar, în anul 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, România a cedat, fără luptă, peste o treime din teritoriu. Cei din Caliacra au fost evacuați de armata română. La momentul cedării Cadrilaterului, autoritățile române și bulgare au convenit să realizeze un schimb de populație. Istoricul Dan Falcan spunea: ”În jur de 60.000 de bulgari aflaţi pe teritoriul României au fost strămutaţi în Cadrilater şi în jur de 130-140.000 de români din Cadrilater au fost stabilizaţi în România".

Astfel, străbunicii mei au fost obligaţi să îşi părăsească gospodăriile, deși de abia se mutaseră în ele. În urma lor, în Bulgaria, au rămas adevărate averi. Familia noastră a fost deportată la Sibiu, unde au trăit într-o biserică împreună cu alte 12 familii, timp de 3 ani. Rămăseseră fără nimic și de multe ori străbunica mea spunea că nu îi este foame, pentru a-și hrăni de fapt cei trei copii.

Au fost vremuri grele și au luat-o de la capăt de multe ori. M-aș opri la bunicul meu. A învățat mult pentru a-și construi propriul viitor. Nu am apucat să îl cunosc pentru că s-a stins exact în anul în care eu m-am născut. Din cele povestite de bunica și de mama, am înțeles că era foarte citit, vesel, generos, foarte comunicativ și optimist.

A studiat istoria, un hobby în urma căruia am rămas cu o bibliotecă întreagă, iar la examenul de la facultatea de limbi străine a terminat lucrarea la italiană în 20 de minute, cerându-i-se să treacă la lingvistică. Din păcate a fost nevoit să abandoneze cursurile facultății pentru a-și întreține familia. Era necesar să muncească. Așa că s-a angajat la aeroport unde în scurt timp a fost numit Director la autobază. Ziua muncea și noaptea citea. Apoi, când mama mea avea 3 ani s-a hotărât să facă o școală de tehnologi alimentație publică, iar după ce a încheiat-o și-a dat seama, că nu v-a putea merge niciodată în control la colegii lui. Motiv pentru care a ales să fie la fel ca ei, șeful unui restaurant din Mamaia. Au urmat controalele Securității acasă și la serviciu, nopți nedormite în care era ținut în picioare ore întregi și întrebat de ce lucrează în acest domeniu și ce are de declarat. Nu avea nimic de spus, nu a comis nici o ilegalitate. Apoi, au urmat bătăile în beciurile Securității, în care era întrebat într-una de ce nu s-a născut pe pământ românesc, ce are de declarat atât despre el cât și despre cei ca el. Loviturile erau în zona ficatului ca să nu lase urme. Acțiunile acestea erau lipsite de sens, insuportabile și total lipsite de logică. Și cu toate acestea, spunea cu zâmbetul pe buze că nu există motive pentru care să fi trist, atâta timp cât le ai pe toate de la Dumnezeu: mâini, picioare, cap, auzi, vezi, simți, te deplasezi... Spunea că există oameni care nu au văzut niciodată, alții care nu au auzit niciodată, alții care nu au avut șansa să meargă, alții care mai au doar puțin de trăit, iar omul care le are pe toate nu are motive pentru care să fie supărat, pentru că ”restul sunt doar nimicuri”!

Și mă gândeam, cum după atâta durere fizică suportată și după atâtea ne-dreptăți prin care a trecut, își găsea resurse în el pentru a-i susține pe ceilalți, glumind și zâmbind mereu? De unde atâta optimism? Sau

30

Buzbuchi Matheo, elev în clasa a VII-a, lucrare participantă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, februarie 2016.

79

poate tocmai acesta era secretul existenței lui... Mama îmi spunea, că îi repeta într-una, că un om deștept se coboară și se urcă la orice nivel și că modestia este calitatea de bază pe care este necesar să o moștenească și să o cultive zilnic. Zâmbea, glumea și îi ajuta pe toți cei aflați în impas. Într-o iarnă, s-a dus zilnic să îi ducă mâncare unui om pe care la adăpostit la el la serviciu, căci acesta rămăsese fără nimic fiind condamnat pentru că îi chinuise pe cei ca el în vechiul regim. Când a fost întrebat de ce tocmai el îl îngrijește pe cel care ia rănit, a răspuns prompt: ”eu nu îl judec! Are cine să-l judece! Eu îi arăt doar ce înseamnă pentru mine să fi OM! N-aș dormi bine cu gândul că nu are ce să mănânce și unde să se odihnească!”. Trăind atâtea clipe de durere înainte, probabil el înțelegea cel mai bine prin ce trecea acea persoană. Și m-am întrebat de foarte multe ori, auzind aceste istorisiri, dacă nu cumva suferința îi face pe oameni mai buni? Oare nu putem să fim mai buni și fără să suferim? Oare putem să înțelegem prin ce trece cel de lângă noi, fără să fi trăit și noi experiența lui și să îi fim doar alături cu tot ce putem și așa cum știm sau ne pricepem? Sunt convins de faptul că viața îmi va da răspunsul la aceste întrebări.

Pentru mine bunicul meu a fost un erou! L-am cunoscut mai bine nefiind-mi alături și am învățat și eu multe de la el. S-a stins fiindu-i afectat ficatul în care primise ani de zile lovituri. Avea 63 de ani și iubea tare mult copiii. De acolo de unde este știu că veghează asupra mea și atunci când este timpul să învăț câte ceva, el îmi vorbește prin mama, care îmi povestește despre el.

Ca o recunoaștere a ”momentelor grele” prin care a trecut, a primit prin Decizia Nr. 1466/02.08.2007 CALITATEA DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ, având în vedere că a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive. Bunicul meu a fost o ”enciclopedie ambulantă” și cred că, dorința lui de cunoaștere a fost ca o evadare din spațiul realității, greu suportabile altfel. Modul lui de a trăi, de a se comporta, mi-aș dori să-l întâlnesc la câț mai mulți oameni și în primul rând la mine însumi! Sunt mândru de el!

Eroina mea…31

Deşi tema pe baza căruia trebuie să fac acest eseu mi s-a părut dificilă la prima vedere, ideea mi-a venit gândindu-mă la mama. De multe ori, am auzit-o povestind întâmplări prin care trec şi copiii din ziua de azi. Mama mea a fost un copil ai cărui părinți s-au despărțit când avea 9 luni, fiecare dintre aceștia apucând pe drumul lor, făcându-şi o altă familie, iar ea rămânând în grija bunicii şi a străbunicii materne. Îmi povestea ca pentru ea „tata” era unchiul matern şi „mama” era bunica … se descurcau greu. Bunica maternă, respectiv străbunica mea şi-a propus să facă din ea om pentru a demonstra tatălui ce pierduse. Cu trecerea timpului, visul bunicii s-a împlinit… mama a terminat un liceu bun după care şi o facultate. Toate păreau că se aranjau însă când s-a căsătorit şi a apărut primul copil condițiile materiale erau proaste. Deși terminase o facultate, mamei nu i-a fost rușine sa lucreze cameristă la un hotel pentru a se descurca cu banii. După un timp s-a angajat la Serviciul de Asistenţă Socială, ca asistent social unde intra în contact cu fel de fel de oameni. Pentru ea nu conta ce naționalitate aveau, vârstă… pe toți încerca să îi ajute. După nașterea mea, s-a angajat la Direcția de Administrare Creşe Constanţa ca secretară şi casieră, dar a fost plătită ca o persoana cu studii medii. Nu a disperat şi a continuat să-şi caute un serviciu mai bun. Ambiţia şi determinarea ei au făcut-o să meargă mai departe şi după ce a candidat la un concurs în Primărie a obținut un post la Serviciul de Stare Civilă Constanţa. Postul ocupat o face să lucreze în direct cu oamenii şi să-i ajute. De multe ori, îi sună telefonul pentru ca cineva de la celălalt fir să-i ceara ajutorul şi, deşi nu-i cunoaşte personal, ea îi ajută cu mult drag. Pur şi simplu îi e ruşine să fie vreo situaţie şi să nu o poată rezolva. Mi s-a întâmplat de multe ori când mergeam cu ea pe strada şi se întâlnea cu persoane pe care le-a ajutat, aceştia îi mulțumeau şi îi urau sănătate. Pentru ea era o mulțumire sufletească, iar pentru mine un motiv de mândrie.

Ar fi bine sa existe mai multe persoane ca mama şi atunci poate şi în ţara noastră ar fi mai bine. Mama este un exemplu pentru mine de ambiție, veselie, iubire şi tot ce îmi pot dori eu.

31

Rusu-Bompa Coralia, elevă în clasa a VII-a, lucrare participantă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, februarie 2016.

80

Eroul familiei mele32 Nu este deloc uşor să ai în familie un soldat. În fiecare zi stai cu sufletul la gură să nu primeşti vreun telefon, sau să te trezeşti cu doi militari la uşă, care să te informeze, cu regret, că a decedat în urma unei misiuni. Zilele unui soldat încep în zori cu strigarea apelului şi sunt pline de tot felul de activităţi de genul: înviorare, instrucţie, studiu, diferitele corvezi zilnice, dar şi parade militare şi ceremonialuri omagial-religioase. Condiţiile în care sunt nevoiţi să-şi îndeplinească misiunile în teatrele de operaţiuni sunt dintre cele mai aspre. Niciodată nu ştii ce se poate întâmpla şi nici cum va reacţiona inamicul. Pentru soldaţi nu are importanţă vremea deoarece fie vânt, fie ploaie, zăpadă sau caniculă, ei trebuie să ducă la îndeplinire ordinul primit de la comandant. Unul dintre cele mai dureroase momente este acela când pleci de lângă familie. Nu ştii dacă este ultima oară când îţi vezi fiul, mama sau soţia! Eu am în familia mea un erou. Când vorbeam cu el îmi spunea că dacă va muri într-o misiune nu-i va părea rău deoarece a luptat pentru onoarea patriei sale. Îmi spunea că pentru el era greu să-şi vadă camarazii căzuţi în misiune… În vara anului 2013 eram la bunica mea şi… a sunt telefonul din sufragerie. Să ştiţi că începusem să tresărim la sunetul fiecărui apel. Bunica a răspuns…şi s-a albit la faţă..şi lacrimile au început să-i curgă repede pe obraji. A fost informată de către mătuşa mea că unchiul (nepotul ei) murise în misiune în Afganistan. Recent, în „Şcoala altfel”, am vizitat Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. După ce voi urma liceul îmi doresc să ajung student acolo şi să pot să-mi apăr ţara precum a făcut-o şi unchiul meu.

Castelul Corvinilor33

În vara anului 2016, fiind în concediu cu familia şi împreună cu mai mulţi prieteni, am făcut o excursie la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Nu ştiam prea multe, la acel moment, despre acest castel, dar în urma acestei excursii am aflat lucruri foarte interesante despre cetatea Hunedoarei, devenită castelul celui mai strălucit rege al Ungariei medievale, Matia Corvin. Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de construcţie diverse, a prezenţei unor inovaţii în plan militar şi civil, precum şi vieţii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Castelul Corvinilor impresionează prin prezenţa sa, ce domină oraşul Hunedoara. Pentru cei atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai atractive din spaţiul european. Castelul a fost construit şi extins de-a lungul anilor, ajungând de la o simplă cetate cu pereţi de piatră la castelul impunător pe care-l putem admira astăzi. Prima fortificaţie de piatră, a fost datată de majoritatea cercetătorilor în secolul XIV sub formă elipsoidală, cu ziduri având grosimea de 2 m, ce au fost ridicate direct pe stâncă. Ioan de Hunedoara iniţiază, după 1440, construcţii de mare amploare vizând transformarea cetății într-un castel. Zidurile acesteia au fost flancate de turnuri circulare, rectangulare, unele constituind o noutate pentru arhitectura militară a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboşarilor), cu excepţia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de două niveluri, cele de la partea inferioară fiind utilizate ca şi camere pentru puşcaşi iar cele de la partea superioară ca şi zone de locuit şi/sau zone de apărare. De notat faptul că turnul Capistrano cuprinde singurul şemineu gotic din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de apărare şi este pictat în frescă la exterior, cu motive geometrice şi guri de tragere, cu corespondenţe tipologice în spaţiul german. Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât şi pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se făceau prin intermediul unor poduri, susţinute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezintă fântâna, săpată în spaţiul dintre curtea veche şi cea noua. Una dintre cele mai interesante

32

Abagiu Ionuţ, elev în clasa a VIII-a, lucrare participantă la concursul „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”, organizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, februarie 2017. 33

Anagnostu Maria, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa,CAEJ 3996A / 28.31.10.2016.

81

construcţii datate în această perioadă o reprezintă capela, plasată pe latura estică a castelului. Particularităţile constructive ale altarului sunt legate de arhitectura gotică locală. Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei şi scara spirală, reprezentând un exemplu unic în spaţiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce şi console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic, faza târzie. O altă construcţie unică de factură militară este reprezentată de galeria şi turnul Nje Boisia ("Nu te teme"), denumire impusă probabil sub influenţa mercenarilor sârbi, aflaţi în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din 5 niveluri de apărare, este prevăzut cu deschideri pentru arme de foc. Legătura cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 m, galerie ce se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic. În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifică în spiritul vremii, părţi din castel, modificări dictate atât de necesitaţi civile cât şi militare. Se construieşte pe latura estică, peste fundaţii mai vechi, un corp de clădire, denumit Palatul mare dinspre oraş, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit şi o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajată, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, şi compartimentarea ei, rezultând încăperi cu funcționalități diverse. Şi aspectul interior al capelei a fost modificat substanţial. Lucrările de factură militară sunt reprezentate de construirea Turnului Alb şi a Terasei de Artilerie. Terasa de artilerie funcţiona ca o platformă deschisă pregătită pentru arme grele de foc. Tot în secolul al XVII-lea se construieşte curtea exterioară (curtea husarilor), spaţiu care adăpostea locuinţele administratorului, ale funcţionarilor, casa ogarilor şi depozitele pentru hrană şi vânat. Ȋn secolul XIX s-au derulat cele mai importante lucrări de restaurare în castel în paralel cu construcţia faţadei palatului mare dinspre oraş şi a acoperişurilor actuale, acoperite cu ţiglă glazurată, mult mai înalte decât cele originale. Terasei de artilerie i se adaugă un şir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, cu scopul creşterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatră sunt înlăturate şi înlocuite cu piese noi, după regulile specifice acestei perioade istorice. Am fost foarte impresionată de istoria bogată în evenimente care definesc castelul şi de legendele care au fost construite în jurul acestuia si cu cât vedeam mai mult, cu atât eram mai impresionată de locul pe care-l vizitam. Este un punct de atracţie fermecător şi plin de secrete. Am fost foarte impresionată şi captivată de informațiile pe care ghidul care ne însoţea ni le împărtăşea cu mult umor şi cu o multitudine de poveşti spuse despre fiecare cameră vizitată incat, la un moment dat, grupul nostru nu a băgat de seamă că cea mai mică dintre prietenele mele, care avea 4 ani si de care eu mă angajasem să am grijă, a dispărut dintre noi. Am tras o sperietură groaznică, pentru că nu ştiam când se îndepărtase de noi şi unde rămăsese. Astfel a trebuit, împreuna cu mama mea şi mama ei să ne întoarcem în camerele pe care tocmai le vizitasem, să o căutam. Deja mă gândeam că fiind singură poate atinge din exponate şi mă îngrozea gândul că ar putea strica ceva. Lacrimile mai că stăteau să-mi curgă pe obraji. Mare mi-a fost mulţumirea când în final am găsit-o în sala de rugăciuni a castelului jucându-se cu fetiţa unuia dintre îngrijitori. Eu am primit muștruluiala din partea părinţilor, dar în sinea mea, eram mulţumită că am scăpat doar cu atât.

