ISBN 9975-74-489-3 © LITERA INTERNAŢIONAL, 2002ISBN 973-7916-00-2 © LITERA, 2002

I O N G H I C A

S C R I S O R I C ĂT R E V. A L E C S A N D R I

1

TABEL CRONOLOGIC

1816 12 august. Se na=te, la Bucure=ti, Ion Ghica, fiu al lui Dimitrie (Tache) Ghica =i al Mariei, n[scut[ C`mpineanu. Copilul este botezat de mitropolitul Dionisie Lupu, av`nd ca na= pe Grigore Ghica – viitorul domnitor de la 1822 – unchiul tat[lui s[u. Familia Ghica avea vechi tradi\ii ]n istoria \[rilor rom`ne, spi\a ei urc`nd p`n[ ]n secolul al XVI-lea =i ]nsum`nd, pe l]ng[ mari sp[tari, hatmani =i bani, nu mai pu\in de nou[ domnitori, care s-au perindat la tronul Moldovei =i al Munteniei. Dintre cele =apte odrasle ale lui Dimitrie =i ale Mariei, patru s-au stins din via\[ de timpuriu. S-au bucurat de via\[ =i de c[ldura din casa p[rinteasc[, ]n afar[ de Ion (n. 1816), Maria (n. 1821) =i Pantazi (n. 1829). Tache Ghica avea casa deschis[ pentru oamenii lumina\i ai timpului: Iancu V[c[rescu, Ion Heliade R[dulescu, Costache Aristia, Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, Ion C`mpineanu =.a. Discu\iile la care, f[r[ s[ vrea, particip[ =i t`n[rul Ion Ghica, influen\eaz[ hot[r`tor destinul viitorului om politic, diplomat =i scriitor. La ]nceput, Ion Ghica ]nva\[ carte greceasc[ cu dasc[li pe care ]i va evoca ]n Scrisori (Dasc[li greci =i dasc[li rom`ni). Scrisul =i cititul ]n rom`ne=te le deprinde de la un secretar al tat[lui s[u, Petre N[nescu, fost elev al lui Gheorghe Laz[r, iar de la Ion Heliade R[dulescu ia lec\ii de gramatic[ rom`neasc[.

1830–1834 Elev la colegiul „Sf`ntul Sava“ din Bucure=ti, ]mpreun[ cu C.A. Rosetti, Constantin B[l[ceanu, Nicolae Budi=teanu, Scarlat Filipescu, Grigore Gr[di=teanu, =i apoi cu Grigore Alexandrescu =i N. B[lcescu, pe care ]i va evoca ]n Scrisori. Dintre profesori, ]l impresioneaz[ J. A. Vaillant (francez[), Simion Marcovici (literatura rom`n[ =i retorica), Aaron

2

Florian (istoria rom`nilor), Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru (conduc[torii succesivi ai =colii). Ion Ghica se num[r[ printre elevii cei mai dota\i ai colegiului, fiind notat ]nc[ din primul an „cu eminen\[“.

1833 Din ini\iativa lui Ion Heliade R[dulescu, se ]nfiin\eaz[, la Bucure=ti, Societatea Filarmonic[.

1835 La sf`r=itul lunii iunie pleac[ la Paris, c[l[torind cu diligen\a. Debuteaz[ ca traduc[tor cu Pre\ioasele de Moliиre, pus[ ]n scen[ la Teatrul Filarmonicii. Piesa se tip[re=te la tipografia lui Heliade, dar la data edit[rii autorul t[lm[cirii era la Paris. La Paris, Ion Ghica locuie=te ]n Cartierul Latin, ]ntr-o pensiune unde mai erau caza\i =i al\i tineri din Bucure=ti: fra\ii Gole=ti, N. Kretzulescu, Niculae Cantacuzino-Pa=canu =.a. }nt`mplarea (relatat[ ]n Scrisori) ]i scoate ]n cale lui Ion Ghica grupul de tineri moldoveni, afla\i la studii la Paris, printre care V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza =i Nicolae Docan. Acum se leag[ ]ntre Ion Ghica =i V. Alecsandri o prietenie de o via\[.

1836 Ianuarie. }=i sus\ine bacalaureatul ]n Litere la Sorbona.

1836–1837 Urmeaz[ cursuri la +coala Central[ de Arte =i Manufacturi.

1838 August. }=i ia bacalaureatul =i ]n matematic[ la Facultatea de +tiin\e a Universit[\ii din Paris pentru a putea urma +coala de Mine, una dintre cele mai prestigioase =coli superioare din Paris, unde se ]nscrie ]n octombrie.

1838–1840 Timp de doi ani urmeaz[, ca student extern, cursurile +colii de Mine, r[m`n`nd legat de Cartierul Latin, unde ]=i avea gazd[ ]n vecin[tatea celebrelor cafenele ale studen\imii de l`ng[ Saint-Germain-de-Prиs. Integrat repede ]n atmosfera vie\ii pariziene, t`n[rul Ion Ghica era preocupat de a face cunoscute \[rile rom`ne ]n Apus =i de a lega prietenii =i rela\ii care s[-i fie folositoare ]n acest sens.

3

Audiaz[ cursuri =i la Collиge de France, unde predau J. Michelet =i Edgar Quinet. P[trunde =i ]n lumea saloanelor pariziene, unde cunoa=te pe generalul Coletti, arom`n din Grecia, reprezentantul regelui Oltton la Paris, =i pe omul politic David Urquhart — ambii evoca\i mai t`rziu ]n Scrisori. Pe baza scrisorilor primite din \ar[, de la N. B[lcescu, Gr. Alexandrescu =i Voinescu II, public[ ]n ziarul parizian Le National, sub titlul generic de Correspondance de Bucarest, 12 articole-scrisori ]n intervalul 19 octombrie 1938 =i 18 martie 1840. Ion Ghica r[sp`nde=te acum ]n Fran\a manifestul Act de unire =i independen\[ redactat de Partida na\ional[ de la Bucure=ti, ]nfiin\at[ de Ion C`mpineanu. Public[ trei bro=uri (nesemnate) ]n limba francez[ despre Principatele Rom`ne, ultima ocupa\ie ruseasc[ =i despre drepturile moldovenilor =i valahilor conform cu dreptul gin\ilor =i al tratatelor.

1939 August. Din ini\iativa lui Ion Ghica, Al. Golescu =i D. Br[tianu, la Paris ia fiin\[ Societatea pentru ]nv[\[tura poporului rom`n.

1840 Dup[ ce ob\ine diploma de inginer de mine, ]n var[ pleac[ ]ntr-o c[l[torie ]n Anglia, pentru documentare ]n domeniu. Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, dup[ aproape =ase ani petrecu\i la Paris.

1841 }n ianuarie, reu=e=te, dup[ multe demersuri, s[-=i viziteze prietenii, Grigore Alexandrescu =i N. B[lcescu, de\inu\i ]n urma e=ecului mi=c[rii conspirative de r[sturnare a guvernului, mi=care ini\iat[ de Dimitrie Filipescu, Eftimie Murgu, N. B[lcescu =.a. Intervine pentru eliberarea lui Gr. Alexandrescu. Inten\ioneaz[ s[ intre profesor la Colegiul „Sf`ntul Sava“ – pe urmele mae=trilor s[i–, dar este refuzat. La fel i se respinge un proiect de exploatare a salinelor.

4

Prin activitatea de la Paris (se d[duse de urma bro=urilor publicate) =i prin leg[turile cu cei aresta\i =i surghiuni\i, Ion Ghica devenise indezirabil ]n ochii st[p`nirii. Pentru a se sustrage atmosferei ostile din partea cur\ii domnitorului =i chiar riscului de a fi arestat, Ion Ghica pleac[ la Ia=i, la sf`r=itul anului, sf[tuit de unchiul s[u Ion C`mpineanu, care ]ntre timp fusese eliberat. Drumul de la Bucure=ti la Ia=i, care a durat 5 zile, este descris ]ntr-una dintre cele mai realizate scrieri ale sale: O c[l[torie de la Bucure=ti la Ia=i ]nainte de 1848. La Ia=i, particip[ la via\a =i ]ntrunirile cercurilor intelectuale, ]mpreun[ cu V. Alecsandri (la care locuie=te un timp), M. Kog[lniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costachi Negri =. a.

1842 Este numit profesor de geometrie, geologie =i mineralogie la Academia Mih[ilean[. Iulie-august. Venit la Bucure=ti ]n vacan\[, ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Gr. Alexandrescu, o c[l[torie la m[n[stirile din Oltenia, care ]i inspir[ poetului poeziile Umbra lui Mircea, La Cozia, R[s[ritul lunei la Tismana =i Memorial de c[l[torie. Ion Ghica va evoca voiajul ]n Scrisori.

1843 17 februarie. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza ]i acord[ rangul de „vel-sp[tar“ (mare sp[tar). 7 septembrie. Este numit oficial profesor de economie politic[ la Academia Mih[ilean[. Totodat[, este numit inspector =colar =i membru ]n Comitetul de conducere al Academiei Mih[ilene, unde are numeroase ini\iative. }n toamn[, pe la „culesul viilor“, revine la Bucure=ti, unde ]mpreun[ cu Nicolae B[lcescu, Christian Tell =i se pare =i C.A. Rosetti, Ion Ghica pune bazele societ[\ii secrete „Fr[\ia“, care va preg[ti izbucnirea revolu\iei de la 1848 ]n \[rile rom`ne. Membrii societ[\ii trebuia s[ p[streze „secretul absolut“, chiar cu pre\ul vie\ii =i al averii.

5

Re]ntors la Ia=i, Ion Ghica ]=i inaugureaz[, la 17 noiembrie, cursul s[u cu prelegerea Despre importan\a economiei politice (publicat[ ]n revista Prop[=irea, febr. 1844. La 24 noiembrie, Ion Ghica asist[ la lec\ia de deschidere a cursului de istorie na\ional[ a lui M. Kog[lniceanu. La sf`r=itul prelegerii, Ion Ghica i se adreseaz[: „Mihalache! Ai fost sublim! Pe calea na\ional[, ]narma\i cu ideea liberal[, democratic[ =i f[c`ndu-ne pururea datoria f[r[ =ov[ire =i ]nv[\`nd na\iunea, numai a=a vom ajunge a ne ridica neamul, a-l m[ri =i a fixa sor\ii patriei rom`ne“.

1844 9 ianuarie. Sub conducerea lui V. Alecsandri, M. Kog[lniceanu, Ion Ghica =i Panaiot[ Bal=, apare, la Ia=i, Prop[=irea. Foaie =tien\ific[ =i literar[, care continu[ tradi\ia cultural[ a Daciei literare (1840). A=a cum va evoca Ion Ghica ]n Scrisori, cenzura „a =ters cu condeiul s[u cel aspru cuv`ntul din frunte, ]ndur`ndu-se a l[sa numai „foaie =tien\ific[ =i literar[“. Pentru revista care va ap[rea p`n[ ]n octombrie 1844 (c`nd este suprimat[ de cenzur[), Ion Ghica ob\ine =i colaborarea prietenilor s[i de la Bucure=ti: Grigore Alexandrescu, N. B[lcescu, D. Bolintineanu. }n Prop[=irea (ianuarie–iulie) Ion Ghica public[ un amplu proiect =colar intitulat }nsemn[ri asupra ]nv[\[turii publice, ]n care propunea ca =coala primar[ s[ devin[ obligatorie =i gratuit[ =i metodele de ]nv[\[tur[ =i de scriere s[ fie acelea=i ]n ambele principate. }n iulie, dup[ ce ]ncheie anul =colar, Ion Ghica se re]ntoarce definitiv la Bucure=ti, unde desf[=oar[ o intens[ activitate ]n cadrul societ[\ii „Fr[\ia“.

1845 La sf`r=itul lunii iulie ia din nou drumul Fran\ei. }n drum spre Paris se opre=te la Viena =i ]n Italia. }n decembrie ia fiin\[ Societatea Studen\ilor Rom`ni din Paris, Ion Ghica fiind ales pre=edinte, C. A. Rosetti – secretar, iar casier – moldoveanul Scarlat V`rnav. Societatea era

6

patronat[ de poetul Alphonse de Lamartine. Ea ]mbina ac\iunile culturale cu \elurile, nedeclarate f[\i=, politice, revolu\ionare. Ca pre=edinte, Ion Ghica a definitivat Statutele Societ[\ii.

1846 Sosesc la Paris V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, C. A. Rosetti, N. B[lcescu, Cost[chi\[ Filipescu. Apare la Paris bro=ura Societatea Studen\ilor Rom`ni sub patronajul domnului de Lamartine.

}n aceast[ perioad[ Ion Ghica s-a ]nt`lnit la Paris cu poetul german Heinrich Heine, ]n locuin\a c[ruia este invitat de mai multe ori. La sf`r=itul verii se ]ndreapt[ spre \ar[, cu un popas la Viena.

Candideaz[ pentru alegeri ]n Ob=teasca Adunare – dar nu este ales, se opune ]nsu=i domnitorul Gheorghe Bibescu.

1847 Ianuarie. Se c[s[tore=te cu Alexandrina (Sa=a), fiica lui Nicolae Mavros, fost om de ]ncredere =i =ef al cancelariei lui Pavel Kiseleff la Bucure=ti. Mirele avea 31 de ani, iar mireasa – 15 ani. Alexandrina i-a fost credincioas[ p`n[ la moarte =i i-a d[ruit mai mul\i copii, dintre care au supravie\uit: Dimitrie, Maria, Eliza, Scarlat, Nicolae, Ana =i Alexandrina. }n martie, Ion Ghica este ales ]n Comitetul de conducere al Asocia\iunii Literare, al[turi de Iancu V[c[rescu, +tefan Golescu, Ion Voinescu II =i Ion A. Filipescu. Din ini\iativa lui, apare, ]n cadrul Asocia\iunii, Album =tiin\ific literar, prin care se continu[ Prop[=irea. Aici public[ Ion Ghica articolul Despre mijloacele de comunica\ie. Din acest an dateaz[ ]ncercarea de roman Istoria lui Alecu +oricescu.

1848 Ion Ghica face parte din Comitetul revolu\ionar, ]mpreun[ cu C. A. Rosetti, fra\ii Gole=ti, Ion Voinescu II, ]n care intr[, cu rol preponderent, N. B[lcescu la ]nceputul lui aprilie c`nd se re]ntoarce de la Paris. Comitetul revolu\ionar ]l trimite pe Ion

7

Ghica la Constantinopol ca „agent confiden\ial“ pentru a lua leg[tura cu lumea diplomatic[ =i a preg[ti o atmosfer[ favorabil[ mi=c[rii revolu\ionare din |ara Rom`neasc[. La izbucnirea revolu\iei la Izlaz, la 9/21 iunie 1848, Ion Ghica se afl[ la Constantinopol ]n misiune diplomatic[, misiunile lui av`nd un caracter cvasioficial. Prin memorii adresate sultanului (a fost primit chiar de vizir) =i prin demersuri la ambasadele Apusului, Ion Ghica a militat constant pentru recunoa=terea =i ap[rarea revolu\iei din |ara Rom`neasc[. Dup[ ]n[bu=irea revolu\iei, ]n septembrie, prin interven\ia armatelor imperiale ruse =i otomane =i arestarea =i deportarea revolu\ionarilor, Ion Ghica r[m`ne la Constantinopol, f[r[ a fi considerat propriu-zis exilat, ceea ce ]i permite s[ \in[ leg[tura cu revolu\ionarii exila\i =i s[ ]ncerce s[-i uneasc[ ]ntr-un efort comun. Dar disensiunile ]ntre Ion Ghica =i o parte dintre revolu\ionari se ad`ncesc =i datorit[ faptului c[ Ghica ]nclin[ din ce ]n ce mai mult spre o pozi\ie moderat[, cu fixa\ii conservatoare. Ion Ghica se dorea lider al emigra\iei =i ulterior =ef de stat, ceea ce intra ]n contradic\ie cu proiectul lui Heliade. La Bucure=ti, ]n tipografia lui C.A. Rosetti =i Winterhalder, ]i apare lucrarea de mare importan\[ ]n epoc[ M[surile =i greut[\ile rom`ne=ti =i moldovene=ti ]n compara\ie cu ale celorlalte neamuri, cu un articol despre mijloacele de comunica\ie.

1849 La ]nceputul anului, este vizitat la Constantinopol de N. B[lcescu =i Ion B[l[ceanu. Are loc o adunare a emigran\ilor rom`ni. Pozi\ia ireconciliabil[ a lui Heliade z[d[rnice=te unitatea emigran\ilor rom`ni din cele dou[ centre: Istanbul =i Paris. }n martie ]i moare mama, dar c`rmuirea de la Bucure=ti nu-i permite re]ntoarcerea ]n \ar[. Mai mult: ]ntreaga avere ]i este

8

sechestrat[, printr-o hot[r`re a Departamentului Drept[\ii privitoare la „c[uza=i“ (revolu\ionari). Ion Ghica dovede=te o atitudine din ce ]n ce mai filoturc[ =i anti\arist[, ajung`nd s[ sus\in[ acum unirea Principatelor Rom`ne sub suzeranitatea otoman[.

1850–1851 Poart[ coresponden\[ cu revolu\ionarii exila\i, ]ndeosebi cu N. B[lcescu, care ]i repro=eaz[: „Eu nu pricep ce vrei tu, Ghica? Crezi oare c[ ne putem m`ntui numai pe calea diplomatic[, iar nu prin revolu\ie?“

1852 }n prim[var[, N. B[lcescu, bolnav, vine la Constantinopol fiind oaspetele lui Ion Ghica, ]ntr-o a=ezare pe malul Bosforului, unde se bucur[ pentru un timp de clima dulce a locului. Nereu=ind s[ ob\in[ pa=aport pentru venirea ]n \ar[ – cu toate interven\iile lui Ion Ghica – N. B[lcescu se ]ntoarce la Palermo ]n Sicilia, unde se stinge din via\[ la 11 noiembrie 1852, l[s`nd lui Ghica, prin testament, manuscrisele – toat[ averea sa. }n anii exilului, Ion Ghica a colaborat cu articole, mai ales economice =i despre c[ile de comunica\ie, ]n Jurnal de Constantinopole (semnate: Ion). A ]ntocmit un proiect (nerealizat) al unei publica\ii economice =i literare, care s[ apar[ ]n toate limbile vorbite ]n imperiul otoman. Excelent diplomat, =i-a f[cut rela\ii cu marele vizir =i ambasadorii Angliei =i Fran\ei. Se instaleaz[ la Hissar, o re=edin\[ lini=tit[, cu o gr[din[ care cobora pe \[rmul Bosforului.

1853 O dat[ cu izbucnirea r[zboiului Crimeii, rolul lui Ion Ghica cre=te, viziteaz[ adesea re=edin\a marelui vizir.

1854–1858 Este guvernator al insulei Samos, cea mai mare insul[ din Marea Egee. Noul guvernator reu=e=te s[ pun[ cap[t pirateriei care amenin\[ insula =i ]mprejurimile, s[ ]nceap[ construirea de drumuri, s[ ]nfiin\eze =coli (ajutat =i de so\ia

9

sa). Toate acestea ]i aduc decorarea de c[tre sultan, iar ]n 1856 acordarea titlului de bei (prin\) de Samos.

1857 Se permite ]ntoarcerea ]n \ar[ a exila\ilor de la 1848.

1858 Noiembrie. Ion Ghica se ]ntoarce ]n \ar[ dup[ mai bine de zece ani (plecase ]n mai 1848). G[se=te Bucure=tiul schimbat, iar pe Calea Mogo=oaiei (Victoriei) se ]nal\[ m`ndru Teatrul Na\ional (ridicat ]n 1852).

1859 Ianuarie. Ion Ghica particip[ la Adunarea electiv[ din partea districtului D`mbovi\a. Dar intrigile politice ]i determin[ e=ecul (ziarul Rom`nul al lui C. A. Rosetti ]l prezentase drept „slujba=“ al imperiului otoman, de=i Ion Ghica nu-=i schimbase cet[\enia). Dup[ alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor ]n ambele Principate, Ion Ghica este numit prim-ministru al guvernului Moldovei, apoi, ]n acela=i an, al guvernului |[rii Rom`ne=ti. Sub guvernarea lui Ion Ghica se introduce oficial alfabetul latin.

1860 Este ales deputat ]n Adunarea legislativ[ al c[rei vicepre=edinte va fi ]n mai multe r`nduri p`n[ ]n 1864.

1861 Director al Lucr[rilor Publice. }i apare lucrarea Reorganizarea Rom`niei. Partea ]nt`ia. Comuna.

}n ziarul Independen\a public[ articole cu caracter politic =i economic, iar ]n Revista pentru =tiin\e, litere =i arte – un amplu studiu intitulat Dacia veche.

1862 }n prim[var[, pleac[ spre Londra cu fiul s[u Dimitrie pe care ]l ]nscrie la vestitul colegiu Wellington. Popose=te la Paris, cu misiuni diplomatice din partea lui Alexandru Ioan Cuza; este invitat la dejun de Touvernel, ministrul de Externe al Fran\ei. Tot la Paris ]l ]nt`lne=te pe Pavel Kiseleff, acum ambasadorul Rusiei ]n Fran\a.

}n ziarul |[ranul rom`n public[ articolele Misiunea rom`nilor =i C[ile de comunica\ie. Drumurile de fier.

10

1863 Se accentueaz[ ]ndep[rtarea de Alexandru Ioan Cuza care nu-l mai chemase la guvernare. }n articolul Reflec\iuni politice publicat ]n Independen\a rom`n[, ]l ]nvinuie=te pe nedrept pe Cuza de „guvernare personal[“.

1864 Este al[turi de I. C. Br[tianu, C. A. Rosetti, Lasc[r Catargiu, Dimitrie Sturdza =. a., care sunt pentru detronarea lui Cuza =i aducerea unui prin\ str[in pe tronul Rom`niei.

1865 }ntr-un al doilea articol Reflec\iuni politice, publicat ]n Steaua Dun[rii, Ion Ghica reia atacurile ]mpotriva lui Alexandru Ioan Cuza.

Ion Ghica public[ ]n dou[ bro=uri primele trei p[r\i din lucrarea sa economic[ fundamental[ Convorbiri economice. Lucrarea va fi continuat[ prin alte bro=uri ap[rute ]n anii 1868, 1872, 1873, 1875.

Public[ Vade mecum al inginerului =i comerciantului, greut[\i =i m[suri.

1866 11 februarie. Alexandru Ioan Cuza este ]nl[turat de la domnie. Printre capii loviturii de stat se num[r[ =i Ion Ghica — el preia conducerea guvernului ca prim-ministru, func\ie ]n care ]l ]nt`mpin[ la Pite=ti pe noul domnitor rom`n ]n persoana prin\ului Carol de Hohenzolern Sigmaringen.

1867 Dup[ terminarea celui de-al patrulea mandat de prim-ministru, Ion Ghica pleac[ ]ntr-o lung[ c[l[torie ]n Europa (Italia, Fran\a).

1869 Ion Ghica ]ncearc[ s[ ]njghebe o grupare politic[ proprie; ]n acest scop scoate ziarul Opiniunea constitu\ional[.

1870 C. D. Aricescu public[ ]n volum Politica d-lui Ioan Ghica, ex-bei de Samos.

}n decembrie i se ]ncredin\eaz[ din nou pre=edin\ia Consiliului de Mini=tri, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ la 10 martie 1871, c`nd ]=i d[ demisia, p[r[sind politica.

11

1871 Toamna c[l[tore=te la Viena =i ]n Polonia.

1872 }n iunie pleac[ ]ntr-o c[l[torie mai lung[: Istanbul, Pireu, Marsilia, Vichy, unde urmeaz[ o cur[ balnear[.

1873 Se stabile=te cu familia la Ghergani, de unde vine adesea la Bucure=ti spre a se ]nt`lni cu prietenii. }n ziarul Rom`nul public[ articolul Considera\iuni asupra creditului funciar.

1874 Este ales ]n unanimitate membru al Academiei Rom`ne.

1876 }n septembrie este ales pre=edinte al Academiei Rom`ne. Ca pre=edinte, a contribuit mult la organizarea institu\iei pe plan na\ional =i la ]mbog[\irea fondului arhivistic; el ]nsu=i doneaz[ manuscrisele r[mase de la N. B[lcescu =i coresponden\a revolu\ionarilor rom`ni de la 1848. Stabile=te schimburi de publica\ii cu str[in[tatea.

1877 Ion Ghica este numit director general al teatrelor =i ]n acela=i timp al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n 1881.

Public[, ]n bro=ur[, Cugetare politic[ (nesemnat[), ]n care pledeaz[ pentru neutralitate ]n r[zboiul ruso-turc.

1878 I se re]nnoie=te mandatul de pre=edinte al Academiei Rom`ne. C[l[tore=te ]n martie la Berlin =i Paris. |ine comunicarea Amintiri despre Grigorie Alexandrescu, publicat[ ]n Analele Academiei (reluat[ apoi ]n Scrisori). Prezint[ pentru premiere la Academia Rom`n[ cartea lui A.D. Xenopol Studii economice. }n septembrie \ine la Academie comunicarea }nceputul omului.

1879 }n aprilie, ]mpreun[ cu prietenul s[u Alexandru Cantacuzino, ]l viziteaz[, la Mirce=ti, pe V. Alecsandri, care le cite=te ]n premier[ drama istoric[ Despot Vod[. Ion Ghica ia piesa =i o pune ]n scen[ la Teatrul Na\ional din Bucure=ti ]ncep`nd cu 30 septembrie.

12

Anul 1879 constituie un moment hot[r`tor ]n afirmarea lui Ion Ghica drept scriitor: ]n timpul vizitei de la Mirce=ti se stabile=te ]ntre cei doi schimbul de „coresponden\[ literar[“, ceea ce duce numai ]n c`\iva ani la dezv[luirea, prin Scrisori c[tre V. Alecsandri, a celui mai de seam[ memorialist al literaturii rom`ne. Retip[re=te Convorbirile economice, volumele I, II. Volumul III apare ]n 1884.

1880 28 martie. Roste=te, de-abia acum, discursul de recep\ie la Academia Rom`n[, dedicat unchiului s[u Ion C`mpineanu. }i r[spunde B. P. Hasdeu. Revista Convorbiri literare ]ncepe s[-i publice Scrisori c[tre V. Alecsandri. Din aprilie p`n[ ]n decembrie apar: Din vremea lui Grigore Ghica (la includerea ]n volum: Clucerul Alecu Gheorghescu), Polcovnicul Ioni\[ Ceganu, Din vremea lui Caragea, +coala acum 50 de ani, Din timpul zaverii. Revista continu[ s[-i publice Scrisorile ]n anii urm[tori. La Academia Rom`n[ \ine comunicarea Semin\iile, soiurile =i rasele (tip[rit[ ]n Analele Academiei Rom`ne).

1881 }n vara acestui an, Ion Ghica este ]ncredin\at „trimis extraordinar =i plenipoten\iar“ la Londra, ]ndeplinind aceast[ misiune p`n[ ]n 1890.

1882 }n mai-iunie Ion Ghica prime=te vizita la Londra a lui V. Alecsandri. De acum ]ncolo se vor revedea adesea fie la Londra, fie la Paris, =i vor discuta asupra Scrisorilor destinate a fi publicate ]n Convorbiri literare. Verile =i le petrece ]n Fran\a, la Vichy, la tratament balnear.

1883 Spre sf`r=itul anului se hot[r[=te s[-=i adune scrisorile c[tre V. Alecsandri ]n volum.

1884 }n februarie vine ]n \ar[ pentru un timp. La Bucure=ti tr[ie=te marea bucurie de a-=i vedea prima edi\ie din Scrisori c[tre V. Alecsandri, imprimat[ la Tipografia Academiei Rom`ne.

13

La Academia Rom`n[ V. Alecsandri prezint[ o Dare de seam[ asupra volumului de Scrisori, prezent`nd totodat[ =i Convorbiri economice din care ]n acest an ap[ruse volumul III. La Tipografia Academiei i se tip[re=te =i lucrarea P[m`ntul =i apa. Partea I.

1885 Fiind desemnat de guvernul de la Bucure=ti s[ reprezinte Rom`nia la Congresul Po=telor de la Lisabona, Ion Ghica are prilejul de a vizita Spania =i Portugalia. Vara se ]nt`lne=te, la Paris, cu V. Alecsandri, care fusese numit ambasador ]n Fran\a. De acum ]ncolo, c`nd va veni ]n capitala Fran\ei, va fi g[zduit ]n locuin\a lui Alecsandri din Calea Montaigne nr. 1, unde poposeau adesea poe\ii Frederic Mistral, Lecomte de Lisle =i Armand Sully Prudhomme.

1886 }n martie particip[ la lucr[rile Academiei Rom`ne, unde Iacob Negruzzi, la propunerea lui V. Alecsandri, cite=te, ]n =edin\[ public[, Amintiri despre Grigorie Alexandrescu de Ion Ghica.

1887 La Londra, luna iunie o dedic[, ]n exclusivitate, ceremoniilor prilejuite de aniversarea a 50 de ani de domnie a reginei Victoria. Este primit ]n audien\[ de regin[. La Bucure=ti, la Editura Socec, apar Scrisori c[tre V. Alecsandri, „edi\iunea nou[“. Fa\[ de prima edi\ie din 1884, care cuprindea 15 scrisori, se adaug[ nou[ scrisori noi. Edi\ia nou[ din Scrisori a ap[rut ]ntr-un tiraj de 600 exemplare, din care 100 de exemplare pe h`rtie de calitate superioar[. Primii recenzen\i: Ioan Slavici =i I. Bianu.

1888 Vara merge la tratament la Vichy, ]n Fran\a.

1889 }i apare, la Editura Socec, Amintiri din pribegia de la 1848. Nou[ scrisori c[tre V. Alecsandri. Noile scrisori „politice“ cuprind =i numeroase pagini de literatur[.

1890 Vestea mor\ii lui V. Alecsandri (22 august 1890) ]l surprinde la Londra; era bolnav de astm[.

14

La ]nceputul lui septembrie demisioneaz[ din postul diplomatic de la Londra =i se ]ntoarce ]n \ar[. La 14 septembrie i se face lui Ion Ghica cinstea de a conduce sesiunea Academiei Rom`ne consacrat[ omagierii memoriei poe\ilor Iancu V[c[rescu, Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri – personalit[\i ale culturii rom`ne de care memorialistul fusese at`t de apropiat.

1891 1 martie. La 75 ani, i se acord[ lui Ion Ghica o pensie lunar[ de 600 de lei, ceea ce reprezint[ 40% din salariul mediu lunar primit ]n ultimii trei ani. 15 aprilie. Este reales pre=edinte al Academiei Rom`ne. }n Revista rom`n[ public[ Moravuri de alt[dat[.

1894 13 aprilie. Ion Ghica este ales din nou pre=edinte al Academiei. Retras la conacul de la Ghergani, Ion Ghica venea la =edin\ele =i sesiunile Academiei Rom`ne, la ]nceput nelipsit, dar din acest an mai rar. G[se=te lini=tea ]n camerele conacului =i ]n plimb[rile ]n parcul din jur, c[ruia, prin amenaj[ri, ]i d[duse un aspect englezesc. Boala i se accentueaz[. }n ultimii ani de via\[, o paralizie par\ial[ a m`inii drepte ]l ]mpiedic[ s[ scrie. Dicteaz[ so\iei sale, Sa=a, =i celor dou[ fiice: Ana =i Eliza. Ele i-au fost al[turi p`n[ la sf`r=itul vie\ii. }i organizau la conac =i seri de muzic[, la una din ele fiind prezent =i George Enescu, ]n v`rst[ de 14 ani. Din partea Academiei Rom`ne primea coresponden\[ la sf`r=itul fiec[rei sesiuni la care nu mai putuse s[ participe.

1896 Lordul Henry Stevely de Ardely, ]nt`lnit adesea la Londra, pe c`nd se afla ambasador ]n Anglia, ]i trimite o antologie de poezie rom`neasc[ ]n traducere englez[, ap[rut[ din ini\iativa lui. Totodat[ se interesa de s[n[tatea sa. }n ultimii ani de via\[ a fost tratat de doctorul Constantin Istrati.

15

1897 22 aprilie. }n diminea\a acestei zile, Ion Ghica se stinge din via\[ ]n conacul s[u de la Ghergani. Corpul ne]nsufle\it este depus ]n capela familiei, construit[ ]n 1869, ]n parcul conacului. }nmorm`ntarea s-a f[cut cu fast oficial: un tren special a plecat din Bucure=ti spre Ghergani, aduc`nd membri ai Academiei Rom`ne, membri ai Camerei Deputa\ilor =i Senatului, mini=tri, doi generali reprezent`nd pe rege, care au format un imens cortegiu funerar, ]mpreun[ cu numero=ii membri ai familiei Ghicule=tilor, a celor ]nrudi\i, al[turi de numero=i \[rani din Ghergani =i din satele ]nvecinate. Slujba de ]nmorm`ntare a f[cut-o ]nsu=i mitropolitul primat, ]nso\it de un sobor de preo\i. Un deta=ament de solda\i au dat onorul. Au rostit cuv`nt[ri: Dimitrie Sturdza – ]n numele guvernului; Tache Giani – pre=edintele Camerei Deputa\ilor; V. A. Urechia – vicepre=edintele Senatului; P. S. Aurelian – ]n numele Academiei. La sf`r=itul ceremoniei funerare s-a dezl[n\uit o ploaie toren\ial[.

16

INTRODUC|IUNE

C`nd am ]nceput a ]n\elege cele ce se petrec ]n

lume, intrase de cur`nd ]n cursul timpului un secol nou,

secolul al XIX-lea, secol mare =i luminos ]ntre toate, menit a

schimba fa\a lucrurilor pe p[m`nt, de la apus la r[s[rit; secol

care a adus cu d`nsul o civiliza\iune cu totul =i cu totul nou[,

neb[nuit[ =i nevisat[ de timpii anteriori; civiliza\iune ie=it[

din descoperirile =tiin\ifice datorite geniului omenesc, care a

dat r`urilor, m[rilor =i oceanelor vapoarele, a ]nzestrat

continentele cu drumuri-de-fier, a luminat p[m`ntul cu gaz =i

cu sc`nteia electric[, ne-a d[ruit telegrafia, telefonia =i

fotografia; prin mecanic[ =i prin chimie a transformat toate

artele =i m[iestriile, a ]nsutit =i ]nmiit produc\iunea =i a r[dicat

pe om din robie =i din ap[sare la egalitate =i libertate; a v[zut

ren[sc`nd ca din cenu=e state nou[ ca Grecia, ca Belgia,

Rom`nia, Serbia =i Bulgaria. Secolul acesta a v[zut la lucru

at`\ia oameni de geniu, care s-au ilustrat ]n =tiin\e, ]n arte =i ]n

litere, pe Humboldt, pe Cuvier =i pe Arago; pe Goethe, pe

Byron =i pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe

Rossini =i pe Wagner; pe Watt, pe Franklin =i pe Pasteur.

17

Pe la anul 1821 tunul ]ncetase d-a r[suna ]n Europa; el ]=i

produsese efectul: de=teptase na\ionalit[\ile, una c`te una, din

amor\eala ]n care erau c[zute de secoli, =i Rom`nia sc[pa din

ghearele fanario\ilor. Grigorie Ghica, nepot de frate lui

Grigorie-vod[ Ghica al Moldovei (asasinat pentru

]mpotrivirea sa la cedarea Bucovinei), =i Ioni\[ Sturdza, numi\i

de Poart[ domni ai Principatelor, erau am`ndoi rom`ni cu

na=terea =i cu inima. Boierii ]ncepuser[ a se zice rom`ni, a

vorbi =i a scrie rom`ne=te =i a se dezb[ra de morfologia

cuvintelor de felul lui pliroforisi, metachirisi, plictisi, care se

]ntinsese chiar asupra cuvintelor ca regularisi =i pursuivarisi.

+coli rom`ne=ti de ]nv[\[m`nt secundar se deschiseser[ ]n

„Sf`ntul Sava“ =i ]n „Trisfetitele“, =i mai mul\i tineri erau

trimi=i s[ studieze ]n Fran\a, ]n Germania =i ]n Italia, destina\i

ca, la ]ntoarcerea lor ]n \ar[, s[ predea =tiin\ele ]nalte:

filozofia, dreptul, matematicile, =tiin\ele naturale =i fizice ]n

limba rom`n[.

De la zaver[ r[maser[ ]n \ar[ trupe turce=ti, un be=li-aga

cu c`\iva neferi ]n fiecare jude\ =i doi ba=-be=li-aga, unul cu

re=edin\a ]n Bucure=ti =i altul ]n Ia=i. Beilicul dup[ malul st`ng

al D`mbovi\ei de la Jicni\a =i beilicul de l`ng[ Sf`nta Vineri

din Ia=i erau caz[rmi turce=ti.

Mai tot malul st`ng al Dun[rii, pe o dep[rtare de mai mul\i

kilometri de r`u, era rai al fort[re\elor Br[ila, Giurgiu, Turnu,

18

Calafat =i altor pozi\iuni ]nt[rite. Dup-atunci a r[mas unor

sate riverane numirile de Vizir, Mola-Braim, Mola-Scor\aru,

Muftiu, Naz`ru =i altele. Acele sate erau sub imediata

protec\iune a unor turci puternici din cet[\i; nici proprietarii,

nici autoritatea domneasc[ nu ]ndr[zneau s[ calce ]n acele

p[m`nturi, domenii ]ntinse care ast[zi se arendeaz[ fiecare

cu sute de mii de franci pe an, precum sunt domeniurile

Br[ilei =i Giurgiu, Mo=ia-Mare a Ipsilantoaiei, Paraipanu lui

Arsake =i multe altele pe care proprietarii lor le p[r[siser[, sau

se vindeau pe nimica, ca =i b[l\ile, stuh[riile =i p[durile din

insule, de la care rom`nii nu puteau trage nici un venit =i se

foloseau numai turcii.

Silistra-valesi, begler-beiul Rumelii, avea mai mare putere

]n Principate dec`t domnii. Pe un singur ordin al lui

Gavanozoglu c[tre ba=-be=li-aga din Ia=i, a zburat capul

boierului moldovan Hasanache, luat f[r[ voia lui vod[, ziua

]n amiaza mare, din curtea domneasc[, unde ocupa fonc\iune

militar[. Grigorie-vod[ Ghica a trebuit, dup[ cererea lui

chehaia-beg, s[ aresteze pe boierul Alecache Villara, care ]i

era nepot de sor[ prin c[s[toria cu fata lui Rallet, s[-l dea pe

m`na pa=ei de la Giurgiu, s[-l trimit[ surghiun la Eski-Zagra,

unde a fost de\inut mai mul\i ani la Zindan.

P`n[ pe la 1826, c`rjaliii f[ceau incursiuni prin \ar[ =i

veneau p`n[ la barierele Bucure=tilor t[ind =i p`rjolind.

19

Principatele erau cu numele =i cu faptul gr`narul

sultanului. Nici un product nu putea s[ ias[ din \ar[ p`n[ mai

]nt`i nu se aprovizionau toate serhaturile cu trebuincioasele

garnizoanelor =i locuitorilor cet[\ilor dun[rene, cu oi, gr`u,

orz, ov[z, unt, miere, cervi=, seu etc., care se luau de capanlii

de la s[tenii rom`ni, cu voie, f[r[ voie, pe pre\urile ce se

fixau pe fiecare an de marele capan din |arigrad; pe =ase lei

chila de orz, zece parale ocaua de unt, dou[sprezece parale

mierea etc.

Guvernorii provinciilor din apropierea Dun[rei =i, mai

ales, pa=ii Silistrei, Rusciukului =i Vidinului erau ale=i

totdeauna dintre turcii cei mai viteji, cei mai ispiti\i ]n

r[zboaie =i mai d`rji, tot vi\[ de derebeghi, de cei de care

tremura chiar saraiul ]mp[r[tesc, ca Pasvantoglu,

Caraosmanoglu, Mustafa Bairactaru, Hussein-pa=a, Said

Mirza, Tahir Bosnali, Gavanozoglu. Ei tractau pe domnii

no=tri ca pe ni=te zapcii, le trimeteau ordine scrise =i verbale,

=-apoi pas s[ nu le fi urmat. Pentru a zbura capul unui domn

era destul s[ vie ]n Bucure=ti sau ]n Ia=i un capugiu cu un

gealat, s[ arate arzul sultanului, =i capul domnului era luat ]n

traist[ =i dus la |arigrad. Astfel a c[zut capul lui Grigorie-

vod[ al Moldovei, al lui Hangerliu, domn al Valahiei.

}ntr-o c[l[torie ce am f[cut ]n mun\i cu poetul

Alexandrescu, am g[sit la Clo=ani ]n Mehedin\i pe unul banul

20

Niculae, \[ran cu i\ari =i cu cojoc, dar cu barba mare =i ras la

cap, ceea ce-i da un aer de boier. El ne-a povestit cu mult[

verv[ cum ajunsese deodat[ ban mare.

Badea Niculae, cl[ca= din satul B[ile=ti din Dolj, fusese

sc[una=, adic[ comisionarul unui turc din Vidin, anume

Mustafa, pe seama c[ruia str`ngea zaherea de prin satele

vecine pe pre\urile capanului. }ntr-o zi Mustafa dispare din

Vidin, =i bietul Niculae, dup[ ce alerg[ vreo trei ani

c[ut`ndu-l ]n toate p[r\ile cu r[boajele contabilit[\ii legate de

br`u, afl[ ]n sf`r=it c[ acel Mustafa se g[sea ]n |arigrad.

Turcu, ]n vestita r[sculare a ienicerilor contra lui sultan Selim

III, ajunsese tare =i mare, devenise acel fioros vizir Mustafa

Bairactaru, spaima ienicerilor.

Badea Niculae, oltean cutez[tor, cum ]i afl[ de =tire, ]=i ia

r[boajele =-o pleac[ s[-l g[seasc[ ca s[-=i ]ncheie socotelile.

Ajuns la |arigrad, nu se sperie nici de cava=i, nici de capugii,

care ]i opreau intrarea conacului vizirial, ]mpinge, r[stoarn[ =i

d[ n[val[ drept ]n odaia lui Mustafa Bairactaru.

Fostul s[u amic =i asociat, cum ]l vede, i s-arunc[ ]n bra\e,

zic`ndu-i:

– Bre Niculae, bine ai venit! A sosit vremea s[ te

procopse=ti =i tu dup[ urma mea. R[m`i aici s[ zic s[-\i dea

tainuri. Voi s[ te fac om.

21

– Cum vrei tu, Mustafa, ]i r[spunde Niculae, s[-mi las eu

\ara, cuprinsul meu unde m-am n[scut =i unde voi s[ mi se

odihneasc[ oasele c`nd oi muri?

– Dac[ e a=a, ]i zice vizirul, spune-mi ce este mai mare

acolo la voi? Aceea voi s[ fii.

– Apoi, deh! Mai mare dec`t to\i la noi este vod[,

r[spunde Niculae.

Turcu, la aceste cuvinte, st[ ni\el pe g`nduri, cu m`na pe

barb[, =-apoi ]i zice:

– Vezi, asta o s[ fie cam greu, pentru c[ la numirile astea

de Bogdan-beg =i de Iflak-beg se amestec[ totdeauna diavolii

ceia de elcii, scot la maidan fiecare pe c`te un cirac, alearg[

pe capete, ei =i dragomanii lor, ]n sus =i-n jos, pe la toate

regealele; fac fel de fel de intrigi, strig[ de-\i ia auzul, =i aduc

mare sup[rare =i n[duf sultanului. Dar spune-mi, dup[ domn

ce vine?

– Cine s[ vie? Vine mitropolit, r[spunde Niculae.

– Ei bine, mitropolit s[ fii, =i ia condeiul s[ scrie.

Niculae, speriat c[ vrea turcu s[-l fac[ mitropolit, sare

strig`nd:

– Stai, Mustafa, nu scrie, c[ eu am nevast[ =i copii,

p[catele mele! Acolo nu e ca la voi, mitropolitul trebuie s[ fie

c[lug[r =i arhiereu. Cum s[-mi las eu nevasta, s[ m[ duc s[

m[ c[lug[resc? Nu fac una ca asta o dat[ cu capu.

22

– Dar dup[ mitropolit ce vine? ]ntreb[ iar Mustafa.

– Dup[ mitropolit, boier mai mare este banul cel mare.

– Ban mare fii, dar!

Porunce=te de-i aduce ]ndat[ un caftan =i-l ]mbrac[, ]i d[

=i o scrisoare vizirial[ c[tre domnul Valahiei.

Niculae ia scrisoarea, o bag[ ]n s`n =i o pleac[ cu d`nsa la

Bucure=ti drept la vod[, care, citind-o, r[m`ne pe g`nduri, c[

nu era de glum[ cu Mustafa Bairactaru. S[ nu fac[ pe Niculae

ban mare, ]=i g[sea beleaua cu viziru; s[-l fac[, ]=i aprindea

paie ]n cap cu boierii \[rii. A=a s-a hot[r`t s[ intre la

tocmeal[, crez`nd c[ doar l-o ]mp[ca cu un zapcil`c, o

v[t[=ie de plai, cu o ispr[vnicie cel mult; dar badea Niculae,

la toate propunerile lui vod[, r[spundea, \in`nd-o una =i bun[

cu vorba:

– Cum a zis Mustafa!

Vod[, dac-a v[zut =-a v[zut c[ n-o scoate la c[p[t`i,

porunce=te de-i aduce o c[rucioar[ de po=tie, cheam[ pe un

edecliu =i-i d[ pe Niculae ]n seam[ s[-l duc[ ]n munte la

Clo=ani, cu ordin c[tre v[taful de plai d-acolo c[ nici pas[re

m[iastr[ s[ nu-i afle de =tire.

C`nd l-am v[zut, bietul om tr[ia de vreo treizeci de ani ]n

Clo=ani, uitat cu totul de ai lui, dar iubit =i stimat de locuitorii

plaiului, care to\i i se ]nchinau cu respect =i-i ziceau banul

Niculae.

23

Vod[ a avut noroc c[ vizirul Mustafa Bairactaru, str`mtorat

de aproape de ieniceri, ap[r`nd pe sultan Mahmud II, nepotul

nenorocitului Selim, a preferit mai bine s[ puie foc pr[f[riii,

s[ saie ]n aer cu palat cu tot dec`t s[ cad[ pe m`inile

ienicerilor. A=a n-a apucat s[ afle de renghiul jucat amicului

s[u Niculae, pe care p`n[ la moarte ]l credea ban mare ]n

|ara Rom`neasc[.

De altfel, ]n[untru \[rii domnii erau st[p`ni, =i st[p`ni

absolu\i; t[iau =i sp`nzurau; rar ]ns[, foarte rar, uzau de

aceast[ prerogativ[; se mul\umeau a trage supu=ilor lor, din

vreme ]n vreme, c`te-o falang[ bun[, av`nd, bine]n\eles,

precau\iunea a a=terne postav ro=u c`nd t[lpile erau vi\[ de

boier cu caftan.

Pe ho\ii de cai =i pe omor`tori ]i trimeteau la Telega, la

Sl[nic sau la Ocnele-Mari sau ]i aruncau ]n c`te-o ocn[

p[r[sit[.

Pe borfa=i ]i da prin t`rg, b[t`ndu-i la spete.

Pe m[celari =i pe brutari, c`nd ]i prindea cu ocaua mic[, ]i

\intuia d-o ureche ]n mijlocul t`rgului.

Femeile vinovate le espunea ]n pia\[ legate de un st`lp, cu

capul ras.

Pe feciorii de boier, c`nd f[ceau vreo neor`nduial[ sau

vreo necuviin\[, ]i poftea la cafea, ]n odaie la c[m[ra=, la

tufecci-ba=a sau la ba=-ciohodar, =i acolo li se tr[gea c`teva

24

nuiele la t[lpi, ca s[ le vie mintea la cap, =-apoi surghiun la

vreo m[n[stire.

Dac[ vreun boier prindea prea mult[ poft[ de vorb[, se

b[nuia sau se dovedea c[ \inea coresponden\[ cu |arigradu,

se pomenea pe la miezul nop\ii cu vizita unui edecliu

domnesc, care-l scula din somn, ]l lua ]n c[ru\a de po=tie =i-l

ducea surghiun la M[rgineni, la Snagov sau la Poiana-

M[rului; sau cel pu\in ]l m[rginea ]n cas[ sau la mo=ie cu

paz[, ca s[ nu comunice cu nimeni. C`nd vina era mai grea,

edecliul ]l pecetluia ca s[ nu se poat[ primeni c`t \inea

os`nda.

Grigorie-vod[ Ghica, c`nd s-a dus la |arigrad s[

primeasc[ domnia de la sultan, luase cu d`nsul pe un boier,

anume Filip, fiul unui marseliez pribegit, venit cu Ipsilant.

Acel Filip f[cuse cuno=tin\[ cu un ]mpiegat al Por\ii =i, la

]ntoarcerea sa ]n \ar[, scria turcului cele ce se petreceau la

domnie, ceea ce afl`nd Grigorie-vod[ Ghica a pus de l-a

pecetluit =i l-a surghiunit.

De=i domnii aveau fiecare un postelnic pentru rela\iunile

cu consulii, dar ac\iunea acelor func\ionari se m[rginea mai

mult ]n cele ce privea interesele sudi\ilor streini; iar cestiunile

adev[rat politice =i interna\ionale erau tractate mai totdeauna

la |arigrad de reis-efendele Por\ii cu elciii puterilor interesate.

Lucrurile se petreceau totdeauna cam ]n modul urm[tor:

25

Mihai-vod[ Sturdza, pe la anul 1842, duc`ndu-se ]n voiaj

]n strein[tate, ]ncredin\ase trebile domniei v[rului =i

ministrului s[u favorit, logof[tului Costache Sturdza. Tot p-

atunci consulul grecesc, lipsind =i el ]n concediu, l[sase

cancelaria consulatului ]n seama unui d[sc[la= anume

C[minarache, om de cas[ =i de mas[ boierului Sturdza.

Grecu, ]ng`mfat s[ se vad[ el reprezentant de putere

european[, ]mbrac[ haine cusute cu fir, ]=i tr`nte=te ]n cap o

=leap[ cu pene, ]=i pune spanga la br`u =i o pleac[ s[ fac[

vizit[ oficial[ locotenentului de domn. Glume\ul Costache

Sturdza, c`nd ]l vede g[tit astfel, ]l apuc[ r`sul =i-l prime=te

cu: „Ce e asta, caraghiosule?“

Grecu=orul, nemul\umit de o asemenea primire, se sup[r[,

p[r[se=te salonul ministrului, se duce la consulat, d[ bandiera

elineasc[ jos =i rupe rela\iunile cu guvernul Moldovei,

declar`nd c[ s-a f[cut ofens[ regelui Othon, ]n persoana

reprezentantului s[u.

Afacerea ajunge la Constantinopol, unde ministrul Greciei

alearg[ ]n toate p[r\ile, cer`nd repara\ie de la Poart[, =i dup[

trei luni de negocieri =i intervenire a mai multor puteri amice

se hot[r[=te ca postelnicul cel mare al Moldovei s[ se duc[ ]n

plin[ uniform[ la consulatul elinesc din Ia=i, s[ esprime

p[rerea sa de r[u pentru ne]n\elegerea urmat[ =i dup[ aceea

26

s[ asiste la r[dicarea steagului grecesc, care s[ se fac[ cu

muzic[ =i cu onoruri militare.

Dup[ ]ndeplinirea acelor formalit[\i, grecu, ]mbr[cat iar

cu uniforma =tiut[, se duce s[ fac[ vizit[ locotenentului

domnesc, =i atunci marele logof[t ]l prime=te cu m`na ]ntins[,

r[sturnat ]ntr-un fotoliu, zic`ndu-i: „Na, mascara, vino de

s[rut[ m`na“. Grecu i-a s[rutat m`na =i astfel s-a ]nchis

incidentul. C[minarache a f[cut chef mare ]n ziua aceea, c[

de trei luni fusese ]n\[rcat de la masa bogat[ ]n m`nc[ri bune

=i vinuri alese a m[re\ului boier Costache Sturdza.

Acum vreo cincizeci de ani popula\iunea \[rii se

compunea numai de rom`ni, afar[ de c`teva sute de familii

de greci, venite cele mai multe ]n urma fanario\ilor, de c`\iva

armeni refugia\i din Turcia; nem\i foarte pu\ini, iar de ovrei

nici vorb[. Rar, foarte rar se auzea prin ora=e c`te un

bocceagiu strig`nd: „Marf[, marf[“, cu leg[tura rezemat[ pe

cot. Invaziunea jidoveasc[ a ]nceput cam dup[ la 1830, de

c`nd ]n Austria =i ]n Rusia ]i iau la oaste; a=a c[, p`n[ pe

vremea Regulamentului, locuitorii \[rii erau ]mp[r\i\i ]n mai

multe categorii sau clase:

1. Clasa \[ranilor de la sate, talpa casei, cum s-ar zice,

care pl[tea d[ri =i ducea toate sarcinile statului, se deosebea

]n:

27

Cl[ca=i, a=eza\i pe mo=ii boiere=ti, m[n[stire=ti sau

domne=ti. Ei cl[cuiau, adic[ pl[teau proprietarului ]n munc[

chiria p[m`ntului pe care locuiau =i ]n care se hr[neau; =i ]n:

Mo=neni sau reza=i, adic[ proprietari mici, =ez[tori la \ar[

]n p[m`nturile lor.

