9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

6 ( 6) / 201735

Ion Ghica –IIOpera literară ( I)

de Eugen Simion

Aventura uneieditări a luiMaiorescu

de Marin Diaconu

Macedonski,un antijunimist

„în pragul secolului”de Paul Cernat

La science dansune Europe

à la recherchéde son identité

de Bogdan Simionescu

„Compatrioţii” saucum devin unii

xenofobide Nicolae Corbeanu

Nr. 6 ( 6) / 201735

Mihaela BURUGĂ

secretar de re acţieiat d

CUPRINS

1

6/2017

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Ion Ghica - opera literară (III)

Ion Ghica – The complete works (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

A GÂNDI EUROPABogdan SIMIONESCU: La science dans une Europe à la recherché de son identité

Science in a Europe in search of its identity . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

INTERVIUAna BLANDIANA: „Problema catastrofalei decadenţe a învăţământului umanist

nu este o problemă românească, ci european㔄The problem of catastrophic decay of humanistic education is not a Romanian problem, but a European one” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

DOCUMENTMarin DIACONU: Aventura unei editări a lui Maiorescu

The adventures of preparing a Titu Maiorescu edition . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Livia (MAIORESCU) DYMSZA: Livia DYMSZA în corespondenţă

cu Mihail AntoniadeLivia (Maiorescu) Dymsza: Correspondence with Mihail Antoniade . . . . . . . . . . . . 29

TITU MAIORESCULucian CHIŞU: Titu Maiorescu şi decalo(a)gele criticii literare (I)

Titu Maiorescu and the decalogue(s) of literary criticism (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Paul CERNAT: Macedonski, un antijunimist „în pragul secolului”

Alexandru Macedonski, an anti-Junimea poet at the „threshold of the new century” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

2

SCRISOARE DE LA KÖLNNicolae CORBEANU: „Compatrioţii” sau cum devin unii xenofobi

„The fellow-countrymen”, or how some turn xenophobe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

COMENTARIIDana LIZAC: Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

Mihai Eminescu’s poem Ghosts, or the Four Ages of the Poet (II) . . . . . . . . . . . . . . 52Gabriela DANŢIS: O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

Opening paths: Dora d’Istria, a writer and feminist of European renown . . . . . . . . 62Ioan BRUSS: Harap-Alb – basmul confluenţelor mitice

Harap-Alb, the fairy tale: a meeting point of mythical themes . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale pictoruluiConstantin Artachino (1870-1954)

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Ion Ghica – opera literară (III)

Cea de a treia secţiune a articolului îl prezintă pe Ion Ghica în postura de „prozator urban”, calitateprin care sunt scoase în evidenţă descripţiile făcute Bucureştiilor unor vremurilor, de mult apuse.Atent la detalii şi la atmosferă, memorialistul se manifestă dezinvolt, cultivând totodată minuţiapentru care posedă penelul unui pictor impresionist. Talentul său literar continuă să se manifeste şiîn celelalte sectore de activitate publicistică. În aceeaşi manieră, deja cunoscută, Ion Ghica semneazăîn „Convorbiei economice”, articole de proză memorialistică, de informaţie sociologică, modă, gas-tronomie, tipologia timpului, precum şi texte valoroase de economie politică. Surprinzând într-o for-mulă sintetică spiritul memorialistului, autorul se referă la situaţiile extreme între care publicisticaşi memorialistica sa evoluează, recomandându-l, pe rând, drept modern şi antimodern, progresistsau reacţionar (educat la şcolile pariziene, inclusiv la cele de ştiinţe exacte), totuşi un om cumpătat,care recomandă în toate moderaţiunea. Aşadar, Ion Ghica are din toate câte ceva, dar, în esenţă, esteun spirit temperat modern, în genere moderat, un legalist, un reformist chibzuit care crede că, pen-tru a progresa, naţia română trebuie să dezvolte industria, sistemul bancar şi profesiunile productive(meseriile).Cuvinte-cheie: memorialistică, reformă, principii, liteartură, progres.

The third section of the present article shows Ion Ghica as an „urban prose writer”, who gives inspi-red descriptions of Bucharest in times long gone by. Paying attention to details and atmosphere, heappears in his memoirs as relaxed and spontaneous – while at the same time mastering the punctil-lious art of an impressionist painter. His literary talent also unfolds in other directions. With hisalready personal touch, Ion Ghica signs in „Convorbiri economice” (a magazine of economic affairs)memoirs, articles on sociological themes, fashion, cuisine, portraits of characters typical to his age,as well as well informed texts of political economy. Defining himself as a memoir writer, the authorspeaks about the extreme conditions shaping the background of his memoir writing and journalism.These recommend him, in turn, as modern and anti-modern, progressive and reactionary (educatedin the high schools of Paris, including those teaching science) – and yet a reasonable man, whoalways favours moderation. In conclusion, in Ion Ghica we find a little bit of everything – but he is,essentially, a temperate modern spirit, generally unassuming, a legalist, a resonable reformer whobelieves that, in order to prosper, the Romanian nation needs to develop its industry, banking systemand lucrative professions (trades).Keywords: memoir writing, reform, principles, litearture, progress.

Abstract

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorulInstitutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philologyand Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:eugensimion@fnsa.ro.

Eugen Simion

4

Ca prozator urban – printre primii pecare îi are literatura română, dacă nu chiarprimul sub această formă memorialistică –Ion Ghica a lăsat multe fragmente remarca-bile. O temă ce îl urmăreşte cam în tot cescrie. Într-o scrisoare din Brighton (9 mai1889) către Alecsandri face un portret alBucureştilor din iarna anului 1827, atuncicând s-a dat foc butoaielor de câlţi şi dezdrenţe muiate în păcură. În jurul foculuiuriaş stau sute de caleşti, butci şi sănii careaduseseră pe boierii şi cocoanele lor, curioşi,toţi, să vadă spectacolul. Seara, în casaRomanit, Grigore-Vodă Ghica dă bal mareboierilor şi memorialistul prezintă, potrivitscenariului cunoscut, întâi curtea, apoi salade bal, costumele beizadelelor, “tacâmul delăutari” şi dansurile ce urmează. Fiindvorba de dansuri, vine automat vorba şi dedansatori şi dansatoare şi, fatal, de veşmin-tele lor, domeniu în care Ghica este neîntre-cut. Iată fotografia casei cu interioarele eiîmpodobite cu covoare de Uşak şi Agem şicu policandre de cristal de Veneţia tăiate cudiamanturi:

“Casa lui Romanit fusese concepută şiieşită din temelii de Faca (Phacca sau φαγί)care murind fără a apuca s-o isprăvească,epitropia copiilor a vândut-o boieruluiRomanit, un grec îmbogăţit, Domnul ştiecum. Aceasta a isprăvit-o şi a împodobit-ocu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cumermer (stuc), imitând marmurile cele mairare şi mai frumoase, tavanurile de o bogă-ţie rară şi de bun-gust, lu crate în relief demeşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad.Unul dintr-acele tavanuri îmi pare că maiexistă şi astăzi în cabinetul ministrului definanţe. Odăile toate aşternute iarna cucovoare scumpe de Uşak şi de Agem, iarvara cu rogoji fine de Indii; macaturile şiperdelele de mătăsărie groasă de Damasc şide Alep. Scaunele şi canapelele toate delemn de mahon şi de abanos încrustate cusidefuri şi cu figuri de bronz poleit, îmbră-cate cu piele de Cordova. În toate odăile,policandre atârnate de tavanuri cu girando-le între uşi şi ferestre, toate de cristal deVeneţia, tăiate cu diamanturi, în care seoglindeau seara aceea mii de lumânări despermanţet şi dau casei un aspect încântă-

tor.”iar în sala de bal, fetele, cucoanele şibeizadelele îşi afişează podoabele vestimen-tare, în funcţie de vârstă şi rang. Prozatorulle înfăţişează pe toate ca într-o cercetaresociologică şi etnografică transcrisă de unom de gust, estet specializat în moda, gas-tronomia şi tipologia timpului. Lucrurile seîmbulzesc, pur şi simplu, şi în spaţiul epic, caun imens covor oriental, pare sufocat deamănunte şi de o toponimie fabuloasă:

“Când era să înceapă danţul, boierii ceitineri îşi lepădau giubelele şi papucii, rămâ-neau numai în meşi şi alergau de luat feteleşi cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, lavals şi la «ecossaise». Nu îndrăznea fiecinesă se adreseze la rudele de aproape ale luivodă; fiecare avea pe jucătorul ei favorit.Fata lui Furtună juca numai cu beizadeaIorgu, fata Muruzoaiei numai cu ScarlatBărcănescu. Dănţuitoarele cele mai întrepi-de erau Mariţa Ochioasa, fata lui NaeGolescu, Năstăsica lui Grigorie Filipescu,văduva Catinca Slătineanu (Petaluda),Zinca Farfaroaica, nevasta lui DinicuGolescu. Cucoanele cele tinere se purtaulegate la cap cu turban de tulpan, zăbranicsau marabù meşteşugit adus cu coadele cupanglice şi urmuz împănate cu stele şi fulii

de diamant, rochie de mătăsărie, marţelinsau paplină fără cute, mâneci cu bufanturi,ciupag scurt pe moda Imperiului. Fetele, cucapul gol, cu panglici şi cu flori, rochie gar-nisită pe poale cu fionguri de panglice şi destofă. Cucoanele mai în vârstă mai păstrauîncă fesul alb, legate cu testemel cu bibiluri,paftale de aur cu pietre scumpe şi cu şal pespate. Între scu lele celebre se cunoştea scor-pia sau dragonul Suţulesii, fata lui RacoviţăGândac de la Colţea, ghearele de leu aleCatinchi Filipeschi (Bălşeni) şi şirele de măr-găritar cu diamanturi ale Brâncovencei.Într-o odaie care da în sala de bal era întinsăo masă mare cât ţinea odaia, plină cu totfelul de zaharicale şi co feturi, castane fierteîn zahăr, lisă de chitră, praline, acadele,cofeturi cu răvaşe franţuzeşti şi caramele cuplesnitori, servite mosafirilor de vestitulbecier Antonachi Borelli, ajutat de copiii luimari şi mici şi de Momolo. Bufetul era toatăseara asediat, mereu plin şi mereu gol cabutea Danaidelor, de la care cucoanele şiboierii, după ce mâncau cu prisos, apoi mailuau şi în basmale ca să ducă copiilor acasă.Pân colţurile odăiei, câteva mescioare la carise servea boierilor ponciuri. În sala cea mareservitorii cu tavele ofereau limonadă şiorgeadă, începând totdeauna de la mijloculsofalei. Cînd începuseră danţatorii a seînfierbânta, vodă s-a sculat, a salutat îndreapta şi în stânga şi a pornit spre uşa ieşi-rei, precedat de baş-ciohodar, urmat de bei-zadelele cele mai mici, de Ioniţă Voinescu,de cămăraşu cel mare şi de câţiva edeclii. Pela unsprezece ceasuri, îmbulzeala era marela scară, toţi şi toate îşi căutau blanele, îşistrigau feciorii şi trăsu rile, înaintând lascară fiecare cu masalagiul său după rang.Stradele se luminau în toate direcţiunile şi,pe când înce puse cocoşii a cânta de miezulnopţii, oraşul Bucureşti rein tra în tăcerea şiîn întunericul său de toate serile.”

Lui Ghica îi place, repet, să reia acestemotive. Se întoarce sistematic la ele aşa cumun pictor impresionist de după el picteazăde mai multe ori aceeaşi faţadă a catedralei,la ore diferite ale luminii. La boierulBuzoianu (Un boier cum a dat Dumnezeu) esteun fost tânăr provincial de prin părţileBuzăului însurat de Caragea cu o nepoată

urâtă şi costelivă, Sultănica, în efortul de a seîncuscri cu boierii pământeni. Luat la curteadomnească, întâi ca edicliu, tânărulDumitrache devine agă, îşi lasă barbă şi însu-rat de voie, de nevoie cu numita nepoatădomnească, îşi lungeşte numele, devenindaga Dumitrache Buzoianu. Boierul căftănitîn acest chip nu se lasă însă manevrat sau,cum zice memorialistul acesta care are ocolosală ţinere de minte, la el nu ţin “ciracli-curile” (protecţiile). Când cineva, un poten-tat al zilei, îi recomandă un postulant şi-icere un hatâr, boierul promite numaidecât,apoi, a doua zi, când postulantul apare înfaţa lui, îl dă în brânci pe uşă afară. Plăcerealui este să stea după masă în sacnasiu şi săstea de vorbă cu un amic, criticând pe trecă-tori. Îi cunoaşte pe toţi şi relatările lui suntdistrugătoare. Un narator comod şi produc-tiv. Tipologia ce iese din asemenea bârfe areobiceiuri bizare. Un boier local îl admiră peLouis Philippe şi-l compară mereu, în chipagasant, cu Vodă Bibescu. Scos din minţi,Buzoianu îl pune pe boierul fixat în fandac-sie să bea şampanie cu fesul, să joace bătutanumai în meşi şi ceacşiri şi, după ce-l face derâs, boierul se vindecă de obsesia lui. Altboier, Furtună, “om iute la fire şi supără-cios”, judecător drept, dă bani cu împrumutşi, când îi primeşte înapoi, îi cercetează cuatenţie la zimţi şi-i demască pe calpuzani. Lamoartea lui se găsesc în pivniţa casei butoaiepline cu galbeni chesaro-crăieşti, “drepţi lacumpănă, ferecaţi cu zimţi şi negăuriţi”(Moravuri de altădată). Este schiţa unui zgâr-cit cinstit, de putem spune astfel, un HagiTudose justiţiabil şi pitoresc dintr-o genera-ţie în care păcatele nu sunt de tot vicioase.Marele ban Tudorache Văcărescu, supranu-mit Boier Furtună, prezident al ÎnaltuluiDivan Domnesc, este, iată, conştiincios şicinstit, om cu frică de Dumnezeu, judecătorintegru. Dimineaţa şi seara se închină laicoane câte un ceas, bate mătănii, duminicamerge, neabătut, la biserică, ţine cele patruposturi de peste an şi, în plus, posteşte în fie-care săptămână vinerea şi miercurea. Pestetoate, nu primeşte plocoane, lucru rar înepoca în care ciubucul şi ploconul sunt doitermeni esenţiali ai existenţei individului.Boier Furtună, cu acest portret favorabil, areşi slăbiciuni. Ca om de drept, boierul inco-

5

Ion Ghica – Opera literară (III)

ruptibil este – spune prozatorul – “cam slă-buţ, ba încă slab de tot”. Cunoaşte pravilalui Caragea şi cam atât. Judecă după impre-sii, apostrofează pe avocaţii demagogi, ruşi-nează pe împricinaţi. Este bogat putred,sceptic şi, după cum am arătat, foarte zgâr-cit. Cunoaşte toate metodele calpuzanilor şi,de ar putea, i-ar spânzura. Bucuria lui este săadune dobânzi peste dobânzi şi, strâns exce-siv la pungă, strânge o mare avere de gal-beni cu zimţii integri. Boierul Furtună este şiel, în felul său, un posibil personaj balzacian,dacă Ghica ar fi scris romanul său până lacapăt. Un gentilom al acumulării, un estetcare iubeşte cu bolnăvicioasă pasiune galbe-nii cu zimţi integri, după cum un estet ade-vărat iubeşte într-atât operele de artă pe carele-a strâns cu pasiune, încât, din turbatăgelozie, nu le arată nimănui.

*Filonul epic din Scrisori continuă sau,

dacă ne luăm după data când au fost scriseşi publicate (1863-1884), se vede mai întâi înConvorbiri economice, tipărite în mai multebroşuri începând cu 1865 şi, în volume, înediţii succesive1. Împreună constituie ocarte importantă de proză memorialistică şiinformaţie sociologică şi, în ceea ce priveşteeconomia politică, o carte de literatură ştiin-ţifică, bogat ilustrată cu tabele şi hărţi pri-vind clasele sociale, numărul populaţiei,producţia, impozitele etc. În plus, Ghica tra-tează în aceste convorbiri economice temelelui frecvente (necesitatea industriei, sistemulfinanciar, creditul, proprietatea, consumaţiuneaşi schimbul, problemele educaţiei etc.). Toateacestea, aflăm din Prefaţă, ar fi trebuit săfacă parte dintr-o lucrare amplă, în zecevolume. Ghica n-a dus-o la capăt, dar celeopt părţi plus una, nenumerotată(Producţiunea, consumaţiunea şi schimbul),apărută în “Convorbiri literare”, 1882-1883şi, în broşură, în 1884, formează o cartemasivă de peste 500 de pagini.

Nu ştim cum o citesc azi economiştii şisociologii noştri, dar criticii literari o pot citicu folos şi chiar cu plăcere estetică, pentru

că Ghica ştie să-şi pună ideile într-o naraţiu-ne, făcându-le mai uşor accesibile.Procedează în două feluri: a) Când estevorba de credit, de împrumuturile statului saude industrie, pune două personaje (un rugi-nit, un om al trecutului şi, în contradicţie cuel, un om al progresului, de regulă tânăr, şcolitîn străinătate) să discute despre a împrumu-ta sau nu de la bancă. Fiecare are argumen-tele, dialectica, experienţa şi viziunea lui. Àtour de rol, combatanţii apar pe scenă şi ţindiscursurile de rigoare, depăşind de multeori tema ca atare. Această depăşire, plus ratasubiectivă a demonstraţiei asigură literarita-tea discursului. b) Al doilea mod de a faceproză este individualizarea actorilor (por-tret, cadru de desfăşurare, ambianţă socio-morală, mici istorii din viaţa lor). Este celmai frecvent şi cel mai bun mod de a substi-tui discursului dominant economic un dis-curs indirect epic sau chiar direct pe un spa-ţiu redus. Este cazul părţii a opta din acesteConvorbiri economice menite să facă educaţiesocioeconomică şi totodată morală şi politi-că publicului românesc care, în privinţaprogresului, este la 1863, ca şi astăzi, fieinert, tradiţionalist, ostil faţă de cei ce vor săstrice rânduielile, fie agitat, repezit, gata săaccepte ceea ce au văzut la alţii. Dar să reve-nim la Convorbiri economice şi la valorile lite-rare pe care le putem afla în ele. În Prefaţă,Ghica face elogiul literaturii (în sens larg, nucu necesitatea literaturii artistice), socotind-o, prin puterea ei de cuprindere şi de expre-sie, pedagogul naţiunii:

Ghica este, vom dovedi din nou, un spiritcumpătat, el recomandă mereu, în toate,moderaţiunea. Ideologic, este de la începutun liberal cu nuanţă conservatoare, susţinecu perseverenţă şi chiar cu ardoare indus-trializarea, cultivarea meseriilor, sistemulfiscal, organizarea finanţelor, disciplinamuncii şi, în genere, toate formele ce potscoate lumea românească din rugină şi iner-ţie. Cu aceste convingeri, la care se adaugăaderenţa lui pentru valorile democraţiei,cultul libertăţii şi al frăţiei, egalităţii (celpuţin în termeni generali, în principiu).

6

Eugen Simion

1 Vezi Bibliografia întocmită de Ion Roman în Opere, VI, Ed. Minerva, 1986.

Ghica este un spirit modern, un meliorist, camulţi intelectuali tineri din epocă, influen-ţaţi de valorile Occidentului, un reformatormoderat, cumpănit – cum am zis mai înainteGhica este un spirit modern, un meliorist, camulţi intelectuali tineri din epocă, influen-ţaţi de valorile Occidentului, un reformatormoderat, cumpănit – cum am zis mai înainte.Dovada cea mai bună este poziţia lui faţă dereforma agrară iniţiată de Kogălniceanu şiCuza. O acceptă, în principiu, dar în forme-le radicale pe care le susţine Kogălniceanu,pune condiţii, limitează dreptul de proprie-tate al clăcaşilor asupra pământului, în fine,cere garanţii şi, în cele din urmă, intră înconspiraţia de la 11 februarie 1866, aceea cel-a detronat pe Cuza. De aici, imagineapopularizată de istorici şi literaţi că Ghicaeste un graeculus schimbător în opinii şi sus-piciunea că este, în esenţă, un om politicegocentric, interesat în primul rând de el,deşi în broşurile lui vorbeşte mereu de inte-resele societăţii româneşti. Dar să revenimla Convorbiri economice şi la valorile literarepe care le putem afla în ele. În Prefaţă, Ghicaface elogiul literaturii (în sens larg, nu cunecesitatea literaturii artistice), socotind-o,prin puterea ei de cuprindere şi de expresie,pedagogul naţiunii: “Numai literaturapoate esprima cu esactitate starea in -telectuală şi morală a unei epoce, căci eaeste forma sub care se înregistrează ideile,credinţele şi cunoştinţele unei naţiuni;numai ea poate da o cunoştinţă precisă araporturilor ce esistă între oamenii şi lucru-rile unui timp cu ideile cele adevărate; eaeste tezaurul în care se depun cunoştinţelesocietăţilor omeneşti. Cu cât un popor areprejudeţe mai puţine, cu cât cunoaşte ade-văruri mai multe, într-un cuvânt, cu cât aremai multă ştiinţă, cu atât este mai luminat şimai înaintat pe calea progresului şi a civili-zaţiunei. Un popor coprins de eresuri şi deprejudeţe, un popor ignorent este totdaunafatalmente espus a deveni victima intrigan-ţilor şi impostorilor ambiţioşi, care submasca de voitori de bine îi escită patimile, îilinguşesc tendinţele cele proaste şi ajung a-lesploata în folosul intereselor lor.”apărândlatura ei justiţiară, creatoare. În mâna celorcare au puterea, literatura poate fi “o armă

de destrucţiune” – atrage atenţia Ghica. Eleste, se înţelege, pentru “echitatea şi liberta-tea în ordinul social”, pentru o societate “încare să domnească dreptatea, cu un guvernrespectabil şi respectat, nu prin domniaputerei, ci prin domnia legii”. Cu acest pri-lej, se detaşează de cei care se leapădă, de-avalma, de trecut (cu alte vorbe: de cei careacceptă fără criterii formele fără fond pe carele combat şi Maiorescu, şi Eminescu, adicăde sincroniştii pe care-i va recomanda, maitârziu E. Lovinescu), dar şi de imobilitateaconservatorilor, de ruginiţii înspăimântaţide orice schimbare a obiceiurilor. Crede înprogres – “căci el este o condiţiune a naturiifizice şi morale, căci numai el poate ducesigur la înălţimea la care ne este permis săaspirăm ca societate şi ca naţiune” –, darcondiţionează progresul de ştiinţă (“el nu serealizează decât prin ştiinţă”). Voind refor-me care să echilibreze şi să armonizezesocietatea, Ghica îi respinge pe cei care înjo-sesc tradiţiile, considerându-le “vechituride lepădat”, pe demolatorii societăţii, pe ceicare vor să exercite o autoritate despotică.Aceştia erau, la 1865 (când scrie Ghica fra-zele ce urmează), roşiii (partizanii “fantas-magoriilor” bazate pe imitarea formelor fărăfond) din articolele de mai târziu ale luiEminescu. Liberalul organicist Ghica îl pre-cede:

“Entuziasmul patriotic al unora s-aurcat, în timpii din urmă, la un diapazonatât de înalt, încât, pierzând cu nerăbdareaşi orice cumpăt, au aruncat cu noroi asupratuturor şi a tractat oamenii şi lucrurile tre-cutului ca vechituri de lepădat. Pentru eitoate credin ţele, toate obiceiurile, toate tra-diţiunile trebuiesc dărâ mate; bogăţia imagi-naţiunei lor i-a dus până a se crede fiecareespresiunea voinţei poporului, focarul opi-niunei publice, incarnaţiunea naţiunei; şi nuînţeleg că nu fac alt decât a căta să esercite oautoritate despotică, a impune publiculuiidei puţin studiate, puţin potrivite cu stareasocietăţei noastre; nu văd că nu fac decât arătăci opiniunea. O luptă de patimi şi deambiţiuni care de mai multe ori propagănumai eroarea devine un amestec depatimi, de invective şi de calomnii carerănesc sentimen tele delicate; mai totdauna

7

Ion Ghica – Opera literară (III)

esageră răul; critică nu ca să îndrepteze, cica să dărâme, ca să omoare; laudă nu ca săîncurajeze sau să răsplătească, ci ca să lingu-şească. Aspiră a duce naţiunea ca prin far-mec la starea ce imaginaţiunea lor şi-a creatşi, în neputinţa materială d-a-şi realiza visu-rile, îşi închipuiesc obstacole imaginare, cacopiii care, încălicaţi pe beţe, bat scaunele şimesele, crezând că ele opresc bidiviul lor dea alerga; se mînie pe tradiţiuni, pe obiceiurişi pe oameni, tabără cu condeiul asu pra lorfără milă şi fără generozitate, îi denunţăopiniei şi vendictei naţionale ca obstacolecare îi opresc de-a duce ţara la raiul ce ei i-au pregătit; pierd respectul moralei şi alraţiunei, se lasă deliriului unei pornirinetemperate, de idei greşite, de sentimenteproaste şi de limbagiu nemăsurat şi devin,fără voia lor poate, instrumentul urei şiambiţiunei acelora care nu văz înălţareadecât în dărămare.”

Este limpede, moderatului reformist IonGhica nu-i plac fanaticii schimbării, dema-gogii, fanteziştii, distrugătorii de tradiţii,făgăduitorii calpi de egalitate şi libertate,nu-i plac nici cei care nu vor ca în Principatesă se schimbe ceva. El vrea legi, echitate –cum s-a văzut –, reforme sigure şi drepte,progres lent, organic, apropiindu-se aici degândirea lui Maiorescu. Nu-i chiar un orga-nicist integral, dar pune la baza gândirii luievoluţia organică printr-un progres ordonatde raţiune. Demagogia îi repugnă şi, înPrefaţa pe care o comentăm aici, considerăcă “amorul dreptăţii” este condiţia de căpe-tenie a libertăţii şi egalităţii. Demagogia lin-guşeşte “uricioasa tiranie”. Aşadar:

“A înşira cuvinte frumoase şi sunătoarenu este a raţiona, nu este a răspândi idei, nueste a lumina; a înjura şi a calomnia nu estedecât a vâna monopolul virtuţii şi al patrio-tismului. Spiritul nu se hrăneşte cu vorbe.”

Încheind, cum putem prinde într-o for-mulă sintetică spiritul memorialistului, carea înfiinţat împreună cu alţii o organizaţieconspirativă (“Frăţia”) şi a participat laRevoluţia de la 1848, fiind unul dintre ideo-

logii ei cu bună pregătire intelectuală şi cudorinţa, pe care nimeni nu i-o poate contes-ta, de a schimba starea de lucruri înPrincipate? Un modern sau un antimodern?Un progresist sau un reacţionar educat laşcolile pariziene, inclusiv la cele de ştiinţeexacte? Ghica are, negreşit, din toate câteceva, dar, în esenţă, este – cum am zis demai multe ori până acum – un spirit tempe-rat modern, un spirit, în genere, moderat,un legalist, un reformist chibzuit care credecă, pentru a progresa, naţia română trebuiesă dezvolte industria, sistemul bancar şiprofesiunile productive (meseriile), apă-rând prin legi sigure proprietatea. Termenulcel mai potrivit, cred, pentru a-i defini natu-ra intimă şi gândirea lui este acela de refor-mist sau, poate, acela de meliorist cu deschi-dere chibzuită, negrăbită, vegheată de legispre o modernizare care să mişte din loc,fără mari traume, societatea... La baza pro-gresului social el pune raţionalismul, iar labaza raţionalismului pune munca. Aşadar:“secolul în care trăim este realizarea progre-sului social – scrie el în 18662 – condus deprogresul raţionalismului, progres la care aulucrat toţi oamenii de valoare, filosofi şieroi; acest progres îşi are sorgintea lui înmuncă”...

Acestea sunt, deocamdată, ideile cu careporneşte la drum memorialistul decis, într-un moment în care Principatele Româneabia unite (“unirea mică” din 1859), încear-că să facă reforme fundamentale, decis – zic– să-şi spună punctul de vedere. Procedeazăîn felul semnalat mai sus. Îmbarcat pe“Thabor”, la Marsilia, pe un timp “gros şirău”, discută cu amicul Dromant desprefaptul că românii imită când pe muscali,când pe francezi şi nemţi, fără a gândi –spune amicul – că aceştia au ambiţii şi tre-buinţe de alt ordin. Amicul mai observă căromânii au voit unirea şi acum o contestă, sepoartă ca nişte copii răsfăţaţi, nu ştiu ce vor.Naratorul îi răspunde, nuanţează, aduce îndiscuţie (el sau amicul, nu mai contează îndialectica discuţiunii) progresul şi religia

8

Eugen Simion

2 Capitolul I din Convorbiri economice, intitulat “Munca”, este datat 1863. În interiorul eseului este notatînsă 12 aprilie 1866. Se poate deduce că autorul şi-a revăzut şi completat textul la date diferite.

[care] ne duc spre linişte, cu încheierea (aiciautorul este sigur memorialistul, naratorulprincipal) că “unirea a fost totdeauna ţelulcel mai dorit” al românilor. Conversaţiaevadează în istorie. Aşa se va întâmplamereu în acest curios tratat de economie.Relatează apoi totul scumpului amicAlecsandri, la 15 august 1866, aducând alteexemple de dialog social şi fatalmentemoral între personaje care, ideologic, staupe poziţii diferite. Discuţia este acum întreun tată cu vederi vechi, tradiţionale, şi fiulsău, tocmai întors din străinătate cu titlul dedoctor în drept. Tatăl, om de treabă, cu men-talităţile lumii în care a trăit, crede că fiulsău este doftor în drept şi este gata să-i ia omoşie în arendă, pentru a-şi face un rost,dar se supără amarnic când află că fiul ţinutcu cheltuială mare la studii este doctor în filo-zofie. Fiul face elogiul ştiinţei filosofice, vor-beşte de Helada, de minunile din Arhipel(locuri pe unde a trecut, ştim deja, şi Ghica),tatăl rămâne însă sceptic şi întreabă: “Ai maivăzut filosof pricopsit? La ce foloseşte, mărog, literatura?” Prozatorul trage la urmăconcluzia: “Ce curios amestec de idei radi-cale, de idei revoluţionare, alături cu eresu-rile şi cu credinţele cele mai ruginite şi mai

înapoiate! Ce idei greşite şi contradictorii.”Convorbirile economice sunt constituite pe

această schemă ideologică pe care o găsim şiîn teatrul lui Alecsandri şi, în genere, în maitoată literatura vremii. Confruntarea dintredouă mentalităţi. Un sluger nu crede în rup-tul capului că meşteşugurile ies din ştiinţă şică, în genere, “învăţătura este muncă”,preopinentul său face elogiul muncii, consi-derând-o condiţiunea libertăţii. ArhonSlugerul nu poate suferi ca altul să i-o iaînainte, vrea la acest punct egalitate, celălalteste de părere că, în loc de invidie, mairaţional şi mai folositor este ca, înfrăţiţi,oamenii să se unească şi să lupte contranedreptăţii şi corupţiei: “să ne luminăm şisă înţelegem că din înfrăţire şi iubire întreoameni rezultă fericirea fiecăruia”. Credinţalui este că munca şi industria constituie mij-locul de a ajunge la reala egalitate, şi anumenu aceea ce neagă “perfectibilitatea şigeniul”, ci “inegalităţile umilitoare”.Aceasta este şi opinia lui Ghica, exprimatăde zeci de ori în articolele sale. O exprimăaici (Munca) şi în capitolele ce urmează înalte zeci de dialoguri socratice, în limbajul şiîn circumstanţele României de la 1863 careîşi caută un drum spre modernitate.

În Creditul, naratorul – sub umbrela căru-ia stă evident autorul, învăţatul şi bineorientatul în treburile societăţii în tranziţieGhica – explică amicului Manea (“cam cio-ban, cam plugar”, “om fără eresuri şi fărăprejudeţe”, care ştie doar să prevadă zilelede ploaie, de soare şi de frig, după semne pecare el le cunoaşte), naratorul lui Ghica, zic,târgoveţ, îl lămureşte pe Manea venit la oraşce este o bancă, un bangher, un credit, ce esteproprietatea sau ce este cash credit-ul şi, pen-tru a fi mai bine înţeles, compară instituţiilede credit cu oile ciobanului, care prosperăacolo unde aerul e bun, apa curată şi iarbaproaspătă şi grasă, iar dacă oile sunt duse înlocuri umede şi cu iarbă rea, capătă gălbea-ză. Tot aşa banii... Comparaţia nu pare a fideplin lămuritoare pentru îndărătniculManea, care judecă lucrurile după legi cos-mice, şi atunci orăşeanul specialist în creditcitează din Michel Chevalier şi dă alteexemple din Englitera. Dialogul este preasavant, prea specializat pentru ca el să poată

9

Ion Ghica – Opera literară (III)

avea o expresivitate epică, voluntară sauinvoluntară. Rămâne doar rostul lui peda-gogic şi insistenţa autorului de a face econo-mie politică pe înţelesul unui tip reprezen-tativ pentru societatea românească deatunci: ciobanul “cam prost” care pare aînţelege, în final, că, în chestiune de bani,“daraverile” pot fi încurcate: “o ţară poateavea bani puţini şi a fi foarte bogată, învreme ce alta poate avea bani mulţi şi să fiefoarte săracă în comparaţie cu aceea care arebani puţini”.

În Proprietatea dăm peste o tipologie cara-gialiană, descrisă în limbajul frust al perso-najelor lui Alecsandri: tânărul “Oftescu”,Zamfir Toroipan – boier de ţară, podgoreanhrănit cu ţuică de prune, alt tânăr –Fluturescu – diletant, fost casier de ţară. Dinaceastă tipologie de provincie mai fac parteMîslescu, Fanaridis, apoi cocoana Zinca –femeie de modă veche; părerea ei este căînvăţătura strică omul şi că libertatea stricălumea. Un alt conviv, vechi zapciu din vre-mea lui Caragea, se cheamă Jăpcănescu. El adevenit între timp democrat înfocat şi pro-curor. Tună şi fulgeră, acum, împotrivaîmpilării şi sclaviei. Nu mai vrea privilegiişi consideră că datoriile individului repre-zintă o ofensă adusă democraţiei. Toroipaneste împotriva schimbării, pentru că schim-barea atacă, zice el, biserica, familia şi spo-reşte birurile. Zinca Limbuţeasca, damătânără şi răsfăţată, iniţiază o acţiune debinefacere şi, solicitând iscălitura locotenen-tului Spadon, ofiţer în retragere, acesta refu-ză în limbajul lui Rică Venturiano:

“Argumentele acestea recomandă foartemult simţibilitatea sufletului şi bunătateainimei, virtuţi care să răsfrâng plăcut în azu-rul frumoşilor dumitale ochi plini decompă timire; dar cu toată dorinţa ce am dea face ceva care să mă înalţe în spiritul uneidame aşa de plăcută, nu pot iscăli hârtiile cemi să prezintă, fiindcă a mulţumi unuiguvern, când nu merită, este de un rău cetă-ţean.”

Şi tot aşa vorbeşte şi tânărul Vintilă (“fiulrepauzatului Moisescu din târgul Herţa”),citând din Plinius-Junior şi din Aristoteles:

“Acel bărbat mare, când a fulgerat şi atunat ca nemuritorul Joe în contra religiu-

nei, a proprietăţii şi a familiei, a proces cumultă logică, cu răciune şi patrio tism; elînţelege pre om aşa precum ar fi trebuit săfie, iar nu pe omul ce vedem; vorbea deomul cel adevărat, homo naturae, cum ziceAristoteles, iar nu de cel alterat pe carePlinius-Junior îl distinge prin definăciuneade homo sociabilis. Este oare dubităciune cădegrădăciunele ce vedem în ţara noastrămult iubită nu vin din legislăciunele despo-tico-aristocratice sub care a gemut eroiculpopul român, ci dintr-o religiune care fiindgreco-izrailită nu poate fi a noastră, căci nua fost a străbunilor noştri romani? Eu vă facdechiarăciunea că asupra acestor materii deun ordin înalt mi-am convincciunele mele,formate prin observăciune şi sperimentă-ciune; iată verum cursum rerum!”

Intervine în acest delir oratoric şi narato-rul cu idei juste şi un limbaj decent. El criti-că reformele pripite şi susţine, în continua-re, industria şi meşteşugurile. Apare pescenă şi tânărul bonjurist, elegant şi parfu-mat, tocmai sosit de la Paris, care face o teo-rie maniheistică în privinţa societăţii: ideealui este că lumea se împarte în proşti şi îndibaci. Se discută, în continuare, despre edu-caţie şi cineva face o teorie a patimilor, carepot fi intelectuale şi senzuale, dar şi mixte. UnSălbăticescu se arată indignat de ideea de aconstrui şcoli, în timp ce Oftescu este împo-triva oricărei forme de aristocraţie. Vreadoar reînfiinţarea casieriilor de plasă. “Pecât va fi o aristocraţie de naştere, fie de banisau chiar de merit, nu să îndreptează lucru-rile” – cugetă el.