Cetatea Râşnov34

Anul acesta, eu împreună cu o parte din familia mea ne-am petrecut Ziua Națională, de 1 Decembrie, la Râșnov. În total am fost zece persoane: eu, fratele și părinții mei, cele două surori și fratele mamei mele, unchiul meu și cele două verișoare ale mele. Drumul până la Râșnov a fost palpitant și distractiv, până când am dat de o coadă imensă de mașini, la care am stat vreo trei ore și la care ne-am epuizat toate ideile de jocuri pe care le-am avut. Cât am stat la acea coadă, tatăl meu m-a informat că Râșnov, care în vechime avea denumirea germană Rosenau, este un oraș situat in depresiunea Brașov, la poalele masivului Postăvaru.

34

Gavrilă Miriam, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa, CAEJ 3996A/28.31.10.2016.

82

Cum am ajuns la Râșnov? După ce am ajuns în Predeal, am traversat masivul Postăvaru și am coborât la Râșnov, după cum au hotărât adulții. În ciuda dorinței de a merge și de a vizita, am ajuns la pensiune târziu și a trebuit să ne culcăm cu gândul că ziua următoare, de 1 decembrie, vom merge și vom vizita diverse locuri.

Dimineața, la ora șapte am plecat pe pârtie la Poiana Brașov unde ne-am dat cu sania, am schiat si ne-am bătut cu zăpadă. Când ni s-a făcut foame, am plecat la un restaurant rustic numit Rosenau, unde am avut o masă festivă la care am mâncat tradiționala mâncare românească: fasole cu ciolan. După o masă copioasă am plecat la Cetatea Râșnov. Vizita la Cetatea Râșnov m-a entuziasmat cel mai tare.

Cetatea este așezată strategic, pe vârful unui deal stâncos, împrejmuit de pădure, pentru a avea vizibilitate bună asupra împrejurimilor și le oferea soldaților avantaje în apărarea cetății. Pe locul cetății Râșnov, a fost mai întâi castrul roman, Cumidava.

La intrarea în cetate, mama mea a rugat pe cineva să ne facă o poză de grup cu poarta principală, ce avea un turn de apărare și un grilaj care se închidea de sus în jos pentru o mai bună protecție.

După ce am făcut pozele, am dat biletele și am intrat in curtea exterioară a cetății. Curtea era foarte mare și era înconjurată de ziduri înalte folosite pentru apărare. În curte, se aflau ruinele unei biserici și a pieții centrale. Am continuat să mergem pe un drum ce ducea spre poarta prin care se intra in curtea interioară a cetății. La intrare era un panou cu informații despre Cetatea Râșnovului unde puteai să îți pui capul și să faci poze. Am intrat prin poarta care ducea în curtea interioară a cetății unde trăiau locuitorii permanenți ai cetății. La intrare, în ziduri erau deschizături, prin care arcașii puteau să tragă în dușmani. În cetate încă există ruinele caselor în care trăiau locuitorii cetății, iar în spatele acestor case, se pot observa grădinile de legume și țarcurile pentru animale precum: porci, oi, găini. Pe partea cealaltă se afla cartierul negustorilor, unde se vând și acum suveniruri. Mama si surorile ei au cumpărat diverse lucruri precum: magneți cu cetatea, ii, brățări, cristale de mai multe feluri si urechi de pisică pentru toți din familie.

Am vrut să vizităm și sala armelor, dar din păcate aceasta era închisă pentru renovări și nu am putut intra. În apropierea sălii armelor se afla o fântână care era sursa de apă pentru întreaga cetate. Fântâna a fost construită în 17 ani, între 1623 și 1640, având 146 metri adâncime. De asemenea mama a insistat să facem poze și cu fântâna.

Pe lângă magazinele de suveniruri se aflau niște jocuri interesante precum aruncarea cu topoare la țintă. Cei din cetate care vindeau suveniruri și cei care făceau jocurile, erau îmbrăcați în haine medievale, ceea ce mi s-a părut foarte interesant. Tatăl meu a fost foarte încântat de șansa de a arunca la țintă cu topoare. Am mai văzut ruinele unei școli ce se afla in curtea interioara a cetății. Mama mea a fotografiat școala, ce era înconjurată de un gard de sârmă.

Unchiul meu a insistat să vizităm, casa gărzilor și terasa de pe care acestea supravegheau întreaga depresiune, uitându-se după dușmani. Pe terasă am fotografiat și eu priveliștea deoarece era superbă, totul acoperit de zăpadă. Acea parte a fost preferata mea.

După ce am terminat de vizitat toată cetatea, ne-am îndreptat spre postul de observator ce se afla în vârful cetății. Acolo se aflau mai mulți oameni care admirau priveliștea și care făceau poze și se uitau prin binocluri. Eu și fratele meu am încercat și noi binoclurile și am văzut tot orașul Râșnov chiar până la Castelul Bran.

Când am terminat vizita, am plecat la pensiunea unde eram cazați pentru că se făcuse seară. Pe drum eu și fratele meu ne-am uitat prin pozele pe care le-am făcut. Vizita la Cetatea Râșnov a fost una dintre cele mai frumoase vizite pe care le-am făcut împreună cu familia. Tatăl și cei doi unchi ai mei au făcut un grătar și am mâncat cu toții în timp ce ne uitam la televizor, spuneam glume și ne jucam cărți pe pedepse. Ziua următoare urma să ne facem bagajele și să plecăm înapoi acasă. A fost o zi de 1 Decembrie pe cinste!

83

Cetatea Sarmizegetusa35

În anul 2014, în vacanța de vara dintre clasele a V-a si a VI-a, am fost împreună cu familia mea să vizităm țara noastră și să aflăm mai multe informații despre istoria și tradițiile acesteia.

Am pornit entuziasmați spre Sibiu, mergând pe Transfăgărășean. Ne-am continuat drumul spre NV României, în Maramureș, acolo mi-a plăcut cel mai mult: Am vizitat Cimitirul Vesel de la Săpânța și ne-am amuzat de mesajele hazlii de pe crucile viu-colorate, am mers cu Mocănița la Vișeul de Sus și am mers și la Sighetul Marmației unde am intrat într-o fostă închisoare comunistă.

La întoarcere am ocolit puțin și am mers în vizită la vărul bunicului meu care stă în Bihor, undeva in munți. Pe drumul de întoarcere, mama a vrut să ne oprim și în Hunedoara, să vizităm cetatea Sarmizegetusa pe care o descria ca fiind un loc istoric foarte important. Când am ajuns acolo nu am fost foarte entuziasmată, vedeam doar niște bolovani împrăștiați ici colo. Singurul lucru pe care îl consideram interesant era magazinul de suveniruri de la intrare. Sora mea și-a luat o oglindă de buzunar pe care este scris cu litere mari „Sarmizegetusa” și este gravată cetatea văzută de sus. Eu în schimb nu mi-am luat nimic, dar mi se părea foarte interesantă imaginea cetății, deoarece părea ca un labirint greu de pătruns. Începusem să mă simt bine, mă cățăram pe ziduri și săream de pe un zid pe altul. Înaintând mai adânc în misteriosul labirint, am descoperit alături de câteva ruine o coloană înaltă rămasă aproape intactă. Cel mai mult mi-au plăcut „Sanctuarul mare si rotund” și „Discul solar”.

Abia după am aflat că bolovanii pe care m-am cățărat au fost demult capitala Daciei, țara strămoșilor noștri, dacii, și că a fost cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman.

Mi-a făcut plăcere să aflu atât de multe informații noi despre strămoșii mei și să cunosc toate obiceiurile românilor din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

Vremea marilor decizii36

Apreciez că, cel mai important eveniment al domniei de 13 ani a regelui Ferdinand (1914-1927) a fost

decizia de a intra în război, după doi ani de neutralitate, de partea Antantei şi împotriva Puterilor Centrale, deci şi a Germaniei, patria sa natală.

Participarea la Războiul de Întregire Naţională , desfăşurat între 1916-1918, a adus cu sine mari pierderi umane, materiale dar şi regim de ocupaţie militară. Însăşi familia regală a fost obligată, în toamna anului 1916, să se refugieze la Iaşi, din pricina ocupării Dobrogei şi Munteniei de către trupele centralilor. Aceste evenimente au avut ca element declanşator mesajul regelui către soldaţii chemaţi să realizeze ceea ce nicio armată română nu mai făcuse până atunci: integrarea în interiorul aceloraşi graniţe a provinciilor istorice locuite de români. Redăm acest mesaj al regelui Ferdinand, din 15 august 1916.

Ostaşi, V-am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele unde fraţii noştri vă aşteaptă cu nerăbdare

şi cu inima plină de nădejde. Umbrele marilor Voievozi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare ale căror rămăşiţi zac în pământurile ce veţi

dezrobi, vă îndeamnă la biruinţă ca vrednici urmaşi ai ostaşilor care au învins la Războieni, la Călugăreni şi la Plevna.

Veţi lupta alături de marile naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă aşteaptă. Cu bărbăţie să-i îndurăm însă greutăţile şi cu ajutorul lui Dumnezeu

izbânda va fi a noastră. Arătaţi-vă deci demni de gloria străbună. De-a lungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi.

35

Costache Ioana, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la concursul judeţean „Trecutul şi prezentul locurilor în care trăim”, organizat de Colegiul Comercial „Carol I” Constanţa, CAEJ 3996A / 28.31.10.2016. 36

Batman Aylin, elevă în clasa a VIII-a, eseu participant la simpozionul interjudeţean „Imaginea publică a Monarhiei în România 1966-1947”, ediţia 2016.

84

Analizând mesajul regelui observăm că el este plin de semnificaţii istorice, creştine şi adresări familiale. Astfel pe românii aflați în afara României el îi numește „fraţii noştri” şi face apel la sprijinul divinităţii: „cu ajutorul lui Dumnezeu” într-un mod care aduce aminte de domnitorii români medievali. Referindu-se la umbrele lui Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare şi la rămăşiţele care „zac pe pământurile pe care le veţi dezrobi”, mesajul regelui face trimitere la provinciile româneşti aflate sub ocupaţiei străină: Transilvania şi Bucovina. Încurajarea ostaşilor se întăreşte prin evocarea unor victorii răsunătoare, strict în ordine cronologică: Călugăreni (în anul 1595) şi Plevna (în anul 1877).

Evocarea ipoteticii victorii în bătălia de la Războieni în discursul regelui Ferdinand dovedeşte o eroare de documentare. Bătălia de la Războieni (sau Valea Albă) a avut loc în 1476, între armatele Moldovei conduse de Ştefan cel Mare şi cele otomane aflate sub comanda sultanului Mohamed al II-lea şi s-a încheiat cu revanşa turcilor. Prezenţa sultanului, cuceritor al Constantinopolului, a fost determinată de evenimentul petrecut cu un an înainte, în anul 1475, anume victoria lui Ştefan cel Mare de la Vaslui (sau Podu’ Înalt) în faţa lui Suleiman Paşa. Prin urmare, prezenţa luptei de la Războieni în enumerarea unor victorii din trecutul militar o consider o eroare regretabilă.

Din mesajul regelui Ferdinand se desprinde şi menţionarea aliaţilor României din Războiul de Întregire Naţională în expresia „alături de marile naţiuni cu care ne-am unit”. Fiind vorba de Anglia, Franţa sau Rusia (membre ale alianței politice şi militare Antanta sau Tripla Înţelegere), denumirea de „mari naţiuni” este potrivită. În plus, în epocă, curentul pro-Antantă era majoritar aşa încât mesajul regelui este bine primit de către ostaşi şi civili. Remarcăm în mesaj că lipseşte o menţionare expresă a teritoriului Basarabiei ca obiectiv de eliberat de către armata română. Această omisiune este uşor de explicat având în vedere că România anului 1916 se alia cu Antanta din care făcea parte şi Rusia, iar o nominalizare a teritoriului Basarabiei ca obiectiv de eliberat nu putea fi decât o impoliteţe dacă nu o eroare de politică externă. Evenimentele din Rusia (revoluţia bolşevică), din anul 1917, au făcut însă posibilă eliberarea Basarabiei fiind primul teritoriu românesc care s-a unit cu Patria Mamă în anul 1918, la 27 martie. În opinia mea ceam mai importantă decizie politică pe care a luat-o regele Ferdinand a fost de a duce România în vâltoarea primului război mondial care a devenit pentru noi un Război Sfânt de Întregire Naţională. Mesajul regelui Ferdinand din 15 august 1916 a fost începutul succesiunii tumultoase de evenimente din anii 1916 şi 1917 care vor culmina cu înfăptuirea, unică până acum, a unităţii noastre naţionale în anul de graţie 1918. Bibliografie: Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint, 2014 Constantiniu Florin, O istorie sinceră a poporului român, ediţia a III-a, Editura. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003. Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, Bucureşti, 1999.

85

Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX). România în timpul Primului Război Mondial37

Rezumat Lucrarea este structurată pe baza următoarelor cinci idei principale: Situaţia Ţărilor Române în secolul

al XVIII-lea, Pierderile teritoriale din secolul al XVIII-lea, Proiecte politice în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, A doua jumătate a secolului al XIX-lea. De la proiect la realizarea României Mari şi Concluzii.

În Situaţia Ţărilor Române în secolul al XVIII-lea realizez o prezentare a tuturor teritoriilor româneşti având în vedere precizarea statutului internaţional al acestora.

În Pierderile teritoriale din secolul al XVIII-lea am făcut o succintă enumerare a rapturilor teritoriale pe care le-am suferit, analizând contextul extern care le-a favorizat.

În Proiecte politice în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea am evidenţiat rolul elitei politice româneşti în fixarea obiectivelor naţionale.

În A doua jumătate a secolului al XIX-lea. De la proiect la realizarea României Mari, secţiunea cea mai consistentă, am analizat evenimentele şi faptele istorice remarcabile care au constat în materializarea treptată a obiectivelor naţionale fixate prin proiectele elitei politice româneşti.