2. C`teva mii de \igani, robi ai boierilor, ai m[n[stirilor

sau ai statului.

Ace=tia se deosibeau ]n:

Neto\i, oameni f[r[ cas[ =i f[r[ =atr[, nomazi, umblau ]n

c`rduri, cu capul gol, netun=i, despleti\i =i nepiept[na\i,

]nveli\i ]n c`te-o otreap[, o rogojin[ sau un \ol vechi, rupt =i

soios, ca ]ntr-o manta, duc`nd copiii ]n c`rc[ sau ]n glug[;

furau ce puteau =i m`ncau ce g[seau: hoituri ]mpu\ite, c`ini,

pisici =i mort[ciune; c`nd ap[reau undeva, era spaim[.

Arma=ul Manolache Florescu a c[utat s[-i stabileasc[,

]mp[r\indu-i ca robi pe la proprietarii care au voit s[-i

primeasc[ pe mo=iile lor; a luat chiar el pe mo=ia sa din

jude\ul D`mbovi\a, Vizure=ti, mai multe familii de le-a a=[zat

acolo. +tiu c[ mul\i au murit de inim[ rea, v[z`ndu-se

deveni\i st[t[tori; dar cei care au r[mas muncesc p[m`nt.

|igani de laie, nomazi =i ei, dar aveau =atre sau corturi: ei

se deosebeau, dup[ meseriile ce esersau, ]n: rudari, ursari,

c[r[midari, fierari, spoitori =i salahori la zidiri. }n vremi mai

28

vechi, unii erau aurari =i ]=i pl[teau birul c[tre vistierie din

aurul ce g[seau ]n r`urile de la munte.

Arma=ul cel mare avea toat[ autoritatea asupra robilor

statului, str`ngea birul de la ei =i uneori profita de salahoria

lor ca s[-=i fac[ pe ieftin o c[scioar[ la \ar[ sau la Bucure=ti.

|igani de vatr[, mai to\i robi boiere=ti sau m[n[stire=ti,

erau meseria=i sau servitori pe la casele st[p`nilor =i

proprietarilor lor, unde slujeau zi =i noapte, ]mbr[ca\i sau

despoia\i, m`nca\i sau nem`nca\i, dar totdeauna descul\i =i

b[tu\i.

Robii boierilor =i m[n[stirilor nu pl[teau nimica la stat,

erau proprietate absolut[ a st[p`nilor, puteau s[-i v`nz[ cum

voiau, ]n familii sau izola\i.

3. Boier[na=ii, neamurile =i maz`lii sau nobilimea cea de

la \ar[, ]n care se aflau mul\i din urma=ii domnilor =i boierilor

vechi cei mal ilu=tri, erau scuti\i de d[ri c[tre stat, dar nu

aveau alte prerogative, nici privilegiuri.

4. Popula\iunea ora=elor se compunea de meseria=i =i

negu\[tori, ]mp[r\i\i ]n isnafuri sau corpora\ii: croitori, cavafi,

i=licari, curelari, ceaprazari, tabaci, bra=oveni, gabroveni,

bogasieri, lipscani =i zarafi; fiecare corpora\ie cu starostele

s[u.

5. C`teva sute de boieri mici, f[r[ barb[, zi=i starea a doua

=i a treia, ]ntre care se prenum[rau edeclii domnesti, ba=-

29

ciohodaru, tufecci-ba=a, divictaru, cafegi-ba=a, stolnici,

=[trari, slugeri, modelniceri, cluceri de arie etc., p`n[ la

serdari, c[minari =i cluceri mari.

6. Boieri zi=i de starea ]nt`ia, boieri cu barb[, ale c[ror

ranguri ]ncepeau de la ag[ =i sp[tar p`n[ la logof[t al

credin\ei, treizeci sau patruzeci la num[r; dintre ace=tia se

luau slujba=ii cei ]nal\i administrativi =i judec[tore=ti.

De la logof[t al credin\ei ]n sus, rangurile de logofe\i de

|ara-de Sus =i de |ara-de-Jos, de vornic de |ara-de-Sus =i de

|ara-de-Jos, p`n[ la ban mare inclusiv, zece sau doisprezece

cel mult, formau ceea ce se numea protipendada.

Boierii cei mari purtau conto= =i pe cap gugiuman de

samur. Cei halea \ineau dinaintea lui vod[, la ceremonii,

bastoane lungi de abanos cu m`nerul de filde=. }n ziua c`nd

cineva ]mbr[ca caftan de boier mare, era trimis acas[ cu alai,

c[lare pe cal domnesc. Acolo ]l a=tepta berber-ba=a al cur\ii

care-l r[dea, ]nsemn`nd cu briciu pe unde s[ lase s[-i creasc[

barba. }n tot timpul acestei ceremonii ]i b[tea ]n curte

meterhaneaua cu surle, cu tobe =i tumbelechiuri.

}n v`rful piramidei de clase era domnul cu cabani\[ =i

cuc[, cu sabie, topuz =i tui.

Boierii mari =i mici nu numai c[ nu pl[teau nici o dare

c[tre stat, dar aveau =i privilegiul de a scuti un num[r de

dajnici, de la trei p`n[ la optzeci, dup[ importan\a rangului la

30

care erau ajun=i; ace=ti scuti\i erau scutelnici =i poslu=nici

boierilor =i, ]n loc de a pl[ti d[rile lor c[tre stat, le pl[teau

patronilor boieri, ]n bani sau ]n munc[. Regulamentul organic

a desfiin\at acest privilegiu pentru viitor, conserv`nd acelor

ce-l aveau la 1831 o rent[ viager[ ]n bani pe care-i primeau

de la vistierie, rent[ care ast[zi este, cred, cu totul stins[.

Birul c[tre stat se f[cea ]n lude. Marele vistier ]ntocmea

tabele pe jude\e, pe pl[=i =i pe sate, dup[ trebuin\ele

\[ranului. Acea tabel[, cum ajungea la sat, ob=tea se aduna

duminica ]n sobor la u=a bisericii =i f[cea cisl[, puind asupra

fiec[rui s[tean o dare potrivit[ cu starea =i cu puterea sa.

Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile, precum

oieritul, vinariciul, v[mile, ocnele =i altele se vindeau la

mezat de marele vistier =i se adjudecau acelor care ofereau

pre\urile cele mai favorabile. Acei antreprenori sau otcupcii

erau cei mai mul\i armeni =i greci, oameni veni\i cu domnii

fanario\i din p[r\ile Turciei: un becer sau cuparu Manolache,

un Polisache, un Manuc sau un Privilegiu; ace=tia, ]ntinz`nd

bine sfoara, se ]mbog[\eau ]n doi-trei ani. Mul\i din pretin=ii

no=tri nobili de ast[zi, c[rora nu le ajungi cu str[murarea la

nas, datoresc celebritatea =i averea lor otcupurilor.

Erau unele func\iuni publice f[r[ leaf[; remunera\ia

titularului era l[sat[ ]n seama vredniciei sale, s-o fac[ c`t

putea mai lucrativ[.

31

Logof[tul F[nic[, ]mpiegat al h[tm[niei, care era unul din

amploia\ii de aceast[ categorie, ]ntr-o diminea\[, dup[ ce se

r[sese bine pe obraz =i pe cap =i se sp[lase, ie=ise ]n curte,

legase un c[p[t`i al taclitului de clan\a u=ii =i se ]ncingea

peste antiriu, ]nv`rtindu-se =i str`ng`ndu-se ]n br`u, c`nd un

ceau= ]i aduce ]nainte doi ]mpricina\i s[-i judece. Unul se

j[luia c[, tras ]n gazd[ la un han de la capul Podului

Mogo=oaia, c`nd s-a sculat a doua zi, nu =i-a mai g[sit

cizmele, furt despre care acuza pe un alt c[l[tor care dormise

]ntr-o odaie cu d`nsul.

– Ai auzit tu, m[? zice logof[tul F[nic[, adres`ndu-se c[tre

p[r`t, de ce ai furat cizmele? S[ le dai omului ]napoi, c[ te ia

dracu!

P[r`tul se ap[ra t[g[duind; atunci logof[tul F[nic[ se

]ntoarce c[tre p[guba= =i-i zice:

– Auzi, c[ de unde s[ \i le dea, dac[ nu \i le-a furat el? +i,

dup[ ce unul repeteaz[ de vreo trei-patru ori c[ acela ]i furase

cizmele, =i cel[lalt t[g[duieste, logof[tul F[nic[ ]nchide

dezbaterile, zic`nd ceau=ului:

– Ai! ia-i ceau=! Am ]n\eles pricina; ]nchide-i pe am`ndoi

la gros, s[ dea fiecare c`te cinci lei, =i dac[ nu au parale, s[ le

iei epingelele.

Dreptatea s-a f[cut ]ntr-un minut, dar nici p`n[ azi nu se

=tie cine a furat cizmele c[l[torului.

32

Pe vremile acelea, =i p`n[ mai ]ncoace, nu esistau ]n \ar[

nici =osele, nici poduri peste g`rle; la cea mai mic[ viitur[ de

ape comunica\iunile ]ncetau, la malurile vadurilor stau car[le

=i c[ru\ele adunate ca la b`lci, c`te-o s[pt[m`n[, a=tept`nd s[

scaz[ apa, s[ poat[ trece. Vara, c`nd era uscat, =i iarna pe

p`rtie, caii de po=tie, mici =i slabi ca ni=te pisici, zburau cu

tr[sura dup[ ei, cu o iu\eal[ de dou[zeci =i dou[zeci =i cinci

de kilometri pe or[, pe c`nd toamna =i prim[vara, c`nd era

p[m`ntul desfundat de ploi, d-abia puteau lua o po=t[ ]ntr-o

zi, =i acea cu vai, cu chiu, cu gur[ mult[ =i cu bice bune.

Cine-=i mai aduce aminte ast[zi de noroiul ad`nc de un cot

din z[voiul Orbului, sau de vestitul Codru Her\ii ]n care

pocnea picioarele cailor =i l[sau tipar la fiecare pas!

Mul\i ie=eni poate c[ n-au uitat timpii dint`i ai Unirii

Principatelor, c`nd, pentru a veni toamna la Camer[ la

Bucure=ti, luau mai bine drumul pe la Cern[u\i, Lemberg,

Viena =i Pesta, de unde se puneau ]n vapor =i veneau pe la

Giurgiu, dec`t a veni d-a dreptul pe la Foc=ani =i Buz[u.

A c[l[tori noaptea nici vorb[, c[ci trebuia s[ tragi la gazd[

c`nd era ]nc[ soarele de-o suli\[ sus pe cer, dac[ nu voiai s[

faci cuno=tin\[ cu vreun Grozea, un Petraru, un Tunsu sau

Belivac[.

De-o jum[tate de secol, Moldova pierduse, prin luarea

Bucovinei, cele mai frumoase \inuturi ale sale, =i nu trecuse

33

mul\i ani de c`nd o alt[ parte a ei, Basarabia, fusese

adjudecat[ Rusiei, =i gurile Dun[rii cu Delta cu tot treceau,

una c`te una, ]n domeniul musc[lesc, a=a c[ pe la 1840 chiar

malul drept al canalului Sf`ntu Gheorghe, pe o distan\[ de

mai mul\i kilometri, se g[sea ]n puterea \arului.

Am v[zut pe ba=-be=li-aga p[r[sind cazarma beilicului =i

ie=ind cu trupele sale pe la bariera +erban-vod[, pe c`nd, pe

la bariera Mo=ilor, generalul Roth intra ]n Bucure=ti cu

avangarda ruseasc[.

Am v[zut \ara guvernat[ de Pahlen, de Zaltukin =i de

Kisselef, cu B`rzof =i cu Pazarnicu.

Puneam noaptea urechea pe p[m`nt la Ghergani =i

num[ram tunurile care b[teau Silistra.

Am pomenit domnia lui Grigore-vod[ Ghica =i pe a frate-

so Alexandru-vod[, domnia lui Bibescu cu c[pitan Costache

chehaia, ucenicu =i imitatorul Pazarnicului.

Pe atunci scriitorii cancelariilor se ziceau piseri, =efii de

serviciu nacealnici, masa sau biurou se numea stol =i =eful de

mas[ stolnacealnic; scriptele cancelariei se numeau ciorna,

sprafca, otno=enie, pricaz =i sdelca; ofi\erii se numeau

prapurcici, porucici, polcovnici =i potpolcovnici.

Slavismul ]=i ]ncerca conchista prin biurocra\ie =i prin

armat[, precum odinioar[ o ]ncercase prin biseric[ cu

34

blagove=tenie, preobrejenie, blagoslovenie, bogoslov, zlatauz,

pristol =i denie.

Am asistat la ]nfiin\area Societ[\ii literare =i societ[\ii

„Fr[\ia“ =i la r[scularea de la 1848.

Am v[zut ]ndoita alegere a lui Cuza-vod[, proclamarea

Unirii Principatelor =i lovitura de stat.

Am asistat la noaptea de 11 fevruarie la plebiscitul lui

vod[ Carol de Hohenzollern, apoi la declararea

independen\ei Rom`niei =i a regatului =i la ]ncoronarea

regelui Carol I.

}n epoca de tranzi\ie, prin care a trebuit s[ trecem ca s[

ie=im din starea de umilin\[ ]n care eram c[zu\i =i s[ ne

r[dic[m la o via\[ civil[ =i politic[, am putut avea multe =i

mari decep\iuni, am putut ]nt`lni ]n cale fel de fel de

caractere: oameni, unii slabi de ]nger, care la momentul

chem[rii au lipsit de la datoria lor, al\ii, regret`nd o stare de

lucruri ]n care tr[iser[, care le convenea =i le profita poate, se

uitau cu dor la trecutul \[rii; pe al\ii, ]ngrija\i de repegiunea

cu care se succedau aspira\iunile =i exigen\ele na\ionale,

r[m`neau ]napoi; pe mul\i ]ng`mfa\i de succesele na\iunii, la

care nici cu g`ndul nu g`ndiser[, ]=i atribuiau lor tot meritul,

f[r[ a voi s[ recunoasc[ cea mai mic[ participare nici

mersului natural al lucrurilor, nici ]mprejur[rilor dinafar[. Am

putut vedea oameni orbi\i de invidie sau de ambi\ie care nu

35

au cru\at nici intriga, nici clevetirea, pentru a ajunge sau

pentru a se sus\ine la putere sau la favoare, sau pentru a-=i

face o popularitate.

Dar num[rul tuturor acestora se pierde ]n negura mul\imii,

=-apoi chiar lor nu li se poate imputa lipsa de patriotism,

pentru c[, la timpi de cump[n[ grea, i-am v[zut pe to\i

unindu-se cu trupul =i cu sufletul la glasul \[rii.

“Ferici\i sunte\i voi, tinerilor rom`ni, ne zicea Michelet; ]n

\ara voastr[ totul e de f[cut, fiecare din voi se poate distinge =i

chiar ilustra prin fapte patriotice =i m[re\e.“

Pe c`nd Michelet rostea aceste cuvinte, numele de rom`n

nu trecea ]nc[ dincolo de Carpa\i =i de Dun[re; mul\i din

tinerii no=tri afla\i la studii ]n Viena, ]n Munich sau ]n Paris se

credeau umili\i d-a apar\ine unei na\ionalit[\i necunoscute ]n

lumea european[. Le era ru=ine chiar de numele lor de

familie =i de botez; fiii lui Ion, lui Gheorghe sau lui Ilie se

porecleau Ioanidi, Gheorghiadi sau Iliadi. Ast[zi ]=i zic

rom`ne=te Ionescu, Gheorghescu =i Iliescu; ba chiar fiii lui

Iacob, lui Moise =i lui Teohari ]=i dau numele de Iacovescu,

Moisescu sau Teoharescu, crez`nd ca \iganii c[ lulelei, dac[

i-o zice pip[, rom`nu n-o s-o cunoasc[. Chiar francezii, ]n

mijlocul c[rora tr[iau sute de tineri rom`ni, ne numeau p`n[

acu vreo dou[zeci de ani valac =i moldav sau valav =i

moldac, sau, cu un singur cuv`nt, moldovalac, iar \[rii ]i

36

zicea Moldavie, Valachie, Moldaquie, Valavie =i, cu un singur

cuv`nt, Moldovalachie.

Ast[zi numele de rom`n =i de Rom`nie, ca na\iune =i ca

stat, sunt cunoscute ]n toate col\urile lumii civilizate, =i orice

fiu al patriei ]l poart[ cu m`ndrie.

Din natura lui, rom`nul este modest, chiar sfiicios, a=

putea zice; =i de i se poate imputa ceva, ar fi c[ nu are destul[

]ncredere ]ntr-]nsul. El pre\uie=te mai mult dec`t pare; nu este

nici l[ud[ros, nici preten\ios. Ori de c`te ori am v[zut la noi

]n \ar[ un fanfaron, un om care se crede mai mult dec`t este,

un om care s[ pretinz[ c[ le =tie =i le poate toate, am avut

ocazie s[ m[ conving c[ era vi\[ de strein.

C`nd era vorba d-a se ]nfiin\a Curtea de casa\ie, mul\i din

oamenii no=tri politici se ]ntrebau unde o s[ g[sim dou[zeci

de legi=ti ]nv[\a\i =i ispiti\i, cu care s[ se poat[ pune ]n

mi=care o asemenea ]nalt[ institu\iune; =i mai to\i deputa\ii

stau la g`nduri dinaintea acelui argument. Nevoia ne-a silit s[

]ndr[znim, =i Curtea noastr[ de casa\ie nu este mai jos ]n

lumini =i capacitate dec`t institu\iunile de acela=i ordin din

\[rile cele mai ]naintate ]n =tiin\a dreptului.

A fost un timp, =i nu prea demult, c`nd coresponden\a ]n

strein[tate se f[cea prin cancelaria ruseasc[ =i austriac[, care

lua scrisorile =i pachetele noastre de le espeduia cu o

espedi\iune organizat[ ]n toat[ forma la noi ]n \ar[, cu

37

biurouri ]n toate ora=ele noastre. Reprezentan\ii puterilor

streine se ]mpotriveau la ideea de a se trece acest serviciu la

po=ta rom`n[. „Unde v[ sunt – ]mi zicea unul din consuli –

oamenii speciali, capabili =i esperimenta\i, c[rora s[ le putem

]ncredin\a coresponden\a noastr[ diplomatic[ =i interesele

supu=ilor no=tri?“ Am r[spuns acelui diplomat c[, precum am

putut ]nv[\a calculul diferen\ial =i integral, a=a c[ manipul[m

func\iunile tot a=a bine ca =i Delaunay =i Puiseux, nu mai

pu\in eram siguri a ]nv[\a, dac[ nu ]n c`teva s[pt[m`ni, dar

]n c`teva luni, a manipula primirea, espeduirea =i distribuirea

scrisorilor =i pachetelor ca =i ]mpiega\ii po=tei ruse=ti =i

austriece. Nevoia ne-a silit s[ lu[m asupr[-ne acest serviciu,

=i chiar de la ]nceput el s-a f[cut ]ntr-un mod satisf[c[tor; =i

ast[zi nimeni nu-i poate nega dreptul de a se compara =i a

rivaliza cu serviciile telegrafo-po=tale cele mai bine

organizate.

„Voi\i s[ r[scump[ra\i drumurile-de-fier – zicea un senator

– dar unde v[ sunt oamenii care s[ =tie a le administra, unde

o s[ g[si\i ]mpiega\i capabili s[ le puie ]n mi=care, unde v[

sunt inginerii care s[ le poat[ repara la trebuin\[?“ Dinaintea

unor asemenea argumente mul\i stau pe g`nduri s[ voteze alb

sau negru. Dar nevoia ne-a silit s[ lu[m pe seama statului

rezoul cel mai lung; =i putem zice c[, chiar din ziua dint`i,

serviciul s-a f[cut ]n toat[ regula =i ]n toat[ securitatea, cu

38

]mpiega\i rom`ni; =i nimeni nu poate t[g[dui c[ liniile au fost

totdeauna ]n bun[ stare, f[r[ a regreta administra\iunile

anterioare ale lui Strussberg, Bleichröder sau Staat’s Bahn.

Nu voi pretinde c[ tot ce s-a f[cut ]n \ara noastr[ de un

sfert de secol ]ncoace este perfect, dar ]mi permit a observa

pesimi=tilor =i impacien\ilor c[ nici o \ar[ din lume n-a

progresat a=a de mult ca \ara noastr[ ]ntr-un a=a de scurt timp,

=i c[ orice progres ]ncepe printr-o stare neguroas[ =i plin[ de

nedumiriri; stare de care unii dibaci =tiu a se folosi, aceasta

mai ales c`nd progresul se opereaz[ de jos ]n sus; de aceea

este totdeauna bine ca impulsiunea =i conducerea reformelor

prin care trece o na\iune s[ vie de la clasele de sus, de la

clasele luminate; de la acelea s[ procead[ spiritul de

inova\iune, s[ nu a=tepte ca ini\iativa reformelor necesare s[

porneasc[ de jos, c[ci atunci clasa numeroas[ pierde spiritul

de conserva\iune care trebuie s[ domine totdeauna la baz[, =i

societatea intr[ ]ntr-o perioad[ de agita\iune care anevoie se

poate ast`mp[ra.

Oamenii pe care institu\iunile, ]mprejur[rile sau educa-

\iunea i-a pus ]n fruntea unei na\iuni sunt datori s[ fie ]nainte-

merg[torii ei, s[ nu caute niciodat[ s[ ]mpiedice mersul

progresului, ci s[ lase toat[ latitudinea =i toat[ libertatea

ini\iativei individuale, mai ales ]n ceea ce prive=te industria =i

comer\ul, c[ci ele nu se pot conduce dec`t numai de luminile

39

=tiin\ei, care singure pot ar[ta drumul care conduce pe om a

deveni folositor =i necesar societ[\ii ]n care tr[ie=te.

Nimeni nu are dreptul d-a opri omenirea din mersul ei

progresiv, care este tras de natura fizic[ =i moral[ a omului;

nimeni nu are dreptul de-a-i impune sisteme oric`t de geniale

ar fi acele combina\iuni. S[ te fereasc[ Dumnezeu de omul

care n-a citit dec`t o carte; acela ajunge mai cur`nd sau mai

t`rziu la o sistem[ absolut[, merge p`n[ a voi s[ prefac[

societatea dup[ capul s[u, dup[ ideile ce =i-a format; uit[

adev[rurile sociale cele mai fundamentale, uit[ c[ progresul

moral este libertatea =i c[ progresul material este de a

produce c`t se poate mai ieftin, d-a pune pe om ]n stare bun[

=i a-i crea timp de a-=i r[dica g`ndirea mai sus de mul\umiri

materiale.

Omul la tinere\e tr[ie=te cu speran\e =i la b[tr`ne\e tr[ie=te

cu suveniri.

Pl[cut[ este tinere\ea cu cortegiul ei luminos =i ]nflorit de

cuget[ri ]nalte =i de iluziuni pl[cute, =i frumoas[ a fost

tinere\ea oamenilor genera\iunii din care am f[cut parte,

genera\ie care a tr[it cu mintea a\intit[ la fapte mari =i

patriotice, plin[ de speran\e, de credin\[ ]n Dumnezeu =i ]n

viitorul Rom`niei; hr[nit[ cu aspira\iuni ]nalte, din care

multe, gra\ie ]mprejur[rilor =i st[ruin\ei oamenilor de bine,

am putea a le vedea realizate una dup[ alta; izb`nde care au

40

l[sat b[tr`ne\elor noastre suveniri pl[cute =i au deschis

genera\iilor celor tinere un c`mp ]ntins =i luminos de speran\e

=i mai m[re\e, =i mai glorioase; genera\ie care a urmat de

aproape dup[ de=teptarea rom`nismului din letargia ]n care ]l

afundase grecismul fanariot, ce ]ncepuse a prinde coaj[ =i

n[bu=ea na\ionalitatea noastr[, precum apas[ ast[zi asupra

rom`nilor din Tesalia, din Epir, din Macedonia =i asupra

albanezilor.

C`t ]mi place ]n orele mele de izolare s[-mi aduc aminte

de unii din oamenii cu care am tr[it al[turi, pe care i-am

v[zut lupt`nd cu abnega\iune =i curaj pentru redob`ndirea

drepturilor \[rii =i pentru libertate! G[sesc o mul\umire

nespus[ a-mi rememora faptele =i cuvintele lor =i a le

binecuv`nta numele =i memoria.

}ntr-o sear[ lung[ de iarn[, pe c`nd ninsoarea b[tea ]n

geamuri, a=eza\i pe j[\uri la gura sobei, dinaintea unei fl[c[ri

dulci =i luminoase, am petrecut ore ]ntregi =i pl[cute cu

amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile

noastre din tinere\e. Se apropia de ziu[ c`nd ne-am adus

aminte de camerele noastre de culcat, =i ne-am desp[r\it

g[sindu-ne am`ndoi la un g`nd, zic`ndu-ne:

„De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub form[ de epistole

intime, cele ce ne-am povestit ]ntr-ast[ sear[; poate c[ unele

41

din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au

tr[it p-acele vremi?“

+i astfel am ]nceput o coresponden\[, de=i adesea

]ntrerupt[, dar pe care am re]nnoit-o de c`te ori ocupa\iunile

ne-au permis; coresponden\[ ]n care ne-am ferit de orice

invective, f[r[ ]ns[ a ne abate niciodat[ a spune adev[rul.

Ion Ghica

42

I CLUCERUL ALECU GHEORGHESCU

Bucureşti, mai 1879

Iubite amice, Alalt[sear[, pornind de la gara ta, adormisem ad`nc,

leg[nat de valurile ascu\ite ale liniilor de fier Strussberg; trei

locuri de o parte a vagonului erau la dispozi\ia capului =i

picioarelor mele; c`nd, pe la miezul nop\ii, m[ sim\ii scuturat

de o m`n[ viguroas[: era conductorul care intervenea ]n

favorul dreptului bine pl[tit al unui c[l[tor ]mbarcat la

M[r[=e=ti; recunoscui dreptatea invocat[ =i m[ ghemuiam ]n

limitele tichetului meu, c[ut`nd s[ apuc de picior somnul ce

fugea, c`nd aud un glas care se ]ng`na ]n scuze pentru

sup[rarea ce-mi adusese =i m[ silea s[ r[spund, ca om

binecrescut, la asemenea polite\[ prin cuvintele banale: „Nu

face nimica, domnule“, „Eram de=tept“, „Sunt foarte bine“,

„Nu dormeam“, „Erai ]n dreptul dumitale“ etc.

Dar noul-venit ]ncepu o conversa\ie:

– +tii, cucoane Iancule, c[ nu te mai cuno=team? Ai albit

de tot de c`nd nu te-am mai v[zut.

La aceste cuvinte, sim\indu-m[ cam atins la amorul meu

propriu, ]i r[spunsei cu oarecare am[r[ciune:

43

– Dar ]mi pare, domnule, c[ barba dumitale nu are

nicidecum dreptul d-a invidia pe a mea, c[ este, mi se pare, =i

mai lung[, =i mai alb[.

– Ce are a face! ]mi ripost[ el, dar dumneata e=ti un copil

pe l`ng[ mine.

Noul-venit era un b[tr`n bine conservat, gr[scean =i

rumen la obraz, c[ruia nu i-a= fi dat nici =asezeci de ani.

– Eu te-am mai sculat o dat[ din somn; eram t`n[r atunci

=i d-ta erai copil ca de vro opt-nou[ ani=ori. Cuconul Tache,

r[posatul tat[l dumitale, era ispravnic la Foc=ani; eu am fost

trimis de am ridicat ]n fiare pe clucerul Alecu Gheorghescu,

tovar[=ul dumnealui la ispr[vnicie. P-atunci erau c`te doi

ispravnici de fiecare jude\, unul peste partea administrativ[ =i

celalalt pentru partea judec[toreasc[, =i am`ndoi ispravnicii

]n pricini grele judecau ]mpreun[, form`nd un fel de tribunal.

Ce vremuri erau pe atunci! Clucerul Alecu f[cuse m`nc[torii,

abuzuri sau prevarica\iuni, cum se zice ast[zi...

}n\elegi, amice, c[ la aceste cuvinte somnul meu, dulcele

meu somn, a zburat ]n fuga mare, =i nici nu m-am mai g`ndit

a-l prinde. +i, ]n loc de a ]nchide pleoapele, am dat drumul

limbii, ]ncep`nd la ]ntreb[ri:

– Ia spune-mi, m[ rog, cum ai ridicat ]n fiare pe acel

ispravnic?

44

– Eram edecliu =i aveam odaie ]n curtea domneasc[ al[turi

cu odaia lui tufecci-ba=a, l`ng[ ogeacul neferilor; la st`nga,

sub scar[, =edea r[posatul M[ciuc[, Dumnezeu s[-l ierte,

ba=-ciohodar =i m`na dreapt[ a lui vod[, cum s-ar zice ast[zi,

]nt`iul aghiotant domnesc, om drept =i plin de bun-sim\.

}ntr-o noapte, dup[ slujba cur\ii, m[ a=ezasem pe somn,

c`nd numai ce aud cioc[nind la u=[ =i un glas care-mi striga:

„Te cheam[ vod[“. Nu =tiu nici cum am s[rit din pat, nici

c`nd m-am ]mbr[cat; ]ntr-o clip[ ]mi tr`ntisem cizmele cele

galbene, bini=ul, leg[tura la cap =i hangerul la br`u, =i eram la

u=a iatacului domnesc. Ba=-ciohodarul tocmai ie=ea din odaie

de la vod[ =i-mi zise repede: „Ai mai iute, c[ te cheam[ vod[

=i s[ te v[d, Niculae“.

R[posatul M[ciuc[ era oltean ca =i mine =i pu\intel cam

rud[ dup[ mam[.

C`nd am intrat ]n iatac la vod[, erau =apte ceasuri, sau,

cum s-ar zice ast[zi, o or[ dup[ miezul nop\ii. Vod[ era cu

ghicelic de noapte pe cap =i cu o scurteic[ lung[ de pambriu

verde, ]mbl[nit[ cu pacea de samur; o f[clie galben[ ardea

]ntr-un sfe=nic mare de argint dinaintea icoanelor. Cum intru

]n odaie, vod[ se ]ntoarce c[tr[ mine =i-mi zice cu un glas

gros =i r[stit:

„Tu e=ti Niculae P[unel?“

„Eu, M[ria-ta.“

45

„De mult e=ti la curte?“

„Numai de un an, M[ria-ta.“

„M[ciuc[ mi-a spus c[ e=ti harnic =i cinstit. Ce slujb[ ai

]ndeplinit p`n-acum?“

„Nici una, M[ria-ta, dec`t c[ acum trei luni am ]ntov[r[=it

pe nenea Negreanu tufecci-ba=a, c`nd a prins pe Ghi\[

Cu\ui.“

„Ia plicul de pe mescioar[, pecetluie=te-l cu pecetea de pe

t[vi\a cu c[lim[rile =i s[ pleci ]ndat[ la Foc=ani, s[-l dai ]n

m`na nepotu-meu Tache, ispravnicul, f[r[ s[ te sim\[ nici

pas[rea m[iastr[. Bag[ de seam[ c[ ai s[-mi aduci pe

clucerul Alecu Gheorghescu ]n fiare; poim`ine pe vremea

asta s[ fii cu el la scara domneasc[. De cumva \i-o sc[pa, mai

bine s[ te duci s[ te ]neci dec`t s[ dai ochii cu mine.“

Grigorie-vod[ Ghica era un om m[run\el, barba potrivit[

]n ap[r[toare =i c[nit[, mai mult ro=ie dec`t galben[,

must[\ile ro=ii trase ]n jos =i desp[r\ite sub nas prin dou[-trei

muchi de brici, ras pe obraz pe l`ng[ barb[; ochii vii, glas

r[stit =i gros; el era un om cu foarte pu\in[ ]nv[\[tur[ =i trecea

]ntre boieri ca unul din cei mai ne]nsemna\i, de=i fusese de

mai multe ori ag[, sp[tar =i chiar vistier =i ban mare.

El s-a suit pe scaunul domniei la 6 octobre anul 1822, trei

ani dup[ vestitul Caragea =i ]ndat[ dup[ zaver[, dup[

uciderea slugerului Tudor, eroul care, indignat de jafurile

46

oamenilor lui Ipsilant – care din insurgen\i ]n contra turcilor

se pref[cuser[ ]n cete de ho\i, pr[d`nd drumurile =i mo=iile –

intrase ]n coresponden\[ cu Silistra valesi prin cancelarul

consulatului nem\esc, b[tr`nul Udriski, ar[t`nd turcilor c[

r[zvr[tirea din |ara Rom`neasc[ nu era ]n contra turcilor, ci

]n contra fanario\ilor care s[r[ciser[ pe bie\ii locuitori. Atunci

chehaia-beg, care =i intrase ]n Bucure=ti cu o=tire turceasc[, a

invitat pe boierii care mai r[m[seser[ ]n \ar[ s[ trimit[ pe

c`\iva dintr-]n=ii la Poart[, ca s[ arete sultanului p[surile \[rii.

Adun`ndu-se ]ntre d`n=ii, ei au ales pentru aceast[ misiune

pe banul Barbu V[c[rescu, pe logof[tul Mih[i\[ Filipescu =i

pe banul Grigorie Ghica, care, ajung`nd la |arigrad =i

espun`nd starea \[rii =i trebuin\ele ei, sultanul a numit pe

banul Grigorie Ghica domn, deodat[ cu Ioni\[ Sturdza ]n

Moldova. Poarta nu mai avea ]ncredere ]n fanario\i. Ghica

Grigorie, viind la domnie, a g[sit \ara secat[ cu totul ]n

bel=ugul ei, ]necat[ ]n datorii; boierii =i negustorii pribegi\i ]n

toate p[r\ile =i r[scoale pretutindeni: ]n sate, ]n ora=e =i pe

drumuri.

Ghica Grigorie, care-=i iubea \ara, a luat sarcina de-a

st[rpi jafurile boierilor =i ale ciocoilor, care de la Caragea

ajunseser[ f[r[ fr`u; capul nu-l t[ia prea mult, dar c`nd avea

c`te o pricin[ grea, chema de se sf[tuia cu trei oameni: cu

vornicul Costache C`mpineanu, cluceru Chiriac =i cu ba=-

47

ciohodaru M[ciuc[. Dup[ ce-i auzea pe fiecare ]n parte, se

culca, dormea un somn bun =i pe la miezul nop\ii se scula,

aprindea la candel[ f[clia din Vinerea Pa=tilor de la epitaf,

c[dea ]n genunchi dinaintea iconostasului =i se ruga lui

Dumnezeu ca s[-l lumineze. Astfel a domnit el =apte ani =i

ajunsese s[ tremure boierii cei r[i =i ciocoii. C`t a domnit el,

a fost bine pentru to\i, lini=tea domnea ]n \ar[; p`inea =i

carnea bun[, ieftin[; toat[ lumea, negustor, me=eria= =i \[ran,

m`nca, bea =i chiuia; veselie pretutindeni. El a deschis

=coalele rom`ne=ti =i a gonit pe egumenii greci.

}n noaptea c`nd m-a chemat vod[, mi se f[cea ziu[ la

po=t[ la +indrilita, ]n c[rucioara care se schimba din po=t[ ]n

po=t[ =i care ajungea totdeauna numai ]n trei roate. Pe la

aprinsul lum`n[rilor, ]n ziua de patruzeci de mucenici,

]mbr[cat tiptil, eram Introdus ca c[lug[r ]n odaia r[posatului

coconu Tache, tat[l dumitale; parc[-l v[z pe marginea

patului, l`ng[ scaunul cu dou[ lum`n[ri de seu ]n dou[

sfe=nice de alam[ cu muc[ri. Condicaru, ]n picioare, ]i citea

j[lbile, ]nting`nd din vreme ]n vreme condeiul de pean[ de

g`sc[ ]n c[lim[rile de la br`u, ca s[ scrie hot[r`rea

ispravnicului; ]ndat[ ce condicarul Nicolae Spr`ncenatu, cum

]i zicea lui Ip[tescu, mai ]n urm[ b[rbatul eroinei de la 1848,

scrise hot[r`rea ispravnicului, cuconu Tache se uit[ la mine

]ntreb`ndu-m[:

48

„De la schit e=ti, p[rin\ele?“

„Sunt de la Poiana-M[rului, am o jalb[.“

+i m[ apropiai de mescioara cu lum`n[rile =i-i pusei plicul

domnesc ]n poal[, cu pecetea ]n sus, potrivind s[ nu o

z[reasc[ condicarul. Ispravnicul, ]ndat[ ce v[zu pecetea, o =i

recunoscu, dar ]mi zise:

„Ha, este de la p[rintele egumen!“

+i dete ordin condicarului =i stegarului care m[ b[gase ]n

cas[ s[ ne lase singuri.

Despecetlui plicul cu grab[, ]l citi =i v[zui c[ i se ]nveseli

obrazul =i-mi zise:

„Vezi, numai a=a dac[ nu s-or st`rpi m`nc[toriile =i

angaralele, s[ se ]nve\e minte ciocoii; p`n[ n-o b[ga c`\iva ]n

ocna p[r[sit[, ei tot cred c[ vod[ glume=te. Clucerul Alecu nu

este acum ]n ora=, s-a dus dup[ lude ]n plasa Tohani, dar

trebuie s[ vie ast[-sear[; du-te de te odihne=te, c[ te chem eu

la vreme.“

B[tu ]n palme =i porunci feciorului s[-mi a=tearn[ ]n odaia

copiilor; m-am dus de m-am culcat ]n odaia d-voastre. Sunt d-

atunci 55 ani, cucoane Iancule! D-abia m[ furase somnul,

c`nd auzii tr[snete =i pleosnete =i doi surugii b[t[io=i care

urlau de \i se p[rea c[ c`nt[; peste un minut auzii =i glasul lui

cuconu Tache:

„Ai, scoal[, c-a venit cluceru.“

49

Pornir[m am`ndoi pe jos spre casa clucerului, la care, ]n

urma noastr[, ceau=ul de slujitori ]n=iruia oameni de jur

]mprejur; c`nd ajunser[m ]n pridvor, cuconu Tache intr[ ]n

cas[ zic`ndu-mi:

„A=teapt[ aci p`n[ te-oi chema eu, =i atunci s[ intri ]n

odaie cu doi stegari.“

Din pridvor se vedea pe fereastr[ foarte bine ]n odaia

clucerului, luminat[ cu trei p[rechi de lum`n[ri; o gr[mad[

de mosafiri se =i a=ezaser[ la ghiordum cu cluceru ]n mijloc

r[sturnat pe sofa. C`nd intr[ cuconu Tache, se scular[ to\i ]n

sus, dar dumnealui lu[ pe cluceru de m`n[ =i-l trase ]n odaia

d-al[turi; dup[ vro cinci minute auzii c[ m[ cheam[, m[ luai

]ndat[ dup[ glas =i intrai ]n iatacul boierului. Cluceru \inea

porunca domneasc[ ]n m`n[, =i din\ii ]i cl[n\[neau ]n gur[.

Cum intrai, cuconul Tache ]mi zise: „}ndepline=te porunca lui

vod[.“

Atunci luai fiarele din m`na stegarului, m[ plecai =i le

pusei clucerului de picioare; ]n cinci minute eram pe drum cu

dou[ c[rucioare de po=t[, ]ntr-una eu cu ispravnicul ]n fiare,

=i ]n cealalt[ doi arn[u\i cu pistoalele ]nc[rcate, c[rora li se

dedase porunca s[ dea s[-l omoare dac[ o c[uta cumva s[

scape.

C`nd ie=eam din Foc=ani, r[s[rea luna; nici gur[ de

surugiu, nici plesnitur[ de bici, dar c[rucioarele mele fugeau

50

ca n[luca cu umbra dup[ ele =i seara, c`nd b[tea

meterhaneaua, m[ dam jos din c[rucioar[ =i intram cu

ispravnicul meu ]n odaia lui M[ciuc[, unde am a=teptat p`n[

s-a sculat vod[ de la mas[, p`n[ s-au culcat beizadelele, s-a

osteniat lumea din curte =i au ie=it una dup[ alta cale=tile cu

masalale a sp[tarului, a aghii =i a ispravnicului de curte;

atunci intr[ r[posatul M[ciuc[ =i-mi zise: „’Ai sus“.

C`nd am intrat ]n odaia lui vod[, M[ciuc[ ]nainte, dup[ el

cluceru cu fiarele de picioare =i eu dup[ d`nsul, vod[, care

sta r[sturnat pe sofa cu m`inile ]ncruci=ate sub cap =i cu

picioarele unul peste altul gr[m[dit, se scul[ drept ]n picioare

=i, adres`ndu-se r[stit =i nec[jit c[tre cluceru:

„Nu \i-e ru=ine, slug[ necredincioas[ =i boier z[ca=!“

+i, ]ntorc`ndu-se c[tre mine, ]mi zise:

„Te fac divictar.“

M[ciuc[ ]mi f[cu semn s[ ies =i c`nd trecui pe l`ng[

d`nsul ]mi zise ]ncet:

„Trimite-mi sus patru ciohodari.“

Ce s-o mai fi petrecut dup[ aceea nu =tiu, dar dup[ ce m-

am culcat, pare c[ auzeam prin somn un glas care se v[ita

strig`nd: „Iart[-m[, M[ria-ta! Cine o mai face ca mine ca

mine s[ pa\[.“

51

A doua zi p`n[ ]n ziu[, clucerul era pornit surghiun la

Snagov, cu c[ma=a pecetluit[ pe el, =i a r[mas acolo p`n[ la

venirea muscalilor.

C`nd eram pe la 1829 la Craiova, l-am v[zut de g`t cu

generalul Roth, juca c[r\i cu miile de galbeni, c[ci era peste

proviant.

Ion Ghica

52

III DIN VREMEA LUI CARAGEA

Bucureşti, noiembrie 1879

Amice, Mazilia lui Ipsilant =i a lui Moruz, unul din domnia

Valahiei =i celalalt din scaunul Moldovii, ]nainte de

]mplinirea celor =apte ani stipula\i ]n tractatul de la Kuciuc-

Kainargi, ad[og`ndu-se la alte pricini de g[lceav[ ce

]mp[ratul Alexandru c[uta sultanului, a adus r[zboiul de la

1806; =i dup[ =ase ani de lupt[ cr`ncen[, ]n care victoriile se

precump[neau, puterile Europei, c[=un`nd asupra Por\ii, au

silit-o s[ ]ncheie pace numai =i numai ca s[ lase Muscalului

m`inile slobode ]n lupta cu Napoleon. Dup[ zic[toarea

rom`neasc[ „Turcul s[ pl[teasc[“, sultanul a dat lui

Alexandru Basarabia =i un bun h`rt[u ]n Asia pe malul M[rii

Negre, =i astfel a f[cut Englezului pe plac, iar dup[ ]ncheierea

p[cii de Bucure=ti contele Metternich, profit`nd de

]ncurc[tura ]n care se g[sea Rusia pe malurile Moscovei, a

]mpins la domnia |[rii Rom`ne=ti pe Iancu Caragea, amicul =i

protegiatul cavalerului de Gentz. Dar, cu toat[ st[ruin\a

internun\iului la Constantinopole, sultanul nu a voit s[-i dea

domnia p`n[ ce mai ]nt`i nu l-a asigurat Caragea c[-=i va da

demisia dup[ trei ani. Pe de o parte, suzeranul c[ta s[

53

eludeze stipula\iunea de domnie pe =apte ani, =i pe de alta,

voia s[ aib[ pe grec la m`n[.

Dup[ mai multe str[g[neli cu in=aala, cu pechei =i cu

bacalum, pe la sf`r=itul lui octombrie, Caragea a putut ie=i din

Constantinopol, =i ]n ziua de Sf. Spiridon al anului 1812 el =i-

a f[cut intrarea ]n Bucure=ti cu alai domnesc, c[lare pe tabla-

ba=a, ]n sunetele clopotelor, al surlelor =i tobelor. Dup[ ce a

desc[lecat la Sf`ntul Spiridon cel Nou din Podul Beilicului

(ast[zi Calea +erban-Vod[), s-a dus de s-a miruit ]n biserica

Curtea-Veche, dup[ obicei.

Sosirea acestui domn ]n Bucure=ti a fost semnalul a mari

calamit[\i pentru \ar[! Chiar ]n noaptea instal[rii sale, palatul

domnesc de la Mihai-Vod[ din Dealul Spirei a ars p`n[ ]n

temelie =i Curtea domneasc[ a devenit Curtea ars[ p`n[ ]n

ziua de ast[zi; iar a doua zi, la 13 decembre, s-a ivit ciuma

]ntre oamenii cur\ii veni\i cu vod[ de la |arigrad.

A fost ]n multe r`nduri cium[ ]n \ar[, dar analele Rom`niei

nu pomenesc de o boal[ mai grozav[ dec`t ciuma lui

Caragea! Niciodat[ acest flagel n-a f[cut at`tea victime! Am

murit p`n[ la 300 de oameni pe zi =i se crede c[ num[rul

mor\ilor ]n toat[ \ara a fost mai mare de 90 000. Contagiunea

era a=a de primejdioas[, ]nc`t cel mai mic contact cu o cas[

molipsit[ ducea moartea ]ntr-o familie ]ntreag[, =i violen\a era

a=a de mare, ]nc`t un om lovit de cium[ era un om mort.

54

Spaima intrase ]n toate inimile =i f[cuse s[ dispar[ orice

sim\em`nt de iubire =i de devotament. Muma ]=i p[r[sea

copiii =i b[rbatul so\ia pe m`inile cioclilor, ni=te oameni f[r[

cuget =i f[r[ fric[ de Dumnezeu. To\i be\ivii, to\i destr[ma\ii

]=i at`rnau un =ervet ro=u de g`t, se urcau ]ntr-un car cu boi =i

porneau pe ho\ie din cas[ ]n cas[, din curte ]n curte. Ei se

introduceau ziua =i noaptea prin locuin\ele oamenilor =i

puneau m`na pe ce g[seau, luau bani, argint[rii, ceasornice,

scule, =aluri etc., f[r[ ca nimeni s[ ]ndr[zneasc[ a li se

]mpotrivi. Fugea lumea de d`n=ii ca de moarte, c[ci ei luau

pe bolnavi sau pe mor\i ]n spinare, ]i tr`nteau ]n car, claie

peste gr[mad[, =i porneau cu carul plin spre Dude=ti sau spre

Cioplea, unde erau ordiile ciuma\ilor. Se ]ncre\ea carnea pe

trup auzindu-se groz[viile =i cruzimile f[cute de ace=ti t`lhari

bie\ilor cre=tini c[zu\i ]n ghearele lor.

Rareori bolnavul ajungea cu via\[ la c`mpul ciuma\ilor.

De multe ori o m[ciuc[ peste cap f[cea ]ntr-o clip[ ceea ce

era s[ fac[ boala ]n dou[-trei zile!... +i poate c[ acei uci=i

astfel erau mai pu\in de pl`ns, c[ci mai mult erau de jale acei

arunca\i vii ]n c`mp, f[r[ a=ternut, =i f[r[ acoper[m`nt, pe

p[m`nt ud =i ]nghe\at. Cale de jum[tate de ceas se auzeau

\ipetele =i vaietele nenoroci\ilor din c`mpul Dude=tilor!...

}n urma mai multor scene oribile, neomenoase =i bestiale,

petrecute la ordie, unde unul din ace=ti mizerabili fusese rupt

55

cu din\ii de un t`n[r care ap[ra cinstea so\iei sale, lovit[ de

cium[ chiar ]n ziua nun\ii, =i ]n urma revoltei ciuma\ilor, care

au s[rit cu parul =i au omor`t zece ciocli, autoritatea ]n sf`r=it

a luat m[sur[ de a organiza un fel de serviciu sanitar. Ea

]nfiin\ase c`\iva v[t[=ei ]ns[rcina\i de a ]ntov[r[=i pe ciocli

din cas[ ]n cas[, =i ace=tia strigau de la poart[: „S[n[to=i

copii?“ Unul din ei, ]ntr-un raport c[tre =eful s[u, zicea:

„Azi am adunat 15 mor\i, dar n-am putut ]ngropa dec`t

14, fiindc[ unul a fugit =i nu l-am putut prinde.“

Deasupra ora=ului se ridica un fum galben =i acru, fumul

b[ligarului care ardea ]n cur\ile boiere=ti, =i ora=ul r[suna de

urletul jalnic al c`inilor r[ma=i f[r[ st[p`n.

La fiecare poart[ era c`te o =andrama, un fel de gheret[, ]n

care se ad[postea c`te un servitor pus acolo pazarghidan

(comisionar pentru t`rguielile de p`ine, de carne =i de

zarzavaturi). Nimic nu intra ]n curte dec`t dup[ ce se purifica

la fum =i trecea prin h[rd[ul cu ap[ sau prin strachina cu o\et.

Cioclii, c`nd treceau pe l`ng[ o cas[ bogat[, nu lipseau

de-a arunca zdren\e rupte de la ciuma\i, ca s[ r[sp`ndeasc[

contagiunea. Ei nu se temeau de molipsirea boalei, c[ci mai

to\i erau dintre acei care z[cuser[ de c`te dou[-trei ori de

acea grozav[ epidemie. Ciuma, ca toate boalele mortale =i

lipicioase, ca v[rsatul, ca tifosul, ca lungoarea neagr[, foarte

56

periculoas[ ]nt`ia oar[, devine pu\in violent[ la acei care au

mai fost lovi\i de ea.

Jafurile =i t`lh[riile oamenilor, direct sau indirect prepu=i

la serviciul ciuma\ilor, au fost nepomenite. Multe averi =i case

mari s-au ridicat ]n Bucure=ti dup[ ciuma lui Caragea din

sculele =i banii bie\ilor bolnavi.

Dup[ un an, cam pe la decembre, boala a ]nceput a se

domoli =i lumea s-a readunat ]ncetul cu ]ncetul ]n ora=. Acei

care se reg[seau, se ]mbr[\i=au, d[deau o lacrim[ celor

pierdu\i pe c`mpia de la Dude=ti =i porneau cu via\a ]nainte,

uit`nd suferin\ele =i ]nseta\i de pl[ceri.

Totdeaunta dup[ o epidemie, ca =i dup[ un r[zboi,

omenirea caut[ a-=i rec[p[ta nivelul; ]n aparen\[ via\a devine

mai lesne, averile fl[c[ilor =i zestrele fetelor sporesc prin

mo=teniri =i prin moartea fra\ilor =i a surorilor cu care ar fi

avut s[ ]mpart[ averea p[rinteasc[, dac[ ar fi tr[it ei. C`nd

este o mortalitate mare, poporul zice c[ se ieftine=te p`inea, =i

aceast[ credin\[ avea pe atunci oarecare temei, c[ci \ara fiind

pe atunci lipsit[ de esport, gr`ul nu avea alt[ c[utare dec`t

pentru consuma\ia interioar[. +i ]n asemenea ]mprejur[ri

c[s[toriile trebuiau s[ devie numeroase, cu at`t mai mult

numeroase cu c`t r[ul a s[cerat mai multe fiin\e. Deci, ]ndat[

dup[ ]ncetarea boalei, lumea s-a pornit pe nun\i.

57

Pe atunci nunta nu vrea s[ zic[ un petec de h`rtie velin[,

tip[rit[ frumos la Socec sau la Weiss din partea d-lui X sau a

d-nei Z, anun\`nd celebrarea cununiilor fiului sau fiicei lor ]n

ziua cutare, la biserica S[rindar sau la Domni\a B[la=a, =-

apoi... pe u=[ afar[! Pe atunci nunta era dandana mare!

Mai ]nt`i pe\itorii =i col[cerii cu aldama=; dup[ ei logodn[

cu arhiereu, cu diaconi, cu preo\i, cu c`nt[re\i, cu l[utari =i

cu ziafet toat[ noaptea p`n[ la luceaf[rul de zi. Cu c`teva

zile ]nainte de nunt[, dac[ mirele =i mireasa erau de neam de

boier, se f[cea cherofilima (s[rutare de m`n[) la curte, unde

tinerii cu toate rudele lor erau du=i cu alai spre a s[ruta m`na

lui vod[ =i a doamnei, cer`ndu-le binecuv`ntarea.