Se schiţează, aici şi în alte pagini, o posi-bilă tipologie socială românească, în formeînsă neconvingătoare epic şi fără subtilitate.Indivizii au morala şi psihologia intereselorlor şi limbajul lor, după cum s-a constatat,este nediferenţiat. Naraţiunea (Proprietatea)– cea mai întinsă, am sentimentul, din acesteConvorbiri – acoperă mai toate subiecteleeconomice şi sociale ale lumii româneşti dinanii ’60, de la dijmă la teoria patimilor (pasiu-nilor), cu trimiteri la filosofi (este citatPascal şi se fac referiri la ideile lui J.J.Rousseau) şi la moralişti, într-o succesiunede eseuri personificate, cum s-a pututremarca. Procedeu cam simplist de a sugera

10

Eugen Simion

firea, apucăturile individului. MeritulConvorbirilor în această formulă este acelade ordin sociologic: indică vocile (categoriileşi mentalităţile) societăţii româneşti, înforme, repet, nediferenţiate. Toroipan,Fluturescu, Sălbătăcescu, Jăpcănescu,Oftescu, Zinca Limbuţeasca sugerează năra-vuri şi patimi primitive, nu personaje repre-zentative. Era nevoie, aici, de ironia şiimaginaţia epică a lui I.L. Caragiale pentruca aceste desene caricaturale să capete sub-stanţă şi verosimilitate epică. Notabilă este,în schimb, în Proprietatea, fotografia pe careo face Ghica Turnului Chindiei cu formenormande, ferestre gotice şi balcoane flo-rentine – un “ce bizar şi neînţeles”. Tot aşa,poemul în proză ce urmează, un fel devariantă descriptivă a Ruinelor Târgoviştei,

gen în care Ghica se arată totdeauna inspi-rat:

“Târgoviştea este pentru români o suve-nire de mărire, de umilinţă, de veselie şi dedurere. De câte ori pământul pe care stauaceste ruine nu s-a adăpat cu sângele gene-ros al străbu nilor noştri, vărsat vitejeştepentru apărarea ţării în contra năvălirilorstreine şi pentru apărarea libertăţilor publi-ce în contra încercărilor culpabile şi impru-dente de despotism şi tiranie ale unora dindomnii noştri! Dar care naţionali tate şi carelibertate s-a cimentat altfel decât prin luptăşi prin sânge? Târgoviştea a văzut în ziduri-le ei de două ori pe Ştefan cel Mare, o datăpribeag, cerând de la Radu ajutor în contralui Aaron, şi altă dată încercând a uni prin-cipatele sub un singur sceptru.”

Ion Ghica – Opera literară (III)

11

12

Je suis honoré de faire une courte présen-tation aujourd’hui devant vous. Je me suisrappelé les présentations du séminaire del’année passée... un séminaire qui traitaitune question simple à première vue : « Est-

ce qu’on a deux Europes ? ». Eh bien, cettequestion très simple a eu plusieurs réponses- une Europe, deux Europes ou plusieursEuropes. Aujourd’hui nous nous posonsune question apparemment simple : « La

A gândiEuropa

Bogdan C. SIMIONESCU

La science dans une Europe à la recherché

de son identité

Este pusă o întrebare capitală și aparent simplă: Știința este o dimensiune a identității europe-ne? Intr-o primă etapă răspunsul este negativ. Ceea ce atrage o altă întrebare: Când și cum arputea știința deveni o dimensiune a identității europene? Răspunsul la această întrebareînseamnă o întoarcere în urmă la anii 90, când a avut loc căderea Cortinei de Fier și a apărut o carteîn Franța, la editura Seuil, intitulată Marea manipulare (La Grande Manip). Această carteimpunea un adevăr care nu s-a schimbat de atunci: există ideologii diferite, partide politice și sis-teme ideologice de ambele părți ale Cortinei (estul socialist și comunist și vestul democratic și apa-rent liber) care utilizează manipularea. Ne mai întrebăm cui îi revine sarcina să construiască,totuși, unitatea culturală și științifică a Europei. Aceștia sunt, de fapt, oamenii de știință, profesoriiuniversitari, cercetătorii, scriitorii și artiștii, o Europă a științei și a culturii. Acest lucru nu esteposibil fără ca oamenii politici să-și schimbe atitudinea față de știință și cultură, în general.Cuvinte-cheie: marea manipulare, Cortina de Fier, știința europeană, unitatea culturală a

Europei, clasa politică.

There is a capital and apparently simple question: Is science a dimension of European identity?In a first step, the answer is negative. What raises another question: When and how could scien-ce become a dimension of European identity? The answer to this question means a return tothe 1990s, when the Iron Curtain felt and a book appeared in France at the Seuil publishing houseentitled The Great Manipulation (La Grande Manip). This book implies a truth that has notchanged since then: there are different ideologies, political parties and ideological systems on bothsides of the Curtain (eastern being socialist and communist and western being democratic and see-mingly free) that use manipulation. We also ask ourselves to whom belong the task of building,nonetheless, the cultural and scientific unity of Europe. Those are, in fact, scientists, universityprofessors, researchers, writers and artists, a Europe of science and culture. This is not possible wit-hout the political people changing their attitude given to science and culture in general.Keywords: the great manipulation, Iron Curtain, European science, cultural unity of Europe,

political class.

Abstract

Bogdan SIMIONESCU, academician, vicepreşedinte Academia Română, e-mail: bcsimion@icmpp.ro; e-mai: bogdan.simionescu@acad.ro

science, est-elle une dimension de l’identitéeuropéenne ? », et déjà on a eu plusieursréponses. Ce qui est intéressant c’est que,l’année passée, comme aujourd’hui on trou-ve dans chaque présentation des idées aveclesquelles on est tout à fait d’accord. C’est çace qui est magnifique. D’ailleurs, l’idéemême du séminaire Penser l’Europe est unetrès belle chose, mais se rencontrer une foispar an pour discuter l’Europe, pour échan-ger des idées sur l’Europe, c’est encore plusimportant.

Et maintenant, si quelqu’un me poseraitcette question : « La science, est-elle unedimension de l’identité européenne ? », maréponse serait « Non ». En 2015, elle n’estpas une dimension de l’identité européen-ne, et dans ce qui suit je vais répondre àcette question. Cette première questionappelle une deuxième question qui pourraitêtre : « La science, doit-elle être une dimen-sion de l’identité européenne ? ». A monavis, oui, certainement, elle doit être unedimension importante de l’identité euro-péenne. Une troisième question qu’on pour-rait se poser est, je le crois : « La science,quand et comment pourrait-elle devenirune dimension de l’identité européenne ? ».Je suis une personne assez optimiste, disonsque je suis un optimiste modéré, mais c’estdifficile de répondre à cette troisième ques-tion.

Maintenant, si on revient à la premièrequestion, j’aimerais y retourner en arrière,en 1990, donc après la chute du Rideau defer. Le Rideau de fer disparu, tout le mondese réveillait en Europe centrale et de l’Est.Toujours en 1990, un livre de 500 pages quis’appelait La Grande Manip (la grandemanipulation), Editions Seuil, est apparu enFrance. C’est un livre très intéressant, dèsles premières pages l’auteur exposait unevérité qui n’a pas changé depuis : on a eu leRideau de fer, d’un côté et de l’autre onavait des idéologies différentes, et les partispolitiques et les systèmes idéologiques desdeux côtés utilisaient la manipulation. Lamanipulation était présente dans la vie quo-tidienne. Seulement, il y avait des diffé-rences essentielles entre les deux côtés. Ducôté socialiste, communiste, la manipula-

tion était une manipulation, (excusez-lemoi), stupide. Elle n’était pas faite par desprofessionnels, c’était une manipulationgrossière. Personne n’y croyait plus parceque tout le monde savait que dans les paysde l’Europe de l’Ouest les ouvriers ne mou-raient pas de faim, qu’ils n’étaient pas engrève toute l’année, qu’ils avaient desdroits, et ainsi de suite. Par contre, à l’oueston avait la démocratie, des régimes démo-cratiques, des élections libres. Il y avait despartis qui devraient, qui voulaient gagnerles élections. Et bien sûr, ces partis utili-saient la manipulation pour gagner l’électo-rat - mais cette manipulation devait êtreextrêmement subtile et faite par des profes-sionnels (ces idées résument une bonne par-tie du livre). Malheureusement, cette mani-pulation ne s’est pas arrêtée aux questionspolitiques, elle est allée dans tous les sens.C’est une des raisons pour laquelle on n’apas aujourd’hui une science européenne, onne peut pas parler d’une science européen-ne. Les gens de l’ouest sont toujours restéssous l’influence des idées reçues il y en aplus de vingt ans, idées issues par unemanipulation intelligente, faites par desprofessionnels. Pour eux, les pays de l’est del’Europe ne sont toujours pas considéréscomme des partenaires égaux.

D’ailleurs, même si on parle de l’Europede l’Ouest, on ne peut pas parler d’unescience européenne. On parle de chimieorganique, qui est très bien développée enAllemagne, on parle de biologie moléculai-re, qui est bien développée et bien étudiéeen Grande Bretagne et ainsi de suite. Maison ne parle pas d’une science européenne.Et, pour échapper à ça, on doit changer dementalité. Et même si ça peut paraitre étran-ge, le changement de mentalité, à mon avis,doit intervenir plutôt dans les pays del’ouest. Parce que les gens des pays del’ouest ne comprennent pas les pays de l’estde l’Europe. A l’Est on a fait des efforts,même avant 1990, on a connu la littératurede l’ouest qui était traduite dans noslangues, on connaissait les artistes de l’ouest-les peintres, les sculpteurs, les grandsacteurs, les compositeurs. Tout le mondelisait - la littérature était la seule lumière.

13

La science dans une Europe à la recherché de son identité

Les pays de l’est ont traduit massivement lalittérature de l’ouest, - et les livres étaienttrès bon marché. Combien de livres de l’estont été traduits à l’ouest ? C’est une questionrhétorique.

D’autre part, si on voit les titres de cer-tains articles qui sont apparus dans un seulnuméro de Commentaire en France, on réa-lise que le problème de la recherche, le pro-blème de la science est un problème qui pré-occupe tout le monde. Voyez les titres : « Lacrise de la recherche et pas des lieux», «Quand la recherche bute sur la centralisa-tion », « Changer la recherche pour sauverla recherche », « Donner un nouveau essor àla recherche française ». Certains de cesarticles sont signés par des lauréats du PrixNobel. Donc, on a besoin d’une autreapproche de la science et de la recherche.D’ailleurs, la communauté européenne, lesorganismes européens ont reconnu ça.Alors, si les pays de l’ouest qui ont fondé lacommunauté européenne n’ont pas réussi à« générer » une science européenne, d’au-tant moins les nouveaux arrivants, qui nedemandaient que de joindre des entitéseuropéennes déjà établies, n’ont pas eu àquoi se joindre. D’ailleurs, il serait illusoireet vain de parler de science absolue et par-faite, parce que la science est humaine etgarde toutes les caractéristiques des êtreshumains.

Une deuxième question que j’ai poséec’est : « Est-ce qu’elle doit être une dimen-sion de l’identité européenne »? J’ai répon-du « Oui, absolument ». Pourquoi ? Parceque si on prend les différentes couchessociales qui existent dans toutes les sociétésde cette Europe unie, on verra bien que lesscientifiques, les enseignants, les hommesde culture, les écrivains, les artistes, sontceux qui sont les plus intéressés et les plusdisposés à bâtir l’Europe. Par contre, lesbanquiers, par exemple, les grandesbanques ou bien les grandes compagniesprivées, qui se partagent un marché de 510millions d’habitants, sont orientées vers l’ar-gent et vers le marché, un marché profitableet orienté à son tour vers l’argent commevaleur suprême. En revenant aux banques,même aux grandes banques, qui ont des

succursales dans tous les pays, si unebanque arrive, un jour ou l’autre, à avoir dixmillions ou quinze millions de clients enplus, eh bien les autres auront dix ou quinzemillions de clients en moins. Donc, la ques-tion de générosité, le mot «générosité »n’existe pas. Si on prend l’exemple desgrandes compagnies - disons des compa-gnies qui produisent des automobiles, lesgrandes compagnies européennes, de nou-veau, elles s’adressent à un marché de 510millions d’habitants. Si une compagnie, unproducteur réussit à vendre une année dixmillions de voitures en plus, les autres ven-dront dix millions de voitures en moins. Denouveau, la collaboration n’existe pas, c’esttoujours la concurrence et le profit le plusimmédiat.

Voyons les fermiers. Chaque année onapprend que dans un pays ou l’autre del’Union Européenne, il y a des fermiers qui

14

Bogdan Simionescu

15

La science dans une Europe à la recherché de son identité

transportent des fraises ou tomates et quisont arrêtés sur les routes, et tout s’écrasetout simplement sur l’asphalte des auto-routes. Chaque année, on voit du lait qui estversé dans la mer pour garder les prix.

Tous ces exemples montrent que la plu-part des couches sociales qui forment unesociété ne peuvent pas être considéréescomme des bâtisseurs de l’Europe unie.

Alors, quelle est la seule entité ou quellessont les couches sociales qui peuvent bâtirl’Europe ? Et pourquoi ? Elles sont les scien-tifiques, les enseignants, les chercheurs, lesécrivains, les artistes, donc l’Europe de lascience et de la culture. Et pour des raisonstrès, très simples. Pour un professeur uni-versitaire, un enseignant, donner des coursen Roumanie ou en France, en Suède, enEspagne, en Grèce, en Allemagne, c’est unplaisir. Il a la mobilité nécessaire pour lefaire. Il distribue une richesse dont la sourcene sèche jamais - les connaissances qui sonttoujours renouvelées. Le puits des connais-sances ne sèche jamais. En même temps, lesgénérations changent chaque année.Chaque année, on enseigne d’autres étu-diants. Et les enseignants sont formés, édu-qués dans l’esprit de la générosité, pourtransmettre leurs connaissances, pour lesoffrir à tout le monde. L’enseignant à toutl’intérêt d’avoir un très large public et d’en-seigner partout, et pour les chercheurs, c’estla même chose. Les résultats de leurrecherche, leur « marchandise », sont dissé-minés partout. Ils veulent offrir leurs résul-tats à la société, et je ne parle pas de techno-logies, je parle de la recherche fondamentale(basic research).

Alors, les hommes de culture, c’est exac-tement la même chose - un peintre, un écri-vain, un compositeur veut montrer sa « pro-duction » artistique à tout le monde. Il enrésulte que seulement ces gens-là, par leurgénérosité, veulent et peuvent bâtir auniveau européen. Ils représentent une élitescientifique et culturelle, ils représentent unmodèle sociétal pour toute l’Europe. Celaveut dire aussi que la classe politiquedevrait changer son attitude envers la scien-ce, envers la recherche, envers l’enseigne-ment, la culture, envers le monde de la cul-

ture et de la science. D’ailleurs, c’est unechose qui est un peu reconnue déjà auniveau européen, parce qu’on a fondé, et onessaye de structurer, le European ResearchArea, et on essaye de fonder aussi leEuropean Higher Education Area. Leur néces-sité est donc reconnue.

Passons à la troisième question. Commeoptimiste modéré, je répondrais qu’on pour-ra avoir une science - dimension de l’identi-té européenne dans 30 ou 40 ans. Mais jen’en suis pas sûr. Si on regarde l’histoire(parce qu’on doit apprendre de l’histoire),on réalise qu’on est à 250 ans de laRévolution Française, la grande révolutionfrançaise qui a mis les bases de l’Europemoderne. Et pas seulement. Liberté, Egalité,Fraternité étaient les idées majeures de laRévolution française. 250 ans après, si onregarde un peu avec honnêteté, on constatequ’en Europe, la liberté, on l’a. Bien sûr, par-fois on ne sait pas exactement quoi faire dela liberté, mais ça c’est un autre sujet. Mais,si on parle de l’égalité, je pense qu’il y en ades signes d’interrogation .... Et si on parlede fraternité, je pense qu’on a trop de signesd’interrogation.

Tout ça doit changer.Des interventions magnifiques ont précé-

dé cette présentation. On parlait de l’amour,des connaissances, de l’impératif deconnaître et comprendre l’autre. En fait,connaître c’est comprendre.

Pour finir, je crois que la science et la cul-ture ont la vocation d’être les vrais piliers del’Europe. On n’a pas beaucoup de piliers. Lascience et la culture sont deux pilierssolides, qui peuvent pousser les progrèsd’une Europe unie. Elles contribuent à laformation des jeunes - on a formation parenseignement, mais aussi formation par larecherche. La science et la culture sont lessources permanentes et inépuisables deconnaissances, elles sont les vecteurs detoutes les nouvelles choses qui apparais-sent. Elles sont généreuses. Elles offrent etelles éduquent dans le sens de la générosité.Et en même temps, elles offrent une sorte desentiment d’une société fondée sur desvaleurs profondes. Je vous remercie pourvotre attention.

16

Buna Vestire, ziua Dvs de naştere, a devenitde multi ani o sărbătoare nu numai a Dvs, cişi a iubitorilor de poezie. La mulţi ani să -nătoşi şi demni! Privind în urmă, cum a fostviaţa omului Otilia Valeria Coman/Rusan?Dar a poetei şi a scriitoarei Ana Blandiana?Dacă s-ar putea, aţi schimba ceva din tot cev-a rezervat soarta?

Ana Blandiana: Nu mi-a spus nimeni,niciodată Otilia Valeria. Acasă şi la şcoalămi se spunea Doina (chiar şi Diploma deMaturitate a fost scrisă iniţial pe numeleDoina Coman şi a trebuit apoi anulată şirefăcută), iar apoi Otilia Valeria Rusan era

un nume doar pentru biletele de avion sisemnăturile pe acte. Dincolo de asta însă,mi-e destul de greu să-mi despart viaţa dedestinul de scriitor, pe de o parte pentru căsuprapunerea celor două a început de foartedevreme, pe de altă parte, tot ce am trăit aavut tendinţa să treacă în literatură. Nimicdin ceea ce am scris nu a fost fără legăturăcu viaţa mea. Am primit atâtea daruri şinoroace, încât nu aş îndrăzni să cer să fiuscutită de partea de suferinţă şi nenoroc. Înceea ce priveşte destinul literar, aş da oricesă pot schimba un singur lucru – am maispus-o – aş vrea să fi debutat cu cel de aldoilea volum.

Interviu

Florian Saiu în dialog cu Ana Blandiana

„Problema catastrofaleidecadenţe a învăţământuluiumanist nu este o problemăromânească, ci europeană”

Arhitectura intimă a dialogului cu poeta Ana Blandiana e plămădită din priviri tăioase, repezi,aruncate societăţii româneşti peste umărul interminabil al tranziţiei. „Neruşinarea” formelor fărăfond, „groaza” intelectualilor în faţa decăderii culturale, paralela între fenomenele PiaţaUniversităţii – 1990 şi Piaţa Victoriei – 2017, dar şi stinghereala pe care o simte omul AnaBlandiana atunci când îmbracă somptuoasele haine de academician sunt reperele acestui interviuparcă prea grăbit.Cuvinte-cheie: poezie, literatură, Premiul Nobel, cultură, educaţie, politică, manipulare,

Uniunea Europeană, multiculturalism, proteste.

Intimate architectural dialogue with the poet Ana Blandiana is kneaded out of arrowy glimpsesover Romanian society thrown over the shoulders of endless transition. „Shamelessness” formswithout substance, intellectuals’ „horror” against the cultural decadence, parallels between thephenomena of University Square – 1990 and Victory Square – 2017, but also the embarrassmentfelt by Ana Blandiana when she wears sumptuous academicals clothes are parts of this interviewthat appears to be too rushed.Keywords: poetry, literature, The Nobel Prize, culture, education, politics, manipulation,

European Union, multiculturalism, protests.

Abstract

Ana BLANDIANA - Poetă, membru corespondent al Academiei Române, e-mail: anablandi -ana42@gmail.com

Care a fost momentul în care aţi ştiut ce caleveţi urma, când aţi realizat că veţi păşi pedrumul literelor? Nu-mi amintesc un asemenea moment,

pentru că am început „să scriu” înainte de aşti a scrie, jucându-mă pur şi simplu cu vor-bele pe care le ştiam. N-am făcut parte din-tre copii care sunt întrebaţi ce vor să se facăatunci când vor fi mari, pentru că toatălumea ştia, înaintea mea, ce o să mă fac.

„Patria mea A4”, volum de poezii apărut în2015, a fost tradus în cinci limbi străine (en -gleză, spaniolă, italiană catalană şi polo -neză). Cum a fost el receptat în afara Româ -niei? Ce semnale aţi primit? Există vreunproiect de traducere şi pentru volumul depoezii „Orologiul fără ore”, apărut anul tre-cut la Humanitas? Dar pentru „Povestirifantastice”, editat tot anul trecut de aceeaşieditură? «Patria mea A4» este în curs de traducere

şi în bulgară. Despre «Orologiul fără ore»nu pot să spun decât că va fi tradus cusiguranţă în spaniolă, pentru că în spaniolăştiu că vor apărea toate volumele mele.

Până acum au apărut cele două volume deproză fantastică şi volumele de versuri«Patria meaA4», «Soarele de Apoi»,«Refluxul sensurilor» şi «Octombrie, noiem-brie, decembrie». Acesta din urmă va avealansarea la începutul lunii mai. În ceea cepriveşte volumul de «Povestiti fantastice»de la Humanitas, el este format din vol-umele «Proiecte de trecut» şi «Cele patruanotimpuri», la care se adaugă două pove-stiri inedite. «Proiecte de trecut» a fosttradus în germană, norvegiană, olandeză,italiană, spaniolă, maghiară, coreană, iar«Cele patru anotimpuri» în franceză,italiană şi spaniolă. Cele mai bune cronicile-am avut în spaniolă şi germană, iar celemai puţine ecouri – în franceză.

Ce planuri editoriale aveţi? Ce scrieţi înprezent? Sunt şanse ca lucrarea la care amuncit în ultima perioadă regretatul dum -nea voastră soţ – domnul Romulus Rusan –să vadă lumina tiparului?

Aveţi dreptate să puneţi deodată ambeleîntrebări, pentru că în ultimele luni m-amocupat mai puţin de propriile mele proiecte

17

Problema catastrofalei decadenţe a învăţământului umanist...

şi mai mult de recuperarea şi editarea tex-telor rămase de pe urma soţului meu. Scriade mână şi abia apoi dădea la introdus încomputer. Am preluat deci ceea ce am găsitîn computer, fragmente din cartea de mem-orii la care scria, le-am corectat şi le-amîmpărţit între diversele reviste literare. Auapărut în România Literară, Vatra, Familia,Viaţa Românească, Steaua şi vor maiapărea. După cum, pe măsură ce găsesc, îninfernul de hârtie care este casa noastră,manuscrisele rămase şi pe măsură cereuşesc să citesc zecile lui de caiete deînsemnări, voi încerca să construiesc vol-ume de fragmente despre care nu mă îndoi-esc că vor fi foarte interesante. Până atunciînsă va apărea la Editura FundaţieiAcademia Civică, pe care el o înfiinţase şi oconducea şi unde a tipărit zeci de mii depagini esenţiale de istorie recentă, un volumde eseuri, domeniu căruia i-a dedicat înultimele decenii mai mult timp decât litera-turii. În ceea ce mă priveşte mi-ar plăcea,când voi avea timp, să public un volum deconferinţe ţinute la diverse universităţi din

ţară şi din străinătate şi o selecţie dinnenumăratele interviuri literare pe care le-am dat şi care se constituie în bună măsurăîntr-o analiză a propriului meu scris.Deocamdată însă voi lucra, în cursul veriiviitoare, (pentru că nu pot scrie decâtplecând din Bucureşti şi nu pot pleca la ţarădecât vara) la un volum din care am scrisvara trecută cam 200 de pagini şi care, artis-tic vorbind, repetă experienţa din «Falstratat de manipulare», doar că de dataaceasta este vorba de întâmplări dinstrăinătate, deci nu va mai fi vorba de oprivire asupra ţării, ci de una asupra lumiiîn care am trăit.

Aţi identificat vreun urmaş al Anei Blan -diana printre tinerii poeţi de astăzi? Nu, şi sper să nu existe. Poeţii trebuie să

aibă cititori, nu urmaşi. Pentru a fi adevăraţiei trebuie să fie unici, dar nu în sensul că tre-buie să fie originali prin formă, ci în sensulcă trebuie să exprime o autenticitate atât depersonală, încât nu avea cum să existe pânăla ei.

18

Ana Blandiana

19

Problema catastrofalei decadenţe a învăţământului umanist...

De ce credeţi că România a reuşit să propunăcâţiva poeţi de o valoare remarcabilă, fără sărealizeze acelaşi lucru când a venit vorba deromancieri? De altfel, pe plan internaţionaln-am reuşit să ne impunem cu adevăratindiferent de ce formă literară am abordat:poezie, roman, proză scurtă, teatru etc.Bâjbâim, în continuare, în zona periferică aculturii europene. Cum vedeţi viitorul? Nu împărtăşesc pesimismul Dvs. cu

privire la imaginea literaturii noastre înlume. Am participat la nenumărate festi -valuri internaţionale de poezie şi nu m-amsimţit niciodată periferică. De altfel triumfulunor scriitori români impuşi în culturauniversală prin alte limbi dovedeşte că nudotarea ne-a lipsit, ci ambalajul. Nu scri-itorii români, ci România era adeseaperiferică. În mod evident, libertatea demişcare din cadrul Uniunii Europene afăcut să crească exponenţial numărul tra-ducerilor, şi o dată cu ele şi receptarea.Faptul că poezia pare a ne fi mai specificădecât proza, ţine poate de adevărul că înproză se conţine o cantitate mai mare demuncă.

Există un complex al românilor în legăturăcu Premiul Nobel pentru lite ratură? Meritavreun scriitor de-al nostru această distincţie?Ce mai reprezintă astăzi acest premiu? Da, complexul celor care nu l-au luat. Un

premiu este întotdeauna mai importantpentru cei care nu il iau, decât pentru celcare îl iau. El devine pretextul unei frustrărimult mai importante decât el însuşi. Altfelun premiu care n-a fost atribuit nici luiTolstoi, nici lui Proust, nici lui Rilke, nici luiJoyce n-ar trebui să facă să curgă atâtacerneală.

V-aţi simţit vreodată marginalizată, nedrep -tăţită, jignită în lumea literară românească,fără îndoială o lume a bărbaţilor? Nu. Singurele nedreptăţi pe care le-am

suferit în literatură au fost de naturăpolitică.

Care sunt, stimată doamnă, deosebirile dintreo femeie-intelectual şi un bărbat-intelectual?Sunt anumite specii literare care se potrivesc

mai ales sexului slab sau altele care vinmănuşă sexului tare? Sau n-are nici orelevanţă acest aspect? N-are nici o relevanţă. Sau nu sunt eu în

stare să descopăr nici una. De altfel, faptulcă unul dintre cei mai importanţi roman -cieri ai literaturii române se numeşteHortensia Papadat Bengescu spune totul înaceastă privinţă.

Ce trebuie să se schimbe din temelii pentru caEducaţia şi Cultura să se numere printrepriorităţile politicienilor noştri? Se va întâm-pla vreodată acest lucru? Trebuie să se schimbe materia primă din

care sunt făcuţi politicienii. Atâta timp cât eiînşişi nu sunt nici educaţi, nici culţi, n-aucum să înţelegă necesitatea acestorpriorităţi. Acest lucru se va întâmpla atuncicând, pe de o parte, va creşte nivelul deeducaţie şi de cultură a celor care aleg, iarpe de altă parte, selecţia nu va mai fideterminată de mecanismele corupţiei.

Potrivit datelor oficiale, 54% din tine riiRomâniei sunt categorisiţi drept „analfabeţifuncţionali”. Sunt în stare să scrie şi săcitească, dar, se pare, nu înţeleg mare lucrudin aceste îndeletniciri. Credeţi că este unraport exagerat sau o dură realitate?N-ar avea nimeni interesul să îl exa -

gereze. În ultimul sfert de secol nivelulscolii româneşti a scăzut catastrofal. Şi astapentru că oamenii – părinţi, elevi, profesori-au descoperit cu uimire că un analfabetpoate fi milionar sau senator, iar un intelec-tual poate fi şomer. Cultura generală nu maireprezintă o prioritate şi nici un interes.Profesorii au devenit din apostoli luptătoripentru mărirea salariilor, iar elevii auînvăţat să-şi cumpere profesorii, în timp cepoliticienii sunt prea ocupaţi cu spoliereastatului pentru a se mai ocupa de domeniiprecum invăţământul, din care nu se poateobţine un profit imediat.

Suntem pe ultimul loc în Europa la achiziţiade carte, românul nu cumpără cărţi. Carecredeţi că este mecanismul acestui eşec, carear fi explicaţiile? În schimb suntem pe unul din primele

locuri la sărăcie. Sărăcia şi scăderea respec-tului pentru cultură sunt două dintreexplicaţii. Dintre ele însă accentul cade pecea de a doua, pentru că săraci eram şiînainte de ‘89, chiar mult mai săraci, şitotuşi orice apartament de bloc avea printremobile rafturile pline de cărţi ale unei bib-lioteci. Îmi amintesc un instalator care, pen-tru o reparaţie, ne-a cerut, soţului meu şimie, câte o carte în două exemplare. «De ceîn două exemplare?», am întrebat noi, iar ela răspuns «pentru că am doi copii şi trebuiesă îi las fiecăruia câte o bibliotecă». Astăzi,dacă priviţi reclamele pentru amenajareaunui apartament, veţi vedea că obiectul bib-liotecii a dispărut dintre mobile.

Anul trecut aţi devenit membru al AcademieiRomâne, o onoare la care mulţi intelectualidoar visează. Ce rol are Academia Românăîn societatea româ neas că? Este implicat sufi-cient intelectualul nostru în treburile cetăţii? Eu nu am visat niciodată la onoarea de a

fi academician şi nu m-am obişnuit încă, măsimt stingheră în noua situaţie. Poate şi pen-tru că ţinuta de academician pare săpresupună un fel de solemnitate care nunumai că îmi lipseşte, dar mă şi sperie, mătem că mi-ar putea stânjeni reacţiile, liber-tatea de mişcare. Am fost întotdeaunaconvinsă că intelectualul care este indiferentla binele public, şi nu se implică singur întreburile cetăţii, devine fără să vrea şi chiarfără să ştie un obiect al manipulării celorpentru care cetatea nu este decât locul deexersare a unor interese de cea mai joasăspeţă. În ceea ce priveşte Academia, curiscul de a fi considerată din nou naivă (ceeace, de altfel, mă umple de mândrie), în visulmeu Academia ar trebui să fie cea mai înaltăvoce a societăţii civile.

Ce credeţi despre protestele din Piaţa Victo -riei? V-a surprins reacţia cetăţenilor care auamendat imediat încercarea politicienilor de a„trece”, în miezul nopţii, o lege în baza căreiamulţi dintre ei ar fi scăpat de puşcărie? Da, m-a surprins, după atât de lunga

perioadă în care tinerilor părea să nu le maipese de nimic din ţara lor. M-a surprins şim-a făcut fericită. De altfel, principala rea -lizare a acestor proteste nu constă în abro -

garea ordonanţei 13 (un gest politic vinovatnu doar de intenţia perpetuării corupţiei, cişi de culpa, mult mai gravă, de a opune de -mocraţia statului de drept, compromiţând-oastfel), ci în cele două miracole: miracolultrezirii la conştiinţa civică a tinerei generaţiişi miracolul schimbării imaginii românilorîn lume, a reîndrăgostirii de noi, de far -mecul, umorul şi creativitatea noastră a pre-sei internaţionale.

Punând faţă-n faţă fenomenul Pieţei Uni -versităţii, din anii 1990, cu protestele anului2017, din Piaţa Victoriei – putem spune că aprogresat societatea noastră sau bate pasul peloc de 27 de ani? Care ar fi asemănările dintremanifestaţiile de atunci şi cele de acum? Comparaţia dintre cele două «pieţe» se

impune. Asemănările sunt evidente, nunumai în fond, ci şi în formă, nu numai înintensitatea protestului, ci şi în intensitateaurii care a fost organizată împotriva lor, nunumai în calitatea intelectuală a protesta -tarilor, ci şi în dezinteresarea revendicărilor.De la Reformă şi adevăr la Justiţie, nucorupţie revendicările sunt pledoarii pentrustatul de drept aflat în pericol. Diferenţaeste extinderea ariei protestelor, de la Bu cu -reşti la toate marile oraşe, ceea ce dovedeşteo reală maturizare a spiritului civic şi o re -du cere a zonelor active de pe harta mani pu -lărilor. În ceea ce priveşte societatea noastră,nu se poate spune că a bătut pasul pe loc,dar a înaintat tot timpul cu o frână demotor pusă cu obstinaţie de vechile reţelede putere, iar din când în când, ca în cazulacestui început de an, apare chiar spaima căistoria ar putea face marche-arriere.

Ce rol a jucat şi mai joacă manipularea mase-lor în România?Un rol important, având la dispoziţie

atât diabolicul instrumentar al comunismu-lui, cât şi lipsa de scrupule a capitalismuluisălbatic.

Ce opinie aveţi despre alinierea cu ochiiînchişi a politicienilor noştri la recomandări-le Occidentului? Am redus orele de limbaromână în şcoli, am fost la un pas să scoatemlimba latină din programă. Mai mult, chiar şiistoria era în pericol. Se tinde spre o unifor-

20

Ana Blandiana

Problema catastrofalei decadenţe a învăţământului umanist...

mizare a valorilor, spre o diluare a identităţiinaţionale.Problema catastrofalei decadenţe a învă -

ţământului umanist nu este o problemăromânească, ci europeană. Ea există şistârneşte groaza adevăraţilor intelectuali întoate ţările, atât în Occident, cât şi în fosteleţări comuniste. Ea a început cu dispreţulpentru cultură şi alungarea profesorilor dinamfiteatre în celebrul Mai protestatar dinParisul anului 1968 şi s-a instituţionalizatprin hotărârile de la Bologna, ale UniuniiEuropene. În această adevărată crimă împo -triva nivelului intelectual al generaţiilorviitoare intră atât stângismul, cu dispreţullui pentru cultură, cât si perversele planuriale globalizării, cărora istoria, memoria, cul-tura i se opun. Deci această temă de luptă şirezistenţă în care orice intelectual si oriceinstitutie culturală are datoria să se implice,nu este una ţinând de nationalism, ci de sal-varea trecutului european pentru a putea fidus mai departe, în viitor. Sigur că fiecaretrebuie să ne apărăm şi să cultivăm proprialimbă şi istorie, dar nu împotriva celorlalţi,

ci împreună cu ei.

Copiii vor învăţa, mai nou, după manualedigitale. Totul se îndreaptă spre o robotizare aindividului. Cum vor modifica aceste tendin-ţe spiritul, sufletul, „aluatul intim” al omu-lui?

Problema nu mi se pare digitalizarea, cineruşinarea formelor fără fond. Se vorbeştedespre digitalizarea manualelor în şcoli careau în loc de grup sanitar privată şi înregiuni în care copiii trebuie să meargă pejos zeci de kilometri pentru că, în urmarepetatelor reforme ale învăţământului, arămas câte o şcoală la mai multe sate.

Credeţi că va rezista Uniunea Euro peană?Anglia a abandonat deja acest proiect.

Discursul pe care l-am tinut la Univer -sitatea din Cluj, intitulat «Istoria ca viitor»este o meditaţie amplă şi plină de neliniştepe această temă, a cărei concluzie este căEuropa va rezista doar în măsura în care vaavea puterea să creadă din nou în propriilevalori morale, culturale, religioase.

21

Care sunt, în opinia dumneavoastră, avanta-jele aderării României la Uniunea Euro -peană? Dar dezavantajele?Principalul avantaj este acela de a fi

intrat în rândul lumii. Principalul dezavan-taj este faptul că această lume este din ce ince mai puţin sigură de ea însăşi şi crede totmai puţin în propriile valori.

Ce înseamnă democraţia? Au înţeles româ-nii, cu adevărat, democraţia?Atunci când nu există, în dictaturi, de -

mo craţia este un ideal. Atunci când există,ea devine un instrument, un instrument cuajutorul căruia pot fi înfăptuite lucruriminunate sau dezastre. Ea rămâne un idealîn măsura în care realizează şi respectă sta-tul de drept.

Ce implicaţii are pentru Europa, în general,şi pentru România, în particular, noţiunea demulticulturalism? Poate fi ea aplicată cu suc-ces? Cred că multiculturalismul face parte –

ca şi comunismul – din acele noţiuni utopi-ce care, teoretic, par să fie un frumos vis alomenirii, dar care trecute în practică scapăde sub control, iar răul pe care îl producdevine mult mai mare decât binele de caresunt în stare.