În Concluzii am argumentat rolul istoriei în viaţa cotidiană bazându-mă pe faptele şi evenimentele prezentate evidenţiind puternicul rol anticipativ pe care-l are.

La începutul secolului al XXI-lea, ne aflăm în situația în care Romania, ca stat național, nu îşi are în interiorul granițelor toate teritoriile. Această situație reprezintă elementul major de actualitate pe care îl oferă tema prezentului eseu, în speţă ,,Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX). România în Primul Război Mondial”.

Anul următor, în 2018, România aniversează centenarul Marii Uniri. Inevitabil, acest eveniment readuce în actualitate acțiunile națiunii române de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea, care au culminat cu Marea Unire, moment de apogeu al națiunii române.

Îmi exprim acordul cu informația din manualul pentru clasa a XII-a, coordonat de prof. dr. Ioan Scurtu, care, la p. 78, arată cum conjunctura care a dus la nașterea României moderne este strâns legată atât de transformările suferite de societatea românească în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cât și de conjunctura internațională în care ,,problema orientală” s-a transformat într-un factor de dezechilibru european.

Situația Țărilor Române în secolul al XVIII-lea În secolul al XVIII-lea, societatea europeană începea să se dezvolte în spiritul Iluminismului, afirmându-

se noi concepte de organizare statală, punându-se în discuție principiul separării puterilor în stat, elaborarea de constituții şi limitarea, iar apoi chiar înlăturarea absolutismului monarhic.

În același timp, Europa asistă la declinul Imperiului Otoman şi la începutul ,,crizei orientale”, dar și la ascensiunea Imperiului Rus şi Habsburgic care urmăresc sa-și impună hegemonia asupra cât mai multor teritorii sau provincii otomane.

Climatul politic existent la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea îi determină pe domnitorii români să pună în aplicare o politică de echilibru față de marile state vecine. Ultimii domni pământeni care au dus o politică externă semnificativă au fost Dimitrie Cantemir (1710-1711), Șerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Începutul secolului al XVIII-lea aduce pentru Moldova și Țara Românească debutul regimului fanariot, regim de dominație otomană care se întinde pe durata unui secol, până în 1821.

Acest regim fanariot a însemnat o accentuare a dominației care a provocat, pe lângă anularea politicii externe proprii, și pierderi teritoriale. Deși în spațiul românesc s-au infiltrat elemente de modernitate, specific occidentale, amprenta regimului a fost una preponderent negativă.

O situație asemănătoare, de prezență a unui regim de dominație străină, se înregistrează și în Transilvania, odată cu instaurarea regimului habsburgic, oficial prin Pacea de la Karlowitz din 1699.

37

Hidan Claudia-Georgiana, clasa a XII-a, referat în vederea admiterii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti, iulie 2017.

86

Situația Dobrogei diferă prin faptul că, din 1418, era sub Imperiul Otoman, organizată în sangeac subordonat pașalâcului Rumeliei, fiind un adevărat loc de transhumanță românesc.

Prin urmare, în secolul al XVIII-lea, situația Țărilor Românești era una problematică din punct de vedere al afirmării pe plan internațional.

Pierderi teritoriale în secolul al XVIII-lea În opinia mea, pierderile teritoriale pe care le-au înregistrat Țările Române în secolul al XVIII-lea au

reprezentat efectul imediat al concurenței ruso-habsburgice și manifestarea ,,crizei orientale”. Mai întâi, am sesizat, conform hărții prezentate în manualul coordonat de profesorul Ioan Scurtu

(p.81), faptul că Țările Române au devenit un adevărat teatru de război pentru marii săi vecini. Mai mult, teritorii românești au devenit ,,piese de schimb” în negocierile din cadrul tratatelor de pace,

unele dintre ele purtate chiar pe teritorii românești. Am remarcat și faptul că toate pierderile teritoriale au avut o dimensiune umană și materială

considerabilă la nivel de secol al XVIII-lea. O simplă enumerare a acestora ne face să realizăm puternicul impact negativ asupra societății românești și numai trecerea timpului a putut să atenueze efectul devastator față de evoluția spre modernitate a societății românești.

Teritoriile pierdute au fost: Hotinul devine raia turcească (1711), Banatul și Oltenia intră sub stăpânirea Austriei (1718- Pacea de la Passarowitz). O oază de speranță este Pacea de la Belgrad (1789) când Oltenia a revenit Țării Românești. Însă Austria anexează Bucovina în 1775, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. Rusia anexează teritorii de la Est de Nistru, în urma Tratatului de pace de la Șiștov, dar și Basarabia,în 1812, printr-un artificiu diplomatic, înşelând vigilenţa diplomaţilor turci (întreg teritoriul dintre Nistru şi Prut fiind denumit arbitrar cu termenul „Basarabia”; aplicabil anterior numai sudului acestui spaţiu, corespunzând viitoarelor judeţe Cahul, Bolgrad şi Ismail).

Prin urmare, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, majoritatea teritoriilor românești se aflau direct sub stăpânire străină: Banat, Transilvania, Bucovina, Basarabia, Dobrogea, iar Moldova și Țara Românească sub influența regimului fanariot, regim aspru de dominaţie otomană. În acest context se vor elabora o serie de proiecte politice care urmăreau obținerea independenței de sub dominație străina, a unirii și modernizării viitorului nou stat, deci crearea statului național român.

Proiecte politice în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea Perioada proiectelor politice a reprezentat o etapă importantă de trasare a obiectivelor națiunii

române. Inițial, boierii sunt cei care redactează o serie de proiecte politice, ca în următoarea perioadă

reformismul să fie preluat de autoritatea centrală. Proiectele au fost sintetizate sub forma memoriilor, a proiectelor de constituție sau a programelor revoluționare.

În 1772, o delegație de boieri înaintează un memoriu Marilor Puteri, aflate la tratativele de pace de la Focșani(conform Ghidului de Pregătire al Examenului de Bacalaureat, p.116). Aceștia cereau revenirea la domniile pământene, respectarea autonomiei și unirea celor două țări sub protecția Austriei, Rusiei și Prusiei. Nouăsprezece ani mai târziu, la Șiștov, Divanul Țării Românești preia din cererile prezentate anterior la Focșani. Prin aceste idei comune, românii vor realiza necesitatea unității naționale în scopul constituirii unui stat unitar.

În același ghid citat la pp. 116-117 aflăm și despre faptul că în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ionică Tăutu redactează ,,Constituția cărvunarilor” care prevedea limitarea puterii domnului și întrevedea pentru prima dată o diferență între puterea legislativă și cea executivă.

Dacă, de facto, protecția rusă a fost instaurată odată cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, de jure regimul de dominație rusească asupra Moldovei şi Țării Românești cunoaște apogeul prin introducerea ,,Regulamentelor Organice”în 1831-1832 în Țara Românească, respectiv în Moldova.

Anii ’30 ai secolului al XVIII-lea aduc o emancipare politică a românilor și o schimbare de atitudine. Memoriile adresate Marilor Puteri sunt înlocuite de retractarea directă a regimului regulamentar.

În 1938, Ion Câmpineanu redactează ,,Actul de unire şi independență” prin care solicită unirea într-un singur stat iar forma de guvernământ a statului să fie monarhia ereditară.

Un alt proiect politic, cu impact într-un viitor apropiat care a pus efectiv bazele statului român modern, s-a desfășurat în contextul revoluției de la 1848.

87

Proiectele politice acelei perioade, chiar dacă au fost soluționate abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au avut un impact definitoriu în conștiința națională. Dorința de reformare a societății a cunoscut un proces evolutiv și a demonstrat urgentarea formării statului național unitar român. Astfel, Prințipurile noastre pentru reformarea patriei și Dorințele partidei naționale din Moldova sunt două dintre proiectele revoluției de la ’48 care aveau în vedere unirea într-un singur stat neatârnat. Prin urmare, concepția despre stat și instituțiile sale, despre drepturile și libertățile cetățenești, prezente în documentele programatice din 1848, dovedesc schimbarea mentalității și receptarea ideilor occidentale(coord. prof. dr. Ioan Scurtu, op.cit., p 79).

A doua jumătate a secolului al XIX-lea. De la proiect la realizarea României Mari După revoluția din 1848, românilor li se oferă o oportunitate extraordinară datorită mișcării unioniste,

coroborată cu un context exterior favorabil. Militând pentru unirea Moldovei și Țării Românești, elita românească aflată în exil este privită cu căldură de statele occidentale, deoarece această unire ar fi limitat puterea Rusiei pe fondul accentuării crizei orientale.

Problema românească ajunge să fie dezbătută de puterile europene în urma războiului Crimeii, 1853-1856, după care se decide organizarea unui Congres de pace la Paris.

În Tratatul încheiat, Rusia ceda sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) Moldovei. În ceea ce privește problema românească, urmau a fi convocate adunări ad-hoc, în vederea consultării românilor din Moldova și Țara Românească.

Astfel, în anul următor au loc Adunările ad-hoc, ale căror rezoluții înaintate Marilor Puteri aveau în vedere numele noului stat, România, și ca statul să fie condus de un prinț străin. Apreciez că această prevedere constituia un avantaj semnificativ pentru tânărul stat, întrucât țara din care provenea prințul străin devenea implicit un partener pe plan internațional.

Însă în 1858, prin Convenția de la Paris, unirea decisă era pur formală. Acest lucru se desprinde din numele statului Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei. Pentru noul stat se impuneau și alegerea de domni diferiți la conducere, de guverne distincte şi de capitale diferite. Conform prevederilor precizate, Convenția de la Paris va avea rol de constituție pentru noul stat până în 1864.

Elita politica românească a găsit în acest act un prilej excepțional și a impus politica faptului împlinit Marilor Puteri, alegându-l pe Alexandru Ioan Cuza domn în Moldova și în Țara Românească, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859.

Se realizează, astfel, statul român modern, care va parcurge etape distincte de consolidare și modernizare, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), iar apoi a lui Carol I de Hohenzollern (1866-1914).

În domnia lui Cuza se disting trei etape: 1859-1862, recunoașterea externă a dublei alegeri și a unirii, 1862-1844, încercările de realizare a reformelor, și 1864-1866, perioada marilor reforme. Prima perioadă reprezintă pasul inițial, cel mai important, anume recunoașterea domniei lui Cuza, fapt ce se va realiza în 1861.

Cea de-a doua etapă are în vedere încercările lui Cuza de a rezolva neajunsurile societății, cel mai important fiind lipsa de pământ a țăranilor. Primul pas a fost secularizarea averilor mănăstirești, în 1863, urmând ca, la cererea domnitorului, Mihail Kogălniceanu să elaboreze un proiect de reformă agrară.

Numai că în Adunarea Legislativă, compusă majoritar din conservatori, propunerea a fost respinsă,cerându-se demisia premierului. Cuza refuză demisia și dizolvă Adunarea Legislativă, decizie în fond necesară pentru a putea pune în aplicare reformele de modernizare.

Această lovitură de stat este urmată de elaborarea unui nou act constituțional,Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris. Noua constituție creștea posibilitatea de votare în rândul populației, în sensul că se scădea censul, dar sporea şi puterile domnului în domeniul legislativ.

Viziunea lui Cuza și lovitura de stat determină o domnie autoritară, fapt ce i-a distanțat pe oamenii politici de domnitor. În acest context se formează ,,monstruoasa coaliție”, alcătuită din conservatori și liberali radicali. Alianța urmărea doar înlăturarea lui Cuza și aducerea unui prinț străin pe tronul țării.

Prin domnia lui Cuza se realizează un pas important în formarea statului național unitar, fiind vorba de Mica Unire, în care s-au pus bazele unei organizări moderne a noului stat și care îl pregătesc pentru etapa monarhiei ereditare.

88

În urma abdicării domnitorului și a refuzului lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, de a veni la tron, situația unirii era în pericol. După îndelungi tratative, regele Prusiei acceptă propunerile diplomaților români iar în țară este adus principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914).

Ideea prințului străin nu a fost singulară în trecutul modernității românești. Ea s-a regăsit în programul Petiția Națională din 1848, apoi în 1856 în cadrul adunărilor ad-hoc în 1857. Mai mult, însuși Cuza a acceptat această idee în momentul abdicării (coord. prof. dr. Ioan Scurtu,op.cit., p.83).

La 10 mai 1866, prințul Carol ajunge la București și depune jurământul de credință față de țară. Maturizarea politică a României se va face sub domnia lui Carol I, câștigând un prestigiu semnificativ pe plan internațional. Un pas important în domnia sa și în crearea statului român modern este adoptarea Constituției din 1866, care consfințea statutul de monarhie ereditară, Parlamentul devine bicameral, iar Carol I obținea dreptul de veto absolut în domeniul legislativ.

De asemenea se introducea și principiul separației puterilor în stat. Actul fundamental a contribuit la instalarea unui echilibru între puterea executivă și cea legislativă, pe baza căruia a fost guvernată România modernă.

Pe de altă parte, crearea statului român modern s-a realizat și pe calea războiului. În timpul lui Carol I, România a participat la războiul ruso-turc din 1877-1878, care pentru noi este cunoscut drept Războiul de Independență. Dependența, ajunsă simbolică,față de Imperiul Otoman, era o piedică în dezvoltarea statului și în crearea de legături și contacte diplomatice. După o serie de tratative, guvernul liberal, condus de I.C. Brătianu, semnează la București, în 4 aprilie 1877,Convenția româno-rusă privind tranzitarea trupelor ruse teritoriului României.

Remarc faptul că se stabilea că Rusia respecta integritatea teritorială și legile statului român, angajându-se să ocolească, în marşul ei spre Balcani, capitala României. Rusia refuză participarea României la război pentru a nu fi nevoită să-i acorde eventuale compensații la tratativele de pace, dar şi poate pentru că urmărea re-anexarea unor teritorii româneşti, pe care le pierduse în urma Războiului Crimeii. La data de 9 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a proclamat independența absolută a României.

Participarea la război a statului român a fost esențială pentru a obține recunoașterea internațională a proclamării independenței de stat. Cea mai mare concentrare de trupe a avut loc la Plevna, însă atacurile armatei ruse asupra Plevnei nu au reușit să învingă armata otomană. Marele duce Nicolae, comandantul trupelor ruse, i-a cerut lui Carol I ajutorul militar, prin trei telegrame, dintre care cea mai cunoscută este cea din 19 iunie 1877. Evident că autorităţile române au răspuns pozitiv solicitărilor Rusiei. Astfel, armata româno-rusă a intrat sub comanda lui Carol. După pierderile grele suferite în cele două atacuri succesive, s-a decis acceptarea propunerii principelui, de asediere a Plevnei. Alte victorii ale armatei române în Balcani au fost la: Vidin, Rahova, Smârdan, Belogratcik şi Opanez. Pentru români, Războiul de independenţă a culminat prin capitularea trupelor otomane la 28 noiembrie 1877, când comandantul Osman Paşa şi-a predat sabia colonelului român Mihail Cerchez, şi nu generalului rus Zotov, recunoscând astfel, indirect, meritul armatei române pe câmpul de luptă.