C`nd se apropia ziua nun\ii, mahalaua se ]mpodobea cu

brazi de la casa ginerelui p`n[ la casa miresei. }n ajunul

nun\ii, cam dup[ amiazi, porneau c[l\unuresele, tot cucoane

alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui, ]n tr[suri

]nh[mate cu arm[sari de pre\. }nt`ia c[l\un[reas[ intra la

mireas[ purt`nd o c[\ie de argint cu flori suflate ]n aur, din

care ie=ea fum de udagaci =i de curse; ea mai purta =i o

stropitoare din care arunca ap[ de trandafir, semnul

cur[\eniei, =i ura miresei s[ fie totdauna sp[lat[ =i parfumat[.

O a doua c[l\un[reas[ ducea pe tava de argint florile cu care

se ]mpodobeau cununiile. A treia c[l\un[reas[ aducea o tav[

cu peteal[, semnul bog[\iei. Veneau ]n urm[ celelalte

58

c[l\un[rese cu zece-dou[sprezece tave ]nc[rcate cu tot felul

de daruri: =aluri, giuvaere, stofe scumpe, bani, cofeturi etc.

Mul\ime de fete ]ncunjurau pe mireas[, =i l[utarii ziceau din

vioare =i din gur[ c`ntecul vechi:

Ast[zi cu fetele

M`ine cu nevestele...

Dup[ ce fetele deschideau boccelele =i admirau darurile,

ele t[b[rau pe tavele cu peteal[ =i pe flori; unele ]mpleteau

cununiile: cruce ]ntreag[ pentru ginere =i cruce jum[tate

pentru mireas[. Celelalte desf[=urau jurubi\ele de peteal[, le

dep[nau =i f[ceau urzeal[ lung[ de trei co\i, podoaba miresei,

un r`u de aur ]n care se putea ascunde copila logodit[ din

cap p`n[-n picioare. Din vreme ]n vreme, fetele tr[geau cu

coada ochiului =i aruncau flori sau noduri de peteal[ ]n partea

fl[c[ilor; ace=tia le ridicau =i le aninau de fermenele; pe c`nd

fetele, ca unele ce ]mp[r\eau, ]=i f[ceau =i ele parte,

ag[\`ndu-=i la piept, ]n dreptul inimii, snopuri de peteal[.

Dup[ clac[ se puneau cu to\ii la jocuri: de-a inelu=-

]nv`rtegu=, de-a baba mija, de-a gaia, de-a c`rpa, =i acestea

se ]ncheiau printr-o hor[ mare. Astfel, mireasa ]=i lua ziua

bun[ de la fete =i surate; iar b[tr`nii =i babele, b[rba\ii =i

nevestele petreceau toat[ noaptea pe ziafet, pe bere =i pe

m`ncare, ]n sunetul necurmat al l[utarilor.

59

Dar a doua zi mai cu seam[ era ce era! Nunta ]ncepea

chiar din zori; nunta=ii nu mai osteneau ]ntruna de la casa

ginerelui la casa miresei. Cununia se celebra la amiazi la

biserica enoriei, de unde apoi mireasa nu se mai ]ntorcea la

c[minul p[rintesc. Ea, ]mpreun[ cu mirele, se punea ]n

tr[sur[ cu cei care purtau gevrele, =i luau la tr[sur[

lum`n[rile aprinse, ]nfipte ]ntr-o p`ine. Iar dac[ cununia era a

se face acas[ la ginere, una din rudele cele mai de aproape

ale acestuia, mama, sora sau m[tu=a, pleca de lua pe mireas[

=i o aducea acas[ la mirele ei, cu a=ternut, cu zestre cu tot.

Tr[sura era ]ncunjurat[ de to\i fl[c[ii, rude =i amici ai

ginerelui, care ]ncurau caii lor, aduc`nd =tire c[ sose=te

mireasa.

Momentul desp[r\eniei de p[rin\i era solemn pentru

mireas[, ]ns[ ea, c`nd p[=ea pragul casei p[rinte=ti, trebuia s[

trag[ din picior, pentru ca s[ se m[rite =i celelalte fete.

Obiceiul cerea ca s[ o podideasc[ pl`nsul ]n acel moment, =i

l[utarii c`ntau:

Taci, mireas[, nu mai pl`nge,

C[ci la m[-ta mi te-i duce

C`nd a face plopul pere

+i r[chita vi=inele... etc.

60

Dup[ cununie, mas[ mare cu zaharicale de la becerul

Manolachi =i cu cofeturi de la vestitul Pascu; cu vin de

Dr[g[=ani, cu pelin de Dealu-Mare =i cu vutc[ de vanilie =i

de curs[. L[utari =i hor[ toat[ noaptea, iar ]n ziu[ se trimiteau

nunii, socrii =i nunta=ii pe la casele lor, cu l[utari.

Acest chef, la cei de jos, \inea trei zile, iar la boieri \inea

=apte zile =i =apte nop\i, dup[ legea domnilor =i a ]mp[ra\ilor.

O nunt[ se ispr[vea =i zece ]ncepeau, ]nc`t Bucure=tii ]ntr-o

s[rb[toare o duceau. Doliul se schimbase ]n veselie!

Via\a aceasta ]i pria lui Caragea, c[ci popor =i boieri,

cufunda\i ]n ziafeturi, nu b[gau ]n seam[ jafurile domne=ti; =-

apoi caftanele dup[ care alergau ]nsur[\eii ]l ajutau mult la

sporirea pungii. }mbulzeala la ranguri era at`t de mare, c[ se

umpluse din scoar\[ ]n scoar\[ condica pitacului domnesc =i

se spune c[, ]n ziua fugii lui Caragea, postelnicul de-abia a

prididit s[ citeasc[ numele celor din protipendad[ =i c`teva

din starea a doua. Chemat de vod[ ca s[ plece, el a tr`ntit

pitacul jos, strig`nd cu glas tare: „Iar voi ceilal\i, pitari =i

serdari!“

Caragea se urcase ]n tr[sur[, zic`nd c[ merge s[ se

primble la B[neasa, dar acolo ]l a=teptau tr[surile ]nh[mate

care l-au dus la Bra=ov, chiar ]n ziua c`nd sosea ]n Bucure=ti

capugiul ce venea s[-i taie capul, fiindc[ =ezuse pe scaunul

61

domniei =ase ani ]n loc de trei, precum se legase c[tre

sultanul.

Venit domn pe pu\ini ani, Caragea c[uta s[ adune c`t mai

cur`nd o avere cu care s[ poat[ tr[i m[re\ ]n str[in[tate. Prin

urmare, el a l[sat un mare nume ]n felul jafurilor. Se zicea ]n

\ar[ p`n[ mai deun[zi c[ se fur[ ca ]n vremea lui Caragea.

}n domnia lui, toate slujbele =i caftanele se dau pe parale.

El a suit birurile ]ntr-un mod nepomenit, de la 1.500.000 lei

(115.385 galbeni) la suma de 3.700.000 lei (248.848 galbeni),

afar[ de ocne =i de v[mi, pe care le vindea cu pre\ de zece ori

mai mare dec`t ]nainte, l[s`nd pe taxidari s[ rup[ c`t puteau;

apoi pecetluituri, mazilii, neamuri =i c`te =i mai c`te!...

C`nd i se p[rea c[ punga nu se umplea destul de repede,

avea =i alte coarde la arc. Scotea pe aga ]n t`rg cu c`ntarul =i

cu falanga; acesta prindea cu ocaua mic[ pe vreun brutar, pe

vreun c`rciumar, pe vreun m[celar, ]i tr`ntea c`te o sut[ de

nuiele la t[lpi sau ]l \intuia de ureche ]n mijlocul pie\ei. Vod[

era sigur c[ isnaful avea s[ alerge de la unul la altul ca s[ fac[

curama, iar pedeapsa ]nceta ]ndat[ ce starostele venea la

curte cu un porcoi de mahmudele. Un alt =urup ce g[sise

f`nt`nii de aur era porunca stra=nic[ din vreme ]n vreme ca

to\i negustorii s[ se r[fuiasc[ ]ntre d`n=ii, ca s[ nu fie datori

unii altora. Pe atunci se lua zeciuial[ de la ]mplinirile de bani.

Bie\ii oameni, speria\i de ruina ce ar fi urmat unei asemenea

62

r[fuieli pripite, se adunau, f[ceau cisl[, =i astfel mai

dob`ndeau o am`nare, c[ci suma cislei curgea ]n punga

domneasc[.

Caragea avea mult[ imagina\ie ]n asemenea materie, dar =i

g[sise c`\iva oameni zdraveni care ]l ajutau la des[v`r=irea

tertipurilor lui. Vorba mergea ]n \ar[ c[:

Belu bele=te,

Golescu gole=te,

Manu jupuie=te!

Dup[ =ase ani de domnie, el a dus cu d`nsul la Pisa o

avere de milioane, cu care a tr[it ]n bel=ug =i a ajutat Eteria =i

revolu\ia greceasc[. Era violent =i ]nfior[tor! Un poet

lingu=itor ]i adres[ o od[ ]n care ]l f[cea s[ zic[ ]n limba

greceasc[:

Εχω σ⟩ α τοποζι σ÷ σοτνϕ μιπρ÷ δομοζι

Un boier, pe care-l dojenea pentru ni=te ho\ii, din care nu-

i d[duse o parte ]ndestul[toare, ]i r[spunse:

λ÷πτω λ÷πτειζ λπτει

iar Caragea, ]n loc de a-l pedepsi pentru at`ta ]ndr[zneal[,

l-a ]mbr[cat ]n caftan de boier cu barb[.

63

Acest domn ]ns[ era ne]mp[cat cu boierii care, nevoind a

fi instrumentele hr[pirii lui, ]i f[ceau vreo ]mpotrivire sau

chiar vreo simpl[ observa\ie. Astfel, pe banul Constantin

Filipescu l-a \inut doi ani la mo=ie, la Bucov, cu paz[ de

arn[u\i; pe banul Grigorie Ghica l-a \inut doi ani ]nchis ]n

cas[, oprit de a vedea fa\[ de om; pe vornicul Constantin

B[l[ceanu, de care se temea fiindc[ acesta avea rela\iuni de

familie la Viena, l-a trimis surghiun la Castoria.

Lui Caragea ]i pl[ceau femeile. }ntr-aceast[ privin\[,

purtarea lui =i a fiului s[u, beizadea Costachi, era un scandal

de toate zilele. C`nd punea ochiul pe c`te o nevast[, trimitea

pe b[rbatul ei ]ntr-o slujb[ dep[rtat[, la trebuin\[ ]l =i

surghiunea, =i atunci lua cu d`nsul c`\iva arn[u\i =i se

introducea la femeia pacientului cu voie, f[r[ voie.

Beizadea Costachi, t`n[r frumos, nu avea alt[ ocupa\ie

dec`t a c[ta s[ scoat[ din fire pe cucoanele cele tinere =i

pl[cute. El se ]nh[itase cu c`\iva feciori de boieri =i b[teau

mahalalele ziua =i noaptea. Odat[, fiind urm[rit de b[rbatul

uneia din conchistele sale, cu care se primbla ]n tr[sur[, =i

v[z`ndu-se str`mtorat de aproape, scoate pistolul =i trage s[

]mpu=te pe so\ul tr[dat; glon\ul ]ns[ nimere=te ]n unul din caii

lui, calul cade din ham =i beizadeaua scap[ cu chica topor. A

doua zi femeia adulter[ era izgonit[ de sub strea=ina

conjugal[ =i l[utarii improvizar[ c`ntecul:

64

C... ai fost, c... s[ fii,

La mine s[ nu mai vii!

Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant =i nu

fiecine ]ndr[znea a face curte. C`nd un t`n[r punea g`nd r[u

pe o fat[, el putea s[ dea cu ochii de tat[l sau de fratele ei, =i

atunci, nici una, nici dou[, popa ]i =i c`nta Isaiia d[n\uie=te,

=i c[s[toria, de=i silit[, era valabil[. Dac[ bietul t`n[r avea a

face cu o muiere m[ritat[, treaba devenea mai serioas[,

pentru c[ r[splata depindea mult de breasla la care apar\inea

b[rbatul ultragiat. M[celarii luaser[ obiceiul s[ umfle pe

galan\i cu \eava, ca pe berbeci, =i-i trimitea acas[ ]n c[ru\[.

Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de te=ghea. Un

b[can ce g[sise pe un cucona= sub scar[, la nevasta lui, dup[

ce l-a despuiat ]n pielea goal[, l-a uns cu c[tran din cre=tet

p`n[ ]n t[lpi, i-a pus o pereche de coarne pe cap, l-a legat

r[stignit de m`ini pe un drug, i-a legat un c[lu= ]n gur[ =i l-a

luat ]n =fichiul biciului pe pod, de fugea lumea de d`nsul ca

de Ucig[-l toaca, ]nc`t nici chiar slugile lui nu au voit s[-l

primeasc[ ]n cas[. A doua zi l-a g[sit vizitiul ascuns ]n ieslele

din grajd. Pe un alt cucona= b[rbatul l-a uns cu miere pe piele

=i l-a l[sat o zi ]ntreag[ prad[ mu=telor =i viespilor.

Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp!...

Femeile erau ]ncunjurate de toate precau\iunile profilactice;

ferestrele aveau z[brele ca pu=c[riile; por\ile se deschideau

65

greu, c[ci erau ]narmate cu broa=te tari; iar c`nd o nevast[ se

ducea la o rud[, la o prieten[ sau la baie, ea era ]ntov[r[=it[

de dou[-trei jup`nese b[tr`ne =i credincioase. Fetele erau

\inute =i mai aspru; de-abia aveau voie s[ ias[ ]n gr[din[, =i

gr[dina era ]ncunjurat[ cu zid nalt sau cu uluci de sc`nduri

de stejar. Nici m[car pe\itorii nu le vedeau p`n[ nu se

ispr[vea vorba de c[s[torie, ]nc`t ginerele nu era totdeauna

sigur c[ a v[zut bine fa\a logodnicei sale.

O fat[ de boier mare, ]ntoars[ dintr-un clauster de la

Viena, unde fusese crescut[ =i unde dob`ndise un talent

muzical extraordinar pe clavir, a adus cu d`nsa ]n casa

b[rbatului s[u pre\iosul instrument. }ntr-o sear[, boierul,

z[rind c`\iva in=i care se pitulaser[ l`ng[ uluci ca s[ asculte

frumoasele melodii ale junei diletante, s-a zb`rlit de gelozie,

=i c`nd a doua zi t`n[ra femeie s-a trezit, nenorocita!... a g[sit

clavirul spart cu toporul ]n mii de buc[\i. M`hnirea ei a fost

at`t de mare, ]nc`t peste c`teva s[pt[m`ni o duse la groap[.

Ea l[sase cu limb[ de moarte s[-i fac[ co=tiugul din

sc`ndurile clavirului, dar popa s-a ]mpotrivit, zic`nd c[ fusese

vasul Necuratului.

Arta era lucru necunoscut. }n tot Bucure=tiul nu se aflau

dec`t un singur piano =i o harp[. Muzica apar\inea l[utarilor

=i c`nt[re\ilor de la biseric[. Persoan[ cu inspira\ii artistice

era numai domni\a Ralu, fata cea mai mic[ a lui Caragea,

66

natur[ aleas[, posed`nd gustul frumosului ]n cel mai mare

grad, admiratoare a muzicii lui Mozart =i a lui Beethoven,

hr[nit[ cu scrierile lui Schiller =i Goethe. Ea g[sise ]n c`\iva

tineri greci, rude =i amici din =coala greceasc[ de la

M[gureanu, studen\i admiratori ai tragediilor lui Euripide =i

Sofocle, un element pentru a pune ]n scen[ c`teva piese de

teatru. Cu ni\ic[ p`nz[ croit[ =i cu h`rtie poleit[, domni\a

organizase ]n apartamentele sale o mic[ scen[ pe care se juca

]n limba elen[ Oreste, Moartea fiilor lui Brutus =i c`teva idile,

ca Dafnis =i Chloe.

Mai t`rziu a zidit un teatru la „Ci=meaua Ro=ie“, ]n col\ul

stradei Victoriei =i a F`nt`nei, pe locul unde se vede ast[zi un

felinar ascuns dup[ o perdea de fier; un teatru ]n toat[ forma,

cu parter, cu stale, cu scen[ =i cu mai multe r`nduri de loje.

Ruinele acelui edificiu, ars la 1825, se mai vedeau p`n[ la

1840, c`nd s-au mistuit ]n zidurile lui Ioan Car[tasul.

Domni\a Ralu visa ridicarea teatrului grecesc. Pentru acest

scop ea a trimis pe Aristia la Paris, ca s[ studieze pe vestitul

Talma. Ea a =i adus de la Viena o trup[ de arti=ti nem\i care

reprezentau opere =i drame. Din acea trup[ f[cea parte vestita

Dilly, c`nt[rea\[ =i tragedian[ de un mare merit, ce venise la

Bucure=ti numai pentru o iarn[. Iar ]ndr[gindu-se de unul

dintre tinerii no=tri boieri, a r[mas ]n capitala noastr[ p`n[

c`nd a murit, d`nd na=tere unuia din b[tr`nii no=tri generali.

67

Av`ntul dat de domni\a Ralu artei dramatice a ]ncetat cu

fuga lui Caragea, dar mai ]n urm[ a g[sit o slab[ imit[toare ]n

Smaranda Ghica din Gorgan, ]n casa c[reia, dup[ zaver[,

Aristia intrase ca institutor de copii. Acolo Iancu V[c[rescu a

c[utat s[ puie limba rom`neasc[ pe scen[; a ]ncercat s[ joace

pe Britanicus =i pe Zg`rcitul lui Moliere, dar surghiunele,

r[zboiul, muscalii =i c`te =i mai c`te calamit[\i au am`nat

lucrul p`n[ la 1833, c`nd C`mpineanu a ]nfiin\at Societatea

filarmonic[.

Tulbur[rile de pemprejurul \[rii, precum r[scularea lui

Caragheorghe =i a lui Pasvantoglu, incursiunile c[rjaliilor,

Eteria greceasc[ =i revolu\ia de la 1821 f[cuser[ s[ zb`rn[ie

]n tinerii rom`ni coarda vitejiei. Lor ]ncepu s[ le plac[

armele, v`n[toarea =i c[l[ria; feciorii de boieri luar[ un fel de

aer de cabadai, termen adoptat de d`n=ii =i care avea

semnificarea de voinici.

}n timpul lui Grigorie-vod[ Ghica, pe la 1823-1824,

cucona=ii nu l[sau s[ le scape nici un prilej de a se ]mbr[ca

cu poturi, cu mintean =i cu cepchen; a se lega la cap cu

tarabolus =i a-=i ]nc[rca sileahul de la br`u cu pistoale =i cu

iatagan, precum =i a-=i at`rna pala de g`t. Pentru cel mai mic

lucru ei se serveau cu armele, ]nc`t, din pacinici ce erau mai

]nainte, deveniser[ ar\[ga=i =i tulbur[tori. }ntre to\i se

deosebeau mai cu seam[ Iancu, feciorul lui beizadea

68

Costachi Caragea =i al Rali\ei Moruzoaiei, fra\ii B[rc[ne=ti,

B[rbucic[, nepot de fat[ al banului Barbu V[c[rescu, =i c`\iva

al\ii care se \ineau de =treng[rii =i ajunseser[ a fi spaima

mahalalelor. Ei petreceau ziua ]n Ci=megiu cu l[utari pe iarb[

verde =i, cum r[s[rea luna, plecau cu ghitare =i cu flaute la

serenade pe sub ferestrele fetelor =i ale nevestelor frumoase.

P`n[-n ziu[ vuiau mahalalele de c`ntece, de g`lcevi, de b[t[i

=i de l[tr[ri de c`ini.

}ntr-o noapte t`n[rul Palama, vroind s[ goneasc[ pe

donjuanul B[rbucic[ Catargiu de la ferestrele logodnicei lui,

s-a pomenit cu un cu\it ]n p`ntece. Nenorocitul, sc[ldat ]n

s`nge, a putut de-abia profera numele acelui care-l lovise; =i

muma lui, ]n desperare, a alergat la palat =i a sculat pe vod[

cu \ipetele sale. Grigorie Ghica porne=te pe ba=-ciohodar

M[ciuc[, care =i aduce la curte pe B[rbucic[, ]l tr`nte=te la

p[m`nt =i din porunca domneasc[ ]i trage o falang[, apoi ]I

trimite surghiun la m[n[stire. De acolo bietul don juan p[\it a

pornit la Paris cu g`nd s[ studieze pictura, art[ pentru care

credea c[ are o mare voca\iune.

Anarhia domnea ]n toate, =i lesnirea de a da cu pistolul ]n

oameni devenise la mod[, astfel c[ ucisul fiind totdeauna

presupus c[ s-ar fi ]mpu=cat la v`n[toare, uciga=ul r[m`nea

nepedepsit.

69

}n una din petrecerile la care luau parte mai mul\i tineri,

pe c`nd se ]ntorceau ]n Bucure=ti, ]ntr-o c[ru\[ cu patru cai se

g[seau trei tineri: Iancu Caragea, Dimitrachi B[rc[nescu =i

Iancu Cre\ulescu, poreclit Ursu mai t`rziu, pentru c[ o

ursoaic[ ]i dezmierdase obrazul cu labele ei. Cei doi dint`i,

lu`ndu-se la ceart[, trag cu pistoalele unul ]ntr-altul, =i c[ru\a

intr[ ]n curtea Moruzoaiei duc`nd pe fiul =i pe nepotul ei

]neca\i ]n s`nge. Peste trei zile, dou[ dricuri se urmau unul pe

altul, duc`nd la loca=ul cel vecinic pe doi din tinerii cei mai

elegan\i =i mai frumo=i ai Bucure=tilor.

Stranie epoc[!... Numai venirea muscalilor la 1828 a pus

cap[t acestei vie\i zv[p[iate a tinerilor cucona=i, lu`ndu-i ca

comisari (mehmendari) pe l`ng[ generalii ru=i, pentru

]nlesnirea aprovizion[rii o=tirilor cu proviant =i cu care. La

1831 cei mai mul\i au ]ncins sabia, scriindu-se ]n mili\ia

na\ional[.

Ion Ghica

70

IV +COALA ACUM 50 DE ANI

Bucureşti, fevruarie 1880

Iubite amice, Pe c`nd ]n =coala de la M[gureanu vesti\ii elini=ti Lambru,

Comita, Vardalah =i Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor

greci =i feciorilor no=tri de boier Memorabiile lui Socrate,

Fedon =i Metafizica lui Aristot; pe c`nd banul Br`ncoveanu

discuta cu puristul Duca ]n limba lui Tuchidid Apoftegmele

lui Hipocrat =i Ariometria lui Arhimed =i se munceau s[

izgoneasc[ din limba greac[ toate cuvintele c`te nu erau

curat atice, precum unii din ]nv[\a\ii no=tri caut[ s[ cure\e

limba rom`n[ de tot ce nu se termin[ ]n ciune, la biseric[ la

Udricani, la Sf`ntul Gheorghe =i la Col\ea se auzea glasul

ascu\it al c`torva copii care strigau ]n g[l[gie pe:

on, mislete, ucu: omu

pocoi, on, mislete, ucu: pomu.

B[ie\ii mai ]nainta\i la ]nv[\[tur[, c`nd voiau s[-=i zic[

ceva care s[ nu fie ]n\eles de profani, comunicau ]ntre d`n=ii

astfel:

az, iot[, lude, az, pocoi, r`\[, ucu, na=, est,

=i cellalt ]i r[spundea:

na=, est, az, tferdo est, pocoi, on, pocoi, az.

71

Cei de la bucoavn[ r`vneau la d`n=ii cum vorbeau

p[s[re=te.

Dasc[lul Chiosea, b[tr`n cu antereu de calemcheriu, la

cap cu cauc de taclit v[rgat cu cear=af alb, se primbla pe

dinaintea b[ie\ilor ]narmat c-o varg[ lung[, arz`nd c`nd pe

unul, c`nd pe altul, dup[ cum i se p[rea; se oprea dinaintea

fiec[ruia, la unii le asculta lec\ia, la al\ii le mai ad[oga c`te

un ucu scurt pe ici, pe colea, sau c`te o arunc[tur[, dou[ pe

deasupra, ca s[ fie slova mai ciocoiasc[. Apoi s[ fi dus sf`ntul

pe vreunul s[ nu-=i =tie lec\ia, c[ dac[ nu-l ajungea cu

nuiaua, apoi scotea imineu din picior =i-l azv`rlea dup[

d`nsul cu un:

„Fir-ai al dracului cu tat-to =i cu m[-ta, c[ n-ai ]nv[\at

matima“.

Dasc[lul Chiosea nu era om r[u, dar se nec[jea, pentru

c[-l durea inima c`nd vedea c[ nu se silesc copiii la

]nv[\[tur[. El nu era civilizat ca s[ nu-i pese dac[ elevii ]nva\[

sau nu. Pentru el =coala nu era o chiverniseal[, nu se g`ndea

la: treci zi, treci noapte, apropie-te leaf[. Nu sta cu

ceasornicul deschis pe catedr[ ca nu cumva minutarul s[

treac[ peste semn.

La Chiosea, ca la Chiri\[, ca la Stan, lucrurile mergeau

altfel; via\a lor era cu copiii din =coal[, nu =tia nici =osea, nici

cafe-=antan, nici deput[\ie. Diminea\a buchile, Oftoicu =i

72

Psaltirea, dup[ pr`nz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga,

di care-i ie=ea pe nas cale de o po=t[.

De pe la de-alde Chiosea ie=eau dieci de visterie =i

calemgii; la de-alde el au ]nv[\at s[ scrie rom`ne=te logof[tul

Greceanu, V[c[re=tii, Anton Pan, N[nescu, Paris Momuleanu

etc.

Acei bie\i d[sc[la=i, care au fost depoziteri limbii =i

na\ionalit[\ii noastre, duceau o via\[ zdruncinat[, plin[ de

priva\iuni =i de coate-sparte, f[r[ bene-merenti =i f[r[

recompense na\ionale, f[r[ pensii =i parapensii; pl[ti\i ca vai

de ei cu un codru de p`ine, tr[iau =i mureau necunoscu\i; f[r[

s[ b[nuiasc[ m[car c[ erau patrio\i, ]mpin=i numai de un

instinct bun =i generos, ]=i f[ceau cu sfin\enie datoria, f[r[ s[

aib[ con=tiin\[ de binele ce f[ceau \[rii lor.

Ei se delectau mai mult cu citirea ]nt`mpl[rilor lui

Alexandru Machedon, care s-a b[tut cu furnicile =i cu p[serile

cu ciocu de fier dec`t cu citirea m`niei fiului lui Peleu. Oile,

c`inii =i fluierul p[storului ]ntristat al lui V[c[rescu le erau

mai dragi dec`t Afrodita =i Bacus a lui Anacreon. Se

pomeniser[ de la tat[ =i de la mam[ rom`ni neao=i din mo=i-

str[mosi. Limba =i urechea le spuneau c[ nu erau nici t[tari,

nici greci, nici slavi; purtau noble\a neamului ]n inima =i ]n

spiritul lor, f[r[ s[ se preocupe de arborele genealogic, nici

de f[rtalele de noble\[. Scriau rom`ne=te f[r[ filologie =i f[r[

73

morfologie, f[r[ s[ =tie dac[ sunt etimologi=ti, foneti=ti sau

eclectici; dar scriau cum vorbeau, =i scrisul ]l numeau icoan[,

crez`nd c[ el trebuie s[ fie reproduc\iunea esact[ a vorbei;

puneau c`t mai pu\ine buchii, ba pe unele le mai aruncau =i

pe deasupra ca s[ fac[ economie de timp =i de h`rtie. Unde

s[ le dea lor prin g`nd c[ avem dou[ limbi, una ]n gur[ =i alta

pe h`rtie, =i c[ trebuie s[ vorbim ]ntr-un fel =i s[ scriem ]ntr-

altfel; vorbeau to\i aceea=i limb[. Acum lumea s-a sub\iat,

fiecare vorbe=te =i scrie limba sa proprie =i =tie c[ suntem

str[nepo\i ai lui Traian. Dar mul\i cred c[ de la venirea

acestui ]mp[rat ]n \ar[ p`n[ la sosirea lor ]n via\[ nu s-a mai

petrecut nimica pe p[m`ntul rom`nesc; nu ]ncep ]ns[ a socoti

to\i tot de la aceea=i epoc[. Unii num[r[ existen\a \[rii de la

Regulamentul organic, la care cred c[ au colaborat, fiindc[

au fost chema\i de l-au isc[lit; al\ii, mor\i t[ie\i, nu vor s[

convie ca s[ fi mai fost ceva pe lumea asta ]nainte de

patruzeci =i opt; spun =i scriu ]ntruna c[ s-au plimbat pe

uli\ele Bucure=tilor cu steaguri =i cu masalale, strig`nd pe:

„Tr[iasc[ guvernul provizoriu“, =i c[ erau cei mai de

diminea\[ pe c`mpul Filaretului. Pentru al\ii iar calendarul

rom`nilor ]ncepe de la ]ndoita alegere a colonelului Cuza,

sau din noaptea de 11 februarie; ]=i ]nchipuiesc c[ ei au suit

pe Alexandru Ioan I, c[ ei l-au dat jos =i c[ tot ei au adus pe

Carol I. Cei mai ]nfoca\i ast[zi nu recunosc de adev[ra\i

74

patrio\i dec`t pe acei care au strigat: „Moarte turcului!“ =i

cred c[, de=i n-au fost la b[t[lie, dar c[ f[r[ vitejia lor cea

civic[ |ara Rom`neasc[ era pierdut[, umilit[, batjocorit[,

t[iat[ de turci =i c[ muscalii ]i =tergeau o bucat[ de p[m`nt =i

mai mare.

Pentru mul\i politica este intrig[ =i minciun[, nu cred ]n

sinceritate =i ]n adev[r, despre\uiesc cuno=tin\a lucrurilor

petrecute =i cercetarea evenimentelor ce se preg[tesc. Nu las[

nimica trecutului, cred c[ ei au f[cut cerul =i p[m`ntul

rom`nesc; c[ ei sunt ]nceputul =i sf`r=itul, alfa =i omega. Dar

apoi creatorii str[ini! unul se compara cu La Fayette, de=i nu

f[cuse pentru Rom`nia nimica care s[ semene cu ceea ce

f[cuse generalul francez pentru America; altul, care v`nduse

participiuri pe patru galbeni ora =i ]nregistrase zece ani de-a

r`ndul colorile =i garniturile cocoanelor la baluri, a=ez`ndu-le

]n ziarul s[u dup[ ordinul coloarei de la putere =i dup[

importan\a subven\iunii, crede c[ el a scos pe rom`ni la

lumin[; altul crede c[ ne-a inventat limba =i istoria rom`nilor,

d`ndu-se de un fel de Columb, fiindc[ critic[ =i batjocore=te

gloriile noastre na\ionale. Ace=ti fructe seci din \[rile str[ine

se cred genii, luceferi lumin[tori ]ndat[ ce g[sesc un ad[post

sub cerul Rom`niei, =i ei, s[rmanii, nu v[d z`mbirea ce

inspir[ rom`nilor care ]n vorbirea lor sarcastic[ i-au poreclit:

locuste oloage.

75

Dar s[ ne ]ntoarcem la =coala noastr[ de la Udricani,

scoal[ sub albastrul cerului pe prispa bisericii, unde c`nd

ploua copiii se ghemuiau ]n odaia \`rcovnicului jos pe

c[r[mizi, sau ]n clopotni\[; citeau =i scriau pe genunchi =i pe

br`nci.

Prinprejurul bisericii, ]n mahala, pintre livezile de meri, de

peri =i de duzi, se z[reau vreo zece-cincisprezece ]nveli=uri

cu strea=in[ ie=it[ ca o umbrel[, sub care locuiau c`\iva

cavafi, croitori, i=licari =i cojocari; ace=tia, c`nd plecau la

pr[v[lie, ]=i trimiteau copiii la dasc[lul Chiosea, ca s[ nu

=treng[reasc[ pe uli\[ =i ca s[ ]nve\e s[ cananarchiseasc[, s[

\ie ison c`nt[re\ilor din stran[, s[ citeasc[ Apostolul, s[ zic[

Tat[l nostru =i Crezul =i s[ mearg[ de-a-nd[r[tele cu sfe=nicul

]ntr-o m`n[ =i cu c[delni\a ]n cealalt[, dinaintea preotului

c`nd ie=ea cu sfintele daruri. Le pl[teau ce pe ap[ nu curge;

dasc[lul Stan, de exemplu, cel mai bine pl[tit din to\i, avea

c`te dou[zeci de parale de copil pe lun[ =i mai avea =i la

biseric[ tain de m[lai, de fasole =i de lemne.

Din acele =coli ]=i recrutau bisericile preo\i =i c`nt[re\i,

acolo boierii c[utau b[ie\i pe care ]i luau ]n cas[ pe

procopseal[, de acolo a ie=it Chiru de la biserica Enii,

Dumitrache Bondoliu, tata r[posatului vl[dic[ Calistrat,

Unghiurliu de la S[rindar, Costache +tirbu de la Sf. Ioan de

l`ng[ pu=c[rie =i Petre Efesiu, care mai ]n urm[ a ajuns

76

c`nt[re\ ]n strana din dreapta la Patriarhie. Acolo au fost da\i

la ]nv[\[tur[ Anton Pan, Petrache N[nescu, Nicolae

Alexandrescu, Paris Momuleanu, Marin Serghiescu etc.

Pe Nicolae Alexandrescu, cum l-a auzit Grigorie Ghica, l-

a luat ]n cas[, ]l plimba cu d`nsul noaptea ]n butc[ dinainte,

de-i c`nta c`ntece de lume. C`nd Grigorie Ghica s-a f[cut

domn, Nicolae Alexandrescu a ajuns cafegi-ba=a.

Pe Marin Serghiescu l-a luat Alecache Villara c`nt[re\ la

Biserica Negustorilor, l-a primblat cu d`nsul pe la Petersburg,

cu Regulamentul; dar mai pe urm[, molipsindu-se de boala

patriotismului, a fost arestat cu Mitic[ Filipescu, cu Nicolae

B[lcescu =i cu Telegescu, trimis la ocn[, unde =i-a sp[=it

p[catele =apte ani, p`n[ c`nd a venit de l-a scos revolu\ia din

patruzeci =i opt, ca s[-i procure dulcile fericiri ale unei

proscrip\iuni de zece ani. El a fost cunoscut mai mult sub

numele de Marin Na\ionalu. Vod[ Cuza ]l iubea, ]l avea

adesea la mas[ =i-l m`ng`ia cu numele de mo= Marin.

C`nd a venit ]n Bucure=ti dasc[lul Laz[r, b[ie\ii de la

Udricani, de la Sf`ntu Gheorghe, de la Col\ea =i de la toate

bisericile, au golit acele =coli =i au alergat la „Sf`ntu Sava“ cu

Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu Simion Marcovici,

cu Pandele, cu Costache Moroiu =i cu mul\i al\i tineri din

=coala greceasc[; mai ]n urm[, unii au fost trimi=i ]n

str[in[tate la Pisa, la Viena, la Paris =i s-au ilustrat ca profesori

77

=i ca ]nal\i func\ionari, al\ii s-au f[cut c`nt[re\i; Anton Pan a

devenit Anton Pan, =i cei mai mul\i s-au ad[postit prin cur\ile

boiere=ti ca gr[m[tici, v[tafi de curte, stolnici, tr[ind pe bere

=i pe m`ncare f[r[ grij[ de ziua de m`ine; c`nd puneau m`na

pe c`te o para, o b[teau la t[lpi pe must, pe c`rna\i, cu l[utari

la Filaret. Ziua aveau, n-aveau de lucru, dar seara, c`nd era

lun[, r[sunau mahalalele de serenade; ]nv[\au fetele s[ c`nte

din chitar[ mar=ul lui Napoleon =i din gur[ pe +eine-Minca.

Anton Pan, N[nescu =i Chiosea-fiul erau veselia gr[dinilor

lui De=liu, lui Pan[ Breslea =i lui Giafer; Iancu al Rali\ii

Muruzoaiei, B[rbucic[ al Ti\ii V[c[reaschii, fra\ii B[rc[ne=ti,

Costache Faca =i al\i tineri din lumea mare nu puteau f[r[

d`n=ii.

N[nescu, crescut de Ghicule=ti, a fost v[taf de curte, v[taf

de sp[t[rie, judec[tor de tribunal =i a murit ]ngrijitor la

Spitalul Br`ncovenesc. C`nta bine din vioar[; elev al lui

Dimitrache, el compunea c`ntecele l[utarilor din Scaune.

Lui ]i datorim pe:

Ah! iubito, cale bun[,

Dar te rog nu m[ uita.

. . . . . . . . . . . . . . . .

Ra\a ici, ra\a colea,

Rata pa=te papura.

. . . . . . . . . . . . . . . .

78

Inima mea multe are

Culese dup[-nt`mplare.

. . . . . . . . . . . . . . . . .

Pom eram eu, pom.

. . . . . . . . . . . . . . . . .

Ard[-\i rochi\a pe tine

Cum arde inima-n mine.

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Jup`ne povarnagiu.

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ah! amor, amora=,

Vede-te-a= c[lug[ra=.

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

F[-te om de lumea nou[,

S[ furi clo=ca de pe ou[.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Piatr[ de-ai fi, te-ai desface

+i la mine te-ai ]ntoarce.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Frunz[ verde =-o lalea,

N-am cu\it c[ m-a= junghia.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cine la amor nu crede

N-ar mai c[lca iarb[ verde.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

79

C`nd coconi\ele ]ncepuser[ s[ ]ndruge fran\oze=te cu:

„Bonju“, „Chesche vu parle franse, munsiu“, „Bon sua“ =i

„Alivoa“, N[nescu, ]n colabora\iune cu Costache Faca =i cu

Costache B[l[cescu, au f[cut satira:

Ah! ma =er, s[-mi vezi mantela

Mai sublim, mai lucru fen,

C-o dublur[-nfrico=at[

+i fa\a amur san fen.

Unghiurliu =i Chiosea-fiul au fost cei mai mari c`nt[re\i ai

bisericilor din Bucure=ti. Venirea unei trupe de oper[ i-a f[cut

s[ vaz[ ]n arta muzical[ orizonturi despre care nu aveau nici

o idee p`n-aci; impresiunea produs[ asupra lor de operele lui

Mozart =i ale lui Rossini a fost at`t de mare, ]nc`t n-au mai

putut s[ c`nte nici Cheruvic, nici Chinonic, f[r[ s-o dea pe La

ci darem la mano din Don Juan =i Una voce poca fa din

B[rbierul.

}ntr-o duminec[, la liturghie, scandal mare la S[rindar.

Epitropul, om evlavios, recunoscuse ]n Domnul Domn Savaot

aria Voyez sur cette roche! din Fra Diavolo.

Pe l`ng[ grupul Anton Pan, N[nescu, Chiosea =i

Unghiurliu, unul =i nedesp[r\it, se lipise un copilandru nalt,

rumen, sprintenel, cu pletele de \`rcovnic; se introdusese ]n

societatea acelor diletan\i f[c`ndu-le tot felul de misiuni; =tia

80

unde se g[sea pelinul cel mai bun =i unde se frigeau

„trandafirii“ cei mai gusto=i; ]l f[ceau haz fiindc[ era plin de

originalitate, de duh =i de veselie. Acela era t`n[rul Filimon,

care, de=i aspirant la preo\ie, dar =tia pe Arghir pe de rost din

scoar\[ p`n[-n scoar\[. }ndat[ ce Iancu V[c[rescu, Eliad,

Alexandrescu sau Anton Pan f[ceau o poezie, a doua zi el o

=tia pe dinafar[; c`nta din memorie, =i foarte bine, toate ariile

operelor italiene jucate ]n sala „Sl[tineanu“. }ntr-o vreme a

izbutit chiar s[ fie admis corist ]n trupa madamei Carl, mai ]n

urm[ l-am g[sit flautist ]n orchestr[, =i c`nd Papa Nicola,

dup[ nobilul obicei al impresarilor, ]ncetase pl[\ile arti=tilor

=i-i l[sase muritori de foame pe strade, Filimon a trebuit s[-=i

caute asisten\a ]ntr-un alt izvor; =i-a pus alt[ coard[ la arc, a

p[r[sit flautul =i a apucat condeiul, s-a f[cut foiletonist la

ziarul Na\ionalul. }n colec\iunea acelui jurnal, ]n numerile 2,

3, 4 =i 5 din anul 1858, ]n numerele 8, 14, 16, 30, 74 =i 91

din 1859, =i ]n numerele 11, 14, 79, 82, 85, 89, 90, 94, 96,

97, 98 din 1860, g[se=ti o serie de articole teatrale care

dovedesc un spirit cultivat, analitic =i serios =i o cuno=tin\[

ad`nc[ de =tiin\[ muzical[.

Critica lui era plin[ de dreapt[ judecat[ =i de bun[voin\[;

el critica f[r[ patim[, f[r[ interes =i f[r[ venin; critica ca s[

]ndrepteze, iar nu pentru ca s[ descurajeze; articolele lui erau

81

pline de ]nv[\[tur[ =i de pove\e bune =i folositoare; scopul lui

era s[ ]ndemne pe arti=ti =i s[ formeze gustul publicului.

}n acela=i ziar po\i citi ]n anul 1859, ]n numerele 77, 78,

80, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 89, 90, 92, 94, 95, 96, 97, 98, 99,

100, 102, 103, 105, 106, 107, 108, 109 =i, din 1860,

numerele 1, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22

=i 23, seria interesantelor foiletoane intitulate Trei luni ]n

str[in[tate, o descriere de c[l[torie plin[ de spirit =i de

impresiuni juste. }n numerele 43, 46, 52, 80, 81 =I 84 din

acela=i an, se g[sesc de d`nsul mai multe nuvele foarte bine

alese; dar el a ]mbog[\it literatura rom`n[ cu dou[ scrieri de

un adev[rat merit: Slujnicarii =i Ciocoii.

Aceste dou[ opere ale lui Filimon nu sunt ni=te roman\uri

]n care s[ se desf[=ure peripe\iile unei intrigi; ele sunt mai

mult o colec\iune de tablouri adev[rate =i vii ale obiceiurilor

=i moravurilor noastre din epoca de tranzi\iune.

Prologul cu care ]ncepe cartea intitulat[ Ciocoii este un

studiu psihologic, =i scrierea ]n totalitatea ei o psihologie de

care s-ar m`ndri un La Bruyere =i un Theophil Gauthier.

Filimon ne spune c[ s-a primblat mult timp cu aceast[ din

urm[ a lui scriere ]n buzunar, c[ut`nd un Mecena s[ i-o

dedice; s-a uitat la boier =i nu l-a g[sit demn, a trecut pe l`ng[

negustorul c[m[tar =i nu l-a b[gat ]n seam[; dar c`nd s-a lovit

82

piept ]n piept cu ciocoiul, a strigat f[r[ voia lui: „Iat[ omul!“

=i-l salut[ astfel:

„Acestor luceferi ai vi\iului, cari au m`ncat starea

st[p`nului =i s-au ridicat pe ruinele acelora cari nu i-au l[sat

s[ moar[ de mizerie, acelora cari sunt putregaiul =i mucegaiul

ce sap[ temelia casei, cari au furat cu sfan\ul din func\iunile

cele mici =i cu miile de galbeni din cele mari, cari acum =i-au

cump[rat mo=ii =i palaturi =i stropesc cu noroi pe f[c[torii lor

de bine dedic scrierea mea“.

Filimon, care a cunoscut toate celebrit[\ile cur\ilor

boiere=ti: pe Tudor Ciol[nescu, v[taful de curte al banului

Grigore B[leanu, pe Gheorghi\[ Ma\e-Goale de la Filipescu

Buzatu, pe Neagu Chioftea al banului Constantin B[l[ceanu,

pe St[nic[ G[van din curte de la Modroganu, pe Zamfir

Plosc[ de la Isac Rallet, pe Gheorghi\[ de la arma=u Manu, pe

Ilie Sgabercea de la Vulpe; el, care a studiat =i a urmat

dezvoltarea ciocoiului =i a cercetat sub toate fazele aceast[

clas[ cu scalpelul spiritului s[u investigator, ne zice c[:

„Nimic nu este mai periculos pentru un stat dec`t de a da

fr`nele guvernului ]n m`inile acestor parveni\i, care din etatea

de dou[zeci de ani =tiu cum s[ fure clo=ca de pe ou[ f[r[ ca

ea s[ c`r`ie“.

+i mai la vale: „Ciocoiul ]=i creste copiii cu slugile p`n[ ]i

aduce ]n gradul cel mai ]nalt de corup\iune, =i atunci ]i trimite

83

]n Fran\a. Ciocoiul =i puiul de ciocoi nu se pronun\[ definitiv

pentru nici o doctrin[ politic[, ca s[ poat[ esploata toate

doctrinele. Patriotismul, libertatea, egalitatea, devotamentul =i

toate virtu\ile cet[\ene=ti sunt vorbele care-i serv[ de trepte

ale sc[rii pe care se suie“.

Dar scopul acestei epistole nu este de a face analiza

]nsemnatelor scrieri ce ne-a l[sat Filimon, nici de-a esplica pe

eroii s[i. Cine voie=te s[-i cunoasc[ n-are dec`t s[ citeasc[

vol. II =i vol. III al Revistei rom`ne =i s[ se uite la c[l[re\ii cei

m`ndri =i la cucona=ii r[sturna\i ]n dro=ti =i ]n cale=ti la =osea,

=i va recunoa=te =i pe v[tafu Dinu P[turic[, =i pe postelnicu

Tuzluc, =i pe Costea Chioru cu toate progeniturile lor. C`t

pentru cucoana Duduca, de-o fi =i mai tr[ind, dar n-o mai

cuno=ti. Alifia v`n[t[ cu care se ungea seara, albu=ul de ou,

abuzul de c[r[mid[ ars[ stropit[ cu ap[ de salc`m =i ap[ de

pelin cu care-=i ]ntindea pieli\a, buretele muiat ]n ap[ de

castrave\i cu care-=i scotea petele, dresul, sulimanul =i

rumeneala cu care se v[psea, gogo=ile de ristic =i plasturi

negri cu care-=i ]mbina spr`ncenile =i-=i punea murse =i

zbenghiuri au tras largi =i ad`nci brazde pe obrajii ei;

zb`rciturile cad una peste alta ca valurile unei m[ri tulburate,

=i pleoapele vinete care-i ]ncadreaz[ ochii cei ro=ii n-ar mai

face pe bietul Iordache Calemgiu, fiul c[pitanului Gheorghe

Basma de la dorob[n\ie, s[ c`nte pe:

84

ρ≥ψον ϕ⊇ς μον βλ…μμ◊ ≥λ◊ρ←ν

ba cred c[ de-ar mai tr[i i-ar striga: „Retro, Satano!“

Lui Filimon ]i pl[cea traiul bun; amicii s[i ]l porecliser[

m[lai mare, fiindc[ m`nca bine. C`nd vorbea de bucate, i se

umplea gura, =i defectul ce avea la vorb[ disp[rea c`nd

pronun\a:

Icre proaspete cu l[m`ie de Mesina,

M[sline dulci de Tesalia,

Icre de chefal,

Marinat[ de stacoji.

}i pl[cea cu deosebire ciorba de =tiuc[ fiart[ ]n zeam[ de

varz[ acr[ cu hrean, iacniile =i plachiile, crap umplut cu

stafide, curcan cu varz[ umplut cu castane =i purcel fript,

dac[ era ]ntreg.

C`nd era la c`te un ziafet, ]=i sufleca m`necile, =i iat[ cum

frigea mielul: ]l ]njunghia, ]l spinteca, ]i scotea p`ntecele, ]l

cosea la loc =i-l acoperea cu pielea, dup[ aceea ]l b[ga ]ntr-o

groap[ plin[ de jeratec cu curpeni de vi\[-s[lbatec[, unde-l

l[sa p`n[ c`nd pocnea ca un tun; atunci ]l scotea, ]l ]nv[lea

]ntr-o p`nz[ =i-l ungea c-un fel de sal\[ inventat[ de d`nsul,

f[cut[ cu vin amestecat cu usturoi pisat =i cu b[c[nii, cu

l[m`ie =i cu sare, =i te poftea la mas[ f[r[ cu\it =i f[r[

furculi\[, =-apoi s[ nu-\i fi lins degetele. Nici repauzatul

85

Homer, buc[tarul buc[tarilor, nu =tia s[ dea o friptur[ mai

bun[.

Filimon avea un caracter bl`nd, vesel, pl[cut =i nep[s[tor;

]ntristarea nu s-a lipit de d`nsul dec`t o singur[ dat[, atunci

c`nd =i-a ]nchipuit c[ bunul =i scumpul s[u amic Millo a voit

s[-l parodieze ]n rolul Paracliserului din Florica lui

Alecsandri.

}ntr-o zi ]l ]nt`lnesc pe strad[; din vorb[ ]n vorb[, ]mi

spune c[ sufere de piept; eu, av`nd ]naintea mea un om c`t

un munte, nalt, gros =i rumen la fa\[ mi-a venit s[ r`z =i l-am

tratat de ipocondru; dar peste trei s[pt[m`ni, nemaiv[z`ndu-l

pe la mine, trimit s[-l ]ntrebe de s[n[tate =i mi se r[spunde c[

era greu bolnav ]n a=ternut; m-am dus s[-l v[d, dar c`nd am

intrat ]n camera unde z[cea nu l-am mai cunoscut, at`t era de

schimbat. Peste trei zile aveam durerea a-i ]ntov[r[=i

r[m[=i\ele la ultimul loca=.

Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal,

]ndatoritor, totdeauna vesel =i voios, totdeauna mul\[mit cu

pu\inul ce c`=tiga prin munca =i talentul s[u; caracter

independent, nu s-a c[ciulit niciodat[ la nimeni; ura =i

despre\uia lipsa de demnitate =i lingu=irea; modest p`n[ a ro=i

c`nd auzea laude pentru scrierile lui, n-a b[nuit niciodat[ c[

era un scriitor de mare merit.

Literatura a pierdut ]n el pe unul din luceferii s[i.

86

Ion Ghica

87

VI DIN TIMPUL ZAVERII

Bucureşti, septembrie 1880

Iubite amice, „De ce-mi scrii a=a de rar?“ ]mi ziceai mai deun[zi, vorb[

foarte m[gulitoare c`nd ]mi vine de la tine; dar =tii tu de c`te

ori leap[d condeiul din m`n[ p`n[ ce nimeresc ceea ce

trebuie s[ zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau

la care am asistat; despre un om pe care l-am cunoscut, de

care s-a vorbit sau pe care l-am g[sit ]n drumul vie\ii mele fie

]ntr-o direc\iune, fie ]ntr-alta; de c`te ori rup foi ]ntregi,

fiindc[ nu g[sesc ]n memoria mea, sau ]n ]nsemn[rile mele

=tiin\ele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc

s[-\i povestesc? Mie nu-mi este iertat s[ scriu dec`t numai

atunci c`nd pot spune un adev[r; =i a cunoa=te adev[rul =i a-l

spune nu e lucru lesne, mai ales c`nd ]n chestie se amestec[

=i pu\in[ politic[. Lordul Possomby zicea pe patul mor\ii: „Ce

anevoie este a spune adev[rul! Chiar ]ntr-acest moment, c`nd

s[ m[ ]nf[\i=ez ]naintea ]naltului judec[tor, mi-e greu s[ spun

tot adev[rul!“

La noi cum s[ te luminezi asupra celor petrecute pe la

]nceputul secolului? B[tr`nii care =tiau au disp[rut =i dispar

c`te unul; cei tineri nu =tiu, sau dac[ =tiu, =tiu r[u; scrieri

88

contimporane avem foarte pu\ine sau nicidecum. }nainte

vreme tot se mai g[sea din timp ]n timp c`te un boier, c`te un

logof[t, un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu,

uricari, letopise\i =i cronicari istoriografi, care ]nregistrau zi cu

zi, or[ cu or[ cele ce se petreceau ]n timpul lui Grigorie

Ghica, lui Cantemir, lui Br`ncoveanu etc., vezi c[ pe-atunci

nu erau cluburi, pres[, bulevard =i gr[dini cu c`nt[ri =i

]nc`nt[ri, mai scriau oamenii =i de ur`t; de atunci, pas de mai

g[se=te ceva p`n[ mai acum dou[zeci de ani, de c`nd avem

Monitorul pentru fapte =i ziarele pentru aprecieri; dar =i

Monitorul nu le ]nregistreaz[ toate, nici nu le scrie cum sunt;

iar ziarele, unele sunt albe =i altele ro=ii, unele ]njur[ ce

celelalte laud[ =i viceversa. Tot ce este bun, frumos, patriotic

=i sublim pentru unele este r[u, ru=inos =i infernal pentru

celelalte. Spune-mi dac[, atunci c`nd le-ai citit pe toate, mai

=tii ce s[ crezi despre oamenii care i-ai v[zut sau despre

evenimentele la care ai asistat. Dup[ unele, omul sau faptul

despre care vorbe=te este un om de geniu, un patriot model,

un cet[\ean mare, o virtute, faptele lui – sublime; dup[ altele

nu e dec`t un prost, un tr[d[tor, un mizerabil.