Zece cetăţeni români de etnie maghiară aupropus un proiect care vizează autonomiaŢinutului Secuiesc (trei judeţe – Covasna,Harghita, Mureş, care ar urma să aibă preşe-dinte, parlament şi guvern proprii!). Iniţia -tiva ar fi fost publicată deja în MonitorulOficial, urmând să fie prezentată în Parla -mentul României. Cum comentaţi acestedemersuri? Credeţi că este posibilă înfiinţa-rea unei regiuni autonome maghiare în inimaţării? Ce implicaţii poate avea o asemeneainiţiativă – perpetuată, comentată, mediati-zată? Care credeţi că este scopul real al aces-tor demersuri?România – ca şi Franţa, de exemplu –

este prin constitutie stat naţional unitar.Acest prim articol al legii supreme nu poatefi schimbat printr-o iniţiativă parlamentară.Iar iniţiativele parlamentare nu se publicăîn Monitorul Oficial, unde se publică numai

legile votate de ambele Camere ale Parla -mentului. Chiar şi numai lansarea acestuidetaliu dovedeşte în ce măsură este vorbade o fumigenă menită să producă o emoţiecare să lase să treacă neobservată încercareade salvare a corupţilor prin ordonanţe deurgenţă, de exemplu.

Anul viitor sărbătorim 100 de ani de laMarea Unire (celebrarea Marii Uniri fără caBasarabia să aparţină României e, probabil, oformulare nepotrivită). Care este, în opiniaAnei Blandiana, profilul cultural al Româ -niei după un secol de unitate naţională? Unirea culturală a României este înfăp -

tuită de mult, iar ultimul sfert de secol aconsolidat-o. Apare, de exemplu, în ultimultimp, la Chişinău, o nouă revistă, RevistaRomână, foarte bună şi în care publică înmod curent şi au rubrici scriitori din ambeleţări. De visat, visăm încă fără prea multespe ranţe unitatea politică, un vis care aprimit o grea lovitură prin rezultatul alege -rilor din Republica Moldova anul trecut.

Sunteţi un om religios? Credeţi în Dum -nezeu?- Da.

22

Ana Blandiana

23

Marin DIACONUAventura unei editări

a lui MaiorescuLivia Dymsza în corespondenţă cu Mihail Antoniade

Articolul de faţă prezintă un istoric al etapelor editării scrierilor lui Titu Maiorescu, de la oarteacăruia s-au împlinit, în această lună, o sută de ani. Informaţiile focalizează pe documentele şimanuscrisele rămase de la Maiorescu şi moştenite de fiica sa, Livia (Maiorescu) Dymsza. Înperioada anilor ’20 şi ’30, Livia (Maiorescu) Dymsza s-a străduit să promoveze documentele lite-rare prin intermediul revistei „Convorbiri literare” şi, mai ales, să reediteze scrierile ilustrulie eipărinte. Aceste strădanii fac obiectul corespondenţei prezentate începând cu numărul de faţă din-tre Livia (Maiorescu) Dymsza şi Mihail Antoniade, fost student al lui Titu Maiorescu, cunoscutavocat şi om de cultură. Sunt prezentate profilurile intelectuale ale celor doi corespondenţi şi roluldeterminat jucat de aceştia în editarea şi pregătirea pentru viitor a totalităţii operelor lăsate cul-turii române de Titu Maiorescu. Despre voluminoasa lor corespondenţă în legătură cu moştenireaspirituală maioresciană nu s-a scris nimic până în prezent. Prin carcaterul lor inedit, scrisorilepublicate acum în serial vor contribui la mai buna cunoaştere a personalităţii lui Titu Maiorescuşi, sub aspect editologic şi istorico-literar, la iluminarea contextului cultural, social şi politic încare au fost pregătite pentru apariţie.Cuvinte-cheie: Titu Maiorescu, documente, corspondenţă, jurnal, istorie literară, opere

complete.

The present article records the history of preparing an edition of Titu Maiorescu’s writings tohonour the anniversary of one hundred years since his death. The information focuses on the docu-ments and manuscripts left by Maiorescu and inherited by his daughter, Livia (Maiorescu)Dymsza. During the 1920s and 30s, Livia (Maiorescu) Dymsza did her best to promote these lite-rary documents in the pages of the literary magazine „Convorbiri literare” and also to re-publishthe writings of her illustrious father. These efforts make up the substance of the correspondencethat we now offer to our readers, starting with the present issue of our magazine, between Livia(Maiorescu) Dymsza and Mihail Antoniade, Titu Maiorescu’s former student, a well knownattorney and a man of far-reaching culture. The article presents the intellectual profile of the twoand the major role they played in publishing and preparing for the future the massive oeuvre bes-towed by Titu Maiorescu to Romanian culture. Nothing has been written so far on their corres-pondence regarding Maiorescu’s spiritual legacy. These unknown letters, that we are now publis-hing for the first time, in installments, will facilitate a better understanding of Titu Maiorescu’spersonality – and, from an editorial and historic-literary point of view, will shed new light on thecultural, social and political context of their publication.Keywords: Titu Maiorescu, documents, correspondence, diary, literary history, complete works.

Abstract

Marin DIACONU - Institutul de Teorie Socială al Academiei Române - Casa Academiei, Calea 13Septembrie, Nr. 13, Bucureşti, Sector 5

Document

În editarea scrierilor lui Titu Maiorescu,desfăşurată într-un veac şi jumătate (186l-2015), se poate delimita între câteva etape:1) 1861-1917; 2) 1918-1947; 3) 1948-1989 şi 4)1990-2015.

Fiecare dintre ele este constituită dinsubetape. (Cronologizarea acestora nu intrăîn interesul textului de faţă – cu tema fixatăprin titlu.)

Cea dintâi etapă este înfăptuită deMaiorescu însuşi.

Etapele postume sunt dependente deîmprejurările social-politice şi ideolo gice aleepocii contemporane din România.

A doua etapă se desfăşoară în etapa din-tre cele două războaie mondiale, cu conti-nuarea (firească şi nefirească) în anii confla-graţiei internaţionale şi ai destrămării socie-tăţii capitaliste în ţara noastră.

A treia etapă stă sub semnul societăţiisocialiste. Ea începe cu o negare vehementăşi se încheie cu o ediţie de Opere.

A patra etapă ţine de societatea neocapi-talistă, cu anume reedi tări. Ea este în desfă-şurare – şi, deci, nu se poate enunţa o carac -terizare generală, concluzivă.

Interesul de-acum şi de-aici vă invităcătre etapa denumită ge neric interbelică, cuprelungire în momentul belic şi puţin pos-tbelic.

Istoricul literaturii române are la înde-mână reeditările şi edi tările (de inedite)înfăptuite, precum şi receptarea lor critică şiistorică, în acea etapă. Într-o anume măsură,se cunosc şi faptele istoriografice ale reedi-tărilor şi editărilor, precum şi receptarea lorîn viaţa literară a vremii, atât în publicaţii(de la reviste culturale la cotidiene) şi încărţi, cât şi în trăirea literară (consemnată înmemorii, jurnale, corespondenţă ori inter-viuri).

Întreaga activitate editorială din aceastăetapă se desfăşoară sub patronajul spiritual(şi material, în parte) al Liviei Dymsza, fiicaşi moştenitoarea (îndeosebi a manuscrise-lor) lui Titu Maiorescu.

Din câte ştiu – nefiind eu nici istoric lite-rar şi nici măcar istoriograf literar –, nu s-ascris nimic despre relaţia dintre LiviaDymsza şi Mihail Antoniade, relaţie insti-tuită la doar câţiva ani de la începutul eta-

pei, întru înfăptuirea editării unor scrieri alelui Titu Maiorescu.

Dar, mai întâi, cine şi ce sunt cele douăpersonaje care au înfăptuit ceva demn deistoriografia literară românească.

Presupun că se ştiu – la nivelul publicu-lui literar – cam puţine fapte şi date desprecele două personaje şi îndeosebi despreMihail Antoniade. Iar despre relaţia dintreei, şi mai puţine.

Reamintesc aici, pentru introducereacătre relaţie.

Titu Maiorescu a avut doi copii: Livia şiLiviu (acesta n. 1870 – m. 1873).

Despre Livia Maiorescu, căsătorită Dymsza,istoricii literari şi îndeosebi istoriografii lite-raturii noastre ştiu suficient de multe.

Pentru cititorul din rândul publiculuiliterar larg, reamintesc aci că Livia este fiicalui Titu Maiorescu din căsătoria (1862) cuClara Kremnitz. Fiica s-a născut la Iaşi, în 28martie / 9 aprilie 1863. A copilărit la Iaşi şi atrăit în familia Maiorescu până la sfârşitullui 1886, când pleacă, împreună cu mama, laBerlin. Ea are oarece studii la Iaşi, laLausanne ori la Dresda şi în parti cular,inclusiv cu tatăl.

24

Marin Diaconu

Cunoaşte, prin tată, multă lume; asistă lavizite în familie şi ale Societăţii literare„Junimea”. În 1885 ajunge domnişoară deonoare a reginei Elisabeta, scriitoarea Car -men Sylva – din scrierile căreia şi traduce înlimba română. Ara talente la canto şi pian.

După despărţirea celor doi soţi, Livia ourmează pe mamă la Berlin. Traiul le esteasigurat de Maiorescu şi după divorţ.

În august 1891, Livia se logodeşte şi înaprilie 1892 se căsăto reşte cu EugenDymsza, de 38 ani (ea are 28), inginer de căiferate şi poduri, polonez de origine, supuslituanian, cu moşii în Lituania. Vor locui lamoşie, încă şi – prin specificul profesieisoţului – la Batium, în Crimeea, încă şi laPetersburg.

Livia va naşte trei fetiţe: Janina (Ioana), n.noiembrie 1894; Livia (Lala), n. în 1900, şi oa treia, născută în 1902 şi decedată în 1905.

În decursul a trei decenii (1887-1917),Fiica şi Tatăl s-au re văzut de câteva ori, laViena, la Insenberg (1a o moşie), în Rusiasau la Bucureşti cu familiile şi cu copiii.

După moartea lui Eugen Dymsza, în1918, fiica Livia (care nu s-a căsătorit nicio-dată) rămâne cu mama Livia, iar Janina s-acăsătorit cu un conte polonez.

După moartea lui Titu Maiorescu (1917),Livia moşteneşte (in baza testamentului din23 ianuarie 1916; mama ei murise în 1892) oparte din avere şi Manuscrise (după ce obună parte fuseseră distruse de Maiorescuînsuşi).

În anii ’20 şi ’30, Livia Dymsza se strădu-ieşte să promoveze prin „Convorbiri litera-re” şi îndeosebi să reediteze şi să editezescrieri maioresciene.

Ea revine în România special pentru aimpulsiona editarea lucrărilor luiMaiorescu în 1922, 1925, 1934 şi 1937.

Livia Dymsza are şi opinii – mi se parraţionale – despre modul în care să se edite-ze manuscrisele maioresciene, precum şiproiectata – încă din 1930 – ediţie de Operecomplete.

Căzută şi ea sub timpul rotitor (cu expre-sia lui Con stantin Noica), sub vremea carevremuieşte, în 1940 pleacă – de la moşia dinLituania – în Polonia ocupată de nemţi şiruşi. Iar în 1941, împreună cu cele două fiice

şi două nepoate vin în România. Locuiesc înBucureşti – într-un azil –, în Domneşti, şi în1942 se află în Câmpulung Muscel (str.Lascăr Catargiu, nr. 18).

Livia Dymsza moare în Câmpulung în1946 şi este înmormântată în Cimitirul Belludin Bucureşti, lângă Bunici şi Tată.

Fiicele şi nepoatele – după oarece studiişi învăţarea limbii române – pleacă înPolonia în 1948. Probabil că şi astăzi maisunt descendenţi pe-acolo...

Mihail Antoniade este cunoscut doar decei câţiva istorici ai filosofiei româneşti.

În urmă cu vreo trei decenii şi jumătate,a scris despre el câte va articole publicistul L.Kalustian, pe care le-a adunat în carteaSimplu note, vol. II (Ed. Eminescu, 1982).

Mihail Antoniade s-a născut în Bucureşti,în 25 decembrie 1883. Absolvă Liceul„Matei Basarab” din localitate, apoi facultă-ţile de Drept (1904) şi cea de Filosofie şiLitere (l906). Între 1910 şi 1914 el este asis-tent al profesorului C. Rădulescu-Motru, laLaboratorul de psihologie experimenta lă.După 1914 se dedică avocaturii. A fost avo-catul Aşezămintelor Brâncoveneşti şi alBrătienilor, cu care era văr după mamă. Apledat în procese din Europa, din Turcia oridin Statele Unite ale Americii.

După un debut filosofic promiţător, spo-radic se preocupă cu filosofia – domeniu încare tipăreşte câteva eseuri şi traduce, la bi -centenarul naşterii lui Immanuel Kant(l924) lucrarea Prolegomene la orice metafizicăviitoare care se va putea înfăţişa ca ştiinţă.

Mihai Antoniade a murit în 20 martie1946, la tribunal. La mormântul său de laCimitirul Belim se află un cap sculptat deIon Jalea (depus în 1992).

El a fost frate cu filosoful şi diplomatulConstantin Antoniade (1880-1954), traducă-tor al lui Carlyle, autor al câtorva monogra-fii culturale – dintre care una despreMachiavelli – şi cel mai apropiat colaboratoral lui Nicolae Titulescu. O masivă culegerecu scri eri ale fratelui Constantin s-a editat în1985 (are peste 800 de pagini, format mare).

Mihail Antoniade l-a avut ca profesor şipe Titu Maiorescu. În însemnări de jurnalrelatează primirea pe care i-a făcut-o

25

Aventura unei editări a lui Maiorescu

Maiorescu după lectura unui eseu, Încercareasupra superficialităţii.

Pe la mijlocul anilor ’80 am cunoscut-ope Teodora Antoniade, soţia juristului şifilosofului. I-am făcut câteva vizite, am pre-gătit împreună culegerea Încercare asuprasuperficialităţii (Ed. H. P., 1992). Mi-a oferit,printre multe altele, o carte de vizită a luiMaiorescu, cu un înscris pentru Antoniade,revista „Adsum”, scoasă de ConstantinNoica în vara lui 1940, şi o mulţime de ma -nuscrise, cores pondenţă, fotografii, cărţi ş.a.

Printre acestea, se află şi o bogată cores-pondenţă cu Livia Dymsza. Ea constituiedoar o parte din corespondenţa purtată deMihail Antoniade cu: D. Russo, MarthaBibescu, Nae Ionescu, Ramiro Ortiz, G. T.Kirileanu, Emanoil Bucuţa ş. a.

În 1920, Editura Socec tipăreşte ediţia aVII-a a Logicii maioresciene. GheorgheVâlsan, profesor la Universitatea din Cluj,avea dreptul de editare a manualului deLogică (în baza unei scrisori a lui Maiorescudin 1910). Cum editura tipărise lucrareafără acordul lui, pentru reglementarea juri-dică a editurii, profesorul clujean se adre-sează în 1921 lui Mihail Antoniade.

Nu ştiu cum s-a încheiat „daravela” –dar probabil că şi acest fapt a hotărât-o peLivia Dymsza să se adreseze lui Antoniadepentru a o ajuta în strădania de a editalucrările lui Maiorescu. Peste un deceniu, înscrisoarea din 22 aprilie 1936, fiica luiMaiorescu rememorează: „Încercând onouă ediţie cu d-1 Rudinescu, m-am bălăbă-nit cu el trei ani, fără să pot obţine ceva.Revenind în 1925 – din capul locului a datd-l [Rădulescu-]Pogoneanu de urma mea şimi-a propus colaborarea lui la ediţia nouă,cerând numai să figureze pe pagina I a noiiediţii. Tot atunci d-1 Racotă m-a sfătuit sămă adresez la un om juridic, ca să pot faceceva cu Rudinescu. D-1 Racotă, fratele D-neiAna Maiorescu, mi-a scris o scrisoare înju-rătoare către Rudinescu – iar eu i-am mulţu-mit, am rupt scrisoarea şi am rugat pe d-1Racotă dacă nu s-ar putea găsi un om liniş-tit, nepărtinitor, jurist-consult cunos când peD-1 Maiorescu – dar fără grandomaniascandalului. Atunci D-1 Racotă v-a rugat,

telefonându-vă, să treceţi pe la b-dul Carol –şi aţi binevoit să veniţi imediat, să puneţilucrurile la cale – şi am avut impresia căsunteţi un om da încredere, făcând 1’artpour 1’art, foarte bine dispuns pentru tot cear putea servi la terminarea publică rii scrie-rilor D-lui Maiorescu şi foarte moderat înfelul D-stră, înţe legând pe deplin, că nuvoiam să fac nici un bucluc venind în ţară,că voiam sa se tipărească cartea – nimic maimult.”

La un inventar, sunt 41 de scrisori aleLiviei Dymsza, trimise în tre 22 martie 1928şi 24 mai 1940, şi 16 scrisori de răspuns alelui Mihail Antoniade, dintre 13 mai 1930 şi10 mai 1940.

Scrisorile Liviei Dymsza sunt în manus-cris şi într-o formă dactilografiată (copie;anii ’60?), fără adaosuri, modificări saucorecturi. Textul este în limba română şidoar când şi când expeditoarea foloseşteexpresii franţuzeşti sau îşi continuă gândulîn limba franceză. În câteva locuri, undedactilografa n-a reuşit să descifreze textul,aceasta a lăsat rânduri albe în dactilogramă– pentru ulterioare completări. Doar unadin tre scrisori este integral în limba france-ză. Arar foloseşte şi expre sii germane saucitează, în original, din Goethe.

Evident că sunt şi multe erori de litere aledactilografei.

Scrisorile lui Antoniade se află şi ele înformă dactilo grafiată. Două dintre ele audoar forma manuscrisă. La cinci din tre scri-sorile dactilografiate se află şi ciornamanuscrisului.

Intercalate, se află şi trei scrisori ale Edi -turii Socec adresate Liviei Dymsza, precumşi o scrisoare a acesteia către E. Lovinescu(original, cu semnătura autografă).

Fără îndoială că mai important decâtforma (lingvistică, dactilo grafiată saumanuscrisă) este conţinutul corespondenţei.Iar conţinu tul substanţial îl constituie inte-resul şi strădania Fiicei de a vedea editateori reeditate lucrările Tatălui.

Fapt cultural este că în anii ’20-’40 (între1920 şi 1941) s-au re editat multe scrieri alelui Maiorescu, atât la Editura Socec, cât şi laEditura „Bucovina” a lui I. E. Torouţiu. Ele

26

Marin Diaconu

27

Aventura unei editări a lui Maiorescu

sunt Logica (1920; ed. critică, 1940); Istoriacontemporană a României (1925); Critice, vol.I-III (1926, 1928 şi 1931); Duiliu Zamfirescu şiTitu Maiorescu în scrisori (1937); Gedichte(1940) şi – cea mai importantă – Însemnărizilnice (1855-1891), vol. I-III (1936, 1940,1943).

Editurile implicate în aventura editorialăa anilor ’20-’40 sunt Socec şi „Bucovina”, cupersonajele lor: Rudinescu şi Ocneanu de laSocec şi I. E. Torouţiu de la „Bucovina”.

Alte personaje care intră – mai mult saumai puţin – în „jocul” editorial sunt: SimionMehedinţi – despre care Livia Dymsza scrie:„d-l Mehedinţi îşi vede de cărţile lui” (28noiembrie 1931); Alexandru Tzigara-Samurcaş, G. T. Kirileanu, Nicolae Racotăsau Nicolae Iorga.

Personaje deosebit de vii în corespon-denţă sunt I. A. Rădulescu-Pogoneanu,văzut ca – cu expresia lui Maiorescu însuşi:„moale la lucru, leneş, cu ambiţie persona-lă” – şi I. E. Torouţiu. Se cuvine ca istorio-graful literar să evidenţieze ceea ce au reuşitaceştia – dincolo de încetineala lucrului saumotivaţii lumeşti, prea omeneşti.

Cu Rudinescu, Antoniade are o relaţiespecială, sesizată de Livia Dymsza. Încă dinprimele scrisori (păstrate), ea notează: „ono-rabilul D-l Rudinescu, care se vede că ştienumai de frica D-stră” (22 martie 1928); „cefel de deux ex machina sunteţi D-stră pentruacel D-l Rudi nescu” (28 iunie 1928).

Fără îndoială că editorul Rudinescu nuştia de „frica” lui Anto niade, chiar avocatfiind el. Ei erau cunoştinţe mai vechi.Antoniade fusese coleg de liceu cu fiul edi-torului. În toamna lui 1901, cei doi bacalau-reaţi plecaseră la Paris şi se înscriseseră laFacultatea de Medicină. Fire mai sensibilă,la o lecţie practică de disecţie, Anto niadeleşină; după care revine în ţară şi a avut evo-luţia amintită su mar mai înainte. Iar fiul luiRudinescu a terminat facultatea în capi talaFranţei, a ajuns o somitate în domeniu şicolecţionar al impresioniştilor (despre carecolecţie mi s-a spus că a fost donată pentruVersailles).

Anii de criză economică – reverberaţi şiîn activitatea edito rială –, dificultăţi ale edi-tării însemnărilor de jurnal – dintre care 300

de pagini (convenţionale) sunt în limba ger-mană –, precum şi încetineala – cunoscută şide Maiorescu – cu care lucra Rădulescu-Pogoneanu ş. a. nu se adaptau dorinţei Li -viei Dymsza de a fi cât mai mult şi mai binereeditate şi editate scrierile maioresciene.

La orizontul editorial apare şi I. E. To -rouţiu (1888-1953; profe sor de liceu, editor,istoric literar, ajuns membru corespondental Academiei Române), deosebit de harnic şiperseverent. Acesta tipăreşte 13 tomurimasive din Studii şi documente literare (1932-1946) – şi azi lucrări fundamentale de refe-rinţă. Acesta vrea să realizeze şi o ediţie deOpere complete ale lui Maiorescu.

În corespondenţă, îndeosebi în cea aLiviei Dymsza, sunt comenta te şi evenimen-te politice, istorice, ca cele din 1917 ori celedin anii ’30 (despre Nicolae Titulescu, pre-gătirile de război ş. a.).

Dese referiri sunt la împrejurările în caretrăieşte cu fiica ei (necăsătorită), la stareavremii (care o afectează profund) ş. a.

Din corespondenţă rezultă că ea este bineinformată despre situaţia din ţară – căci areabonament la „Universul” şi întreţine cores-pondenţă – alături de aceea cu editurile şicu editorii scrierilor maioresciene – încă şicu alţi români.

Semnalez şi intenţia de a dona BiblioteciiAcademiei Române Manuscrisele tatălui –intenţie pe care a avut-o şi Maiorescu. Omai re ţine temerea că Iorga s-ar amesteca întipărirea ineditelor. Prin 1938-1939 – la 75-76ani şi în perspectiva centenarului naşterii luiMaiorescu – se arată tot mai îngrijorată, atâtde manuscrise, cât şi de Opere complete.

În 29 martie 1939 notează: „Evident că eun-am să apuc sfârşitul ei” – al edităriiÎnsemnărilor...

Din corespondenţa Liviei Dymsza extragcâteva citate:

„«Vremea» e un lucru atât de preţios, în -cât, chiar în viaţa noastră singuratică şi izo-lată, se strecoară pe nesimţite între degete –zilele trec, viaţa trece” (21 februarie 1932);

„Păcat că, dusă din ţară de 42 ani, mi-ampierdut limba cea bună românească (...), darnu poţi trăi atâta vreme fără o vorbă, uncuvânt românesc, fără să uiţi o limbă. Mă

28

Marin Diaconu

mir că mai ştiu nemţeşte şi franţuzeşte (...)(12 noemvrie 1933);

„De pe-aici, nimic îmbucurător – deoare-ce au fost toate grani ţele închise, încât nu semai poate exporta nimic; ne înecăm (caatunci, acei cu cafeaua lor, pe care o asvâr-leau în mare), iar untul nostru, a nu maivorbi de grâu, care mucegăieşte prin amba-re” (5 avril 1935);

„După 30 de ani, Academia poate face ceva găsi mai bine de fă cut” (5 iunie 1935);

„Făcându-vă toate scuzele mele că nu văpot lăsa în pace, fiind lucru nu personal, daroarecum de felul lui literar românesc, vă rogsă primiţi (...)” (5 martie 1936);

„Scriu de vreo 8 zile, câteva minute pe zi– mă dor mâinile atât de grozav, încât nicinoaptea nu prea dorm – iar când nu dormi,tot se gândeşte omul la miile de existenţesfărâmate. Cruzi mea omului e îngrozitoa-re” (6 II 1940);

„«Hristos a înviat»... o Înviere sângeroa-să, plină de nenumărate nefericiri omeneşti– nefericiri provenite din război şi din voin-ţa unui om care a mutat mii de oameni, pen-tru o idee personală, din lo cul strămoşilorlor, în alte locuri – dând afară proprietarii,de-acolo, care cutreeră. fără adăpost Poloniaînvinsă” (17 martie 1940);

„Dacă te pui cu o vrabie, nu-i poţi cerezborul rândunicei” (23 mai 1940);

„Uneori întâmplările sunt mai înţeleptedecât oamenii” (24 mai 1940).

Fapt de demnitate istorică literară este căşi prin strădania, tenacitatea şi dăruirea desine a Liviei Dymsza, născută Maiorescu(aşa cum semnează adesea), sfătuită şi aju-tată dezinteresat de Mihai Antoniade, TituMaiorescu a fost în actualitatea culturală înpostu mitatea din primele trei decenii.

Iar după un „întuneric” ideologic devreo 15 ani (1948-1963), se reînnoadă „ac -tua litatea” maioresciană. Din 1963 încep săapară articole, studii; se continuă eu reedi-tări, teze de doctorat, monografii, încă şieditări de inedite (Scrieri de tinereţe, 1981;Prelegeri de filosofie, 1980) şi se încoroneazăcu Jurnal (şi epistolar), 9 volume (1975-1989), şi cu o ediţie critică de Opere, vol. I-IV(1978-1988).

În etapa de după 1989, s-au reeditat câte-va lucrări, s-a înfăp tuit o altă ediţie deOpere, în 4 volume (colecţia „Opere funda-mentale” a Fundaţiei Naţionale pentruŞtiinţă şi Artă, 2005 -2006) şi s-a început altăediţie a Jurnalului (vol. I, 2013).

29

Către MIHAIL ANTONIADESiauliai, 22 III 1928

Stimate Domnule,Binevoiţi a nu-mi lua în nume de rău,

dacă vă supăr o a doua oară cu nişte treburicare nu prea sunt ale D-stre, dar vă spundrept că nu ştiu ce să fac cu onorabilul D-nul Rudinescu, care să vede că ştie numaide frica D-stră. Am rugat pe D-l Mehedinţi,pe D-l [Rădulescu-]Pogoneanu, pe D-lRacotă – nu pot ajunge la scopul meu,adecă: să ştiu ce face el cu Istoria contimpora-nă a D-lui Maiorescu. Am înnegrit o mulţi-me de foi de hârtie, până-n sfârşit, acum doiani, a ieşit de sub tipar acel volum. În scri-soarea D-lui Rudinescu către mine, spunecă: odată îmi va comunica el starea socotele-lor – doar mă credeţi că nu mi-e mie deacele câteva sute de lei care, eventual, arputea ieşi din vânzarea cărţii pentru mine –dar aş vrea să ştiu. cum stau lucrurile.

Acum îmi scrie Domnul [Rădulescu-]Pogoneanu că, în sfârşit, volumul întâi alCriticelor a ieşit de subt tipar. Mi se pare că arfi fost cuviincios să-mi trimeată măcar unexemplar acel faimos domn. DomnuleAntoniade, nu vă supăraţi pe mine, însă,odată, când veţi trece pe lângă Socec, fiţi bun,intraţi în colivia cea din fund a numitului D-l Rudinescu şi îi mai împrospătaţi memoria,aducându-i aminte să-mi trimită un exem-plar din Critice, o dare de seamă cum s-a vân-dut aceea Istorie contimporană şi o mică apă-sare pe necesitatea de-a se grăbi cu vol. II alCriticelor, deoarece, de altminteri, iar cădemîn „cărţile pentru şcoli”, care, evident că trecînainte, ca necesitate, de tipar. Atunci, acumtrei ani, a fost destul să vă arătaţi, ca să sereguleze toate lucrurile pe jumătate adormi-

te, până atunci, scuzaţi-mă, vă rog prea mult,dar rămâne omul ca un prost, cu mâinilelegate, faţă cu editorii aceştia.

Vă mulţumesc de înainte şi vă rog să nuvă supăraţi.

Livia Dymsza,născută Maiorescu

Către MIHAIL ANTONIADE28 iunie 1928, Kustonsiang

Stimate D-le Antoniade,Ce fel de deus ex machina sunteţi D-stră

pentru acel D-l Rădinescu. De 2 ani mă rogde D-nii [Rădulescu-]Pogoneanu, Mehe -dinţi, Racotă să roage pe acel domn să-mitrimită o dare de seamă a vânzării cărţilorD-lui Maiorescu, fără a putea obţine un răs-puns – aţi trecut Domniavoastră pe la el şideodată s-a deşteptat.

Am primit socotelile (să vedem, banii îiva da?) şi văd cum stau lucrurile cu acelecărţi.

Din Istoria contimporană (cum scrie D-lMehedinţi: contemporană) s-au vândutnumai 800 de exemplare – păcat – , cu toatecă, nu mă mir atât de mult, căci cartea, pe deo parte, e prea serioasă pentru o carte de„lectură” – iar pentru o carte de istorie, eprea mult sintetică, fără amănunte – ori-cum, păcat, fiindcă e bine scrisă şi limba,frumoasă şi desluşită.

Sperăm că din volumele Discursuri parla-mentare vor fi mai mult citite aceleIntroducţiuni.

Din vol. I al Criticelor, cu toate că e puţintimp de când a ieşit de subt tipar, s-au vân-dut 1700 ex[emplare] – demult nu mai eraude cumpărat – acum trei ani n-am mai găsitnici un exemplar.

Livia Dymsza în corespondenţă

cu Mihail Antoniade

Corespondenţă

Va. mulţumesc foarte mult şi vă rog săprimiţi ma reconnaissance (sunt 42 de ani decând nu mai vorbesc româneşte) pentrufelul în care o faceţi – o bunăvoinţă atât deconvingătoare.

Livia Dymsza,născută Maiorescu

Către LIVIA DYMSZA[Bucureşti], 13 iunie ’930

Mult Stimată D-nă Dymsza, Am primit răspunsul D-lui Rudinescu în

privinţa condiţiilor în cari Librăria Soceceste dispusă să publice ediţia Operelor com-plete ale D-lui Maiorescu:

1) volumele se vor tipări succesiv, în for-matul, pe hârtia şi cu litera pe care le voralege D-nii [Rădulescu-]Pogoneanu şiTzigara[-Samurcaş];

2) corecturile se vor face de corectorulEdi turei Socec, căruia i se vor da indicaţiige nerale asupra ortografiei adoptate. Înacest chip, este înlăturată primejdia întâr-zierii apariţiei volumelor;

3) deoarece noua ediţie reclamă cheltu-ieli însemnate, condiţiile de plată nu maipot fi cele din trecut şi librăria vă propuneurmătoarele:

Înainte de punerea sub tipar a fiecăruivolum, se va fixa preţul de cost, socotit pecoală de tipar, fără nici un câştig pentru edi-tură.

Din încasările făcute prin vânzare, editu-ra îşi va reţine costul fixat al fiecărui volum,iar după acoperirea integrală a acestui cost,beneficiul se va împărţi pe din două, întreD-v şi editură.

Din preţul volumelor se va deduce raba-tul de 25% al librarilor.

Cum vedeţi, aceste condiţii vor face caîncasările D-v să fie întârziate până la aco-perirea cheltuielilor, dar nu ştiu dacă la alteditor aţi putea găsi alte condiţii, mai favo-rabile.

D-l Rudinescu vă roagă, să-i spuneţi,prin mine, dacă sunteţi de acord cu acestecondiţii, spre a vă putea trimite scrisoareade ofertă, care va constitui contractul.

[Mihail Antoniade]

Corespondenţă

30

Către MIHAIL ANTONIADE22 iulie 1930

Mult stimate D-le Antoniade, Rugasem pe D-l Racotă să vă vorbească

de un lucru pe care n-am ştiut să-1 abordezfaţă de D-stră, cu toate că am impresia, foar-te desluşită, că abuzăm de vremea şi debunăvoinţa D-stră.

N-am ştiut s-o fac personal, nefiindvreme mai îndelungată cu D-stră şi cunos-cându-vă prea puţin, pentru a şti, din capullocului, unde vă este le point vulnérable.

N-aş vrea, cu nici un preţ, să vă ating înbunăvoinţa şi bunătatea D-stră cu care aţipus persoana D-stră şi – lucrul cel mai pre-ţios pentru un om ocupat – timpul D-stră ladispoziţia mea, dar mă întreb à titre de quoivă exploatez astfel. D-l [Rădulescu-]Pogo -neanu, în anii din urmă, a tot fost la D-lMaiorescu; D-l Tzigara[-Samurcaş] fiindmic, îşi petrecea duminicile la vărul meu –el copil, eu Domnişoară –, e o mare deosebi-re de vârstă între noi; D-l Mehedinţi, elev şidu métier, dar D-stră – nici nu prea ştiu, aţifost elevul D-lui Maiorescu sau fratele D-stră? Atunci, à titre de quoi dispun eu de D-stră – vă supăr de atâtea ori – , neputând eusingură să-mi pun treburile la cale întreDomnii Mehedinţi, [Rădulescu-]Pogoneanuşi Socec într-un mod real şi efectiv. Mi-e camteamă că nu găsesc cuvintele necesare pen-tru a vă explica simţămentul meu în aceaprivire. Sunt 42 de ani de când nu mai vor-besc româneşte, de când, pe la 2-5 ani, pevreo 6-8 săptămâni, dar pe D-stră v-a înzes-trat Dumnezeu cu o minte dibace, încât,punându-ne în mişcare, ne-am putea înţele-ge fără o persoană intermediară.

Toate consideraţiile ce le aveţi pentru tre-burile mele cu D-l Socec – Rudinescu – dinpunct de vedere juridic se pot numi „con-tracte”.

Pentru o încheiere de contract, omul sepoate adresa la un advocat, iar atunci, fără avă face o supărare sau, Doamne fereşte,ceva jignitor, mi-aţi putea da voie să văîntreb, ca advocat, să-mi spuneţi, cât vădatoresc pentru consultaţiile care aţi bine-voit să mi le daţi.

Aşa e alcătuită viaţa: omul, neputând să

le înveţe toate, se foloseşte de ştiinţa vecinu-lui – care îi dă mijlocul de a putea trăi pepământ. Am citit o carte: 2000 de ani mai târ-ziu – am uitat autorul –, care spune că în vii-tor banii vor dispărea, că se va face unschimb de ajutor reciproc (iar hoţiile, deunde să se facă atunci?). Ce e drept, atunceaD-stră nu v-aţi alege cu mult ajutor de la noi.

Când veţi avea vreme, îmi veţi comunicacondiţiile D-lui Rudinescu – şi ale D-luiadvocat.

Altă socoteală rămâne faţă cu D-stră felulprietenesc cu care v-aţi pus la dispoziţiamea şi felul de a şti să terminaţi, în modreal, zadarnicile reclamaţii reciproce ale d-lor Rudinescu, [Rădulescu-]Pogoneanu şiMehedinţi.

Aprecierea aceasta rămâne să fie răsplă-tită cu marea mea recunoştinţă pentru omulD-l Antoniade.

Am o hârtie groaznică, dar orăşelul nos-tru n-are alta; iar am uitat să-mi cumpăr, dinvreun oraş mai cumsecade.

Dar multe s-au mai petrecut în Româniade când am plecat.

Ţăranul din Italia aprinde o lumânarelângă o Maica Precista – Madona –; ah!Doamne, câte le-ar aprinde omul ca să ducăŢara la un drum bun. Vedremo.

31

Livia Dymsza – Mihail Antoniade

Sper că nimic nu-mi veţi lua scrisoarea înnume de rău şi, ca întotdeauna, vă mulţu-mesc foarte mult.

Livia Dymsza23 iulie ’30

Voilà une histoire, la fermier a pris ma poste,l’a enfouie dans son armoire et par hasardaujourd’hui, en faisant de l’orde il trouve 5 let-tres pour moi, dont l’une la vôtre.