După război, vor urma două tratate de pace, unul la San Stefano, care va fi anulat, deoarece prevederile sale creșteau puterea Rusiei, fapt ce va nemulțumi Marile Puteri, de altfel neinvitate la aceste tratative;se vor organiza, astfel, noi negocieri de pace la Berlin,cu participarea reprezentanţilor tuturor Marilor Puteri, unde s-a încheiat un nou tratat care recunoștea independența condiționată a României, care trebuia să accepte şi schimbul teritorial propus de Rusia. România cedează sudul Basarabiei și primește în schimb Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Apreciez că acest schimb teritorial încalcă prevederile Convenției din 4 aprilie 1877 și demonstrează lipsa de fair play a Rusiei, având în vedere ajutorul mai mult decât consistent şi cu siguranţă decisiv primit de la statul român în timpul războiului. În plus, României i se cere și modificarea articolului 7 din Constituție, în sensul acordării de drepturi politice indiferent de religie tuturor cetățenilor români. Delegația României, alcătuită din prim-ministrul I.C. Brătianu şi ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, nu a fost primită la tratative, dar i s-a oferit șansa să prezinte un memoriu-protest față de cedarea sudului Basarabiei. Dorințele României au fost total desconsiderate de Marile Puteri, ceea ce demonstrează absența de apreciere la adresa eforturilor făcute de români.

Înclin să opinez că atitudinea marilor puteri față de micile state și interesele acestora nu se schimbă odată cu trecerea timpului. Statele puternice își vor urmări întotdeauna interesul propriu și nu vor ține cont de nevoile altor state decât dacă coincid sau le servesc în anumite conjuncturi. Dacă actualitatea are nevoie

89

de lecţii din trecut, acest caz istoric este unul cât se poate de relevant, furnizând un fundament necesar oricăror demersuri diplomatice, actuale sau viitoare.

Ca efect al evenimentelor din 1877-1878, România se proclamă regat în 1881, iar pe plan internațional, în 1883, aderă în mod secret la Puterile Centrale, tocmai ca o măsură de protecție față de politica Rusiei.

Ultima etapă a crizei orientale, al doilea Război Balcanic, s-a desfășurat în 1912-1913. După primul război, Turcia a fost înfrântă, iar Bulgaria şi-a manifestat nemulțumirea faţă de deciziile conferinței de pace de la Londra, declarându-le război foștilor aliați şi punând astfel în pericol echilibrul de forțe din Balcani. Intervenția României în război, alături de Serbia şiGrecia, a reechilibrat situația prin capitularea Bulgariei, evitându-se astfel intervenția Marilor Puteri.

Tratativele de pace s-au desfășurat la București, iar România a primit de la Bulgaria Cadrilaterul (județele Durostor și Caliacra).

Un an mai târziu a izbucnit Primul Război Mondial, între cele două alianțe politico-militare, Antanta și Puterile Centrale. România a avut ca obiectiv integrarea tuturor provinciilor românești aflate în afara granițelor. Climatul istoric existent în acea perioadă a fost decisiv pentru viitorul statului român. Regele Carol I a convocat la Sinaia, în 3 august 1914, Consiliul de coroană, pentru a lua o decizie în vederea angajării României în conflict. Decizia a fost de a rămâne neutră. În timpul celor doi ani de neutralitate, cele două alianțe au făcut demersuri pentru a atrage România de partea lor. În orice alianţă ar fi intrat, România avea în continuare teritorii de recuperat de la state din alianţa opusă. Apreciez că, între timp, supărarea faţă de atitudinea Rusiei de după Războiul de independenţă se atenuase, în schimb nemulţumirile opiniei publice faţă de tratamentul aplicat românilor din teritoriile stăpânite de Austro-Ungaria au prevalat asupra dorinţei recuperării Basarabiei. Prin urmare, opinia publică își manifesta pregnant dorința de a intra în război de partea Antantei pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei de sub dominație austro-ungară, iar regele Carol I a ţinut cont de dorinţa naţiunii, deşi onoarea militară şi apartenenţa etnică îl făcuseră iniţial să susţină intrarea în război de partea Puterilor Centrale. Abia în 1914 opinia publică a aflat, cu stupoare, de aderarea secretă a României la Puterile Centrale din 1883!

Apreciez că, în mod remarcabil, decizia finală a regelui Carol I a ţinut cont de interesul naţional, şi nu de cel personal. Decizia de neutralitate din august 1914, urmată de intrarea în război în 1916 de partea Antantei, decisă de urmaşul său la tron, regele Ferdinand (1914-1927), se va finaliza, în 1918, cu materializarea proiectelor politice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, de realizare a unităţii statului naţional român. În data de 4 august 1916, România a semnat Tratatul de alianță și Convenția militară cu Antanta. Cele două documente prevedeau obligația statului de a declara război Austro-Ungariei până la 15 august 1916. De asemenea se recunoștea dreptul asupra Transilvaniei, Banatului și Bucovinei, armata anglo-franceză se angaja să inițieze o ofensivă la Salonic pentru a reține trupele bulgare la sud, iar Rusia se angaja să trimită echipamentul militar necesar armatei române.

În august 1916, armata română a început ofensiva în Austro-Ungaria și a trecut Carpații pentru a elibera Transilvania. În septembrie 1916, Bulgaria a declarat război României, iar trupele conduse de feldmareșalul von Mackensen au ocupat Turtucaia, forțând trecerea Dunării. Lipsa de sprijin a aliaților a determinat avantajul Puterilor Centrale. Astfel, frontul de la Salonic nu a fost coordonat corespunzător, iar trupele și echipamentul miliar din partea Rusiei nu au ajuns la timp în Dobrogea.

În noiembrie 1916, armata condusă de von Mackensen a ocupat Bucureștiul. Situația României era critica, iar Casa regală, alături de guvern și autorități, s-a retras în Moldova, tezaurul românesc fiind transportat în Rusia, din motive de siguranţă (unde se află, în mare parte, şi astăzi…).

Cu ajutorul generalului Henri Berthelot și al misiunii militare franceze pe care a comandat-o, armata română s-a reorganizat. Un rol semnificativ l-a avut şi regele Ferdinand care le promite soldaților reformă agrară. Regina Maria a organizat Crucea Roșie și a participat personal la îngrijirea soldaților de pe front. Marile lupte de la Mărăști, Mărășești, Oituz au oprit ofensiva Puterilor Centrale, victorii fără de care România risca sa fie ocupată.

Pe de altă parte, instaurarea guvernului bolșevic în Rusia a schimbat situația de pe frontul de Est. Rusia a încheiat un tratat de pace la Brest-Litovsk, în martie 1918, urmând ca România să procedeze la fel, deoarece era lipsită de sprijin. Tratatul de pace de la Buftea-București din mai 1918 conținea prevederi dure pentru stat. Acesta a fost ratificat de Parlamentul de la București, dar nu și promulgat de Ferdinand, aflat la Iași. În acest timp, Antanta a obținut victorii considerabile, ceea ce a determinat România să reintre în război de partea ei, aflându-se de partea învingătoare la 11 noiembrie 1918.

90

Sfârșitul Primului Război Mondial a adus pentru România împlinirea unui ideal suprem: Marea Unire. Aceasta a fost posibilă datorită eforturilor susținute ale elitei politice din acea vreme și a voinței poporului român. Prima provincie care s-a unit cu ţara a fost Basarabia, la data de 27 martie 1918, urmată de Bucovina, la 28 noiembrie, iar pe 1 decembrie s-a unit și Transilvania.

În fiecare dintre cele trei teritorii unite în anul 1918 cu Vechiul Regat au avut loc adunări populare şi semnarea unor acte / documente prin care reprezentaţii politici ai acestora au optat pentru unirea cu Patria Mamă.

Toate cele trei teritorii s-au prevalat de principiul autodeterminării popoarelor asuprite, susţinut explicit de către Woodrow Wilson, preşedintele SUA, în „Cele 14 puncte”, dar şi de bolșevicii din Rusia. O dată cu dezintegrarea Imperiului rus prin revoluţia bolşevică începută în primăvara anului 1917, popoarele asuprite s-au orientat magnetic fie spre creare de state naţionale, fie spre unirea la statele naţionale existente şi definitivarea acestora. În mod firesc, primul teritoriu românesc care s-a unit cu România a fost Basarabia. Mai întâi se formează Partidul Naţional Moldovenesc, care devine liderul mişcării de emancipare naţională, în aprilie 1917. Au urmat proclamarea autonomiei Basarabiei, în noiembrie 1917 şi alegerile pentru constituirea Sfatului Ţării. Acest organism politic reprezentativ al Basarabiei a proclamat autonomia Republicii Democratice Moldoveneşti, în decembrie 1917.

Consider că a fost oportună solicitarea, de către Sfatul Ţării, a ajutorului armatei române pe fondul pericolului de preluarea a puterii politice la Chişinău de către bolşevici. Prezenţa armatei române a fost dorită şi din cauza retragerii trupelor ruse dezorganizate care provocau instabilitate. Conform manualului prof. dr. Scurtu (p. 90), în Basarabia au fost trimise patru divizii româneşti pentru restabilirea ordinii.

În mod simbolic, independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti a fost proclamată la 24 ianuarie 1918. Unirea cu România a fost votată de către Sfatul Ţării la data de 27 martie 1918, iar primul-ministru al României de la acea dată, Alexandru Marghiloman, a fost invitat la Chişinău pentru a asista la acest eveniment şi pentru a lua act în numele regelui Ferdinand. Dintre liderii politici basarabeni care s-au remarcat în efortul pentru unire menţionez pe Ion Inculeţ şi pe Pantelimon Halippa. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă s-a făcut prin Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România care se întemeiază „puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe principiul ca popoarele singure să-şi hotărască soarta lor” (coord. prof. dr. Ioan Scurtu, op. cit., p. 92).

Unirea Bucovinei cu România s-a precipitat în toamna anului 1918 din cauza amenințărilor de dezmembrare şi ocupare manifestată de autorităţile de la Viena şi de Ucraina. Autorităţile bucovinene au convocat un Congres General al Bucovinei, în 28 noiembrie 1918. Apreciez faptul că din acest congres au făcut parte reprezentanți ai românilor dar şi ai minorităţilor naţionale. Unul dintre liderii politici bucovineni care s-au remarcat în efortul pentru unire a fost Iancu Flondor. Unirea Bucovinei cu România s-a făcut prin Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România care îşi întemeiază decizia „în numele suveranităţii” (ibidem.)

Unirea Transilvaniei cu România s-a făcut pe fondul „radicalizării mişcării de emancipare naţională exprimată prin intenţii iredentiste faţă de imperiul (austro-ungar) şi de unire cu România” (ibid., p. 90). Românii transilvăneni au respins manifestul „Către popoarele mele credincioase” al împăratului austro-ungar şi au adoptat „Declaraţia de la Oradea”, care „echivala cu o adevărată proclamare a independenţei” (ibid.). Acest act a fost citit de deputatul Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta însă a fost respins de către majoritatea maghiară. Organul politic reprezentativ al românilor din Transilvania a devenit Consiliul Naţional Român Central care a lansat manifestul Istoria ne cheamă la fapte, care fixa organizarea unei Adunări Naţionale a românilor la Alba Iulia, în data de 1 decembrie 1918.

Constatăm că alegerea locului pentru desfăşurarea Adunării Naţionale a românilor nu a fost întâmplătoare. Alba Iulia, străveche aşezare dacică şi cetate romană, a fost oraşul în care Mihai Viteazul, domul Ţării Româneşti, intra triumfal, la 1 noiembrie 1599, după victoria de la Şelimbăr. Unirea conjuncturală din perioada Evului Mediu a devenit un adevărat simbol şi obiectiv naţional în Epoca Modernă. Mai mult, Alba Iulia a fost locul supliciului liderilor ţăranilor români răsculaţi în anul 1784, Horea, Cloşca şi Crişan. Astfel, Alba Iulia avea toate recomandările istorice pentru a deveni un oraş simbol etern în istoria naţională.

În prezenţa celor 1228 de delegaţi aleşi de circumscripţiile electorale şi a peste 100 000 de participanţi la Marea Adunare Naţională, s-a adoptat Rezoluţia de unire. Apreciez viziunea politică a liderilor politici transilvăneni care au prevăzut principiile democratice de organizare a României după Unire, dar şi spiritul prevăzător şi realist de conducere al Transilvaniei după 1 decembrie 1918, prin instituirea celor două instituţii politice: Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent. Dintre liderii politici transilvăneni care s-au remarcat în

91

efortul pentru unire menţionez pe Alexandru Vaida Voievod, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu.

Prin urmare, s-a format România Mare, România dodoloață, după cum spuneau contemporanii, creându-se, cu alte cuvinte, statul național unitar mult dorit. Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri s-a făcut în Cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920) prin tratatele de pace de la Neuilly (cu Bulgaria), Saint-Germain (cu Austria), Trianon (cu Ungaria) şi prin Tratatul de la Paris (din 1920, singurul tratat care nu a fost de pace). Pe plan intern, treptat, pe baza Constituției din 1923, se vor pune bazele temeinice ale democrației interbelice adaptate la noua realitate socială, politică și economică de după Marea Unire.

Concluzii Istoria este magistra vitae iar incursiunea prin evenimentele secolelor XVIII-XX ne arată mult mai mult

decât o enumerare de date şi de personalităţi. Este o adevărată resursă pentru a înţelege mecanismele prezentului şi pentru a anticipa deciziile care se pot lua la cel mai înalt nivel.

Faptele istorice prezentate în înșiruirea lor cronologică şi logică prezintă anumite elemente reper:

articularea unor proiecte politice în jurul ideii de unitate şi independenţă,

tenacitatea elitei româneşti realizarea acestor proiecte politice,

prezenţa factorului extern cu valenţe negative (regimul fanariot, protectoratul rus, dominația habsburgică şi austro-ungară) şi pozitive (atitudinea Franţei faţă de „problema românească”),

politica de echilibru între Marile Puteri promovată de români,

suferirea unor pierderi teritoriale conjuncturale,

promovarea unei politici externe constant defensive, orientate spre apărarea propriului teritoriu,

încheierea unor alianţe cu scop defensiv (cu Puterile Centrale, în anul 1883) sau care să sprijine realizarea unităţii naţionale (cu Antanta, în anul 1916),

realizarea unităţii naţionale pe cale diplomatică sau militară, în mod treptat, şi obţinerea recunoaşterii internaționale,

declararea independenţei naţionale şi obţinerea recunoaşterii internaţionale, În anul 2017, România face parte din NATO (din anul 2004) şi din Uniunea Europeană (din anul 2007).