N-ai admirat adesea ]nlesnirea cu care vorbesc =i scriu unii

oameni, =i nu te-ai ]ntrebat: de unde lor aceasta, c`nd ]i =tii

cine sunt =i ce sunt? Ei, =tii care e secretul talentului lor? Este

c[ pot spune =i scrie tot ce le vine la gur[ =i sub condei, =i

89

verzi, =i uscate; vorbesc =i scriu f[r[ s[ se g`ndeasc[, nu cred

ceea ce spun, nici ceea ce scriu; singura lor preocupare este

de a face efect asupra galeriei sau de a-=i ]ndeplini ]ndatorirea

ce au luat c[tre patronii lor; ]n\elegi c[ poate scrie cineva

mult =i bine c`nd cugetul ]i permite s[ ]mbrace oamenii cum

]i place =i cum ]i vine mai bine la socoteal[, c[ poate lesne

s[-i arate pe unii frumo=i, chipo=i =i pl[cu\i =i pe al\ii tic[lo=i

=i mizerabili. Eu, dac-a= face a=a, tot mi s-ar p[rea c[-mi sun[

la urechi ca un Mane Tekel Fares cuvintele:

„Iat[ cum scrii tu istoria“.

Ce vrei, sunt sfiicios =i mi-ar cr[pa obrazul de ru=ine c`nd,

l[ud`nd sau critic`nd pe un om sau un fapt, s-ar putea scula

cineva s[-mi zic[: „Nu este adev[rat“.

Mai zilele trecute v[d numele meu tip[rit ]ntr-o foaie; am

curiozitatea s[ o citesc ca s[ aflu =i eu ce-i gre=isem de m[

batjocorea; era vorba de o epistol[ ce-\i adresasem =i

m[rturisesc c[ eram emo\ionat; credeam cine =tie ce, c[ eram

c[zut ]n vreo eroare, c[-\i relatasem vreun neadev[r; dar m-

am lini=tit c`nd am v[zut c[, fiind vorba de ceea ce-\i

spuneam despre b[t[lia de la Calafat din anul 1828, unde

rom`nii au luat turcilor 400 de care ]nc[rcate cu zaherea,

redactorul m[ trata de mincinos, nimic mai pu\in, pentru c[

era, zicea el, cu neputin\[ ca turcii s[ fi avut acolo at`ta

zahar. }n ne=tiin\a sa de limb[, m[re\ul =i r[zboinicul redactor

90

confunda zaherea, cuv`nt turcesc, dar adoptat ]n limba

noastr[ de c`nd cu turcii, precum de la Petru =i de la

Caterina, de c`nd cu muscalii, s-a adoptat =i echivalentul s[u

proviant, cuvinte care am`ndou[ ]nsemneaz[ proviziune de

hran[. Precum vezi confunda zahareaua, adic[ f[in[,

pesme\i, pastram[, unt, sare, orz etc., cu zah[rul, dulcea

substan\[ ce punem ]n cafea sau ]n ceai, cuv`nt luat de la

greci, care =i ei poate ]l luaser[ din alte limbi de unde =i arabii

au luat pe zakair al lor.

|in mult, dar foarte mult, a nu-\i spune dec`t ceea ce a fost

=i a=a cum a fost. Mai bine trec cu t[cerea sau ]mi fr`ng pana

dec`t s[ laud vitejiile =i virtu\ile unui om care n-a fost dec`t o

sec[tur[, sau s[ ]nnegresc pe cineva pentru c[ nu mi-au

pl[cut ochii s[i, sau pentru c[ ai mei nu au avut norocirea s[-

i plac[ lui.

Este =i p[cat a pune pe lume s[ citeasc[ ceea ce n-a fost.

Un turist care a petrecut c`teva s[pt[m`ni ]n Bucure=ti se

de=teapt[ peste c`teva zeci de ani =i vrea s[-=i pl[teasc[

datoria de recuno=tin\[ pentru ospitalitatea ce primise; apuc[

condeiul de coad[ =i spune, coloane ]ntregi, c[ d-l X... era un

om de spirit, ]nv[\at, plin de talent, model de devotament =i

de patriotism; c[ mo=tenise toate virtu\ile cere=ti =i p[m`nte=ti

de la mo=ii =i str[mo=ii lui; pe c`nd s[rmanul om nu era dec`t

un prost, n[scut =i crescut ]n p[cate, ciocoi ca to\i ciocoii,

91

slug[ plecat[ generalilor, pa=ilor =i domnilor; ]ng`mfat cu

numele unei familii respectabile, cu care unul dintr-ai s[i

fusese odinioar[ aliat prin c[s[torie. Tat[-s[u, mo=u-s[u, buni

=i str[buni, to\i ciocoi z[ca=i =i r[i, slugi plecate tuturor

puternicilor =i tuturor fanario\ilor.

Ce vrei, tr[im ]ntr-o epoc[ de camaraderie.

„Nul n’aura de l’esprit que nous et nos amis.“ Ce ar zice

Moliere dac-ar tr[i s[ vaz[ cum oamenii de ga=c[ se t[m`ie =i

se canonizeaz[ ]ntre d`n=ii pentru cea mai mare glorie a

istoriei? Ce vrei? Progres!

Dar s[ l[s[m =i s[ venim la coresponden\a noastr[.

Fii sigur, amice, c-or putea g[si epistolele mele proaste,

nes[rate, lipsite de apre\ieri ad`nci, lipsite de sim\ politic, f[r[

idei ]nalte =i patriotice, proz[ =i stil anevoie de ]nghi\it, dar

niciodat[ nu le vor putea g[si al[turi cu adev[rul.

S[-\i povestesc ast[zi ceva din vremea zaverii =i de c`nd

cu Grigorie-vod[ Ghica =i cu Ioni\[ Sturdza-vod[, istorii pe

care cele mai multe le-am auzit de la episcopul Ilarion, un

amic al r[posatului tat[-meu =i un confident al cuget[rilor lui

Tudor Vladimirescu. S[ nu te a=tep\i ]ns[ la o istorie sau la o

biografie a acestor oameni; de voi pomeni uneori de d`n=ii,

ca unii care au jucat un rol mare ]n destinele Rom`niei, o voi

face-o numai ]ntr-un mod incidental. Dar cum s[ fac ca s[ fiu

92

clar =i scurt?... Armeaz[-te dar cu r[bdare! c[ci tu e=ti de vin[

c[ mi-ai zis s[-\i scriu.

Pe la anul 1818, Caragea fugise ]n Austria, precedat de

multe milioane luate din \ar[; =i Calimah era mazilit pentru

multele esac\iuni =i prevarica\iuni, care ]ntr-at`t aduseser[

poporul la desperare, ]nc`t r[bd[torii t[t[r[=eni strigau cu

ne]ncetare:

„Jos Calimah!“

Pe-atunci, ]n mahalalele la=ului nu se pomenea picior de

ovrei.

A=a am`ndou[ tronurile Rom`niei erau vacante =i Poarta

avea s[ numeasc[ doi domni deodat[.

Numirea de Bogdan-beg =i de Iflak-beg era dandana mare

la |arigrad, c[ci to\i solii cu to\i dragomanii =i cu to\i

secretarii lor se puneau ]n mi=care zi =i noapte, pe ap[ =i pe

uscat, alerg`nd =i intrig`nd care mai de care s[ sus\ie pe

favoritul s[u. Lupta era totdeauna cr`ncen[. De ast[ dat[,

ambasada ruseasc[ era st[p`n[ pe situa\iune; de ast[ dat[,

Rusia nu avea pe nimeni s[ i se ]mpotriveasc[, c[ci ]mp[ratul

Alexandru era eroul timpului, era iubit =i m[gulit de to\i

suveranii =i de toate guvernele, pentru concursul s[u ]n contra

lui Napoleon; era temut pentru numeroasele o=tiri din Europa

=i din Asia. Monarhii ]l considerau to\i ca pe st`lpul cel mai

puternic al edificiului politic =i al ordinii sociale, =i popoarele

93

]l aveau ca pe cel mai liberal dintre potenta\i, pe c`nd turcii

erau pu=i la indice ca barbari =i ca ap[s[tori cruzi ai

cre=tin[t[\ii.

De=i boierii din Valahia ceruser[ printr-un arzmahzar s[ li

se dea domn p[m`ntean =i chiar recomandase pe b[tr`nul,

Priscoveanu din Craiova, dar Poarta, ced`nd cerin\elor

baronului Strogonof, a trimis pe Alexandru Su\u domn ]n

|ara Rom`neasc[ =i pe Mihai Su\u, fiul lui beizadea Grigorie

=i al Catinc[i Dudescu, domn ]n Moldova.

Familia Su\e=tilor fusese mai ]nainte vreme considerat[ ca

devotat[ Fran\ei, dar de la decapitarea lui beizadea Alecu,

pentru rela\iunile sale cu generalul Sebastiani, trecuse cu totul

]n partidul rusesc, singurul puternic atunci ]n Constantinopol.

Grecii erau poporul cel mai luminat din tot Orientul,

aveau oameni ]nv[\a\i, erau singura na\ionalitate din Imperiul

otoman cunoscut[ ]n Europa, aveau =coli ]n toate ora=ele =i ]n

toate insulele; acele de la Chio, de la Kidonia =i din Bucure=ti

dob`ndiser[ o adev[rat[ celebritate; clerul ortodox din toat[

Turcia era compus numai din preo\i =i de c[lug[ri greci;

averile m[n[stire=ti din Principate erau toate pe m`inile lor;

aveau comercian\i =i bancheri mari =i boga\i ]n toate porturile;

marina lor de comer\ rivaliza cu marina italian[ =i cu marina

francez[. Corai, Comita, Vardalah =i mul\i al\i eleni=ti se

puseser[ ]n rela\iune cu to\i ]nv[\a\ii Europei. Prin lucr[rile lor

94

literare asupra vechilor autori clasici c`=tigaser[ cauzei

grece=ti toate spiritele universit[\ilor =i academiilor,

c`=tigaser[ inimile tuturor ]nv[\a\ilor =i ale ]ntregei tinerimi

=colare. Grecilor li se putea vorbi de na\ionalitate, iar lor li se

putea zice s[ se scoale pentru na\ie =i libertate, pe c`nd

celorlalte popula\iuni ale Turciei, cufundate ]n cea mai

ad`nc[ ignoran\[, care nu aveau nici o no\iune despre

originea =i na\ionalitatea lor, bulgarilor, bosniacilor, arn[u\ilor

etc., care se credeau =i se ziceau to\i greci, fiindc[ erau de

ritul ortodox zis grec, nu li se putea vorbi dec`t de biseric[ =i

de persecu\iunile turcilor, lor li se zicea s[ se scoale pentru

religie, pentru credin\[ (zavera).

Poetul Riga, fostul secretar al lui Alexandru-vod[ Ipsilante,

]n unire cu Scufa, un negu\[tor epirot din Odesa, cu

profesorul Santo farmazonul =i cu arhimandritul Diceu,

]nfiin\ase o societate secret[ cu numele de Eterie (tov[r[=ie),

nume modest, care nu b[tea la auz =i nu putea s[ dea

b[nuieli turcilor, c[ci erau obicinui\i cu cuv`ntul eterie ]n

porturi =i ]n insule, unde grecii aveau mul\ime de asocia\iuni

de comer\.

}mprejur[rile erau favorabile pentru dezrobirea Greciei,

c[ci puteau s[ se serve la lupt[ de toate na\ionalit[\ile

Imperiului otoman.

95

Eteria era format[ dup[ tipul vechilor fr[\ii, ¥deljopoieiV =i

¥deljopoih to° (fra\i f[cu\i), turce=te carda=l`c, uzitate ]n tot

Orientul =i mai ales ]n Albania. La noi, b[rba\ii se ziceau fra\i

de cruce =i femeile surate.

Acei cari se prindeau fra\i de cruce mergeau ]n biseric[

]mbr[ca\i ]n haine de s[rb[toare, =i acolo, la u=a altarului, se

]n\epau fiecare cu ac la bra\, p`n[ scotea o pic[tur[ de s`nge,

pe care celalalt o lua cu limba; schimbau armele unul cu altul

=i pronun\au cuvintele:

„Via\a ta a mea =i sufletul t[u al meu“.

Jur[m`ntul eteri=tilor era a sacrifica familie, avere =i via\[

pentru libertatea patriei =i supunere oarb[ ordinelor

comitetului.

Lozinca sau parola de recunoa=tere ]ntre so\i era cuv`ntul

tsaroÐci (opinc[), la care celalalt r[spundea palouƒi (par), =i

comitetul central se numea ¥rch (cap). Dar cine era acel ¥rch,

acel cap? Nimenea nu o =tia, =i poate c[ nici nu exista. Se

l[sa ]ns[ s[ se cread[ c[ era Capo D’Istria, favoritul

]mp[ratului Alexandru I al Rusiei, ba mul\i credeau c[ era

chiar ]nsu=i ]mp[ratul.

Dup[ moartea lui Riga, esecutat de turci la Belgrad la

1815, propaganda Eteriei a mers ]nainte, dar nu =i-a luat

adev[rata ei dezvoltare dec`t pe la 1818, ]n urma numirii lui

Alexandru =i Mihail Su\u la tronurile Principatelor.

96

Iat[ ]mprejurarea care a dat un mare credit acestei

societ[\i ]n Principate: unul din apostolii ei, anume Galatis,

trimis s[ fac[ prozeli\i printre grecii din Rusia, de-abia ajuns

la Odesa, a fost arestat de poli\ie, dar peste c`teva zile s-a

eliberat, d`ndu-i-se 20 galbeni cu ]ndemnul de a trece peste

hotar. Ajuns la Ia=i, fu chemat la consulatul rusesc; se credea

pierdut, c`nd, ]n marea sa mirare, consulul ]i pune ]n m`n[

5.000 de lei, zic`ndu-i c[ acei bani erau din partea

]mp[ratului. Aceast[ ]mprejurare, adev[rat[ sau inventat[ de

Galatis, al[turea cu atitudinea lui Domnando =i a nepotului

lui Capo D’Istria, Gheorghe Leventi, am`ndoi ]mpiega\i ai

consulatului rusesc, a dat o mare crezare =oaptelor c[

]mp[ratul era capul Eteriei (Ò ¥rcÓ), =i dintr-acest moment n-a

mai r[mas ]n spirite ]ndoial[ c[ Rusia proteja Eteria =i c[ voia

r[scularea ]n contra turcilor. De atunci propaganda a ]nceput

a face prozeli\i f[r[ sfial[ ]n Principate. Apostolii cei mai

activi erau ]n Ia=i Teodor Negris, secretarul fostului domn

Calimah, Anagnostopolu =i Lasanis, iar ]n Bucure=ti,

c[minarul Sava, c[pitanul Ghiordache Olimpie =i Gheorghe

Leventi.

Nicolae Ipsilante, fiul lui Constantin-vod[ =i nepotul lui

Alexandru-vod[, unul din afilia\i, c[utase s[ trag[ =i pe frate-

s[u Alexandru, general ]n armata ruseasc[ =i adiutant

]mp[r[tesc, dar acesta nu primise, ar[t`nd pericolele unei

97

asemenea ]ntreprinderi f[r[ un ajutor puternic dinafar[. Mai

]n urm[, ]ns[, g[sind prilej s[ vorbeasc[ cu Alexandru I

despre starea mizerabil[ a grecilor =i de ajutorul ce ei

a=teptau de la Rusia, ]mp[ratul i-ar fi zis:

„Fac[-se o r[sculare ]n Grecia =i cazacii mei se vor duce s-

o ajute“.

Se crede c[ numai ]n urma acestor cuvinte, Alexandru

Ipsilante s-a hot[r`t, la 1819, s[ intre ]n Eterie =i s[ devie =eful

ei militar.

Al[turi cu Eteria mai lucra =i o alt[ societate, care

acoperea oarecum ]n ochii turcilor pe cea secret[; aceasta

este Societatea culturii (Õ ¼ƒpàidentiƒÒ ¹tairei), al c[rei scop

era ]nfiin\area de =coli alilodidactice sau lancasteriene ]n

\[rile grece=ti. }nv[\[torii pentru aceste =coli se luau numai

dintre eteri=ti =i misiunea lor principal[ era de a propaga

r[scularea ]n contra turcilor. Astfel format[, aceast[ societate

ajunsese la 1820 s[ numere 200.000 de tovar[=i.

O fi fost sau n-o fi fost cu =tirea guvernului rusesc sau a

]mp[ratului Alexandru, adev[rul ]ns[ este c[ era foarte

]ncurajat[ la Ia=i =i la Bucure=ti de consulatul rusesc, prin

secretarul s[u Domnando =i prin dragomanul Leventi,

am`ndoi tineri greci din insulele Ionice, elegan\i, amabili, cu

spirit =i capabili de a ]nv`rti deodat[ intrigile politice =i

intrigile amoroase.

98

Alexandru Su\u, domnul Valahiei, mai prudent dec`t

confratele s[u din Moldova, v[z`nd c[ valul revolu\ionar se

suia necontenit =i mai repede dec`t ar fi voit, c[uta s[-l

]mpiedice sau cel pu\in s[-i am`ie izbucnirea prin oarecare

m[suri de poli\ie ]n contra v`nz[rii armelor =i a prafului de

pu=c[; dar, ]nconjurat cum era din toate p[r\ile de eteri=ti,

ordinele lui r[m`neau f[r[ efect, =i comitetele lucrau f[r[

sfial[, ]n Moldova mai ales, unde Mihail-vod[ Su\u era chiar

el eterist. }n Bucure=ti, ]nscrierea arn[u\ilor zavergii se f[cea

ziua ]n amiaza mare ]n casa lui Constantin Samurca= de sub

Mitropolie, unde este ast[zi cazarma sergen\ilor de ora=, =i

cuvintele \aruchi, paluchi era ]n gura tuturor.

Sub denumirea de arn[ut se ]n\elegea orice s`rb, arvat,

arn[ut, bosniac, muntenegrean, bulgar sau grec, dac[ se lega

cu un br`u ro=u sau cu un tarabolus, cealma la cap, fustanel[

sau poturi, mintean =i iminei ro=ii. }=i tr`ntea la br`u un sileaf

cu un iatagan =i dou[ pistoale =i intra ]n serviciul cur\ii

domne=ti, al hatm[niei, sp[t[riei sau agiei, sau se suia cu

ciubucul ]n m`n[ dind[r[tul cale=tii vreunui boier.

La anul 1820, Eteria se sim\ea ]n putere =i ]ncepuse a se

g`ndi la ac\iune. De=i se fixase de la ]nceput ziua de 25

martie a anului 1825 pentru r[sculare, epoc[ la care, dup[

zisa lui Ipsilante, Rusia era s[ declare r[zboi turcilor, dar,

dup[ mai multe conferin\e \inute la Ki=inov =i la Sculeni de

99

comitetul eterist cu generalul Ipsilanti, cu Mihai Su\u, domnul

Moldovei, =i cu cneazul Gheorghe Cantacuzino, colonel ]n

armata ruseasc[, cumnat cu principele Gorciakoff, actualul

cancelar al imperiului, s-a hot[r`t s[ se devanseze epoca

izbucnirii =i s[ ]nceap[ cu prim[vara anului 1821. Comitetul

a fost silit la aceast[ precipitare de indiscre\iunile =i de

impruden\ele unora din eteri=tii care de=teptaser[ b[nuielile

turcilor =i-i f[cuse s[ ia m[suri crude ]n contra

propagandi=tilor, at`t ]n provincii, c`t =i ]n Constantinopol.

}n Bucure=ti =i ]n Ia=i, mul\i dintre boieri, =i din cei mai

considerabili, f[ceau parte din Eterie, dar din to\i, cel mai

important era slugerul Tudor de la Vladimire=ti din Gorj, om

de arme, ]ndr[zne\ =i patriot, care d[duse dovezi de o mare

vitejie; comand`nd pandurii ]n toate b[t[liile ]n contra

turcilor de la anul 1806 p`n[ la 1812, dob`ndise grad de

ofi\er ]n armata ruseasc[ =i fusese decorat cu Crucea Sf`ntului

Vladimir. La 1814, refugiat la Viena de urgia lui Caragea, care

c[uta s[-l prind[ =i s[-l predea turcilor, fusese prezentat de

Capo D’Istria =i de Strogonof ]mp[ratului Alexandru. }n urm[,

]ntorc`ndu-se ]n \ar[ cu recomanda\ii de la ambasadorul

rusesc, Caragea l-a numit v[taf de plai la Clo=ani =i l-a avut

foarte de aproape.

Slugerul Tudor, vr[jma= aprig al abuzurilor =i al

prevarica\iunilor, al ciocoilor =i al domnilor fanario\i, credea

100

]n ajutorul Rusiei; intrase ]n Eterie crez`nd-o patronat[ de

]mp[ratul Alexandru; fusese ini\iat de Sava =i de Olimpie,

d`ndu-=i jur[m`ntul ]n biserica Sf`ntului Sava, care era ]n

locul din bulevard, unde este ast[zi statuia lui Mihai Viteazul;

primise pe Ipsilanti de =ef, pe cuv`ntul c[ grecii, dup[ ce se

vor organiza ]n Principate, vor trece Dun[rea ca s[ se bat[ cu

turcii ]n \[rile grece=ti, iar el, Tudor, s[ r[m`ie cu pandurii lui

]n \ar[, ca s[ se lupte pentru redob`ndirea drepturilor

str[mo=e=ti =i pentru st`rpirea abuzurilor. El aducea ]n Eterie

pe to\i tovar[=ii lui de arme cu care f[cuse r[zboiul de =ase

ani ]n contra turcilor, aducea ceva =i mai mult, aducea

numele s[u =i influen\a de care se bucura printre pandurii

Olteniei.

La 3 decembre 1820, Alexandru-vod[ Su\u cade bolnav, =i

la 19 ghenarie 1821 moare, Domnul =tie cum.

Slugerul Tudor, chemat din vreme ]n Bucure=ti din ordinul

amicului =i protectorului s[u Samurca=, porne=te ]n ziua de

22 ghenarie cu 40 de arn[u\i eteri=ti, trece Oltul, ajunge ]n

mun\ii Gorjului =i Mehedin\ului =i ]ncepe a scula pandurimea.

}n zadar caim[c[mia ]l trateaz[ de ho\ de codru =i trimite ]n

contra lui pe Prodan, pe Hagi Stoian =i pe Solomon cu pl[ie=i

ca s[-l prinz[ mort sau viu; poterile, ]n loc de a se bate ]n

contra lui Tudor, trec toate ]n tab[ra lui. +i ]n c`teva

s[pt[m`ni ]l g[sim ]n capul a 8.000 de panduri =i 500 de

101

arn[u\i, bulgari cei mai mul\i, ace=ti din urm[ comanda\i de

Macedonski =i de Hagi Prodan, cu care porne=te spre

Bucure=ti =i ]n ziua de 16 martie t[b[re=te la Cotroceni. Se

zicea c[ vine s[ taie pe ciocoi. La Bucure=ti convoac[ pe

mitropolitul =i pe boieri =i-i pune s[ isc[leasc[ o adres[ c[tre

consulul general Pini, prin care se cerea interven\iunea

o=tirilor ruse=ti ca s[ opreasc[ pe turci de a intra ]n \ar[. A=a

f[cuse =i boierii moldoveni la Ia=i, dup[ cererea lui Ipsilante.

Tot ]ntr-o vreme ]nainta =i Ipsilante spre Bucure=ti. +i

numele lui era ]n gurile tuturor; se zicea c[ vine cu muscalii

cum venise =i tat[l s[u la 1806, de=i Poarta se gr[bise s[

numeasc[, ]nc[ de la 7 fevruarie, domn pe Scarlat Calimah.

Nici Ipsilante nu venea cu muscalii, nici Tudor nu avea

g`nd s[ taie pe boieri; adev[rul adev[rat este c[ unul cugeta

s[-=i dezrobeasc[ \ara de sub jugul musulmanilor =i celalalt

voia s[ o scape de fanario\i =i de ciocoi; =i unul, =i altul

credeau ]n ajutorul =i protec\iunea Rusiei. }mprejur[rile

politice dinafar[, pe de-o parte, necapacitatea =i ]ng`mfarea

lui Ipsilante, de pe alta, au f[cut ca lucrurile s[ ia un alt drum,

=i ace=ti doi c[pitani s[ devie vr[jma=i de moarte.

Pr[d[ciunile =i jafurile oamenilor, cu care veneau =i Tudor

=i Ipsilante spre Bucure=ti, speriaser[ ]ntr-at`t pe bie\ii

locuitori, ]nc`t fugeau to\i ]n toate p[r\ile dinaintea zavergiilor

=i a pandurilor, ca dinaintea unor inimici cruzi =i barbari;

102

familiile avute treceau ]n Transilvania, ]n Bucovina =i ]n

Basarabia, iar s[racii se ascundeau cum puteau la apropierea

lor =i a=teptau pe turci ca pe ni=te salvatori. Starea \[rii era de

jale, m[surile aspre =i chiar crude luate de Tudor ]n contra

jefuitorilor nu puteau s[ aduc[ nici un remediu, c[ci pandurii

lui aveau dinaintea lor exemplele desfr`nate ale zavergiilor.

Tudor a=tepta s[ vaz[ pe Ipsilante trec`nd Dun[rea, iar Sava

=i Olimpie, =efii arn[u\imii eteriste, =i zavergiii ]l chemau ]n

Bucure=ti, f[g[duindu-i unul Giurgiul =i celalalt Ada-Kale, =i

mitropolitul de la Filipopol ]l asigura c[-i d[ 15.000 de

bulgari. Ipsilante, dup[ toate aceste f[g[duieli, credea s[

g[seasc[ de-a gata o armat[ organizat[ =i disciplinat[, pe care

nu avea dec`t s-o comande pe c`mpul de b[taie. Astfel

leg[nat de visuri frumoase, iese pe furi= din Ki=inov,

]ntov[r[=it de c`\iva amici, trece Prutul ]n noaptea de 22

fevruarie 1821, trage ]n Ia=i la casa cneazului Gheorghe

Cantacuzino, alearg[ la Iacovache Rizu, unde ]nt`lne=te pe

Mihai-vod[ Su\u, pune pe boieri s[ isc[leasc[ o peti\iune

c[tre ]mp[ratul Alexandru, cer`ndu-i protec\iunea Rusiei

pentru |ara Moldovei, =i espeduie=te pe cneazul Gheorghe

Cantacuzino s-o duc[ la Laibach.

In ziua de 26 fevruarie eteri=tii =i zavergiii, aduna\i ]n

M[n[stirea Galata din deal de l`ng[ Ia=i, pornesc ]n

procesiune cu steagul alb pe care erau inscrip\iunile:

103

’En toÐto u¯ƒa =i ’Eƒ thV ƒoueÊV mou £nag¹nwmai

cu crucea =i cu fenixul ie=ind din fl[c[ri; fac rug[ciune ]n

biserica „Trisfetitele“ =i pornesc spre Bucure=ti. Pe strade se

cite=te proclama\iunea lui Ipsilante, prin care se face cunoscut

c[ s-a sculat pentru liberarea Greciei =i c[ trece ]n Turcia ca

s[ combat[ pe inimic. Las[ pentru paza Ia=ului =i a domnului

pe Duca =i pe Pende-deca, =i el porne=te cu 7.500 de oameni

]n contra turcilor.

Din nenorocire, r[scularea grecilor ]ncepe cu jefuirea a

600.000 de lei de la bancherul Pavel Andrei =i cu m[celul a

80 de turci, care, urm[ri\i de arn[u\i, se refugiaser[ ]n biserica

de la Golia.

Moldova era pus[ la discre\iunea Eteriei, c[ci Mihai Su\u

numise din vreme pe t`n[rul Niculache Ro=novanu visternic

mare. Slujba care pe-atunci se da boierilor celor mai maturi =i

mai esperimenta\i se d[duse acestui t`n[r, fiindc[ el fusese

ini\iat ]n Eterie, ]nc[ la Paris fiind, de grecul Minas Minaid,

bibliotecar la Institutul Fran\ei.

Mersul lui Ipsilante spre Bucure=ti a fost un adev[rat mar=

triumfal, pretutindeni ]i ies ]nainte corpuri armate care i se

]nchin[ =i se pun sub comanda lui; la Foc=ani este ]nt`mpinat

de 340 de tineri greci, cei mai mul\i studen\i din =coala de la

104

Bucure=ti, floarea tinerimii, cu care formeaz[ „legiunea sacr[“

(³eroV l¨coV).

La Ploie=ti ]ns[ ]l ajung =tirile rele: ]mp[ratul nu voise s[

primeasc[ ]n audien\[ pe cneazul Cantacuzino la Laibach,

ordonase ca at`t generalul Ipsilante, precum =i colonelul

Cantacuzino s[ fie =ter=i din controalele armatei ruse=ti =i

trimisese lui Strogonof la Constantinopol instruc\iuni stra=nice

]n contra eteri=tilor =i asigur[ri de amicie sultanului,

declar`nd c[ nu sus\ine nici pe eteri=ti, nici r[scularea

grecilor, pe care o dezaproba. Tot acolo afl[ c[ mitropolitul

de la Nicopol, care ]i promitea 15.000 de bulgari, fusese

sp`nzurat de turci =i c[ Vladimirescu se pusese ]n rela\ie cu

guvernorii fort[re\elor Dun[rii.

Pozi\iunea lui Ipsilante devenea critic[, =i el ]ncepe a se

g`ndi s[ treac[ Dun[rea ca s[ ajung[ ]n Grecia, urm`nd linia

mun\ilor Bulgariei, dar Sava, Olimpie, Farmache se

]mpotrivesc la acest proiect, a=a c[ el se hot[r[=te s[ r[m`ie

]n Principate =i s[ primeasc[ lupta cu turcii, lu`nd drept baz[

de opera\iune Ploie=tii, T`rgovi=tea =i Pite=tii; dar descurajarea

a p[truns ]n inimile zavergiilor prin =tirile de la Laibach, =i

r[scularea grecilor ]=i pierduse toate simpatiile =i tot prestigiul

prin purtarea lor v[t[m[toare =i sp[im`nt[toare. Arn[u\ii

de=ertau lag[rul =i se formau ]n bande de t`lhari. Ipsilante

crezu c[ va ridica moralul solda\ilor s[i aduc`ndu-i spre

105

Bucure=ti, =i veni de-=i puse ordia la Colintina. La 25 martie

intr[ triumfal ]n Bucure=ti, trage la casa Belului, fosta locuin\[

a V[c[re=tilor, face o rug[ciune ]n capela din fundul cur\ii =i,

dup[ un discurs ]nfocat al t`n[rului Dumitrache Su\u

Chiabap, fratele poetului Alexandru Su\u, o=tirea face o

primblare pe stradele principale c`nt`nd Marsieleza lui Riga:

Φ≥λοι ρου συμεθ◊ ως πθτε Δο⊂λοι ν≤μεθα ως πθτε Τ⊇ν αλςειφν Μουσουλμανων Τς Ελλ≤∝ος τ⊇ν τυρ≤ννων

se ]ntorc la casa Belu =i ]nfig steagul ]n poart[, strig`nd:

„A=a =i la por\ile Bizan\ului!“

A doua zi mitropolitul Dionisie Lupu se prezint[ cu boierii

la acest generalisim, ar[t`ndu-i suferin\ele \[rii din cauza

jafurilor =i esceselor zavergiilor, =i-l roag[ s[ puie cap[t unei

asemenea st[ri de lucruri. Ipsilante ]l asigur[ c[ va lua toate

m[surile =i ]l anun\[ c[ porne=te spre T`rgovi=te, zic`ndu-le =i

lor s[ se retrag[ la C`mpulung.

+tirea dezaprob[rii ]mp[ratului Alexandru, comunicat[

domnului Tudor =i boierilor de cancelarul consulatului

austriac Udriski, ]i face s[ trimit[ la Silistra-valesi, begler begu

Rumeliei, s[-l asigure c[ rom`nii erau supu=i credincio=i ai

sultanului =i c[ \ara se r[sculase nu ]n contra Por\ii, ci ]n

106

contra fanario\ilor =i ]n contra asupritorilor, ciocoilor =i

grecilor.

Pe la ]nceputul lui aprilie, am`ndou[ corpurile, =i al

grecilor =i al rom`nilor se aflau ]n Bucure=ti cu =efii lor;

anarhia era la culme; =efii se urau =i se pizmuiau ]ntre d`n=ii;

am`ndoi, =i Tudor =i Ipsilante, porunceau, or`nduiau ]n slujbe

=i ridicau d[ri, jaf ]n visterie, jaf ]n casele particularilor.

Zavergiii =i pandurii vindeau ziua ]n amiaza mare pe strade

=aluri, scule =i argint[rii furate =i jefuite de pe la boieri =i

negu\[tori. M[surile aspre luate de Tudor nu aveau alt efect

dec`t s[ irite =i s[ nemul\umeasc[ pe unii din comandan\i ]n

contra lui, f[c`ndu-i s[ r`vneasc[ la libertatea de plea=c[ de

care se bucurau ]n prezent c[pitanii din o=tirea lui Ipsilante.

Decep\iunea lui Tudor era mare: ]n loc de a-=i vedea \ara

liber[ de fanario\i =i de ciocoi, o vedea prad[ t`lharilor =i

jafurilor zavergiilor. }n esplic[rile ce are cu Ipsilante, ]i cere

]ndeplinirea angajamentelor sale, sf[tuindu-l s[ treac[

Dun[rea. Ipsilante, tem`ndu-se de turci, care sa g[teau s[

intre ]n \ar[, precum =i de Tudor, pe care ]l b[nuia de a fi

]n\eles cu pa=a de la Silistra, ]=i ]mparte o=tirea ]n patru

corpuri =i porne=te s[ ocupe Ploie=tii, T`rgovi=tea =i Pite=tii,

l[s`nd pe Sava la paza =i ap[rarea Bucure=tilor, dar mai cu

deosebire ca s[ survegheze mi=c[rile =i faptele lui Tudor.

107

Dup[ pornirea lui Ipsilante, sosesc ]n Bucure=ti trei

comisari turci trimi=i s[ se asigure de veracitatea ar[t[rilor lui

Tudor. Ei se ]ntorc la Silistra, ]nc`nta\i de cele ce v[zuser[ =i

de primirea ce li se f[cuse de popor, dar cer de la

comandantul trupelor rom`ne=ti s[ cure\e \ara de zavergii =i

de eteri=ti.

}n p[r\ile grece=ti r[scularea lua un caracter din ce ]n ce

mai grav: Epirul, Tesalia, Peloponezul =i insulele

Arhipelagului se ridicau la arme unele dup[ altele =i luptau

viteje=te pe mare =i pe uscat. }ns[ ceea ce preocupa mai mult

pe guvernul otoman era cele ce se petreceau la noi ]n \ar[.

C[ci, de=i ]mp[ratul Alexandru d[duse suveranilor aduna\i la

Laibach cele mai solemne asigur[ri despre dorin\a sa de a

men\ine pacea, de=i se pronun\ase ]ntr-un mod categoric ]n

contra grecilor revolu\ionari de pretutindeni, de=i

ambasadorul rusesc exprim[ pe toat[ ziua sentimente de

amicie =i de simpatie din partea ]mp[ratului pentru sultanul,

cu toate acestea cabinetul din St.-Petersburg se ]mpotrivea la

orice m[suri armate ce voia Poarta s[ ia pentru a ]n[bu=i

r[scularea lui Ipsilante, sau cerea, cel pu\in, ca ocupa\iunea

Principatelor s[ se fac[ ]ntr-un mod simultan, cum s-a f[cut

bun[oar[ la 1848, c`nd Rom`nia a fost ocupat[ totodat[ de

corpul lui Omer-pa=a =i al generalului Liiders. Astfel, ordinele

date o=tirilor turce=ti s[ intre ]n Principate erau revocate a

108

doua zi, dup[ cererea =i st[ruin\a baronului Strogonof. +i

Ipsilante putea ]nainta ]n ticn[, precum am v[zut, nesup[rat

de nimeni, a=a cum a ]naintat =i generalul Cernaief la 1876 ]n

Serbia.

Pe la mai, ]ns[, ambasadorul rusesc, rup`nd rela\iunile

sale cu Poarta =i p[r[sind Constantinopolul din cauza

decapit[rii patriarhului ecumenic =i a cruzimilor f[cute ]n

contra grecilor, n-a mai avut cine s[ se opuie la ocupa\iunea

Principatelor; atunci s-a dat ordine lui Silistra-valesi, begler-

begul Rumeliei, Selim-pa=a s[ trimit[ o=tire ca s[ potoleasc[

c`t mai ]n grab[ r[scoala din Valahia =i Moldova. Acest

guvernor general porne=te pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu

un corp de 10.000 de turci, cazaci, zaporojeni, t[tari =i

manafi s[ ocupe Bucure=tii, pe Iusuf-pa=a l-a trimis la Gala\i

cu 6.000 de oameni s[ se suie ]n sus pe Prut spre la=i, =i pe

Hagi Ahmet-aga l-a pornit cu 5.000 de turci de la Vidin, s[

apuce pe valea Oltului.

}ndat[ ce sose=te chehaia-beg cu o=tirea sa la Afuma\i,

Sava p[r[se=te Bucure=tii =i porne=te spre T`rgovi=te, unde se

afla Ipsilante.

Numai atunci a ]n\eles Tudor perfidia grecilor, atunci a

v[zut c[ scopul lor era s[-l lase singur ]n contra turcilor,

atunci a p[r[sit =i el capitala pornind pe la Bolintin spre

Pite=ti.

109

P`n[ ]ntr-at`t s-a demascat Ipsilante, ]nc`t c[pitanul

Iordache i-a trimis r[spuns c[, de va merge mai departe, ]l va

g[si ]n cale, gata a-l combate. Dar Tudor nesocote=te

amenin\[rile =i-=i urmeaz[ drumul.

Din nenorocire, armata pandurilor nu mai era ceea ce

fusese la ]nceput, ea se demoralizase ]n contactul de dou[

luni cu zavergiii. Nesupunerea pusese pe comandantul lor ]n

trista pozi\iune de a ordona mai multe esecu\iuni capitale

chiar asupra unora din c[pitani, ]ntre care =i c[pitanul

Urd[reanu, str[=nicie care foarte mult a indispus ]n contra lui

mai cu deosebire pe Macedonski =i pe Prodan.

Ajung`nd la Gole=ti l`ng[ Pite=ti, Tudor g[se=te pe

Iordache =i pe Farmache instala\i acolo cu arn[u\imea lor, dar

]n loc de a i se ]mpotrivi, cum se l[udaser[, ]l primesc cu

amicie =i cu onorurile cuvenite, ]=i ]nchin[ steagurile unii

altora, se osp[teaz[ ]mpreun[, =i eteri=tii cedeaz[ rom`nilor,

retr[g`ndu-se la Pite=ti.

Dar zilele lui Tudor erau num[rate, numai planul se

schimbase: fusese franc =i voinicesc, acum devenise mi=elesc.

Iusuf-pa=a din Br[ila trecuse la Gala\i, gonise pe arn[u\i

din ora= =i ]nainta cu 4.500 de turci spre Ia=i, urm`nd malul

drept al Prutului, ]mping`nd tot ]n sus pe cneazul Gheorghe

Cantacuzino p`n[ la Sculeni, unde-l sile=te s[ primeasc[

lupta; dup[ o mic[ =i slab[ ]mpotrivire, oamenii comanda\i de

110

cneazul sunt sili\i s[ treac[ Prutul =i s[ fug[ ]n Basarabia.

Pendedeca urmeaz[ esemplul cneazului f[r[ a face cea mai

mic[ ]mpotrivire, numai Atanasie Maurotalasitul cu 500 de

arn[u\i se lupt[ voinice=te cu toat[ armata turceasc[ p`n[ la

cel din urm[ om.

Iusuf-pa=a, victorios, ocup[ Ia=ul, de unde Mihai-vod[

Su\u fugise cu dou[ zile mai nainte =i trecuse Prutul.

Cele ce se petreceau ]n Valahia erau mult mai grave.

Acolo chehaia-beg, dup[ ce ocupase Bucure=tii, porni cu

o=tirea lui spre T`rgovi=te. Ipsilante credea pe Tudor ]n\eles

cu turcii =i c[uta s[-i r[puie via\a. }n perfidul s[u proiect, avea

chiar pe unii din c[pitanii pandurilor. Iat[ planul adoptat

pentru ]ndeplinirea crimei.

}n ziua de Sf. Constantin, Olimpie sose=te la Gole=ti cu o

mic[ escort[ de arn[u\i, zic`nd c[ era chemat la T`rgovi=te

ca s[ se ]n\eleag[ cu Ipsilante despre planul de campanie ce

trebuia s[ adopte. Se a=az[ cu amicii ]n chio=c, vorbesc mult

=i prietene=te, p`n[ ce Olimpie izbute=te a convinge pe Tudor

s[ mearg[ s[ asiste =i el la acel consiliu de r[zboi, f[g[duind

interven\iunea sa =i a tuturor amicilor ca s[ fac[ s[ dispar[

b[nuielile =i animozit[\ile dintre d`nsul =i Ipsilante. Unii din

c[pitanii lui Tudor sus\in cu c[ldur[ propunerea lui Olimpie

=i lealul rom`n, cu toate cuvintele ce avea de a fi ]n cea mai

mare rezerv[ cu eteri=tii, se las[ s[ se ]nduplece =i porne=te

111

cu Olimpie spre T`rgovi=te, f[r[ a lua cea mai mic[ paz[ cu

d`nsul.

Abia ie=i\i din ochii pandurilor, c`nd ajung ]n dreptul

v[ilor de la Leurdeni, le iese ]nainte Orfano cu trei sute de

arn[u\i care stau ascun=i, le taie drumul, ]i ]nconjoar[, se

n[pustesc asupra lui Tudor, ]i pun ]n fiare m`inile =i

picioarele =i-l duc ]n tab[ra lui Ipsilante, unde-l a=tepta

Caravia, Cavaleropolo =i Granowski, ca s[-l judece. }n c`teva

minute i se hot[r[=te os`nda =i e luat de doi t`lhari care-l duc

la iazul morii de l`ng[ gr[dina lui Giardoglu din T`rgovi=te.

Acolo a fost asasinat mi=ele=te eroul revolu\iei rom`ne de la

1821. Aceasta a fost ]n ziua de 27 mai 1821.

Dac[ =tirea mor\ii lui Tudor a putut mul\umi pe greci =i pe

doi sau trei c[pitani de panduri, rom`nii s-au sim\it lovi\i ]n

afec\iunile, ]n speran\ele =i ]n demnitatea lor. Pandurii adorau

pe =eful lor, =i rom`nii to\i ]l numeau domnul Tudor =i-l

considerau ca pe adev[ratul domn al |[rii Rom`ne=ti.

Dispari\iunea =efului a fost semnalul desfacerii o=tirii

rom`ne=ti; solda\ii n-au mai voit s[ urmeze nici pe Prodan,

nici pe Macedonski; =i afar[ de pandurii din cetatea lui

Solomon, care se luptau voinice=te cu turcii ]n Mehedin\i, =i

afar[ de dou[ sau trei sute care, atra=i de jafuri =i de ho\ii, s-

au dus la zavergii, to\i cei care compuneau lag[rul de la

Gole=ti s-au retras pe la casele lor.

112

Chehaia-beg pornise din Bucure=ti cu 8.000 de turci, ]n

dou[ coloane, pe valea D`mbovi\ei =i pe valea Colintinii.

Ajun=i aproape de Nucet, se g[sesc fa\[-n fa\[ cu trupa lui

Colocotroni a=ezat[ ]n ordin de b[taie. Ipsilante trimisese

acolo pe Duca =i pe Orfano, ca s[ sus\ie pe Colocotroni, cu

ordin ca unul s[ atace pe turci ]n coast[ =i celalalt pe la spate.

Iar Ipsilante, sosind ]n timpul luptei, s[ cad[ asupra centrului

=i s[ distrug[ armata turceasc[. Planul ]ns[ nu izbute=te din

cauz[ c[ Duca, neput`nd rezista atacului cavaleriei lui Tahir-

aga, se pune pe fug[, sperie pe celelalte trupe grece=ti ale lui

Orfano =i Colocotroni, care se retrag =i ajung ]n dezordine la

V[c[re=ti, unde era Ipsilante cu trupele lui.

Astfel ]nfr`nt[, armata greceasc[ porne=te spre Slatina, ca

s[ \ie valea Oltului ]n contra lui Hagi Ahmet-aga, venit cu

o=tire din Vidin. Caravia, care comanda avantgarda compus[

de arn[u\i, ]nt`lnind din jos de Dr[g[=ani o coloan[ de turci

care ]nainta spre ora=, are nesocotin\a s-o atace; dar ]ndat[ ce

se ]ncordeaz[ lupta, turcii, care se aflau ]n Dr[g[=ani ]n

num[r de 2.000, dau foc ora=ului, alearg[ ]n contra lui

Caravia =i-l ]nconjoar[. Ipsilante, ]n=tiin\at ]n Slatina de

pozi\iunea critic[ ]n care se afla avantgarda sa, porne=te pe

fratele s[u Nicolae =i pe Olimpie cu 5.000 de infanterie,

2.500 cavalerie =i 5 tunuri. Caravia, cum vede c[-i vine

ajutor, ia curaj, atac[ pe Carafefzi cu 800 de zavergii c[l[ri.

113

Turcii rezist[ atacului =i se n[pustesc asupra unei coloane

dup[ deal, o rostogolesc =i o distrug cu des[v`r=ire: erau

eroicii =i nenoroci\ii ierolochi\i ]n num[r de 350.

}ntr-acea lupt[ cr`ncen[ au c[zut glorios tinerii greci cei

mai distin=i, Dimitrie Su\u, fratele poetului Alexandru

Chiabap, Draculi, Andronic =i Luca, cei patru c[pitani ai

legiunii sacre; acolo a c[zut M. Su\u, fratele lui Costache Su\u

(Su\icu) =i al doamnei Mavru, acolo au c[zut ]ntr-un cuv`nt

to\i ofi\erii =i to\i solda\ii acelei nemuritoare legiuni.

}n timpul luptei, Ipsilante a stat neclintit ]n Slatina, cu

2.000 de oameni c[l[ri, oprit – se zice – de ploaie =i de drum

r[u.

}n urma catastrofei de la Dr[g[=ani n-a mai r[mas din

armata greceasc[ dec`t cete izolate, f[r[ nici o coeziune ]ntre

d`nsele, r[t[cind prin v[i =i prin mun\i, care ]ncotro putea,

urm[rite cu suli\a ]n coast[ de c[l[rimea turceasc[.

Ipsilante, afl`nd c[ Sava =i Ghencea ]mpreun[ cu Mihail,

cu Kiuciuc Ciolac =i cu toat[ trupa lor se ]nchinase lui Tahir-

aga =i c[ fusese trimi=i cu Sericoglu ]n goana zavergiilor,

pierde orice speran\[, se ]ndrepteaz[ spre Turnu-Ro=u =i trece

]n Transilvania.

Din vama Sibiului dateaz[ el faimosul ordin de zi pe

armat[, o adev[rat[ impreca\iune ]n contra zavergiilor =i o

laud[ meritat[ pentru vitejia =i patriotismul nenoroci\ilor

114

ierolochi\i. Ipsilante spera s[ mearg[ la Hamburg, ca s[ se

]mbarce s[ se duc[ ]n Grecia, s[ ia parte la lupt[; dar arestat

la Mohaci de austrieci, dup[ trei ani de deten\iune =i de

boal[, l-a ajuns moartea la Theresienstadt.

Farmache, sc[pat din ]ncunjurarea lui Bimba=a Sava,

izbutise a-=i forma un corp de 800 de arn[u\i =i apucase ]n

mun\i, dar urm[rit de aproape de 1.500 de turci, s-a refugiat

]n M[n[stirea Secu, unde a \inut ]n contra unei trupe de 2.000

de vr[jma=i p`n[ la mijlocul lui septembrie, c`nd, ]n=elat de

f[g[duielile turcilor, s-a predat. Acolo a fost prins Olimpie =i

am`ndoi au fost esecuta\i f[r[ mil[.

Cu c[derea acestor doi bravi c[pitani a disp[rut orice

urm[ de lupt[ ]n Principate.

De=i Sava =i Ghencea, care acum f[ceau parte din armata

turceasc[, erau cei mai zelo=i ]n goana eteri=tilor, t[ind =i

sp`nzur`nd f[r[ cru\are, totu=i, chehaia-beg nu avea

]ncredere ]ntr-]n=ii.

}ntr-o zi de parad[ la curtea generalisimului turc, Bimba=a

Sava voind s[ intre ]n odaie la chehaia-beg, turcii trag cu

pistoale asupra lui =-a lui Ghencea, le zboar[ capetele =i le

primbl[ pe strade ]nfipte ]n suli\e. Turcii alergau ]n toate

p[r\ile ]n goana zavergiilor, la tot pasul erau capete ]nfipte =i

trupuri puse ]n \eap[. Mult[ lume nevinovat[ a pierit, p`n[ ce

un oltean turcit, amic al lui Tahir-aga, a g[sit o formul[ prin

115

care s[ disting[ pe rom`ni. Omului b[nuit i se propunea s[

zic[:

Retevei de tei, pe miri=te de mei.

Se zice c[ zavergiii, cei mai mul\i slavi, pronun\au:

Retevela tela pe miri=tela mela,

iar grecii:

Ρε εϖεα α εα πα μιρι=τι α μεα.

C`nd olteanul zicea Kes, capul =i zbura.

Pe strade, turcii d[deau dezghinuri cu caii, arunc`nd

giritul ]n capete ]nfipte pe la por\ile cur\ilor.

Pentru men\inerea ordinii, chehaia-beg ]n Valahia =i Iusuf-

pa=a ]n Moldova or`nduiser[ ]n fiecare plas[ c`te un be=liu

cu 10 neferi, ]n ora=ele principale c`te un be=li-aga cu 50 de

neferi, =i la Ia=i =i Bucure=ti c`te un ba=-be=li-aga cu c`te 200

de neferi; poli\ia toat[ era ]n m`na acestor turci. C`t pentru

administra\iune, turcii au trimis la Bra=ov =i la Sibiu, s[ invite

pe boierii refugia\i ca s[ vie ]n \ar[.

Aceast[ stare de lucruri a durat p`n[ ]n prim[vara anului

1822, c`nd au fost ]n=tiin\a\i boierii c[ Poarta, dorind s[

cunoasc[ p[surile \[rii, cerea s[ se trimit[ la Constantinopol o

deputa\iune cu care guvernul otoman s[ se poat[ ]n\elege. }n

deputa\iunile trimise de la Ia=i =i de la Bucure=ti era =i Ioni\[

116

Sandulache Sturdza, un cobor`tor al lui Vlad |epe=, =i

Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate dec[pitatului Grigorie

Alexandru Ghica al Moldovei.

Dup[ mai multe conferin\e cu vizirul =i cu reis-efendi,

conferin\e care au durat mai bine de dou[ luni, pe la iulie

sus-men\iona\ii doi boieri au fost anun\a\i c[ sunt numi\i

domni: Grigorie Ghica al Valahiei =i Ioni\[ Sturdza al

Moldovei, =i pe la septembre ei luau ]n m`n[ c`rma \[rilor

respective, prin singura voin\[ a Por\ii de ast[ dat[, f[r[ ca

Rusia s[ fi participat la alegerea f[cut[ de sultanul.

La suirea lor pe tron, Ghica =i Sturdza au g[sit \[rile

zguduite p`n[ ]n temelie, jefuite =i s[r[cite de bandele de

zavergii, de ba=buzuci, de zaporojeni =i de sute de bande de

t`lhari r[sp`ndi\i peste toat[ \ara. Pe de alt[ parte, boierii

r[ma=i ]n Sibiu =i ]n Bra=ov, fie de invidie, fie mi=ca\i de

]ndemn[ri str[ine, urzeau necontenit intrigi =i conspira\iuni ]n

contra domnilor; cei mai ]ndr[zne\i erau cei din Sibiu, unde

se afla =i consulul rusesc din Bucure=ti, Pini.