Dar nici nu discut condiţiile, cum le-aţifăcut, va fi bine. Numai un lucru: după ulti-ma corectură, ar trebui, înainte de a fi tipăritdefinitiv, cineva să se uite la ele – poate D-l[Rădulescu-]Pogoneanu, sau Mehedinţi. Tepomeneşti că îţi pune vreo prostie în text.Oricum, [cei] de la Socec nu sunt compe-tenţi din punct de vedere literar. Ar trebuiatunci D-l Rudinescu să trimeată socotelilevânzărei în mod regulat, să poată fi contro-lată, dacă aţi consimţi, spre pildă, o dată pean, de D-stră. Dar asta n-are importanţă car-dinală – numai să se facă.

Iertaţi întârzierea.Livia Dymsza

Către MIHAIL ANTONIADE12.X.1930, Ilsenberg

Adrese: Lituania Rokiskis Onuskis

Stimate Domnule Antoniade, Presupun că vacanţele cele de vară ne-au

rupt firul de contact, deoarece mintea şi ure-chea noastră n-au (Doamne fereşte!) însuşi-rile aparatelor de Radio. Ar avea haz dacă,precum scrisoarea D-stră s-a rătăcit de laiunie până la iulie în săltarul D-lui care ţinemoşia cu arendă, s-ar fi întâmplat să fie oscrisoare a D-stră între cele 40 furate acumopt zile de la Rokis-Kis, orăşelul unde nesosesc scrisorile cu trenul. În orice caz, a tre-cut epoca tipărirei cărţilor şcolare şi s-arputea începe tipărirea Criticelor, noua ediţie,dacă D-l Rudinescu mi-ar fi scris condiţiilesale. Deoarece aţi binevoit să-mi spuneţi caacea scrisoare să treacă prin mâinile D-street comme de raison, je ne demande pas... repetcele spuse în scrisoarea din iulie, care aţiprimit-o – n-aţi primit-o?? Aşi vrea săadaog, la condiţiile care, de altmintrelea,

sunt cu desăvârşire drepte ca cerinţe.1) Că tipărirea definitivă nu se poate face

numai pe răspunderea unui oarecare corec-tor, pe care l-ar fi însărcinat D-l Rudinescucu primele corecturi. Să-nţelege, ca săschim be un a pe un e, sau să puie o literăomi să, asta e indiferent cine o face, dar undernier coup d’oeil ar trebui dat de cineva maicompetent. D-l Kirileanu se oferise pentruaceastă sarcină – minunat, presupun că emai exact decât D-nii [Rădulescu-]Pogo nea -nu şi Mehedinţi, deoarece stă între cărţilesale şi n-are activitate externă.

2) Ceea ce numeşte D-l Rudinescu acope-rire a cheltuielilor ar trebui controlat o datăpe an, dacă aţi vrea să o faceţi, de D-stră. Ei.sunt de o inexactitate absolută în privinţasocotelilor – deşi, precum sper că o simţiţi,nu e nici un gând comercial în toată publi-carea aceasta, totuşi nu văd de ce s-ar folosiacea asociaţiune ovrească de editori numiţiacum Socec-s Cie mai mult decât li se cuvi-ne pentru dreptatea cheltuielilor lor. Dealtminteri, toate cele spuse în condiţiunileprezentate de D-l Rudinescu sunt bune.Hârtia, literele – trebuiesc absolut controla-te. Uitaţi-vă la ediţia Caragiale şi-apoi iaediţia Criticelor, subt aripa căruia D-l[Rădulescu-]Pogoneanu a vrut să treacă lanemurire.

Mai este un lucru care mă îngrozeştepuţin. Vă trimit feuilleton din „Universul”,cu aprecierile D-lui Rosetti – nu s-ar puteaobţine măcar o copie a acelor scrisori, cucondiţia să le publice el dintâi, cum vor, iarapoi ediţia noastră. Şi încă mă-ntreb: a tre-cut destulă vreme, au murit destule persoa-ne contimporane D-lui Maiorescu, ca să fiescoase la iveală scrisorile personale. Să-nţe-lege, cu tot binevoitorul interes care l-aţiarătat faţă cu tot lucrul acesta, D-stră nuputeţi avea susceptibilitatea care o am eufaţă cu „publicitatea” acestor scrisori.

Credeţi D-stră că D-l [Rădulescu-]Pogo -neanu cu D-l Tzigara[-Samurcaş] să aibă un„criterium” destul de, cum să zic, suscepti-bil pentru a scoate din săltarele private alefiecăruia nişte scrisori personale, să le publi-căm de pe acuma?

Eu aş fi de părere că aş vrea să propun caacei D-ni [Rădulescu-]Pogoneanu, Mehe -

32

Corespondenţă

33

Livia Dymsza – Mihail Antoniade

dinţi, Tzigara[-Samurcaş] şi Kirileanu îm -preună, să cetească împreună eventualelescrisori, înainte de a le publica. Adjectiveprea explicite pot fi întrebuinţate într-ocorespondenţă particulară, dar niciodată D-l Maiorescu, n-ar fi publicat vorbe ieşitedin toiul criticei literare impersonale – felullui nu era niciodată de-a amesteca lucruripersonale în literatură, în dăscălia lui şi înpolitică.

Deoarece presupun că îmi veţi răspundela scrisorile mele anterioare, trimiţându-miscrisoarea D-lui Rudinescu, poate aţi puteaadăuga două cuvinte cu părerea D-stră, căciînţeleg prea bine că n-aveţi vreme, nici obli-gaţia unei corespondenţe cu totul în afarăde specialitatea D-stră. Numai deoarece D-stră nu sunteţi amestecat în chestia publi-cărei acelor scrisori, presupun că judecata

D-stră va fi mai nepărtinitoare – mai ana-loagă cu judecata omului care ar lua o ase-menea carte să o cetească – fără vreo cola-borare sau vreo amestecare personală.

Cred că vara v-a dat tot răgazul care îlveţi fi dorit că aţi petrecut vremea într-unmod plăcut şi că începeţi anul de lucru cunouă energie şi elasticitate subt ocrotireanoului Rege pe care să-l inspire A TotPuternicul.

La noi a şi venit un fel de iarnă – ningeşi plouă, drumurile sunt impracticabile, iarfrunzele zac aurii deasupra noroiului [...?]en se moment la campagne.

Vă rog să primiţi, pentru tot ce aţi bine-voit să mă sfătuiţi, recunoştinţa mea, curugămintea de a duce şi istoria scrisorii. D-lui Rudinescu la capăt.

Livia Dymsza

34

35

Lucian CHIŞUTitu Maiorescu şi decalo(a)gele

criticii literare (I)Demersul de faţă se concentrează asupra profilului de întemeietor în critica de direcţie din litera-tura şi, în sens mai larg, cultura românească, pe care l-a avut Titu Maiorescu, personalitate de lacărei trecere în eternitate se împlinesc o sută de ani. Articolul îşi propune să prezinte, într-o for-mulă schematică şi sintetizată, în ce măsură şi în ce mod ideile lui Titu Maiorescu se (mai) regă-sesc în „actele” generaţiilor care i-au succedat. Pentru realizarea obiectivului propus s-a apelat lamonografii, studii, şi articole elaborate în preajma centenarului naşterii cărturarului şi la altescrieri, din perioada recentă, marcată de centenarul morţii acestuia. Principiile criticii maiorescie-ne au fost analizate şi ţinându-se cont de opiniile criticilor contemporani cei mai notorii (aflaţi lavârstă patriarhală), care au elaborat idei-decalog despre rolul criticii şi al reprezentanţilor ei de azi.Caracteristica maiorescianismului, rezultată din cumularea studiilor şi cercetărilor la care s-afăcut referire, constă în faptul că informaţiile din „gena” lui apar depozitate în toate elementelesistemice ale generaţiilor ulterioare, fiind esenţiale şi, deci active, în actualul organism critic func-ţional. În cuprinsul acestor repere ontologice şi fenomenologice spiritul maiorescian se regăseşteaproape intact, ceea ce validează constatarea lui E. Lovinescu, din monografia (1940) consacratăvieţii şi activităţii marelui înaintaş: „La răspântiile culturii române, veghează, ca şi odinioară,degetul lui de lumină”.Cuvinte-cheie: întemeietor, cultură, estetică, logică, filosofie, enciclopedism, critică literară, Titu

Maiorescu.

The present endeavour focuses on Titu Maiorescu (2017 is the hundredth anniversary of hisdeath) and his profile as a founding figure of „directional criticism” in Romanian literature and,in a larger sense, in Romanian culture. This article aims to show, in a synthetic and structuredmanner, to what extent and in what way Maiorescu’s ideas are (still) present in the „acts” of thegenerations that came after him. To meet this purpose, we researched monographs, studies andarticles written around the centennial of his birth and more recent writings, dedicated to the cen-tennial of his death. The principles of Maiorescu’s literary criticism were analysed based on theopinions of his most illustrious contemporaries (some of them adavanced in age and enjoying„patriarch” status), who formulated decalogue-ideas on the role of literary criticism and its prac-titioners today. The defining note of Maiorescu’s creative style, as it emerges from the bulk of sour-ces researched, is that the information carried by his „gene” cand be detected as stored in the struc-tural elements of the succeeding generations. They are, therefore, essential and active in the func-tional body of criticism today. Within these ontological and phenomenological landmarks,Maiorescu’s spirit lives on, almost intact. This validates E. Lovinescu’s statement in his 1940monograph dedicated to the life and work of his great forerunner: „At the crossroads of Romanianculture stands as a warning, as it always did, his finger of light”.Keywords: founder, culture, aesthetics, logic, philosophy, enciclopaedical knowledge, literary

criticism, Titu Maiorescu.

Abstract

Lucian CHIŞU - Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail:lucianchisu@gmail.com

TituMaiorescu

36

Lucian Chişu

Motto: „Noţiunile fără realitate suntgoale,realităţile fără noţiuni suntoarbe” (I. Kant).

La un secol de la moarte, contribuţiile luiTitu Maiorescu continuă să suscite interesulnostru, o serie de întrebări pe care şi le pun,în corpore, criticii şi istoricii literari păstrân-du-şi neştirbită actualitatea încă de acum unsecol şi jumătate, când marele om de culturăle enunţate. Unele vizează atitudinea luiTitu Maiorescu în momentul stabilirii „di -rec ţiei noi” în cultura românească şi modulîn care „orientarea” respectivă a influenţatevoluţia criticii literare până în actualitateaprezentă, care îl omagiază şi, deopotrivă, îlpune sub semnul întrebării. De aceea, dinraţiuni lesne de explicat, demersul de faţăreprezintă o încercare de sintetizare anumeroaselor opinii, intenţii şi chiar verdic-te despre critica maioresciană care, legateîntre ele, ar putea oferi un răspuns la între-barea cu o anume încărcătură retorică: cât şicum se (mai) regăsesc ideile lui TituMaiorescu în „actele/faptele” generaţiilorcare i-au succedat şi apoi au intrat, ca şi el,în timpul etern, adică în fondul pe care uniiîl numesc „tradiţional” sau „canonic”, întimp ce alţii, preferând termenul „activ”, îiconferă un sens şi un rol actualizator.

Ar fi multe de consemnat, chiar despreprimele sale articole1, în care acesta separaîn mod tranşant apele de uscat în teritoriulliterar autohton. Deşi meritul pionieratuluiaparţinuse generaţiei antemergătoare, men-torul junimist trebuie considerat adevăratuldeschizător al acestor orizonturi în culturanaţională deoarece, confruntat cu vageleopinii şi îndoielnicele gusturi culturale alecompatrioţilor, a identificat şi impus în faţacontemporanilor săi conceptul de operă lite-rară prin intermediul esteticii, argument

consolidat de acurateţea şi logica strânsă adiscursului, precum şi de introducerea areperelor sigure ale filosofiei în dezbaterilede idei. În sens metaforic „preocuparea lui[a fost] de a pune pietre de hotar spre aîndepărta confuziile din preajma operei” (E.Simion). Întrucât menirea criticului era săstabilească valoarea artistică şi să delimitezeprin borne literatura de impostură, să-i(pre)destineze criticii un domeniu2 de apli-caţii, răspunzând acestei urgenţe Maiorescunu s-a oprit cu aceeaşi stăruinţă asupra uni-versului interior, ceea ce, peste timp, a gene-rat observaţia că „suntem maiorescieni cândne hotărâm să devenim critici, dar încetămsă fim maiorescieni când scriem” (Al.Dobrescu3).

Despre opera „scurtă” a acestui înteme-ietor, ca şi despre absenţa unor focalizărianalitice, de reală utilitate actului de inves-tigare literară, s-au exprimat de-a lungultimpului, nuanţând fiecare în felul său, cri-ticii noştri cei mai importanţi. Trecând pestemai vechile monografii, datorate lui Al.Bogdan-Duică4 şi Simion Mehedinţi5, lacentenarul naşterii (1940), lui Maiorescu i-au fost consacrate monografii ale vieţii şioperei, precum şi alte apariţii editoriale oriluări de poziţie. Însă, centenarul naşterii n-acumulat opinii unanime, ci mai degrabă ailustrat strategia (abordarea), fiecăruia din-tre autori. E. Lovinescu, G. Călinescu,Vladimir Streinu, Tudor Vianu, PompiliuConstantinescu, D. Caracostea, Perpessiciusaduc în prim-plan propria viziunea asupradomeniului criticii literare, aşa cum dome-niul evoluase, timp de un secol, de la naşte-rea lui Maiorescu. Ei recurg la metodele efi-ciente prin care actul critic era pus în practi-că şi, mai presus de orice, au în vedere bene-ficiile evoluţiei lui istorice. Fostul său disci-pol, Eugen Lovinescu6, era de părere că

1 Despre scrierea limbei române (1866), O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, Despre poesia romană( 1867), În contra direcţiei de astăzi din cultura română (1688) Asupra poeziei noastre poporane (1868), Limbaromână în jurnalele din Austria (1868) Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872).

2 „Maiorescu a elaborat o metodologie critică, fixând dor cadrul în care orice metodologie poate fi acti-vată” (Perpessicius, Jurnal de lector, „RFR” nr. 4/1940, apud. Al. Dobrescu, Maiorescu şi maiorescienii,Editura Albatros, Bucureşti, 2004.

3 Alexandru Dobrescu, op. cit.4 Titu Liviu Maiorescu, Bucureşti, 1921.5 Titu Maiorescu, Bucureşti, 1925.

37

Titu Maiorescu şi decalo(a)gele criticii literare

Maiorescu a fost un critic cultural şi îi stabi-lea definitiv locul în categoria îndrumători-lor, adăugând: „crearea domeniului criticii arămas sarcina generaţiei următoare” (E.Lovinescu). Ideea face bună carieră şi înzilele noastre: „Viaţa criticii literare începe –are dreptate E. Lovinescu – în momentul încare legislatorul se decide să treacă, de laidentificarea şi contemplarea exterioară aoperei, la analiza universului interior.Maiorescu rămâne, ca Moise, la marginileei, după ce a distrus robia prejudecăţilor şi apus hotare pustiului intelectual din epocasa” (Eugen Simion7). Pentru G. Călinescu,critica practicată de întemeietor lăsa loc decircumspecţii. Adept, ca şi Lovinescu, al pri-matului creaţiei şi rolului ei privilegiat îndemonstraţia critică, lui G. Călinescu i sepărea incomplet profilul maiorescian, întrealtele din cauza interesului scăzut pentruanaliză, aproape inexistent, care scotea înevidenţă – în opinia lui Călinescu – „sărăciasufletească a receptării literar-artistice”.Nici informaţia „de bibliotecă” nu prea seregăsea în textele sale.

Dimpotrivă, pe cu totul alte poziţii sesituau Pompiliu Constantinescu, VladimirStreinu şi Tudor Vianu. În apropiereamomentului festiv al centenarului naşterii,aceştia recuperează spiritul maiorescianornându-l cu toate meritele. Cu doi ani maiînaintea evenimentului aniversar, în cadrulvolumului de tardiv debut, din 1938,Vladimir Streinu îl considera „un critic lite-rar în toată puterea cuvântului, dotat cugust, un spirit care a înfruntat dogmatis-mul”8. O atitudine asemănătoare împărtă-şea Pompiliu Constantinescu: „nu e nicioîndoială că el întemeiază critica literarăînaintea lui Gherea care-l persifla pentru«critica judecătorească» pe care a practicat-o cu predilecţie”.9 Tudor Vianu adăuga ale-gaţiilor de mai sus şi celelalte însuşiri nece-

sare ilustrării domeniului critici literare:gust înnăscut, frecventarea marilor modele,independenţă, curajul judecăţii. În plus,Vianu insistă în considerentele sale asupramarilor suprafeţe din arealul ştiinţelormorale (filosofie, estetică, lingvistică, logică,istoria artei) care completează acest profil,arătând că Maiorescu a fost „estetician şicritic literar, filosof al artei şi judecător al ei,om de principii şi de aplicaţii”.10 În contex-tul acelor vremuri, el devine întemeietorulincontestabil al criticii autoritare/profesio-niste în literatura noastră, pentru manieraîn care demonstrat că aprecierile literare numai puteau fi lăsate la hazardul inspiraţieişi improvizaţiei. Aşadar, oficializareamagistraturii critice în rândul instituţiilorculturii şi, odată cu dobândirea de statutpropriu, crearea instrumentelor şi proce-deelor ei de analiză se află în strânsă legătu-ră cu activitatea publicistică de început a luiTitu Maiorescu şi cu rolul pe care şi l-asumat cu aproape două secole în urmă.

Tinerii critici din anii 40 ai secolului tre-cut – Const. Noica, Eugen Ionescu, EmilCioran – folosiseră un ton vehement anti-maiorescian, ceea ce îl determină pe MihaiDrăgan, unul dintre exegeţii operei maio-resciene să reacţioneze cu aceeaşi monedă: „...prin 1933, într-o revistă unde colaborauzurbagii şi frondeuri, luându-l pe nu înbraţe, unele dintre aceştia, Petru Manoliu,declara intempestiv că paginile de critică alelui Maiorescu nu au nicio valoare, că sunt«false până la exasperare»” .11

O perioadă de timp, activitatea critică alui Titu Maiorescu a fost prezentă în viaţaculturală numai spre a fi supralicitate, peconsiderente politice/ ideologice, meritelelui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Reabi -litarea criticului de la „Convorbiri literare”a cunoscut mai multe etape de adaptare laclimatul socio-politic din comunism, iar

6 E. Lovinescu, Maiorescu, I-II (1940), Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1940. p. 243.7 Eugen Simion, Cuvânt înainte, în Titu Maiorecu, fondator al culturii şi politicii României moderne, editat de

Romfilatelia, Bucureşti, 2017, p. 2. 8 Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, 1938, p. 219.9 Titu Maiorescu faţă de noi, 194010 Tudor Vianu, Opere, II, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 p. 334, 337.11 Mihai Drăgan, Lecturi posibile. Titu Maiorescu. G. Ibrăileanu. Editura Junimea, Iaşi, 1978. p. 28.

38

Lucian Chişu

ulterior în post-comunism. În acest lunginterval, evaluările din ultimele şapte dece-nii, însumând, ediţii ale operei, teze de doc-torat, monografii, cercetări şi studii dedicatepersonalităţii şi biografiei lui TituMaiorescu (amintiri despre..., articole şi stu-dii critice, corespondenţă, jurnal) au formatcorpus-ul unei vaste biblioteci, în ale cărei„fişele” bibliografice se regăsesc numele luiLiviu Rusa, Al. Piru, Eugen Simion, NicolaeManolescu, G. Ivaşcu, Z. Ornea, SimionGhiţă, Ion Popescu-Sireteanu, Eugen Todo -ran, Al. Theodorescu, D. Macrea, VirgilVintilescu, Domnica Filimon, Mihai Drăgan,Al. Dobrescu, Petru Ursache, Lucia CorneliaBârliba, Doru George Burlacu, CornelMoraru, Dan Mănucă şi mulţi alţii.

Aceste studii stabilesc oportunitateaintervenţiilor de „direcţie” ale lui Maio -rescu şi îl înseriază în istoria noastră literarăşi culturală, din perspectiva prezentului. Unprezent care ne aduce în faţa celuilaltmoment omagial – centenarul morţii – subaceeaşi imperioasă cerinţă, de a stabili rolu-lui deţinut de cărturar în timpul vieţii şimoştenirea pe care acesta o lasă patrimoniu-lui spiritual al secolului al XXI-lea. Nu sunt,tocmai din acest motiv, foarte simplu de pusîn acord secolele al XIX-lea cu secolul alXXI-lea (cu marile lui schimbări, dacă nucumva mutaţii de paradigmă culturală).Cum nu sunt lesne de armonizat nici punc-

tele de vedere exprimate în ultima perioadă,câte au mai ajuns în faţa specialiştilor.Trecând peste foarte bizara similitudine12dintre celor două veacuri, ambele bântuitela noi, în faza lor de început, de starea decriză şi confuzie a valorilor, amintim inter-venţia relativ recentă a lui Doris Miro -nescu13, reprezentant al criticii universitareieşene, într-un anume fel continuator al luiMihai Drăgan. Autorul prezintă pe scurt oistorie a receptării critice maioresciene prinpersonalităţile timpului, începând cu E.Lovinescu şi continuând cu cele mai cunos-cute numele ale contemporanilor deja amin-tiţi aici. În continuare, înainte de a-şi facecunoscute propriile opinii, cercetătorulieşean consemnează, alături de contribuţiilemai vechi ale lui Nicolae Manolescu14 şi decele recente ale lui Eugen Simion15, propu-nerile făcute de Sorin Alexandrescu16 într-ocarte de „cotitură canonică”. Doris Miro -nescu constată că, în siajul studiului semnatde Sorin Alexandrescu, „o nouă generaţiede critici17 [am face precizarea „cea mainouă” generaţie de critici] a încercat să sub -li nieze inconsecvenţele, neconcordanţele,inegalităţile din sistemul critic maiorescian.Aceştia adoptă o privire istoricizantă asu-pra operei criticului şi în acest scop cerce-tează contradicţiile inerente sistemului degândire al acestuia, blocajele concepţiei salecritice, dependenţa acesteia de reţelele

12 Deşi detalierile sunt ispititoare, ne mărginim să arătăm că numai sub aspect generic confuzia şi criza parcomune. Cauzele lor, diametral opuse, îşi au originea în schimbarea raportului dintre echilibru excespunând faţă în faţă, la distanţa a două secole, atitudini şi concepte precum oligarhie culturală (genera-toare de modele) concurată de starea de dezordine (entropică) a informaţiei şi resurselor de comunica-re. Actualmente accepţiunile dintre personalitate şi notorietate sunt ambigui, la acest fapt contribuinddecisiv înlocuirea reperelor valorice de către valorile statistice. De asemenea, conceptual de identitateşi, în interiorul lui, cel de cultură, au suferit grave mutaţii, odată cu tendinţa de înlocuire a culturilornaţionale cu globalismul cultural.

13 Doris Mironescu, Întemeierea criticii. Strategii retorice ale actualităţii la Titu Maiorescu, „PhilologicaJassyensis”, an XII, nr. 2 (24), 2016, p. 131–138.

14 Nicolae Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, ediţia a treia, Bucureşti, Humanitas. 2000.15 Eugen Simion, Studiu introductiv, în Titu Maiorescu, Opere, vol. I, ediţie îngrijită de D. Vatamaniuc,

Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005, p. V–LI.16 Sorin Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea..., Bucureşti, Univers, 1972.17 Andrei Terian, Teorii, metode şi strategii de lectură în critica şi istriografia literară românească de la Titu

Maiorescu la E. Lovinescu; Alex. Goldiş, Sincronizarea criticii româneşti postbelice în deceniile opt şi nouă. Te -orii, metode, critici; Antonio Patraş, Eugen Lovinescu şi modelele româneşti şi europene ale criticii literare inter-belice; Cărţile au fost tipărite, în cadrul unui proiect Posdru, de Editura Muzeului Naţional al LiteraturiiRomâne, Bucureşti în anul 2013; În dicuţie sunt dezbătute şi punctele de vedere enunţate de VasileMihalache, Noli me tangere. Despre legitimitate şi autonomie în literatură, Bucureşti, Tracus Arte, 2013.

39

Titu Maiorescu şi decalo(a)gele criticii literare

socio-politice în care autorul era angre -nat”.18 În termeni concişi ai comentariuluide mai înainte se face simţit un dezacord, însensul că Doris Mironescu se desparte deopiniile generaţiei sale, aducând o serie decontra-argumente ce se bazează pe omoge-nitatea operei maioresciene şi pe coerenţasistemică a articolelor sale, întemeiate, seatrage atenţia, pe principiul pozitivist aladevărului.

Luând ca reper articolele din „Convor -biri literare”, tânărul critic se asociază celorfavorabili ideii că opera critică a TituMaiorescu trebuie considerată mai multdecât una „judecătorească”, stabilindu-isemnele perene din teritoriul artei, desprecare arată că au fost reluate, nu odată, deMaiorescu de-a lungul activităţii lui publi-cistice. De pildă, seria textelor consacrate luiEminescu reprezintă o autentică operaţie deautorizare a propriei concepţii critice prinautocitare şi, deci, de verificare a unor intui-ţii. În concluzie „opera critică maiorescianăse constituie ca o examinare îndelungă, sis-tematică şi omogenă, a culturii vremii, apatologiilor acesteia” şi este de părere că „oistoricizare justă a scrierilor maioresciene s-ar putea face, mai mult decât confruntând-ocu teoriile estetice şi filosofice ale proprieiepoci, punând-o în perspectivă, urmărinddialogul ei cu scrierile contemporane şi cuorizontul de aşteptare al cititorilor. Daraceastă construcţie presupune şi o constantăreflecţie cu privire la sine, la propria coeren-ţă, la comunicabilitatea judecăţii critice şi laposibilitatea acesteia de a fi interiorizată deun public larg”. Am ţinut să prezentăm opi-niile de mai sus deoarece ele merg, cum sespune, împotriva curentului.

Prin toate consecinţele decurse din ea,critica maioresciană a fost puternic ancoratăîn contextul socio-cultural al timpului său,iar actului ei (de exercitare) reprezintă pen-tru contemporani un efort de conştiinţă şide adaptare la realităţi care astăzi sunt de

domeniul trecutului. Prin urmare, a cereteoriilor maioresciene să fie actuale este caşi cum am ignora o evoluţie culturală demai bine de un secol şi jumătate. Riscăm săcomitem eroarea, de pe urma căreia unii aufăcut carieră, de pildă, scoţându-l peEminescu din timpul vieţii şi creaţiei salepentru a-l aduce în faţa unei judecăţi elitistede apoi. Avem sentimentul că, în câtevasituaţii, faptele se repetă şi cu Maiorescu.Tabloul festiv consacrat celui omagiat –luăm act de propunerea ca 2017 să fie numit„Anul Maiorescu” – formează prin interac-ţiunea „vocilor” critice o plasă de relaţii dincare nu lipsesc aspectele contradictorii, uşorde sesizat în dinamica dezbaterilor din post-comunism, însă reproşurile ori neajunsurilereprezintă imperfecţiuni de care Maiorescunu este, în toate cazurile, responsabil.

Cu toate acestea, calitatea sa de spiritusrector în domeniul criticii noastre literarenu-i poate fi anulată. Cum nu-i poate finegat vizionarismul, un „dar” cu care aufost înzestraţi mai toţi făuritorii instituţiilorculturii din ţara noastră, aspect prin care,alături de alte personalităţi19 ale veacului alXIX-lea românesc, prin fapta sa, criticul afost un om providenţial.

18 „Philologica Jassyensis”, an XII, nr. 2 (24), 2016, p. 131-132.19 Heliade Rădulescu, Asachi şi Bariţiu, pentru rolul jucat în apariţia primelor ziare româneşti, în detec-

tarea problematicilor (pornind de la grafie şi până la chestiunile numite generic ale formelor fără fond)şi în promovarea unor principii juste ale evoluţiei ei ulterioare. Hasdeu, în ceea ce priveşte necesitatearealizării domeniului lexicografic. Creangă, Eminescu şi Caragiale ar putea fi consideraţi… fondatori aimarii literaturi de expresie românească.

40

Dincolo de normativismul întemeietor alcriticii estetice autohtone, meritul decisiv alcriticii de poezie a lui Titu Maiorescu a fostcel al susţinerii (nu al descoperirii!) luiMihai Eminescu. Dacă nu şi-ar fi legat nu -me le de el, importanţa criticii maiorescieneîn domeniu ar fi fost aproape nulă. Depre -cierea rivalului Ion Heliade Rădulescu, darşi a altor paşoptişti meritorii, în favoareaunor (sub)mediocrităţi corecte precum Sam -son Bodnărescu, Anton Naum, N. Skelitti,Th. Şerbănescu, Matilda Cugler-Poni ş.cl.

(cu nimic mai presus decît minorii stihuitoridin Epigonii), relativa blocare în academism,ar fi făcut din Maiorescu un promotor rela-tiv neglijabil de valori lirice – dincolo deadaptările pragmatice ale esteticii idealistegermane –, eficient mai ales în acreditareatîrzie, pe linia „realismului po poran”, aunor neoclasici ruralizanţi precum G.Coşbuc sau Octavian Goga. Criticul juni-mist l-a legitimat pe Eminescu în aceeaşimăsură în care Eminescu s-a lăsat legitimatde el. Prin comparaţie, proasta faimă care

Paul CERNATMacedonski, un antijunimist

„în pragul secolului”Studiul îşi propune să urmărească relaţia polemică a poetului, teoreticianului şi ideologului literarAlexandru Macedonski cu gruparea junimistă (în particular, cu Titu Maiorescu şi MihaiEminescu) pornind de la câteva texte programatice ale acestuia, în primul rând critica lingvisticădin Evoluţiunea limbii române (1901) şi articole de direcţie pro-simboliste precum În pragulsecolului sau Poezia viitorului. Inovaţia sa modernă, anunţând schimbarea interbelică de para-digmă, e privită nu doar ca opţiune pentru simbolismul şi decadentismul francez, ci şi ca opoziţiesistematică faţă de particularismul şi conservatorismul germanofil al Junimii, prin recuperareaunei tradiţii autohtone a rupturii şi reînodarea cu agenda neolatinizantă a paşoptismului.Cuvinte-cheie: modern, simbolism, ruptură, limbaj, poezie pură.

The present study aims to trace the polemical relationship of the poet, theorist and literary ideolo-gue Alexandru Macedonski with the literary group Junimea (in particular with Titu Maiorescuand Mihai Eminescu), starting from a number of his programmatic texts, mainly his linguisticcriticism in Evoluţiunea limbii romane (the Evolution of the Romanian Language, 1901)and his pro-simbolist prescriptive articles, such as În pragul secolului (At the threshold of thenew century) or Poezia viitorului (the Poetry of the Future). His modern innovation, fores-hadowing the interbellum change of paradigm, is regarded not only as an option in favour ofFrench symbolism and decadent poetry, but also as a consistent opposition to Junimea’sGermanophile conservatism. His aim is to bridge the culture gap between this position and theestranged national tradition and to recover the neo-Latin agenda of the 1848 generation.Keywords: modern, symbolism, culture gap, language, pure poetry.

Abstract

Paul CERNAT - Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, e-mail: cernatpaul@gmail.com.

41

Macedonski, un antijunimist „în pragul secolului”

l-a urmărit, preţ de cîteva decenii, peAlexandru Macedonski a fost cauzată, înmare parte, de antipatia sa violentă faţă deEminescu (scandalul cinicei epigrame din1883, rostogolit în campanii de presă, pre-luat la nivelul instituţiei literare, a făcut camitizarea celui din urmă să fie direct pro-porţională cu stigmatizarea poetului Nop -ţilor). Dincolo însă de respingerea nevroticăa lui Eminescu, proces în care rivalitatea şiresentimentele unui mare orgolios (pînă lamegalomanie şi mania persecuţiei) au jucatun rol însemnat – articolele negatoare ale luiMacedonski la adresa mediocrităţilor poeti-ce junimiste, recuperarea filonului paşop-tist-francofil respins de Maiorescu, repozi-ţionarea „poeziei viitorului” pe coordonate-le poeziei franceze moderne (de la, spre

exemplu, romanticii Musset, Leconte deLisle şi Hugo la parnasieni ca Theodore deBanville, Hérédia, André Lemoine sau Th.Gautier sau simbolişti precum Baudelaire şiMoréas), au constituit atuuri confirmate deposteritate, în sensul schimbărilor europenede paradigmă ale momentului 1900 (cînddominanta autotonă era reprezentată de„stilul naţional”). Însă descoperitorul detalente noi care a fost Macedonski n-a jucatrolul social de Critic, îmbrăcat în robaAutorităţii împărţitoare de Bine şi Rău,Adevăr şi Fals etc. În răspăr violent cu ofi-cialitatea, nu şi-a gestionat, pragmatic, ocarieră politică la vîrf, n-a impus politicipublice, n-a „cucerit” şi monopolizatmediul academic cu fideli, aliaţi sau disci-poli. Neintrînd în rolul Criticului, n-a pututfi un canonizator (deşi a ţinut, cîteva dece-nii, un cenaclu şi a condus, cu intermitenţe,o revistă influentă – Literatorul, cu nume-roşi, deşi efemeri, sateliţi), ci, pînă la înce-putul reabilitării sale din anii `20 (prinTudor Vianu îndeosebi), un eretic. Ceea cenumim, îndeobşte, simbolismul românesc afost instituţionalizat critic abia după 1919,dar a fost aclimatizate mai întîi deMacedonski, apoi de poeţii I. Minulescu, F.Aderca sau N. Davidescu. Încă o dată: nu decritici. Arghezi, G. Bacovia, Ion Barbu, IonPillat – pentru a-i aminti doar pe ei – sîntdescoperiri macedonskiene, de care nici uncritic de autoritate, aflat în aşteptarea„marelui necunoscut”, n-a mai avut partedupă omologarea lui Eminescu la Junimea.La critique des artistes are în Macedonski, lanoi, cel dintîi reprezentant influent. Acţiu -nea ei avangardistă a durat, cu aproximaţie,pînă „în pragul secolului”, cînd poetul(apropiat, din anii debutului, al simbolişti-lor belgieni din jurul revistei La Wallonie alui Albert Mockel1) încercase, fără mare

1 Complexele de superioritate ale lui A.M., marcate prin analogia legitimantă cu simboliştii belgien şi revis-ta parizxiană Mercure de France, sînt afirmate în cel mai pur stil macedonskian: „Belgienii, şi se poate ziceaceasta cu mîndrie şi despre unii din români, dacă n-au fost tocmai ei precursori mişcării, au avut meri-tul de a fi întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea glorioasă dinaintea poeziei viitoru-lui. Materlinck, Rodenbach, Verhaeren, Girard, Franz Ell, Fernand Severin şi alţii încă (...) au avut onoa-rea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani la mişcarea provocată din Liège de revista Wallonie, alcărei energic şi valoros director era d-l Albert Mockel, unul dintre distinşii colaboratori actuali ai mariireviste pariziene Mercure de France.”, În pragul secolului, în Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899.

42

Paul Cernat

succes, să se impună în Franţa prin romanuld‘annunzian La Calvaire du feu, inspirat deexperienţa administrării Insulei Şerpilor, şivolumul de versuri Bronzes, prefaţat şi sti-pendiat de protectorul Alexandru Bogdan-Piteşti (ultima tentativă, din 1911, cu încer-carea de montare la Paris a piesei Le Fou,eşuează lamentabil). S-a observat, altmin-teri, faptul că adevăratele modele ale luiMacedonski nu au fost mari creatori – niciBaudelaire, nici Mallarme, nici Rimbaudsau Verlaine – ci parnasieni, simbolişti şidecadenţi de plan secund (Maurice Rollinat,Jean Richepin, Albert Samain ş.a.), la careconvenţia e accentuată pînă la manieră. Po -etul român nu şi-a propus să demonteze oconvenţie care, în mediul autohton, nici nufusese încă transplantată, ci să sfideze, prinintermediul ei, academismul junimist saudiscursivitatea poeziei posteminesciene.