Integritatea teritorială este garantată. Modificările de graniţă par îngheţate. Centenarul Marii Uniri şi al încheierii Marelui Război vor readuce în actualitate, pe plan intern, acțiunile națiunii române, iar pe plan extern, acţiunile foştilor al aliaţilor din Antantă (inclusiv controversatul moment al ieşirii separate din război a Rusiei şi motivarea neparticipării ei la Conferinţa de Pace de la Paris). Bibliografie

COPOERU Lucia, POP Corina, Istoria pe înţelesul tuturor. Ghid de pregătire a Examenului de Bacalaureat 2016, Editura Delfin, Bucureşti, 2015.

SCURTU Ioan (coord.), DONDORICI Florentina, IONESCU Vasile, LICA Elena Emilia, OSANU Octavian, POAMĂ Emil, STOICA Relu, Istorie: manual pentru clasa a XII-a, Editura Gimnasium, Târgovişte, 2007.

92

VII. Bune practici – proiecte jurnalistice CT29NOI, număr unic, anul şcolar 2003-2004

93

94

95

Revista „Delfinii”, nr. 11-12, anul şcolar 2013-2014

96

97

Jurnal de mare! clasă – revista clasei a V-a B, nr. 1-2, anul şcolar 2014-2015

Jurnal de clasă® Revista clasei a V-a B din Şcoala Gimnazială nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa. Număr dublu

Coordonator: profesor diriginte ROŞIORU Mirela

Redactor-şef: CORCHEŞ Radu-Daniel Redactor şef-adjunct: MUŞAT Andrei-Ioan

Redacţia (numeroasă... cam cât e.. întreaga clasă!):

BARBU Ioan-Alexandru, BĂRĂITARU Andrei, BOGHEAN Răzvan, BUZATU Alexandru, BUZBUCHI Matheo, COJOCARU Mara Ioana, CONSTANTINESCU Bogdan-Sebastian, COTEANU Alina-Maria, DINU Sergiu, DOGARU Bianca-Gabriela, DORNEANU Andrei-Alexandru, DUMITRU Cristian-Gabriel, FĂCĂLĂU Alexandru-Ionel, FRĂŢILĂ Andra-Evelin, FRUJINĂ Robert-Cristian, GHERGHIŞAN Andrei-Vlad, ILIE Rareş-Mihail, IVĂNCESCU Simina-Cristina, LUPU Ana-Maria, MIHALACHE Raluca, MOLDOVEANU Maria-Alexandra, OMER Naser, POP Alexandra-Agnes, RĂDOI Teodor-Luca, RĂILEANU Rareş-Mihai, SASU Sabrina, SECELEANU Rareş, ŞUMILĂ Iulia

mare!

98

EDITORIAL: „De ce o revistă a clasei?” (Roşioru Mirela, diriginte)

Nimic mai simplu. Orice proiect colectiv care poate consolida, în cadrul orelor de dirigenţie, legăturile dintre 30 de colegi de clasă, proveniţi din clase şi şcoli diferite, trebuie încurajat, susţinut.

Orice cuvânt împreună, care ne aduce, la început de drum, mai aproape unul de celălalt, devenit atât prilej de introspecţie cât şi act de comunicare, resort al cunoaşterii, dar şi al autocunoaşterii, merită rostit.

Rezultatele ne-au întrecut cu mult aşteptările, entuziasmul dovedit de micii redactori din clasa a V-a B conturând deja, în cazul unora dintre ei, abilităţi de viitori profesionişti în ale scrisului!...

Şi nimic mai complicat, în acelaşi timp. Dacă, în cadrul unei şcoli de top se poate găsi relativ uşor o echipă de elevi cu aplecare către scris, nu e la fel de facil să îndrumi pe calea jurnalismului o întreagă clasă, măcar în scopul consolidării spiritului de echipă, ca team-building, dar şi cu speranţa unei reuşite în plan profesional.

(Re)Prezentându-se, fiecare pe sine şi alături de colegi şi de întreaga clasă, elevii au atins ambele obiective, transformând un album de amintiri sau un jurnal al clasei într-o revistă bine întocmită, cu conţinut bogat, autentic şi relevant pentru frumoasa vârstă pe care o străbat, de care pot (şi vor putea) fi (întotdeauna) mândri!...

Fotografii din arhiva personală a dirigintei.

99

VIII. TIC – TAC. Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării - Tehnologii de Aprofundare a Comunicării

Optimizarea predării prin folosirea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare38 Dezvoltarea impetuoasă a tehnologiei informaţionale şi de comunicare acum în plin sec. XXI, ca şi prezenţa din ce în ce mai pregnantă a acestora în toate sectoarele de activitate cotidiană, influenţează vizibil modalitatea de instruire şi educare a copiilor şi tinerilor. În acelaşi timp cu progresul TIC a apărut tendinţa de ordonare a variatelor tehnici în "sisteme multimedia" care tind să prezinte conţinuturile în forme variate multimedia. Multimedia este o sumă de medii de prezentare folosită simultan pentru o comunicare vizuală şi auditivă. Acest termenul este adeseori folosit pentru a denota animaţiile, sunetele, textele sau secvenţele video. În procesul instructiv-educativ TIC a fost transformat în metodologii de instruire ca: Inserţiile tehnologice (folosirea calculatorului) în sistemul tradiţional de predare - învăţare; Instruirea asistată pe calculator - IAC; E-lerning - conceput ca învăţare asistată de calculator şi Internet. Folosirea inteligentă şi creativă a TIC în actul predării este condiţionată de câţiva factori prealabili. Astfel pentru utilizarea multimedia în şcoală cadrul didactic trebuie să aibă cunoştinţe bune de utilizare a calculatorului şi de navigarea web ca mijloace de căutare, ordonare şi stocare a informaţiilor. Pe lângă acestea mai este necesară existenţa unei dotări corespunzătoare la clasă, ca şi dorinţa cadrului didactic de a-şi optimiza desfăşurarea orelor de curs.

Avantajele utilizării TIC la orele de curs sunt multiple: se extinde aria surselor şi resurselor a elevilor şi cadrelor didactice; se captează eficient atenţia elevilor; se dinamizează procesul didactic; se realizează o mai bună fixare a cunoştinţelor predate; se asigură o abordare a curriculumului din perspectivă interdisciplinară, multidisciplinară şi transdisciplinară (se renunţă la monodisciplinaritate); se creează noi oportunităţi de autoinstruire şi autoeducaţie; se creşte gradul de autonomie şi autocontrol al elevilor; se pot folosi la clase diferite timp de mai mulţi ani. Cadrul didactic îşi dezvoltă prin urmare un nou rol la catedră, acela de coordonator. În această calitate el orientează transmiterea fluxului comunicaţional pe traseul profesor - elev - calculator. Tot odată factorul "timp" este de partea profesorului deoarece are poate organiza şi structura optim conţinuturile învăţării, are posibilitatea de a exersa gândirea critică a elevilor în paralel cu stimularea creativităţii acestora. Dezavantajele utilizării TIC la orele de curs pot fi: lipsa disponibilităţii / motivaţiei cadrului didactic pentru o astfel de muncă; lipsa dotărilor corespunzătoare la clasă; reducerea până la înlăturare a"funcţiei" cadrului didactic de "distribuitor de cunoştinţe"; riscul folosirii ineficiente a multimedia în timpul procesului didactic. Exemplificăm mai jos câteva modele diferite ale multimedia ce le-am creat / folosit cu succes la clasa. Ele pot fi vizualizate pe www.didactic.ro la ID-ul "rosioru", putând fi îmbunătăţite în mod curent. Power-Point - Oportunităţi Power-Point pentru Istorie: prezentarea documentelor istorice care atestă evenimentele; prezentarea vestigiilor istorice; derularea evenimentelor (o prezentare integratoare cu animaţie şi sunet va fi de neuitat pentru elevi). Participanţii la diferite evenimente (revoluţii, războaie, mişcări populare) pot fi prezentaţi profesionist (utilizând imagini de epocă, secvenţe din filme,etc). Exemple: Istorie clasa a V-a, unitatea de învăţare: “Roma antică”. Sunt exemplificate două lecţii ce se pot desfășura folosind prezentări pps pentru Cultura Romei antice şi pentru evaluarea unităţii de învăţare. Cultură civică - clasa a VII-a, unitatea de învăţare “Mass-media şi opinia publică”, lecţia “Publicitatea – sufletul comerţului”, se poate dinamiza predarea printr-un pps în care este prezentată “Istoria publicităţii”. Acest pps a fost evaluat la concursul naţional "PROFESOR EUROPEAN – CELE MAI BUNE LECŢII DE EDUCAŢIE / CULTURĂ CIVICĂ EUROPEANĂ" (2006) organizat de Delegaţia Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a ocupat locul II alături de alte materiale didactice.

Mesajul publicitar - Un film tematic (cu mesaj antifumat) poate contribui la optimizarea predării ca şi la sporirea gradului de participare al elevilor în procesul predării. Elevii pot deveni ei înşişi creatori ce materiale didactice auxiliare după modelul prezentat. Impactul asupra elevilor este maxim, informaţiile sunt reţinute cu un grad sporit. Un astfel de mesaj publicitar poate fi folosit cu succes atât la ora de cultură civică, cât şi orele

38

Articol publicat în revista NOI ŞI DASCĂLII NOŞTRI (ISSN 1843 - 2506) - Optimizarea predării Istoriei prin folosirea noilor Tehnologii Informaţionale şi de Comunicare (TIC), nr. 9/2008.

100

de biologie sau de consiliere (se asigurară astfel o abordare transdisciplinară a curriculumului, alături de una multidisciplinară).

Karaoke - Limbile moderne pot beneficia de o metodă inedită de predare-învăţare, bazată pe suportul multimedia: astfel, prin vizionarea unor fragmente de film, audiţia unor piese muzicale sau prin karaoke se dobândesc foarte uşor deprinderi de pronunţie corectă, precum şi competenţe practice lexicale şi gramaticale. Elevii care sunt mari amatori de audiţii muzicale, găsesc în karaoke un mijloc ideal de a se distra învăţând. Propun câteva piese de muzică disco în limbile franceză şi engleză pe care le putem descărca liber de pe net şi care "prind" la elevi: Allizee / France Gall - Ella elle l'a; Britney Spears – Baby one more time;Emilia – Big big world. Nu toate cadrele didactice au disponibilitatea utilizării TIC. Prin urmare trebuie identificate acele căi şi mijloace optime pentru atragerea şi stimularea cadrelor în această direcţie. Am astfel câteva propuneri în acest sens: motivarea cadrelor didactice, cât şi a elevilor, pentru realizarea / găsirea de modele multimedia ce se pot utilizata cu succes în procesul instructiv-educativ; întâlniri metodico-didactice (cerc pedagogic) în care să aibă loc schimb de informaţii şi materiale didactice auxiliare (realizări proprii) şi unde fiecare cadru didactic să realizeze cel puţin un suport multimedia pe care să-l prezinte la şedinţele cercurilor pedagogice; elaborarea de manuale, caiete de aplicaţii ş.a. în format electronic pentru fiecare disciplină; organizarea pe lângă I.Ş.J. a unui organism tip "Centru" TIC care să ofere consultanţă de specialitate pentru cadrele didactice, precum şi a unităţilor de învăţământ care intenţionează să se doteze / modernizeze cu echipamente şi laboratoare multimedia; promovarea unei campanii pentru dotarea fiecărui cadru didactic cu un calculator.

Din pledoaria pentru utilizarea TIC am sintetizat câteva constatări şi concluzii după cum urmează: în spaţiul Uniunii Europene folosirea multimedia la orele de curs este o obişnuinţă curentă; folosirea multimedia în şcoala românească a devenit o necesitate în contextul transformărilor profunde prin care trece învăţământul românesc după 1990 şi al integrării în Uniunea Europeană; auxiliarele didactice moderne asigură o atractivitate şi o accesibilitate sporită orei de curs; folosirea TIC asigura statutul de materie favorită în rândul elevilor; promovarea şi motivarea (financiară) a utilizării TIC în mod curent de către cadrele didactice.

101

Alexandru Ioan Cuza şi crearea României moderne 39

Abstract „Alexandru Ioan Cuza şi crearea României Moderne” este o aplicaţie software realizată în cadrul proiectului

POSDRU/57/1.3/S/34533 „Profesorul – creator de soft educaţional” implementat de M.C.T.S. în parteneriat cu SIVECO România. Din cele 1568 de softuri educaţionale realizate în cadrul proiectului, această aplicaţie a fost una dintre cele 20 selectate şi prezentate la Conferinţa Naţională a proiectului de la Sinaia, din 23-26 august 2011. Conţinutul didactic se adresează disciplinei Istorie, clasa a VIII-a. A fost proiectat respectând programa școlară pentru disciplina Istorie în anul şcolar 2011-2012, succesiunea cadrelor, noţiunile cheie boldate şi hyperlink-urile, imaginile istorice, harta interactivă, „Sarcinile de lucru pentru elevi”, „Verificarea cunoştinţelor pentru elevi”, „Resursele educaţionale” şi „Evaluarea finală” contribuind, în mod real, la formarea competenţele specifice disciplinei.

1. Introducere Se prezintă într-un mod interactiv tema Unirii Principatelor Române din 1859 şi domnia lui Alexandru

Ioan Cuza, pentru clasa a VIII-a. Prezentând conţinuturi esenţiale în cadrul unităţii de învăţare „Constituirea României Moderne”, softul educaţional ajută elevii în: rezolvarea unor situaţii-problemă prin utilizarea adecvată a surselor istorice referitoare la contextul intern şi internaţional al dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, stabilirea unor relaţii între marile reforme şi motivele detronării, analizarea acestora sau formularea unor opinii referitoare la perioada 1853-1866, pe baza surselor istorice. Întreaga aplicaţie se recomandă să fie utilizată ca auxiliar în actul predării şi nu intenţionează să elimine prezenţa cadrului didactic.

2. Structura aplicaţiei Modalitatea de prezentare a conținuturilor didactice este sub forma unor cadre interactive, simple,

accesibile şi unitare. Cadrul de debut („Acasă”) prezintă următoarele elemente: meniul interactiv în stânga, în centru o tablă neagră – ca suport virtual – pe care apar informaţii suplimentare, o imagine clasică care-l reprezintă pe Alexandru Ioan Cuza (pictura lui Carol Popp de Szathmary) şi trei „sfaturi” pentru elevi în partea de jos a cadrului „Acasă”. Meniul cuprinde următoarele link-uri corespunzătoare momentelor desfăşurării temei: „Contextul european (1848-1856)”, „Adunările ad-hoc (1857)”, „Conferinţa şi Convenţia de la Paris (1858)”, „Adunările elective (1859)”, „Domnia (1859-1866)”, „Abdicarea (1866)”. Fiecare moment-cadru se încheie cu „Sarcini de lucru pentru elevi” şi „Verificarea cunoştinţelor”. Meniul se continuă cu „Evaluare”, „Bibliografie”, „Resurse educaţionale” şi „Povestiri istorice”.