De=i Gavanozoglu, care urmase lui chehaia-beg, nu

permitea o=tirilor de sub comanda sa cea mai mic[ abatere,

dar prezen\a =efilor militari turci al[turi cu domnii \[rii

aducea cea mai mare v[t[mare autorit[\ii domne=ti; a=a, de

esemplu, pe o simpl[ denun\are f[cut[ lui Silistra-valesi ]n

contra boierului Alecache Villara, a c[rui femeie era chiar

117

rud[ de aproape, nepoat[ de sor[ lui Grigorie-vod[ Ghica,

acest boier fusese arestat de ba=-be=li-aga, pus ]n fiare =i trimis

la Eskizara, unde a fost de\inut mal mult de doi ani. La Ia=i,

boierul Hasanache, care f[cea parte din casa militar[ a lui

Ioni\[ Sturdza, a fost arestat de Kiuciuk Ahmet-aga =i pus ]n

sp`nzur[toare f[r[ m[car a preveni pe domn, sub cuv`nt c[

acel Hasanache, dup[ ce, cre=tin fiind, se turcise, s-ar fi ]ntors

iar la religia cre=tineasc[, ca s[ scape de pedeapsa de care era

amenin\at pentru un omor ce s[v`r=ise asupra unui turc.

Pini conta pe intrigile boierilor opozan\i refugia\i ]n

Transilvania, sper`nd o turburare ]n contra lui Grigorie Ghica

mai ales, care s[ dea un pretext de interven\iune Rusiei.

O=tirile stau pe malul Prutului gata a trece ]n Moldova.

Aceast[ purtare a lui Pini, care lucra pe fa\[ la o r[scoal[

]n \ar[, nelini=tea foarte mult, mai cu deosebire pe Englitera =i

pe Austria, care c[utau cu orice pre\ s[ ]mpace pe Rusia =i s[

fac[ s[ dispar[ ne]n\elegerile =i nemul\umirile ei contra Por\ii.

Expedi\iunea lui buluc-ba=a Simion, om al

Br`ncoveanului, fusese nimicit[ de Magheru, care-l silise s[

se ]ntoarc[ ru=inat la Sibiu, de unde fusese trimis. Se crede c[

ar fi fost arestat =i ]nchis la Alba-Iulia, dup[ cererea lui vod[

Ghica prin Fleischak Akenau, consulul austriac din Bucure=ti;

al\ii cred c[ ar fi trecut ]n Serbia, amestec`ndu-se cu c`rjaliii.

118

Dar din toate ]ncerc[rile boierilor, cea mai serioas[ a fost

a lui Ghi\[ Cu\ui cu Toma Br[tianu =i cu serdarul Cristea, care

adunase 600 de str[ini voluntari la pasul Vulcan, cu care

credeau s[ ridice pandurii, cum f[cuse Vladimirescu; dar ei n-

au \inut nici dou[ zile ]n contra lui Magheru. La cele dint`i

detun[turi de pu=c[ au fost p[r[si\i de oamenii cu care

ajunseser[ aproape de Cozia. Toma Br[tianu =i cu Cristea au

fugit la Petro=ani, iar nenorocitul Cu\ui a c[zut cu 20 de

tovar[=i ]n puterea lui Magheru, care i-a dus dinaintea

domnului la Bucure=ti. Da\i ]n judecata divanului, au fost

condamna\i ca culpabili de ]nalt[ tr[dare, =i Ghi\[ Cu\ui cu

doi tovar[=i au fost sp`nzura\i ]n T`rgul de Afar[, singura

executare capital[ ]n tot timpul domniei lui Grigorie-vod[.

Dup[ aceast[ ]ncercare, care se zice c[ ar fi costat pe

boieri 500.000 de lei, ]mprumuta\i de consulul Pini, acesta,

nemaiput`nd pune temei pe vorbele boierilor, v[z`nd

influen\a lor sc[z`nd pe toat[ ziua =i ]ncrederea \[rilor ]n

domni cresc`nd din ce ]n ce mai mult, lucrurile lu`nd o cale

regulat[, a p[r[sit Sibiul, oropsit chiar de guvernul s[u.

Contele Nesselrode a luat alt[ cale ca s[ ajung[ la

realizarea scopurilor sale; s-a hot[r`t s[ primeasc[ bunele

oficii ale Engliterei =i ale Austriei, sper`nd s[ pun[ ]ncetul cu

]ncetul s[ cad[ toat[ vina asupra Por\ii =i s[ dob`ndeasc[

dac[ nu aprobarea Europei, dar s[-=i asigure cel pu\in

119

neutralitatea ei ]n r[zboiul ce proiecta. La mai 1823 consimte

]n sf`r=it s[ transmit[ ambasadorului englez la

Constantinopol, lordului Strangford, o not[ ]n care enumera

nemul\umirile ei contra Por\ii.

De=i, dup[ instalarea domnilor, partea cea mare a armatei

turce=ti, adus[ ]n \ar[ ]n contra zavergiilor, se retr[sese ]n

cet[\ile Dun[rii =i se l[sase numai ca la 4.000 de neferi cu

be=liii lor sub comanda a doi ba=-be=li-aga, unul ]n Bucure=ti

=i altul ]n Ia=i, aceast[ ocupa\iune, de=i pu\in numeroas[, tot

nu putea fi suferit[ de \ar[, =i Rusia se servea de aceast[

nemul\umire. }n nota dar transmis[ lordului Strangford figura

]n ]nt`iul r`nd al nemul\umirilor Rusiei ]n contra Por\ii

ocupa\iunea armat[; ]n al doilea r`nd figura numirea

domnilor f[r[ participarea Rusiei la alegerea f[cut[ ]n

persoanele numite.

Lordul Strangford credea ]n buna-credin\[ a guvernului

rusesc =i era convins c[ toate manoperele lui Pini erau f[r[

=tirea cabinetului din St.-Petersburg =i contrare inten\iunilor

]mp[ratului.

La ]ntrevederea ambasadorului englez cu reis-efendi,

acesta-i r[spunde c[ numirea domnilor dintre boierii

p[m`nteni nu aducea nici o schimbare ]n sistemul de

administra\iune a \[rilor, c[ci nu se c[lca nici un tratat, nici o

stipula\iune, c[ci nic[ieri nu era zis ca domnii s[ se ia dintre

120

familiile grece=ti; c`t pentru notificare, zicea c[ aceast[

ne]mplinire de formalitate provenise numai din lipsa

ambasadorului rusesc de la Constantinopol.

}n privin\a be=liilor, reis-efendi r[spundea c[ num[rul lor

nu era cu mult mai mare dec`t fusese ]nainte de 1821.

Din partea sa, internun\iul, baronul Ottenfeld, care avea

instruc\iuni s[ ajute din toate puterile ac\iunea lordului

Strangford, st[ruia pe l`ng[ Poart[ s[ fac[ concesiunile

necesare; =i izbutise a ]ndupleca pe ministrul turc s[

f[g[duiasc[ c[ va reduce num[rul be=liilor la 850 =i c[ chiar

ace=tia s[ fie pu=i sub autoritatea direct[ a domnilor, cum

fusese mai ]nainte de 1821, =i c[ va notifica ]ntr-un mod

oficial numirea lui Grigorie Ghica =i a lui Ioni\[ Sturdza,

]ndat[ ce va veni ambasadorul rusesc la Constantinopol =i se

vor restabili rela\iunile diplomatice.

}n privin\a grecilor, nota contelui Nesselrod nu f[cea nici

cea mai mic[ men\iune, dar ceva mai mult, la ]ntrevederea

celor doi ]mp[ra\i la Cern[u\i, ]n septembrie 1823, Alexandru

esprim[ un adev[rat dezgust pentru greci din cauza intrigilor

=i ne]n\elegerilor dintre d`n=ii, declar[ c[ nu va cere nimic

pentru ei =i protest[ sus =i tare ]n contra inten\iunilor ce i se

atribuiau, c[ ar voi s[ aduc[ turbur[ri =i perturba\iuni.

Ca =i la Laibach, el zicea c[ voie=te pacea, se ar[ta furios

]n contra agentului s[u Pini pentru ]ncuraj[rile ce da boierilor

121

emigra\i, f[g[duind c[-l va destitui. Faptul urmeaz[

cuvintelor, =i ]ndat[, ]ntors la Petersburg, ]mp[ratul ordon[

rechemarea lui Pini =i ]nlocuirea lui cu ghibaciul Minciaki.

Fa\[ cu lordul Strangford, adres`ndu-se c[tre contele

Nesselrod, ]l ]ntreb[ dac[ noul numit era rus, =i r[spunz`ndu-

i-se c[ era italian din statele papale:

„At`t mai bine – ]i zice ]mp[ratul – ]mi pare c[ acest om

este bun pentru postul ce-i ]ncredin\ez. De m[ voi fi ]n=elat, ]l

voi destitui =i pe d`nsul, cum am destituit pe Pini. Nu voi ca

agen\ii mei s[ se amestece ]n afacerile Principatelor“.

Dup[ asemenea cuvinte =i fapte, mari erau speran\ele

pentru men\inerea p[cii, ]nc[ =i mai mare ]ncrederea ]n

sinceritatea ]mp[ratului Alexandru, de=i \inea o=tiri gr[m[dite

pe malul Prutului.

Noul consul general Minciaki era ]ns[rcinat s[ mearg[ mai

]nt`i la Constantinopol s[ reguleze ni=te afaceri comerciale cu

Poarta =-apoi s[ treac[ la postul s[u la Bucure=ti.

Ajung`nd la |arigrad, Minciaki ]ncepe trat[rile cu Poarta

prin nota din 24 februarie 1824, ]n care, pe l`ng[ cererea de

de=ertare a Principatelor de trupe turce=ti, pe l`ng[ notificarea

formal[ a numirii domnilor =i a restabilirii st[rii de lucruri, a=a

cum erau ]nainte de r[scularea grecilor, mai cerea ca Poarta

sau s[ lase liber[ naviga\iunea M[rii Negre pentru cor[biile

siciliane, napolitane, sarde =i spaniole, sau s[ le permit[ a lua,

122

ca mai nainte, bandiera ruseasc[; =i termin[ cer`nd, ]n

treac[t, ca Poarta s[ ]mpace pe greci, acord`ndu-le respectul

religiunii =i stabilirea unei st[ri de lucruri juste =i durabile.

Pentru ]nt`ia dat[ Rusia punea cestiunea greceasc[ pe

tapet, de=i nici vorb[ nu fusese despre aceasta ]n tratativele

anterioare cu lordul Strangford; dar Rusia ]n\elegea c[, de=i

guvernele, at`t al Fran\ei, c`t =i al Engliterei, nu aveau nici o

simpatie pentru r[scularea grecilor, dar c[ dinaintea

de=tept[rii opiniunii publice, care din zi ]n zi se manifesta

mai mult ]n favoarea descenden\ilor lui Pericles =i ai lui

Leonida, guvernele Europei nu vor putea s[ nu sus\ie o cerere

]n favoarea grecilor. +i ]n adev[r, nu se ]n=el[, c[ci, departe

de a se opune acestei cereri nea=teptate a lui Minciaki, au

trebuit s[ o sus\ie =i pe d`nsa, ca =i pe celelalte, sf[tuind pe

Poart[ s[ formeze trei principate, sub numirile de Grecia

oriental[ cu Tesalia, Beo\ia =i Atica; Grecia occidental[ cu

Epirul =i Acarnania; Grecia meridional[ cu Morea =i Candia.

Aceast[ solu\iune, de=i era un ]nceput de dezmembrare a

Imperiului otoman, dar cel pu\in avea avantajul de a fi ]n

aparen\[ o disolu\iune ]n favoarea na\ionalit[\ilor care

compuneau acest imperiu. Dar cum ]n urm[ au ajuns cele trei

puteri, Fran\a, Englitera =i Rusia, a consilia darea Moreii lui

Mehmet Ali, pa=a de Egipt? Aici se amestec[ vederi personale

=i interesate. A=a, de exemplu, Fran\a lui Carol al X-lea voia

123

]ncetarea revolu\iunii grece=ti cu orice pre\, pentru c[ o

considera ca o reproduc\iune a revolu\iunii celei mari

franceze; era speriat[ de numele de carmanioli ce-=i dau ]n

insule oamenii partidului cel mai ne]mp[cat turcilor; a=a

restaura\iunea ajut[ pe Rusia ]n ideile de dezmembrare a

Imperiului otoman =i sf[tuie=te darea Moreii lui Mehmet Ali,

cu speran\[ s[ poat[ pune m`na pe Egipt, c`nd Mehmet Ali ar

fi avut toate puterile sale ]n Morea.

Englitera, =i ea, prin considera\iuni de o alt[ natur[,

ajungea tot la solu\iunea de a se da Morea lui Mehmet Ali,

]n\eleg`nd g`ndirile Fran\ei =i tem`ndu-se ca nu cumva,

printr-o ]n\elegere cu Rusia, afar[ de coopera\iunea ei, s[ nu-

=i piard[ preponderen\a ce dob`ndise ]n Turcia. Astfel sus\ine

ideea Fran\ei =i a Rusiei, pe c`nd pe de alt[ parte ajut[ pe

greci cu bani ca s[ poat[ rezista lui Mehmet Ali, =i astfel s[

sl[beasc[ =i s[ ruineze pe acest puternic pa=[, ]nc`t s[ nu mai

poat[ g`ndi la independen\a Egiptului.

„Ave\i doi inamici, zicea lordul Strangford lui Pertef-pa=a:

pe Mehmet Ali =i pe grecii revolta\i, unul ascuns ]nc[, dar

care ]n cur`nd va ridica =i el masca, celalalt care lupt[ cu

succes; pune\i pe unul ]n contra altuia, =i se vor sl[bi =i se vor

distruge unul pe altul.“

C`t pentru Rusia, orice solu\iune ]i era bun[, destul s[ se

rup[ c`t mai mult din imperiul sultanului.

124

Astfel, pe c[i deosebite, c`te=itrele puterile dau Por\ii un

sfat identic =i care nu putea s[ nu plac[ unui guvern de

r[zbunare ]n contra grecilor. Poarta, urm`nd acestor sfaturi,

trimite lui Mehmet Ali un firman prin care-i confer[ pa=al`cul

Moreii, ]ns[rcin`ndu-l s[ trimit[ o=tire ca s[ potoleasc[ cu

orice pre\ revolta acelei provincii =i pun`ndu-i flota la

dispozi\iune pentru transport de trupe.

}n ceea ce prive=te cestiunea Principatelor, Poarta nici nu

ia vreo m[sur[, nici nu r[spunde, ]nc`t din zi ]n zi rela\iunile

cu Minciaki devin mai acute. Mini=trii Por\ii, ]ntreba\i de

reprezentan\ii puterilor despre starea ]n care se afl[ acele

tratative, r[spund cu indiferen\[ c[ Poarta era hot[r`t[ s[

dep[rteze pe be=lii.

Ibrahim, teribilul Ibrahim, fiul lui Mehmet Ali, luase

comanda trupelor egiptene, debarcase trupe ]n Morea =i

]ncepuse opera\iunile sale cu o cruzime care revolta

pretutindeni ]n Europa sim\ul public. Grecii se luptau

viteje=te. Condurioti, pre=edintele guvernului Moreii, izbutise

prin trimi=ii s[i, Orlando =i Lusioti, s[ ridice 280.000 de lire

din ]mprumutul de 800.000 f[cut la Londra; subscrip\iuni ]i

veneau din toate p[r\ile, =i Byron preg[tea expedi\iunea ]n

contra Lepantului.

Nu mai r[m[sese nici o speran\[ pentru men\inerea p[cii;

trupele ruse=ti stau gata s[ intre ]n Principate, de nu pentru a

125

declara r[zboi turcilor, dar cel pu\in pentru a ocupa \[rile

dun[rene ca o garan\ie.

Aceasta era starea lucrurilor c`nd, la 3 decembrie 1825,

sose=te la Constantinopol =tirea mor\ii ]mp[ratului Alexandru,

patru zile ]nainte de a ]nceta din via\[, c[ci acest monarh a

murit la 7 decembrie.

Fratele s[u Nicolae ]i succedeaz[, dar turbur[rile care au

]ntov[r[=it moartea ]mp[ratului Alexandru =i spiritul de

revolt[ =i de conspira\iune care s-a ivit ]n armata ruseasc[

]nl[tura pentru moment temerile unui r[zboi.

Austria =i Englitera, profit`nd de acest r[gaz, at`t

Labzaltern, ambasadorul Austriei la Petersburg, precum =i

internun\iul Ottenfeld cu lordul Strangford la Constantinopol,

lucreaz[ cu st[ruin\[, =i ]n iunie 1826 dob`ndesc de la Poart[

retragerea be=liilor =i reducerea lor ]n num[rul de 850, pu=i

sub ordinele directe ale domnilor, liberarea lui Villara din

]nchisoarea de la Eskizara =i trimiterea de plenipoten\i

(muraha=i) la Akkerman, ca s[ trateze =i s[ determine

restabilirea de statu-quo dinainte de 1821 ]n Principate.

}mp[ratul Nicolae ]ns[ voie=te ca, mai ]nainte de ]ntrunirea

plenipoten\ilor, s[ esiste o ]n\elegere prealabil[ asupra

teritoriilor ]n litigiu din Asia, conform`ndu-se tratatului de

Bucure=ti din 1812. Turcii cereau s[ li se remit[ Anapa, pe

care o de\ineau ru=ii sub cuv`nt c[ ei posedau acest punct

126

]nc[ cu 20 de ani ]nainte de a face parte din teritoriul

Mingreliei =i marii Abazii, pe c`nd apar\inea Georgiei, al

c[rei principe o cedase Rusiei, p`n[ nu recunoscuse ]nc[

suveranitatea Por\ii; pe de alt[ parte, turcii nu voiau s[ remit[

Rusiei Kemhelu, Redut-Kale =i Sukum-Kale, stipulate ]n

tratatul de la 1812, p`n[ ce nu li se va reda Anapa.

}n\elegerea s-a f[cut la Constantinopol prin st[ruin\a

ambasadorilor, =i generalul Worontzof cu Ribeaupierre au fost

trimi=i la Akkerman s[ trateze cu muraha=ii turci.

}n conven\iunea ]ncheiat[, s-a dat deplin[ satisfac\iune

cererilor Rusiei; ]ntre altele s-a stipulat s[ se dea Principatelor

o organiza\iune regulat[, articul care a fost izvorul din care au

ie=it Regulamentele organice ce ne-au guvernat p`n[ la 1848

=i la 1857. Nu s-a zis ]ns[ nici un cuv`nt ]n privin\a grecilor,

=i Ribeaupierre a fost trimis, ]ndat[ dup[ ]ncheierea

Conven\iei de la Akkerman, ca ambasador la Constantinopol,

=i Minciaki dus la postul s[u la Bucure=ti. Acum pacea p[rea

asigurat[ mai mult dec`t oric`nd, =i orice b[nuial[ de

ostilitate disp[ruse, c`nd lordul Strangford este rechemat =i

]nlocuit cu un fellow (tovar[=) al universit[\ii de Cambridge,

cu Stratford Canning, v[rul vestitului liberal George Canning.

Noul ambasador al Angliei debutase ]n cariera diplomatic[ ]n

anul 1807, ca secretar de ambasad[ la Constantinopol, pe

c`nd de-abia era de 21 de ani, de unde apoi fusese trimis la

127

Washington. Era un entuziast al cauzei grecilor, plin de

suvenirile nemuritoare ale clasicit[\ii =i antichit[\ii elene.

T`n[rul ambasador aducea cu d`nsul conven\ia ]ncheiat[ la

Londra ]ntre Fran\a, Rusia =i Englitera, privitoare la Grecia.

De=i puterile se ]n\eleseser[ la Laibach =i declaraser[ c[

afacerea greac[ era o cestiune cu totul de administra\iune

interioar[, ]n care nimeni nu avea dreptul s[ se amestece,

acum ]ns[ voiau s[ intervie, =i s[ intervie cu for\a, c[ci se

stipulase ]n Conven\ia de la Londra c[ flotele combinate vor

merge ]n apele Greciei s[ opreasc[ cruzimile ce se comiteau

de trupele egiptene. Poarta, refuz`nd de a da satisfac\iune

cererilor ambasadorilor celor trei puteri contractante, Stratford

Canning p[r[se=te Constantinopolul, se retrage la Poros,

unde-l urmeaz[ mai ]n urm[ ambasadorul Latour-Maubourg

=i Ribeaupierre. Guvernul revolu\ionar grecesc se transportase

la Nauplea, flotele sunt chemate, =i consecin\a acestei ac\iuni

a fost oprirea debarc[rii de nou[ trupe egiptene =i distrugerea

flotei turce=ti la Navarin. Cine se poate opri de-a nu g[si =i

aici o asem[nare cu cele ce se petrec =i cu cele ce se

preg[tesc ast[zi ]n Orient?

De=i inten\iunea Engliterei n-a fost de a face din refuzul

Por\ii o stare de r[zboi =i de ostilit[\i, dar nu era tot astfel =i

pentru Rusia, c[reia ]i pl[cea s[ considere Navarinul ca un

]nceput de ostilit[\i. }ntr-o explica\iune cu Pertef-pa=a, care

128

ar[ta lui Uszar, ]ns[rcinatul rus, obstaculele ce exist[ ]n

Coran de a da cestiunii grece=ti solu\iunea cerut[ de puteri,

acesta ]i zicea, cu un ton pu\in curtean, c[ este o

incongruitate de a tot pune ]nainte legea sf`nt[ a Coranului,

cuvinte la care Pertef-pa=a r[spunde:

„O cred =i eu, c[ci dac[ cre=tinii ar =ti s[ aprecieze

valoarea acestor argumente =i a legii noastre sfinte, s-ar fi

f[cut de mult musulmani“.

De la Petersburg, lordul Dudley scria c[, de=i lupta de la

Navarin =i ]ncetarea rela\iunilor diplomatice cu Poarta da

drept Rusiei s[ se considere ]n stare de r[zboi cu Turcia, dar

c[ ]mp[ratul Nicolae ]l asigurase pe cuv`ntul s[u de onoare

c[ nu avea de g`nd s[ bage trupele sale ]n Principate; vine

]ns[ ]n urm[ circulara Por\ii din februarie 1828, trimis[

tuturor guvernorilor de provincii, ]n care Rusia este tratat[ de

inamic[ a Islamului =i de instig[toarea insurec\iunii grece=ti,

]n urma c[reia ]mp[ratul Nicolae trimite pe Lieven la Londra,

cu o not[ ]n care face cunoscut guvernului englez c[

]mp[ratul se vede provocat prin nou[ injurii din partea

guvernului Por\ii =i chiar prin acte de ostilitate, precum erau

]ncuraj[rile date Persiei de a nu respecta armisti\iul ]ncheiat

cu Rusia =i obstacolele aduse necontenit naviga\iunii ]n

Marea Neagr[; =i declar[ c[ Rusia se consider[ de aci ]nainte

]n stare de r[zboi cu Turcia =i c[ va ]mpinge opera\iunile

129

militare p`n[ ce va dob`ndi satisfac\iune pentru ofensele ce i

s-au f[cut, des[v`r=ita aplicare a articolelor Tratatelor de la

Akkerman, garan\ii ]ndestul[toare ]n contra obstacolelor

naviga\iunii ruse=ti ]n Bosfor =i ]ndemniz[ri de r[zboi. Mai

adauge nota adus[ de Lieven c[ Rusia se credea obligat[ prin

tratatul de la Londra s[ dea o solu\iune satisf[c[toare cestiunii

grece=ti.

Guvernul Por\ii, prin sistemul s[u nenorocit de

temporizare =i prin ]ng`mfarea sa, prin esita\iunile =i

impruden\ele sale, d[duse Rusiei o aparen\[ de dreptate de a-

i declara r[zboi, =i aceasta ]ntr-un moment c`nd toat[

opiniunea ]n Europa era ]n contra ei, c`nd se afla cu totul

izolat[ =i abandonat[ la discre\iunea inamicului s[u.

Acestea erau pozi\iunile respective, c`nd, ]n ziua de 7 mai

1828, o=tirile ruse=ti, sub comanda principelui Wittgenstein,

trec Prutul la Sculeni =i la Reni, ocup[ Ia=ul, ]nainteaz[ spre

Bucure=ti, ]nconjoar[ fort[re\ele de pe malul Dun[rii, =i

Wittgenstein pune m`na pe guvernul Principatelor, numind

pe contele Pahlen prezident-plenipotent al divanurilor \[rii.

Ion Ghica

130

VIII GENERALUL COLETTI LA 1835

Bucureşti, ianuarie 1881

Iubite amice, }\i aduci aminte de ]nt`ia noastr[ ]nt`lnire, sunt acum vreo

45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835? Cinci sau =ase

rom`ni munteni din Valahia, cum se zicea pe-atunci, locuiam

]n rue St. Hyacinthe cu Niculae Cantacuzino Pa=canu =i cu

Iancu Filipescu Vulpache. Voi, al\i at`\ia rom`ni moldoveni,

]ntre care =i fostul domn Alecu Cuza, locuia\i cu un profesor

anume Furnarache ]n rue Nôtre-Dame des Champs.

}ntr-o duminec[, micile noastre c`rduri se ]nt`lnir[ pe

Quai Voltaire, =i noi =i voi mergeam tot spre Champs Elysees.

Mentorii no=tri se oprir[ un minut la vorb[. Nu =tiu cum, nici

]n ce fel, dar ne-am pomenit deodat[ amesteca\i =i bra\ la bra\

un muntean c-un moldovean; vorbeam fiecare limbagiul

provinciei noastre =i ne ]n\elegeam, parc-am fi vorbit aceea=i

limb[. Ce revela\iune! Dintr-acel moment nu am mai fost nici

munteni, nici moldoveni. Eram to\i rom`ni!

Mie mi-a c[zut parte la bra\ un t`n[r m[run\el, cam de

talia mea, muchelef la haine: vengherc[ de postav negru cu

brandebururi =i cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se

vedea numai v`rful botinei de lac; jiletca de catifea vi=inie cu

131

g[itan de fir de jur ]mprejur =i mai multe lan\uri de aur la

ceasornic. Mi-a spus ]ndat[ c[ era bogat, foarte bogat, =i c[

era conte; observ`ndu-i eu c[ la noi nu esistau titluri de

nobilime, el mi-a esplicat c[ se afla ]ntr-un caz cu totul =i cu

totul escep\ional, c[ M.-s. vod[ ]l ]mbr[case cu caftan,

d`ndu-i rangul de comis, c`nd era ]nc[ ]n leag[n, =i c[ de

c`nd ]nv[\a carte se convinsese c[ rangul de comis este

latinescul comes, comitis... =i ca s[-mi dovedeasc[ =i mai

bine dreptul s[u la acest titlu, mi-a dat carta sa de vizit[, pe

care era scris ]n litere majuscule:

MONSIEUR LE COMTE DE...

Lipseau ]ns[ armoriile; aceast[ lacun[ provenea numai

dintr-un qui-pro-quo, fiindc[, scriind acas[ s[ i se trimi\[

armoriile familiei, se crezuse c[ cerea pu=ca de v`n[toare a

b[tr`nului s[u tat[. Esplic`ndu-se ]ns[ mai bine ]n urm[,

glume\ul s[u frate i-a trimis un desemn reprezent`nd doi

morcovi degera\i =i ]ntruloca\i sub o coron[ de patlagele.

Tot merg`nd spre Arcul de triumf =i discut`nd cu

camaradul meu de bra\, c[ci nu ne prea ]n\elegeam ]n istorie,

mai ales asupra dimensiunilor zidurilor Babilonului,

camaradul pretindea c[ erau destul de largi ca s[ poat[ trece

]n r`nd cinci care ]n fuga mare, eu \ineam la trei; ajunsesem

dinaintea palatului dup[ Quai d’Or-say, fosta cas[ a

Consiliului de stat din timpul lui Napoleon III, devenit[, prin

132

ajutorul petrolului, un trist suvenir al domniei Comunei din

1871. Acea zidire, ]nf[=urat[ ]nc[ ]n fe=ele schelelor pe care

lucrau me=teri pietrari, p[rea =i mai mare, domin`nd toat[

mahalaua ca o namil[. Camaradul, v[z`ndu-m[ ]n uimire, cu

ochii ]n sus =i cu gura c[scat[ dinaintea acestei zidiri at`t de

m[re\e, ]mi zise r`z`nd:

– Ce? n-ai mai v[zut astfel de case? Cum? Voi n-ave\i ]n

Bucure=ti zidiri a=a de mari?

– Dar cred c[ nici voi nu ave\i astfel de palate la Ia=i,

replicai eu.

– A=a! S[ vezi tu casa tat[-meu; e mult mai mare!

Aceast[ iluziune a camaradului m-a costat mai t`rziu doi

sorocove\i =i o or[ de r[t[cire pe stradele capitalei Moldovei,

c[ci voind s[-i fac vizit[, m-am suit ]ntr-o birj[, zic`nd

birjarului s[ m[ duc[ la comitele de...

– Dar unde =ade? m[ ]ntreb[ birjarul.

– Casa cea mai mare din Ia=i, ]i r[spund.

– Las’ c[ =tiu; la vistiernicu Rosnoveanu, ]mi zise birjarul.

– Nu! O cas[ mare, mare, mult mai mare.

La aceste cuvinte, birjarul ]=i ]ntoarce capul, uit`ndu-se la

mine cu un fel de mil[.

– Dar unde ai mai pomenit mata cas[ mai mare dec`t a

conului Niculachi Rosnoveanu?

133

+tiu c[ tat[-t[u voia s[ te fac[ medic =i tu te pusese=i pe

chimie; ne ]nt`lneam adeseori sub castanii Luxemburgului =i

vorbeam oxigen =i hidrogen, dar observasem c[ de c`te ori ]\i

vorbeam de plantele marine din care se scoate iodul sau de

oasele cele mai bogate ]n fosfor c[scai din toat[ puterea

f[lcilor; mai observasem c[, vorbindu-\i ]ntr-o zi de poeziile

lui V[c[rescu =i recitindu-\i una din poeziile iubitului nostru

amic Gr. Alexandrescu:

Culcat p-aste ruine sub care ad`ncit[

E slava str[mo=easc[...

ai deschis ochi mari =i m-ai ]ntrebat dac[ mai =tiu =i altele.

Din ziua aceea mi-am zis c[ n-o s[ te faci medic.

C`te lucruri s-au petrecut de atunci pe lume =i mai ales

]ntr-acest col\i=or de p[m`nt, care poart[ ast[zi numele de

Rom`nia, pe care pe atunci nimeni nu-l cuno=tea ]n

str[in[tate nici de nume m[car! Puteam s[ strig[m c`t ne-ar fi

luat gura c[ suntem rom`ni, str[nepo\i de-ai lui Traian, c[

nimeni nu ne credea, nu ne asculta, nu ne ]n\elegea; surda le

ziceam c[ noi eram valahi =i c[ voi era\i moldoveni; ni se

r[spundea:

„Va s[ zic[ sunte\i muscali? Sunte\i turci?“ =i prin urmare

hot[rau c[ eram greci, de vreme ce eram schismatici =i ne

]nchinam la r[s[rit; =i mai cu ajutorul lui Lichiardopulo, lui

134

Picolo, lui Furnarache, lui Ventura, =i voi =i noi nu ne puteam

cortorosi de numele de greci. A trecut mult p`n[ c`nd unii

din francezi au consim\it s[ ne zic[ moldovalacs =i prin

abrevia\ie moldac, =i s[ numeasc[ Principatele Moldachie sau

Valavie. Nu demult, ]nc[ prin timpul domniei lui Alexandru

Cuza-vod[, o dam[ italian[ la Turin zicea de un t`n[r rom`n

care-i era prezentat de filo-rom`nul Vegezzi Ruscalla ca

moldovalac: „Come? cosi giovane e gia moldovalaco!“

Credea c[ acest nume era un rang, un cin, pa=a sau

mamamu=i!

}ntr-o sear[ doctorul Mihailidi, fostul meu dasc[l de

eline=te ]n Bucure=ti, un elev al ]nv[\atului Neofit Duca,

devenit doctor ]n medicin[ pe c`nd eu dob`ndeam gradul de

bacalaureat, m[ duce ]ntr-o sear[ la vestita filelen[ dna de

Champy, sora colonelului Favier, unul din cei mai mari

lupt[tori pentru independen\a Greciei. Acolo am ]nt`lnit pe

academicianul Patin, profesor la Sorbona, care, cu c`teva zile

]nainte, m[ esaminase de limba elen[ =i-mi dedase o bil[ alb[

numai =i numai pentru c[, cetind pasagiul ce-mi indicase din

Xenofon, pronun\asem:

Epei de ÓrÓnto Ómera de scedoi ipefaine cai eis...

]n loc de a citi:

Epe¿ de erentò emerà te schedori ipefainÿ caï eïs...

135

Cu toat[ ardoarea ce am pus, esplic`ndu-i c[ nu sunt grec

=i c[ eram de neam latin, spun`ndu-i de Traian, de colonii

adu=i de d`nsul ]n Dacia etc., nu am putut face s[ ]n\eleag[

c[ nu eram nici turc, nici muscal, nici s[ priceap[ cum de nu

m[ sim\eam prea onorat de a m[ numi grec... =i cred c[ a

r[mas, c`t a mai tr[it, tot ]ncurcat despre na\ionalitatea

noastr[.

}n salonul doamnei de Champy se aduna o dat[ pe

s[pt[m`n[ tot ce Parisul con\inea mai elin, elenist =i filelin;

to\i francezii care luaser[ parte la luptele de la Misolunghi,

Arta =i Navarin, to\i c`\i scriseser[ o carte, o bro=uric[ sau un

articul de ziar, sau care ziser[ dou[ cuvinte ]n Gamera

deputa\ilor ]n favoarea grecilor; c`\iva studen\i: fra\ii George

=i Nicachi Mavrocordat, Coromila, Scalistira etc. erau primi\i

]n acel salon ca pogor`tori direc\i din eroii c`nta\i de Omer.

}ntr-una din seri, d-na de Champy era ]ntr-o stare de mare

agita\iune; sta cu ochii \inti\i spre u=[, =i de c`te ori lacheul

anun\a un musafir, dumneaei s[lta din loc, parc[ a=tepta pe

cineva; c`nd deodat[ se deschid am`ndou[ u=ile salonului =i

un glas m`ndru =i r[sun[tor anun\[: „Son excellence le gÿnÿral

Coletti, envoye extraordinaire de sa majestÿ le roi des grecs“, =i

]ndat[ apare un om ]nalt, trupe=, frumos ]mbr[cat cu

fustanel[, cu mintean =i cepchen alb cusut cu g[itanuri

albastre. Toate c[ut[turile s-au ]ntors spre noul-venit;

136

asisten\ii ]=i =opteau unul altuia: „C’est l’ambassadeur du roi

Othon!“ To\i =i toate ]l ]nconjoar[, i se ]nchin[.

Mentorul meu, doctorul Mihailidi, profit[ de un moment,

se apropie de ilustrul oaspe =i-i zice:

– ’Arcig¹ (generale), permite-mi s[-\i prezint pe t`n[rul

Ghica din Bucure=ti.

Generalul Coletti, dup[ ce m-a ]ntrebat despre familia

Ghicule=tilor, mi-a zis:

– +i dumneavoastr[ sunte\i tot greci.

Dar c`nd, ]n marea displ[cere a mentorului meu, am

]nceput a protesta ]n contra numelui de grec, esplic`ndu-i cu

c[ldur[ originea rom`nilor, Coletti m[ asculta din ce ]n ce cu

mai mult[ aten\iune =i, spre marea mirare a doctorului

Mihailidi, ]mi zice:

– +i eu sboresc ar[m[ne=te, dar sunt grecos...

De=i n-am ]n\eles bine deodat[ cuvintele sboresc =i

ar[m[ne=te, dar fraza fiind rom`neasc[, am luat ]ndr[zneala

=i i-am zis ]n limba mea:

– Escelen\[, po\i fi grec prin sentimente =i prin religie, dar

dup[ vorb[ =i dup[ chip e=ti rom`n.

Coletti avea figura cea mai rom`neasc[ ce se poate vedea;

ai fi zis un mocan de la Bra=ov.

Se uita cu drag la mine c`nd vorbeam rom`ne=te =i cu un

suspin ]n glas mi-a zis:

137

– Parintili a mei sboresc ma=i ar[m[ne=te =i mi pare ghine

c[ tini la miletea a noastr[; him simpatrioti.

St[ruin\a de a nu voi s[ fiu de alt neam dec`t rom`n l-a

f[cut s[ uite toate prevenin\ele de care era ]ncunjurat, s-a pus

la vorb[ cu mine =i mi-a povestit via\a lui la curtea lui Ali-

pa=a Tebedelen de la Ianina, unde petrecuse anii copil[riei

]mpreun[ cu al\i tineri cre=tini, ]ntre care un fiu al dibaciului

Voia, un nepot al crudului Na\u =i un tricaliot, fiul unui

ciorbagiu, cu care Coletti locuia ]ntr-o odaie.

Odat[ pa=a era foarte sup[rat, tuna =i fulgera; nimeni nu-i

mai putea intra ]n voie. Furia lui provenea din cauz[ c[ fugise

t`n[rul Marco Botzari, pe care-l avea otagiu de la tat[-s[u

Kiciu Botzari, beiul de Sulli; ]l \inea la Ianina ca o garan\ie de

pace din partea vitejilor sulio\i. Ali-pa=a b[nuia c[ t`n[rul

tricaliot, tovar[=ul de camer[ al lui Coletti, ]nlesnise fuga lui

Botzari, =i ]ntr-o diminea\[, c`nd bietul b[iat ]i aducea

cafeaua, ]l tratase r[stit de ghiaur hain; b[iatului ]i tremur[

m`na =i v[rs[ cafeaua pe feregeaua pa=ei. }n cinci minute,

iataganul gealatului ]i zbur[ capul.

Aceast[ ]mprejurare a f[cut pe Coletti s[ caute s[ fug[ =i el

ca Botzari, dar n-a izbutit! Prins =i adus la conac, el se credea

pierdut. Noroc ]ns[ c[ pa=ei ]i trecuse necazul =i ca totdeauna

se c[ia, sau se f[cea c[ se c[ie=te de moartea tricaliotului,

zic`nd cu oftare:

138

Κριμα τ παλλη ϒρι (P[cat de voinic!)

Dup[ obicei ]ns[ ]=i m`ng`ia durerea cu cuvintele aceste:

„Mai bine c[ l-a luat Dumnezeu, c[ cine =tie c`te rele ar fi

f[cut dac-ar fi tr[it“.

Coletti s-a ]mboln[vit de tifos, =i Ali-pa=a, afl`nd c[ era pe

moarte, s-a dus de l-a v[zut ]n odaia unde z[cea =i, ca s[-l

consoleze, i-a zis c[, ]ndat[ ce se va ]ns[n[tosi, ]l va trimite

]mpreun[ cu fiu lui Voia s[ studieze medicina.

S-a \inut de vorb[, l-a trimis la Pisa, unde Coletti a

dob`ndit diploma de doctor ]n medicin[.

Pe la finele seratei, c`nd era s[ plece, Coletti, z[rindu-m[

]ntr-un col\ pe dup[ u=[, a venit la mine =i m-a luat de m`n[,

zic`ndu-mi:

– Voi ave\i singrofizi?.. Vream s[ diavasesc =i eu una carte

ar[m[neasc[, un piitis. Care este singrafizul vostru?

I-am vorbit de V[c[rescu =i de Alexandrescu, =i dumineca

urm[toare i-am dus o bro=ur[ care con\inea cele dint`i poezii

ale lui Alexandrescu; i-am dus =i cea mai mic[ edi\iune ]n 12°

a poeziilor lui Iancu V[c[rescu, ]n care tip[rise Prim[vara

amorului, P[storul ]ntristat =i Ceasornicul ]ndreptat. Mai t`rziu

mi-a cerut s[-i g[sesc istoria lui Fotino; mi-am procurat tomul

II de la un buchinist de l`ng[ Institutul Fran\ei =i i-am trimis-o.

Coletti era din ora=ul Saraco, cale de 12 ore de la Ianina;

familia lui exist[ acolo =i ast[zi. La noi se afl[ mai multe

139

familii, precum sunt Filiti de la Bucov, Cantili etc., care se

]nrudesc cu familia lui Coletti. Cu\ovlahii, ajun=i ]ntr-o

condi\iune mai ]nalt[, ca Sina, ca Tositza etc., se zic cei mai

mul\i greci, dar inima lor salt[ ori de c`te ori ei aud vorbindu-

se de rom`ni, de Rom`nia =i de limba rom`neasc[, pe care o

numesc ar[m[neasc[.

Coletti, ca to\i cu\ovlahii rom`ni din Macedonia, s-a b[tut

ca un viteaz pentru independen\a Greciei; a fost guvernator al

Cicladelor orientale cu titlul de: �ƒtaƒt©V dioiƒÓ tÓV tÊn ¥n

toliƒÊn knl¡dwn (guvernator extraordinar al Cicladelor

orientale).

El a l[sat un nume nemuritor ]n insule =i dob`ndise o

foarte mare influen\[ ]n tot Arhipelul, ceea ce nu prea pl[cea

comitelui Armansberg, nici regelui Othon; trimiterea lui ca

ambasador la Paris a fost ca un fel de esil deghizat.

Ce eram noi rom`nii pe atunci? Cine ne b[ga ]n seam[?

Care ziar, care revist[ sau care scriitor se ocupa de noi? De la

Del Chiaro =i de la Wilkinson nu se scrisese nici m[car o linie

despre rom`ni. La 1836 a fost un adev[rat eveniment c`nd

r[posatul Chochelet, consulul francez, se duse s[ anun\e lui

Alexandru Ghica-vod[ c[ era s[ treac[ prin Bucure=ti un

]nv[\at francez, un profesor de la Sorbona, anume Saint-Marc

de Girardin. Spuind domnitorului c[ acest turist avea s[ scrie

impresiunile lui de c[l[torie, c[ venea s[ viziteze malurile

140

Dun[rii pentru cercet[ri arheologice, consulul Fran\ei cerea

pentru c[l[tor ]nlesniri de transport prin \ar[.

}ndat[ ordine stra=nice ]n toate p[r\ile pentru calea=c[, cai

de po=t[ =i conace, puind pe to\i prefec\ii =i ofi\erii de pe

grani\a Dun[rii la dispozi\iunea ilustrului turist.

Pe atunci foarte pu\ini ofi\eri, foarte pu\ini ispravnici sau

oc`rmuitori vorbeau fran\uze=te.

Ajung`nd la Islaz, Saint-Marc de Girardin g[se=te un

locotenent oache= =i m[run\el care-i zice ]n bun[

fran\uzeasc[:

– Escelen\[, am ordin de la =eful meu s[ fiu la

dispozi\iunea d-voastre.

C[l[torul, ]nc`ntat c[ a g[sit un om cu care s[ se poat[

]n\elege, ]i zice cu glasul cel sub\ire =i p[trunz[tor pe care to\i

l-am auzit ]n tinere\ea noastr[ la Sorbona, de pe catedr[ sau

la esamenele de bacalaureat:

– Vous parlez trÿs bien le français; vous l’avez appris au

collége, n’est-ce pas?

– Non, monsieur – ]i r[spunde ofi\erul – je l’ai appris

tout seul.

– Ah! je vous en fais mon compliment. Eu c[l[toresc – ]i

zice voiajorul – pentru cercetarea de antichit[\i romane. Nu

cumva cuno=ti pe-aici pe aproape ceva inscrip\iuni vechi? A=

vrea s[ =tiu cum se numea acest loc ]n vechime.

141

Ofi\erul ]i r[spunse c[ se afl[ ]n drept cu anticul

Anasamum, ast[zi Nicopoli, aproape de Utus, =i c[ pe malul

celalalt al Oltului putea s[ viziteze valul lui Traian.

C[l[torul ]nc`ntat ]i zice:

– Te-ai ocupat cu istoria =i cu geografia antic[, domnule,

negre=it c[ le-ai studiat la colegiu?

– Nu, domnule, le-am studiat singur, r[spunde ofi\erul.

– Ah! je vous en fois mon compliment.

– La o mic[ dep[rtare – adaug[ ofi\erul – la Grosdipod,

unde era antica Sigibida, s-au g[sit tablele de aram[ pe care

este inscrip\iunea:

IMP. CAESAR. DIVI. TRAIANI. PARTICI ETC.

=i pe care se afl[ mai multe nume de solda\i c[rora li se

acorda dreptul de cet[\enie.

Aceste table se citesc astfel:

Imperator Caesar Divi Traiani Parthici filius Divi Nervae

nepos etc.

+i dincolo, peste Olt, la Turnu, vechea Turris, s-a g[sit o

piatr[ cu inscrip\iunea:

IVL. CAPITONI C.P.P. ILLYRICI TR. T.

OMNIB. AB. ORD. FL. SIRMIATIVM HONORATO ET. ETC.

care se cite=te:

Iulio Capitoni Consulari Praefecto Provinciae Ilyrici

Tribuni titulo, omnibus honoribus ab ordine etc.

142

– Cum? =tii latine=te, domnule? Ai studiat negre=it aceast[

limb[ la colegiu?

– Nu, domnule – ]i r[spunse ofi\erul – je l’ai appris tout

seul.

– Ah! je vous en fais compliment.

Ofi\erul ]i mai recomand[ tot astfel o piatr[ cu inscrip\iune

greceasc[.

– Vous savez le grec ancien, monsieur? Vous l’avez sans

doute appries au collÿge?

+i ofi\erul ]i r[spunde:

– Non, monsieur, je l’ai étudié tout seul. – Ah! je vous en fais compliment.

Ilustrul arheolog s-a folosit foarte mult de indica\iunile

date de t`n[rul ofi\er, c[ruia atunci i s-a mai ]ngro=at epoleta.

Saint-Marc-Girardin avea bun[ memorie.

}ntr-o zi, fiind de r`nd la examenele de bacalaureat, vede

numele familiei ofi\erului de la Islaz pe lista candida\ilor =i

c`nd se ]nf[\i=eaz[ recipiendarul, ]l ]ntreab[ dac[ cunoa=te

un ofi\er cu acela=i nume pe care ]l cunoscuse la Islaz.

R[spunz`ndu-i-se c[-i era frate, profesorul esaminator crede

ocaziunea bun[ de a-=i ar[ta recunostin\a, ajut`nd pe frate s[

str[luceasc[ ]naintea auditorului =i a celorlal\i esaminatori, =i

]ncepe:

143

– Binevoie=te, tinere, a spune ce =tii despre un rege barbar

care domnea peste un popor viteaz care locuia ]n p[r\ile

Dun[rii de jos?

– Regele se numea Tisafern – ]i r[spunde t`n[rul – =i

poporul era paflagoni, iar \ara aceea se numea pe atunci

Capadocia.

– Ce n’est pas tout-a-fait cela – ]i zice profesorul – dar voi

s[-\i ar[t mai l[murit cestiunea; ascult[-m[ bine: cum se

numea ]mp[ratul roman care n-a mai voit s[ sufere umilirea

de a pl[ti un tribut ru=inos lui Decebal, regelui dacilor, care

ocupa locul unde se afl[ ast[zi principatele Valahiei =i

Moldovei? El ]mi pare c[ a f[cut o espedi\iune ]n contra

acelui popor barbar =i l-a supus puterii Romei, coloniz`nd

\ara cu legiuni aduse din deosebite p[r\i ale marelui imperiu.

Ce lucrare ]nsemnat[ a esecutat acest ]mp[rat peste Dun[re?

– }mp[ratul roman se numea Tigran – r[spunde esaminatul

– =i lucrarea pe Dun[re a fost un far.

– C’est assez, monsieur, ]i zice profesorul =i-i d[ o bil[

alb[, zic`ndu-i: Ce n’est pas tout-à-fait cela, mais vous

pourrez le demander à mr. vôtre frÿre, il vous le dira, il l’a

appris tout seul, lui.

Ion Ghica

144

XII O C{L{TORIE DE LA BUCURE+TI

LA IA+I }NAINTE DE 1848

20 iunie 1881

Iubite amice, Azi te pui ]n tren la 9 seara, dup[ ce ai pr`nzit bine la

„Hugues“ sau la „Brofft“, ar[\i tichetul conductorului care

vine =i \i-l timbreaz[ cu cle=tele, fumezi o \igar[, dou[ p`n[ la

Ploie=ti; acolo ]\i bei ceaiul ]n ticn[, te ]ntorci ]n vagon, apoi

te ]nf[=uri bine ]n tartan, ]\i pui paltonul c[p[t`i, te lunge=ti pe

canapeaua de catifea ro=ie sau ]n vagonul-pat, dormi ca acas[

vreo nou[ ceasuri =i, la opt diminea\a, te de=tep\i la Roman.

Aici cafea cu lapte, cu un kipfel, dou[, =i 17 ceasuri, minut cu

minut, dup[ ce ai plecat din Bucure=ti, te g[se=ti transportat

pe malul ]mbalsamat al Bahluiului, ]n fosta capital[ a fostului

principat al Moldovei, unde ajungi dormit, m`ncat =i odihnit.

C[l[toria, m`ncare cu bacsi= cu tot, te-a costat 80 de franci.

Ei, vezi, acum 40 de ani nu era a=a.

}mi aduc aminte c[ odat[ plecam din Bucure=ti spre

Moldova:

Dup[ mai multe vizite pe la vornicie, la postelnicie, la

agie, la casa po=tei, alerg[turi care au d[inuit vreo zece zile,

]ntr-o vineri, ]n sf`r=it, pe la orele 3 d.a., trosc, pleosc, intr[ ]n

145

curte opt cai cu doi surugii, preceda\i de un ceau= c[lare. C`t

te =tergi la ochi ]n=irase caii, c`te doi-doi la tr[sur[, un fel de

bri=c[ u=oar[, s-o duci cu un cal; ]ntr-o clip[ eram la capul

Podului T`rgului de Afar[, Bariera Mo=ilor de ast[zi; chiuiau

=i plesneau surugiii pe uli\ele Bucure=tiului de ridicau lumea

]n picioare, b[rba\i =i femei alergau la u=i =i la ferestre ca s[

vad[ cine trece.

La streaj[, un fel de logof[t ]n scurteic[ lung[ de pambriu

verde se arat[ ]naintea cailor.

– Ho, ho! =i opre=te trenul; cine sunte\i dumneavoastr[?

m[ ]ntreab[, apropiindu-se cu =apca ]n m`n[ de u=a tr[surii.

– Sunt cutare, ]i r[spund eu, declin`ndu-mi numele =i

pronumele.

C[pitanul de barier[ scosese un petic de h`rtie din

buzunar =i ]nsemna cu creionul zisele mele, muind v`rful

creionului de plumb pe limb[ la fiecare liter[.

– +i unde merge\i dumneavoastr[?

– La Ia=i.

– S[ nu fie peste grani\[?

– }n Moldova.

– Dar pa=aport ave\i?

Scot pa=aportul =i i-l ar[t; c[pitanul mi-l ia din m`n[, se

uit[ la d`nsul, ]l mai ]ntoarce, =opte=te ceva cu secretarul s[u,

apoi intr[ am`ndoi ]n cancelarie, de unde ies dup[ o jum[tate

146

de ceas cu pana dup[ ureche =i ]ndoind pa=aportul pe cute

mi-l ]napoiaz[ cu cuvintele:

– S[ umbli s[n[tos, cocona=ule!

La barier[ se ispr[vise caldar`mul =i o luam pe =leau cu

roatele ]n noroi p`n[ la bucea, caii la pas =i surugiii croindu-

le cu bicele la dungi be=icate pe spinare.

Dup[ patru ore de r[cnete =i ]njur[turi, cruci =i r[scruci,

sfin\i =i evanghelii, pe la opt seara intram ]n curtea po=tei de

la +indrilita; picioarele cailor pocneau de c`te ori ie=eau din

noroiul gros, cleios =i ad`nc. F[cusem 16 kilometri.

Acolo, dup[ ce m-am rugat =i m-am certat vreo dou[

ceasuri, cu c[pitanul de po=te, cu c[pit[neasa =i cu ceau=ul

mi s-a dat de hat`r un surugiu cu =ase cai ]n loc de opt scri=i

]n podorojn[; =i pe c`nd se ridica luceaf[rul de ziu[ eram la

Movili\a, alt[ po=t[. Aici, refuz complet de a m[ porni ]nainte;

argumentul c[pitanului era conving[tor.

– Cum s[-\i dau cai, domnule, p[catele mele, c[ a=tept din

ceas ]n ceas s[ pice curierul rusesc de la |arigrad; =i cu omul

]mp[r[tesc nu e de glum[, c[-i =tiu p[para!

Iat[-m[ dar oprit ]n drum, Domnul =tie c`t.

C[pitanul, om politicos, m-a poftit ]n odaia de mosafiri, s[

m[ ]nc[lzesc =i s[ m[ odihnesc p`n-or sosi cai din sus sau din

jos.

147

Pe un pat-sofa, de la sob[ p`n[ la fereastr[, dormea de-a

lungul c[pit[neasa cu un copil la s`n, al[turi cu culcu=ul

c[pitanului, care, la strig[tul de tenor al surugiului meu, s[rise

din plapom[, numai ]n papuci =i ]n c[ma=[ de borangic;

picioare la picioare cu c[pit[neasa, dormeau sfor[ind doi

bie\i c[l[tori, care, ca =i mine, a=teptau sosirea de cai. O

c[ldur[ amestecat[ cu duhoarea de oameni adormi\i de nu-\i

puteai trage sufletul!