Revendicarea fermă a lui Macedonski dela filonul paşoptist-francofil are dimensiu-

nea unei opţiuni artistice militante pentrupartida (geoculturală şi geopolitică) opusăJunimii germanofile. Chestiunile lingvistice,reforma ortografică a limbii literare, au şi lael (ca în toate cazurile, de altfel) o agendălimpede asumată. Alternativa propusăvizează (şi) domeniul reformei lingvistice;fără a împărtăşi excesele etimologist-latini-zante ale Şcolii Ardelene (la care sancţionea-ză, între altele, tot influenţa germană) saupe cele neolatinizante (italienizante) aleadmiratului Ion Heliade Rădulescu, mento-rul Literatorului acuză Junimea şi peMaiorescu nu atît pentru fonetism ca apro-piere de „realitatea” limbii vorbite, cît pen-tru presupusele excese ale acestuia, ilustrateprin discipolii săi (în mod similar, tînărulEminescu – viitoarea bête noire a luiMacedonski – taxa antipumnismul luiMaiorescu prin intermediul broşurii lui D.Petrino). E de remarcat faptul că atîtMacedonski, cît şi tînărul (şi încă antijuni-

43

Macedonski, un antijunimist „în pragul secolului”

mistul) Eminescu sînt mari admiratori ai luiHeliade, „socialistul evanghelic” căutătorde „echilibru între antiteze”, şi că ambii îlvor urma, în poezie, îndeosebi pe ultimulHeliade, utopistul vizionar şi fantast dinAnatolida sau omul şi forţele sau din SantaCetate. Interesant e faptul că amîndoi auurmat, în 1870, cursurile Universităţii dinViena, pe care însă Macedonski – neştiutorde germană – le va abandona repede înfavoarea Italiei emulate de Heliade...Conflictul dintre „civilizaţia” raţionalistă aneolatinităţii moderne şi „barbaria teutoni-că” se va regăsi şi la N. Davidescu sau O.Densuşianu, într-o măsură mai temperată laE. Lovinescu. La fel şi opoziţia manifestădintre aristocratismul estetic citadinizant şicurentele ruraliste: sămănătorism, popora-nism, naturalism sau „realism poporan”, nuşi faţă de clasicism; un exemplu ilustrativ îlconstituie cazul Duiliu Zamfirescu, debutatla Literatorul cu amplul poem mitologizantLevanthe şi Calavrytha (despre care A.M. afir-mă, în extaz, că l-ar fi determinat să scrieNopţile), recuperat de Junimea pe linia „rea-lismului poporan” şi a unei cariere publicespectaculoase, dar separat finalmente de eape linia unui aristocratism estetic de sursă,din nou, macedonskiană). În amplul eseupolemic Evoluţiunea limbii române din Forţamorală, I, 1901, nr. 1-3 (avînd la origine oconferinţă ţinută la Ateneul Român dinBucureşti), Macedonski acuza, pe firul isto-riei româneşti moderne, acţiunea junimistăde „provincializare” a limbii prin delatini-zare (i.e. prin infuzia masivă de slavonisme,maghiarisme, arhaisme şi regionalisme):„Din nefericire, d-l Maiorescu, sufletul aces-tei mişcări, cu toate criticile pe care le aducepredecesorilor în unele privinţe, depăşi larîndul său limita şi, atunci cînd n-o depăşiîn persoană, fu depăşit de ai săi. Excesele încurînd urmară şi fie că promotorul mişcăriifusese rău înţeles, fie că el însuşi voiseaceasta, limba se încărcă cu slavonisme şiprovincialisme, iar ca şi cum cele existenten-ar fi fost de ajuns, se dezînmormîntarătermenii uitaţi de prin hrisoave, de princărţi boiereşti şi se repuseră în circulaţiunecu un fel de voluptate de nedescris.Cuvîntului de origine latină, ce rămăsese

pînă şi în graiul poporului, i se preferăcuvîntul corespunzător slavonesc sau ungu-resc, iar forma frazei (...) se nemţi”. Deremarcat că, dacă lexicului i se impută sla-vonizarea, maghiarizarea, arhaizarea sauregionalizarea, sintaxei i se impută „nemţi-rea”. Încă o dată, influenţa germană e acu-zată de stimularea inadmisibilă a particula-rismelor localiste, spre deosebire de univer-salismul neolatin ipostaziat de influenţafranceză (mai tîrziu, Lucian Blaga va opune,pe linia morfologiei culturale, „influenţamodelatoare” franceză, a cărei deviză ar fidată de imitarea autoritară a modelului: „fiica mine” – „influenţei catalitice” germane,stimulatoare a descoperirii propriei identi-tăţi prin formula „fii tu însuţi”: în termeniicunoscutului eseu blagian publicat în 1924în Gîndirea, influenţa germană ar fi catalizat„revolta fondului nostru nelatin”). Maigrav, acest particularism lingvistic ar avea –dincolo de legitimitatea „simplificării” orto-grafice – un corespondent politic infamant,ilustrat prin „demagogizare”, „confuzieanarhică” şi, în ultimă instanţă, trivializare„egalitaristă”: „Simplificarea se schimbăprin urmare în demagogizare, în confuziu-ne şi anarhie; în limbă nu mai fu nevoie nicide reguli, nici de ştiinţă. Vreun acord decuvinte se punea greşit? Imediat se justificaprintr-un acord identic dintr-un cronicar,din vreo psaltire sau dintr-o formă popularăoarecare, locală unui judeţ, unei plăşi sauuneori şi unei comune rurale. În ortografieiar se tinse la egalitarism, şi sub cuvînt că seva putea ajunge la o unitate, se gravita cătrefonetism”. Aceste marote revin obsedant înpublicistica macedonskiană. Fonetismul –susţinut prin altoiul esteticii germane –esfăcut responsabil de „provincializarea”limbii, prin expurgarea universalismului(neo)latin: „...răul cel mare al exceselor miş-cării a fost că, sub cuvîntul că termeni etero-geni latinităţii nu trebuie excluşi, provincia-lismele şi alte barbarisme au năvălit legiuniîn literatură”. Principali acuzaţi – Maio -rescu şi, mai ales, Eminescu, vîrful poetic algrupării junimiste, denunţat în repetate rîn-duri pentru reale sau presupuse improprie-tăţi şi trivialităţi lingvistice: „D-l Maiorescu,în mod involuntar poate, dar nu mai puţin

44

Paul Cernat

real, lăudînd pe un poet, a cărui valoare defond timpul o va stabili, pe M. Eminescu,este principalul promotor al acestei invazii.(....) poate şi din cuza modului special litera-turii germane de a defini şi înţelege frumo-sul în formă, d-l Maiorescu, prezentînd peacest poet ca pe o culme, întrucît priveşteforma şi limba, a autorizat nu numai pro-vincialismele, ci şi deformările cuvintelor şierorile gramaticale elementare.” PentruMacedonski, adept al „neo-latinismului încontra germanismului” junimismul se facevinovat, pe lîngă „barbarizarea” reacţionarăa limbii (în contra „dezvoltării” fireşti aacesteia), pe lîngă „provincialism” (califica-tiv în care se regăseşte aversiunea munte-nismului macedonskian contra moldovenis-mului), de exacerbarea democraţiei şi anar-hiei artistice (în contra ordinii normativ-raţionale şi a ierarhiei axiologice), avînddrept consecinţă nici mai mult, nici maipuţin decît dez-aristocratizarea naţiunii:„Cercetîndu-se însă de aproape diferitelepuncte ce au întocmit activitatea direcţiuniiculturale pornite din Iaşi, se ajunge la con-cluziunea că greşeala ei fundamentală estemai ales înclinarea ei nemijlocită către unfonetism barbar, fonetism ce tocmai esteînlăturat din limbi pe măsură ce ele înain-tează în dezvoltarea lor. În sine, fonetismulsau scrierea conformată după provincie,nici nu înseamnă altceva decît ruperea brus-că cu trecdutul limbii şi prin urmare cu ori-ginile naţiunii. Fonetismul dar, adică lăsa-rea cuvintelor în voia auzului fiecăruia, nueste decît proclamarea anarhiei prin desfiin-ţarea legilor anterioare şi punerea în locullor a voinţei individuale ca unic şi supremcriteriu. Şi tot el, fonetismul, nu este decîtdemocratizarea, pînă la ultimele margini aleliteraturii, cu alte cuvinte decapitarea uneinaţiuni de aristocraţia ei de frunte. Dar sîntoameni cari pretind că literatura trebuiepusă la îndemîna tuturor”. În fapt,Macedonski se situează pe linia legitimist-aristocratică şi antiburgheză a Roman -tismului, radicalizată prin cultura estetizan-tă a Decadenţei şi modernismul înalt, înţele-se ca refugii ale ethos-ului Ancien Regime:„Această pretenţiune însă, ce, în realizareaei, ar subordona pe oamenii de geniu şi pe

celelalte culmi intelectuale placului obştei,este distrugerea oricărui gust, oricărui avîntsufletesc, oricărei idei mari şi generoase,mai presus de nivelul mulţimii. Şi, nicioda-tă, sistem mai fatal n-a existat pentru umili-rea şi îndobitocirea unui popor”. Minusapelul la fantastul Heliade (bestia neagră alui Maiorescu, între toţi paşotiştii), Mace -donski inaugurează alianţa dintre latinitateşi modernitatea estetică pe care – prin inter-mediul culturii franceze – se vor înscrieprincipalii ideologi ai modernismului, de laOvid Densuşianu, via Ion Minulescu şi N.Davidescu, la E. Lovinescu (antimacedon-skian, altminteri): „Literatorul se apropiatreptat de formula lui Heliade, restabilealegătura distrusă dintre prezent şi trecut,era trăsătura de unire dintre timpul nou şiclasicism (...). Din punctul de vedere al for-mei şi fondului, această formaţiune îşi întor-cea astfel ochii către naţiunile neolatine,trăia din aceeaşi viaţă culturală ca naţiunileoccidentale de origine comună şi proclamacă fondul în sine nu este, nu poate să fie,decît ce-l face forma. (...) credinţele grupăriide la Literatorul se întemeiară mai ales peprincipiile că o limbă şi o literatură nu sepot momifica în trecut, că arhaizarea esteomorîrea limbii, că este ruperea acorduluicu prezentul, că o gravitaţiune reînceputăcătre nou se impune, că o literatură trebuiesă inoveze dacă vrea să trăiască şi să fieputernică”. Un deceniu mai devreme, răs-punzînd unui articol al lui Hasdeu dinRevista nouă (nr. 6-7, 1892) despre „chestiu-nea Eminescu”, Macedonski atacă influenţapropagandistică externă a Junimii, în careidentifică un patronaj german suspect: „decurînd a apărut în Berlin un pretins studiuasupra literaturii noastre, în care tendinţelenoastre latine sînt batjocorite şi în care d-niiMaiorescu, Iacob Negruţi, Eminescu şi toatăceata sînt deificaţi. Studiul în cestiune a ieşitde sub tipar sub patronarea MinisteruluiInstrucţiunii Publice din Berlin şi mulţumi-tă subvenţionării atît a ministerului german,cît şi a ministerului Cultelor şi InstrucţiuniiPublice din România. Este adevărat că, întimpul cînd s-a dat subvenţiunea, ministrula noi era Titu Maiorescu, afară numai dacănu va fi fost creatura sa, Theodor Rosetti”,

45

Macedonski, un antijunimist „în pragul secolului”

pentru ca, într-o continuare a răspunsului,să acuze, direct, folosirea imaginii de victi-mă a lui Eminescu drept argument pentruimpunerea propriului monopol (termenulde „monopol” revine în atitudinile polemi-ce macedonskiene): „...zgomotul ce s-a făcutîmprejurul lui Eminescu n-a fost pentruNoua Direcţiune decît un mijloc speculativ.Cu ajutorul acestui zgomot, societateaJunimea a sperat să monopolizeze opiniu-nea publică sau cel puţin beneficiile mate-riale ce-i fac astăzi tăria” (Sfîrşitul unei legen-de. Răspuns d-lui Hasdeu: CestiuneaEminescu). Tradiţia internă de la care serevendică Macedonski este cea a paşopti-mului muntean, inaugurată de Heliade (pecare-l admiră) sau Bolintineanu (pe care-lcontinuă în linie exotic-erotică şi decorati-vistă) şi perpetuată de minori ca Al.Depărăţeanu, N. Nicoleanu, Gr. H.Grandea, Al. Sihleanu ş.a, rejectaţi deMaiorescu în pamfletul În lături! În ceea ce-i priveşte pe Heliade şi Bolintineanu, poste-ritatea critică i-a dat totuşi dreptate luiMacedonski, nu lui Maiorescu. AdrianMarino insistă, avenit, asupra tuturor aces-tor înrudiri şi alianţe, exagerînd totuşiatunci cînd îi aruncă în derizoriu pe cei dinurmă. La o relectură proaspătă însă, putemvedea azi că Depărăţeanu & Co sînt poeţimai subtili şi mai novatori în sensibilitate şitehnică decît „corecţii”, academizanţiiBodnărescu, Naum şi ceilalţi junimişti,cazul Alecsandri – în a cărui evaluareMacedonski şi Eminescu se întîlnesc pe alo-curi – fiind mai complicat. Nu acelaşi lucruse poate spune despre Grandea sau Al.Bogdan-Piteşti, irelevanţi poetic, dar specta-culoşi ca personaje, ultimul – important încalitate de colecţionar şi mecena (inclusiv casponsor al lui Macedonski).

Denunţarea presupusei trivializări aPoeziei prin acţiunea junimistă este, des-igur, un construct polemic macedonskian.

Pe de altă parte, măcar la nivel declarativ,Macedonski respinge în producţia poetică aJunimii – şi, în particular, a lui Eminescu –elementul realist (sau naturalist) „burghez”,retorismul sentimental, discursivitateamoralizantă, adică elementele preluate deepigonii eminescieni (Vlahuţă & Co); dim-potrivă, armonia muzicală, lirismul ontolo-gic, vizionarismul metafizic al poeziei luiEminescu, trecute sub tăcere de poetul roze-lor, vor fi fie asumate ca tradiţie internă dereprezentanţii simbolismului şi modernis-mului. E adevărat că, înaintea luiMacedonski, Baudelaire apăruse pentruprima dată în româneşte în paginileConvorbirilor literare, iar unele proze ale luiEdgar Allan Poe fuseseră traduse şi adapta-te în limba română de Eminescu şiCaragiale; dar – pune lucrurile la punctAdrian Marino – principalul aclimatizatoral lui Baudelaire şi Poe în România rămînetotuşi Macedonski, la Literatorul2.

Dincolo de pozele sale sataniste,Macedonski se prezintă, în textele sale pro-gramatice, ca un adept al dreptului divin alpoeziei. Lirismul e identificat de el cu„Dumnezeirea” care, la rîndul ei, e sinoni-mă cu „Neînţelesul” şi „Absurdul”. NotaBene, Absurdul nu trebuie înţeles neapăratîn cheie modernă, i.e. laicizantă, ci în liniatradiţiei spirituale catolice (v. Tertullian, Decarne Christi: „credo quia absurdum”; dar oarelucrurile stăteau altfel în concepţia mistico-puristă a abatelui Bremond?), iar autonomi-zarea limbajului poetic prin raportare la tri-vialitatea burgheză a prozei desemnează,de fapt, „aristocratizarea poeziei; ascensio-narea spre ideal”. Ergo, excelenţa poezieimoderne e în principiu inaccesibilă „mulţi-milor” ignare, cu simţiri grosiere: „cumTheophile Gautier, cum Baudelaire şiLeconte de Lisle – cei cari între moderni sîntmai adevăraţi poeţi – lasă reci pe majori-tăţi”3. Izolată de vulg printr-un limbaj ezo-

2 Opera lui Alexasndru Macedonski, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 88-89. Marino atrage,totuşi, atenţia asupra incompatibilităţii structurale dintre negativitatea macerată a sensibilităţii luiBaudelaire şi „vitalismul viril”, solar, al lui Macedonski. În mod simptomatic, acesta a fost mai curîndun emul al epigonului baudelairian Maurice Rollinat, „poetul nevrozelor”, cu al cărui satanism blasfe-mic, de poză retoric-macabră, părea să rezoneze (spre ironiile contemporanilor – v. .L. Caragiale,„Macabronski”) şi din care a tradus, cel dintîi, la noi.

3 Despre poezie, în Literatorul, XV, 3, 1895.

teric, accesibil numai iniţiaţilor şi devenit,astfel, teritoriu simbolic de refugiu autonomal ethos-ului aristocratic, arta înaltă e decla-rată incompatibilă cu democraţia şi vecinăcu mistica prin gratuitatea pură, prin abso-lutismul ei estetic. Ne aflăm deja în proximi-tatea definiţiei date, trei decenii mai tîrziu,poeziei de abatele Henri Bremond (A.M.:„nu toţi sînt susceptibili a se înălţa în regiu-nile poeziei pure”). Adrian Marino identifi-că în această concepţie presimţiri ale intui-ţionismului bergsonian sau crocean, proba-bil pe filiera lui Vico. În subsidiar, definiţiapoeziei propusă de Macedonski îl vizeazătot pe marele rival Eminescu, a cărui liricăasociată „cugetării” (şi, implicit, discursivi-tăţii plebee): „Domeniul poeziei este dardeparte de a fi al cugetării. El este al imagina-ţiunii, adică al prezentării de forme esteticecu armonia şi colorile lor (...) poezia nu estece crede obştea, căci ea nu este nici o decla-raţiune de dragoste, nici un episod al uneivieţi pus în versuri, cînd mai bune, cînd mairele, nici o sforăire patriotică cu Tisa, cuNistru şi cu Traian, nici decepţionism social,de împrumut sau nu, nici teză filosofică sauştiinţifică, nici o nomenclatură botanică, orimineralogică, şi nici nuvelă sau articol deziar”4. Pentru Macedonski, „rolul de căpe-tenie, în poezia modernă, îl are poezia sim-bolistă, complicată de instrumentalism”, cuprecizarea că „instrumentalismul nu estedecît tot un simbolism, cu deosebirea că sune-tele joacă în instrumentalism rolul imagini-lor”; însă termenul „decadentism” rămîneopţional („fie el numit decadentism sau cumse va voi”)5. Macedonski e, ca atitudine, un„progresist”, iar scopul „progresului” artis-tic îl asociază „adevărului” – un adevăr alartei, din speţa absolutistă deja semnalată.Idealul poetic este, şi el, mereu proiectat înviitor („poezia/poeţii viitorului”), iar aban-donarea discursivităţii „burgheze” vizeazăatingerea unei ideale fuziuni între muzică şi

imagine la nivelul limbajului: „Din dateledefiniţiunii, rezultă că poezia modernă aînceput să graviteze către un ideal cu totulsuperior şi că tinde a se deosebi de proză, deelocvenţa vulgară ce impresionează peignoranţi, de succesele de bîlci ale antitezei,şi că şi-a creat, în fine, un limbaj al ei pro-priu, limbaj în care se simte în largul ei, şi pecare burghezia sufletelor, nearipate cătreburghezia în arte, nu va ajunge – din fericirepentru poezie – să le înţeleagă niciodată. Caşi wagnerismul, simbolismul unit cu instru-mentalismul este ultimul cuvînt al geniuluiomenesc. Poezia viitorului nu va fi decîtmuzică şi imagină, aceste două eterne şiprincipale sorginţi ale ideii. Şi iată cumpoeţi zişi cu idei se vor trezi în secolul alXX-lea că n-au avut niciuna.”6 Preluat din„şcoala” lui René Ghil, instrumentalismulva deveni un fetiş al lui Macedonski, subor-donat, mereu, unui „ideal” poetic înalt. Depe poziţii ideologic adverse, pro-burgheze,E. Lovinescu îi va nega mai tîrziu „idealis-mul”, explicîndu-l condescendent prinmotivaţii meschine, impure („nu un idealspiritual, ci un ideal mărunt, mărginit labucuriile vieţii”7) şi inaderenţă la realitate(„un erou al iluziei”). Comparaţia cuEminescu îi este strivitor nefavorabilă, iardelegitimarea critică se vrea a fi cu atît maieficientă cu cît se pretinde a fi mai „obiecti-vă” şi mai „nuanţată”. Chiar dacă, de laTudor Vianu şi G. Călinescu încoace,Macedonski va fi reabilitat estetic, diagnos-ticul psihologic lovinescian va face carierăîn posteritate; şapte decenii mai tîrziu, IonSimuţ continuă încă să vadă în M. nn „om alresentimentului”, contrazicînd tentativa dereabilitare a poetului de către DanielDimitriu (în Grădinile suspendate. Poezia luiAlexandru Macedonski, Ed. Junimea, Iaşi,1988)8, prin intermediul unei „eroice” voin-ţe de putere (umbra lui Nietzsche, dimpreu-nă cu cea a lui Max Scheler, se străvede iro-

46

Paul Cernat

4 Ibid.5 Poezia viitorului, în Literatorul, XI, 3, 1890. 6 Ibid.7 E. Lovinescu, Critice VI, Bucureşti, 1928, p. 158. Textul despre Macedonski datează însă din 1919.8 Ion Simuţ, Macedonski la capătul romantismului, în Critica de tranziţie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 196, pp.

82-84

nic aici). Realitatea e însă că, în planul atitu-dinilor exterioare, „activiste” şi „viitoriste”,poezia modernistă autohtonă a mers în sen-sul „munteanului” Macedonski, iar în pla-nul ontologiei lirice, „melancolice” – în sia-jul „moldoveanului” Eminescu. AutorulLuceafărului depăşeşte romantismul prindezvrăjirea nihilistă a viziunii şi sublimareaei muzicală, iar cel al Nopţii de decemvrie – lanivel formal, prin elaborarea unei esteticinovatoare. Ambii rămîn totuşi tributari tra-diţiei clasice şi modelului mental romantic,fie el german sau francez. În mod simpto-matic, mulţi dintre descendenţii literari ailui Macedonski (şi Macedonski însuşi) auîncercat (unii au şi reuşit) să se integreze înmediul literar francez, unde Eminescu este,şi azi, greu traductibil (de fapt: structuralincompatibil); invers, cea mai bună recepţieexternă a lui Eminescu se regăseşte în limbi-

le Europei de Est (rusă, maghiară, Sîrbă) şiale Orientului asiatic (prin aliajul intim din-tre un lexic puternic arhaizant, slavizat, şi omentalitate contemplativă, orientală, pecare afinităţile budisto-brahmane ale luiShopenhauer n-o explică decît în parte). „Avangardismul” estetic al lui Macedonski– atît cît este – se opreşte „în pragul secolu-lui” XX, predînd ştafeta discipolilor (ŞtefanPetică, Ion Minulescu, T. Arghezi, G.Bacovia ş.cl.). Evoluţiile ulterioare ale „poe-ziei noi” vor prelua şi accentua din filonulsău destul de eclectic, mai multe direcţii: derevoltă socială sau de frondă artistă, spiri-tual-religioasă, decorativă (post-parnasia-nă), erotizantă ş.a.m.d. Ovid Densuşianu vaîncerca să „academizeze”, după 1905, sim-bolismul pe linia sa anti-germană, neo-clasi-că şi neo-latină, prezentă masiv laMacedonski; mai mult, ea va genera cîteva

47

Macedonski, un antijunimist „în pragul secolului”

dintre capodoperele cele mai caracteristiceale artistului: Noapte de mai şi volumul (apă-rut postum) Poema rondelurilor, între altele.Schimbînd ce e de schimbat (şi păstrîndtoate proporţiile...), autorul lui Thalassa ajucat, în cultura română, rolul lui GabrieleD`Annunzio, cu al cărui estetism flam-boyant, erotic style, a rezonat (AdrianMarino a identificat, printre cei dintîi, înMarea epopee similitudinile cu nuvela luiVilliers de l`Isle-Adam – Le désir d`être unhomme, şi cu romanul lui D`Annunzio,Trionfo della morte, pe lîngă trimiterile văditela longosianul Dafnis şi Chloe; nu poate fi cutotul e exclusă nici o eventuală replică laimaginarul insular şi paradisiac-erotic dineminesciana Cezara). Niciodată, în literaturaromână edită (corozivele lui Creangă şi altescrieri licenţioase junimiste erau rezervatestrict sferei informale) limbajul erotic numai fusese atît de îndrăzneţ asumat într-ocultură a pudorii „victoriene”. Putem iden-tifica, pe linia aventurii imoralist-vitaliste, şiafinităţi cu primul A. Gide, cel din Fructelepămîntului, de exemplu. Provenit dintr-ofrustare identitară – un „complex periferic”specific – tropismul macedonskian al afir-mării la Paris se va regăsi, şi el, la cea maimare parte a avangardei istorice româneşti.La fel şi tentativele de aclimatizare mecani-că a unor form(ul)e noi, cu toate riscurile derigoare. În definitiv, versul alb fusese expe-rimentat ocazional de Macedonski în destulde izbutitul poem Hinov (1879), înaintea ela-borării sale doctrinare de către GustaveKahn (1886), deşi poetul român va rămânetoată viaţa un adept al maximei rigori pro-zodice. Antimecanicismul unui Villiers del`Isle-Adam, ficţiunile speculative apocalip-tice de la finele secolului 19, se regăsesc şiele într-o parte a prozei macedonskiene (dela parabola SF din Oceania-Pacific-Dreadnougth la amintitul Thalassa). PentruAdrian Marino, „himericul” Macedonski,cu contrastele sale interioare violente şi gus-tul pentru stridenţe flamboyante, este„Indiscutabil, poetul nostru fauve”, unii„psalmi moderni” şi, îndeosebi, Imn la Satanavînd chiar „tonul unui manifest de avan-

gardă”9. Autobiografismul devine uneoriexpli cit pe latura protestatar-socială, ca învizionar-morbida Noapte de noiembrie, cureferiri directe la propria identitate contin-gentă şi la contemporanii ingraţi. Chiar îngraţioasele rondeluri tîrzii întîlnim intuiţiifoarte moderne, ca în autoironicul Rondeluloraşului mic sau în obiectualismul dinRondelul obiectelor (compatibil, de fapt, culiteratura naturilor moarte de la 1900, expe-rimentate de Macedonski însuşi în Casa cuno. 10). „Ruptura de nivel” (Adrian Marino)pe care voluntaristul Macedonski o introdu-ce în istoria poeziei româneşti marcheazătrecerea de la „cultura epuizării”, dominatăde pesimism, decepţionism, paseism, atitu-dini regresive, la o „cultură a regenerării”vitalist-novatoare. Dincolo de tradiţia clasi-că şi universalistă a (neo)latinităţii de la carese revendică, adesea, ea jalonează, de fapt, otradiţie modernă a rupturii.

48

Paul Cernat

9 Op. cit., pp. 440-446.

49

Pe vremuri ajungeam cu maşina dincartierul meu în centrul oraşului într-unsfert de oră. Pe urmă, treptat, lucrurile s-auschimbat: circulaţia e tot mai intensă,ambuteiajele te pasc la tot pasul unde nicinu te-ai aştepta, locurile de parcare tot maipuţine şi tot mai scumpe. Şi, last but notleast, vederea mea s-a înrăutăţit, simţul di -men siunilor s-a tocit, aşa că, vrând-ne -vrând, m-am reprofilat pe mijloace de trans-port în comun.

Legătura dintre cartierul meu şi centru seface în prezent prin două linii de autobuz,să le zicem A şi B. Călătorii de pe pe linia Asunt oameni normali, mai mult sau maipuţin civilizaţi. Dezavantajul este că A nu

mă duce direct în centru, ci într-un cartierapropiat, de unde trebuie să schimb şi săurc în metroul care face legătura cu centrul.B face legătura cu centrul direct, în vreo 40de minute, dar prezintă un anumit deza -vantaj. Majoritatea populaţiei din Germaniaeste formată, deocamdată, din germani,oameni de tipul nordic, nu neapărat blonzi,dar cu pielea albă sau, în orice caz, nu preaînchisă la culoare. B vine dintr-un cartierapropiat, locuit în majoritate de turci, care-şi văd de treabă lucrând la uzinele Ford, sauîşi câştigă existenţa, modestă de altfel,ţinând mici buticuri sau chioşcuri, undepoţi găsi specialităţi culinare balcanice: ghi-udem, rahat, halva, pastramă de oaie,

Nicolae CORBEANU„Compatrioţii”

sau cum devin uniixenofobi

Sub forma învăţămintelor trase dintr-o întâmplare mai puţin obişnuită, autorul arată că valululde imigranţi care a invadat Germania crează o serie de probleme referitoare la nivelul de cultură,civilizaţie şi comunicarea interumană în viaţa cotidiană. Ideea este că fapte precum acesta, arputea genera în rândul populaţiei un anume tip de xenofobie, chiar dacă cetăţenii ei au rămas încontinuare toleranţi, deschişi, credincioşi ideii lui Schiller, folosită ca text în acea parte a simfonieilui Beethoven devenită Imnul european: „Toţi pe lume fraţi ne suntem”.Cuvinte-cheie: imigraţie, cultură, civilizaţie, valori umane, respect, xenofobie.

Examining the moral to be drawn from an uncommon incident, the author shows that the waveof immigrants invading Germany raises a number of issues regarding the level of education, civi-lization and inter-human communication in everyday life. The idea is that incidents such as thismight induce a certain kind of xenophobia among the Germans – even if they, as citizens, continueto be tolerant, open, faithful to Schiller’s idea that „All men will emerge as brothers”, featuring inthe poem used as a text in that part of Beethoven’s IXth Symphony that has become the Hymn ofthe European Union.Keywords: immigration, culture, civilization, human values, respect, xenophobia.

Abstract

Nicolae CORBEANU, Publicist, Köln, e-mail: corbeanu@netcologne.de

Scrisoare de la Köln

50

Nicolae Corbeanu

seminţe de dovleac prăjite şi altele, ce nu segăsesc în magazinele alimentare germane.Turcilor li s-au adăugat însă cu timpulmigranţi, străini, refugiaţi sau pseudo -refugiaţi aciuiţi prin Germania mai multsau mai puţin legal. S-au adăugat, legal, şipersoane de entie romă originare dinRomânia, care, de altfel, conform preveder-ilor Acordului de la Schengen, beneficiazăde toate avantajele sociale din această ţară:ajutor de şomaj chiar dacă n-au lucrat nici ozi în Germania, asistenţă medicală gratuităşi alocaţii pentru copii, ceea ce asigură uneifamilii de romi români cu patru copii unvenit modest de circa 1200 de euro pe lună.Neimpozabili. Plus chiria şi încălzirea, dacăare o locuinţă.

Acum câteva zile, având în centru oîntâlnire cu un fost coleg de birou, ne-amgândit, nevastă-mea şi eu, să ne simplificămviaţa şi să-l luăm pe B. Încă de de la urcareaîn autobuz ne-a izbit culoarea întunecată apielei pasagerilor. Şi ce dacă. Nu suntemnici rasişti, nici xenofobi. Nemţeşte nu vor-bea nici unul, nici din greşeală, ci unbabilon de limbi care de care mai exotice.

Ne-am aşezat aşadar pe două scaunespre interval, pentru că la geam nu mai eranici unul liber, nevastă-mea în faţă, eu înspatele ei. Din din când, nevastă-mea seîntorcea aspre mine, făcând câte-o remarcădespre noutăţile în aspectul oraşului saudespre schimbarea continuă a traseelormijloacelor de transport în comun. În faţa ei,pe un scaun perpendicular pe direcţia demers, se aşezase un individ, fireşte cu pieleîntunecată, căruia, aruncându-i o privirefugară, m-am înfiorat. Avea expresia unuiasasin dintr-un thriller american, care toc-mai se pregăteşte să înfigă cuţitul în berega-ta victimei. Mi-am întros privirea, decis să-lignor.

Dar omul avea, hotărât lucru, logoree. Laînceput s-a adresat vecinului din dreapta,într-un idiom de neidentificat, în careapărea mereu cuvântul românesc „femeie”.Omul l-a ignorat şi el cu desăvârşire şi acoborât, din motive de el ştiute, la primastaţie. Interlocutorul potenţial cel maiapropiat rămânea nevastă-mea, care îl igno-ra şi ea, în timp ce el o dădea înainte în

limba lui de neînţeles, în care se repetamereu cuvântul „femeie”.

La un moment dat a apărut de undevadin spate un puşti de vreo şapte-opt ani carel-a întrebat într-o română inteligibilă: Celimbă vorbeşti tu? Româneşte? După ce arepetat de două-trei ori întrebarea, inter-pelatul, agasat, i-a făcut cu mâna un semnenergic cu sensul „Ia cară-te de aici şi lasă-mă în pace”. După care şi-a continuat lita-nia, cu ochii la nvastă-mea. Între timp, eaconstatase că exact în faţa ei se aşezase untip, probabil homosexual, travestit în femeieşi astfel am înţeles că omul cu ochi de asasinse referă la el.

Începusem să avem un sentiment deinconfort amestecat cu frică şi număramstaţiile pe care le mai aveam până ladestinaţie, gara centrală, care e şi cap delinie. Când am ajuns, am coborât uşuraţi,urmaţi de omul cu ochi de asasin, care eraînsoţit de o femeie cu un puradel de vreozece ani şi i s-a adresat din nou neveste-mii,de data asta într-o germană aproximativă:„Der Bahnhof? Der Bahnhof?”. Nevastă-mea s-a făcut că nu-l aude, dar omul păreasă ştie exact unde se află, pentru că ne-adepăşit, aruncându-ne din mers, de dataasta într-o limbă inteligibilă: „cu mine nuvreţi să vorbiţi româneşte?”, mângâind-ouşor pe ceafă pe nevastă-mea, cu un gest ceputea însemna orice. În timp ce treceau pezebră spre hala gării, însoţitoarea lui aîntors capul privind-o cu o expresie ceputea fi zâmbet, dar putea fi şi rânjet. Dupăcare, în fine, au dispărut şi nu i-am maivăzut.

Lăsaţi de capul nostru, ne-am îndeplinitprogramul propus. Eu m-am întâlnit laStarbucks cu fostul coleg, nevastă-mea a dato tură prin magazinele din apropiere, iarspre seară ne-am întors acasă obosiţi,intrând în ritmul programului de rutină:cină, televizor, toaleta de seară. După aceea,eu m-am băgat în pat, lăsând-o pe nevastă-mea să dezbată cu fiică-mea noutăţile vesti-mentare de prin magazine.

Eram pe punctul de a adormi când s-aprodus o agitaţie neobişnuită: o discuţie peun ton iritat, circulaţie în sus şi în jos pescări. Intrigat, am coborât din pat şi am

întrebat ce se întâmplă. Ce era? Piep te -nându-se, nevastă-mea a dat peste uncocoloş moale, ca un bulgăre de aluat. Dar,încerând să-l îndepărteze, a constatat cugroază că materialul se răspândea tot maimult prin păr, lipindu-i firele de păr într-oîncâlceală de nedescurat. Vezi că, în scurtaatingere de o secundă, individul cu ochi decriminal îi lipise în păr un cocoloş de gumăde mestecat.

Atunci s-a declanşat marea panică. Ceputea face? Să se culce aşa era imposobil. Arfi murdărit în pat tot ce atingea. Să se lege lacap cu o basma până a doua zi? Soluţieimpracticabilă, pentru că infestarea patuluitot s-ar fi produs. Să se tot pieptene până vareuşi să se cureţe. A încercat şi asta, Dar, înloc să se lase îndepărtată din păr, mizerabilagumă de mestecat refuza să se desprindă.Să se ducă la coafor? Pe la orele 11 noapteanu prea sunt saloane de coafură deschise.

Soluţia a venit în cele din urmă de la fie-mea, care, mai experimentată cu fabuloaseleposibilităţi oferite de Internet, s-a gândit să-l întrebe pe Google ce se poate face într-oasemenea situaţie. A dat astfel peste odiscuţie între mame ale căror copii se jucaulipindu-şi gumă de mestecat în păr. Soluţiacea mai simplă ar fi fost o spălare cu ulei.Ulei alimentar. Şi, ce să vezi, cu o lingură deulei de rapiţă încăpăţânata gumă de meste-cat s-a lăsat în fine dizolvată. A urmat însă oaltă operaţie dificilă: îndepărtarea din păr auleiului folosit ca detergent. La culcare ne-am dus cu toţii târziu, după miezul nopţii.

De atunci evităm, pe cât posibil, să neurcăm în autobuzul B. Am rămas în conti -nuare toleranţi, deschişi, credincioşi ideii luiSchiller, folosită ca text în acea parte a sim-foniei lui Beethoven ce a devenit Imnuleuropean: „Toţi pe lume fraţi ne suntem”.Dar am înţeles cum devin unii xenofobi.

„Compatrioţii” sau cum devin unii xenofobi

51

52

Revelaţia lui Arald În urma vrăjii bătrânului mag, vălul cade

de pe ochii lui Arald: zidul care despartelumea magului şi a adevăratei creaţii de„cercul strâmt” al micii creaţii în lumeacomună piere şi tânărul poet are unmoment de revelaţie: priveşte înapoi, sprespaţiul profan în care trăise, „oraşul”, îşirevede opera de tinereţe şi înţelege haosulforţelor creativităţii în această etapă a vieţiisale, în care fascinaţia pentru opera înain -taşului şi iubirea pentru Limba Românăsunt amestecate cu dorinţa de plăcere şi de

putere. Acţiunea iraţională a acestor forţeeste învăluită în focul puternic al spirituluiegocentric, care marchează nadirul Creaţiei:

Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere;El vede toată firea amestecat-afară -Ninsoare, fulger, gheaţă, vânt arzător de vară Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară,Şi lumea nebunise gemând din răsputere

Revelaţia lui Arald (care poate echivala cuo alchimică “operă la negru”) cade ca un ful -ger ce separă înţelegerea profană a Mioriţeide cunoaşterea insuflată de preotul dac:

Marea iniţiere conferită de preotul dac (inspirată de tratatul hermetic Poimandres), mută centrulcreaţiei lui Arald din zonele inferioare ale micii creaţii în inimă, care este centrul hermetic al fiinţei,pecetluieşte trecerea de la vârsta tinereţii la cea a maturităţii şi inaugurează noua etapă de creaţie,cea a operei autentice. Arald plăteşte harul marii poezii cu propria existenţă dar, pe măsură ce gene-raţiile de succesori se ridică în urma lui, urcă treptele realizării artistice şi intră împreună cu operasa în Panteonul Tradiţiei Poetice.Cuvinte-cheie: Eminescu, Strigoii; lectură în cheie hermetică; Balada Mioriţa; tratatul hermetic

Poimandres; baletul romantic Giselle; John Keats, Bright Star, La Belle Dame sansMerçi.