Figura 1. Interfaţa „Acasă”

39

Articol, semnat împreună cu Mădălin Roşioru, în volumul colectiv al Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual, ediţia a IX, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011, pp. 192-197.

102

3. Prezentarea aplicaţiei 3.1. „Contextul european (1848-1856)” Prezintă succint patru momente esenţiale care formează contextul internaţional ce a determinat

unirea Principatelor Române şi anume: Convenţia de la Balta Liman, Mişcarea unionistă, Războiul Crimeii şi Congresul de pace de a Paris. Cuvintele scrise cu bold reprezintă noţiuni cheie ale momentului: „caimacami”, „mişcare unionistă”, „activitate în exil”, „asociaţii, publicaţii, memorii”, „Congresul de pace de la Paris (1856)”, „garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri”, „Sudul Basarabiei”, „Adunări ad-hoc”. Se trece cursorul peste ele, iar pe tablă apar explicaţiile suplimentare sau definiţii. La trecerea cursorului peste imaginea cupei omagiale apar detalii despre ea tot tabla neagră. Momentul-cadru se continuă cu „Sarcini de lucru pentru elevi” sub forma unor situaţii-problemă pe care profesorul le poate exploata în prezentarea unor evenimente, situaţii, fapte etc. care nu sunt menţionate expres în conţinutul didactic al softului considerând că se depășește cadrul programei şcolare şi timpul alocat temei (de exemplu tema contribuţiei Masoneriei în realizarea Unirii Principatelor).

Figura 2. Interfaţa „Contextul european (1848-1856)”

Cadrul se încheie cu „Verificarea cunoştinţelor” sub forma unui mini-test cu itemi de alegere duală (de

tipul Adevărat / Fals). După bifarea tuturor răspunsurilor pe care elevul le consideră corecte, acesta are un buton de verificare, după apăsarea căruia îi apare următoarea situaţie statistică: număr de întrebări, răspunsuri corecte, incorecte, procentaj răspunsuri corecte, data testului (zi, lună, an), rezultat. Testul este anonim şi poate fi repetat. Prin această verificare se realizează un feed-back imediat atât pentru profesor care are o măsură imediată şi cuantificabilă a calităţii informaţiilor reţinute de elevi, cât şi pentru elevi care primesc instantaneu rezultatul muncii lor.

3.1. „Adunările Ad-hoc (1857)” Prezintă succint importanţa acestor adunări cu caracter reprezentativ şi consultativ, momentul

falsificării alegerilor din Moldova, compromisul de la Osborn dintre împăratul Napoleon al III-lea şi regina Victoria precum şi conţinutul Rezoluţiilor adunărilor ad-hoc. Momentul-cadru este completat de următoarele imagini istorice: figurile împăratului Franţei şi reginei Angliei şi insigna de deputat în Adunarea ad-hoc. Termenii cheie din acest moment sunt: „ad-hoc”, „Osborn”, „rezoluţie”, „capitulaţii”, „prinţ străin”. Aceşti termeni, alături de „Sarcinile de lucru pentru elevi” contribuie la rezolvarea unor situaţii-problemă prin utilizarea surselor istorice. Finalul este marcat de acelaşi mini-test anonim, cu itemi de alegere duală de tipul Adevărat / Fals.

103

3.3. „Conferinţa şi Convenţia de la Paris (1858)” Prezintă întâlnirea celor şapte Mari Puteri din 1858 pentru stabilirea viitoarei organizări a Principatelor

Române şi conţinutul Convenţiei de la Paris care va avea timp de şase ani (1858-1864) statut de constituţie. Termenii-cheie explicaţi prin hyperlink-uri care apar pe tabla neagră sunt: „constituţie”, „Comisia Centrală de la Focşani”, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie”, „votul censitar”. Momentul-cadru se încheie cu „Sarcini de lucru pentru elevi” şi „Verificarea cunoştinţelor” sub forma mini-testului cu itemi de alegere duală.

3.4. „Adunările elective (1859)” Prezintă modalitatea de realizare a Unirii Principatelor prin dubla alegere în funcţia de domn a lui

Alexandru Ioan Cuza. Momentul-cadru are inserate trei „Izvoare istorice” care apar in extenso pe tablă. Se oferă cadrului didactic libertatea de a utiliza creativ aceste surse istorice în cadrul lecţiei. Momentul este completat de două imagini istorice: o pictură de epocă reprezentând momentul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn şi drapelul Principatelor Unite. „Sarcinile de lucru” antrenează gândirea critică la elevi şi-i încurajează să formuleze opinii. Şi acest moment se încheie cu „Verificarea cunoştinţelor” prezentând acelaşi exemplu de test anonim cu itemi de alegere duală.

3.5. „Domnia” Este cel mai consistent moment-cadru prezentând într-o manieră obiectivă şi sintetică domnia de

şapte ani a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Vocabularul ascuns al momentului este reprezentat de următoarele hyperlink-uri: „recunoaşterea dublei alegeri”, „Marile Puteri”, „armata”, „primul guvern unic”, „legea secularizării averilor mănăstireşti”, „drapelul naţional”, „plebiscit”, „Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris”, „plebiscit”, „legea agrară”, „legea instrucţiunii publice”, „Codul civil”, „Codul penal”, „recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”. Toate aceste noţiuni-cheie de istorie reprezintă fundamente pentru analizarea faptelor istorice specifice perioadei şi compararea informaţiilor din surse istorice diferite. Imaginile istorice care completează cadrul îi reprezintă pe: Ioan Emilian Florescu (primul ministru român al armatei), Barbu Catargiu (primul şef de guvern al Principatelor Unite) şi Mihail Kogălniceanu (primul ministru al Principatelor în timpul guvernării căreia se înfăptuiesc cele mai importante reforme). Harta prezintă la trecerea cursorului peste fiecare provincie istorică: denumirea provinciei şi statutul ei. „Sarcinile de lucru pentru elevi” sunt continuate şi cu „Sarcini suplimentare de lucru” datorită consistenţei informaţionale a momentului-cadru. Aceste contribuie la exersarea gândirii critice a elevilor, încurajarea formulării unor opinii dar şi la analizarea de fapte istorice. Cadrul se încheie cu „Verificarea cunoştinţelor” similară cu celelalte verificări, asigurând astfel feed-back-ul imediat.

3.6. „Abdicarea” Descrie momentul de final al domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Hyperlink-urile care completează

informaţiile sunt „monstruoasa coaliție”, „lovitura de stat” şi „locotenenţa domnească”. Imaginea emblemă a acestui moment este reprezentată de semnătura olografă a lui Alexandru Ioan Cuza. Prezintă în final „Sarcinile de lucru pentru elevi” şi „Verificarea cunoştinţelor”, raportate la conţinutul momentului, similare ca formă cu celelalte momente.

3.7. „Evaluare” La sfârşitul parcurgerii tuturor conţinuturilor prezentate în cele şapte momente-cadru ale aplicaţiei elevii îşi verifică cunoștințele printr-un test de tip grilă, cu itemi de alegere multiplă. Elevul îşi înregistrează numele, prenumele şi clasa. După înregistrare elevii dau click pe butonul „ÎNCEPE”, deschizându-se un test te tip grilă, cu 40 de itemi cu alegere multiplă. Timpul de rezolvare recomandat este de 50 de minute. În funcţie de nivelul clasei intervalul poate fi micşorat. La finalizarea testului elevul apasă butonul „VERIFICARE” din dreapta-sus. Se deschide o fereastră nouă în care se găseşte: o casetă centralizatoare a răspunsurilor, numele şi prenumele elevului, clasa, itemii testului cu indicarea: răspunsului corect, răspunsului greşit, răspunsul dat de elev, durata testului, data şi rezultatul acestuia cu două zecimale. Spre deosebire de mini-testele anterioare, intermediare, acest test final nu mai poate fi repetat.

104

Figura 3. Interfaţa „Evaluare” după verificarea răspunsurilor

3.8. „Bibliografie” Prezintă o listă generală de cărţi istorice recomandate pentru cercetarea sau aprofundarea

conţinuturilor prezentate.

3.9. „Resurse educaţionale” Sunt alcătuite din trei secţiuni prezentate într-un cadru: o schemă simplificată a lecţiilor în format pdf

care poate să fie printată, o axă cronologică a principalelor evenimente istorice prezente în aplicaţie şi un link spre un film documentar (Youtube).

3.10. „Povestiri istorice” Prezintă textele a două povestiri istorice clasice despre domnia lui Alexandru Ioan Cuza ale căror autor

este Ion Creangă: „Moş Ion Roată şi Unirea”, „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”. Textele sunt completate de desenele originale ale ediţiei tipărite.

4. Detalii tehnice Aplicaţia software a fost realizată sub forma unui site, în HTML, CSS şi Java script.

5. Plus-valoarea aplicaţiei S-a constatat dificultatea realizării de soft-uri educaţionale pentru disciplina istorie atunci când

conţinutul didactic nu este un război, o invazie, o modificare spectaculoasă de graniţă şi / sau statut, prezentări de arme etc., cu alte cuvinte atunci când conţinutul didactic prezintă evenimente mai puţin spectaculoase pentru elevi, precum conferinţe, tratate, măsuri legislative etc. Prezenta aplicaţie are meritul de a fi tratat tocmai un conţinut didactic dificil din punctul de vedere al creatorului de soft educaţional şi se doreşte un auxiliar al profesorului în timpul şi la sfârşitul lecţiei. Prezentarea software respectă programa şcolară pentru disciplina Istorie la nivel de gimnaziu, contribuie la formarea de competenţe specifice disciplinei, oferă profesorului şi elevilor o posibilă schemă a lecţiilor prin prezentările din momentele-cadru, prezintă un „vocabular ascuns” prin cele 38 de hyperlink-uri ale termenilor cheie scriși cu bold, înfăţişează o hartă interactivă situaţiei Principatelor Unite şi a teritoriilor româneşti din afara graniţelor, realizează o evaluare şi un feed-back continuu prin „Sarcinile de lucru” şi „Verificarea cunoştinţelor” cu itemi de alegere duală de la fiecare moment-cadru, realizează o evaluare finală prin testul final cu itemi de alegere multiplă, prezintă o

105

posibilă listă de lucrări istorice care pot fi aprofundate în cadrul „Bibliografiei”, expune o cronologie a evenimentelor majore din cadrul aplicaţiei, include un film documentar (preluare Youtube), pune la dispoziţie o variantă de schemă a lecţiei în format .pdf care poate fi printată şi se încheie cu două povestiri istorice clasice despre Domnul Cuza.

6. Bibliografia [1] Virgil Frunză, Teoria comunicării didactice, Ovidius University Press, Constanţa, 2003. [2] Vasile Pascu, Istoria modernă a românilor 1821-1918, Editura „Clio Nova, Bucureşti, 1996. [3] Delia Oprea (coord.), Profesorul creator de soft educaţional, suport de curs, f. e., Bucureşti, 2010.

106

Impactul şi rolul site-urilor unităţilor de învăţământ preuniversitar 40

Abstract Site-urile unităţilor de învăţământ preuniversitare au devenit un instrument util şi relativ facil de asigurare a

vizibilității acestora prin informațiile pe care le oferă despre structura / misiunea / viziunea / resursele / performanţele etc. lor. În acelaşi timp, aceste site-uri pot fi instrumente de comunicare şi de creare de imagine, asigurând o creştere a audienţei interne, mai ales în rândul elevilor şi părinţilor, dar şi o creştere a audienţei externe, în rândul comunităţii locale, naţionale şi chiar internaţionale. Rezultatele obţinute la concursurile şi olimpiadele şcolare, informaţiile utile despre înscrierile la clasa pregătitoare, rezultatele Examenelor Naţionale sau ale Bacalaureatului, popularizarea proiectelor eTwinning sau Comenius îşi găsesc astăzi locul pe site-urile proprii ale unităţilor de învăţământ preuniversitar contribuind în mod direct la creşterea competitivităţii.

[Ref.: http://scoala6constanta.wordpress.com]

1. Introducere Site-urile unităţilor de învăţământ preuniversitare au devenit un instrument util şi relativ facil de

asigurare a vizibilității acestora prin informațiile pe care le oferă despre structura / misiunea / viziunea / resursele / performanţele etc. lor. În acelaşi timp, aceste site-uri pot fi instrumente de comunicare şi de creare de imagine, asigurând o creştere a audienţei interne, mai ales în rândul elevilor şi părinţilor, dar şi o creştere a audienţei externe, în rândul comunităţii locale, naţionale şi chiar internaţionale.

2. Studiu de caz: Site-ul Şcolii Gimnaziale nr. 6 „Nicolae Titulescu” Constanţa Actualul site al Şcolii Gimnaziale nr. 6 „Nicolae Titulescu” Constanţa a fost creat în noiembrie 2011 şi

lansat oficial de Ziua Şcolii (6 decembrie) fiind accesibil la adresa http://scoala6constanta.worpress.com. După circa doi ani de existenţă şi peste 100.000 de accesări (cifră remarcabilă pentru o şcoală gimnazială mică, de circa 400 elevi) suntem în măsură să analizăm, pas cu pas, problemele cu care ne-am confruntat, opţiunile făcute, soluţiile adoptate, variantele posibile, modalităţile de adaptare la situaţia dată şi poziţionarea întregului proiect faţă de alte proiecte similare (unele mai complexe sau mai spectaculoase) ale altor şcoli, cu alte particularităţi.

2.1. Alegerea responsabilului Înaintea acestuia au existat nu mai puţin de cinci site-uri ale şcolii, toate începute, neactualizate şi

abandonate de iniţiatorii lor, din diverse raţiuni, subiective şi obiective, pe care le-am analizat înainte de demararea noului proiect, pentru a nu repeta „greşelile trecutului”.

Am remarcat, din analiza situaţiei preliminare, că problema cea mai dificilă, în cazul unui site şcolar, nu este de ordin tehnic şi nu constă în crearea propriu-zisă a site-ului (ce poate reveni în sarcina profesorului de informatică sau a informaticianului şcolii), ci în alimentarea constantă a acestuia cu un conţinut relevant şi în promovarea acestuia în media sau pe reţelele de socializare, după regulile jurnalismului online, în proiectarea judicioasă, suplă, a structurii site-ului, în utilizarea eficientă a lui ca instrument de comunicare şi relaţii publice, în cadrul unei strategii coerente de comunicare (sarcini ce revin îndeosebi consilierului de imagine).