S`mb[t[ seara ajungeam ]n Urziceni, capitala jude\ului

Ialomi\a, ora= ]necat ]n mocirl[ dintr-un cap[t la altul.

Peste zi ]ncepuse un v`nt rece =i noroiul se ]nv`rto=a,

str`ng`ndu-se de frig, ]nc`t ]ncet-]ncet se f[cuse tare ca fierul,

form`nd o cale zdruncinat[; roatele s[reau din hop ]n hop,

arunc`ndu-m[ la fiecare pas al cailor dintr-un col\ ]ntr-altul al

tr[surii. P`n[ la jum[tatea po=tei M[rgineni am mers cum am

mers, dar acolo, d`nd ]ntr-un v[ga= ad`nc ]nghe\at, m-am

pomenit cu tr[sura ]ntr-un pe=, se rupsese osia =i r[m[sese ]n

trei roate. Surugiii desc[lecar[, se uitar[, deter[ fiecare trei

fluiere de mirare, ceea ce ]nsemna c[ era cazul grav; unul

deham[ =[ua=ul =i porni pe fug[ spre po=t[ s[ caute ajutor.

Din ce ]n ce mai mult criv[\ul se ]nte\ea =i frigul m[

p[trundea; m-am str`ns c`t m-am str`ns, dar dac[ am v[zut =-

am v[zut, m-am dat jos, imit`nd pe surugiul care r[m[sese cu

mine, m-am ad[postit la spatele tr[surii, d`nd din m`ni =i din

148

picioare; dar =i a=a n-a trecut mult =i n-am mai putut juca,

sim\eam c[ amor\eam, m[ apucase un fel de piroteal[; atunci

m-am hot[r`t s[ deham =i eu pe celalalt =[ua= =i am luat-o la

fug[ spre po=t[, ]n voia lupilor care ]ncepuser[ a urla. Pe la

jum[tatea drumului venea rotarul po=tei c[lare, aduc`nd un

drug de lemn la spinare, =i despre ziu[ intra =i tr[sura mea ]n

po=t[. Am petrecut ziua de duminec[ ]n fabricarea osiei =i

seara porneam spre Foc=ani, ora= a dou[ principate, capitala

a dou[ jude\e, a Slam-R`mnicului pentru Muntenia =i a Putnei

pentru Moldova.

Luni pe la amiazi, pe c`nd eram ]n uli\a mare ]n mijlocul

t`rgului, ]mi iese ]nainte un impiegat cu guler ro=u =i cu

spang[, face semn surugiilor s[ opreasc[, se apropie de mine

cu un aer maiestos =i ]ncepe cu:

– De unde vii? Unde te duci? Cum te cheam[? Ce e=ti?

}i r[spund:

– Viu de la Bucure=ti =i m[ duc la Ia=i.

– Unde \i-i pasaportul?

}l caut =i i-l dau.

Impiegatul autorit[\ii moldovene ]l ]ntoarce, ]l observ[,

uit`ndu-se c`nd la mine, c`nd la caracteristicele ]nsemnate

]ntr-]nsul, compar`ndu-le din ochi. Se sf[tuie=te c`tva timp cu

colegul s[u de pe \[rmul muntenesc =i m[ ]ntreab[ unde trag,

ca s[-mi aduc[ pa=aportul la gazd[. }n zadar protestez,

149

cer`nd s[ mi-l dea ]ndat[ ca s[-mi pot urma drumul, mi se

r[spunde c[ nu se poate p`n[ ce nu l-o viza ispravnicul, =i,

f[r[ mai mult[ vorb[, adres`ndu-se c[tre surugiul dinainte, ]i

zice:

– Du-l, m[, la han la „Petrea Bacalu“.

„Petrea Bacalu“ era pe atunci numele de mod[ al

otelurilor din Moldova, cum am zice ast[zi „Grand Hotel“, fie

c`t de mic. Acest nume fusese ilustrat de bogatul Petre Bacalu

din Ia=i, un v[r al vestitului Hagi Petcu Pristanda.

De-abia sc[pasem de ]ntreb[rile p[zitorului grani\ei, c`nd

trei pa=i mai ]nainte cad ]n investiga\iunile unui alt func\ionar;

acesta era omul otcupciului, care dup[ ce m[ ]ntreb[ dac[

am ceva marf[ sau ceva haine nou[, ]ncepe a-mi scotoci prin

tr[sur[ =i prin geamantan. Era considerat cu mare pagub[

pentru fericirea Moldovei sau pentru a Munteniei dac[ o

bucat[ de ca=caval, de postav sau vreo sticl[ de rachiu ar fi

trecut nev[muit[ dintr-o parte ]ntr-alta peste =an\ul care

desp[r\ea Principatele. A= ]ntreba pe protec\ioni=tii sau pe

partizanii sistemului vamal dac[, prin faptul c[ a pierit bariera

de pe acel canal, stabilindu-se liberul schimb dintr-o parte

]ntr-alta, Rom`nia a p[gubit ceva =i dac[ nu este mai bine

ast[zi dec`t atunci.

Peste =ase ceasuri ispr[visem, se ]ndepliniser[ formalit[\ile

prescrise de legi =i regulamente, un slujitor ]mi aduse

150

pa=aportul cu isc[litura ispravnicului. Iordache Pruncu,

chehaiaua, ]mi aduse podorojna =i iat[-m[ iar pe drum,

tr[snind =i plesnind.

Caii vestitului Privilegiu aveau privilegiul de a se hr[ni cu

r[bd[ri pr[jite, cum zicea surugiul, m`ncare care-i f[cea seci

la p`ntece =i u=ori la carne, te duceau ]ntr-o goan[ de la o

po=t[ la alta, alergau c`t puteau bietele dobitoace, negre=it cu

speran\a, totdeauna ]n=elat[, c[ dincolo vor c[p[ta c`teva

dramuri de ov[z. M-au dus de la Foc=ani la Ia=i ca v`ntul.

Z[pada acoperise grunzii, pusesem tr[sura pe t[lpi de sanie =i

alunecam ca n[luca pe =esul alb.

A cincea zi dup[ plecarea mea din Bucure=ti, priveam de

la R[pedea ]nc`nt[torul tablou ce se dezv[luie dinaintea

ochilor la ap[rerea Ia=ului. +i m[ coboram la otelul de

„Petersburg“, ]n casele lui beizadea Petrache Mavrogheni din

uli\[.

Suflam ]n ni=te lemne ude s[ aprind ni\el foc ]n sob[, c`nd

aud un glas zic`nd frumoasa roman\[ irlandez[:

Late rose of summer

acompaniat[ de o harp[ m[iastr[. Era frumoasa =i gra\ioasa

c`nt[rea\[ englez[ d-ra Bishop =i marele harpist Boza;

repetau concertul ce se g[teau s[ dea a doua zi ]n salonul

generalului Tudora= Bal=.

151

C[l[toria de la Bucure=ti la Ia=i m[ costase 800 de lei

vechi, aproape 300 de franci, afar[ de cele cinci zile de

osteneal[, de suferin\e =i de necazuri.

C[utam s[ m[ mut de la otel, c`nd bunul =i osp[tosul meu

amic c[pitanul Alcaz a venit =i m-a luat la d`nsul.

}n casa unde =edea, ]n strad[, sala desp[r\ea dou[

apartamente: la dreapta locuia Nicolae Docan cu v[rul s[u

Alecu Cuza, fostul domn de la 1859 p`n[ la 1866, =i cu

Philadelph Conici; la st`nga, ]n dou[ camere =i un salon,

locuiam eu cu st[p`nul apartamentului. Masa era ]n comun,

]ntr-o camer[ pe galerie.

Am petrecut acolo mai o iarn[ ]ntreag[, p`n[ m-am mutat

la tine. Avusese=i nenorocirea s[ pierzi pe iubita ta mam[, =i

tat[l t[u era dus la Viena cu slujba domneasc[.

Gra\ie vou[, amicilor mei din Paris, ]n pu\ine zile eram

cunoscut =i bine primit ]n toate casele, cu o ospitalitate =i o

bun[tate pe care n-oi uita-o niciodat[.

Pu\in dup[ sosirea mea ]n Ia=i, am fost admis ]n audien\[

la Mihai-vod[ Sturdza, prezentat de secretarul s[u, maiorul

Kog[lniceanu, =i de adjutantul de serviciu, c[pitanul Alcaz.

Dup[ ce am r[spuns respectuos la ]ntreb[rile ce principele a

binevoit a-mi adresa, i-am ]nm`nat scrisoarea boierilor din

Bucure=ti, scrisoare despre care \i-am vorbit ]ntr-una din

scrisorile mele precedente. Pe c`nd domnul citea, chipul i se

152

lumina, figura lui, mai totdeauna posomor`t[, dob`ndise un

z`mbet de satisfac\iune, luase o espresiune de bl`nde\[. Dup[

ce a ispr[vit citirea, a r[mas c`teva momente g`nditor, cu

ochii ]n jos, ]ntr-o stare de reflec\iune melancolic[, apoi pune

scrisoarea pe mas[ =i, ridic`nd ochii asupra mea, ]mi zise c[

era foarte m[gulit de sentimentele de stim[ =i de ]ncredere ce-

i esprimau boierii munteni, dar c[ realizarea acelor dorin\i era

intempestiv[. Lucrul nu era posibil ]n momentul de fa\[

pentru c[ ]mp[ratul nu permitea. }i r[spund c[ principiul era

]nscris ]n Regulamentul organic =i iau ]ndr[zneala a-i zice pe

Audaces fortuna juvat, cuvinte la care ]nt`mpin[ c[ acel care

r[spunde ]naintea lui Dumnezeu =i a oamenilor de soarta

unui norod datore=te s[ fie prudent.

Dup[ aceste pu\ine cuvinte schimb[ conversa\iunea,

]ntreb`ndu-m[ despre studiile ce f[cusem la Paris, mi-a vorbit

filozofie, literatur[, estetic[, m-a \inut mai mult de un ceas.

Mihai Sturdza era, precum =tii, un om plin de ]nv[\[tur[ =i se

compl[cea foarte mult ]n asemenea convorbiri.

}ntr-o var[ =edeam la via lui Stratulat de la Socola, aproape

de frumoasa vil[ a lui vod[. }ntr-o zi, duc`ndu-m[ la M[ria-sa

cu h`rtii de serviciu, ]mi zise:

– Am auzit c[-mi e=ti vecin, cine-\i poart[ de grije acolo,

cine-\i face pr`nzul? Eu ]i r[spund:

– Nimeni, M[ria-ta.

153

– +i ce? Tr[ie=ti f[r[ a m`nca?

– Nu, M[ria-ta, m[n`nc, dar nu pr`nzesc.

– Va s[ zic[, faci deosebire ]ntre a m`nca =i a pr`nzi. Ei

bine, eu pr`nzesc, vino s[ m[n`nci la mine ]n toate zilele.

Doamna =i beizadelele erau du=i ]n str[in[tate, =i vod[ era

singur la Socola numai cu v[rul s[u, generalul Alexandru

Sturdza, mult ]nv[\atul teolog, care venise s[ petreac[ c`teva

s[pt[m`ni la Socola. La mas[ erau numai ei doi, eu =i iubitul

nostru amic, pl[cutul colonel Gulu\[ Leon.

}n toate zilele dup[ mas[ treceam ]n salonul cel mare,

unde vod[, fum`nd din ciubuc, conversam =i discutam

ceasuri ]ntregi literatur[, art[ =i =tiin\e, ba uneori =i politic[,

p`n[ ce venea logof[tul cel mare Niculae Canta sau +tef[nic[

Catargiu cu anaforale de ]nt[rit.

Mihai Sturdza avea dreptate a crede c[ timpul unirii

Principatelor nu sosise, dac[ judec[m dup[ st[ruin\a =i dup[

mijloacele de tot felul puse ]n joc la 1842 de consulul general

Da=coff, ca s[ scoat[ pe C`mpineanu din lista candida\ilor =i

s[ fac[ s[ scuze alegerea lui Gheorghe Bibescu, c[ruia-i

lipsea =i etatea de 40 de ani, =i ]nsu=irea de nepot sau fiu de

fiu de boier, condi\iuni cerute de Regulament pentru a putea

fi ales domn.

A=teptam deschiderea naviga\iunii Dun[rii ]n sus sau ]n

jos. G`ndurile-mi erau ]mp[r\ite: s[ m[ duc ]n Sicilia, unde

154

un camarad al meu, Villeroz, se afla ]n capul unei esploat[ri

de sulfur, care-mi scria c[ putea s[-mi procure o pozi\iune

bine pl[tit[, sau s[ m[ ]ntorc ]n Fran\a, unde eram sigur de

protec\iunea lui Elie de Beaumont, lui Berthier =i a lui

Dafiemoz, profesorii mei de la =coala de mine din Paris. C`nd

]ntr-o zi, afl`ndu-m[ la Iorgu Ghica cel b[tr`n de la deal, am

fost prezentat lui beizadea Niculache Su\u, unul din boierii

cei mai ]nv[\a\i, atunci postelnic =i efor al =coalelor. El

petrecuse mai mul\i ani ]n Bucure=ti pe la 1818 =i 1821, pe

c`nd tat[l s[u, Alecu-vod[ Su\u, domnise ]n |ara

Rom`neasc[. Cunoscuse pe toat[ lumea bucure=tean[ de pe

atunci; a stat mai mult la vorb[ cu mine, ]ntreb`ndu-m[ de

unul =i de altul, m-a ]ntrebat despre scopurile ce aveam =i m-a

sf[tuit s[ primesc a r[m`nea ]n Moldova, oferindu-mi o

catedr[ ]n Academia Mih[ilean[, =i iat[-m[ a=ezat ]naintea

unei table cu creionul de cret[ ]n m`n[, ar[t`nd tinerilor,

diminea\a, propriet[\ile cercului, ale elipsei, ale parabolei =i

ale iperbolei =i, dup[ amiazi, vorbindu-le despre forma\iunile

mun\ilor =-a straturilor p[m`ntului.

Grei, dar pl[cu\i ani am petrecut noi ]mpreun[; mult am

luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejude\ele =i cu obiceiurile

cele rele, mult am apropiat noi clasele ]ntre d`nsele; multe

idei gre=ite de ale b[tr`nilor =i de ale boierilor am spulberat =i

multe idei moderne am ]mpl`ntat ]n spirite; mult[ rugin[ am

155

cur[\it de pe mul\i. Am f[cut-o, respect`nd credin\ele

fiec[ruia, cinstind perii cei albi, l[ud`nd =i admir`nd fapta

bun[, ori de unde venea, =i vener`nd pe acei care iubeau \ara

=i dreptatea.

Lucram =i luptam nu ]mpins de setea de posturi bine

pl[tite sau de dorin\a de ranguri pe scara arhontologiei, dar

numai de dorin\a de a dezvolta ]n spirite =i ]n inimi

sentimentul binelui, al frumosului =i iubirea de \ar[. }n bani

eram pl[ti\i cum da Dumnezeu; eu, pentru dou[ lec\ii pe zi,

adic[ 24 de ceasuri de catedr[ pe s[pt[m`n[, primeam 300

de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lec\iune; dar eram

bine r[spl[tit prin satisfac\iunea ce sim\eam v[z`nd pe toat[

ziua cum se l[rgea cercul ideilor celor bune. Lucram fiecare

cu cuv`ntul =i cu condeiul, dup[ puterile mijloacelor noastre,

la dezvoltarea na\ionalit[\ii rom`ne. +i =tii c[ lucrul nu era

lesne ]ntr-un timp pe c`nd chiar cea mai mic[ aluziune era

pedepsit[ cu ]nchisoare =i cu esil.

Ca s[ aib[ urma=ii no=tri o idee despre libertatea cuget[rii

de atunci, le voi spune c[ marele nostru poet Alexandrescu

fusese ]nchis la agie la Bucure=ti, fiindc[ consulul general

Ritof descoperise c[ ]n fabula Leb[da =i puii corbului, prin

vulpe poetul voise s[ ]n\eleag[ pe Rusia, prin puii corbului pe

noi, rom`nii, pe care vulpea voia s[-i am[geasc[, =i prin

leb[da pe Fran\a, care voia s[ ne scape din labele Rusiei.

156

Un profesor din Academia Mih[ilean[, L[z[rescu, era

destituit pe spusa unui c[lug[r muscal din M[n[stirea

Neam\ului, care raportase consulatului rusesc c[, ascult`nd la

o fereastr[, auzise pe acest profesor enun\`nd idei liberale.

Consulul Kotzebue ceruse destituirea lui, =i nici Ministrul

Instruc\iunei Publice, Alecu Bal=, nici vod[ nu ]ndr[zneau s[-l

scape.

Cuv`ntul progres era proscris. Vestitul cenzor Florescu s-a

speriat =i s-a scandalizat c`nd i-am dus no. 1 al revistei ce

]ncepusem cu tine, cu Kog[lniceanu =i cu C. Negruzzi,

intitulat[ Prop[=irea, foaie =tien\ific[ =i literar[; a =ters cu

condeiul s[u cel aspru cuv`ntul din frunte, ]ndur`ndu-se a

l[sa numai foaie =tien\ific[ =i literar[. Mult r[sunet a avut acea

publica\iune, de=i f[r[ titlu, p`n[ c`nd foarfecele cenzorului

au venit =i i-au t[iat firul vie\ii.

|i-aduci aminte de impresiunea ce a produs cetirea

]nt[ielor tale poezii, acas[ la Alecu Bal= Lungu, unde

]ncepusem a ne aduna ]n toat[ luna, ca s[ petrecem seara ]n

convorbire =i cetiri literare, serate la care asistau mul\i din

boierii cei mari, ]ntre care unul din cei mai regula\i era

Grigorie Ghica, fostul domn de la 1849 p`n[ la 1857.

|i-aduci aminte cu c`t[ c[ldur[ =i devotament am sus\inut

candidatura la scaunul arhiepiscopal a episcopului de

Roman, ]n contra stare\ului de Neam\, Neonil, care era

157

patronat de consulul rusesc, =i cum am convins pe to\i boierii

s[ voteze pentru Meletie, care era un bun rom`n.

|i-aduci aminte cu c`t[ energie am smuls din m`inile

poli\iei o dam[ care avusese impruden\a de a profera ]ntr-o

sear[ sub masc[ cuvinte cu aluziune politic[, cum ne-am

grupat to\i tinerii ]ntr-o g`ndire, puind ]n capul nostru pe

cavalerescul cneaz Gheorghe Cantacuzino, =i cum am rezistat

solda\ilor care aveau ordin s[ ]ntrebuin\eze baioneta ]n contra

noastr[. Parc[ v[z =i acum pe regretatul nostru amic Alecu

Moruz t[v[lindu-se ]ntr-un terci de noroi cu trei solda\i ]n

bra\e.

}n Academia Mih[ilean[ organizasem c`teva cursuri

libere. La interesantele lec\ii de istoria \[rii, \inute de

Kog[lniceanu, amfiteatrul era totdeauna plin, la cursul meu

de economie politic[ ]ncepuser[ a veni mul\i boieri =i

ascultau cu aten\iune.

Noi, tinerii, deveniser[m s`mburele ]mprejurul c[ruia se

grupau ideile viitorului.

Eram sus\inu\i ]n societate, ]n propaganda ce f[ceam ]n

favorul ideilor liberale de Elena Negri, sora lui Costache

Negri, de amica sa, frumoasa =i gra\ioasa Emilia Reymon, de

fiicele doamnei Maria Rosnovanu, Catinca =i Zoe Sturdza.

Ideile egalitare =i democratice ]ncepuser[ a se introduce chiar

158

]n saloanele elegante =i aristocratice ale pl[cutei =i

spirituoasei contese Elena Sturdza.

Cu c`t[ p[rere de r[u am p[r[sit la=ul =i m-am desp[r\it de

voi, bunii mei amici; o datorie de familie sacr[ =i dureroas[

m[ chema la Bucure=ti: tat[l meu c[zuse greu bolnav.

Ion Ghica

159

XIII DASC{LI GRECI +I DASC{LI ROM~NI

22 octombrie 1882

Iubite amice, }\i mai aduci aminte, amice, de:

...vremea cea frumos[

Chind un dascalos grecos

Inarmat c-o varga grosa

Paradosa faneros

Aritmetichi

Ke gramatichi

Ke istorichi

Ap’ edo’p echi?

Cu domniile fanario\ilor se ]ntrodusese ]n \ar[ o mul\ime

de dascaleci (loghiotati), ca institutori prin casele boiere=ti. Ei

]nv[\au pe cocona=i s[ vorbeasc[ limba Fanarului cu vod[ =i

cu marele postelnic, c`nd s-or face mari.

N-am apucat pe dasc[lii cei ilu=tri: pe Lambru Fotiadi, pe

Vardalah, pe Comita, care purtau i=lic =i ceac=iri, dar am

cunoscut pe vestitul Kirkireu de soioas[ memorie, care

crescuse pe banul Manolache B[leanu =i l-a d[d[cit p`n[ la

moarte; am v[zut pe elegantul Mitilineu, cu un ochi la f[in[ =i

cu altul la sl[nin[, cu p[l[ria ]n forma tingirii, larg[ ]n fund de

160

dou[ ori c`t diametrul capului =i pus[ pe o ureche; el, dup[

ce ispr[vise pe Niculache =i pe +tefan Golescu, feciorii lui

Dinicu Golescu, trecuse la Cre\ule=ti =i la urma urmei s[

f[cuse negu\itor de ciorb[, hr[nind cu o deopotriv[ ]ngrijire =i

stomacul, =i spiritul tinerimii care ]i ]nc[pea ]n m`n[. Am

cunoscut pe crudul Cori\a, care b[tea pe verii mei de-i

zv`nta. Am parastisit pe Fiii lui Brutus cu epicul Aristia =i am

tr[it un an ]ntreg la Paris cu blajinul Likeardopolu, care c`nta

din Norma pe psaltichie.

De la zaver[ ei lep[daser[ lebadeaua =i tombatera =i se

]mbr[caser[ nem\e=te; purtau mai to\i frac cafeniu-deschis, cu

coadele lungi p`n[ la glezne =i bumbi de alam[, pantaloni

verzi, strim\i pe picior, jiletc[ v[rgat[, cravat[ liliachie =i guler

scrobit b[\, nalt peste urechi.

Metoda =i programul lor de ]nv[\[tur[ era acela=i pentru

to\i. }ncepeau cu Eclogarion de la file Grigorie (amice

Grigorie), un fel de crestomatie ad usum Delphini (delfinul

era amicul nostru Grigore Caraca=, ]n onoarea c[ruia un

dasc[l Crisorora scrisese acel op). C`nd ajungeai la scoar\a

din urm[ a c[r\ii, te trecea la Terpsitea, a=a se numea

gramatica compus[ de prea ]nv[\atul dasc[l Neofit Duca; ]\i

da de citeai din Dialogurile mor\ilor lui Lucian =i te punea la

tecnologie. Dac[ declinai bine numele =i conjugai verbul,

erai sc[pat, dac[ nu, tipto! Loghiotati nu se turbura de

161

]n\elegeai sau nu, de =tiai cine era Caron, ce era Stixul =i ce

putere avea Joe. Dup[ trei sau patru ani ajungeai la Xenofon

sau la Plutarh, cu care te deprindea la sintax[; potriveai al\i

trei sau patru ani numele cu adjectivul, cu adverbul =i cu

pronumele; de le nimereai, bine, erai sc[pat; de nu, tipto!...

Nici nu vrea s[ =tie dac[ ]n\elegeai copil[ria lui Ciru, de

cuno=teai sau nu locurile pe unde au trecut cei zece mii, sau

s[ caute s[ te interesezi la via\a lui Timoleon sau a lui

Epaminonda; totul era tecnologia =i sintaxa s[-i fie cu bine =i

te trecea la poe\i ]ncep`nd cu „Minin aide“, =i ]n zece ani te

da gata, telios. F[r[ no\iuni serioase de istorie, f[r[ filozofie =i

f[r[ elemente de matematic[, te lua de m`n[ =i te ducea, ]ntr-

o duminec[, la p[rin\i, zic`ndu-le cu ]ng`mfare:

„B[iatul a ispr[vit cartea!“

Vestea se ducea din dasc[l ]n dasc[l, p`n[ la palat; =i dac[

erai de p[rin\i boga\i, vod[ te ]mbr[ca cu caftan =i te ]nsura

cu fie-sa, cu nepoat[-sa ori cu vreo fat[ din cas[, uitat[ de

Dumnezeu. C`nd Dumitrache Buzoianu, fecior de boier

bogat din Buz[u, a ispr[vit cartea, Caragea l-a ]nsurat cu var[-

sa Sult[nica, pe care [i fi v[zut-o =i tu. C`nd Niculache Ghica

a ie=it telios, vod[ i-a dat pe nepoat[-sa Sm[r[ndi\a, fata

domni\ei Nastasiic[i, =i l-a f[cut ag[. C`nd t`n[rul Manolache

B[leanu a fost dus la curte de Kirkireu, vod[ Su\u i-a l[sat

barb[ =i i-a dat de nevast[ pe fiic[-sa, domni\a Catinca,

162

]nzestr`nd-o cu mo=ia ora=ului T`rgovi=tea. Vezi, atunci s-au

sculat t`rgovi=tenii cu mic, cu mare, =-au venit la Divan la

Bucure=ti cu rogojini aprinse ]n cap =i cu jalba ]n pro\ap, s-au

dus la biseric[ la Sf`ntul Niculae cel S[rac din strada Victoriei

=i, dup[ liturghie, ie=ind ]n curtea bisericei to\i cu f[clii de

cear[ galben[ aprinse, le stingeau ]ntr-un butoi cu smoal[

aprins[, strig`nd:

„Afurisit s[ fie vornicul... =i a=a s[ se topeasc[ casa lui!“

Se zice c[ \i se f[cea p[rul m[ciuc[. Vornicul pe care ]l

afurisea era boierul rom`n care isc[lise darea mo=iei.

N-a trecut un an, =i domni\a, nevasta B[leanului, murea

din facere. Vod[, tat[l ei, murea otr[vit de ai lui, =i mai t`rziu

casa boierului care a isc[lit ]n adev[r c[ s-a stins.

De atunci a ie=it vorba „gur[ de T`rgovi=te“.

De acea mo=ie nimeni nu s-a putut apropia =i a r[mas =i

p`n[ ]n ziua de ast[zi tot a ora=ului. Se zice ]ns[ c[ s-ar fi

cam =tirbit pe ici, pe colea ]n timpurile din urm[.

Pe c`nd cu dasc[lii greci, ziua copiilor ]ncepea cu

r[s[ritul soarelui =i se ispr[vea pe la dou[ ore dup[ apus.

Diminea\a, dulcea\[ =i cafea, la amiaz[, pr`nz \ap[n cu

ciorb[ =i cu rasol; dup[ aceea, somn un ceas, dou[; dup[

somn, iar dulcea\[, =i iar cafea, seara m`ncare =-apoi culcare.

Ora cea mai a=teptat[ de copii era somnul dup[ amiazi, dac[

grecul nu-\i ]ncuia u=a ca s[ nu te po\i duce s[ te joci ]n curte

163

sau ]n gr[din[. C`nd te ]nchidea, nu-\i r[m`nea alt[ sc[pare

dec`t de a prinde c`teva mu=te, a le ag[\a bumbac netors =i a

le da drumul s[ se duc[ s[ m`ng`ie nasul adormitului; grecul

se de=tepta furios =i, ca s[ poat[ dormi ]n pace, ]\i deschidea

u=a =i te da afar[ din odaie; at`ta pagub[! Pe sear[ te ducea la

plimbare pe Dealul Mitropoliei, la gr[dina Breslei sau a lui

De=liu, unde se g[sea cu al\i greci. Apoi acolo s[ fi auzit

novitale =i mandate, strategii =i filonichii; ai fi zis voinicii

voinicilor; m`ncau j[ratic =i beau flac[ri.

„S[ fi fost eu ]n locul lui Botzari – zicea viteazul Cori\[ –

nu atacam pe la aripa dreapt[, ci tr[geam drept ]n mijlocul

ordiei =i nu l[sam s[ scape nici picior de turc.“

Mintosul Mitilineu, ca insular ce era, cu cuno=tin\[ despre

ale m[rii, striga c`t putea:

„De eram acolo, nu l[sam pe Miauli s[ dea drumul

brulotului pe criv[\, a=teptam austrul =i ardeam toate cor[biile

turce=ti. Auzi, s[-i scape C[pitan-pa=a!“

De c`te ori ]mi venea s[ le zic: „Bre oameni buni, dac[

sunte\i a=a de viteji, de ce nu v[ duce\i s[ v[ b[te\i acolo =i s[

m[ l[sa\i pe mine ]n pace!?“

La ochii lor to\i eroii acelei lupte gigantice – Botzari

Colocotroni, Coletti, Miauli, Canari, Sahturi – erau numai

greci, nu voiau s[ =tie c[ sulio\ii, manio\ii, specio\ii =i epiro\ii

sunt mai to\i arn[u\i =i rom`ni. De c`t[va vreme venise un fel

164

de s[lbatec, care, c`nd auzea c[ trata pe Botzari de grec, se

]nfuria, se r[stea la ei strig`nd:

„Nu grec, arvanit bre!“

Acela venea de la b[t[lie. Gheorghe +erifu, a=a era numele lui, fusese crescut de mic

copil de Kiciu, tata lui Marcu Botzari, la Suli ]n munte. De=i

Ali-pa=a Tebedelen ]ntrebuin\ase toate espedientele

credincio=ilor s[i, Nu\u =i doctorul Voia, cu ajutorul c[rora

cur[\ise mul\i bei feodali din Albania, musulmani =i cre=tini,

nu putuse ]ns[ nici s[ prinz[, nici s[ biruie pe beiul de la Suli,

pe =oimul muntelui, =i ]n fine, ca s[ tr[iasc[ fr[\e=te, fusese

sili\i s[-=i dea copiii amanet unul altuia. Kiciu Botzari dedese

pa=ei pe fiul s[u Marcu, copil de doisprezece ani. +eriful,

camaradul s[u, l-a ]ntov[r[=it. Dup[ doi ani de r[bdare,

Marcu se scoal[ ]ntr-o noapte, de=teapt[ pe +eriful =i-i zice:

„Gheorghe, hai s[ fugim!“

Cum au zis, au =i f[cut. Copiii pornesc peste zidurile =i

peste =an\urile Ianinei; dar, c`nd s[ puie piciorul pe p[m`nt

liber, iat[ c[-i ajung oamenii lui Tebedelen =i-i duc pe=che=

]nd[r[t la Ianina. Pe Marcu l-a cru\at pa=a, c[-i era fric[ de

Kiciu, dar pe bietul +eriful, dup[ c`teva bastoane, l-a \inut doi

ani ]n fiare. Marcu, cum a v[zut pe camaradul s[u cu

picioarele u=urate, iar a luat-o la picior =i, cu toate

desc[rc[turile de pu=ti ale arn[u\ilor lui Ali, a putut r[zbi la

165

Preveza. +eriful a tr[it de atunci tot pe l`ng[ Marcu. La

revolu\ia greceasc[ l-a ]ntov[r[=it ]n dou[sprezece b[t[lii,

p`n[ l-a scos mort ]n bra\e din ordia turceasc[. Apoi, cu trei

gloan\e ]n piept, s-a t`r`t din vizunie ]n vizunie =i, urm`nd

dup[ cer Calea-robilor, nimerise la B[lteni, l`ng[ Ghergani.

Acolo, cu c`teva buc[\i de pastram[, covrigi =i trei-patru

p[pu=i de smochine, \inea b[c[nie, care b[c[nie mai ]n

urm[ s-a f[cut han =i hanul s-a pref[cut ]n mo=ie cu cas[

mare boiereasc[, ]n care a tr[it ca un derebei p`n[ la anul

1874.

Casa era o adev[rat[ fort[rea\[, =i odaia lui, un arsenal;

trei-patru =i=anele totdeauna ]nc[rcate p`n[ la gur[, s[bii,

iatagane, pistoale, suli\i =i topoare acopereau p[re\ii de jur

]mprejurul icoanelor. Din pridvor la dreapta =i la st`nga

porneau ponci= dou[ meterezuri, prin zid, care duceau b[taia

pu=tii drept deasupra usii din capul sc[rii. Nici cu tunul nu

puteai r[zbi la d`nsul. Cea dint`i grij[ a lui boier Gheorghe,

diminea\a, c`nd se scula din a=ternut, era s[-=i ia pistoalele de

supt c[p[t`i =i s[ le bage ]n buzunar. Avea bani ascun=i =i se

temea de ho\i.

}ntr-o zi r[s[dea ni=te flori ]n gr[din[, c`nd iat[ c[ intr[

doi in=i care-l ]ntreab[ dac[ avea s[ le dea de lucru, zic`nd

c[ sunt dulgheri. Pe c`nd se tocmea cu d`n=ii pentru ni=te

uluci, unul ]i arunc[ o leg[tur[ de g`t =i-l str`nge. P`n[ s[

166

scoat[ pistoalele din buzunar, era =i tr`ntit la p[m`nt =i luat

pe sus. Curtea era ]nconjurat[ pe dinafar[ de dou[zeci de

oameni ]narma\i cu pu=ti; era Mihale Bonea, zece ani spaima

a dou[ jude\e. S[tenii din B[lteni sar cu to\ii, dar n-au arme,

=i ho\ii ]i \in ]n respect, ]mpu=c`nd mereu din poart[ =i din

pridvor. Nevasta primarului, o frumuse\e de femeie, cade

]mpu=cat[. Bietul b[tr`n, +eriful, e dus ]n odaie =i chinuit

ho\e=te s[ m[rturiseasc[ banii. }necat ]n s`nge, cade le=inat;

ho\ii d[r`m[ sobele, g[uresc pere\ii, g[sesc cincisprezece

mii de lei =i se retrag ]n bun[ ordine.

Gheorghe +eriful a z[cut dup[ aceea vreo dou[ luni =i a

murit tot ]n ziua c`nd a fost ]mpu=cat Bonea la Obor.

Pe c`nd cu dasc[lii greci, feciorii de boier ]nv[\au

rom`ne=te numai din ]nt`mplare =i pe apucate, =i unii nu

]nv[\au nicidecum. }mi pl[cea s[ ascult pe logof[tul Matache,

seara, c`nd citea Vie\ile sfin\ilor sau faptele lui Alexandru

Machedon, c[lare pe Ducipal, care s-a b[tut cu Por-]mp[rat =i

cu p[s[rile cu ciocul de fier; de=i nu ]n\elegeam bine

povestirile lui Arghir cel frumos, dar l-am citit de mai multe

ori. Petrache N[nescu, un secretar al tat[-meu, fost elev al lui

Laz[r, numai ]n c`teva seri m[ ]nv[\ase s[ scriu rom`ne=te;

citeam slova cea mai ciocoiasc[ =i scriam cu trei arunc[turi

pe dasupra.

167

Mama Elenca Dudeasca, sora bunic[-mea, v[duva

poetului Alecu V[c[rescu =i muma poetului Iancu V[c[rescu,

avea sipeturi pline cu sineturi; m[ lua acas[ de-i citeam,

ceasuri ]ntregi, anaforale de-ale divanurilor de cinci,

divanurilor de =apte =i de-ale veli\ilor boieri; noroc c[ se

mul\umea a le cunoa=te numai de la deci ]n jos. Dup[ ce

ispr[veam, m[ cinstea cu o dulcea\[ =i-mi da =i o bucat[ de

past[ de gutui ]nv[lit[ ]n h`rtie; iar eu ]i s[rutam m`na. Nu

lipsea niciodat[ a-mi zice:

„Vino s[ te s[rut, evghenisul mamei, c[ eu, c`nd m[

g`ndesc la evghenia familiei noastre, uite, ]mi vine ame\eal[.

Noi cu to\i boierii cei mari suntem rud[, =i cu C`nde=tii, =i cu

B[rc[ne=tii =i cu C`mpinenii, =i cu Filipe=tii, =i cu

Cantimire=tii, =i chiar cu Maria Tereza.“

Apoi ]ncepea s[-mi povesteasc[ cum ne-am ]ncuscrit =i

ne-am rudit cu fiecare din casele boiere=ti; ]mi spunea cum

C`ndescu =i Dudescu erau neme=i, Graf boier =i Graf

Kendefy; cum V[c[re=tii se tr[geau din F[g[re=tii din F[g[ra=i,

neam cu Radu Negru, dup[ frate-s[u banul Craiovescu; cum

o Dudeasc[ se m[ritase cu un Cantemir etc.; uita s[-mi spuie

de unde =i p`n[ unde era rud[ cu Maria Tereza; =i, dac[ o

]ntrebam, ]mi r[spundea:

„Vezi, aci nu prea =tiu bine cum vine spi\a neamului, dar

=tiu de bun[ seam[ c[ ne rudim“.

168

}mi pl[cea cu deosebire s[ aud pe Iancu V[c[rescu c`nd

venea la noi =i recita P[storul ]ntristat, Ceasornicul ]ndreptat,

Oda la marca \[rii... Mai ]n urm[, Eliad ]mi da lec\ii de

gramatica rom`n[ =i ]nv[\am pe dinafar[ traducerile din

medita\iunile lui Lamartine. Pe la 1830 Vaillant deschisese

=coal[ l`ng[ Stavropoleos, =i to\i feciorii de boieri – Filipe=ti,

Gr[di=teni, B[l[ceni, Ghici, Rosetti, Budi=teni, Gole=ti –

p[r[seau dasc[lii greci =i alergau la =coala fran\uzeasc[.

Tranzi\iunea de la =coala greceasc[ la cea fran\uzeasc[ =i

la cea rom`neasc[ ]ncepuse de mult ]nc[, din timpul

Revolu\iei franceze, cu Laurençon, Ricordon, Colçon,

Mondoville etc., to\i con\i =i marchizi emigran\i, transforma\i

]n dasc[li. Pe la anul 1806, c`nd au venit muscalii, mai mul\i

tineri =i mai multe fete de boier vorbeau fran\uze=te.

Cu Laz[r, cu domnia lui Ghica Grigore, cu Efrosin Poteca,

cu Costache Moroi, Simion Marcovici, Petrache Poenaru,

=coala rom`neasc[ =i-a luat av`ntul. +colile str[ine ale lui

Lambru, Vardalah =i Vaillant s-au pref[cut ]n =coli na\ionale

sistematice, cu sute de profesori de istorie, de filozofie, de

matematici, de limbi str[ine vii =i moarte. Gimnazii, licee,

colegii, facult[\i de litere, de =tiin\e, de drept, de medicin[,

nimica nu ne lipse=te, =i cu toate acestea nu se v[d r[s[rind

luceferi pe orizontul literelor, ]ns[ posderie de advoca\i =i

169

jurnali=ti; o ceat[ care de mai mult de dou[zeci de ani se

t[m`ie unii pe al\ii cu cuvintele:

„Ho\ilor! T`lharilor =i tr[d[torilor! nu voi, ci noi am f[cut

]ndoita domnie, Unirea Principatelor, domnul str[in,

constitu\iunea, armata, independen\a, finan\ele, regatul etc.“

+i ceialal\i r[spund cu acelea=i vorbe frumoase: „Ba nu

voi, ci noi!“

+-o duc hojma, f[r[ a li se ur]. Unii s-au exaltat ]ntr-at`ta,

]nc`t cred sincer ceea ce zic =i ceea ce scriu. Sunt convin=i c[

f[r[ ei n-ar fi existat Rom`nia =i c[, dac[ ar lipsi ei, \ara s-ar

cufunda.

Odat[ m[ duc s[ v[d pe unul dintr-ace=ti exalta\i. Era

bolnav, ]l prindea ni=te friguri rele; ]mi zice:

„Uite, mi-e r[u de tot, o s[ mor; nu doar c[ mi-e fric[ de

moarte, =tii c`te gloan\e am ]n trup; moartea am v[zut-o de

multe ori ]n fa\[ =i sunt obicinuit cu d`nsa, dar m[ g`ndesc c[

de-oi muri se pr[p[de=te \ara!“

}ntr-o zi m[ ]ntorceam de la Camer[ =i ]nt`lnesc pe un

venerabil b[tr`n str[in, c[ruia tocmai ]n ziua aceea i se votase

o pensie viager[ de o mie de lei vechi pe lun[, pentru

sentimentele lui filo-rom`ne; credeam c[-i fac pl[cere d`ndu-

i o veste pl[cut[. C`nd, ce s[ m[ pomenesc! c[ se ]ntoarce

furios la mine, zic`ndu-mi:

170

„Ce? At`ta au f[cut americanii pentru La Fayette? +i cum

se poate compara ceea ce a f[cut La Fayette pentru America

cu ceea ce am f[cut eu pentru Rom`nia?“

Un turist ne spune ]n cartea sa c[ mare noroc a c[zut pe

Rom`nia cu venirea d-lui X..., francez venit acum c`\iva ani

]n urma ]mpr[=tierii Comunei din Paris, care, zice el „a

]nzestrat limba rom`n[ cu gramatic =i cu dic\ionar =i cu fel de

fel de c[r\i =tiin\ifice =i literare.“

Un bacalaureat scrie ]ntr-o gazet[ dou[-trei r`nduri, ]ntr-o

limb[ ca vai de ea, =i ]ndat[-l vezi c[ se exalteaz[ p`n[ a se

crede reformator, creator =i salvator.

Nu se poate t[g[dui c[ =colile noastre, afar[ de Facultatea

de drept =i de medicin[, au dat slabe rezultate p`n[ acum.

Tinerii care dob`ndesc bacalaureatul la noi nu se pot

compara nici ]n limbile vechi, nici ]n istorie, nici ]n filozofie,

nici ]n =tiin\e cu cei care ies din colegiile Fran\ei, Germaniei,

Italiei, Belgiei sau Elve\iei; ]nv[\[tura noastr[ gimnazial[ nu

este destul de serioas[, profesorii nu sunt destul de exigen\i,

nici destul de riguro=i la examene; gradul universitar se

acord[ prea lesne =i a devenit accesibil inteligen\elor celor

mai mediocre. Lipsa de seriozitate ]n ]nv[\[tura umanitar[

face ca p[rin\ii care au mijloace s[-=i trimit[ copiii lor ]n

=colile str[ine; ast[zi avem numai ]n Paris peste o mie de

tineri la =coli. }n loc de-a ]ncuraja inteligen\ele slabe, ar fi

171

mult mai bine a deturna curentul =i a ]mpinge tinerimea =i

spre me=te=uguri =i meserii, =i a pune astfel inteligen\ele

mediocre ]n stare de a deveni produc[toare ]n loc de a fi

sterile =i de multe ori pernicioase prin preten\iunile =i

exigen\ele lor. A face oameni ]nv[\a\i este un bine, a face

numai advoca\i =i jurnali=ti este un r[u.

Aud zic`ndu-mi-se c[ un asemenea sistem ar fi o tendin\[

a ]mpiedica pe fiii poporului de a putea s[ aspire la

pozi\iunile cele ]nalte ale societ[\ii, f[c`ndu-le accesibile

numai acelor care au mijloace de-a sacrifica zeci de ani la

studii. Nu! Inteligen\ele alese nu se opresc dinaintea nici unui

obstacol; ar fi fatal s[ nu avem dulgheri, t`mplari, zidari,

croitori, cizmari =i s[ avem numai oameni stropi\i de literatur[

=i cu filozofie; am ajunge la agoraua Atenei =i ]n cur`nd Filip

ar fi ]n cetate. Dac[ oamenii ]nv[\a\i sunt folositori, cei

me=teri sunt indispensabili.

Ceea ce cred eu c[ ar conveni Rom`niei =i fiilor ei ar fi ca

]nv[\[tura clasic[ =i =tiin\ific[ s[ devie serioas[, nu numai o

spoial[; iar acelor care nu sunt destul de bine ]nzestra\i, ca s[

poat[ deveni adep\ii literaturii =i ai =tiin\ei, s[ li se deschid[

=coli ]n care ]nv[\[tura s[ mearg[ m`n[ ]n m`n[ cu atelierul.

S[ se ]nfiin\eze ]n fiecare ora= trei, patru, zece, dou[zeci de

ateliere, ]n care copiii s[ ]nve\e meseria la care se destin[ =i

totodat[ s[ aib[ trei sau patru lec\ii scurte pe fiecare zi, ]n

172

care s[ poat[ dob`ndi cuno=tin\e de religie, de limba

na\ional[, de istoria \[rii, de calcul, de geometrie =i desen

aplicabil la meseria lui. Acolo unde s-au ]nfiin\at asemenea

=coli cu numele de holf-time au dat rezultatele cele mai

norocite, rezultate nea=teptate. Meseria n-a oprit geniul lui

Franklin al lui Edison =i al lui Watt de a se ar[ta, pentru c[

geniul p[trunde orice ]mbulzeal[ social[, cum p[trunde un

vulcan coaja p[m`ntului =i iese la iveal[. T`n[rul din atelier,

c`nd ar sim\i c[ are dispozi\iuni literare sau =tiin\ifice

serioase, lesne ar g[si drumul colegiului =i al facult[\ii.

Strig[m cu to\ii industrie; dar pare c[ am crede c[ s-ar

putea ]nfiin\a industrie f[r[ me=teri =i c[ s-ar putea produce

f[r[ produc[tori. Un singur ram de produc\iune, pictura, d[

Parisului patruzeci de milioane pe an; micile ora=e ale

Belgiei, Valenciena, Malina, Bruxela, trag c`te zece milioane

pe an de pe dantele. Dar nici tablourile nu se fac f[r[ pictori,

nici dantelele f[r[ m`ini dibace. Geneva tr[ie=te ]n mare

parte din ceasornic[rie, =i cu toate aceste nici de Saussure,

nici de Candolle, nici de Jussieu, nici Lavater n-au fost opri\i

de a deveni ni=te lumini ale =tiin\ei.

Ion Ghica

173

XIV TUNSU +I JIANU

26 decembrie 1882

Iubite amice, Uitatu-te-ai vreodat[ printr-un ochean de inginer? S[ vezi

cum ]ntr-]nsul toate se arat[ ]ntoarse cu susul ]n jos. Odat[

]mi aduc aminte c[ ridicam planul unui petic de mo=ie; o

feti\[ l[sase secerea =i venise l`ng[ plan=et[; se uita la mine,

parc[ mi-ar fi zis: „Las[-m[ s[ m[ uit =i eu o dat[,

domni=orule“. I-am ]n\eles pofta, i-am ]ndreptat ocheanul spre

un cioban, ]n dep[rtare, care =edea ]n mijlocul oilor cu

piciorul ]ncruci=at, rezemat ]n m[ciuc[; ]l potrivii bine =i

poftii pe fat[ s[ se uite. Ea ]=i astup[ un ochi cu m`na =i pune

pe celalalt la sticl[, se uit[, =-odat[ strig[:

„Aoleo! A ]ntors pe Ni\[ cu gaibele ]n sus!“

De atunci, ori de c`te ori ]mi ]ndreptam ocheanul spre

t`n[ra fat[, ea ]=i str`ngea rochia cu am`ndou[ m`inile.

Iat[ efectul ce-mi fac mie unii oameni c`nd ]i privesc prin

considera\ia de care se bucur[ ]n societate, pe c`nd ]i =tiam

=i-i =tiu c[ nu sunt =i n-au fost dec`t ni=te pigmei; ne-am

pomenit cu d`n=ii oameni mari, ilustra\iuni f[r[ =tirea lor =i a

lui Dumnezeu, pe c`nd al\ii, de care nici nu se pomene=te, ar

174

avea poate statui =i epitafe, dac-ar fi o dreptate ]n lumea

aceasta.

Istorioara ce voi s[-\i povestesc este un esemplu de felul

cum se scrie istoria. De-o fi pentru cineva o decep\iune, ]mi

pare r[u, dar cum zice povestea vorbei latine:

„Amicus Plato sed magis amica veritas“.

Sau pe eline=te:

ϕ↓λος μ≠ν Πλϒτων ϕιλϒτη δ÷ αλ® εια

Muscalii aduseser[ ciuma ]n \ar[ de peste Dun[re.

Maidanele Bucure=tilor gemeau de solda\i care z[ceau cu

sutele ]n ploaie =i ]n frig, ghemui\i ]n noroi, ]nveli\i ]n mantale

transparente de vechitur[ =i de gloan\e turce=ti. Era oprit de a

se vorbi de n[prasnica boal[, m[car de a-i pomeni numele,

sub pedeapsa pazarnicului.

Pazarnicul era un fel de ovrei musc[lit, cinovnic de cei

citirnatit-clas; b[tr`n, scurt =i slab, obrazul numai must[\i =i

favorite dese, albe =i zb`rlite, printre care se z[rea numai

v`rful nasului, ca o cirea=[ v`n[t[, =i un gol ]n b[rbie,

r[s[tur[ ca de o carboav[. Din desi=ul sprincenelor luceau

doi ochi galbeni-c[prii, ca de pisic[ s[lbatec[.

}nt`ia=i dac[ c`nd am v[zut o hien[ la Schonbrunn am

strigat:

„Mam[! Uite pazarnicul!“

175

El purta surtuc verde cu guler ro=u, nasturi cu pajur[,

pantaloni largi cu piele, =apc[ de mu=ama, spang[ =i un

g`rbaci cu care necontenit b[tea. C[lare pe un cal mic, v`n[t

=i urmat de trei cazaci cu suli\ele ]ntinse, cutreiera t`rgul zi =i

noapte. Era spaima or[=enilor; c`nd se ivea ]ntr-un col\ de

uli\[, b[rba\i, femei =i copii fugeau, f[c`ndu-=i cruce, ca de

Ucig[-l toaca.

Una din opera\iunile pentru care p[rea c[ avea o

deosebit[ plecare =i pe care am v[zut practic`nd-o ]n mai

multe r`nduri, cu un deplin succes, era de a porunci cazacilor

s[ scoat[ n[dragii bie\ilor negustori =i de a-i pune goi pe vine

]n piramidele de noroi, gr[m[dite morman pe l`ng[ u=ile

pr[v[liilor. Acea baie de =ezut dura c`nd mai mult, c`nd mai

pu\in, dup[ ]mpregiur[ri; totdeauna ]ns[ p`n[ ce-i ab[tea s[

cad[ pe o alt[ victim[. Tratamentul se termina cu trei, patru

g`rbace peste pielea goal[ =i cu c`te un Sukensen, adic[ pui

de c`ine.

}n toat[ diminea\a, c`teva sute de care, aduse cu biciul de

prin sate, pline cu cosciuge de la fabrica lui Buhuricul, ocolea

toate maidanele =i aduna pe mor\i printre care se strecura

adesea =i c`te unul sau doi vii.

Doftorii de pe atunci, ni=te doftora=i nem\i, ovrei sau greci:

Mesici, Bubuki, Grunau, Sporer, Esarcu, Gusti etc. erau

porunci\i s[ nu cumva s[ spuie cuiva sau undeva c[ boala de

176

care mureau cu sutele era cium[, ci s[ zic[ c[ era a=a ceva,

ca un fel de dalac amestecat cu bub[, cu fierbin\eal[ =i cu

moarte. Poli\aiul Ieremia Pavlovici B`rzof ]i ]mbr[case ]n

mu=ama =i le prescrisese s[ se frece la nas =i pe m`ini cu

usturoi =i cu ladin. Era oprit d-a \ine por\ile ]nchise, de a arde

gunoiul ]n curte, sau de a lua vreo alt[ m[sur[ profilactic[, ca

s[ nu se sperie ora=ul.

Acei din locuitori care aveau mo=ii sau rude la \ar[

p[r[siser[ capitala, iar ceilal\i se l[sau s[ moar[ cu miile,

nespovedi\i =i negriji\i, =i se ]ngropau f[r[ preot.

Noi fugir[m cu toat[ familia la \ar[.

|i-aduci tu aminte de un stejar stufos din gr[din[? L`ng[

tulpina acelui arbore a=ezasem sofrageria.

}ntr-o sear[, pe c`nd eram la cin[ cu dou[ lum`n[ri de s[u

]n sfe=nice de tinichea, cu b[=ici de sticl[, Marin ispr[vnicelul

s-apropie ]nceti=or de tata =i, cu un glas jum[tate sfios,

jum[tate hot[r`t, ]i zise:

„Cocoane, cocoane! te cheam[ un om la porti\[ l`ng[

gard, zice c[ are s[-\i spuie o vorb[“.

Tata, f[r[ s[ par[ c`tu=i de pu\in atins de o invita\iune a=a

de poruncitoare, las[ furculi\a ]n friptur[, pune =ervetul pe

mas[ =i se ]ndrepteaz[ c[tre locul ar[tat, unde se auzeau

=oapte de mai multe guri.

Scurt =i coprinz[tor.