The great initiation conferred by the Dacian priest (inspired by the hermetic tractate Poimandres)shifts the center of Arald’s poetic creation from the lower focus of minor poetry to his heart, whichis the hermetic center of the human being. This completes his passage from youth to maturity, andopens a new stage in his progress as an artist – that of great poetry. For this consummation, Araldpays the highest price, that of his own existence. Yet, as generations of heirs follow in his footsteps,he ascends to the dignity of a Great Master and takes his place in the Pantheon of Poetic Tradition.Keywords: Mihai Eminescu’s poem, Ghosts; a reading in a hermetic Key; the Mioritza ballad;

the hermetic tractate Poimandres; the romantic ballet Giselle; John Keats’s poems, BrightStar, La Belle Dame sans Merçi.

Abstract

Dana LIZAC, danalizac@hotmail.com

Comentarii

Dana LIZACEminescu: Strigoii,

sau cele patru vârste ale poetului (II)

53

Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

Biserica creştină, a ei catapeteasmăDe-un fulger drept în două e ruptă şi tresare;Din tainiţă mormântul atuncea îi apare,Şi piatra de pe groapă crăpând în două sare;Încet plutind se-nalţă mireasă-i, o fantasmă1

Ridicată din mormânt, Maria i se vaînfăţişa lui Arald în două ipostaze, carecorespund celor două etape de înţelegere aMioriţei. Mai întâi – ca spiritul operei detinereţe, cu chipul de pe catafalc al logod -nicei moarte. Este important să subliniemgestul pe care îl face această „fantasmă”:„Cu mânele-i de ceară ea tâmpla şi-o mân -gâie”. Ceara desemnează pentru Eminescustratul fix, opacizant, al expresiei poetice,iar Maria arată către tâmplă, către nivelelesuperioare de gândire şi viziune – ca pentrua spune că aceste nivele au lipsit receptăriipoetului şi nu s-au tradus în opera lui.

Direcţia ascendentă, de ridicare a sensu-lui operei (care este, metaforic, un corpus,un cadavru) către înălţimile spirituale, estedirecţia descompunerii cadavrului hermeticsi a eliberării spiritului – direcţia cunoaş te -rii, a receptării. În acelaşi timp, pe seg men -

tul ei inferior, până în sferele din centrullumii, această mişcare este paralelă curesorbţia lumii de jos la sfârşit de ciclu:peisajul prin care Maria urcă din mormântspre a se întâlni cu Arald aminteşte desoarele care se face negru şi de cerul care „se dă în lături” din Apocalipsa lui Ioan(6.12-15):

Prin vânt, prin neguri vine – şi nourii s-aşternFug fulgerele-n lături, lăsând-o ca să treacă,Şi luna înnegreşte şi ceru-ncet se pleacăŞi apele cu spaimă fug în pământ şi seacă -Părea că-n somn un înger ar trece prin infern.

Acest înger care trece prin infern estespiritul Mioriţei care se oferă din noureceptării lui Arald: pasul lin, somnullunatic sunt atribute ale stării de virtualitatea operei nereceptate. Dar de această datăArald vede, înţelege, prinde puternic înbraţe sensul înalt al Mioriţei.

Arald nebun se uită – cu ochii o-nghiţea,Puternicele braţe spre dansa întindeaŞi-n nesimţire cade pe-a jilţului său spată.

1 Imaginea fetei ieşind din mormânt pentru a se regăsi cu iubitul ei în lumea spiritelor ne sugerează căEminescu poate să fi găsit o inspiraţie pentru poemul său în baletul romantic Giselle. Reprezentat pentruprima dată la Paris în 1841, baletul (pe muzica lui Adolphe Adam, cu Carlotta Grisi în rolul titular) acunoscut un succes enorm şi a fost preluat imediat pe multe dintre scenele lumii. Eminescu poate să-lfi văzut la Viena sau la Berlin, în perioada studenţiei. Ideea acestui balet îi aparţine lui Théophile Gauthier (poet citat de Eminescu în Sărmanul Dionis). Dupăcum mărturiseşte el însuşi (Jennifer Homans, Apollo’s Angels, A history of Ballet, Random House, NewYork, 2010, pag. 165) Gauthier fusese impresionat de poemul lui Victor Hugo Fantômes din ciclul LesOrientales, în care sunt evocate spiritele fetelor moarte de tinere, („Hélas! que j'en ai vu mourir de jeunesfilles!”) cu care poetul petrece adeseori în vis, ca Arald cu spiritul Mariei: „Mon âme est une sœur pources ombres si belles./ La vie et le tombeau pour nous n'ont plus de loi./ Tantôt j'aide leurs pas, tantôt jeprends leurs ailes./ Vision ineffable où je suis mort comme elles,/ Elles, vivantes comme moi.” (Hugoînsuşi a început să frecventeze lumea umbrelor prin şedinţe de spiritism, după moartea tragică a fiiceisale Léopoldine).Gauthier asociază această inspiraţie cu notele prietenului sau Heinrich Heine din cartea acestuia Del'Allemagne referitoare la credinţa în willis, spirite ale fetelor tinere moarte înainte de ziua nunţii şi careies din morminte noaptea, îmbrăcate în rochii de mireasă, seduc bărbaţii întâlniţi în cale şi îi obligă sădanseze până mor.Putem trasa o paralelă între povestea din Giselle şi cea din Strigoii. Tânărul duce Albrecht, om superficialşi duplicitar al lumii de jos, o pierde pe Giselle, fiinţă de mare puritate şi sensibilitate, pentru că otrădează: îi jură iubire în faţa Celui-de-Sus, deşi e logodit şi urmează să se căsătorească. Arald, regetânăr, egoist şi superficial, o pierde pe Maria pentru că nu o înţelege în straturile superioare ale fiinţeiei.Albrecht încearcă să o regăsescă pe Giselle în lumea spiritelor, dar Giselle, transformată într-o willi, îliartă, îl scapă de blestemul suratelor sale şi îl trimite înapoi, unde îi este locul, să se căsătorească culogodnica lui lumească. Arald, poet născut pentru un destin mai mare, o regăseşte pe Maria în lumeaspiritului, rămâne cu ea până la împlinirea menirii sale şi intră cu ea în veşnicie.

54

Dana Lizac

Spiritul Mioriţei îl îmbrăţişează la rândulsău şi în domul de marmur negru, în centrullumii, în locul transformării, al morţii şiînvierii, Caldul şi Recele, viaţa şi moartea,se transformă în contrariile lor: Arald treceîn lumea de sus, moare ca poet profan şiînvie ca poet hermetic, iar spiritul Mariei,sensul neînţeles al Mioriţei, mort în opera detinereţe, învie întru continuarea procesuluicreator:

Îşi simte gâtu-atuncea cuprins de braţe reci,Pe pieptul gol el simte un lung sărut degheaţă,Părea un junghi că-i curmă suflare şi viaţă...Din ce în ce mai vie o simte-n a lui braţeŞi ştie că de-acuma a lui rămâne-n veci.

Sărutul Mariei, care încheie mareainiţiere a lui Arald, mută centrul creaţieiacestuia din zonele unei arte minore îninimă, care este centrul hermetic al fiinţei,pecetluind trecerea de la vârsta tinereţii lacea a maturităţii şi deschizând noua etapăde creaţie, a operei autentice. Va fi o operăde factură hermetică, ale cărei resorturi decreaţie sunt ascunse de văzul şi înţelegerealumii profane. Din acest motiv sărutulMariei se imprimă ca o pată neagră peinima lui Arald. Poetul şi iubita lui suntmorţi pentru această lume, dar vii în lumeaspiritului, spre care poetul se va “îndrepta”

definitiv – după cum spune motto-ul celeide a treia secţiuni a poemului: „... cum demulte ori când mor oamenii, mulţi de într-acei morţi zic se scoală de se fac strigoi...”Îndereptarea legii, 1652”.

Chemarea MarieiOdată ce-şi regăseşte iubitul, Maria

repetă chemarea veche, a tinereţii („Rege,-avenit Maria şi-ţi cere pe Arald!”), darrosteşte şi o chemare nouă, mai complexă:

– „Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci?Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumoşi ochi ai!Las’ să-ţi înlănţui gâtul cu părul meu bălai,Viaţa, tinereţea mi-ai prefăcut-o-n rai,Las’ să mă uit în ochii-ţi ucizător de dulci.”

Arald, care în tinereţe era dispus să-ipună la picioare Mariei aspiraţiile lui deputere şi mărire, este chemat să renunţe cutotul la ele şi să-şi lase fruntea, supus, pesânul ei.2 În tinereţe, Maria/ Mioriţa îl prin -sese cu braţele în lanţul tradiţiei folcloricenaţionale şi el răspunsese cu toată dragosteade care era capabil la acea vârstă, cu micalui operă de tinereţe. “Viaţa, tine reţea mi-aiprefăcut-o-n rai”, îşi aminteşte ea. Acum, lavârsta maturităţii, Maria vrea să-l înlănţuieîn părul ei, figură a buclei hermetice şi a

2 Acest gest, al lăsării capului pe sânul iubitei, nu o dată întâlnit în poezia eminesciană, semnifică atât ple-carea gândirii către lucrurile înalte, cât şi supunerea şi integrarea poetului în ciruitul de creaţie şiautocunoaştere al Zeului şi al Limbii, în ritmul mişcării universale, al alternanţei Solve-Coagula, ritmcare e una cu ritmul bătăilor inimii şi al respiraţiei. Se aude aici, poate, un ecou din celebrul sonet alpoetului romantic englez John Keats Bright Star, pe care îl transcriem în continuare: „Bright star, wouldI were stedfast as thou art-/ Not in lone splendour hung aloft the night/ And watching, with eternal lidsapart, / Like nature's patient, sleepless Eremite,/ The moving waters at their priestlike task/ Of pureablution round earth's human shores,/ Or gazing on the new soft-fallen mask/ Of snow upon the moun-tains and the moors-/ No – yet still stedfast, still unchangeable,/ Pillow'd upon my fair love's ripeningbreast,/ To feel for ever its soft fall and swell,/ Awake for ever in a sweet unrest,/ Still, still to hear hertender-taken breath,/ And so live ever-or else swoon to death.” În tălmăcirea Gretei Tartler: „Sclipindăstea, de-aş fi neschimbător/ Ca tine – nu-n splendoarea nopţii ţintuit,/ Prin pleoape larg căscate singurprivitor/ Ca un sihastru al naturii nedormit/ La apele ca preoţii spălând/ Pământul omenesc cu-abluţiuni,/ Sau contemplând uşoara mască de curând/ Căzută, a zăpezii, pe genuni;/ Nu – ci-n credinţă-nveci neschimbător/ La sânul dragei ce se pârguie, să-l ştiu/ Mereu umflându-se şi coborând uşor,/ De-odulce neodihnă treaz să fiu,/ Ca doar, ca doar s-aud respiru-i, să i-l cer,/ Şi astfel să trăiesc mereu – denu, să pier.” (în Compendium of Translated Poetry, compiled by C. George Săndulescu and Lidia Vianu,Contemporary Literature Press, Editura pentru Literatură Contemporană, Bucureşti, 2011, pag. 167 –publicaţie online disponibila la http://editura.mttlc.ro/carti/compendium-of-translated-poetry.pdf,accesată la data de 18.04.2017.

55

Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

lanţului acestei tradiţii, să-l atragă în zonemai profunde şi în acelaşi timp mai înalte,acolo unde Tradiţia naţio nală îşi amestecăapele cu Tradiţia herme tică universală.

Chemarea Mariei enunţă în al doilea rândtema autocunoaşterii, centrală pentru gân -direa hermetică. Zeul, spune Trismegistos încântecul său de laudă, la sfarşitul tratatuluiPoimandres, “se face cunoscut şi este cunos-cut prin cele ce sunt ale sale”. Pentru aexista, El are nevoie să creeze Lumea şi arenevoie de Om care să-i cunoască creaţia:privind în ochii omului, care îl cunoaşte,Zeul se cunoaşte pe sine şi în acest fel existăcu adevărat. Dovada concretă a cunoaşteriiZeului sunt operele omului, care oglindescimaginea omului şi a Zeului deopotrivă, alţiochi în care Zeul se uită şi se cunoaşte pesine în ipostaza de Creator.

La fel şi Limba, pentru a exista trebuie săse oglindească şi să se cunoască pe sine înoperele poetului dăruit cu capacităţi de

cunoaştere profundă (ochi negri şi frumoşi)şi cu forţă creatoare (Arald e “zeu” el însuşi,prin înzestrare, ca modelul său, Goethe):Maria cheamă către noi opere, autentice deaceastă dată, în care ea să se poată oglindipe deplin. Aceste noi opere, aceşti ochi vorfi „ucizător de dulci” pentru că acumulareaşi coagularea lor va rotunji şi încheia operapoetului, ceea ce va aduce după sinemoartea simbolică a creatorului şi a Limbii.Căci limba are o viaţă “trecătoare”, cumspune Maria mai târziu, alături de fiecarepoet, pe parcursul ciclului său creator, dar şiuna eternă, în afara şi deasupra tuturor. Iardacă Limba se autocunoaşte şi există prinpoeţi şi prin operele lor – poetul, la rândullui, se autocunoaşte prin limba care estematerialul artei sale şi rezultatul efortuluisău creator, opera. Fiecare dintre ei îşi trageseva, sângele, viaţa, din celălalt: aceastădependenţă reciprocă se traduce, metaforicîn vampirismul celor doi iubiţi: Maria şi

56

Dana Lizac

Arald au, amândoi, buzele însângerate. Şi între aceste două spirite, aceşti doi

strigoi şi vampiri, o nouă iubire şi un nouciclu de creaţie începe – dar de data aceastaeste vorba despre adevărata iubire, despreadevărata creaţie, despre opera de matu -ritate, o operă asemenea cu şi în succesiuneaoperei marilor înaintaşi din negura tim -pului: glasul blând şi trist al vocilor crea -toare se aude bătând cadenţa hermeticăSolve-Coagula – de această dată în deplinăconsonanţă cu glasul cântecului dinvechime, de la izvoarele Tradiţiei:

Şi blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,Acuşa la ureche-i un cântec vechi străbate,Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,Acuş o armonie de-amor şi voluptateCa molcoma cadenţă a undelor pe lac.

Eufonia poeziei folclorice a tinereţii ade ve nit pentru Arald armonia poeziei her -metice a maturităţii.

Maturitatea, sau condiţia poetului hermetic

Momentul revelaţiei schimbă completviaţa lui Arald. El începe să frecventeze untărâm ascuns, întunecat, pustiu (puţin viz-itat, chiar şi de poeţi), neînţeles de oameniiobişnuiţi. Straiele lui sunt negre, castelul lui(situat în lumea profană) oferă acelaşi decorca domul din centrul lumii, unde l-a iniţiatpreotul dac: săli cu pereţii negri. Negrulsemnifică în această ipostază ceea ce e opac,închis privirilor şi înţelegerii, „hermeticînchis”, „ocult”, secret, profund, adânc,„esoteric”.3 Arald devine un om fără ase -mănare şi pereche între ceilalţi: a făcut sac-rificiul vieţii personale, a devenit un singu-ratic pentru care viaţa obişnuită şi lumeacomună nu mai oferă nimic: existenţa lui sedesfăşoară în altă dimensiune. Poezia lui,lu mină din lumina Zeului, reflectă ade vă -rurile fundamentale, ascunse înţele geriicelor mulţi, într-o formă care le ascunde şimai mult.

Pe-oglinzi de marmuri negre un negrunimitez,A faclelor lucire răzbind prin pânza finăRăsfrâng o dureroasă lumină din lumină.

Cu toate că iniţierea l-a transformat într-un mesager al Zeului, poetul nu este înţelesde către ceilalţi, cărora le pare un nebun: „seprimblă singur, râzând, vorbind sălbatic”.Doarme ziua şi se trezeşte numai noaptea,la orele creaţiei, ale cărei resorturi rămânascunse pentru cei mulţi:

Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată, Pe inima-i de-atuncea s-a pus o neagră pată Dar noaptea se trezeşte şi ţine judecată.

Fizionomia i se modifică: e palid, spiri -tualizat, pe faţă poartă „un obrăzar deceară”, o mască a morţii – dar această mascăeste şi o figură pentru expresia încifrată,opacă, hermetică. Pe frunte poartă ocoroană de oţel: cunoaşterea dobândită dela preotul dac l-a transformat într-un cre-ator de forţă. Pare imobil şi impenetrabil,dar îndărătul acestei măşti trăieşte un poetîn febrilă acţiune: „ochii-i ard în friguri”,spune Eminescu cu un oximoron, spre adesemna viziunea hermetică a poetuluiArald, în care focul şi gheaţa, direcţiile Solveşi Coagula, se împletesc, la fel ca în „duhulgurii” lui Zamolxe, care „arde şi îngheaţă”.Zamolxe/ Hermes este zeul căruia regeleavar a ajuns să i se închine cu toată fiinţa lui.„Îi plac adânce cânturi, ca glasuri defurtună”, cânturi care presupun dominaţiaasupra forţelor creatoare, asupra stihiilorinterioare. Şi cu toate că e un om-neom, unmort viu, un strigoi şi un vampir, poetuleste mulţumit cu această viaţă, care îlîmplineşte:

Ades călare pleacă în mândre nopţi cu lunăŞi când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună.

Vocea auctorială, care împrumută punc-tul de vedere al omului comun, trăitor în

3 Termenul vine de la cuvântul grec esoteros, care e un comparativ şi înseamnă „mai lăuntric”.

57

Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

regimul diurn, dar şi al receptorului dinaceastă lume, îl interpelează pe Arald, ca unecou îndepărtat al vocii poetului John Keatsdin balada La Belle Dame sans Merci, poememblematic al romantismului englez: „Owhat can ail thee, knight-at-arms,/ Aloneand palely loitering?” ... „O what can ailthee, knight-at-arms/ so haggard and sowoe-begone?”4 întreabă Keats. Arald acăzut în vraja aceleiaşi Frumoase fără milă,a Limbii care se hrăneşte cu sângele poe -ţilor, cărora le dă iubirea ei pentru un timp:„Arald, ce însemnează pe tine negrul port/Şi faţa ta cea albă ca ceara, neschimbată?” seîntreabă „gura lumii”. „Arald! de nu mă-nşală privirea, tu eşti mort!”, îşi răspunde: emort, într-adevăr, pentru ceilalţi, un mortviu, care nu mai trăieşte decât în orele noc-turne ale creaţiei. Încalecă în fiecare noaptepe calul său arab şi pleacă să se întâlneascăcu Maria în întuneric, într-un spaţiu imagi-nar, luminat de lumina argintie a luiHermes-Mercur (argintul-viu) şi de Lună,figură a Operei Hermetice. Arald/ Hermeseste o funcţiune prin care trec, unul dupăaltul, poeţi după poeţi, generaţie dupăgeneraţie.

Destinul poetului hermetic este reluatîntocmai, până în zilele noastre, cândvedem, poate, un alt Arald, dar asemeneacu cel vechi. De această dată, el este cel carese duce în întâmpinarea Mariei:

Şi azi el se avântă pe calul său arab,Şi drumul, ca săgeţii, îi dă peste pustie, Care sub luna plină luceşte argintie –El vede de departe pe mândra lui Mărie.5

Cavalcada este un proces creator, dardesfăşurat „la înălţime”, o metaforă a actu-lui iubirii poetului cu Limba, petrecut subsuflul tutelar al Zeului: „Şi vântu-n codri

sună cu glas duios şi slab// ... s-alăturăcălări,/ Şi unul înspre altul se pleacă-ndesmierdări”. Maria e în această ipostazăînsăşi Limba Română. În ochii ei „s-adunălumina sfintei mări”, al acelei indefinisabileMateria Prima, care este sufletul poporuluiromân, din care izvorăşte şi în care seîntoarce toată poezia – şi în acelaşi timpdepozitara tradiţiei poetice: „În părul ei deaur, rubine-nflăcărate”. Rubinul, piatră aSoarelui, este un simbol alchimic atât pen-tru Opera împlinită până la ultima fază(„opera la roşu”) cât şi pentru operatorul,„artistul” care a ajuns pe culme şi a devenitMaestru. Rubinele din părul de aur alMariei sunt marile opere şi marii poeţi,maeştri, sori, luceferi, stele de primă mă -rime, care au hrănit cu sângele lor măreţialimbii şi a tradiţiei poetice naţionale.

Despre ce vorbesc Arald şi Maria, Poetulşi Limba în procesul creaţiei, în vijelioaselelor cavalcadele nocturne? „Ei trec ca vijeliacu aripi fără număr,/ Căci caii lor aleargăalăturea-nspumaţi,/ Vorbind de-a lor iubire– iubire fără saţ”. Poetul hermetic vorbeştedespre înseşi resorturile creaţiei, despreiubirea lui pentru Limbă, despre felul încare opera lui oglindeşte opera divină,opera înaintaşului şi propria lui operă înfacerea lor: poezia lui se întoarce în buclăasupra sieşi, este poezie despre poezie şisubiectul este inepuizabil.

Maria rosteşte pentru fiecare poet, dinnou şi din nou, aceeaşi chemare la renun -ţarea de sine, şi dialogul, „sfada” ei cu poe -tul nu se încheie niciodată: „...ei mergând cavântul se ceartă şi se-ntreabă” – căci poetulnu va renunţa niciodată complet la individ-ualitatea lui şi măsura de integrare şi decedare în faţa Limbii şi a Tradiţiei este unetern motiv de dispută.

4 “Ce suferinţă, cavaler în zea./ Te face, palid, să te pierzi?”... „Ce suferinţă, cavaler în zea,/ Te rătăceşteprintre umbre, stins?” – traducerea lui Lucian Blaga în volumul Patru milenii de poezie în tălmăcirea luiLucian Blaga, ed. Dorli Blaga, Humanitas, Bucureşti 2012, p. 115.

5 O altă inspiraţie pentru această poveste de dragoste care continuă după moarte poate să fi fost romanullui Emily Brontë La răscruce de vânturi (Wuthering Heights), publicat în 1847. Romantismul germanmarchează puternic opera tinerei autoare. Eminescu poate să-i fi citit unicul roman în prima versiuneîn limba germană – singura publicată în timpul vieţii sale, în anul 1851, sub titlul Wutheringhöhe, cu tra-ducator necunoscut.

58

Dana Lizac

Bătrâneţea şi posteritatea

Forile de tei, imaginile poetice, se scuturăşi se usucă pe file de manuscris, vântuladună maldărele de file ca frunze uscate, întroiene, aerul devine greu, mişcările seîncetinesc, Maria se lasă greu pe braţul luiArald şi îşi reazimă capul pe umărul lui,rostirea îşi pierde coerenţa, opera capătăgreutate, se apropie de încheiere:

Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun,Căci vântul adunat-a de flori de tei troiene,Şi le aşterne-n cale reginei dunărene. -Prin frunze aiurează şoptirile-i alene.6

Maria îşi repetă la nesfârşit chemarea,poate pentru că această chemare constituieînsăşi substanţa poeziei lui Arald, mesajullui către oameni de a se înălţa şi a se integraîn ordinea firească a vieţii, în armonia divi -nă, în circuitul de creaţie şi autocu noaştereal Zeului, de a-i oglindi şi continua creaţiaprin propriile lor opere. Dar odată cu coa -gularea şi încheierea operei de maturitate,operă consistentă şi cu greutate, „piatră”,încetează procesul creator şi Arald moare capoet.

Arald încremenise pe calu-i – un stejar7Păinjenit e ochiu-i de-al morţii glas etern...8

Ciclul poetului nu se opreşte însă aici.Spiritul lui, împreună cu spiritul operei,corpul ei de lumină, se va înălţa, la fel caspiritul omului din cadavru după moarte, lacer, în zările eternităţii, se va întoarce laarhetipul din care a coborât şi s-a întrupat.Această înălţare va fi paralelă cu direcţiareceptării şi a autocunoaşterii/ realizării desine, direcţie care formează arcul ascendental cercului hermetic. Deşi împietrit, Araldrămâne pe cal şi îşi continuă cavalcada,alături de Maria, opera lui. Noaptea, întu ne -

ricul orelor creaţiei, prelungită cu întune -ricul morţii sale ca poet şi al morţii, „fixării”limbii în opera sa, începe să se destrame şisă facă loc zorilor cunoaşterii şi înălţării suc-cesorilor, care vor goni din urmă cele douăspirite în ascensiune, terifiate de perspec -tiva închiderii de ciclu şi a morţii absolute.

Cum ei mergând ca vântul se ceartă şi se-ntreabă,Nu văd în fundul nopţii o umbră de roşeaţă.

Vedem în această umbră un prim gând,ridicat din focul spiritului individual şi careajunge până sus – de la un receptor aflat înlumea căzută şi întunecată, acolo unde segăseşte opera terminată a lui Arald.

Până acum, în fiecare dimineaţă, Araldse întorcea în palatul lui din lumea profană,unde, cuprins de „un fior de moarte”dormea un somn de plumb până la lăsareaîntunericului. Semn că, deşi cei din jurul luisunt interesaţi şi intrigaţi de personalitateaşi de opera lui, nu îl înţeleg decât în cate-goriile „cercului strâmt”: ca pe un poet sin-guratic şi nebun. Înţelegerea este lumină – şiîn acelaşi timp, distrugerea obiectuluicunoaşterii – în termeni iniţiatici, moarte,omor („moarte cu omor”, cum ştim dinMioriţa) şi zilele cărora Arald le supra vie -ţuieşte sunt zile în care nu e receptat capoet. Dar în singurătatea iubirii sale cuMaria îşi fac apariţia poeţi de generaţiidiferite, a căror lumină aducătoare demoarte îi defineşte ca succesori.

Se aude întâi „cucoşul răguşit”: un poettânăr, orgolios, probabil o voce neformată,dar puternică, aşa cum fusese Arald întinereţe. Vocea lui nu e o voce oarecare: poe-tul tânăr are vocaţia marii poezii, cocoşul eun crainic, un herald, o mască a lui Hermes,un vestitor, un succesor, al cărui „cântat” (acărui mică operă) vesteşte răsăritul unui poetde calibru mare, al soarelui. Maria ştie căsuccedarea rapidă a etapelor receptării vaduce la încheierea ciclului hermetic al lui

6 Cu aceste versuri începe partea a patra a poemului (nemarcată ca atare de Eminescu), care corespundeultimei vârste a lui Arald.

7 Stejarul este un simbol naţional şi poetul sugerează, credem, că îşi împlineste prin operă o misiune deconservare şi de continuare a tradiţiei spirituale şi poetice a poporului său.

8 Pânza de paianjen e o figură a ciclurilor de creatie-autocunoastere parcurse de poet.

59

Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

Arald, la „consacrarea” lui şi la moarteaabsolută şi ar vrea să-şi ascundă faţa, sărămână în continuare misterioasa necu -noscută căreia nimeni nu i-a ridicat vălul:

– „Arald! strigă crăiasa – las’ faţă să-miascund,N-auzi tu de departe cucoşul răguşit?

Cântatul cocoşului, mica operă a poe -tului profan, dar cu vocaţie hermetică, esteurmat, pe o treaptă mai sus, de razele înţe -le gerii autentice: la fel ca Arald după ini -ţierea primită de la preotul dac, succesorullui se ridică la înţelegerea conţinutului deprofunzime al operei, înţelegere mate ria li -zată într-o noua operă. Arald se auto cu -noaşte prin succesorul său şi prin operaacestuia ca Poet cu Operă, iar statutul său şial Mariei în această ipostază este marcatcoroanele care le fulgeră pe frunţi: suntcoroane de foc, coroane spirituale. Putem săspunem că în termeni alchimici s-a împlinitopera la alb şi, în acelaşi timp, “mica operă”,opera artistică.

O zare de lumină s-arată-n răsărit,Viaţa trecătoare din pieptu-mi a rănit...

Coroanele în fugă le fulgeră pe frunţi,Naintea lor se mişcă pădurile de brad.

Dar misiunea creatoare, opera poetică,trebuie completată în cazul poetului her-metic de misiunea spirituală, cea deconducător de suflete. Aşa cum Zeul aplămădit şi Lumea şi Omul, prin a căruicunoaştere şi prin ale cărui creaţii să secunoască pe sine, să existe şi să continue săexiste în ipostaza lui de Creator – poetulhermetic trebuie să plămădească Opera, darşi un succesor, un poet asemenea lui, care sădea o Operă autentică şi să-l continue. Elfuncţionează într-o tradiţie, îşi preia mi siu -nea de la un înaintaş şi o predă succesorilor.Înainte de răsăritul propriu zis al soarelui,razele de lumină devin roşii în poem: „Azilei raze roşii în inimă-mi pătrund”, spuneMaria. În logica succe siunii în tradiţie, pre-supunem că se ridică un nou succesor, acărui operă trimite raze de reflectare către

Opera înaintaşului. Acest succesor de adoua generaţie îi conferă primului succesorstatutul de Poet cu Operă.

În acest moment, Arald şi-a îndeplinit şia doua latură a misiunii hermetice – cea decălăuză spirituală. Odată ce are un succesorPoet cu Operă şi o posteritate (cel puţindouă generaţii de succesori) poetul devineMaestru, Magister, rege, crai, soare. Seîmplineşte, în termeni alchimici, opera laroşu (printre ale cărei simboluri se numărărubinul) şi, în acelaşi timp, „Marea Operă”,ceea ce va aduce după sine sfârşitul absolutal ciclului creator.

Iar în urma lui Arald se ridică degrabă,tot ca Soare, un nou succesor, egal cu el.

„Când a murit Arald? De ce a murit?” –se întrebase profesorul Alexandru Bogdanîn studiul său. Răspunsul nostru este căArald moare de mai multe ori. În primulrând, în momentul iniţierii, când Maria îlsărută pe piept: moare ca om instinctual,renaşte ca om spiritual şi continuă sătrăiască, mort pentru lume, ca poet hermet-ic, „strigoi”. În al doilea rând, când „încre -meneşte”, când îşi încheie opera poetică dematuritate. În al treilea rând, când se înalţă/fixează ca Poet cu Operă şi maestru în eter-nitate, pe culmile universalităţii, culmileacoperite de pădurile de brad, din care îşirotise ochii flămânzi în copilărie, visând lagloria de poet universal.

Drumul în viaţă al poetului se întoarceasupra sieşi în buclă: dindărătul lui Arald,Eminescu vorbeşte despre sine şi pare căvrea să-şi anticipeze destinul. Atât perioadacreatoare (întâlnirile nocturne fericite ale luiArald cu Maria) cât şi drumurile receptăriişi autocunoaşterii, se desfăşoară în ritmfoarte rapid. Spiritul Zeului, care seautocunoaşte prin creatorii plămădiţi de Elşi prin operele lor, pare să lucreze, în cazullui Arald, grăbit. Vântul, suflul divin, carepoate suna „cu glas duios şi slab” în sânulnaturii, se intensifică sau devine vijelieatunci când îl animă pe poet: acesta pare săştie de tânăr că nu va avea mult timp ladispoziţie şi va dori mereu pe de o parte săgrăbească pasul destinului, să-şi poatăîncheia opera şi să-şi vadă succesoriiridicându-se – pe de alta să-l încetinească,să prelungească perioada creatoare.

Magul încearcă, la fel, să oprească ascen-siunea noului soare, să-i oprească pe succe-sorii lui în zonele inferioare ale cunoaşterii,dar faptele sunt împlinite:

Şi-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă,Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă,Furtunelor dă zborul, pământul de-ldistramă...-Târziu! căci faptul zilei în slavă se răpede!

Faptul că are un succesor soare, Maestru,presupune că Arald are în urmă mai multegeneraţii de succesori, ceea ce înseamnă oposteritate. Opera lui şi această posteritate îlconsacră ca Mare creator, Mare Maestru,Mag. În acelaşi timp, în acest moment deapogeu absolut, se declanşează forţeleresorbţiei ciclului şi începe apusul său.9Arald şi Maria, Marele Maestru şi MareaOperă (opera poetică şi spirituală), încep săcoboare spre pântecul lumii, locul naşterii şial morţii, leagănul şi mormântul ciclului.Intră întâi în templul din pădurea de brad,situat în zona luminoasă a universalităţii şia eternităţii – şi această intrare în templu ovedem ca pe o consacrare în PanteonulTradiţiei Hermetice:

... ei soseau alături pe cai încremeniţi,Cu genele lăsate pe ochi păinjeniţi -Frumoşi erau şi astfel de moarte logodiţi Şi-n două laturi templul deschise-a lui portale

În coborâre, în adâncul său, templuldevine mormântul întunecos din pântecelepământului, domul de marmur negru încare oficiase bătrânul mag, stratul de adân -cime unde tradiţia universală şi tradiţiafolclorică naţională se întâlnesc: sufletulpoetului care s-a ridicat în zările univer sali -tăţii se va resorbi în sufletul neamului său,iar opera se va resorbi în Limba Română:

Călări ei intră-nuntru şi porţile recad;Pe veci pieriră-n noaptea măreţului mormânt

Poimandres îl învăţase pe Trismegistosdespre „natura Totului” şi îi arătase „vede-nia cea mai înaltă”, creaţia divină în etapeleei şi drumul înapoi pe care îl parcurge celcare se cunoaşte pe sine şi îl cunoaşte peZeu. Îndemnat de păstorul său ca, avândaceastă cunoaştere, să devină ghid şicălăuză pentru oameni, Trismegistoscoboară între ei, cu mesajul Zeului. „Căcisomnul trupului meu a ajuns veghe cum -pătată a sufletului; şi închiderea ochilor –vedere adevărată, tăcerea a ajuns să-mi fiedeosebit de rodnică şi plină de bine; iar ros-tirea cuvântului (Logos) meu – născătoare delucruri bune”. „Fiind inspirat de Zeu amajuns în Câmpia Adevarului”, spune el.Discipolul începe să cânte – şi cântă un imnde laudă către Creator şi Creaţia Lui: poetulhermetic este în egală măsură vates, profetulinspirat cu suflul divin, ai cărui ochi „ard înfriguri”, (fiinţă de neînţeles pentru minteaomului de rând, care îl consideră nebun) şiartifex, pentru că mesajul pe care îl trans -mite este însuşi Adevărul, mesajul Zeuluide raţionalitate şi armonie, de autocu -noaştere prin creaţie autentică – iar operapoetică trebuie să reflecte opera divină.

Ca mai toţi poeţii hermetici, Arald esteînţeles de succesorii lui, dar drama luirămâne departe de ochii lumii, de massareceptorilor profani, care apreciază maidegrabă mica lui operă de tinereţe:

În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt,Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sfânt,Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.

La fel este Eminescu înţeles de majori-tatea receptorilor lui ca poet al iubirii în ter-meni comuni (şi i se numără iubitele, pentru

60

Dana Lizac

9 Într-un astfel de moment, bătrânul Alecsandri se înclină în faţa succesorului Eminescu: “E unul carecântă mai dulce decât mine?/ Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte ş-ajungă câtde sus./ La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus” (Unor critici). Aşa cum în Călin Eminescu se află însuccesiunea „craiului” Heliade, în Strigoii se află în succesiunea poetului popular anonim şi a „regeluipoeziei” Alecsandri. Acesta, la rândul său, a parcurs un traseu asemănător şi înţelege faptul că ridicareaunui succesor de mare calibru îi consolidează locul în tradiţia poetică naţională – şi mai ales faptul călanţul tradiţiei este mai important decât verigile lui.

care ar fi suferit) – dar nu ca poet al iubiriica principiu cosmic, ca liant universal întrespirit şi materie, ca putere vizionară şi put-ere expresivă a poetului, ca forţă creatoarecare trasformă ideea în imagine şi imagineaîn cuvânt şi ca forţă de cunoaştere, care des-face imaginile din cuvinte şi ideile dinimagini.