Din consultarea altor site-uri şcolare am constatat că o greşeală managerială frecventă este aceea de a plasa responsabilitatea administrării site-ului unităţii de învăţământ în sarcina profesorului de informatică sau a informaticianului şcolii, şi nu a consilierului de imagine.

De asemenea, am mai realizat că, la nivelul unităţilor şcolare, consilierii de imagine nu au pregătire de specialitate sau experienţă în domeniu decât în foarte rare cazuri. Consilierul de imagine este obligat să exercite, în fapt, pe lângă atribuţiile didactice, o altă meserie, cu statut şi reguli proprii, pentru care nu este însă motivat, recompensele fiind unele simbolice: este şi motivul pentru care mulţi consilieri de imagine preferă să nu se încarce cu responsabilitatea administrării unui site şcolar.

În alte cazuri consilierul de imagine trebuie să colaboreze, pe partea tehnică, cu informaticianul sau profesorul de informatică, cel puţin la început, în etapa proiectării structurii site-ului, şi ulterior, în cazul unor dificultăţi de ordin tehnic care i-ar putea depăşi aria de competenţă.

40

Articol, semnat împreună cu Mădălin Roşioru, din volumul colectiv al Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual, a XIa ediţie, Editura Universităţii din Bucureşti, 2013, pp. 342-347.

107

O altă constatare este că responsabilul cu imaginea şcolii, în speţă consilierul de imagine, nu poate susţine de unul singur un proiect de acest gen: el are nevoie de sprijinul colegilor, dar şi al elevilor şi al părinţilor. Proiectul unui site şcolar presupune muncă în echipă şi îşi dezvăluie o virtute ascunsă, aceea de a consolida relaţiile interpersonale între colegi, între profesori, elevi şi părinţi, între şcoală şi comunitate.

2.2. Alegerea domeniului În acest caz, responsabilul are de optat între cumpărarea unui domeniu personalizat şi găzduirea

acestuia contra cost, ceea ce presupune anumite cheltuieli pe termen lung, sau o platformă gratuită. Unele proiecte de site şcolar au fost abandonate inclusiv din raţiuni financiare, aşa că alegerea unei soluţii gratuite s-a impus în primul rând ca o garanţie de viabilitate, în condiţiile în care este greu de prevăzut, chiar şi pe termen scurt, evoluţia disponibilităţii fondurilor băneşti alocate unui asemenea proiect. Numirea unui nou director, cu o altă viziune, schimbarea consilierului de imagine sau redefinirea priorităţilor asociaţiei de părinţi pot periclita viabilitatea unui proiect cu domeniu personalizat, în timp ce varianta găzduirii gratuite elimină aceste riscuri.

2.3. Alegerea tipului de site Necesitatea uşurinţei în administrare (impusă de constatarea anterioară, că de un site şcolar ar trebui

să se ocupe consilierul de imagine, care nu este neapărat specialist în informatică) a impus adoptarea unei platforme de tip CMS (content management system). Un site from the scratch, în HTML şi javascript, deşi net superior pe partea de design, este greu de făcut, dar mai ales greu de întreţinut. În plus, Wordpress şi Drupal oferă şi găzduire gratuită, pe wordpress.com, edublogs.org şi drupalgardens.com. Deşi Drupal reprezenta, pe ansamblu, o soluţie mai performantă, am ales Wordpress, din raţiuni de simplitate, dar şi pentru că wordpress.com era mai cunoscut, mai uşor de reţinut şi de tastat decât drupalgardens.com. Am eliminat din start varianta edublogs.org (tot pe platformă Wordpress, special destinat educaţiei, fără reclame) deoarece oferea gratuit doar 32 Mb de găzduire şi prea puţine template-uri şi module pentru o customizare eficientă; în schimb, wordpress.com pune la dispoziţia administratorului 3 Gb, suficiente template-uri şi module, în schimbul găzduirii unor reclame neinvazive, nederanjante, situate în partea de jos a articolelor. În plus, platforma găzduită gratuit de Wordpress asigură upgrade-uri şi update-uri automate, spre deosebire de un CMS instalat pe un domeniu personalizat. Aici trebuie precizat că update-urile la Drupal pe un domeniu personalizat reprezintă o provocare chiar şi pentru specialişti, dezvoltarea unor module fiind abandonată total. Pentru necesităţile unei şcoli, Wordpress s-a dovedit suficient, primând caracterul său prietenos pentru utilizator (user-friendly), care propune inclusiv o interfaţă de administrare în limba română, cu informaţii statistice detaliate. În plus, platforma este deja optimizată pentru motoarele de căutare (SEO), utilizatorul având posibilitatea de a orienta căutarea prin titluri, categorii sau cuvinte-cheie (tag-uri).

2.4. Alegerea denumirii În alegerea denumirii ne-am raportat la comunitatea locală. Chiar după adoptarea denumirii „Nicolae

Titulescu” în anul 2003, şcoala a continuat să fie percepută drept „şcoala 6”. Denumirea s-a impus de la sine: http://scoala6constanta.wordpress.com.

2.5. Alegerea temei Am ales tema „Twenty ten”: curată, customizabilă, cu header care se poate schimba la fiecare refresh,

cu şase arii pentru widget-uri (două în lateral, patru la subsol) şi, pe deasupra, responsive (complet scalabilă pe dispozitivele mobile, smartphone sau tabletă, pentru care are şi o versiune automată) şi interconectată cu reţelele de socializare (pentru o promovare mai eficientă, în comunitatea online, a noilor articole, în mod automat). De asemenea, platforma oferă posibilitatea abonării celor interesaţi, care pot fi anunţaţi pe e-mail de fiecare dată când apare un articol nou pe site. Numărul maxim de abonaţi a fost 485, scăzând în prezent la 482, imediat după terminarea anului şcolar precedent.

2.6. Proiectarea structurii Proiectarea structurii este facilitată de alegerile anterioare. CMS-ul de tip Wordpress conţine, pe de o

parte, pagini cu conţinut fix: „Despre noi” (cu sub-paginile: „Oferta şcolii”, „Clasa pregătitoare / Clasa I”, „Proiecte”, „Scurt istoric”, „Absolvenţii noştri”, „Şcoala de altădată”, „Nicolae Titulescu”), „Resurse umane” (cu sub-paginile: „Personalul şcolii”, „Comitetul de părinţi”, „Consiliul Şcolar al Elevilor”), „Resurse materiale”,

108

„Rezultate” (cu sub-paginile: „Anul şcolar 2012-2013”, „Anul şcolar 2011-2012”, „Anul şcolar 2010-2011”), „Imaginea şcolii în mass-media”, „Parteneri”, „Utile”, „Contact”). Pe de altă parte, pe un site de tip Wordpress există articole sau postări cu conţinut relevant, publicate periodic şi promovate instantaneu în reţelele de socializare. Widget-urile au fost alese şi ordonate după criteriul utilităţii şi al impactului vizual (formular de „Căutare”, linkuri sub formă de butoane către „Kids Corner”, „Clasa Pregătitoare / Clasa I”, „Sigur.info”, dar şi „Cele mai accesate pagini”, „Arhive”, „Număr de accesări”, formular de „Abonare”, zona pentru logare sau spaţiul „publicitar” despre dotările şi succesele şcolii din partea de jos a site-ului). Meniurile s-au dorit intuitive, bine organizate, care să faciliteze navigarea. De asemenea, spre deosebire de alte şcoli, nu am şters de pe site informaţia veche, ci doar am arhivat-o sau am „împins-o” într-o poziţie mai puţin vizibilă, evitând eroarea de a o lua în fiecare an şcolar de la zero. Am păstrat, de asemenea, o unitate „stilistică”, un nivel de accesibilitate. Am asigurat un anumit nivel de interactivitate (prin posibilitatea de a vota, de a comenta, de a partaja în reţelele de socializare, de a se abona, ba chiar prin organizarea unui sondaj de opinie online în perioada premergătoare alegerilor pentru Consiliul Şcolar al Elevilor, sondaj a cărui exactitate a fost ulterior confirmată).

Figura 1. Prima pagină a site-ului

2.7. Articole La început, articolele au fost scrise exclusiv de consilierul de imagine. Ulterior au contribuit şi alţi

profesori. Cea mai mare reuşită a componentei de jurnalism online a constat însă în publicarea unei serii de articole de către o elevă a şcolii, articole care au şi obţinut un număr record de voturi sau de accesări. Toată comunitatea online din jurul şcolii a participat la promovarea articolelor apărute pe site-ul şcolii. De altfel, strategia de imagine a ţinut cont de specificul unităţii de învăţământ: o şcoală mică, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, aproape ca o familie; o comunitate, înainte de toate, care îşi anunţă pe site rezultatele la concursuri alături de o galerie foto de la banchetul claselor a VIII-a; un site viu, conectat la realitate, care ţine cont de ce îi interesează în mod real pe elevi, pe profesori şi pe părinţi, şi nu o structură abstractă, de formă.

109

Consilierul de imagine are datoria de a arhiva articolele apărute în mass-media referitoare la şcoala din care face parte; el poate organiza această informaţie pe site, la vedere, ea fiind disponibilă oricând, oricui; el însuşi o poate prelua, cu copy-paste.

Pentru promovarea articolelor, am creat un cont al şcolii pe Facebook; am căutat elevi sau absolvenţi ai şcolii, am intrat în grupuri ale promoţiilor din trecut, am identificat personalităţi care au trecut prin această şcoală, am dezvoltat cultura organizaţională (prin logo, date despre patronul şcolii, Nicolae Titulescu, sărbătoarea numelui şcolii, de Sf. Nicolae, cultivarea avantajelor diferenţiale, promovarea proiectelor cu tradiţie în şcoală, promovarea ideii de comunitate etc.)

2.8. Rezultate Site-ul şcolii a avut o contribuţie valoroasă la obţinerea celei mai înalte performanţe în cadrul

competiţiei Safer Internet Day 2013. În 5 februarie 2013, Școlii Gimnaziale nr. 6 „Nicolae Titulescu” Constanţa i-a fost decernat titlul de „Şcoala Anului 2013” la concursul european, faza naţională, „Safer Internet Day 2013 – Ziua Siguranţei pe Internet 2013”! Acest concurs are loc anual sub egida rețelei europene „INSAFE” – European Safer Internet Network în cadrul programului Safer Internet Plus al Comisiei Europene, fiind promovat la nivel naţional de „Salvaţi copiii!” şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Ajunsă la ediția a X-a, Safer Internet Day 2013 a fost sărbătorită în aproximativ 65 de ţări din întreaga lume, tema acestei ediții fiind: „Connect with respect!” („Conectează-te cu respect!”) şi a vizat necesitatea stabilirii unei netichete general acceptate privind navigarea pe Internet. Evenimentul a fost precedat de un concurs național de proiecte adresat copiilor sub titlul „Vrem respect pe Internet”.

2.9. Statistici În prezent site-ul conţine: 88 de articole, 22 de pagini, 5 categorii, 328 de etichete, 44 de comentarii

realizate în 24 de luni. Referitor la numărul de accesări avem un total de 101.633 (la 28 septembrie 2013). Luna cea mai aglomerată a fost mai 2013 cu 14.103 de accesări, iar luna cea mai puţin aglomerată a fost noiembrie 2011 cu 503 de accesări (site-ul a fost lansat pe 13 noiembrie 2011). Articolele care au contribuit la realizarea unui „Top 3”al accesărilor au fost: în luna mai 2013 – 14.103 de accesări (Start: Admitere liceu – 2013, Fotogalerie Banchet 2013, În vizită la Târgul Ofertelor Educaţionale, FOTBAL: Locul II la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar, faza zonală, Hristos a-nviat!), iunie 2012 – 11.804 de accesări (Elevii noştri au participat la Cupa „Constantin Dumitru” la fotbal de la Piteşti, Cheia succesului 2012, 50 de minute de magie literară, Bun rămas, Şcoală…, 1626 de accesări într-o singură zi), şi noiembrie 2012 – 9.827 de accesări (La mulţi ani, România!, Echipa şcolii a câştigat grupa D la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar, Asigurarea securităţii şi siguranţei elevilor, Observatori pentru salvarea delfinilor). Cea mai „aglomerată” zi a fost 23 mai 2913, când s-au înregistrat 1987 de accesări.

Figura 2. Graficul accesărilor site-ului

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

2011 2012 2013

IAN

FEB

MAR

APR

MAI

IUN

IUL

AUG

SEP

OCT

NOV

DEC

110

O statistică interesant oferită de Wordpress se referă la ţara de provenienţă a vizitatorului site-ului. În mod evident cele mai multe accesări vin din România (91.241 de accesări) urmată de Spania (296 de accesări), Republica Moldova (258 de accesări), Franţa (230 de accesări), SUA (227 de accesări), Germania (214 de accesări), Canada (196 de accesări), Italia (177 de accesări), Marea Britanie (147 de accesări), Turcia (97 de accesări), Algeria şi Israel (ambele cu câte 53 de accesări). Cu mai puţin de 50 de accesări regăsim în statistică vizitatori din: Ucraina, Bulgaria, Belgia, Serbia, Cipru, Ungaria, Suedia, Finlanda, Croaţia, dar şi din Brazilia, Irak, Camerun, Maroc, Bangladeş, Guatemala, Ghana, Argentina, Mexic şi Taiwan.

3. Concluzii Un site bine creat şi administrat devine un instrument extrem de util şi de eficace în crearea de imagine, în creşterea audienţei interne şi externe, asigurând accesul nemijlocit la informaţie pentru comunitate. Fluxul de ştiri din viaţa şcolii poate constitui baza pentru realizarea unei reviste şcolare online.

Bibliografie [1] Dorina Chiriţescu, Angela Teşeleanu, Competenţă în mass-media. Ghidul profesorului, Bucureşti, Editura

Humanitas Educaţional, 2005. [2] Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass-media şi societatea, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2001, cap. Mass-

media şi societatea. [3] Delia Oprea (coord.), Profesorul creator de soft educaţional, suport de curs, f. e., Bucureşti, 2010.