177

„Cocoane Tache, – i-a zis omul, cu vorba – nu mai m`nca

seara acolo, c[ ni-e drumul uneori pe aici =i v[z`ndu-te la

mas[ le faci poft[ b[ie\ilor. C[ de!... oameni sunt =i ei,

r`vnesc. S[ nu m[ pomenesc odat[ c[ face unul vreo

boroboa\[.“

Trec[torul era fiorosul Tunsu, fost paracliser =i \`rcovnic =i

candidat de diacon. Nu era s[pt[m`n[ l[sat[ de la

Dumnezeu s[ nu se aud[ c`te o vitejie, dou[ de ale lui, a la

Fra Diavolo. Cu vreo zece zile ]nainte, c[lcase la mo=ie la

Coco=ul pe vornicul Tache Rallet, vecinul =i v[rul nostru; ]i

luase =aluri, scule, argint[rie, tot. }i l[sase pe d`nsul =i pe

cocoan[ numai ]n c[ma=e.

Pas de nu asculta, dac[ po\i, de pove\ile amicale ale unui

astfel de binevoitor.

Tata, cum se ]ntoarse, porunci s[ sting[ lum`n[rile =i s[

ridice masa de acolo. A doua zi p`n[-n ziu[ un dulgher cu

c`teva sc`nduri de brad improviza un fel de pavilion rotund

dup[ modelul templului Vestei de pe malul Tibrului, cu

singura deosebire c[ avea numai o fereastr[ spre apus, ca s[

nu se vaz[ lumina de la drum =i s[ nu induc[ pe b[ie\i ]n

ispit[; numai a=a am putut urma a ne folosi de umbra =i de

r[coarea b[tr`nului stejar.

Eram ]nc[ sub impresiunea pove\elor banditului, c`nd ]ntr-

o zi intr[ ]n curte o c[ru\[ cu patru cai =i trage la grajd. Tat[-

178

meu trimite s[ ]ntrebe cine a venit; feciorul se ]ntoarce fuga,

speriat.

„Cocoane, Jianu!“

Mama =i noi, copiii, ]ng[lbenisem, iar tata, uit`ndu-se

z`mbind c[tre fecior, ]i zice:

– Du-te de-i spune s[ pofteasc[, c[ chiar acum ne-am pus

la mas[.

Prin gr[din[ se vedea venind un om scurt, ]ndesat, rumen

la fa\[, ras =i cu musta\a deas[ =i scurt[; ]mbr[c[mintea lui:

dulam[, pantaloni =i scurteic[, pe cap =apc[ peste fes, la br`u

pistoale =i un cu\it cu pl[sele de ]s, =i pu=c[ ]n cump[n[ ]n

m`na dreapt[.

Tata ]l prime=te vesel =i prietene=te, d`ndu-i m`na s[ i-o

s[rute.

– Ce mai faci, Iancule? Bine-ai venit! =ezi de m[n`nc[.

Bre! s[-i aduc[ ciorb[; vezi s[ fie cald[.

C`nd am auzit zic`ndu-i =i Iancule, mi-am zis: Nu mai

]ncape ]ndoial[, el e! Mi-a venit ]n minte c`ntecul:

Iancule, Jianule!

}\i e murgul cam nebun,

Trece Oltul ca pe drum.

Cum s[ =edem la mas[ cu un ho\ de codru =i s[ ciocnim

cu el pahare de pelin? Tot ]mi p[rea c[-l auzeam zic`nd:

179

|ine, gazd[, nu m[ da,

C[ \i-oi face-o malotea

Cu samurul c`t palma.

Polcovnicul Ioni\[, cum l-a v[zut de departe, a dat fuga la

cornu de v`n[toare; c`inii alergau din toate p[r\ile

chel[l[ind, cu botul plin de m[m[lig[. }ntr-o clip[, Braica,

Duda= |ica =i Neam\ul s[reau =i jucau cu bucurie ]mprejurul

cornului de v`n[toare.

– Auzi, Iancule, nici s[ ]mbuc[m nu ne las[ polcovnicul;

cum te-a z[rit, numaidec`t, hai la v`n[toare!

– Bine face, c[ e t`rziu, de-abia o s[ avem vreme p`n[

disear[ s[ ]ntoarcem doi-trei v[tui.

Se scular[ de la mas[, sorbir[ din cafea, traser[ de dou[-

trei ori din ciubuc. Pletea, Manta, +u\[, Dobre puneau

l[n\ugurile de g`tul copoilor, c`te doi-doi, =i pornea fiecare

cu p[rechea lui.

Tata da ordine =i instruc\iuni pe a doua zi, c[ci asta era

numai un preludiu de v`n[toare.

– Maneo, m`ine ]n zori s[ fii aici cu coje=tenii, =i vezi

dac[ cumva v[rul Costache o fi la Corne=ti, spune-i s[ ne

g[seasc[ m`ine pe Crevedia, doar om ]ncol\i lupoaicele cele

f[tate. C`nd r[s[rea luna, de era dou[ ceasuri p`n-a se cr[pa

de ziu[, curtea erau plin[ de v`n[tori de prin c[tunele vecine.

180

Polcovnicul Ioni\[, ]n mijlocul lor, cu o lad[ plin[ de cutii

dinainte, le ]mp[r\ea iarb[ =i alice, c`te patru umpluturi de

pu=c[, desemn`nd fiec[ruia locul unde s[ se \ie, c`nd s[ dea

gur[ =i ]ncotro s-o apuce.

– Voi, s[bie=tenilor, s[ v[ \ine\i la m[rul ro=u. Tu, Dobre,

s[-mi pui pe col[ceni pe Baranga, =i pe g[m[ne=teni s[ mi-i

a=ezi cu coj[=tenii la lacurile din Mariu\a; Pletea s[ se duc[ s[

caute la Boloboace; s[ nu cumva s[ v[ aud gura, c[ v[ ia

dracul! |ine\i c`inii lega\i l`ng[ voi. Manto, c`nd ]i sim\i c[ a

s[rit lupoaica, d[ drumul lui Samson, c[ [la, c`nd o da de

urma ei o dat[, n-o mai sl[be=te; l[sa\i pe Ovreica acas[, c[

minte =i ne ]n=al[. Na =i \ie, b[ie\ic[, zicea unui b[tr`n

bondoc, v[rs`ndu-i iarb[ ]n corn =i alice ]n basma. Vezi s[

m[ dai iar de ru=ine ca mai d[un[zi, de-ai l[sat bun[tatea de

lup s[ treac[ pe l`ng[ tine =i s[ se duc[ s[n[tos.

– Da’ las[, z[u, cucoane Ioni\[, nu mai zice, c[ \i-am adus

alalt[ieri doi lupi ]n loc de unul. De necaz m-am dus de am

stat trei nop\i la p`nd[ l`ng[ scorbura fagului celui mare; i-am

adus pe am`ndoi la spinare tocmai de la ogr[zile ciobanului.

Uite atunci parc-a fost un f[cut. C`nd era s[ treac[

spurc[ciunea, ]mi r[zemasem pu=ca de un copac =i sc[p[ram

s[-mi aprind luleaua, =i p`n[ s[-i dau de veste, s-a f[cut

nev[zut prin h[\is, parc[ avea tichiu\a dracului ]n cap.

181

Seara, ]n aprinsul lum`n[rilor, un car plin cu lupi tineri =i

b[tr`ni, cu vulpi =i cu iepuri venea cu v`n[torii dup[ d`nsul.

}n mijlocul cur\ii, jup`neasa Ilinca a=ezase de cu ziu[ o bute

cu vin, ]mprejurul c[reia aprinsese patru butoaie cu c`l\i

muie\i ]n p[cur[; zece fete, fiecare la vatra ei, unde se frigeau

berbeci =i se fierbeau m[m[ligi, un \igan zicea din gur[ =i din

cobz[ istoria lui Alimo=.

Pletea =i cu Manta desc[rcau c[ru\a cu v`nat.

Pusese pe bute un pat de m[r[cini, pe care a=ezase iepurii

cu botul =i cu urechile afar[ =i cu picioarele la centru; la patru

col\uri ale bazei ie=eau de un cot coadele bine ]mbl[nite a

patru vulpi legate ]mpreun[ de g`t, de un par ]nfipt ]n

mijlocul gr[mezii de iepuri =i \inute ]n picioare pe par,

deasupra capetelor vulpilor. Pe o mescioar[ rotund[ =edeau

]n patru picioare cinci pui de lup cu gurile c[scate c[tre

v`n[tori, =i deasupra lor, dou[ lupoaice n[prasnice, legate

spate la spate de parul ]nfipt ]n mas[; forma astfel un fel de

monument cinegetic, cam ]n forma f`nt`nilor moderne

adoptate ]n capitalele \[rilor civilizate.

Chel[reasa umplea oale cu vin din bute =i fetele ajutoare

cinsteau pe v`n[tori, d`ndu-le ]mpreun[ cu oala de vin =i

c`te un hartan de friptur[, o bucat[ de pastram[, un codru de

m[m[lig[ t[iat[ cu sfoar[ =-o vorb[ bun[.

182

– C[utat-o-ai ]n p`ntece, nea Gheorghe, s[ vezi dac[ nu

cumva are pe v[c=oara noastr[? Azi e o s[pt[m`n[ de c`nd

ne-a m`ncat-o din cosar.

– Bea, G[m[nescule, c[ o s[-mi dea mie coconul vulpea

cea ]mpu=cat[ de tine, s[-mi fac de iarn[ o scurteic[ cu care

o s[-\i joc la nunt[, c[ v[d eu c[ de c`=legi ]\i pui pirostriile ]n

cap.

– |ie, Comane, mi-a zis jup`neasa s[-\i mai dau o oal[, c[

tu ai dat ]nt`i ]n lupoaica cea mare, care i-a m`ncat scroafa

cu purcei cu tot; i-a luat-o chiar din b[t[tur[.

– De ce n-ai ]mpu=cat bine puiul de lup, m[i Sgaberciu, =i

l-ai tr`ntit viu ]n c[ru\[, de era s[ rup[ m`na, cu col\ii, lui

nea Dumitru Ciuruian? Ia uite, col\i ca ni=te brice!

Patru zile, c`t a =ezut Jianul, a fost numai veselie =i

petrecere; toat[ noaptea c`ntau l[utarii, =i fetele ]ntindeau

hora =i b[tuta cu fl[c[ii.

M[ obicinuisem s[ m[ uit la d`nsul f[r[ s[-mi fie fric[, ba

]nc[ aveam =i un fel de respect de c`nd ]l v[zusem nimerind

cu glontele, de trei ori de-a r`ndul, ]n piatra din marginea

p[durii, care de-abia se vedea din foi=or; =i de c`nd s[rise

peste =an\ul din coada ele=teului mai bine dec`t caii de la

ipodrom. Oricum, ]ns[, c`nd m[ uitam ]n ochii lui, tot ]mi

p[rea c[ avea ]n m`ini tigaia cu cear[ fiart[, cu care f[cea pe

ciocoi =i pe negustori s[-i spuie unde aveau bani ascun=i.

183

Dar apoi iar ]mi ziceam: „Cum se poate, tata s[ fie prieten

cu unul“:

Din cei cu pu=ca lung[,

Care dau chior`= la pung[.

Feciori de lele nebun[

Care noaptea-n frunz[ sun[?

Iancu Jianu era de peste Olt, din jude\ul Romana\i, de pe

valea Tasluiului. El a l[sat un nume de haiduc, dar nici n-a

fost, nici g`nd n-a avut s[ se fac[ vreodat[ ho\ de codru. }ns[

o poveste, dac[ ajunge a deveni legend[, adev[rul n-o mai

poate scoate din capul poporului.

Tat[-s[u, boier de \ar[, ]=i crescuse b[iatul la mo=ie, f[r[

carte greceasc[ =i f[r[ ambi\iunea de-a-l face un concurent

feciorilor de boieri mari la ispr[vnicii =i la divanuri. }l

obicinuise l`ng[ pluguri, cu caii =i cu pu=ca; vara la munca

c`mpului, iarna la ur=i =i la capre negre; ajunsese de o

dib[cie vestit[ ]n c[l[rie =i ]n v`n[toare; ]nc[leca f[r[ a pune

piciorul ]n scar[, nici m`na pe coama calului =i b[ga glon\ul

prin verig[ de inel.

Se ]ndr[gise cu o fat[ de \[ran =i vrea s-o ia de nevast[.

Jianul b[tr`nul, de=i habar n-avea c[ el era str[nepot al lui

Cesianus, secretarul lui Traian, v[r cu Salust =i mai ]n urm[

proconsul ]n Dacia; de=i nu se potrivea cu banii Filipe=ti, cu

184

vornicii Cre\ule=ti =i cu logofe\ii B[rc[ne=ti, dar purta ceac=iri

ro=ii cu me=i galbeni =i i=lic cu perna verde, ]n patru col\uri.

Boierul, tot boier! Cum s[ lase pe fiul s[u s[ ia o mojic[, s[ se

]ncuscreasc[ el cu un cl[ca=. V[z`nd c[ se ]ngroa=[ gluma =i

c[ dragostea se ]nte\ea, a hot[r`t s[-=i duc[ b[iatul la Caracal.

T`n[rul, a doua zi dup[ ce a ajuns ]n ora=, a ]nc[lecat

murgul, =i fuga ]napoi; tat[-s[u iar l-a luat, el iar a fugit; l-a

]nchis ]n cas[, el a s[rit pe fereastr[; l-a ]nchis ]n pivni\[, el a

spart u=a. Tat[-s[u, dac-a v[zut =i-a v[zut c[ nu-i vine de hac,

s-a adresat la st[p`nire, cer`nd s[-l surghiuneasc[.

Caimacanul a =i poruncit ispravnicului s[-l ]nchid[ la

Strehaia; b[iatul, \eap[n, a tr`ntit slujitorii =i egumenul =i a

sc[pat; slujitorii s-au luat dup[ d`nsul; el, dac[ s-a v[zut

str`mtorat, s-a ]nh[itat cu vreo c`\iva fl[c[i cu care copil[rise:

Tot ca d`nsul de b[rba\i

+i pe cai ]nc[leca\i

=i au apucat c`mpii.

+apte ani a pribegit prin p[duri =i prin mun\i, hr[nindu-se

cu carne nec[nt[rit[ de pe la ciobani =i desfid`nd potira. Nici

nu omora, nici nu schingiuia, nici nu jefuia, ci numai se

g[zduia; fugea de potir[ =i de panduri c`t putea; dar c`nd ]l

]ncol\ea, apoi se ap[ra:

C[ci nu vrea

185

Viu s[ se dea.

Gloan\ele lui mergeau mai drept dec`t ale arn[u\ilor

domne=ti. Caragea pierduse doi c`rcserdari =-un tufecciu,

lovi\i de gloan\ele Jianului drept ]n piept.

Nu v[zuse pe St[ncu\a de doi ani =i-i era dor de se topea.

}ntr-o noapte de ploaie =i de vijelie, las[ pe tovar[=i la gazda

din Valea-Rea, ]=i ]ncalec[ murgul =i zboar[ dup[ dor. }n sat,

]ntuneric bezn[, numai o zare de lumin[ la o cas[. Se

apropie, d[ cu degetul ]n h`rtia luminat[, pune ochiul =i ce

vede? St[ncu\a, g[tit[ ca mireas[, lungit[ pe pat, cu o

lum`n[ric[ de cear[ galben[ ]n m`n[. D[ cu piciorul ]n u=[ =i

intr[, cade ]n genunchi, pune iataganul =i pistoalele l`ng[

moart[, ]i d[ cea de pe urm[ s[rutare, ]ncalec[ calul, =i drept

la zapciu.

„Sunt Jianul! Capul meu este pus la pre\; du-m[ la vod[ =i-

\i ia mia de lei.“

B`lb`ia zapciul somnoros =i speriat, nu =tia unde s[ se

ascunz[ de fric[.

Peste trei zile ciocoiul intra ]n curtea domneasc[ glorios,

cu viteazul legat cot la cot; t`n[r, frumos, cu pletele lungi, cu

poturi =i cu cepchen, la cap legat cu un tarabulus.

Caragea se d[duse ]n capul sc[rii, ca s[-l vad[; ferestrele

erau ]mp[nate cu femeile cur\ii domne=ti.

186

Jianul ]mpu=case oameni domne=ti =i era os`ndit la

sp`nzur[toare.

Caragea ridic[ ochii ]n sus la fereastr[, unde sta doamna,

zic`nd:

– Κριμα τ παλληρι (P[cat de voinic!)

Auzind aceste cuvinte, una din fetele casei cade la

picioarele doamnei. Caragea o vede, se ]mbl`nze=te =i zice

fetei:

– Αν τν ÷λης σ÷ τον χαρζω (Dac[-l vrei, \i-l d[ruiesc!).

Jianul n-a vrut s[ se ]nsoare =i a petrecut restul zilelor

fl[c[u l`ng[ plugul ce iubea =i pe care ]n via\a sa aventuroas[

]l c`nta mereu cu dor:

Dare-ar bunul Dumnezeu

S[ umble =i plugul meu,

Din baltag s[-mi fac un plug,

Pistoalele s[ le-njug

Ca s[ br[zduiesc pieze=

+-unde a fi cr`ngul mai des

S[ trag brazda dracului

}n calea bogatului.

Tata fusese ispr[vnicel la curte c`nd zapciul a adus pe

Jianul la vod[. Acolo s-au cunoscut am`ndoi =i f[ceau

adeseori v`n[tori ]mpreun[.

Ion Ghica

187

XV TEODOROS

Londra, 27 iulie 1883

Iubite amice, }n mai multe r`nduri am apucat condeiul cu g`ndul s[-\i

spun o istorie; dar m-am tot oprit dinaintea temerii c[ ai

obiceiul de ar[\i scrisorile mele lui Negruzzi; =i el, ca unul ce

se afl[ ]n capul unei publica\iuni, c`nd pune m`na pe ceva

scris =i trimis de tine, ]l =i tip[re=te. M-am tot oprit, cum vezi,

dinaintea temerii de a nu intra ]n gura lumii, care g[se=te pete

chiar ]n soare.

Am mai ezitat poate =i pentru c[-mi ziceam c[ poate n-oi

fi crezut chiar nici de tine ]n spusele mele, =i s[ nu m[

pomenesc tratat de om cu stafii =i cu strigoi. Am ]ns[

convic\iunea c[ ceea ce voi s[-\i spun este curatul adev[r =i

c[ o s[ vie o zi c`nd zisele mele s[ se poat[ ]ntemeia pe

documente =i pe dovezi.

C`te din povestirile lui Herodot n-au fost, sute =i mii de

ani, tratate de fabule, p`n[ ce au venit ]mprejur[ri care au

dovedit, limpede ca lumina zilei, veracitatea spuselor =i

observa\iunilor sale; =i au f[cut ca marele istoric s[ nu mai fie

tratat de b[snar!

188

}n timpurile domnilor fanario\i, boierii \[rii ajunseser[ a nu

mai avea glas ]n stat; ]i n[p[diser[ grecii cu totul. Rar se mai

pomenea, pe ici, pe colea, de c`te un Cantemir, un Dabija

sau de un Berendei; numai c`teva boierii: logofe\iile =i

vorniciile cele mari, de |ara-de-Sus =i de |ara-de-Jos, cu

vistieriile, se mai dau p[m`ntenilor, =i aceasta pentru c[ nu se

putea altfel; dar =i acele pu\ine slujbe deveniser[ apanajul a

trei-patru familii care, fiind foarte avute ]n diamanturi,

argint[rii, =aluri =i mo=ii, domnii greci ]=i recrutau ]n casele

lor ginerii =i nurorile pentru domni\e =i beizadele.

Totu=i, ]ns[ la mir trebuia s[ lase s[ le treac[ ]nainte

pl[cintarii, l[ptarii =i buc[tarii Fanarului. Un postelnic

Vl[hu\i, un logof[t Arghiropulo sau un arma= Mano erau pu=i

]n arhontologie mai sus dec`t un B[rc[nescu, un C`ndescu,

un C`mpineanu sau un Dudescu. T[ute=ti, Calomfire=ti,

Movile=ti =i Buze=ti tr[iau uita\i pe la mo=iile lor, f[r[ a

]ndr[zni s[ aspire la slujbe mai ]nalte dec`t un zapcil`c, o

v[t[=ie de plai sau o s[me=ie; caftanele la care le era iertat s[

se urce cu g`ndul, era mult, mult acele de =[trar sau de

sluger, =i acestea dac[ se ]nvredniceau s[ c`=tige protec\iunea

vreunui medelnicer Costacopulo, a unui c[minar Rasti sau a

unui becer Manolache.

Cu toat[ decaden\a lor, boierii indigeni tot ]=i p[straser[

multe din obiceiurile =i tradi\iunile cele vechi ale \[rii, mai

189

ales acea de patroni =i clien\i. }n fiecare cas[ boiereasc[ se

cre=teau copiii de mazili, de boieri de neam =i de poslu=nici.

B[ie\ii ]nv[\au carte rom`neasc[ unul de la altul, sub

direc\iunea v[tafului sau a vreunui logof[t din curte; =i fetele

se d[deau pe m`na unei mame Sanda sau a unei jup`nese

Cristina, de le mustruluia =i le ]nv[\a cus[turi de vapeluri, de

gevrele =i de sangulii, ]mpletituri de bibiluri, fierturi de fel de

fel de dulce\uri: rodozahar, =erbeturi de trandafir =i de vi=ine,

peltele de gutui =i de mere, tetrea de chitr[ =i deosebite vutci.

C`nd un boier ]=i c[s[torea copiii, s[ da cucona=ului un

b[iat crescut ]n cas[, ca s[-l slujeasc[ pe procopseal[; =i fetei

i se d[dea copila cea mai cuminte =i mai ]nv[\at[, ca s-o

]mbrace =i s[-i coas[, cu condi\iunea de-a o m[rita dup[

vreun logof[t c`nd =i-o veni ]n v`rst[.

La ]nsur[toarea c[minarului Tachi Ghica i s-a dat din casa

banului Scarlat Ghica un fl[c[u anume Grigorie, fiul

i=licarului poslu=nic, care dregea gugiumanele =i i=licele casei

banului; iar Mari\ei, fetei vornicului Scarlat C`mpineanu, i s-a

dat Sofiana, fata Aspasiei, greac[ adus[ din|arigrad de

cucoana Luxandra c`mpineanca, c`nd s-a ]ntors din surghiun

din |ara Turceasc[.

Grigorie, i=licarul, t`n[r, nalt, rumen =i pl[cut; Sofiana,

fat[ numai de =asesprezece ani, oache=[, spr`ncenat[ =i

frumoas[; tot ]mbr[c`nd =i dezbr[c`nd diminea\a =i seara,

190

Grigorie pe cuconu =i Sofiana pe cuconi\a, de=i nu =tiau nici

unul limba celuilalt, dar tot =optindu-=i din ochi =i din

spr`ncene, s-au ]n\eles la vorb[ a=a de bine, ]nc`t a rezultat

un copil care, de=i conceput din flori, dar gra\ie bine-

cuv`nt[rii p[rintelui Lesviodax, mai t`rziu: chir Neofit,

]naltpreasfin\itul mitropolit al Ungro-Vlahiei, s-a n[scut fiu

legitim =i s-a botezat ]n Christos, dup[ legea ortodox[ a

R[s[ritului, cu numele de Teodor, fiindc[ venise ]n lume ]n

]nt`ia s`mb[t[ a postului celui mare.

Grigorie ]i zicea Tudor =i Tudorache, pe rom`ne=te; iar

Sofiana, ca o greac[ ce era, ]i zicea Theodoros (Qe¨d wroz),

nume cu care ne obicinuiser[m mai to\i ]n cas[ at`t pentru c[

ni se p[rea mai original, c`t =i pentru c[ eram, ca copii, ]n

contact mai des cu chera Sofi\a dec`t cu logof[tul Grigorie.

}n vremea molimei, feciorul care ne slujea ]n odaie, la

dasc[l, murind de cium[ la M[rcu\a, tata ni l-a ]nlocuit cu

Teodoros, care vorbea grece=te, citea =i scria rom`ne=te, slov[

de tipar, slov[ popeasc[ =i slov[ ciocoiasc[, dup[ izvodul dat

de logof[tul Matache; era de=tept =i-i prindea m`na la toate.

Am auzit mai t`rziu c[ avea unghiile cam lungi.

Sofiana, care era din insula Tinos =i c[l[torise prin Tesalia

cu mama ei Aspasia, ce fusese zece ani chel[reas[ la

mitropolitul de la Larisa, ne povestea seara despre minunile =i

frumuse\ile m[n[stirilor de la Muntele Athos, ne spunea de

191

sfin\enia c[lug[rilor de la Stavros, de la Simopetra =i de la

Vatopedi, unde nu c[lca picior de parte femeiasc[, unde nici

]n zbor nu putea s[ intre dec`t coco=ii. Cu c`t[ evlavie se

istorisea scandalul ce fusese la Nimfios, c`nd o barz[

obraznic[ a ]ndr[znit s[-=i a=eze cuibul l`ng[ co=ul

buc[t[riei, cum sfin\ii p[rin\i au stat trei zile =i trei nop\i ]n

rug[ciuni =i privegheri, cum au d[r`mat cuhnea cu ogeac cu

tot =i au zidit alta nou[ din temelie, pe care au stropit-o cu

aiasm[ de sus p`n[ jos, r[m`n`nd trei s[pt[m`ni ]ntregi, bie\ii

c[lug[ri, f[r[ fiertur[ de fasole, ]nc`t sl[bise de g`ndeai c[

erau sfinte moa=te.

Teodoros asculta ]n extaz acele povestiri ale Sofianei, =i

acum visul lui era s[ poat[ s[ mearg[, c`nd s-o face mare, s[

viziteze acele locuri sfinte, s[ se repead[ p`n[ la M[n[stirea

Sf`ntului Sava =i la Sf`nta Ecaterina =i chiar p`n[ la Ierusalim.

Nu =tiu, din sfin\enie sau din ce, dar Teodoros nu putea s[

sufere pe ovrei. C`nd auzea strig`nd pe uli\[: „Marf[! marf[!“

l[sa tot =i alerga dup[ jup`nul cu bocceaua la spinare,

r[zemat[ la cot, miorl[indu-i ca pisicile, =i-i arunca racii vii ]n

boccea strig`ndu-i:

+apte ra\e =-un boboc

Hai jidan la loc,

+apte ra\e =-una moart[

H[is t`rtan la roat[.

192

C`nd duceau ovreii pe c`te un mort la groap[, el, cu toat[

paza de arn[u\i ai ag[i care ]ntov[r[=eau totdeauna cortegiul,

f[cea ce f[cea =i trecea fuga pe sub co=ciug, strig`nd:

„Cruce!“ Ovreii, sp[rie\i =i dispera\i, aruncau mortul jos =i

c[deau cu rug[ciuni, cer`ndu-i s[ treac[ ]napoi, ca s[ nu se

fac[ mortul strigoi. Aceast[ complezen\[ le-o vindea uneori

foarte scump: pe un pepene sau cel pu\in pe o oca de mere.

}ntr-o vreme, tata, de jeluirile ovreilor, ]l oprise de a mai

ie=i pe poart[; atunci g[sise alt marafet de a-i nec[ji. Casa

unde =edeam era l`ng[ Podul G`rlei din Beilic, ast[zi strada

+erban-Vod[, avea un sacnasiu scos la uli\[, pe sub care

treceau ovreii c`nd se plimbau g[ti\i s`mb[ta. Pl[cerea lui

Teodoros era s[ stea plecat pe fereastr[, cu undi\a de prins

pe=te ]n m`n[, o potrivea a=a de bine, ]nc`t apuca

gugiumanul ovreiului de fund =i-l \inea sp`nzurat, de nu

putea s[ ajung[ jidanul cu m`inile ridicate ]n sus.

Una iar din petrecerile lui favorite era s[ lege seara o

sfoar[ de parul de la casa de peste drum, =i el, ascuns sub

gang, o tr[gea de c[p[t`iul cel[lalt, tocmai c`nd da t`rtanul

s[ p[=easc[ peste sfoar[, =i-l tr`ntea ]n bot.

}mi aduc aminte c[ ]ntr-o sear[, pe c`nd era odaia cea

mare plin[ de boieri =i de cucoane, intr[ un biet jidan cu

falca umflat[ =i cu barba ]nc`lcit[ de nu putea s[ vorbeasc[.

Teodoros ]i aruncase sf`rleaza ]n barb[, dup[ ce-l spoise pe

193

obraz, masc[, cu un pumn de maz[re f[c[luit[. Tata, drept

satisfacere, a chemat pe v[taf =i i-a poruncit s[ lege pe

Teodoros de piciorul patului, totdeauna de cu sear[, ca s[ nu

mai poat[ ie=i la poart[.

Teodoros era me=ter de frunte ]n toate jocurile de copii.

Reputa\ia lui de giolar era mare de la Antim p`n[ la Lucaci;

averea noastr[ ]n ar=ice se suia ]ntr-o vreme p`n[ la dou[ mii,

tot capre cur[\ite ]n var =i ]ngropate ]n p[m`nt ]n doni\e. El

zicea totdeauna pe:

Opus pocus imperator,

|ang[r mang[r nacaftii,

Tacaftii melengher buf!

+i le potrivea a=a de bine, c[ buful c[dea totdeauna pe

ceilal\i juc[tori, =i r[m`nea tot el baciul. Apoi dac[ ]ntra o

dat[ cu ichiul ]n armean, se punea pe lenghi, de nu mai l[sa

oscior pentru ceialal\i b[ie\i.

Nimeni nu =tia s[ dea pui de giol ca d`nsul, nici s[

potriveasc[ spetezele la zmeu; f[cea ni=te p`r`itori de

g`ndeai c[ bate toba ]n cer, a=a urla de tare zmeul nostru.

C`nd trecea sfoara vreunui zmeu strein peste gr[din[ sau

peste casele noastre, ]l prindea de gu=[ cu glon\ul de sfoar[

sau ]l ]ncurca cu al nostru, ]l da peste cap =i-l tr[geam ]n

curte.

194

Teodoros cre=tea sub pat =i ]n podul casei porumbei de tot

neamul =i de toat[ pana: =i de cei mo\a\i, =i de de cei

]nc[l\a\i, dar mai cu deosebire de cei juc[tori =i de cei

=optitori =i ho\i. C`nd z[rea unul strein pe sus, ]ndat[ ]n[l\a

un juc[tor, care prin ]nv`rtiturile lui ]l atr[gea, =i c`nd ]l

aducea bine ]n orizontul nostru, ]i trimitea doi-trei =optitori

care-l luau ]ntre d`n=ii =i-l aduceau, vr`nd-nevr`nd, drept ]n

porumb[rie la noi; atunci alergam de-l ]nchideam p`n[ se

obicinuia cu ceilal\i porumbei =i-l f[ceam rob.

Teodoros era ceea ce francezii numesc un gamin, iar pe

rom`ne=te, un =trengar.

C`nd m-a trimis tata ]n str[in[tate, l-am l[sat la Ghergani

pe l`ng[ kir Ianu= Ciobanoglu, arenda=ul mo=iei; ]i servea de

ispr[vnicel; p[stra viu dorul de a se face hagiu. C`nd m-am

]ntors, l-am g[sit ajutor logof[tului Marinic[, epistatul unei

mo=ii ce aveam ]n Teleorman. Cuno=tea hotarele tuturor

propriet[\ilor de pemprejur =i =tia pe dinafar[ claca =i dijma

datorit[ de fiecare s[tean din plasa Vedei. }=i f[cuse un nume

a=a de bun ]n specialitatea de c[utare de mo=ie, ]nc`t trecea

epistat de la o mo=ie la alta ori de c`te ori tat[-meu sau

Costache Cantacuzin, Barbu Katargiu sau Iancu Sl[tineanu nu

g[seau s[-=i dea ]n arend[ mo=iile lor Secara, Piatra,

Voievoda sau Lisa. Uneori c[uta c`te dou[ =i trei deodat[.

195

}n contact de afaceri cu +istovul, vorbea bulg[re=te ca apa

=i legase cuno=tin\e cu negu\[tori de peste Dun[re. }ntr-o zi,

sau c[ nu putuse s[ ]ncheie socoteli bune cu Iancu Sl[tineanu

pentru gestiunea mo=iei Lisa, sau c[ iar i se f[cuse poft[ de

hagial`c, s-a pus ]ntr-o =aic[ s[ treac[ la Nicopoli, zic`nd c[

se duce s[ cumpere vite; nu s-a mai ]ntors nici p`n[ ]n ziua

de ast[zi. S-a f[cut nev[zut, afantos, cum zicea biata m[-sa.

Mult l-a mai jelit s[rmana Sofiana, mult a mai alergat cu

acatiste =i paraclise pe la biserici =i pe la icoane f[c[toare de

minuni; mult a mai umblat pe la vr[jitori =i c[rtur[rese s[-i

ghiceasc[, s[-i dea cu bobii =i s[-i cate la stele. Nimic =i iar

nimic; parc[ l-ar fi ]nghi\it p[m`ntul!

Fel de fel de oameni veneau de-i spuneau bietei mume tot

felul de pove=ti: unii c[ ar fi aflat de bun[ seam[ de la un

cor[bier c[ caicciul care-l luase s[-l treac[ Dun[rea,

sim\indu-l cu parale ]n chimir, l-ar fi omor`t ca s[-l jefuiasc[.

Al\ii ]i spuneau c[ l-ar fi v[zut ]n Tatar-Bazargic, unde se

turcise de dragostea fetei unui muftiu, ca s-o poat[ lua de

nevast[. Al\ii iar ]i spuneau c[, prinz`ndu-l un imam la

cad`na lui, l-ar fi legat ]ntr-un sac c-o piatr[ de g`t =i l-ar fi

aruncat ]n Dun[re.

Sofiana =apte ani de-a r`ndul ]i f[cuse toate soroacele cu

coliv[ =i cu colaci, ca la mor\i. C`nd, ]ntr-o zi, vine vesel[ la

196

mama, cu o scrisoare ]n m`n[. Era de la Teodoros, care tr[ia

=i scria:

„S[ nu spui la nimeni c[ sunt ]n via\[. Voi s[ =tii numai tu

c[ tr[iesc, sunt s[n[tos, tare =i mare, =i de-o vrea Dumnezeu

am s[ m[ fac =i mai mare. O s[ trimit s[ te aduc[ =i pe tine

aici, pentru c[-mi e=ti mam[ =i b[tr`n[.“

Nici dat[, nici nume de loc! Scrisoarea i-o d[duse jup`n

Stoian, b[can din hanul Gabrovenilor, c[ruia i-o trimisese

frate-su din Uzungiova, c[ruia =i lui i-o d[duse t[tar-mizilul

care trecea cu iasacciul unui elciu.

Un an dup[ aceea, alt[ scrisoare, ]n care iar ]i zicea c[ ]n

cur`nd o s[ trimit[ s-o ia. Isc[lit Teodoros =i dedesubt

Magdala.

Imagina\iunea bietei b[tr`ne se r[t[cea ]n tot felul de

g`nduri. Aici i se p[rea c[ Magdala era fata muftiului de

dragostea c[reia se turcise, c[ci acum nu mai avea ]ndoial[

c[-=i schimbase legea, de vreme ce ]n scrisoarea lui nu

pomenea nici de Maica Domnului, nici de vro m[n[stire; aci

iar credea, dup[ esplica\iunile unui manaf b[tr`n din curte,

c[ nu era scris Magdala, ci Abdula, numele lui cel nou ]n

Mahomed. }ntr-o zi vine vesel[ la mama, c[-i spusese

arhimandritul grec de la Stravopoleos c[ Magdala era nume

de cre=tin[, de la Maria Magdalina din Evanghelie, =i c[

trebuie s[ fie numele nevestei ce luase.

197

Pe la 1848, c`nd am plecat din \ar[, Sofiana se lipise pe

l`ng[ fosta mea doic[, maica Eudoxia, c[lug[ri\[ la |ig[ne=ti,

hot[r`t[ s[ se c[lug[reasc[ =i ea. C`nd m-am ]ntors ]n \ar[ la

1859, biata maica Eudoxia, b[tr`n[ =i c[zut[ la a=ternut, n-a

=tiut s[-mi spuie alta despre Sofiana dec`t c[ plecase de la

schit de vreo opt ani, cu g`ndul s[-=i ia metania, sau la

M[n[stirea Dintr-un Lemn, sau la vreun schit din |ara

Greceasc[. Clucerul Scarlat Iarca mi-a spus c[ o v[zuse cu

vreo cinci ani ]n urm[ prin Bucure=ti =i c[, ]ntreb`nd-o de =tie

ceva despre fiu-s[u, i s-a p[rut c[ nu prea \ine =ir la vorb[.

Pe la 1864 eram mai mul\i aduna\i la ceai la r[posatul

Tillos, consul general al Fran\ei; gazdele erau pline de

peripe\iile espedi\iunii englezilor ]n Abisinia =i de mar=ul lor

spre Magdala; nu mai era pe-atunci alt[ vorb[ dec`t de vitejia

nego=ului. Numele de Magdala din scrisoarea Sofianei mi-a

adus aminte de Teodorosul nostru =i, adres`ndu-m[ c[tre

Sl[tineanu, ]i zic:

– |i-aduci aminte, cucoane Iancule, de epistatul tat[-meu

de la Secara, pe care l-ai avut =i dumneata la mo=ia Lisa?

Nu ispr[visem vorba, =i r[posatul Sl[tineanu, b[t`ndu-se

pe frunte, ]mi r[spunde:

– Ai dreptate, el trebuie s[ fie, s[ =tii c[ el e, numai el avea

totdeauna vorba de ]mp[rat ]n gur[: „+tiu c[ n-o s[ m[ fac[

198

]mp[rat; doar nu mi-o lua ]mp[r[\ia. Nu-\i fie fric[ de mine,

c[ doar nu sunt ]mp[rat.“ Una, dou[, =i ]mp[rat!

Nego=ul, dup[ toate descrip\iunile lui Bell =i ai altor

c[l[tori englezi cu care am fost ]n mare intimitate pe la 1861,

c`nd era cu o=tirea lui la lag[rul de la Dobra Tabor, unde

adunase 150 mii de oameni, seam[n[ cu totul cu Teodorosul

nostru. }l descriu oache=, dar nu de o coloare etiopic[, nasul

pronun\at =i ]ncov[iat, buzele sub\iri, f[r[ nici o asem[nare

cu a soiurilor africane; p[rul cre\ =i desp[r\it ]n trei codi\e

]mpletite, obrazul mai mult rotund dec`t oval, multe fire de

p[r albe ]n barb[ =i ]n must[\i, talia de mijloc, dar legat =i

\eap[n.

La 1864, c`nd au intrat englezii cu asalt ]n Magdala,

Teodoros, dup[ ce s-a luptat viteje=te ca un leu, nelipsit din

mijlocul solda\ilor lui oriunde era primejdia mai mare, apoi s-

a ]nchis ]ntr-un turn cu vreo c`\iva ofi\eri, zece la num[r cu

d`nsul ]mpreun[, =i de-acolo tr[gea ]n englezi c`nd sir

Charles Staveley a spart turnul =i a ]ntrat ]n[untru, Teodoros,

]ntorc`ndu-se c[tre servitorul s[u Valde Gabir, singurul

lupt[tor care mai r[m[sese ]n via\[, ]i zise: „S-a sf`r=it! Fugi,

te dezleg de jur[m`nt; c`t pentru mine, eu nu pot c[dea viu

]n m`inile inamicilor“, =i, pun`nd \eava pistolului ]n gur[, =i-a

zburat creierii.

199

Nimeni nu =tia c[ unul dintr-acele zece cadavre era al

nego=ului, c`nd un prizonier abisinian, z[rind inelul din

deget, a strigat „Teodoros!“

Patru zile mai ]nainte de lupta de la Magdala postise =i se

]mp[rt[=ise. Markham spune c[ era foarte pios =i cump[tat,

dar c[ de vro c`\iva ani c[zuse la patima femeilor =i la

b[utura de rachiu, se ]nsurase cu o a doua femeie, c[reia ]i

d[duse numele de Dedjatsh Vobyé (Aur Curat), ceea ce nu-l

oprea de a avea mai multe \iitori, dintre care cea mai favorit[

era o gallas, anume Yatamanya.

Un om, care din soldat aventurier ajunsese ]mp[rat, nu

poate s[ fi fost un om ordinar, =i cu drept cuv`nt Plowder ]l

considera ca pe un om cum de multe veacuri nu s-a mai

v[zut ]n Africa. Venit ]n Abisinia pe la anul 1854, pe c`nd

aceast[ \ar[ era ]ntr-o adev[rat[ anarhie militar[, a luat partea

episcopului catolic (Abuna Salamah) Andrei ]n contra lui

K[=a, un pribeag, cap al unei bande de t`lhari, care ajunsese

st[p`n pe toate posesiunile lui Ras Ali, pe care-l detronase.

K[=a nu voise s[ se supuie bisericii romane iacobite =i

favoriza biserica copt[. Andrei, c`nd a v[zut pe K[=a ]nvins la

Dobra, l-a afurisit =i a proclamat, ]n mijlocul o=tirii, pe

Teodoros rege al regilor Etiopiei =i i-a pus coroana pe cap.

Bell zice c[ avea concep\iuni mari, c[ cugeta la izgonirea

tuturor musulmanilor din Abisinia =i ]ntinderea cre=tinismului

200

]n toat[ Etiopia, =i c[uta sprijinul Engliterei la realizarea

scopurilor lui; ]n arhivele engleze se p[streaz[ o scrisoare a

lui c[tr[ regin[, cu data de 12 februarie 1862, prin care cere

s[-i trimit[ un ambasador.

„}n numele Sfintei Troi\e, Eu, Alesul lui Dumnezeu, Regele

Regilor, Teodoros al Etiopiei, c[tr[ M. S. Victoria, Regina

Engliterei...“

+i ]ncepe astfel:

„Sper c[ M. V. este s[n[toas[, c[ =i eu cu mila Domnului

sunt s[n[tos...“

Apoi s[ nu zicem c[ e dup[ modelul rom`nesc al

logof[tului Matache, de la care Teodorosul nostru a ]nv[\at

carte, =i ]ncepea cu:

„Mai ]nt`i cercetez de fericita s[n[tatea dumneavoastr[ ca,

afl`ndu-se pe deplin, foarte s[ m[ bucur, c[ =i noi cu mila

proniei cere=ti suntem cu to\ii s[n[to=i...“

Cauza de c[petenie pentru care s-a certat ]nt`ia dat[ cu

consulul Cameron a fost specula\iunea ce f[ceau bunii

abisinieni cu bie\ii copii din Cordofan, pe care-i prindeau,

v`n`ndu-i ca pe ni=te dobitoace s[lbatice, ]i scopeau, =i pe

cei care supravie\uiau dup[ aceast[ barbar[ =i periculoas[

opera\iune ]i vindeau la turci pentru paza haremurilor. Se

f[cuse b[nuitor, r[u =i crud, =i c`nd era prins de b[utur[,

orice nemul\[mire a poporului, orice r[scoal[ o atribuia

201

intrigilor lui Cameron; ]ntr-o zi a mers p`n[ a-l aresta =i a-l

]nchide; de aci espedi\iunea englezilor din 1864.

Nu =tiu dac[, ]n intervalul de la fugirea lui din \ar[ p`n[ la

1854, Teodorosul nostru s-o fi frecat cu fruntea de piatra cea

neagr[ de la Kaaba sau de s-o fi sc[ldat ]n Iordan, dar nu m[

]ndoiesc c[ ]mbr[\i=ase catolicismul =i c[ s-a luptat =i a murit

ca un viteaz. I=licarii pot fi m`ndri de un fiu al isnafului lor.

„Oportet imperatorem stantem mori.“ Ion Ghica

202

XVI TEODOR DIAMANT

Brighton, octombre 1883

Scumpul meu amic, }ndeob=te englezii, precum =tii, sunt cunoscu\i de oamenii

cei mai activi =i mai ocupa\i din lume. Nu pierd un minut din

via\a lor. Zic c[:

„Time is money“.

Dac[ ]nt`lne=ti pe drum vreun cunoscut =i vrei s[ stai la

vorb[ cu d`nsul:

„How do you do?“

+i-l ]ntrebi:

„Da’ ce mai faci, domnule? De c`nd nu te-am v[zut! Ce-\i

face cucoana, copila=ii, s[n[to=i?...

Sau ]i spui c[ e vreme frumoas[: „Fine weather“.

El trece f[r[ s[-\i r[spund[, f[r[ s[ te vaz[ m[car.

Dac[ ai s[-i vorbe=ti ceva, e treab[ lung[; trebuie s[-i scrii,

s[-\i r[spund[, =-apoi s[ v[ ]n\elege\i bine prin coresponden\[

despre locul ]nt`lnirii, acas[ la tine sau la d`nsul, la club sau

la office, e afacere:

„Business“.

Nu este tot astfel cu englezii de aici. {=tia stau toat[ ziua

pe malul m[rii la soare sau la lun[, pe Deck sau pe Pier, ca

203

farnienti napolitani, cu deosebirea c[ napolitanul se tr`nte=te

orizontal pe nisip, cu p`ntecele ]n sus, =i nu se mai mi=c[

toat[ ziua; pe c`nd englezul din Brighton se \ine \ap[n

vertical, alerg`nd de colo p`n[ colo, c`nd pe jos, c`nd

c[lare, c`nd ]n tr[sur[, c`nd cu velocipedul, c`nd ]n

perambulanter; sau se arunc[ ]n mare, face match, ]not`nd ca

un pe=te, aspir`nd s[ egaleze ]ntr-o zi pe nemuritorul

Boyxton. Apoi, fie soare, ploaie, v`nt, cald sau frig, pu\in ]i

pas[.

Dac[ sunt eu aici, ]n\elegi c[ lenea =i marea m-au adus,

dar eu sunt din cei pl[p`nzi, =i azi bate un v`nt de nu te po\i

\ine pe picioare, ba nici de fereastr[ s[ m-apropiu nu m[ las[;

m[ \ine ]nchis ]n cas[. De necaz, am luat condeiul s[ stau cu

tine la vorb[. De dou[ ori l-am aruncat din m`n[, zic`ndu-

mi:

„Dar de m-oi pomeni cu scrisoarea mea ]n Convorbiri! Ce-

o s[ zic[ publicul? Nu este a=a c[ are s[ dojeneasc[ pe bietul

Negruzzi, care le d[ s[ citeasc[ ce-i trece prin minte unui om

f[r[ titlu universitar, fie m[car de la Salamanca sau cel pu\in

de la Sadagura?“

Astfel cugetam =i m[ smeream. C`nd mi-adusei aminte c[

nu sunt f[r[ titlu. +i s[ vezi c[ n-o =tiam nici eu p`n[ mai

deun[zi. Ba ce ]nc[? M[ credeam un prost, tr[iam cufundat ]n

via\a c`mpeneasc[, cu oile =i cu vacile; stam cu ochii sticli\i

204

pe cer, doar ]i vedea vreun semn de ploaie; ascu\eam secerile

=i coasele, c`rpeam saci, dregeam =uruburile ma=inilor =i

oftam mereu dup[ o recolt[ bun[, care de la o vreme

]ncoace, nici din =apte ]n =apte ani, dup[ Scriptur[, nu se mai

vede.

+tii ce s-a ]nt`mplat acum un an amicului nostru

Hyacinthe de la Vaudeville! Bietul om, burghezul cel mai

lini=tit =i mai pacinic din tot Parisul, bun fiu, bun so\ =i bun

p[rinte, face =i el odat[ un chef la birt cu c`\iva amici; dar, tot

golind la pahare, c`nd ]n s[n[tatea unuia, c`nd a altuia, se

scoal[ de la mas[ cam ame\it, ]nc`t, ]ntorc`ndu-se noaptea

t`rziu acas[, mergea pe dou[ c[r[ri =i ]n col\ul uli\ei Jeffroy

Marie – „Mi-e frig Mar-ghioal[“, cum zicea Chiri\a – se

]mpiedic[ de o femeie b[tr`n[, c[zut[ ]n noroi pe pietre.

Milosul de Hyacinthe nu-=i caut[ de drum, ci, tem`ndu-se s[

n-o calce vreo tr[sur[, d[ s-o ajute s[ se scoale. Femeia se

de=teapt[ din somn =i ]ncepe s[ strige:

„S[ri\i, s[ri\i! Ho\ii, asasinii!“...

El, speriat, o ia la fug[, ajunge ]ntr-un suflet acas[, ostenit;

se tr`nte=te pe pat, ]nc[l\at, ]mbr[cat cum era, =i adoarme ca

un prea fericit. A doua zi, de 2 mai, se treze=te cu capul cam

greu. Nu-=i prea da seama bine despre cele petrecute. C`nd

pune m`na pe jurnalul care era pe toaleta nevestei, cite=te

chiar pe pagina ]nt`ia jalnica povestire a unui grozav omor

205

comis, ]n noaptea de 1 spre 2 mai, asupra unei s[rmane

b[tr`ne ]n col\ul uli\ei Jeffroy Marie; tocmai ]n locul unde

]ncercase s[ dea ajutor. Peripe\iile ]nfior[toarei drame erau

povestite pe patru coloane. La citirea acestei povestiri, omul

]ncepe a se ]ngriji, caut[ s[-=i aduc[ aminte, se pip[ie, se uit[

la m`ini, ]=i vede m`inile pline de s`nge: se zg`riase opintind

s[ ridice pe femeia adormit[; se uit[ la haine, hainele pline de

noroi. Cu c`t citea =i se g`ndea, cu at`t se convingea c[

uciga=ul nenorocitei b[tr`ne din jurnal era el. O sfecle=te,

]ng[lbene=te, ]l apuc[ fiori de moarte, tremur[ ca varga. }=i

]nchipuie=te c[-l caut[ poli\ia, c[-l urm[re=te, c[ i-a dat de

urm[; se vede arestat, acuzat, judecat, condamnat =i cu capul

t[iat. Z[p[cit =i desperat, se hot[r[=te s[ fug[; p[r[se=te cas[,

mas[, nevast[, copii, tot, =i se duce de s-ascunde sub p[m`nt,

]n catacombe.

}nchipuie=te-\i starea spiritului unui negu\[tor cinstit, bl`nd

ca o oaie, milos ca un copil, bun ca p`inea cald[, care ajunge

a se convinge, el pe sine ]nsu=i, c[ este un ho\, un scelerat, un

uciga=... Norocire c[ ]n pripa de-a p[r[si casa ]i r[m[sese

jurnalul ag[\at de c[ptu=eala surtucului, =i c`nd arunc[ ochii

]n capul foii cite=te:

„Anul 1830, mai 2.“

Era descrip\iunea unei crime ]nt`mplate acum cincizeci =i

trei de ani, pe c`nd amicul nostru nici nu era n[scut.

206

Jurnalul f[cea parte din bogata colec\iune consacrat[

zulufilor madamei Hyacinthe.

Cam a=a am p[\it-o =i eu mai deun[zi:

C[ut`nd ]ntr-o lad[ uitat[, dau peste o gazet[ de cele

mari, =i ce v[d: numele meu str[lucea de-o sut[ de ori pe

patru coloane, ]mpodobit cu fel de fel de epitete, care mai de

care. Citeam =i tot ]mi puneam m`na c`nd pe inim[, c`nd pe

cuget, chiar =i prin buzunare, ]ntreb`ndu-m[ nu cumva din

=tiin\[ sau din ne=tiin\[, ]n vis sau de diavol ispitit, oi fi comis

crimele ce mi se imputa; viola\iuni de legi, prevarica\iuni,

tr[d[ri etc. =i dac[ ]mi mai r[m`nea alta de f[cut dec`t s[-mi

pun scul cu cenu=[ pe cap =i s[ plec pe uli\e, strig`nd:

„Iertare, oameni buni, pentru un p[c[tos! Tinerilor,

b[tr`nilor, viilor =i mor\ilor, iertare!“

Acele patru coloane erau r[zemate pe umerii puternici ai

unui U. cu mai multe puncte (U...) Urus, Ursus, Urechiatus

sau Urbanus. Ba nu! Urbanus nu putea fi, c[ci nu con\inea

nici m[car un dram de urbanitate.

Dup[ ce m[ f[cea cu ou =i cu o\et, ]mi mai tr[gea vreo

c`teva sfichiituri cu muscal, turc, englez, aristocrat...

Aristocrat! e cuv`ntul cel mare al democra\ilor de ocaziune.

+tii c[ nimica nu le place mai mult dec`t s[ se trag[ dintr-un

nume mare =i s[ fie decora\i.

207

Aveam la noi ]n sat un notar, secretarul prim[riei, cum se

zice; de c`te ori m[ ]nt`lnea, ]mi repeta:

„Eu, domnule, nu sunt numai democrat, sunt chiar

demagog. }mi place egalitatea. Nu admit eu deosebiri =i

dilstruc\iuni d-alea ]ntre f[pturile lui Dumnezeu. Cer s[ fim

to\i o ap[...“

}l chema Gheorghe Bulamac, dar de la o vreme isc[lea

scurt: Burlamache; zicea c[ a=a ]l pov[\uise un amic din

Bucure=ti, om ]nv[\at, democrat =i demagog ca =i d`nsul,

Burlamache fiind un nume mai cunoscut =i mai potrivit cu

pozi\iunea sa de depozitar al legilor.