Cel care se înţelege pe sine trece în Zeu,îi spusese Poimandres lui Trismegistos,capătă propria sa putere şi împreună cu„lucrurile care sunt”, devine una cu puteriledivine şi se întoarce la Tatăl. Arald a ajuns lacunoaşterea/realizarea de sine, a îndeplinitfuncţiunile hermetice, a devenit rege prinoperă şi preot prin succesiune şi posteritate,e „consacrat”. Şi-a încheiat ciclul, a murit şiultima moarte, nu mai trăieşte, dar Există cuadevărat, în veşnicie, în ipostaza unuiCreator autentic, verigă în tradiţia poeticănaţională şi universală. A devenit asemeneacu vechiul mag şi cu Zeul Hermes pe careacesta îl reprezintă. E încremenit, cu geneleplecate, arată a fi mort: dar e ca o piatră dincare vor sări scântei la atingerea potrivităsau ca o sămânţa care închide în ea putereagerminativă şi care va rodi pe solul potrivit,generând un nou ciclu poetic.

Visul de mărire al copilului de odinioarăs-a împlinit, dar altfel decât şi-a închipuit el.

Magul dac îşi reia existenţa veşnică.Arald este numai unul dintr-un lung şir desuccesori, care toţi au purtat acelaşi nume şiau trăit aceeaşi poveste. „Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună”. Pentrubătrânul păstor, ciobanul mioritic, înce -pătorul mitic al tradiţiei poeziei hermeticeromâneşti, una cu zeul Hermes, zeul-păstorşi începătorul poeziei, el însuşi una cu pia-tra şi cu natura – nu are prea mareimportanţă cine e fiecare dintre succesoriilui. El numără şi adaugă verigile Tradiţiei:important este ca lanţul să nu se rupă şiTradiţia să continue:

Bătrânu-şi pleacă geana şi iar rămâne orb,Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună,El numără în gându-i şi anii îi adună,Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună,Şi peste capu-i zboară un alb ş-un negru corb.

Magul încremeneşte pe tronul lui depiatră „Şi veacuri înainte el şede-uitat,bătrân”. Va şedea aşa până când un nouArald, pornit să caute înţelesurile adânci alebaladei Mioriţa, îl va „scutura din vis” cuaceleaşi cuvinte: „O, mag, de zile vecinic, latine am venit,/ Dă-mi înapoi pe-aceea cemoartea mi-a răpit,/ Şi de-astăzi a mea viaţăla zeii tăi se-nchină”.

61

Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului (II)

62

Erudită eseistă şi prozatoare, ElenaGhica (devenită prin căsătorie contesaHélène Koltzoff-Massalsky), cunoscută subpseudonimul Dora d’Istria, s-a născut la 3februarie 1828 la Bucureşti. Mama,Ecaterina (Catinca) (n. Facca), nutrită culiteratură franceză, a tradus şi publicat olucrare a scriitoarei Jeanne-Louise deCampan, doamnă din suita MarieiAntoinette, sub titlul Pentru educaţia copiilor(1839), de orientare iluministă, în care sesusţinea educaţia sobră şi instructivă a fete-lor. Tatăl, Mihail Ghica, frate al domnitorilor

Grigore Dimitrie Ghica şi AlexandruDimitrie Ghica, mare ban şi mâna dreaptă aultimului, făcea parte din boierimea cultă,palatul său din Bucureşti fiind un adevăratmuzeu înţesat cu opere de artă, cărţi, incu-nabule, manuscrise, hărţi. Dora d’Istria pri-meşte o educaţie aleasă şi diversificată,printre dascălii săi numărându-se învăţatulgrec Gregorios Pappadopoulos, ulteriorprofesor de istorie şi arheologie laUniversitatea din Atena, care o va introduceîn studiul limbilor clasice şi al istoriei, stu-diază franceza cu J.-A. Vaillant, ia parte la

Gabriela DANŢIŞO deschizătoare de drum

de renume european: DORA d'ISTRIA

Articolul îşi propune să reconstituie biografia şi activitatea Elenei Ghica (devenită prin căsătoriecontesa Hélène Koltzoff-Massalsky), cunoscută sub pseudonimul Dora d'Istria, personalitate derenume european în secolul al XIX-lea. Intelectuală de apreciabilă erudiţie enciclopedică, spiritviu de disponibilitate ironică, polemică, voltairiană, Dora d'Istria s-a distins în mai multe dome-nii, anticipând unele discipline din veacul XX (istoria ideilor, imagologie, studii de gen), puse înevidenţă de lucrări recente. De asemenea, e şi o prozatoare interesantă, întrucâtva deconcertantăprin amestecul de erudiţie şi literatură.Cuvinte-cheie: istoria ideilor, imagologie, „democraţia evanghelică”, orientalism, studii de gen.

L'article propose une reconstitution de la biographie et de l'activité d'Elena Ghica (devenue parmariage la comtesse Hélène Koltzoff-Massalsky), connue sous le nom de plume Dora d'Istria, per-sonnalité de réputation européenne dans le XIX-ème siècle. Intellectuelle d'appréciable éruditionencyclopédique, vif esprit d'une disponibilité ironique, polémique, voltairienne, Dora d'Istria s'estdistinguée dans plusieurs domains, anticipant quelques disciplines du XX-ème siècle (l'histoiredes idées, imagologie, études de gendre), évidentiées par des ouvrages récentes. Elle est aussi uneintéressante écrivaine, en quelque sorte déroutante par le mélange d'érudition et de littérature.Mots-clés: l'histoire des idées, imagologie, „la démocratie évangélique”, orientalisme, études de

gendre.

Résumé

Gabriela DANTIŞ - Institutul de Istorie şi teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail: gabrieladantis@gmail.com.

63

O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

întruniri artistice şi literare, cunoscându-ipe scriitorii timpului, printre care pe IonHeliade-Rădulescu. La sfârşitul domniei luiAlexandru Dimitrie Ghica, familia pleacă înexil la Berlin, Dresda, Viena, Veneţia, prilejpentru tânără de a-şi desăvârşi instrucţia.La Veneţia ia lecţii ‒ moştenise vocea fru-moasă a mamei sale ‒ cu muzicieni iluştri(Angelo Ciccarelli, Franceschina Persiani,M.W. Balfe) şi de pictură cu FeliceSchiavoni. De pe acum uimeşte, la curţileeuropene, prin cunoştinţe şi dezinvoltură,prin spiritul de independenţă. Revenităscurtă vreme în ţară, în februarie 1849 secăsătoreşte, împotriva sfaturilor familiei, cu

prinţul Alexandre Koltzoff-Massalsky ‒presupus descendent din Rurik, fondatorulstatului ‒, pe atunci adjutant al ataşatuluimilitar al Legaţiei ruse în Principate, şi îlurmează la Petersburg. Motive diferite(neînţelegeri în căsnicie, atmosfera apăsă-toare de la Curte, faţă de care îşi exprimaseopiniile liberale, intrând în dizgraţie) odetermină să părăsească Rusia pentru tot-deauna, fără însă a divorţa, beneficiind delegile imperiale care îi permiteau să-şiadministreze singură averea din ţară, ceeace îi asigură o relativă independenţă econo-mică, îngăduindu-i să ducă „o existenţămodestă şi retrasă” (cum îi scria fratelui său

Gheorghe Ghica), dedicată studiului şi călă-toriilor. Întrucât îşi pierduse între timppărinţii, se decide pentru exilul european,oprindu-se mai întâi, în 1855, în Elveţia ger-mană, va locui apoi la Lugano (până în varalui 1856), la Aarau (1856‒1857) şi la Veytaux(între 1858 şi 1860), cu scurte vizite şi în altelocuri (în Belgia, la Ostende, sau la Paris). Îniunie 1855 încearcă să escaladeze masivulJungfrau din Alpii bernezi şi îl marcheazăcu steagul Valahiei, experienţă pe care o varelata în scrierea La Suisse allemande et l’as-cension du Mœnch (I‒IV, 1856), deşi, în pofi-da afirmaţiilor sale şi a atestatului (fals!) pri-mit ‒ contribuţie la propriul mit ‒, nu ajun-ge decât până la poalele vârfului Mönch,din cauza vremii nefavorabile şi a condiţieifizice precare. Prima lucrare, La Vie monasti-que dans l’Église Orientale, apărută în anulprecedent, semnată cu pseudonimul care ova consacra, o impune atenţiei publice euro-pene. Începe o serie de colaborări publicisti-ce, mai întâi la revista „Il diritto” din Torino,în care militează pentru cauza Principatelor,în articole pe teme istorice, culturale, deactualitate politică, continuate cu schiţeleportretistice intitulate Gli eroi della Rumenia,dedicate figurilor fondatoare ale ţărilorromâne (Radu Negru, Ion I Basarab, Mirceacel Bătrân, Ştefan cel Mare, Iancu deHunedoara), reunite târziu în volum (1887).În 1858 iniţiază colaborarea la prestigioasa„Revue des deux mondes”. Cu apariţiascrierii Les Femmes en Orient (I‒II,1859‒1860), continuată cu Des Femmes parune femme (I‒II, 1865), se înscrie în avangar-da dezbaterii intelectuale europene în che-stiunea feminină. În 1860 face o lungă vizităîn Grecia, în compania fostului său profesorGregorios Pappadopoulos, fiind pretutin-deni întâmpinată cu entuziasm. În 1867,Parlamentul grec îi va acorda „marea cetăţe-nie de onoare”, atribuită până atunci doarlordului Byron şi eroului grec al războiuluide independenţă, Constantinos Canaris. Seva implica tot mai mult în revoltele împotri-va Imperiului Otoman ale unor popoare(cretani, albanezi, sârbi, bulgari etc.), susţi-nându-le cauza în diferite publicaţii, printrecare „L’Illustration” (Paris). În 1861 se stabi-leşte în Italia, la Livorno, în 1866 la Veneţia

(la Archivio dei Frari îl cunoaşte pe viitorulei biograf şi traducător, BartolomeoCecchetti) şi apoi la Torino, în 1869, pentrua studia documente în legătură cu strămoşiisăi Ghiculeşti. Din toamna lui 1870 se mutădefinitiv la Florenţa, unde achiziţionase ovilă (care devine între timp o adevăratăcurte intelectuală) de la Angelo DeGubernatis, iniţiatorul ei în orientalistică, laale cărui reviste va colabora intens („Rivistacontemporanea”,„Rivista orientale”,„Rivista europea”, „La Revue internationa-le”). De-a lungul vieţii va scrie şi în altepublicaţii din Europa şi din cele douăAmerici: „Nouvelle Pandore”,„L’Espérance”, „L’Indépendance helléni-que” şi „Secolul” (Atena), „La democrazia”(Lugano), „L’Étoile du Danube” (Bruxelles),„L’illustrazione universale” (Milano),„International Review” (New York), „Actacomparationis litterarum universarum”(Cluj) etc. În vara anului 1880 voiajează înStatele Unite, vizitează Saratoga, cascadaNiagara, călătoreşte pe fluviul Hudson,probabil ajunge şi la New York, îmbarcân-du-se apoi spre Europa din Newport. Oproiectată călătorie (în noiembrie 1882) înIndia, împreună cu Angelo De Gubernatis,nu va mai avea loc, în parte din cauza izbuc-nirii unei epidemii de holeră în Egipt, pecare voia să-l viziteze, dar mai probabil dincauza răcirii relaţiilor dintre ei, ajunse întretimp cordial-convenţionale. Adulată în tine-reţe, înconjurată la mijlocul vieţii de elitaintelectuală a vremii şi de cea aristocratică(o apariţie memorabilă este aceea a împăra-tului Braziliei, Pedro II, pe care îl primea în1872 în vizită), ţinându-se însă la distanţăde saloanele la modă, preţuită pentru atitu-dinea militantă în favoarea libertăţii şi aindependenţei popoarelor oprimate deautocraţiile imperiale, dar şi pentru demni-tatea individuală, pentru conştiinţa înaltă şivia spiritualitate, pentru cultivarea excelen-ţei în domeniile abordate, cunoscută de per-sonalităţi din lumea întreagă cu care a între-ţinut o considerabilă corespondenţă (parţialrisipită, majoritar nepublicată), spre sfârşi-tul vieţii Dora d’Istria lăsa imaginea ‒ creio-nată cu oarecare cinism de acelaşi AngeloDe Gubernatis ‒ unei persoane austere, aro-

64

Gabriela Danţis

gante, neadmiţând nici o contrazicere, pier-zându-şi din popularitate prin aerul senten-ţios de infailibilă superioritate, încât ar fifost repede uitată după moarte ‒ imaginecontrazisă, însă, de faima internaţională decare s-a bucurat în ultimele două decenii.Conform dorinţei testamentare, probabilsub influenţa doctrinelor orientale, va fiincinerată la două zile după săvârşirea dinviaţă la 17 noiembrie 1888, la Florenţa.Marcată de acţiunea filantropică şi de cari-tatea creştină, dona, în scopuri de bineface-re, oraşului Florenţa, pentru Institutul deSurdo-Muţi, locuinţa (renumita „Villad’Istria”), inclusiv bogatul tezaur de bunuriculturale şi frumosul parc exotic amenajatde ea în jur, iar averea din ţară PrimărieiBucureşti pentru Spitalul Pantelimon, ctito-rie a tatălui său. A fost membră titulară saude onoare a zeci de academii şi societăţi şti-inţifice din Franţa, Italia, Germania, Grecia,Turcia, Austria, Spania, SUA, Argentina ş.a.,a figurat în numeroase dicţionare europene,începând cu cel al lui G. Vapereau, unelestate i-au oferit distincţii, regele Carol I con-ferindu-i Ordinul „Bene Merenti” clasa I(1876).

Faima personalităţii Dorei d’Istria,construită încă din tinereţe şi sprijinită pe oreală înzestrare, de natură fizică (era o pre-zenţă agreabilă prin frumuseţe, cum o înfă-ţişează iconografia fotografiilor şi a portre-telor păstrate, printre care cel aparţinându-ilui Felice Schiavoni), spirituală şi de castă,nu a depăşit cu mult fruntariile veaculuisău. Nefiind o prozatoare în sensul literarconsacrat, scrierile sale urmează o traiecto-rie de erudiţie enciclopedică şi exegetică, încare combinarea cunoştinţelor acumulatedin varii surse ţine loc de originalitate prinputerea de judecată a celui ce le utilizează,fără a exclude, însă, afirmarea şi impunereaunor idei personale ori contribuţia literarăproprie. Un gen compozit, în ultimă instan-ţă eseistic, sortit din nefericire perisabilităţii,pe măsura datării informaţiei asimilate. Cutoate acestea, fără a fi propriu-zis un „om deacţiune”, Dora d’Istria a fost totuşi o „predi-catoare de crez luptător” (N. Iorga), prinideologia intens pusă în circulaţie contri-buind la schimbarea mentalităţilor vremii.

Activitatea ei scriitoricească s-a desfăşuratîn mai multe direcţii. Însemnata sa publicis-tică, extinsă pe parcursul întregii vieţi ‒ pecele mai diverse teme politice, istorice,sociale, religioase, economice, de cultură,artă, literatură, credinţa în progres şi îndrepturile omului şi ale popoarelor, în idea-lurile Revoluţiei franceze ‒, susţinută ade-sea în periodice de importanţă europeană, oimpun prin calitatea şi densitatea informa-ţiei, prin imparţialitatea analizei faptelor şisimţul realităţii, prin inteligenţa raţională şidisponibilitatea ironică, polemică, voltairia-nă. Ea practică, pe lângă jurnalismul coti-dian al evenimentelor istorice imediate lacare este părtaşă ca om al veacului său,notaţii de călătorie cu caracter mai mult saumai puţin literar, dar şi o substanţială eseis-tică, articulată de cele mai multe ori în stu-dii temeinice. De pildă, La Poésie grecquedans les Îlles Ioniennes, publicat în 1858 în„Revue des deux mondes”, inaugurează oserie de etnopsihologie a popoarelor deinspiraţie marcat herderiană, totodată înpas cu cerinţele epocii romantice, de apro-fundare a cunoştinţelor ce ţin de diferite tra-diţii şi obiceiuri folclorice, ilustrare a ele-mentelor autentice şi originare ale caracte-rului popular. Accentul pus pe naţiuneaetnoculturală, încă apolitic la Herder înIdeen zur Philosophie der Geschichte derMenschheit (1784‒1791), va fi asimilat deveacul romantic, mai ales după difuzareaversiunii sale franceze datorată lui EdgarQuinet (1827‒1828), în afirmarea identităţiinaţionale pe bază istorică, etnică, lingvisticăşi culturală, punând în subsidiar problemaindependenţei şi libertăţii popoarelor.Exemplul este urmat de La Nationalité rou-maine d’après les chants populaires (1859),mostră de analiză, după colecţia baladelortipărite la Paris de Vasile Alecsandri, acaracteristicilor spiritualităţii românilor(„latinii de la Dunăre”) oglindite în creaţiilelor orale, prilej de a prezenta Mioriţa şiMeşterul Manole, indicând unele filiaţii înaria balcanică, Soarele şi Luna, Kira Kiralina,cântece haiduceşti ori balade fantastice, nufără anume mândrie patriotică. Articolulsuscită interes, consolidându-i „o poziţie deprim ordin în cultura europeană”, cum

65

O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

apreciază un biograf (Petre Ciureanu). Seriaeste completată de studii similare pentrusârbi, albanezi, elenii din insule, bulgari,maghiari, turci orientali (nume generic pen-tru populaţiile turcice asiatice). Dorad’Istria se mişcă pe spaţii întinse, dovedindo bună cunoaştere a istoriei medievale maivechi, a dispersiunii diverselor triburi şiseminţii migratoare, remarcă deosebiri întimp şi regiuni, diferenţe lingvistice şi deviziune, genuri de poezie şi răspândirea lor,predilecţia pentru unele teme şi motive,sondează psihologii şi tradiţii populare şireligioase. Desigur, nu este un etnolog însensul academic actual, în pofida documen-tării cu acribie, a stăpânirii unei materii

vaste, bazată pe surse livreşti de încredere.Pentru vremea în care au fost elaborate,contribuţiile sunt interesante, ştiinţifice înlimitele pozitivismului veacului al XIX-lea,distingându-se prin stilul sobru şi prin nive-lul înalt al argumentării, îmblânzit uneoride digresiunea agrementului. În privinţapopulaţiilor balcanice, ea susţine faimoasateorie pelasgică a fondului comun balca-nic‒iliric‒italic (îmbrăţişată şi de NicolaeDensuşianu ori de alţii), pledând ‒ utopic ‒pe lângă Garibaldi în favoarea unei uniunistatale de ambele părţi ale Adriaticii.

Scrise exclusiv în limba franceză, linguafranca a epocii, cărţile Dorei d’Istria au ostructură deconcertantă. Prima lucrare, La

66

Gabriela Danţis

Vie monastique dans l’Église Orientale (1855),concepută în mare parte în Rusia, se ocupăde chestiunea monahismului, consideratăpe atunci de interes universal, în fapt, unstudiu polemic asupra interdependenţeiîntre religie, politică şi societate, „nou înpanorama culturii Europei occidentale dinacei ani”, după aprecierea unui avizat exe-get al zilelor noastre (AntonioD’Alessandri), prin problematica de interesatât în Răsărit, cât şi în Apus. În generepuţin cunoscută, însă esenţială pentru înţe-legerea ideologiei autoarei, scrierea estealcătuită dintr-o introducere substanţială, încare sunt descrise originile monahismuluioriental, cu punct de plecare în spiritualita-tea indiană (crede ea) şi evoluţie în cel creş-tin din Egipt, Siria, Palestina, apoi în celapusean, degenerând însă prin pierdereavalorilor originare ale predicării lui pe vre-mea lui Iisus şi a apostolilor; de fapt, creşti-nismul a apărut fără concursul instituţiilormonastice, inventate ulterior; monahismul aparalizat dezvoltarea inteligenţelor şi acaracterelor, precizează autoarea, substi-tuind constant „spiritul care întăreşte prinlitera care ucide”, organizând o stare socială„în care actele cele mai intime ale vieţii eraureglate de sunetul clopotului, o republică deautomate guvernate de aristocraţia veşmin-telor cernite”; ea demască „alianţa dintretron şi altar”, origine a absolutismului, şi sesituează pe o poziţie umanitaristă de sor-ginte aristocratică. Urmează două povestiri,una relatând pelerinajul (cu inserţiuni auto-biografice) la mănăstirile ruseşti ale uneigrecoaice trăitoare la Moscova, cealaltăfiind o lungă conversaţie, adevărată dezba-tere de idei, între un eremit elveţian de lapeştera sfântului Béat şi o doamnă, pe temeprecum relaţia dintre raţiune şi sentiment încredinţă, decăderea instituţiilor monahale,facultatea lăsată omului de a-şi făuri pro-priul destin (episod eliminat în a doua edi-ţie), povestiri încadrate în partea ultimă acărţii de cinci scrisori (adresate unui fictivpersonaj de la Bucureşti), în care sunt expu-se propriile sale reflecţii politice şi religioase(monahismul, obstacol, de pildă, în caleaevoluţiei economice, prin propagarea reclu-ziunii, superstiţiilor, ignoranţei; critica vieţii

contemplative, ruptă de realitate, şi denatu-rarea mesajului evanghelic ce predica viaţaactivă, în favoarea omului şi a progresuluisocial ‒ temă prezentă în întreaga ei operă).În a doua ediţie, din 1858, scriitoarea aamplificat, la sfatul lui Edgar Quinet, incur-siunile la mănăstirile de rit ortodox (va fi osusţinătoare a ortodoxiei, care i se pare maiapropiată de învăţătura creştină originară),intercalând capitole noi: Căldăruşani şiCernica, Neamţ şi Văratec, pentru ţărileromâne, mănăstirile de la locurile sfinte şidin Arabia, mănăstirile greceşti de la Athos,Meteora şi din alte aşezări, cele din Armeniasau din Egipt. Retorica argumentată, gândi-rea vie şi liberă, în descendenţa marilormoralişti şi enciclopedişti francezi, frazaavântată, fără exaltări, cu desăvârşire cum-pănită la a doua ediţie, fac din această lucra-re un exemplu de dezbatere intelectuală.Deloc aridă, prin inventarea unor persona-je-voiajori care îşi relatează peregrinările,susţinându-şi punctele de vedere prin for-mula conversaţiei şi a dialogului, stimulatede reflecţie şi vehiculând idei de maximăactualitate, melanjând paginile de istorie cuerudite consideraţii despre religie, legende,folclor, tradiţii şi obiceiuri locale, cu poves-tiri şi descrieri de natură, cartea are şi onotabilă valoare literară. Observaţia realistăa faptelor dezvăluie un ochi exersat psiholo-gic şi obişnuit cu perindarea mulţimilor,scrutând moralizator şi ironic în anumitepasaje ce indică o prozatoare viguroasă.Este memorabilă, de pildă, descrierea spec-tacolului pelerinajului la moaştele sfântuluiSerghei de la mănăstirea rusă Troiţa:„Gentilhommes, moujiks, femmes dumonde, paysannes, religieuses, se précipi-tant vers la châsse avec une sauvage ardeur.Ce tumulte effroyable me donna unesingulière idée de la manière dont on com-prend dans ce pays des élans de la piétéchrétienne. Le spectacle que j’avais sous lesyeux ressemblait plus à une scène de pugi-lat qu’à un épisode de l’histoire de la primi-tive Église. Si les fidèles ne me semblaientpas assez civilisés, pareil reproche ne pou-vait s’adresser aux moines. Leur attitude,leur costume, leur physionomie, tout en euxindiquait les ascètes d’une humeur fort

67

O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

joviale. Leur longue barbe était arrangéeavec un soin minutieux, leur chevelure,coquettement partagée en deux bandeaux,descendait sur les épaules en grosses bou-cles; plusieurs portaient des robes develours avec l’aisance de véritables prélats.À l’église, ils s’acquittent de leurs fonctionsavec une distraction si évidente qu’on voitbien qu’ils accomplissent une tâche deve-nue pour eux fort monotone.Quoique jen’aie point visité leurs cellules, des gensbien informés m’ont affirmé que cet humblemot ne donne pas une idée exacte de leurspacieuse et confortable demeure. Chacund’eux dispose d’une chambre à coucher,d’une oratoire et d’un salon de réception.Les tapis et les gravures assez mondainesn’y manquent pas, à ce qu’il paraît. Les reli-gieux, loin de faire mystère de leur opulen-ce, en semblant, au contraire,singulièrement fiers. Avec quelle ostenta-tion ne montrent-ils pas des trésors qu’ilsconservent: étoles, chasubles éblouissantes,mitres ornées de perles, chapes pesantes debroderies en or? Une vaste salle dumonastère est du haut en bas remplie de cesriches vêtements, dons des princes et destzars. La robe grossière de saint Serge, pla-cée au milieu de ces splendeurs, prouveassez comment les ordres religieux com-mencent par les enthousiastes... et continu-ent par des politiques. Cette robe a l’aird’une épigramme en action.”

Laicitatea gândirii religioase a autoarei afost pusă în relaţie, de curând, cu educaţiaprimită în ţară, puternic influenţată în dece-niile trei şi patru ale veacului XIX de mesia-nismul social al abatelui Félicité deLammenais, unul dintre reprezentanţiicugetării novatoare a catolicismului liberal,opus, cum se ştie, rigidei fidelităţi faţă depapă şi de viziunea lui conservatoare.Împotriva atitudinii papalităţii se exprimă,de altfel, de mai multe ori în publicistică (Irumeni e il Papato, în „Il diritto”, de pildă).

Adresată „fraţilor mei români”, La Suisseallemande et l’ascension du Mœnch (I‒IV, 1856)porneşte de la premisa modelului elveţian,pe care Dora d’Istria îl consideră demn deurmat în Principate. Dedicaţia este o înflăcă-rată profesiune de credinţă pro patria, „la

care nu voi renunţa decât odată cu viaţa”,mărturisire pe care o va onora întru totul.Opera sa cea mai întinsă, de asemenea scri-să parţial anterior, e un lung jurnal de călă-torie intersectat de meditaţiile autoarei, deevident caracter eclectic, însă puternicdominat de idei liberale. Cu accente vizibilrousseauiste, descrierile peisagistice,impregnate de lirism şi de observaţii expre-sive, derulând „stări de suflet” personale,întrerup din loc în loc discutarea unor che-stiuni de natură îndeosebi politică şi reli-gioasă, deşi nu lipsesc nici cele literare saude cultură. Incursiunea prin ţara helvetă îipermite călătoarei să le ofere compatrioţilorexemplul unei societăţi libere, care şi-a asu-mat revoluţia religioasă înfăptuită deReformă, îndeosebi prin Jean Calvin şiUlrich Zwingli, garantând egalitatea tutu-ror cetăţenilor prin „democraţia evangheli-că”, un concept pe care ea îl creează, dupăcum demonstrează recent exegetul italianAntonio D’Alessandri: analiza ideilor Doreid’Istria nu are cum să eludeze „dimensiu-nea religioasă [...], un element important algândirii scriitoarei române”. Rezumând,recuperarea autenticei morale creştine atimpurilor evanghelice trebuie continuatăpe calea progresului şi a libertăţii indivi-duale; viitorul omenirii constă în democra-ţie, adică o formă de existenţă civilă, în caredomină libertatea, egalitatea între indivizi,iubirea de patrie şi educaţia morală a popo-rului, pe scurt, spune autoarea: „Adevăratademocraţie este, după părerea mea, o formăsocială în mod esenţial evanghelică”.Criticând (în volumul al doilea)Concordatul din 1855 dintre Austria şiSfântul Scaun, prin care se recunoştea auto-nomia dreptului ecleziastic faţă de stat ‒poziţie foarte curajoasă ‒, ea îşi atragereprobarea, scrierea este pusă la index, prin-tre cărţile interzise, însă aceasta a contribuit,dimpotrivă, la circulaţia ei şi la versiuniimediate în engleză şi în germană (ambeleîn 1858). Autoarea se afla astfel în circuitulgândirii politice, sociale şi religioase a tim-pului său. În ceea ce priveşte jurnalul său decălătorie, acesta îi oferă prilejul, în afaradescrierii ţinuturilor magnifice ale Elveţieigermane şi a aşezărilor ei, să evoce eveni-

68

Gabriela Danţis

mente istorice importante şi personalităţidin diverse domenii (istorici precumJohannes von Müller şi Heinrich Zschokke,reformatori religioşi ca Ulrich Zwingli,scriitori ca Johann Kaspar Lavater şi JohannJakob Bodmer ori Salomon Gessner şiAlbert von Haller, pe pedagogul JohannHeinrich Pestalozzi, oameni de ştiinţă pre-cum Leonhard Euler şi Paracelsus sau chiarpe Erasmus din Rotterdam, exilat în ultimiiani ai vieţii la Basel) ‒ o trecere în revistăcuprinzătoare, pe parcursul celor patruvolume, a participării cantoanelor la istoriaculturală a umanităţii. Ca şi în cazul celor-lalte scrieri, cu toată argumentaţia erudită,prozatoarea îşi face simţită prezenţa, ca înepisodul autobiografic al ascensiunii înmasivul Jungfrau (ea părăseşte ideea urcu-şului pe vârful cu acelaşi nume, inaccesibilde altfel firavelor sale puteri, optând, spreuimirea ghizilor, pentru varianta ce i se paremai la îndemână, aceea pentru vârfulMönch, care nu fusese însă niciodată escala-dat), episod în care se dovedeşte o povesti-toare alertă, uluită de grandoarea sălbatică anaturii şi de liniştea celestă. Impresii decălătorie substanţiale din Grecia va consem-na în cartea Excursions en Roumélie et enMorée (I‒II, 1863, pe care o închină memorieilui Grigore III Ghica, domnul Moldovei,care a preferat „să-şi sacrifice tronul şi viaţadecât să cedeze Bucovina absolutismuluiaustriac”), unde vizitează atât partea conti-nentală, cât şi peninsula, o amplă panora-mă, cu felurite observaţii, istorice, politice,geografice, economice, etnografice, cultura-le, artistice despre trecutul şi prezentul ţării,prevestindu-i, de pe poziţiile militantismu-lui său filoelenic, pus în slujba emancipăriipolitice, un viitor strălucit în context balca-nic, după câştigarea independenţei. Aicisusţine pe larg teoria unirii popoarelor bal-canice, în calitate de creştini ai Răsăritului,teorie care „constituie contribuţia ei de gân-dire cea mai originală şi importantă la dez-baterea rolului religiei în secolul al XIX-leaşi în cel privind multiplele chestiuni naţio-nale care agitau in primis Imperiul Otoman,dar şi pe cel Habsburgic” (cum observă ace-laşi specialist, Antonio D’Alessandri). Lu -cra rea, de vădit caracter enciclopedic, cu

lungi digresiuni, dar scrisă agreabil, aimpus-o ca pe o expertă în materie de ele-nism.

Cu adevărat originală prin problematicăşi cuprindere ‒ şi unică la acea vreme înEuropa ‒ este abordarea condiţiei feminine.În această privinţă, Dora d’Istria este o des-chizătoare de drum. Cele două opere funda-mentale ale sale se completează, Les Femmesen Orient (I‒II, 1859‒1860) referindu-se laPeninsula Balcanică (inclusiv la Principate)şi la Rusia, cu toate populaţiile ce ţineau peatunci de Imperiu, până în îndepărtatelestepe ale Asiei, iar Des Femmes par une femme(I‒II, 1865) la societăţile romanice şi germa-nice. Temeinice, grupate pe vaste arii geo-grafice şi culturale, ele analizează, din per-spectiva rolului femeii ca soţie şi mamă înansamblul civilizaţiilor din toate straturilesociale, în ce măsură este posibilă participa-rea ei la regenerarea şi progresul umanităţii.Recurgând din nou la modalitatea îndrăgi-tă, de adresare epistolară către o persoanăfictivă, de această dată „o prietenă mai tână-ră de la Paris”, expeditoarea, o albaneză,cum se deduce din prima scrisoare, nevoităsă se exileze din locul de baştină, în urmajocului politic, nefast pentru popoarele mici,de traficare a teritoriilor lor de către MarilePuteri ‒ laitmotiv în opera scriitoarei ‒, îşiîncepe expunerea cu reprezentantele „ItalieiOrientului”, cu româncele. Împărţită pecărţi şi scrisori, dedicată „veneratului” săumaestru grec (fragmente apăruseră în 1858în gazeta ateniană „L’Espérance” sub formăde articole), parţial tradusă în greacă şi înrusă („Russkoe slovo”), cartea a fost bineprimită în presa timpului (printre primiirecenzenţi se numără şi Radu Ionescu, în1862 în „Revista română”, care consemnea-ză chiar ecourile contemporanilor occiden-tali). Un capitol de peste o sută de pagini,consacrat compatrioatelor sale, începe cudescrierea ţărăncilor din Transilvania, „regi-ne ale căminului”, cărora li se pun în valoa-re caracteristicile fizice şi morale. Autoareapolemizează pe marginea situaţiei români-lor ca „naţiune tolerată”, bazându-se peargumente istorice, face o succintă trecere înrevistă a creaţiilor folclorice, reconstituieobiceiuri precum în episodul nunţii ţără-

69

O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

neşti de la Bran, evocă personaje istoriceintrate în conştiinţa populară, inclusiv pehaiduci. În subcapitolul despre clasele supe-rioare ale societăţii, care are ca obiect deobservaţie Bucureştiul şi „Valahia”, cumnumeşte ea constant Ţara Românească, sesprijină pe unele aserţiuni, favorabile, alecălătorilor străini (de pildă, AnatoleDemidoff şi Adolphe Billecocq) sau peecouri din presa europeană (citează„Edinburgh Review”), dar, esenţial, pecunoaşterea directă. Boierimea ‒ remarcăautoarea ‒ nu este o aristocraţie ereditară, ciuna a dregătoriilor, incluzându-i şi pe ofi-ţeri sau funcţionari; inteligentă, bogată,ospitalieră, ea ar totaliza, în ambelePrincipate, vreo şase mii de familii.Depinzând de „cinuri”, „boieroaicele”române ar fi considerate însă la Paris nişte„burgheze”. Ele au conştiinţă de sine, suntraţionale, devotate familiei, asimileazărepede „ideile străine” (precum şi „luxulasiatic”), vorbesc cu uşurinţă alte limbi, darau acută nevoie de educaţie. Înfăţişarea pes-triţă a Bucureştiului, altfel oraş interesant,plin însă de contraste, în special în privinţaarhitecturii, cu populaţie eterogenă şi omare diversitate a obiceiurilor, oferă unspectacol memorabil. În ultima secvenţă,ambientată la Iaşi, Asiaticele în România, exe-geta se ocupă de populaţiile alogene, stabi-lite de-a lungul timpului în ţară, insistândasupra toleranţei religioase şi libertăţii acor-date tuturor (armenilor, israeliţilor sau„vătraşilor”). Dora d’Istria nu este o „femi-nistă” în accepţia dată de secolul al XX-lea,ci o luptătoare pentru emanciparea femeii ‒sintagmă care, altminteri, îi repugnă ‒, pen-tru respectarea (sau/şi dobândirea) dreptu-rilor ei, ca cetăţean al lumii, în deplină ega-litate cu bărbatul, ca pe vremea propovă-duirii cristice, de asumare a demnităţii sale,de condiţia ei depinzând viitorul omenirii.Poziţia sa este moderată, ba chiar conserva-toare în sens tradiţional, ea critică deschismorala libertină propagată, de pildă, deGeorge Sand ori de fourierism, saint-simo-nism sau de oricare altă formă de „socia-lism” împotriva căsătoriei ‒ ceea ce nuînseamnă progres, ci întoarcere la „vârstade aur”, infantilă, a speciei umane ‒, matri-

moniul şi familia trebuind să se afle la bazasocietăţii. Expuneri asupra istoriei femeii,fără a eluda statutul ei juridic, în răsăritul şiîn apusul Europei, implicând cercetarea in -terdisciplinară în cele mai diverse domenii,aceste lucrări de referinţă pentru secolul alXIX-lea anticipează studiile moderne de gendin veacul următor (Antonio D’Alessan dri).Totodată, sunt şi întâile studii de imagolo-gie feminină: perindarea atâtor populaţii,surprinse în stratificarea lor socială, îi oferăscriitoarei nebănuite posibilităţi de compa-raţie între culturi atât de diferite.

Întinsa şi variata exegeză a Dorei d’Istriamai cuprinde şi o impunătoare istorie afamiliei sale, publicată mai întâi între 1871 şi1873 în franceză în „Rivista europea”, iar învolum în versiunea italiană a lui Bartolo -meo Cecchetti (care o înzestrează cu o intro-ducere şi o bibliografie a operei, multăvreme consultată), intitulată Gli Albanesi inRumenia. Storia dei principi Ghika nei secoliXVII, XVIII e XIX (1873), fundamentată pedocumente inedite din arhive publice şi par-ticulare din Veneţia, Viena, Paris, Berlin,Constantinopol ş.a., un exemplu de acribie ,dar şi de devotament de castă, nelipsit nici-decum de parti-pris. Importanţa lucrăriirezidă, însă, în afara imensului volum deinformaţie şi a interpretării încrengăturii deevenimente şi fapte, mai ales în revelareaunei istorii rareori cunoscute, de obicei de-adreptul ignorate, a celeilalte părţi a Europei,cea răsăriteană, făuritoare a unei civilizaţiirezultate din creuzetul bizantino-slav-oto-man.