111

Studiu de caz: O campanie de imagine pe site-ului şcolii şi rezultatele ei41

Abstract Părinţii absolvenţilor de ciclu primar se confruntă în mod curent cu următoarea dilemă: să-şi lase copii

în aceeaşi şcoală gimnazială sau să-i transfere la un colegiu sau liceu cu clase de gimnaziu? Acestea din urmă conferă un anumit prestigiu, ca în cazul colegiilor naţionale, pot permite anumite specializări dorite de părinţi, cum ar fi informatica sau limbile străine în regim intensiv sau bilingv, dar mai ales continuarea studiilor în timpul dimineţii, ca la ciclul primar, ceea ce afectează mai puţin programul familiei. Pe de altă parte, şcoala gimnazială, aflată de regulă în apropierea domiciliului, oferă avantajul continuării studiilor într-un mediu cunoscut, printre foştii colegi, la standarde de calitate sensibil egale celor oferite de colegiile sau liceele cu clase de gimnaziu. În „lupta” pentru efectivele de elevi dintre şcolile gimnaziale şi colegiile sau liceele cu clase de gimnaziu, crearea de imagine joacă un rol hotărâtor în alegerea de către părinţi a tipului de unitate şcolară în care copiii lor vor urma clasele V-VIII: în acest context, site-ul şcolii se dovedeşte un instrument de comunicare de primă importanţă, rezultatele campaniei de imagine derulate în decursul anului şcolar 2013-2014 în beneficiul Şcolii Gimnaziale nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa fiind concludente şi conturând deja trendul ascendent scontat...

1. Introducere Părinţii absolvenţilor de ciclu primar se confruntă în mod curent cu următoarea dilemă: să-şi lase copii

în aceeaşi şcoală gimnazială sau să-i transfere la un colegiu sau liceu cu clase de gimnaziu? Intrând în detalii, constatăm că acestea din urmă conferă un anumit prestigiu, ca în cazul colegiilor naţionale, pot permite anumite specializări dorite de părinţi, „la modă”, cum ar fi informatica sau limbile străine în regim intensiv sau bilingv, dar mai ales continuarea studiilor în timpul dimineţii, ca la ciclul primar, ceea ce afectează mai puţin programul familiei (argument mai puternic decât pare).

Pe de altă parte, şcoala gimnazială, aflată de regulă în apropierea domiciliului, oferă avantajul continuării studiilor într-un mediu cunoscut, printre foştii colegi, la standarde de calitate sensibil egale celor oferite de colegiile sau liceele cu clase de gimnaziu.

În „lupta” pentru efectivele de elevi dintre şcolile gimnaziale şi colegiile sau liceele cu clase de gimnaziu, crearea de imagine, funcţie a managementului delegată consilierului de imagine, joacă un rol hotărâtor în alegerea de către părinţi a tipului de unitate şcolară în care copiii lor vor urma clasele V-VIII: în acest context, site-ul şcolii se dovedeşte un instrument de comunicare de primă mărime, rezultatele campaniei de imagine derulate în decursul anului şcolar 2013-2014 în beneficiul Şcolii Gimnaziale nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa fiind mai mult decât concludente din punct de vedere statistic, conturând decisiv trendul ascendent scontat, după cum se va vedea...

2. Studiu de caz: Site-ul Şcolii Gimnaziale nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa Actualul site al Şcolii Gimnaziale nr. 29 „Mihai Viteazul” Constanţa, accesibil la adresa

http://www.scoala29mihaiviteazul.ro, a fost refăcut în septembrie 2013, de către consilierul de imagine al şcolii, Mirela Roşioru, împreună cu Mădălin Roşioru, pe baza unor principii expuse în studiul privind „Impactul şi rolul site-urilor unităţilor de învăţământ preuniversitar”, publicat in Tehnologii moderne în educaţie şi cercetare, volumul colectiv al Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual 2013 (coordonator Marin Vlada, editura Universităţii din Bucureşti, 2013, pp. 342-347), şi detaliate ulterior în studiul Marketing educaţional. O schimbare de paradigmă privind comunicarea, relaţiile publice şi crearea de imagine în învăţământul contemporan, publicat in „ITeach: Experienţe didactice” (nr. 29 / ianuarie 2014, pp. 13-15), în care au fost cuprinse inclusiv câteva idei expuse la conferinţa naţională susmenţionată.

(În prezent Mădălin Roşioru, fost jurnalist, este la rândul lui consilier de imagine la Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” Constanţa; în portofoliul său se numără 4 site-uri şcolare (http://scoala6constanta.wordpress.com, http://www.scoala29mihaiviteazul.ro, http://colegiuldobrogea.wordpress.com şi http://cnmbct.wordpress.com), cel de-al cincilea (http://scoala18constanta.wordpress.com) fiind în curs de dezvoltare.)

Momentul refacerii site-ului a corespuns cu o schimbare la nivel de management.

41

Articol, semnat împreună cu Mădălin Roşioru, în volumul colectiv al Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual, a XII-a ediţie, Editura Universităţii din Bucureşti, 2014, pp. 238-244.

112

2.1. Diagnostic iniţial: identificarea problemei La momentul respectiv, şcoala se confrunta cu următoarea situaţie problematică: din patru clase de

ciclu primar rămâneau la gimnaziu numai două, restul de două transferându-se la licee sau colegii cu clase de gimnaziu; o a treia clasă de gimnaziu, constituită din sportivi legitimaţi la Academia de Fotbal Gheorghe Hagi şi proveniţi din alte şcoli, a reprezentat o soluţie tranzitorie, atipică pentru profilul şi imaginea de ansamblu a şcolii şi total irelevantă din punct de vedere statistic, atât din privinţa opţiunii iniţiale a părinţilor (motivată strict de derularea orelor în timpul dimineţii, lăsând loc de antrenamente în cursul după-amiezii), cât şi a rezultatelor la învăţătură.

Dezechilibrul statistic dintre ciclul primar şi cel gimnazial, în raport de 2 : 1, motivat în parte de dinamica demografică, putea cauza probleme legate de asigurarea normelor didactice, de finanţarea de bază (per capita) sau complementară, precum şi probleme de imagine, cu impact general, imprevizibil / chiar riscant pe termen lung.

2.2. Identificarea soluţiei Soluţia care s-a impus, în speţa de faţă, a fost următoarea: o campanie de imagine pe site-ul şcolii, care

să evidenţieze avantajele ciclului gimnazial, comparabile cu cele oferite de licee sau colegii cu clase de gimnaziu, corelată cu o serie de decizii manageriale concurente (ecologizarea curţii şcolii, reabilitarea faţadei), şi susţinută de un flux masiv de ştiri despre activităţile din unitatea de învăţământ, pe site-ul refăcut al şcolii, după o logică a relaţiilor publice, cu ecou în presa locală, ar fi fost determinantă în decizia părinţilor de a-şi lăsa copiii să urmeze clasele V-VIII în aceeaşi şcoală.

2.3. Logica publicitară şi jurnalistică versus Logica academică Prin urmare, fără a abandona total logica academică, am adoptat, în paralel, o nouă logică, publicitară,

jurnalistică sau de relaţii publice, în adresarea către publicul ţintă. Astfel, după identificarea punctelor tari ale şcolii, le-am evidenţiat: fie prin panouri „publicitare”,

interschimbabile pe header-ul site-ului la fiecare refresh (precum cele detaliate mai jos), fie prin articole ce amintesc, prin titlu („Cinci motive pentru a învăţa în şcoala noastră!”, sau deloc modestul „Performanţele noastre”), de directeţea şi adresabilitatea extremă a presei cotidiene, a căror eficienţă nu mai trebuie demonstrată.

2.4. Panouri „publicitare” În alegerea mesajului pentru aceste panouri, cu expunere maximă, ne-am raportat la ce-şi doresc

părinţii, ce le-ar face plăcere să afle despre gimnaziul şcolii şi ce i-ar putea determina să ia decizia de a-şi păstra copiii aici. Astfel, primul panou se referă la rezultatele absolvenţilor de gimnaziu la Evaluarea Naţională. Statistica e evidentă:

După mesajul, structurat clar, la obiect, progresiv („În 2013, şcoala noastră a avut 66 de absolvenţi.

Media lor la Evaluarea Naţională a fost 8,75. În ierarhia Ministerului Educaţiei Naţionale, suntem şcoala cu cel mai bun gimnaziu din judeţul Constanţa.”), urmează întrebarea adresată părinţilor: „Ce şcoală aţi dori să urmeze copilul dvs.?”

Al doilea panou detaliază, cu acelaşi font şi pornind de la aceeaşi evidenţă statistică („În 2013, şcoala noastră a avut 66 de absolvenţi.”), situaţia absolvenţilor de gimnaziu: „Toţi au fost admişi la liceu.” Statisticile care urmează sunt visul oricărui părinte:

13 la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” 12 la Liceul Teoretic „Ovidius”

113

8 la Liceul Teoretic „Traian” 6 la liceul Teoretic „Decebal” 3 la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” 2 la Liceul Teoretic „George Călinescu” Se constată că peste jumătate dintre absolvenţi s-au îndreptat către licee de top. Întrebarea „Ce şcoală

aţi dori să urmeze copilul dvs.?” face aici şi legătura către liceu. Al treilea panou fructifică un avantaj diferenţial (în termeni de marketing): predarea la standarde

înalte a limbii germane, în regim intensiv, în mare vogă în acest moment.

Panourile au fost concepute unitar din punct de vedere stilistic, vizual. Întrebarea „Ce şcoală aţi dori să

urmeze copilul dvs.?” e în aceeaşi poziţie, cu exact acelaşi font. Ele se schimbă în mod arbitrar între ele, la fiecare refresh sau încărcare de pagină.

2.5. Detalii Toate datele din panouri se regăsesc, detaliate, susţinute de imagini sau link-uri relevante, în articolul

„Cinci motive pentru a învăţa în şcoala noastră!” (http://www.scoala29mihaiviteazul.ro/oferta-educationala/5-motive-pentru-invata-scoala-noastra/). Aici se reia, pe larg, situaţia absolvenţilor din anul şcolar anterior:

Urmează detalii despre limba germană (care beneficiază de un widget separat, „Fokus pe germană”,

unde sunt repertoriate ştirile de interes referitoare la predarea acesteia: http://www.scoala29mihaiviteazul.ro/oferta-educationala/fokus-pe-germana/), precum şi două noi argumente, concepute în funcţie de publicul ţintă: siguranţa, prin pază specializată şi camere de supraveghere în curte şi pe holuri, şi performanţele şcolii (http://www.scoala29mihaiviteazul.ro/ne-mandrim-cu-rezultatele-noastre/). Toate cele cinci argumente sunt structurate clar, concis, fără exces de detalii; excesul de detalii, când apare, are funcţie stilistică, de a impresiona prin cantitate (vezi Performanţele).

S-a aplicat principiul de bază al relaţiilor publice: fă lucruri bune şi ai grijă să afle lumea despre ele. Noutatea constă în aplicarea acestui principiu cu agresivitate, pe un site şcolar, folosit din plin ca instrument de relaţii publice şi creare de imagine.

S-a asigurat vizibilitate maximă pentru proiectele majore ale şcolii (proiectul european Comenius „Ochi de copii, inimi de copii”, cu 7 parteneri, proiectul internaţional „Parlez-vous global?”, cu 4 parteneri europeni şi

114

3 parteneri africani), pentru proiectele deja tradiţionale ale şcolii („Prin şah ne descoperim”) sau pentru activităţile considerate importante (Cercul de desen, „Ziua Siguranţei pe Internet”).

Revista şcolii, concepută acum pe baze profesioniste, după o logică jurnalistică, s-a clasat prima pe judeţ, în competiţia desfăşurată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Site-ul şcolii nu a fost susţinut de diseminări pe reţelele de socializare, care ar fi necesitat mai mult timp din partea echipei de imagine. Se pare că nu a avut nevoie, statisticile următoare ridicându-se la înălţimea reputaţiei – reconsolidate – a şcolii...

2.6. Statistici Într-un an calendaristic, site-ul a avut aproximativ 250.000 de accesări. Activităţile din şcoală au

generat, în anul şcolar 2013-2014, 68 de articole, precum şi 73 de apariţii în presa locală (http://www.scoala29mihaiviteazul.ro/sample-page/imaginea-scolii-mass-media/), vizibile pe site şi reluate ulterior în raportul consilierului de imagine.

Mesajele „publicitare” au beneficiat, prin urmare, de o expunere maximă. În prezent, panourile de pe header nu se mai regăsesc pe site, întrucât nu mai sunt de strictă actualitate, urmând a fi înlocuite cu altele noi. Toate celelalte statistici, articole şi date, referitoare la anul şcolar 2013-2014, se regăsesc în continuare pe site.

3. Rezultate În anul şcolar 2014-2015 s-au constituit 4 clase de gimnaziu, din 4 clase de elevi care au finalizat ciclul

primar. Au existat desigur şi transferuri, în ambele sensuri, dar obiectivul retenţiei în gimnaziu a absolvenţilor de primar din şcoală a fost îndeplinit.

Anul şcolar trecut s-au constituit 3 clase de gimnaziu, spre deosebire de acum trei ani, când au existat numai 2; ultimii trei ani conturează, pentru clasele V-VIII, un trend ascendent (2-3-4 clase), în curs de consolidare; păstrarea nivelului de 4 clase reprezintă în prezent o ţintă strategică de urmărit, un număr mai mare de clase ridicând altfel de probleme, de ordin logistic. De altfel, preconizata trecere a clasei a IX-a la gimnaziu ar restabili echilibrul pierdut în momentul reînfiinţării claselor de gimnaziu la licee, ca în perioada interbelică, reasigurând normele didactice la gimnaziu şi periclitându-le pe cele de la nivel liceal (în cazul liceelor sau colegiilor fără clase de gimnaziu). Sunt chestiuni care impun o temeinică documentare, premergătoare oricărei reforme.

Raportul dintre numărul de clase iniţiale de la ciclul primar şi cel de la gimnaziu tinde să se echilibreze: în anul şcolar prezent s-au constituit 5 clase pregătitoare, faţă de 4 clase a V-a, în condiţiile în care dinamica demografică încă favorizează primarul.

Atât în atragerea elevilor către clasa pregătitoare, cât şi în retenţia lor în gimnaziu (sau în atragerea altora care au finalizat ciclul primar în alte şcoli), site-ul şcolii a jucat un rol determinant; în absenţa unor statistici pe baze sociometrice clare, discuţiile cu părinţii, formale sau informale, au evidenţiat contribuţia certă a site-ului la menţinerea şcolii pe un trend ascendent, atât calitativ cât şi cantitativ (ca număr de elevi).

Bibliografie [1] Paul Dobrescu, Alina Bârgăuan, Mass-media şi societatea, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2001, cap. Mass-

media şi societatea. [2] Delia Oprea (coord.), Profesorul creator de soft educaţional, suport de curs, f. e., Bucureşti, 2010 [3] Mădălin Roşioru, Marketing educaţional. O schimbare de paradigmă privind comunicarea, relaţiile publice şi

crearea de imagine în învăţământul contemporan, in „ITeach: Experienţe didactice”, nr. 29 / ianuarie 2014, pp. 13-15 [4] Mădălin Roşioru, Mirela Roşioru, „Impactul şi rolul site-urilor unităţilor de învăţământ preuniversitar”, in

Tehnologii moderne în educaţie şi cercetare, volumul colectiv al CNIV 2013, coordonator Marin Vlada, Editura Universităţii din Bucureşti, 2013, pp. 342-347