În ceea ce priveşte studiile literare aleDorei d’Istria, pe lângă numeroasele pasajereferitoare la folclorul sau la literatura cultăa feluritelor naţiuni, incluse în eruditele salelucrări mai ample (sau integrate în seria LaNation...), se constată şi o importantă preo-cupare pentru acest gen, mai cu seamă înultimele decenii de activitate. Invitată deAngelo De Gubernatis să colaboreze la„Rivista orientale”, inaugurează o serie dearticole intitulată Littérature roumaine, încare îi prezintă, în 1867, pe Ion Heliade-Rădulescu (insistând asupra contribuţieisale majore în domeniul educaţiei, conside-rată sursă esenţială a progresului),

70

Gabriela Danţis

71

O deschizătoare de drum de renume european: Dora d’Istria

Gheorghe Şincai (unde face o prezentare aistoricilor din secolul al XIX-lea, aducându-i un omagiu învăţatului transilvan) şi peGeorge Creţeanu. La solicitarea aceluiaşi,inserează în „Revue internationale”, în1883‒1884, un studiu despre epopeile ruse,iar în 1884‒1885, în câteva secvenţe, eseul LaLittérature française au XIX -ème siècle.Esquisses historiques ş.a. Fascinată încă dintinereţe de Orient, interesul pentru civiliza-ţiile şi pentru vechile literaturi orientaledevine pregnant îndeosebi sub influenţa luiDe Gubernatis, fără a-l uita însă pe TulloMassarani, literat de vastă cultură, în a căruirevistă, „Nuova antologia”, va publica texteimportante între 1871 şi 1876 (L’epopeedell’India. Il Ramayana sau L’epopea persiana.Lo Schach Nameh), în primul comparând ‒cam vag ‒ epopeile indiene cu poemelehomerice pe temeiul geniului ambelor civi-lizaţii. Se află printre colaboratorii clujeanu-lui Hugo von Meltzl, iniţiatorul primeireviste de literatură comparată din lume,apărută mai întâi sub titlul „Összehasonlitóirodalomtörténelmi lapok”, devenită apoi„Acta comparationis litterarum universa-rum”, unde îi apar mai multe contribuţii,între care La Poésie des persans sous les khad-jars. Aceleiaşi arii îi aparţine cartea La Poésiedes Ottomans (1877, alcătuită din capitolepublicate iniţial în 1876‒1877 în „Rivistaeuropea” şi în „Revue politique et littéraire”din Paris), o prezentare completă a literatu-rii otomane a tuturor grupurilor etnice şi agenurilor literare tradiţionale ori culte (epo-pei naţionale, legende, poezie religioasă orirăzboinică, moralişti şi lirică, satiră şi epi-gramă etc.), luând în discuţie surse arabo-turco-persane, dar şi europene (printre eleeste citat şi Dimitrie Cantemir). Atenţia ei seîndreaptă spre calitatea literară a acestorcreaţii, mai ales către lirica divanurilor. Estegreu de spus astăzi ce au reprezentat cuadevărat în epocă studiile sale orientale:rămâne doar constatarea preocupărilorintense ale exegetei pentru acest domeniude activitate.

Risipită în diferite publicaţii (dar, cum s-a văzut, şi în lucrările ample), proza literarăa Dorei d’Istria se compune din impresii şirelatări de voiaj, amintiri şi descrieri peisa-

gistice, în genere inspirate de călătorii (spreexemplu, cele apărute în „L’Illustration”,Paysage et souvenirs de la Suisse italienne. Unevisite au couvent de Bigorio în 1860, Un Été aubord du Danube. La vue de la Borcia. Roumanieîn 1861, Promenades en Toscane, Tour dumonde, Le Golfe de la Spezia în 1866, sauRicordi del Canton Ticino şi La Veneziana în„Illustrazione universale” din Milano în1867 ş.a.), unele povestiri sau fragmente de„roman”, pe care intenţiona să le scrie.Preocupată de studiile sale, ce presupuneauo mare investiţie de documentare şi detimp, nu a mai revenit asupra lor. Singurulsău volum de literatură, Au Bord des lacs hel-vétiques (1861, tradus şi în italiană în 1866),cuprinde două texte din tinereţe, Éléonora deHaltingen (publicat anterior în „Revue desdeux mondes” sub titlul Mlle de Haltingen.Souvenirs de la cour de Dresde) şi Ghislaine.Prima nuvelă, cu evidente reminiscenţeautobiografice, cum indică locurile prin caretrece protagonista, relatează istoria unoriubiri neîmplinite, în care sunt implicatepersonaje din cosmopolita aristocraţie euro-peană, oferindu-i autoarei posibilitatea de aglosa asupra trăsăturilor psihologice şi decaracter ale naţionalităţii actanţilor, literatu-rizând, în acelaşi timp, teorii de natură elita-ră. Nu se poate nega anume îndemânare înzugrăvirea mediilor ori în descrierile denatură, însă naraţiunea rămâne schematică,previzibilă şi mai ales condusă spre o turnu-ră romanţios-sentimentală, deşi nepateticăşi nelarmoaiantă, încheiată cu sfârşitul eroi-nei, prizonieră a propriilor iluzii şi mistifi-cări. Mai melodramatică este cealaltă nuve-lă, pe aceeaşi temă, de data aceasta ilustra-rea moralizatoare a unui adulter eşuat însocietatea înaltă, încheiată tot cu moarteaprotagonistei şi decepţia tuturor. În fine,dacă substanţiala corespondenţă a Doreid’Istria a fost doar în mică măsură publica-tă, jurnalele sale intime îşi aşteaptă încă edi-torul.

„Dora d’Istria nu trebuie uitată, cum a făcut-o atâta vreme incapacitatea mai multor generaţiide a ceti, a înţelege şi a respecta o inteligenţămultilaterală îndreptată către toate marile între-bări ale timpului.”

NICOLAE IORGA

„Dora d’Istria a fost străină de orice formăde radicalism politic. Nu s-a implicat niciodatăîn mod direct în politică, ci a preferat activitateaintelectuală, aducându-şi astfel contribuţia ladezbaterea chestiunii feminine. Consacrându-sestudiului participării femeilor la istorie, societa-te, literatură, economie etc., Dora d’Istria a anti-cipat, de fapt, studiile moderne de gen, care abiaîn secolul XX au căpătat atenţie majoră din par-tea specialiştilor şi a publicului.”

ANTONIO D’ALESSANDRI

SCRIERI: La Vie monastique dans l’ÉgliseOrientale, Paris‒Geneva, 1855; ed. 2,Paris‒Geneva, 1858; La Suisse allemande etl’ascension du Mœnch, I‒IV, Geneva, 1856; LesFemmes en Orient, I‒II, Zürich, 1859‒1860;Au Bord des lacs helvétiques, Paris‒Geneva,1861; Excursions en Roumélie et en Morée, I‒II,Zürich‒Paris, 1863; Des Femmes par unefemme, I‒II, Paris, 1865; ed. 2, I‒II, Paris,1869; Gli albanesi in Rumenia. Storia dei prin-cipi Ghika nei secoli XVII, XVIII e XIX,Florenţa, 1873; Operile doamnei Dora d’Istria,I‒II, tr. Grigorie G. Peretz, introd.Bartolomeo Cecchetti, Bucureşti, 1876‒1877;La Poésie des Ottomans, ed. 2, Paris, 1877; Glieroi della Rumenia, pref. Paolo Mantegazza,Florenţa, 1887.

Repere bibliografice: Radu Ionescu, D-na Dora d’Istria, I‒III, „Revista română”,1861‒1862; Armand Pommier, La ComtesseDora d’Istria. La vie et ses œuvres sur la Russie& sur l’Orient, Bruxelles, 1863; Angelo DeGubernatis, Dizionario biografico degli scrit-tori contemporanei, Florenţa, 1879, 386‒387;Angelo De Gubernatis, Dora d’Istria, „Revueinternationale”, t. 21, 1889; G.I. Ionnescu-Gion, Portrete istorice, Bucureşti, 1894,133‒154; Paolo Mantegazza, Le donne del miotempo. Una principessa, Roma, 1905; ClaudiaD.C. Zaharia, Dora d’Istria. Viaţa şi opera sa,Bistriţa, 1932; Magda Nicolaescu Ioan, Dorad’Istria, pref. N. Iorga, Bucureşti, [1932]; Gh.Pavelescu, [Dora d’Istria], T, 1938, 17, 18;Petre Ciureanu, Dora d’Istria , „Revue desétudes roumaines”, II, 1954, III‒IV, 1957;Iordan Datcu, [Dora d’Istria], „România lite-rară”, 1988, 50, AAR, memoriile secţiei defilologie, literatură şi arte, t.X, 1988; Koli

Xoxi, Franca Sipas Dore d’Istrias, Tirana,1997; Cornelia Bodea, Dora d’Istria ThroughAmerican Eyes, „Revista româno-america-nă”, 1998, 1; Liviu Bordaş, Etnologie şi orien-talism romantic în noile state Italia şi România,„Convorbiri literare”, 2004, 12; CristiaMaksutovici, Dora d’Istria, pref. GeorgetaFilitti, Cluj-Napoca, 2004; Datcu, Dicţionaruletnologilor, Bucureşti, 2006, 334‒335;Antonio d’Alessandri, Il pensiero e l’opera diDora d’Istria fra Oriente europeo e Italia, pref.Francesco Guida, Roma, 2007; ed. (Gândireaşi opera Dorei d’Istria. Între Orientul europeanşi Italia), tr. Mara Chiriţescu şi CeraselaBarbone, pref. Francesco Guida, postfaţăŞtefan Delureanu, Bucureşti, 2011; IrinaMavrodin, Dora d’Istria, o doamnă de Staël aRomâniei, „Scrisul românesc”, 2012, 3‒5.

72

Gabriela Danţis

73

Povestea lui Harap Alb este o capodoperăcare încununează nu numai activitatealiterară a scriitorului popular Ion Creangă,dar fără îndoială şi întreaga literatură a

genului. Întrucât basmul face parte din cat-egoria cultă, o cercetare asupra originilorsale nu se poate referi la o versiunepopulară anonimă, ci la mitologemele care

Ioan BRUSSHarap Alb –

basmul confluenţelor mitice

Povestea lui Harap Alb este o capodoperă care încununează nu numai activitatea literară ascriitorului popular Ion Creangă, dar fără îndoială şi întreaga literatură a genului. Caracterulexcepţional al basmului Harap Alb constă în faptul că autorul a dat naştere unei arhitecturi miti-ce la fel de viabile şi de valoroase precum cele născute prin amalgamări de secole în creuzetul tra-diţiei populare, ceea ce reprezintă o performanţă foarte rară. Creangă a dat viaţă în Harap Albunor tradiţii milenare, provenite din multiple direcţii şi sedimentate în sufletul popular românesc,o misiune pe care şi-a îndeplinit-o într-un mod strălucit şi cu o discreţie exemplară. Amalgamareaunui număr impresionant de elemente provenite din tradiţii mitico-religioase atât de diverse este,pe de o parte, rezultatul unui fenomen natural pe care Ion Creangă l-a descoperit în zestrea fol-clorică a neamului nostru, iar pe de altă parte, considerând perfecta lor armonizare graţie viziuniiproprii a autorului este, fără îndoială, rodul unei creaţii de geniu. Acest articol reprezintă o introducere la o cercetare mult mai extinsă a autorului asupra mitolo-gemelor şi straturilor mitice de diferite vechimi care constituie fondul basmului Harap Alb.Cuvinte-cheie: tipare mitologice, mitologeme, mito-critică, Ion Creangă, tradiţii mito-religioase.

The story of Harap Alb is a masterpiece that not only crowns the literary work of the popularwriter Ion Creanga, but undoubtedly the entire literature of the genre. The extraordinary charac-ter of Harap Alb fairy tale is that the author gave birth to a mythical architecture as equally viableand valuable as those born through centuries of amalgamation in the crucible of folk tradition,which is a very rare performance. Creanga gave life in Harap Alb to millenary traditions, comingfrom many directions and settled in the Romanian folk soul, a mission that he fulfilled in a bril-liant way and with exemplary discretion. The amalgamation of an impressive number of elementsfrom such diverse mytho-religious traditions is, on the one hand, the result of a natural phenome-non that Ion Creangă discovered in the folk dowry of Romanian people, and on the other, conside-ring their perfect harmony due to his own vision, it is undoubtedly the fruit of a creation of genius. This paper represents an introduction to a vast author’s work dedicated to the research of the myt-hical layers of different ancients and of the mythologems composing this fairytale.Keywords: mythical layers, mythologems, mytho-critics, Ion Creangă, mytho-religious tradi-

tions.

Abstract

Ioan BRUSS, dr. Bucureşti, e-mail: sotiria2008kid@yahoo.com

74

îl compun şi care provin din straturi miticede diferite adâncimi. Aceste componente,unele dintre ele plurimilenare, intră înstructura unor mituri complexe, de largăcir culaţie euro-asiatică. Caracterul excep -ţional al basmului Harap Alb constă în faptulcă autorul a dat naştere unei arhitecturimitice la fel de viabile şi de valoroase pre -cum cele născute prin amalgamări de secoleîn creuzetul tradiţiei populare, ceea ce re -pre zintă o performanţă foarte rară în litera -tura genului. Dar acest basm nu este nicide-cum o sinteză artificială de motive mitice,înveşmântată într-o haină rustică. Creangăa dat viaţă în Harap Alb unor tra diţiimilenare, provenite din multiple direcţii şisedimentate în sufletul popular românesc, omisiune pe care şi-a îndeplinit-o într-unmod strălucit şi cu o discreţie exemplară.

S-a încercat o explicare a adâncimii,complexităţii şi coerenţei simbolurilor bas-mului printr-o ipotetică colaborare a maimultor scriitori la crearea lui. Însămărturiile arhivelor arată că Ion Creangă,deşi era un personaj extrem de afabil în cer-cul scriitorilor junimişti, nu s-a lăsatniciodată influenţat de sfaturile literare alecolegilor săi de breaslă [02]. Dacă ar fi sădăm curs unor presupuneri legate de undocument găsit recent în arhivele MuzeuluiLiteraturii Române din Iaşi, în care Creangăîmpreună cu alţi câţiva reprezentanţi deseamă ai culturii ieşene din vremea sa aparca semnatari ai unui jurământ de adeziunela o societate secretă neidentificată, atunciar fi explicabil ca scriitorul să fi posedat oserioasă cultură esoterică, pe care nu o etalaniciodată în public [16]. Unii critici mai nois-au hazardat, crezând că identifică în sim-bolistica basmului elemente de esoterismcare nu au nicio legătură cu tradiţiile mitico-religioase folosite în Harap Alb [13].

Povestea lui Harap Alb se aseamănă curestaurarea unei străvechi opere de artă, încare mâna artistului nu trebuie să producămodificări care i-ar putea denatura mesajuloriginal. Autorul, deşi înzestrat cu oeducaţie ortodoxă temeinică, nu a remode-lat basmul în funcţie de canoanele creştin-ortodoxe (nici chiar acolo unde, în substanţasa primară, apar discrepanţe heterodoxe

majore), mulţumindu-se doar sa marchezepe alocuri epicul cu aluzii ortodoxe clarifi-catoare.

Basmele obişnuite nu au decât rareoricapacitatea de a deveni mituri memoriale, alcăror rol este repovestirea faptelor exem-plare. Harap Alb este un astfel de basm, darpentru a ajunge la această concluzie, trebuieîntreprinsă o sarcină deloc uşoară: identifi-carea din punct de vedere mitologic a ele-mentelor care îl compun. Creangă şi-a as -cuns cu o extraordinară iscusinţă codurilesim bolurilor pe care le-a folosit. Deşi estegreu de crezut ca ar fi avut la dispoziţie in -strumentele unei investigaţii de profunzimea substraturilor mitologice ale basmuluisău, zecile de detalii semnificative introdusede autor cu intenţia evidentă de a servi carepere pentru o interpretare autentică dove -desc adevărul surprinzător ca autorul aveao perfectă intuiţie a acestor profunzimi.

Personajul Harap Alb este misionarularhetipal şi mesianic chemat să aducă laîndeplinire, cu ajutorul unor fiinţe divine,eliminarea definitivă a răului şi marea

restaurare a lumii, urmate de o viaţă şi ofericire veşnică. Este notabil faptul că eroulnu este înzestrat el însuşi cu puteri supra -naturale, aşa cum se întâmplă în majoritateabasmelor, ceea ce sporeşte nota de realism şipercepţia basmului într-o lumină creştină,în care accentul cade pe puterea şi ajutorullui Dumnezeu şi pe calitaţile morale aleomului, şi mai puţin pe însuşirile fantasticeale personajelor.

Acţiunea basmului se desfăşoară într-olume în care puterea divină pozitivă estediminuată şi, pe alocuri, chiar dominată deputerea negativă şi autarhică a divinităţiiopuse, manifestată fie direct, fie prin inter-mediul unor acoliţi. Spaţiul şi timpul în carese desfăşoară acţiunea basmului sunt,desigur, arbitrare, însă eroul beneficiază deposibilitatea transcenderii acestor categoriiprin intermediul geniului său protector, ca -lul năzdrăvan. Aşa cum se întâmplă în toatemiturile, asistăm la o interferenţă a erelor;acţiunea trece alternativ de la un timp actu-al, cu scene care pot fi puse într-un contextrealist, la un timp primordial, imemorial.

O investigaţie în substanţa profundă abasmului care depăşeşte nivelul uneiexegeze literare nu poate fi întreprinsă fărăidentificarea substraturilor sale mitice. Dinpunct de vedere structural, Harap Alb esteun sincretism mitico-religios, alcătuit dinmitologeme provenite din diferite arii cul-turale, pe care le enumerăm în ordinea loristorică: zoroastrism, gnosticism mani heistşi mandeist cu elemente iudaice distincte,bogomilism, celtism, autohtonism traco-getic şi creştinism ortodox.

Întreaga arhitectură a basmului esteconstruită pe fundamentul unei dualităţiesenţiale, mult mai contrastantă decât înalte basme. Este adevărat ca majoritateaproducţiilor literare similare care au circulatîn aria Asiei Minore şi a sud-estului Europeiau drept caracteristică de bază un dualismantinomic, exprimat prin diverse mijloaceproprii literaturii populare. Acestea se facpurtătoarele de cuvânt ale unui radicalismnaiv, potrivit căruia dualismul bine-rău esteîn cele din urmă eliminat prin victoriabinelui. Spre deosebire de ele, dualismulesenţial din Harap Alb nu este redus prinanihilarea răului, ci transfigurat, o soluţie

care nu se regăseşte ca atare în niciun sistemreligios şi care este cu siguranţă expresiaunei viziuni proprii a autorului. În basmexistă însă şi elemente anihilate ca rezultatal dreptăţii divine (cerbul, Spânul), ceea ceînseamnă că autorul nu împărtăşea teoriaapocatastazei origeniste, potrivit căreia, lasfârşitul lumii, totul va fi readus lacondiţiile iniţiale şi toate păcatele oamenilorşi demonilor vor fi şterse.

Structura ideatică a basmului este fun -damentată pe dualismul zoroastrian, maispecific pe trecerea reformistă de la dualis-mul radicalist avestic la mithraism [07],apropiindu-se de o formă de henoteism şiîmbogăţită cu elemente de mitologie greacă.Odată cu includerea Anatoliei în ImperiulPersan, religia zoroastriană a pătruns înArmenia şi Capadocia, unde a rămas pânăaproape de sfârşitul secolului al IV-lea alerei creştine, în concurenţă cu creştinismul[07]. Între cele două religii, a existat neîn -doielnic o influenţare reciprocă. Mani -heismul şi mandeismul, curente religioaseneomaniheiste apărute în OrientulApropiat, au preluat vechile mituri şi leg-ende indo-iraniene şi le-au transmis maideparte sub înfăţişare creştină mai ales prinintermediul pavli cienilor şi bogomililor,dând naştere unei bogate literaturi apocrife[03]. O mare parte a acestui proces îndelun-gat s-a desfăşurat în sud-estul european,ajungând astfel în contact cu zona noastrăculturală, unde s-a produs o simbioză miti-co-religioasă ale cărei urme se mai regăsescşi astăzi în mediile rurale [04]. Maniheiştii şineoma niheiştii interpretează multe dinmotivele mitologiei greceşti pe care le folos-esc în povestirile lor drept confirmări pen-tru propria lor mitologie, procedând într-unfel similar cu zoroastrienii medievali înraport cu creştinismul [03]. Toate acesteconcepţii au lăsat urme clare în basmulHarap Alb. Cele trei trăsături esenţiale alepanteonului maniheist: polaritatea (zeitaţilesunt înfă ţişate în doua ipostaze, masculinăşi femi nină), cvinaritatea (cosmogonia esteîmpăr ţită în trei serii de creaţii, avândfiecare câte cinci nivele) şi polionimia(aceeaşi zeitate este prezentată sub numediferite) [03] pot fi urmărite şi ele înproporţii variabile în basmul lui Creangă.

Dintre curentele neomaniheiste, bogomi -75

Harap-Alb – basmul confluenţelor mitice

lismul a fost cel mai intens implicat înproducţia de literatură apocrifă, care estealcătuită în principal din istorisiri bibliceextrapolate după textele canonice aleVechiului şi Noului Testament. Acestea suntdistorsionate însă de vederi eretice, care auatras oprobriul şi condamnarea Bisericii[04]. Din cauza persecuţiilor, mulţi dintrebogomili au emigrat de la sudul la nordulDunării, aşezându-se în zona Banatului şiMoldovei, unde au făcut numeroşi adepţipe vremea lui Creangă, ceea ce explică in -fluenţa lor asupra literaturii popularelocale.

În basm se regăsesc şi o serie de inter -ferenţe celtice. Este cunoscut faptul ca vlahiiautohtoni îşi spuneau cimbri, care erau oramura a celţilor. Cimerienii sau cimbrii, unpopor clasificat ca proto-celtic şi descendentdin indo-iranieni, a locuit cândva pe ambelemaluri ale Prutului [05]. Autohtonii au pre-luat de la celţi metalurgia fierului şi tradiţiaarmelor. În basmul nostru, craiul fusese unvajnic luptător, după cum o dove descarmele pe care le păstrase cu sfinţenie, pre-cum şi relatările calului năzdrăvan care îlpurtase în tinereţe. Modul plin de vene raţieîn care eroul se ocupă de recondiţio nareaarmelor vechi ale tatălui său arată că înfamilia craiului exista un cult al armelortransmis din tată în fiu. Episodul în carecraiul se deghizează în urs pentru a probavrednicia fiilor săi sugerează un străvechiritual de iniţiere a războinicilor, moştenit deautohtoni de la celţi [05]. Tot de la celţiprovine tradiţia mistică a sabiei, prezentă întoate ariile culturale europene. Cavalerul îşiprimea sabia în cadrul unei ceremonii sacreşi se identifica într-o anu mită măsură cu ea.Aşa se explică de ce Harap Alb este silit deSpân să facă un jurământ pe paloşul pro-priu de care fusese deposedat, pentru a-şigaranta astfel fideli tatea. Sabia exprimădecizia, instrumentul adevărului, separareanetă a adevărului de fals, forţa lucidă a spir-itului, într-un cuvânt, un fel de prelungire aconştiinţei poseso rului. Înstrăinarea sabieiînseamnă pentru eroul basmului pierdereacontrolului de sine şi a puterii de decizie,devenind dintr-un vajnic cavaler o slugă acelui rău.

Buzduganul, care face parte tot din arse -nalul craiului, este în acelaşi timp o armă de

război şi un simbol al puterii, victoriei şiautorităţii. În antichitate, regii iranieni şipreoţii zoroastrieni purtau în timpul cere-moniilor buzdugane cu cap de taur [08]. Otradiţie şi mai veche a buzduganului ogăsim la vechii egipteni, la mesopotamienişi la hinduşi. Dimpotrivă, nici celţii şi niciromanii nu foloseau buzduganul ca armăsau ca simbol. Buzduganul apare în multebasme româneşti ca o armă magică, ceea cearată o afiliere a tradiţiei mitice autohtone lacea indo-iraniană, venită prin intermediulsciţilor. Zeul iranian Mithra, al cărui rol estejucat la un moment dat de eroul basmului,este de obicei înfăţişat călare şi înarmat cuun buzdugan cu care zdrobeşte capeteledemonilor [08]. Confruntarea dintre un cav-aler şi o entitate demonică constituie un leit-motiv al legendelor arthuriene de facturăceltică – totuşi, este notabil faptul că laînfruntarea cu ursul fictiv, feciorul de crairidică asupra lui buzduganul şi nu sabia, caun sceptru al puterii divine ridicat asupraforţelor întunecate.

La traco-geţi, ursul era un animal tote -mic, o întruchipare a zeului chtonianGebeleizis [09]; acelaşi zeu a fost identificatapoi în mitologia dacilor cu Zalmoxis (numeprovenit de la zalmos, însemnând blană deurs). Însă simbolul ursului în ceremonia deiniţiere a războinicului nu există decât înaria celtică şi germană, nu şi în cea iraniană.În arta ahemenidă, apar scene de vânătoarecu lei, dar niciodată cu urşi, o dovadă căsimbolul ursului este de origine hiper -boreană şi nu orientală. Numele faimosuluirege-cavaler Arthur provine de la arthos,care înseamnă în limba celtă urs; de aici,toate implicaţiile simbolului ursin în ritu-alurile cavalereşti [10]. Acest simbol a fostînlocuit mult mai târziu în Europa cu leul,probabil în urma cruciadelor purtate decavalerii apuseni în Orient. Însă în raport cutradiţia celtică, în Harap Alb apare o dis-crepanta majoră. Un erou arthurian nu arputea fi pus în postura de a jura credinţăduşmanului pe propria lui sabie, obiectulcel mai sacru al unui cavaler, încă şimoştenit de la strămoşii săi. Aici notadominantă este clar inspirată de mitulbogomilic al zapisului semnat de Adam înfaţa diavolului [04]. Pe de alta parte, estecunoscut faptul că bogomilii propovăduiau

76

Ioan Bruss

folosirea la nevoie a vicleniei ca armă contraduşmanilor – deşi Harap Alb se supunecondiţiilor umilitoare ale Spânului, în reali-tate îşi urmăreşte planul propriu în ascuns,cu ajutorul prietenilor săi.

Pretutindeni în literatura celtică, estevorba despre migraţia zeilor în lumeaoamenilor şi a eroilor care vizitează lumeazeilor, aşa cum este ilustrat în imrama, acelgen de literatură medievală irlandeză încare eroii întreprind călătorii pe lumeacealaltă sub forma unor pelerinaje pentruispăşirea păcatelor [05]; de asemenea, înbasmul nostru, calul îi spune stăpânuluisău, care se plângea pentru încercările lacare era supus: “Zi şi d-ta că ai avut să tragiun păcat strămoşesc […]”. Călătoria erouluiîncepe cu traversarea unei păduri, mediulfolosit de celţi ca sanctuar şi ca loc dereculegere şi rugăciune. Dar pădurile celticesunt locuite totodată şi de fiinţe demonice,aşa cum este Spânul din basm şi alţii ca el,după cum îi declara acesta fiului de crai.

Episodul coborârii eroului în fântânaconţine cel mai clar indiciu al influenţeiceltice. Cultul fântânilor şi al izvoarelor se

află pe primul loc pentru tot ce înseamnălumea celtică veche şi nouă. FântânaSpânului se află în legătură evidentă cu rit-ualurile druidice legate de experienţe de tipkatabasis şi de dendrolatria stejarului. Înlimba celtă, drunemeton înseamnă sanctuarde stejar, iar druid, preot al stejarului [05].Simbolul fântânii este caracterizat de oambivalenţa tabuistică: apa sa poate fibenefică sau malefică, după cum fântânareprezintă o trecere către paradis sau cătreinfern. În cultul autohton al lui Zalmoxisapare de asemenea motivul de inspiraţieceltică al coborârii în infern.

Literatura celtică contine un epic extremde dinamic, cu personaje bine conturate, iaristorisirile mitice posedă o remarcabilă cali-tate dramaturgică. De asemenea, în toatepovestirile celtice există un filon umoristic,iar înţelesurile cele mai adânci sunt întoarsecu uşurintă spre glumă [05] fără ca acestlucru sa transforme povestirea într-o paro-die, un procedeu literar pe care Creangă îlfoloseşte din plin, cu spontaneitatea şiascuţimea lui spirituală caracteristică.

Dar substratul ideologic al basmului,care este de factură reformistă, îşi găseştecel mai apropiat corespondent în principiiledoctrinare zoroastriene, care reprezintă, defapt, suportul său principal (din nefericire,spaţiul restrâns al articolului nu permite oabordare extinsă a acestei teme, care a fostînsă pregătită de autor în vederea uneipublicări ulterioare). Pe de altă parte, nutrebuie să uităm ca Ion Creangă a trăit înplină perioadă post-iluministă, când ideilecare animau intelectualitatea europeană segrupau în jurul liberalismului, neoclasi -cismului, fraternităţii, toleranţei religioaseşi separării statului de Biserică. Toate acesteidei se regăsesc în Harap Alb în variategrade şi nuanţe, lăsând impresia că autoruls-a folosit de această afabulaţie construităprin prelucrarea unui vast material mitolog-ic pentru a-şi exprima propriile convingerisocio-politice şi religioase. Nota caredomină însă întreaga compoziţie nu estenicidecum iluministă, ci profund creştină,deşi marcată de tendinţe dualiste desorginte bogomilică pe care autorul se pareca le-a împărtăşit de copil în cadrul vieţiifamiliale şi care nu au fost eradicate deeducaţia sa ortodoxă. În ciuda refor -

77

Harap-Alb – basmul confluenţelor mitice

78

Ioan Bruss

mismului revoluţionar care îl caracterizeazăpe eroul principal sau a despotismului “ilu-minat” al Spânului, întreaga acţiune a bas-mului se subordonează planului divin, careîşi urmează cursul nevăzut şi impla cabil.Faptul că autorul a dorit să subor donezecredinţei creştine întreaga mitologiepolivalentă a basmului său este un lucruevident, şi a făcut acest lucru într-o manierăplină de tact, fără să disloce sau să defor -meze mitologemele componente pentru a leface să se conformeze canoanelor ortodoxe.Majoritatea elementelor creştine ale basmu-lui se regăsesc în dialogurile purtate întreerou şi cele două personaje divine, SfântaDuminică şi calul năzdrăvan.

Sfânta Duminică este un personajumano-divin, la fel ca împăratul Verde, însănatura sa divină este redată mult mai con-trastant: “să aibi tu puterea mea, ai vânturazările şi marile, pământul l-ai da de-a dura,lumea aceasta ai purta-o, uite aşa, pe degete, şitoate ar fi după gândul tău”, îi spune eaeroului [01]. Locuinţa Sfintei Duminici eraacoperită de straturi groase de muşchiverde “ca buraticul”, sugerând, fitologic şi

zoologic, imaginea originii acvatice a vieţii.Ostrovul Florilor este, aşadar, un centrummundi, primul pământ scos din apele pri-mordiale de Dumnezeu, locul care poate fiasimilat cu paradisul, iar Sfânta Duminicăeste arătată în basm ca prim locuitor al aces-tui tărâm. Aici se face simţită influenţaapocrifelor iudaice prin intermediul curen -telor neomaniheiste [14], în care este contra -zisă revelaţia biblică despre antropogeneză,un aspect care nu avea cum să treacă neob -servat de Creangă. Autorul păstrează însăversiunile mitice heterodoxe, însoţindu-ledin loc în loc cu indicii rectificatoare. Astfel,apropierea dintre Sfânta Duminică şi MaicaDomnului este uşor de observat. SfântaDuminică primeşte din partea eroului toatăveneraţia, după felul în care este lăudatăPreasfânta Fecioară. El i se adresează cu oformula tipic creştină: “[…] cu ajutorul luiDumnezeu şi cu al Sfinţiei-voastre […]” [01].Sfânta Duminică îl povăţuieşte pe erou cape fiul ei adoptiv, iar acesta o numeştemaicuţă, îndeplinind gestul clasic de respectcreştinesc: “mulţumind Sfintei Duminici, îisărută mâna” [01]. Imaginea ridicării la cer a

Sfintei Duminici este, evident, împrumutatădin scena evanghelică a Înălţării lui Hristos:“[…] o vede învăluită într-un hobot alb, ridicân-du-se în văzduh, apoi înălţându-se tot mai sus,şi după aceea n-o mai zări defel” [01]. Aici seevidenţiază, pe de-o parte, credinţa ereticăbogomilică potrivit căreia Maica Domnuluiar fi un înger trimis de Dumne zeu pepământ, dar pe de altă parte, exage rareafăcută în teologia mariologică apuseană dea-i conferi Preasfintei Fecioare o poziţie şiun rol soteriologic similar lui Hristos.Această teorie eretică a fost pre luată debogomili, în urma unui îndelung proces decatolicizare la care au fost supuşi mai ales înpărţile Moldovei.

Deşi este posesoarea unui rang hieraticatât de înalt, Sfânta Duminică se arată plinăde smerenie, cea mai înaltă virtute creştină,răbdarea fiind sora sa mai mică. De aiciînţelepciunea cu care Sfânta Duminică îlsfătuieşte pe erou să se folosească de vir-tutea răbdării ca armă împotriva diavo lului,ca şi îndemnul de a accepta cu inimă bunăsoarta pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu.Atunci când eroul se plânge calului denenorocirea lui, acesta îl încurajează cuaceleaşi cuvinte pline de înţelepciunecreştinească: “[…] încalecă pe mine şi pune-ţinădejdea în Dumnezeu, ca mare-i puterea lui;

nu ne-a lăsa el sa suferim îndelung.[…] Doarmare-i Cel-de-sus!” [01].

Un alt indiciu creştin este frecventaocurenţă în basm a cuvântului milă – într-adevăr, dintre toate credinţele, numai creşti -nismul a cultivat milostenia în sensul săudeplin. Haina creştin-ortodoxă suprapusăpeste structura păgână a basmului este, fărăîndoială, o contribuţie a autorului, ca semnal superiorităţii creştine. Întreaga istorie şimitologie a civilizaţiei umane este subor -donată unui singur deziderat suprem: mân -tuirea sufletului unită cu îndumnezeirealumii. Acest deziderat este exprimat deautor în forma simplă, rustică, dar de o ex -tra ordinară pătrundere, a cuvintelor SfinteiDuminici: “Zi-i lume şi te mântuie” [01].

Stilul simplu, direct şi de o minunată cur-sivitate prin care basmul exprimă lucruri atâtde profunde este unul din temeiurile valoriisale inestimabile. Amalgamarea unui numărimpresionant de elemente provenite din tra -diţii mitico-religioase atât de diverse este, pede o parte, rezultatul unui fenomen naturalpe care Ion Creangă l-a descoperit în zestreafolclorică a neamului nostru, iar pe de altăparte, considerând perfecta lor armonizaregraţie viziunii proprii a auto rului este, fărăîndoială, rodul unei creaţii de geniu.

79

Harap-Alb – basmul confluenţelor mitice

Bibliografie[01] Ion Creangă, Scrieri, Ed. Litera, Chişinău,

1997.[02] George Călinescu, Viaţa şi opera lui Ion

Creangă, Litera, Chişinău, 1998.[03] Michel Tardieu, Maniheismul, Editura de

Vest, Timişoara, 1981.[04] Dimitri Obolensky, The Bogomils. A study

în Balkan Neo-Manicheism, CambridgeUniversity Press, 2004.

[05] Henri Hubert, Celţii şi civilizaţia celtică,Editura Ştiinţifică şi enciclopedică,Bucureşti, 1983.

[06] James Darmesteter, The Avesta, OxfordUniversity Press, 1880.

[07] Maneckji Nusservanji Dhalla, History ofZoroastrianism, Oxford University Press,London, 1938.

[08] * * *, Encyclopaedia Iranica, www.iranicaon-line.org

[09] Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor

religioase, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991. [10] Victor Kernbach, Dicţionar mitologic,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1979.

[11] Romulus Vulcănescu, Mitologie română,Editura Academiei Române, Bucureşti,1985.

[12] Nicolae Cartojan, Cărţile populare în liter-atura românească, Editura Enciclo pedicăRomână, Bucureşti, 1974.

[13] Vasile Lovinescu, Creangă şi creanga de aur,Cartea românească, 1986.

[14] Alan Unterman, Dictionary of Jewish Loreand Legend, Thams & Hudson, London,1991.

[15] Strabon, Geografia, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1983.

[16] http: // www.george-damian.20/ion-crean-ga-si-masoneria-5689.html

80