Odat[, v[z`ndu-l cu un inel de alam[ ]n deget, pe care era

s[pat[ o ieder[ ]ncol[cit[ pe un arbore, cu devizia: „Je tiens

ferme“, i-am zis ]n glum[ c[ acea verig[ p[rea a fi ceva

pre\ios, un fel de monument istoric, =i c[ acel „Je tiens ferme“

trebuie s[ fie o alterna\iune a cuvintelor:

„Je, Étienne ferme.“

(Eu, +tefan cel tare.)

De atunci ]l dedese de-l suflase cu aur; =i c`nd m-a rugat

s[-i botez un copil =i l-am ]ntrebat ce nume s[-i pun, mi-a

r[spuns:

„Apoi +tefan, tot ]i am eu inelul“.

Oric`nd m[ vedea, m[ ]ntreba ce s-a mai f[cut cu statua

lui +tefan cel tare? Umbla c`nd cu barb[, c`nd f[r[ barb[,

208

dup[ cum era curentul s[pt[m`nii la =edin\a din urm[ a

Academiei.

A f[cut ce-a f[cut, =i mai an l-am v[zut cu „Serviciul

credincios“, cu „Independen\a“ =i cu „Trecerea Dun[rii“ pe

piept, ca unul ce ]ntov[r[=ise p`n[ la Zimnicea carele cu

f[in[ din sate: mai avea =i la g`t o medalie mare, dob`ndit[

nu =tiu la ce espozi\iune pentru lemne din p[durea statului.

Mi se jeluia c[ era persecutat de guvern, care nu =tie s[-=i

cinsteasc[ adev[ra\ii amici.

„De! judec[ =i dumneata – ]mi zicea – nu mi se cuvenea =i

mie m[car Coroana Rom`niei?“

Dar s[ venim la diploma mea:

Domnul U..., dup[ ce m[ spinteca de sus p`n[ jos, citea

]n inima mea ca ]ntr-o bucoavn[ =i-o denun\a neagr[ ca un

bulg[re de smoal[, ]mi cerceta ma\ele unul c`te unul =i le

declara pestri\e ca pielea de n[p`rc[; apoi se suia la cap, =-

acolo ]mi resfira creierii cutiu\[ cu cutiu\[ =i-i proclama, buni,

foarte buni =i, ]n sf`r=it, ]ncheia diagnosticul s[u

psihofiziologic prin sentin\a:

„Om r[u, dar inteligent“.

Cum vezi, dar, am un titlu, =i ]nc[ de la un mare ziarist...

=i =tii c[ ziarele fac =i desfac reputa\iunile; ele leag[ =i

dezleag[ cum vor =i cum le vine. Te pot face patriot, onorabil,

capabil, ]nv[\at, ba =i frumos, numai s[ vrea.

209

A=a!

Am trecut buretele peste om r[u =i m-am oprit la

inteligent, salut`nd acest titlu cu recuno=tin\[, ]mi venea s[

strig:

„Anch’io son’ pittore!“

}mi venea s[ parodiez pe marele Corneille =i s[ zic:

„La haine d’un grand homme este une recommandation

des cieux“.

Sunt om inteligent de par Mr. U...

Aceast[ aducere-aminte m-a f[cut s[ ridic condeiul de jos

=i s[ zic:

„All right!“ =i s[ m-apuc s[-\i vorbesc de un biet original,

de un nebun cum ]i ziceau unii, de un entuziast, rom`n cu

inim[, despre care nu am v[zut s[ se fi scris un r`nd m[car.

Un om uitat, de=i poate a contribuit mai mult dec`t s-ar crede

la starea de ast[zi, cu toate c[ nu tr[ia la ‘48.

Mul\i din oamenii cei mari ai secolului, Fourier, Michel

Chevalier =i al\ii, mi-au vorbit de d`nsul cu cel mai mare

respect =i considera\iune, ]ntreb`ndu-m[: „Ce face, cu ce se

ocup[?“ „A murit“, le r[spundeam cu lacrimile ]n ochi, c[ci ]l

iubeam ca pe un frate; mi-a fost amic, mi-a fost dasc[l, mie =i

la mai mul\i al\ii din genera\iunea noastr[.

Intrasem ]n anul 1828, pe c`nd se lupta prim[vara cu

iarna.

210

De vreo doi ani se ar[tase pe cer, despre miaz[noapte, o

stea cu coad[ =-o sabie de foc; ]mp[ratul Alexandru murise =i

frate-s[u, Nicolae, se suise pe tron; l[custele se ]ngropaser[ ]n

B[r[gan; s-auzea de cium[ =i se vorbea de c`rjalii, de

zaporojeni =i de zaver[.

De=i Ribeaupierre isc[lise de cur`nd pace =i priete=ug cu

Turcul la Cetatea Alb[, Akkerman; de=i Metternich era

m`ndru c[ asigurase prin dib[cia sa pacea ]n Europa, dar

dup[ eresul de la noi c[ fiecare \ar este dator ca cel pu\in o

dat[ ]n cursul domniei lui s[ ]ncerce s[ ia |arigradul cu sabia,

toat[ lumea zicea c[ vin muscalii.

}ntr-o diminea\[, un fusta= de-ai cur\ii domne=ti intr[ ]ntr-

un suflet zic`nd:

„Cucoane Tache, te pofte=te M[ria-sa!“

Tat[-meu, care pe atunci era hatman, se leag[ ]n grab[ cu

=alul la cap, ]=i pune capotul cel ro=u =i ]ncalec[ calul. }i

pl[cea s[ umble mai mult c[lare. Avea un arm[sar ar[pesc

cum n-am v[zut mai frumos =i un manaf kurd, muchelef,

numai fir de sus p`n[ jos, hagi Abdullah; ]l avea numai =i

numai pentru a ]ngriji de m`ndrul dobitoc. El tr[ia ziua =i

noaptea al[turi de Nejdiu.

Hagiului, fie zis ]n treac[t, ]i cam pl[cea vinul, =i Ilie

Arn[utul, bosniac fanatic, profit`nd de acea sl[biciune, ]l

f[cuse s[ creaz[ c[ pentru mahometani apa e ap[ =i p`inea

211

p`ine, b[utur[ =i m`ncare proast[ =i f[r[ gust; ]n vreme ce

pentru cre=tini apa are gustul vinului de Dr[g[=ani =i p`inea

este ]ntocmai ca curcanul umplut cu castane =i fript la cuptor.

Apuc`ndu-l astfel de stomah =i de cerul gurii, din Abdullah

f[cuse un Grigorie, drept-credincios, de=i g[sea c[ linguri\a

popii era prea de tot mic[.

Tata c[lare, cu hagi Grigorie manafu pe l`ng[ cal, cu

m`na pe har=a, dup[ =art, porne=te la curte. Dar nu trece

mult, =i-l vedem venind ]n fuga calului, semn de grab[ mare.

Descalec[, vorbe=te ce vorbe=te cu mama, =i ]ndat[ ne

pomenim arunca\i to\i copiii ]ntr-o tr[sur[, claie peste

gr[mad[, cu mama dimpreun[, cu o mul\ime de boccele, =i,

]n treap[dul cel mare al cailor, ne duce la C`mpineanca, ]n

casele unde este ast[zi Eforia spitalelor.

+-acolo, spaim[ =i preg[tiri de drum. Unchii mei

C`mpineni, Costache, Dumitrache =i Iancu se ]ntorseser[ =i ei

de la curte foarte ]ngriji\i. Vod[ adunase pe boierii halea =i

paia, ca s[ le spuie c[ cazacii trecuser[ Prutul, c-au arestat pe

Ioni\[ Sturdza =i c[ el pleac[ la Bra=ov.

+eful garnizoanei turce=ti din Bucure=ti avea porunc[ de la

saraskierul ca, ]ndat[ ce-a afla c[ muscalii au p[=it peste

hotar, s[ p[r[seasc[ Bucure=tii cu toat[ ordia =i s[ se trag[ ]n

cetate la Giurgiu.

212

Casa noastr[ era ]n drumul pe unde era s[ treac[ turcii, ]n

c[p[t`iul despre apus al podului de peste D`mbovi\a, ]n uli\a

Beilicului, ast[zi +erban-Vod[. Dincolo de ap[ era Caslava

(Cazarma Beilicului). De=i miralaiul Iusuf-beg, comandantul,

ne era prieten =i, ca vecin, venea des ]n cas[ la noi, dar tata

voia s[ fim la ad[post, tem`ndu-se ca nu cumva neferii,

plec`nd, s[ fac[ neor`nduieli, =i de aceea ne trimisese ]ntr-o

cas[ dep[rtat[.

Nu am v[zut o=tirea turceasc[ c`nd a trecut pe sub

ferestrele noastre, dar ni s-a spus c[ au pornit pe la amiazi,

soitarii ]nainte ]mbr[ca\i ]n haine pestri\e, cu coade de vulpi

la c[ciuli, juc`nd chiocecurile, str`mb`ndu-se la lume pe

uli\[ =i f[c`nd fel de fel de caraghiosl`curi; dup[ d`n=ii

veneau meterhaneaua =i tumbechiuurile ]n sunetul surlelor =i

tobelor, =i ]n urm[ oastea, fiecare turc av`nd pe umeri sau pe

cealma c`te o pisic[, o maimu\[ sau un coroi. R[ut[\i n-au

f[cut, dar speria lumea, d`nd dezghinuri cailor =i tr[g`nd la

pistoale ]n semn de bucurie.

Am petrecut noaptea la bunica, =i a doua zi, ]n zori de

ziu[, eram pe drumul C`mpinei.

C`nd treceam pe Podul Mogo=oaiei, de prin toate cur\ile

ie=eau care, c[ru\e =i cale=ti ]nc[rcate cu lume =i cu

calabal`curi. C`nd am ajuns la pod la B[neasa, chervanul se

\inea lan\; sute de tr[suri mergeau lin pe =leau, una dup[ alta.

213

De-abia se mi=cau ]n pasul cel greu al cailor. Se ]ngropau

roatele ]n noroi p`n[ la buc=[. De ]ncet ce mergeam,

primeam pe tot ceasul =tiri din Bucure=ti, cu c[l[ra=i de-ai

h[tm[niei:

„Bine, pace.“

„Filipescu a plecat, apuc`nd spre Foc=ani.“

„Villara cu Nenciulescu se ceart[ de-acu pe visterie.“

„Cumnatul Scarlat Gr[di=teanu r[m`ne ]n Bucure=ti.“

„Br`ncoveanu a ajuns la Pesta...“

C`nd era soarele de-o suli\[, ajunsesem la Pociovali=te;

f[cusem aproape o po=t[. Poposisem dinaintea hanului. C`t

vedeai cu ochii, c`mpul era acoperit cu tr[suri; ]n mijlocul

fiec[rui p`lc se ridica c`te un foc mare, cu flac[ra p`n[ la

cer, ocolit de feciori, de vizitii, de r`nda=i =i de chirigii st`nd

pe vine, pe l`ng[ c[ld[rile de m[m[lig[. Boierii =i cocoanele

dormeau prin cale=ti =i prin c[ru\e. Diminea\a ne urmam

drumul, care mai de care s-apuce ]nainte. Am aflat c[ peste

noapte trecuse =i vod[ cu toate beizadelele, merg`nd spre

Bra=ov.

Mai mul\i tineri cucona=i =i negustori, ]mbr[ca\i care

turce=te care nem\e=te, urmau caravana, c[l[ri, ]ncur`nd =i

juc`nd caii pe l`ng[ cale=ti. }ntre cei mai dichisi\i =i mai

sprinteni, doi mai cu seam[ tr[geau aten\iunea sexului: fra\ii

Mehtupciu. Unchiu-meu Cre\ulescu, care dibuia foarte bine

214

poreclele, unuia ]i zicea G[m[lie, c[ci, ]n adev[r, modul cum

]=i umfla p[rul =i favori\ii ]i da aparen\a unei g[m[lii de ac, pe

celalalt ]l poreclise Zlatauz, pentru c[ vorbea tot ]n sentin\e:

„Bogatul s[ nu asupreasc[ pe cel s[rac.“

„Legea e de la oameni, iar dreptatea de la Dumnezeu.“

„Iube=te pe vr[jma=ul t[u ca pe un frate r[t[cit.“

„Sai ]n ajutorul celui ce se g[se=te ]n nevoie.“

„Jertfe=te interesul t[u pentru fericirea aproapelui.“

„Folosul dob`ndit prin viclenie \i se strecoar[ printre

degete...“

+i o mie de altele din Scriptur[ =i din filozofie, =i sf`r=ea

omeliile sale cu:

„Ce \ie nu-\i place altuia nu face.“

Pe cel dint`i ]l chema Barbu =i-i zicea B[rbucic[, pe

celalalt Teodor, Tudorachi. Tat[l lor era unul Diamandi

Mehtupciu, nepot sau str[nepot de-ai sf`ntului Dimitrie de la

Mitropolia din Bucure=ti. Era sau nu era rud[ cu cuviosul,

Dumnezeu =tie; adev[rul este c[ tat[l, mo=ul sau str[mo=ul lui

Iamandi venise ]n \ar[ de peste Dun[re cu moa=tele

f[c[torului de minuni; ]i zicea Mehtupciu pentru c[ fusese

scriitor de limba turceasc[ la postelnicie. Fiul s[u Tudorache

adoptase numele de Teodor Diamant, sau mai scurt, Diamant.

Pe B[rbucic[ l-am cunoscut. +tii c[ nici natura, nici

apuc[turile nu-l ]mpingeau la carte; n-a ]nv[\at nici s[ scrie,

215

nici s[ citeasc[, era cam idiot. }i zicea B`lbuitu din cauza

anevoin\ei ce avea la vorbire; nu era cu des[v`r=ire surd, dar

era tare de ureche, foarte tare, ]ntr-at`t de tare, ]nc`t glume\ii,

mi=c`nd din buze, f[r[ a scoate glas, ]l f[ceau s[ cread[ c[-i

spuneau ceva, =i el asculta =i le r[spundea ce-i venea, ca s[

nu lase s[ creaz[ c[ n-a auzit. Devenise juc[ria celor f[r[ de

ocupa\iune. Se credea omul cel mai frumos din lume =i era

convins c[ toate damele cele mari erau ]namorate de d`nsul.

Tr[ia din munificen\a celor ce petreceau cu prostia lui. }n

urm[, ]nchiriase un apartament ]n strada Victoriei; ]l

mobilase; a=ezase ]n mijlocul salonului o mas[ mare

a=ternut[ cu postav verde, ]mprejurul c[reia veneau de se

adunau juc[torii de c[r\i, ziua =i noaptea, liberi de orice

priveghere =i f[r[ team[ de poli\ie sau de procuror. El pl[tea

luminatul, ]nc[lzitul =i serviciul =i-=i scotea chiria =i toate

cheltuielile, cu prisos, din monopolul c[r\ilor, =i tr[ia bine.

Dup[ moartea lui, stabilimentul s-a continuat de domnii:

Cioc`rlan, Puic[ =i Cucu, ]n tov[r[=ie, sub firma: „La trei

p[s[ri“ („Aux trois oiseaux“).

Celalalt frate, Teodor, era un om de frunte, inteligent,

muncitor, st[ruitor =i plin de devotament. Cel dint`i elev ]n

=coala greceasc[, cel dint`i la dasc[lul Laz[r, cel dint`i la

„Sf`ntul Sava“ sub Efrosin Poteca, inim[ curat[ =i sentimente

nobile. Vorbea =i scria mai multe limbi str[ine, fran\uze=te,

216

nem\e=te, grece=te =i italiene=te; =tia bine limba latineasc[ =i

elineasc[. B[iat s[rac, el se destin[ la cariera didactic[.

C`nd l-am ]nt`lnit c[lare, pe drumul C`mpinei, el se

ducea la Mönich prin Bra=ov =i Viena; dob`ndise o burs[ din

fondul mitropolitului Nectarie.

C`t timp a \inut acel ajutor, el a urmat regulat =i cu cel mai

mare succes ]n =coala cade\ilor; dar a venit o zi c`nd acea

burs[ a ]ncetat; atunci orfanul a tr[it c`tva din generozitatea

lui Dinicu Golescu; ]ngrijea de b[ie\ii lui cei mai tineri, de

Radu =i de Alecu (Albu); dar ]n urm[, fra\ii Gole=ti mut`ndu-

se la Geneva =i la Paris, =i ceilal\i tineri p[r[sind unul c`te

unul capitala Bavariei, unde ]ncepuser[ a tr[i r[u cu studen\ii

germani =i f[ceau pe toat[ ziua g`lcevuri =i dueluri, Diamant

s-a hot[r`t s[ se duc[ =i el la Paris, unde cuno=tea pe to\i

rom`nii de acolo, cu speran\[ c[-i vor veni ]n ajutor, pentru

a-=i complecta studiile ]ncepute.

}n urma revolu\iunii franceze de la 1830, ideile de

inova\iuni sociale luaser[ un av`nt a=a de mare, ]nc`t

cuprinser[ toate spiritele, =i tinerimea de pe atunci se

aruncase mai toat[ ]n v`rtejul reformelor celor mai

extravagante =i mai chimerice. Prietenii =i camarazii pe care i-

a g[sit ]n Paris: Iancu Vl[doianu, Costic[ Br[iloiu, Iancu

B[l[ceanu, Niculache Niculescu, Barbu Katargiu, Stavrache

Niculescu =i al\ii erau pe atunci, care mai mult, care mai

217

pu\in, adep\i ai saint-simonismului, =i ]ncetul cu ]ncetul s-a

pomenit =i el distras de la ]nv[\[tur[ =i ]nv[luit ]n cercul

ideilor comuniste, cu deosebirea c[, fiind dotat cu un

temperament entuziast, c`nd ]mbr[\i=a o idee, o str`ngea cu

toat[ c[ldura tinere\ei =i se consacra cu trupul =i cu sufletul. +i

iat[-l devenit unul din cei mai ]nfoca\i =i mai aprigi adep\i ai

=coalei de la Ménilmontant, apostol =i portar. Pere Enfantin

]mi zicea, vorbindu-mi de d`nsul:

„Diamant étaiit un homme précieux; personne n-a fait

autant de prosélytes que lui; précher et convertir c’étail sa

vie“.

Dar vine catastrofa!... Guvernul lui Ludovic-Filip, ]ngrijat

de l[\irea propagandei comuniste, decreteaz[ izgonirea

sfin\ilor p[rin\i de la Ménilmontant, =i atunci saint-simonienii

cei mai ]nsemna\i, Michel Chevalier, Félicien David =i al\ii, se

risipesc, care cum apuc[, ]n Orient, ]n America, ]n Africa... +i

Diamant al nostru, dat afar[ din cuib, r[m`ne pe drumuri,

f[r[ ad[post =i pieritor de foame. Atunci a tr[it mai multe

s[pt[m`ni alerg`nd din spital ]n spital, d`ndu-se de bolnav,

dar era dat afar[ ]ndat[ ce medicul constata c[ starea s[n[t[\ii

sale nu avea trebuin\[ de ]ngrijire medical[, ceea ce i se

]nt`mpla din trei ]n trei zile; atunci pleca =i se ducea de b[tea

la u=a altui spital, p`n[ ce le-a colindat pe toate.

218

El se afla ]n cea mai mare nedumerire, c`nd ]ntr-o zi

]nt`lne=te pe un frate iubit de la Ménilmontant, pe

Considérant, un entuziast =i un vizionar ca =i d`nsul.

Considérant g[sise pe Fourier =i adoptase sistemul

falansterian, despre care ]i face o descriere ]nc`nt[toare.

Diamant ]l urmeaz[ la conferin\ele lui Fourier =i se pomene=te

falansterian, de o mie de ori mai fanatic dec`t fusese pentru

sistemul lui Saint-Simon. El nu cuno=tea termin de mijloc ]n

apuc[turile lui; zicea c[ apoftegma ,,mhd¹n §gan‘ a lui Socrat

era o erezie filozofic[ antisocial[ =i antiumanitar[.

}ntr-o duminic[, duc`ndu-m[ la un curs ce urmam la

Gr[dina Plantelor, z[resc ]ntr-o r[sp`ntie din strada Mosstar o

figur[ care mi se p[rea cunoscut[. Era el, ]nconjurat de c`\iva

lucr[tori, b[rba\i =i femei, destul de r[u ]mbr[ca\i, nesp[la\i =i

nepiept[na\i, c[rora le esplica frumuse\ile =i mul\umirile

atrac\iunii pasionate ]n societatea armonic[ =i le descria

mizeriile oamenilor din societ[\ile civiliza\iunii, d`ndu-le de

esemplu, despre aceasta, starea nenorocit[ a celor ce avea

dinaintea lui. C`t l-am cunoscut, i-am s[rit ]n bra\e strig`ndu-

i: „Nene Tudorache!“

Din momentul acela n-a lipsit o zi de a veni s[ m[ vaz[,

de-a m[ cerceta despre studiile mele, despre via\a mea; m[

punea de repetam cu d`nsul lec\iile, ]mi esplica nedumeririle

ce aveam ]n geometria descriptiv[, ]n analitic[, ]n teoria

219

seriilor =i m[ preg[tea pentru examene. Era foarte tare ]n

=tiin\ele matematice =i fizice; avea o atitudine deosebit[

pentru integrarea seriilor algebrice =i pot zice c[ putea s[ \ie

piept lui Delaunay =i lui Puiseux ]n calculul diferen\ial =i

integral.

Duminica venea regulat de m[ lua =i m[ ducea la

conferin\ele lui Fourier. Era ceva ]nc`nt[tor elocin\a =i poezia

ce b[tr`nul reformator punea ]n esplicarea cercurilor

simpatice; avea at`ta putere =i dulcea\[ ]n vorbirea lui, ]nc`t

peste putin\[ de-a nu captiva auditorul. Ie=eam de la acele

conferin\e uimit =i esaltat, convins pot zice. }mi p[rea c[ m[

v[d primbl`ndu-m[ ]n C`mpii Elizei, ]ntr-o tr[sur[ tras[ de

doi m`ndri lei, deveni\i antilei, mai bl`nzi dec`t mielu=eii,

numai prin puterea armonic[; delfinii =i balenele, transforma\i

]n antidelfini =i antibalene, m[ purtau lin pe toate m[rile;

vulturii, deveni\i antivulturi, m[ suiau ]n slava cerului pe

aripele lor. Era un farmec descrierea frumuse\ilor, a pl[cerilor

=i a desf[t[rilor spiritului =i ale inimii, ]n cetatea falansterian[.

Fourier a murit f[r[ a-=i vedea visul cu ochii, nu s-a

]nvrednicit s[ ridice cel mai mic falanster. Economi=tii au

]nvins pe sociali=ti =i pe comuni=ti; =i =coala lui Fourier,

cur`nd dup[ moartea maestrului, a fost p[r[sit[ =i uitat[.

220

Diamant ]ns[ s-a ]ntors ]n \ar[, bine hot[r`t a persista ]n

acele idei =i a organiza societatea noastr[ ]n cvadrate pe

falanstere, ca tabla de joc de =ah.

Om de spirit, ]nv[\at, pl[cut la vorb[, Diamant a fost

primit fr[\e=te ]n toate casele =i a devenit amicul intim =i

c[utat al tuturor oamenilor liberali =i de progres, al lui

C`mpineanu, al lui Grigorie Cantacuzino, al lui Manolache

B[leanu, al lui Iancu Ruset, al tuturor oamenilor cu

sentimente =i cu iubire de \ar[. }n cas[ la C`mpineanu era ca

acas[ la d`nsul. Casa =i masa ]i erau deschise oric`nd =i la

orice or[. Nu sunt la ]ndoial[ c[ era ini\iat ]n societ[\ile

francmasonice, judec`nd dup[ intimitatea sa cu doctorul

Tavernier, venerabilul lojei din Bucure=ti, din care f[ceau

parte cei mai lumina\i din tinerii no=tri de pe atunci, Grigorie

Alexandrescu, Iancu Voinescu =i al\ii.

}n societatea tinerilor no=tri boieri, Diamant a g[sit

auditori, dac[ nu =i prozeli\i.

C`nd era s[ ]nceap[ s[ vorbeasc[, ]l apuca o tremur[tur[

din buze care dura dou[ sau trei secunde, =i cele cinci-=ase

vorbe dint`i ie=eau din gura lui cu anevoin\[, tremurate =i

pripite, iar dup[ ce-i trecea emo\iunea, el devenea de o

elocin\[ rar[; vorbirea lui era p[trunz[toare =i conving[toare;

era peste putin\[ a nu-l asculta cu pl[cere =i cu aten\iune. }n

timp de doi sau trei ani f[cuse o propogand[ at`t de puternic[

221

prin toate clasele, ]nc`t num[rul prozeli\ilor =i adep\ilor

ajunsese a fi ]ndestul de mare ca s[ se poat[ g`ndi la

organizarea seriilor =i la edificarea unui falanster.

„Je ne compte pas sur les Français, zicea Fourier, pour la

réalisation de mon systÿme; ils sont, comme les Italiens, les

Espagnols et les Allemands, trop enfoncés dans la civilisation,

mais je compte sur l’Orient et surtout sur les Russes, qui sont

trÿs enclins au communisme, comme tous les peuples Slaves“.

T`n[rul Manolache B[l[ceanu, fiul lui Nae B[l[ceanu din

Ploie=ti, zis prin abrevia\ie Naiba, care devenise unul din

adep\ii cei mai ]nfoca\i ai fourierismului, mo=tenise o avere

]nsemnat[ =i a consacrat mo=ia sa din Prahova, numit[

Sc[ieni, pentru ]nfiin\area unui falanster. Diamant era acolo

marele mapa =i domnea ca un suveran.

Acel rudimentar falanster ar merita o men\iune cu totul

special[, pe care \i-o rezerv dac[ te poate interesa.

De-abia ]ncepuse stupul a se popula de albine =i roata a se

]nv`rti, c[ guvernul, tem`ndu-se ca s[ nu se ]nr[d[cineze

credin\ele comuniste ]n \ar[, a =i luat m[suri, a ordonat

]mpr[=tierea seriilor =i grupelor =i trimiterea ]n exil a =efilor

Manolache B[l[ceanu =i Diamant.

La liberarea lui din Snagov, Diamant n-a mai g[sit

ospitalitatea la care era obicinuit; C`mpineanu era ]nchis la

Caransebe=, Manolache B[leanu, confinat la mo=ia sa

222

Bolintinu, al\ii, intimida\i, se temeau ai face primirea

osp[toas[ =i cordial[ de mai ]nainte =i c[reia datorea ]n mare

parte succesele lui din anii trecu\i.

F[r[ a renun\a la ideile lui =i la speran\a de a-=i realiza

planul, a ]mbr[\i=at, ca mijloc de trai, meseria de inginer

topograf =i hotarnic; ridica planuri de mo=ii pe un sfan\

st`njenul mas[, cum se zice; bani n-a c`=tigat, dar ceea ce a

c`=tigat ]n mun\ii Telegei a fost un junghi bun, care ]n pu\ine

s[pt[m`ni l-a dat ]ntr-o oftic[ galopant[. Catinca

C`mpineanu, care se afla la mo=ie, a trimis de l-a transportat

de la Telega la C`mpina; i-a fost ]ns[ peste putin\[ a-l face s[

admit[ un medic =i a renun\a la tratamentul Leroy, pe care l-a

urmat p`n[ s-a stins. El a murit cum a tr[it, ca un stoic,

nevoind s[ se abat[ de un fir de p[r de la credin\ele sale; =i-a

dat sf`r=itul ]n bra\ele servitorului s[u, recomand`ndu-i

sentin\a:

„Ceea ce \ie nu-\i place altuia nu face“.

O cutie din patru sc`nduri de brad, ]ntr-o c[ru\[ cu un cal,

a dus r[m[=i\ele lui la biseric[. Ca to\i oftico=ii, ]n ultimele

momente vorbea de mijloacele ce cugeta =i proiecta pentru

]nfiin\area unui falanster.

Mul\i, foarte mul\i din oamenii care au jucat un rol ]n \ar[

]i datoresc lui Diamant ideile generoase =i patriotice. El a

format inima =i spiritul multora din rom`ni; ]ntre al\ii,

223

Alexandru Constantin Golescu (Albu), zis Aimé Martin, era

unul din ucenicii s[i; a tr[it mult cu d`nsul la Münich =i la

Paris.

Nu am cunoscut un om mai bl`nd, mai modest =i mai

devotat dec`t d`nsul. Filantrop =i umanitar, era din neamul

acelora din care au ie=it apostolii, martirii =i sfin\ii.

O fi av`nd el, oare, o piatr[ pe morm`nt?

Ion Ghica

224

XXII B{LT{RE|U

Londra, 15 august 188l

Scumpul meu amic, Dup[ un lung =ir de ani de invaziuni, r[zmeri\e =i

r[zboaie, liftele streine, nem\i, turci =i muscali, cari se b[teau

mereu pe biata \ar[, se retr[seser[ peste Dun[re, peste Carpa\i

=i peste Nistru. }mp[ra\ii isc[liser[ ]ntre d`n=ii la Passarovitz,

la Kuciuk-Kainargic, la +i=tov, la Ia=i =i la Beligrad tot felul de

conven\iuni =i tractate. Oltenia fusese luat[ de nem\ii cu

coad[ comanda\i de principele Eugeniu de Savoia =-apoi dat[

]napoi Valahiei dup[ biruin\ele turcilor asupra mare=alului

Münich. Bucovina =terpelit[, =i Grigorie Ghica, domnul

Moldovei, asasinat la Ia=i, Mavrogheni omor`t la Rusciuc,

Hangerliu desc[p[\`nat la Bucure=ti =i Pasvantoglu cu turcii

rebeli alungat peste Dun[re. Boierii pribegi =i surghiuni\i, care

luaser[ parte unii cu turcii, al\ii cu nem\ii sau cu muscalii, se

]ntorseser[ unul c`te unul din \ara turceasc[ sau din \ara

ungureasc[.

Cium[ =i calicie! Spitalele =i m[n[stirile, pline de bolnavi

=i de cer=etori; rom`nii \[rani, r[ma=i ]n sap[ de lemn; codrii

=i drumurile, ]mp[nate de cete de ho\i cari jefuiau =i c[zneau

c`t ie=ea omul din streaja Bucure=tilor afar[.

225

Se c[lcase pe secolul al XIX-lea, =i cerul politic, at`t ]n

Occident, c`t =i ]n Orient, era ]nc[rcat cu nori negri =i gro=i,

printre care nimeni nu putea z[ri ce era s[ ne aduc[ veacul

cel nou. Boierii, ]ngrija\i de soarta \[rii, alergau unul de la

altul, se adunau, se sf[tuiau =i nu mai =tiau la ce sf`nt s[ se

mai ]nchine, c[ =i nem\ii, =i muscalii, dac[ b[teau pe turci, tot

pe turta lor tr[geau spuza.

La cererea d-a se da \[rii domn p[m`ntean, pe b[tr`nul

P[rscoveanu, Poarta r[spunsese trimi\`nd pe un alt fanariot ]n

locul lui Alexandru Moruz, pe Mihai Su\u.

}n seara de Mucenici, boierii cei mai col\a\i erau aduna\i

la sfat la banul Dumitrache Ghica, fratele lui Grigorie-vod[,

asasinat pentru ]mpotrivirea ce f[cuse la darea Bucovinei.

Erau aduna\i la banul b[tr`nul, cum ]i ziceau ca s[-l

deosebeasc[ de doi fii ai s[i, Costache =i Scarlat, care

am`ndoi ajunseser[ tot bani mari =i ei.

Curtea banului Ghica era c`t o mo=ie de mare; ]ncepea

din cap[tul despre apus al Podului G`rlei, devale de Zl[tari,

mergea ]n jos pe malul apei p`n[ ]n dreptul caselor

V[c[rescului, unde este ast[zi casa lui Barbu Belu; d-acolo

cotea spre Sfin\ii Apostoli, p`n[ unde sunt b[ile lui

Mitraszewski, apuca la dreapta pe uli\[ ]nainte, t[ia de-a

curmezi=ul strada Mihai-Vod[, trecea g`rla la cazarma

pompierilor =i apoi la vale prin Gorgani, cuprinz`nd toat[

226

mahalaua Domni\a Nastasica, =i se ]ncheia cu ocolul la Podul

G`rlei la Zl[tari.

Dac[ timpul distruge tot f[r[ mil[, cel pu\in memoria vie

se restaureaz[ pe c`t se poate! Norocit[ c`nd izbute=te a face

s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai esist[ =i nu se

mai vede cu ochii din cap =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul

cuvintele care sunau la urechi!

Casele b[tr`nului Ghica =i ale fiului s[u Scarlat se aflau

am`ndou[ ]n cuprinsul de mai sus; erau dou[ namile de case,

cu pridvoare, s[li mari, tinzi =i paratinzi, sagnasie, od[i mari

de musafiri, sofragerie de iarn[ =i de var[, iatacuri =i c[m[ri,

cu arcade =i bolte ]nv`rtite, beciuri =i pimni\e pe dedesubt;

]nvelitoarea de =indril[, mai nalt[ dec`t casa =i cu strea=ina

scoas[ de jur ]mprejur de doi co\i. D-a r`ndul, pe l`ng[ zidul

cur\ii ]n =ir, cuhnii, od[i de slugi =i de logofe\i, grajduri,

=oproane, gr[dini de flori =i de zarzavaturi, livezi de pomi

roditori, f`n[rie =i lemn[rie. Acele dou[ palaturi, unul ]n fa\a

altuia, erau desp[r\ite numai prin strada Mihai-Vod[ =i prin

g`rl[.

Casa banului b[tr`nul a trecut prin mo=tenire la fiul s[u

cel de-al patrulea, banul Mihail, nenea-mare, cum ]i ziceau,

fiindc[ era cel dint`i n[scut din c[s[toria de a doua, =i s-a

restaurat de fiul s[u cel de-al cincilea, Alexandru-vod[ Ghica,

la anul 1834, c`nd s-a suit acesta pe scaunul domniei. Acum

227

este proprietatea jude\ului =i a devenit Palatul Prefecturii de

Ilfov. Iar de casa de pe malul st`ng, a banului Scarlat Ghica,

care a trecut-o fiu-lui s[u celui de-al treilea, Neculae, ginerele

domni\ei Nastasichii Muruz, de unde s-a =i dat numele

mahalalei – cas[ mare c`t o cazarm[ – nici urm[ nu se mai

vede; a putrezit din temelie p`n[ ]n v`rf din pricina deselor

]nec[ri ale D`mbovi\ei =-a c[zut buc[\ic[ cu buc[\ic[ ]n

f[r[m[turi.

Mi-aduc aminte acolo o sal[ mare, zugr[vit[ pe pere\i =i

tavan cu to\i zeii Olimpului, de un pictor Kauffmann. }n sala

aceea, la zile mari =i la anivers[ri, ]nfocatul Aristia,

preceptorul copiilor, traduc[torul c`ntului ]nt`i al Iliadei =i

autorul Stan\elor epice, cu c`teva perdele de la ferestre, cu

cear=afuri ]nn[dite unele de altele, cu costume croite din

rochii lep[date, punea ]n scen[ c`te o bucat[ de teatru ]n

limba greceasc[: pe Orest, pe Fiii lui Brutus sau vreo idil[ din

Florian. M[tu=[-mea Sm[r[ndi\a Ghica se deosebise a=a de

mult ]n rolul Clitemnestrei, ]nc`t ]i r[m[sese numele. Aristia

avea totdeauna rolurile cele mari; el f[cea pe Agamemnon,

pe Cezar, pe Edip; rolurile mai mici erau ale lui Eugenie

Pr[descu, ale lui Manole Anghelescu, ale demoazelelor

Josefina =i Cecilia Raymondi sau ale copiilor casei. Doamna

Efrosina Bogdan f[cea o ]nc`nt[toare Estel[ c`nd n-o podidea

pl`nsul ]n scen[; frate-s[u Scarlat Ghica, fostul procuror

228

general la Curtea de casa\ie, era totdauna un mediocru

Nemorin, iar colonelul Iancu Ghica, ]mbr[cat numai cu aripi

=i cu tolb[ cu s[ge\i, g`ndeai c[ era chiar fiul cel iubit al

Afroditei.

Pe c`nd s-au zidit acele case, D`mbovi\a ]n Bucure=ti era

o g`rl[ pe care nu fiecine o putea trece ]not. Popula\iunea

capitalei era pu\in[, =i apa curgea ad`nc[ =i curat[; murd[riile

aruncate mereu pe d`nsa nu-i urcaser[ fundul, ca la cea mai

mic[ viitur[ de ap[ s[ treac[ peste maluri =i s[ ]nece ora=ul,

cum se ]nt`mpla de la o vreme ]ncoa, mai ]n to\i anii, p`n[ a

nu se face deriva\iunile din sus la Arcuda. Cine nu s-a plimbat

p`n[ mai acum vreo zece-doisprezece ani cu luntrea prin

mahalaua Izvorul, pe strada Brezoianu, prin Dudescu, pe la

Antim =i pe dinaintea bisericii Doamna B[la=a? Ast[zi

gr[dina, curtea, paraclisul =i casa banului Scarlat Ghica s-au

]mp[r\it ]n buc[\ele p[trate =i numerotate, s-au tras printre

d`nsele strade =i s-au cl[dit case =i c[scioare.

}n sfaturile boierilor, numele eroului de la Marengo era de

c`t[va vreme foarte adesea pomenit; speran\ele tuturor erau

]ntoarse c[tre Fran\a =i c[tre minunile ce se auzea c[ se

petreceau acolo. De=i unii dintre boieri, ca Pan[ Filipescu, ca

banul Costache Ghica =i al\ii, se g`ndeau la ce era s[ zic[ de

d`n=ii ]mp[ratul Alexandru al Rusiei sau ]mp[ratul Leopold al

Austriei c`nd or afla c[ au trimis soli la descul\ii de francezi,

229

nimeni nu ]ndr[znea s[ ias[ din vorba banului b[tr`nul =i a

fiului s[u Scarlat cu cumna\ii lui, Dudulescu =i V[c[rescu, a

sp[tarului Grigorie, fiul al treilea al banului Ghica, care a

domnit mai ]n urm[, la 1822, a vornicului Scarlat

C`mpineanu, a vornicului +tirbei, a logof[tului B[leanu –

care, cu to\ii ]ntr-un g`nd, erau de p[rere s[ duc[ p[surile

\[rii la cuno=tin\a ]nt`iului consul. Se credea chiar c[

generalul Bonaparte umbla s[ se suie pe scaunul |arigradului,

ca unul ce era vi\[ de ]mp[rat din neamul Calomerilor

Porfirogene\i, =i c[ la Iafa ]mbr[\i=ase legea lui Mahomet

numai =i numai ca s[-=i fac[ m`n[ bun[ la turci.

Boierii erau boga\i, foarte boga\i, dar averile lor erau ]n

mo=ii, ]n scutelnici, poslujnici =i \igani. Bani, argint[rii, =aluri

=i scule c`te avuseser[ le v`ndur[ =i cheltuir[ ]n b[jenii.

Niculae Dudescu, care =tia bine fran\uze=te, se oferea s[ se

duc[ la Paris, s[ pledeze cauza \[rii cu cheltuiala lui; dar,

de=i averea lui era colosal[, ]ns[ nu era ]n stare s[ g[seasc[

nici o mie de lei bani b[tu\i. Bruma de monet[ ce mai

r[m[sese pe ici, pe colo d-abia ajungea ca s[ ]ncropeasc[

haraciul c[tre Poart[ =i, ]n str`mtoarea de bani ]n care se

aflau, trimiser[ s[ aduc[ pe B[lt[re\u.

Trecur[ dou[ ore dup[ asfin\itul soarelui, =i cerul era f[r[

lun[ =i f[r[ stele, c`nd o butc[ – numai bronzuri =i poleieli,

dinainte, d-a dreapta =i d-a st`nga caprei vizitiului, cu dou[

230

sirene aurite, cu coadele ]ncol[cite =i cu capetele c[t`nd spre

dou[ m`r\oage de cai cu hamurile legate cu sfoar[, vizitiul cu

cojoc peste c[ma=a lung[, =i cu doi feciori dind[r[t cu cauce

pe cap – cobora la vale spre curtea banului Ghica, urm`nd la

pas dup[ un \igan descul\ =i zdren\uros, cu o masala mare pe

spinare. Podelele jucau ca clapele unui clavir sub roatele

butcei =i aruncau ]n sus din hazna stropi de noroi ap[tos, care

la lumina p[curei luminau parc-ar fi fost pietre scumpe. Acel

straniu echipaj purta un fel de boier cu ceac=iri =i cu cizme

ro=ii, cu o giubea soioas[ ]mbl[nit[ cu nafe, =i ]n cap cu un

i=lic ]n patru col\uri; degetele boierului erau pline de inele de

rubin, de smaragd =i de diamant. Era a=teptat la sfatul

boieresc, =i de la d`nsul depindea realizarea cuget[rilor

patriotice ale boierilor. El m`nuia banii ce mai r[m[seser[ ]n

\ar[; el avea daraveri cu |arigradul =i cu Beciul; isc[litura lui

ajunsese s[ aib[ trecere chiar =i dincolo de Lipsca.

+oproanele lui =i l[zile din pimni\[ gemeau de scule, =aluri =i

argint[rii, tot amaneturi de pe la boieri. Butca ]n care se

zdruncina, adus[ pentru o nunt[ mare, nu-i fusese pl[tit[ =i

sta amanet ]n =opronul s[u; iar inelele din degete erau marf[

de v`nzare.

}n curte la banul, aproape de scar[, stau o mul\ime de

masalale ]nfipte ]n p[m`nt, cu masalagiii roat[ pe l`ng[

d`nsele; vizitiii, pleca\i ]ntr-o r`n[ pe capr[, cu h[\urile ]n

231

m`n[, ]=i petreceau vremea cu glume =i p[c[lituri ]ntre d`n=ii;

fiecare la r`ndul s[u povestea c`te o batjocur[, o tr`nteal[

sau o b[taie bun[ m`ncat[ de la turci, de la nem\i sau de la

muscali, =i f[ceau haz nespus – c[ a=a e f[cut rom`nul, r`de

de toate =i de to\i; chiar de necazuri =i de nenorociri.

B[lt[re\u, cobor`t din tr[sur[, suia greoi scara, \inut de

sub\iori de cei doi feciori. Scara da ]n pridvor, =i pridvorul

]ntr-o sal[ mare, lung[, unde fumul de tutun din ciubucele ce

slugile aprindeau =i duceau ]n cas[ la boieri d-abia l[sa s[ se

z[reasc[ o lum`nare de s[u care ardea ]ntr-un felinar at`rnat

]n tavan. }n sal[, acolo, lume de toat[ m`na, boieri mai mici,

calemgii, cocona=i, ciocoi =i slugi, fel de fel de i=lice.

P-atunci forma i=licului nu era numai o fantezie, cum este

ast[zi cu p[l[riile, mai nalte sau mai scurte ]n pere\i, mai

rotunde, mai gogone\e sau mai \uguiate, mai tari sau mai moi;

dup[ pofta fiecui: fiecare trebuia s[ poarte i=licul dup[ teapa

lui.

Boierii cei tineri =i elegan\i =i feciorii de boier mare purtau

]n cap un glob rotund de h[r=ie brum[rie; m[rimea acelui

balon era aproape patru co\i ]n circumferin\[ =i avea la unul

din poli o gaur[ pe unde intra capul p`n[ deasupra

sprincenelor, =i la celalalt pol un fund de postav de m[rimea

=i forma unui cuib de r`ndunic[, de unde boierul, plec`ndu-=i

232

ni\el g`tul la dreapta, putea s[-=i apuce i=licul cu patru

degete.

Boierii mai ]n v`rst[ purtau i=lic tot at`t de umflat, dar

sfera nu era ]ntreag[, era t[iat[ neted orizontal, ceva mai sus

de cercul cel mare, iar pe acel =es era ]ntins un fund de

postav. I=licul acesta se lua din cap cu ajutorul am`nduror

m`inilor.

Calemgiii, ciocoia=ii, slugile de dind[r[tul cale=tilor

boiere=ti =i negustorii cei mari purtau i=lic mic, de forma unui

borcan ]ntors cu gura ]n jos =i de un diametru mult-mult de o

jum[tate de cot =i deasupra o pern[ mare ]n patru col\uri,

umplut[ cu bumbac sau cu p[r de cal.

Boierii cei mari se ]mbr[cau cu ceac=iri ro=ii cu me=i,

papuci sau cizme galbene de me=in[, cu botul ascu\it, ]ntors

]n sus =i f[r[ toc; antiriile erau din ghermesit, de citarie,

calemcheriu, cutnie, selimie sau sevai; se ]ncingeau la br`u

cu =al de Indii; vara, fermeneaua scurt[, vara =i iarna,

scurteic[ ]mbl[nit[ cu pacea de samur, singeap sau cacom;

pe deasupra, giubea de postav sau, la s[rb[tori, bini=. La

alaiuri =i la ceremonii, protipendada =i veli\ii purtau pe cap

gugiuman de samur cu fundul de postav ro=u; vara, feregeai,

=i iarna, conto=; ba=-boierul purta hanger la br`u; boierii cei

halea stau ]mprejurul domnului cu bastoane lungi ]n m`n[.

Numai vod[ cu beizadelele purtau fund alb la gugiuman. La

233

zile mari, domnul ]mbr[ca cabani\a, care era un fel de conto=

cu ceaprazuri de fir =i cu profiruri de samur. La alaiuri, boierii

cei mari mergeau c[l[ri pe cai ar[pe=ti acoperi\i cu har=a

mare cusut[ cu fir.

B[lt[re\u, cum intr[ ]n sal[, se duse drept la un boier

b[tr`n, c[ruia to\i ]i ziceau „arhon medelnicerul“, =i-l rug[ s[

vesteasc[ banului sosirea sa.

}ntr-un col\, ]mprejurul unui mangal, lumea sta gr[mad[,

ascult`nd cum se c`r`iau unul pe altul trei in=i a=eza\i pe o

lavi\[. Doi din ei ]=i urmau glumele, f[r[ s[ se turbure,

mut`nd cu mult[ seriozitate bobii din \intarul s[pat pe lavi\[;

iar cel de-al treilea, cum ]l v[zu pe B[lt[re\u, ]l salut[ cu un

ton m[re\ =i protector, zic`ndu-i:

– Bine-ai venit, +tefanache. Am primit scrisori de la frate-

meu, te-a f[cut baron.

Acel care anun\a B[lt[re\ului aceast[ =tire ]nveselitoare era

un om ]ntre dou[ v`rste, mai mult b[tr`n dec`t t`n[r; gros la

burt[, alb =i rumen la fa\[ =i cu must[\ile rase; purta pantaloni

de nanchin galben cu capac, b[ga\i ]n cizme ungure=ti cu

pinteni, jiletc[ v[rgat[, frac cafeniu cu bumbi de metal cu

pajur[ ]mp[r[teasc[, cravat[ ro=ie de pambriu, ]n care ]i intra

b[rbia cu totul, p`n[ la gur[, l[s`nd s[ ias[ d-o palm[ dou[

col\uri ascu\ite de guler scrobit. Din buzunarele jiletcii

at`rnau de-o parte =i de alta, zorn[ind, dou[ lan\uri groase de

234

chei =i pece\i mul\ime. Era „prin\ipul Zamfir“, amicul intim =i

nedezlipit al banului Pan[ Filipescu. Odinioar[ bogasier cu

pr[v[lia l`ng[ B[r[\ie, iar acum fiu din flori al Mariei Terezii,

=i prin urmare frate vitreg cu Iosif =i cu Leopold al Austriei. La

moartea ]mp[ratului Iosif, dup[ cum spunea chiar el,

renun\ase la tron =i-l trecuse fratelui celui mai mic, Leopold,

numai =i numai de dragostea Filipescului, pe care nu se

]ndura s[-l lase singur.

– +tii, +tefanache, c[ de nu eram eu, prin\ipul Zamfir, o

p[\eai puiule, cu Mavrogheni? Eu te-am sc[pat!

La aceste cuvinte se scoal[ unul din juc[torii de \intar =i-i

zice cu vioiciune:

– +i g`nde=ti, m[i tic[losule, c[ tu l-ai sc[pat? Mavrogheni

era pui de om, m[! {la, c`nd punea gheara pe c`te unul, ca

d-alde dumnealui, m[! ]l juca ]n labe cum joac[ pisica pe

=oarece, m[! |inea cu s[racii, m[! a=a s[ =tii tu, m[! Pe boieri

]i str`ngea de g`t, m[! Numai ce-i auzeai: Miorc!... =-at`ta le

era, m[! Unde, ]n zilele lui, s[ vezi tu cer=etori pe uli\e, ]i

str`nsese pe to\i, m[! La spital la d`nsul, =i-i \inea pe bere =i

pe m`ncare, m[! Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o noapte era un frig,

m[! de cr[pa lemnele =i pietrele, =i i-a fost mil[ de s[raci, m[!

s[ nu degere; =i a poruncit de le-a aprins zece mangale cu

c[rbuni ghiveci, m[! =i p`n[ ]n ziu[ nu mai sufla nici unul,

m[! =i s[ zici tu c[ l-ai sc[pat pe dumnealui? Ptuu!... nu \i-e

235

ru=ine obrazului, om b[tr`n, ]n toat[ firea! L-a sc[pat

Dumnezeu sf`ntul, m[! c[ e mai puternic, m[!...

Acel care vorbea astfel era protejatul banului Ghica; era

vestitul Manea Nebunul.

– Ai dreptate, Maneo! ]ntrerupse B[lt[re\u, ai vorbit ca un

om cu minte; m-a sc[pat Dumnezeu =i sf`ntul Spiridon,

f[c[torul de minuni.

– Nu sunt eu numai de florile m[rului prin\ipul Zamfir;

c`nd te-i mai afla la str`mtoare, vino de-mi spune mie, c[ te

scap.

– A=a! vorba aia, =tii, p`n[ la ]mp[ratul te trece sufletul...

zise cel[lalt juc[tor de \intar, care sta g`nditor cu un bob ]n

m`n[ – un sp`n cu trei fire de barb[, slab =i sfrijit, numai

pielea =i osul de d`nsul, zb`rcit =i bondoc, mititel ca un copil,

dar elegant la haine, ]ncins cu taclit =i purt`nd ceasornic cu

lan\ la br`u.

Acesta era Sgabercea, f[t-frumos din curte de la Dudescu,

el ad[og[:

– Dar nu zici c[ era s-o pa\ =i mai r[u cu Mavrogheni!

C[=unase pe mine; ba nu! ca s[-mi dea pe fie-sa =i mai multe

nu!... Dar o luam eu p-aia! +i ]ncepu s[ c`nte de dor, oft`nd:

„Oh! Ilinco, mor!“

236

– T[ce\i din gur[, nebunilor, zise un logof[t, s[ ne spuie

conul +tefan cum a fost c`nd era s[-l arunce Mavrogheni de

sus din Turnul Col\ei.

– A=a e, nene +tefane, ]ntreb[ un fecior de boier, c[

Mavrogheni era arap negru, cu buza d-o palm[ =i cu col\ii

sco=i afar[ ca de mistre\? Dumneata l-ai v[zut d-aproape; se

zice c[ avea o gur[ la ceaf[, pe unde scotea oasele c`nd

]nghi\ea mielul nemestecat.

– Nu e adev[rat, cocona=ule, r[spunde un logof[t b[tr`n;

nu l-am v[zut eu c`nd trecea cu alai? Era om ca to\i oamenii,

at`ta numai c[ avea din\ii de o\el, uite, ]i aducea saci cu

rubiele =i cu icosari, ]i b[ga ]n gur[, ]i f[cea praf cu din\ii =-

apoi ]i ]nghi\ea. Era scris pe m`ini =i pe picioare cu slove

turce=ti pe sub piele, tip[rite cu iarb[ de pu=c[, ca s[ nu se

lipeasc[ glon\ul de d`nsul.

– Ce-a mai tras pa=a de la Rusciuc p`n[ l-a omor`t; numai

cu iataganul i-a putut veni de hac!

– Ci l[sa\i s[ ne spuie nenea +tefan cum a fost c`nd era s[-

l arunce din clopotni\[, repet[ t`n[rul b[iat. +i B[lt[re\u

]ncepu povestirea:

– Era cam pe la Vinerea mare, c`nd m[ pomenesc p`n[ ]n

ziu[ c[ m[ cheam[ vod[; zic ]ndat[ de-mi pune =aua pe cal

=i alerg la curte. Mavrogheni sta la fereastr[; cum m[ vede, se

d[ jos ]n capul sc[rii, sare ca o maimu\[ pe arm[sar, parc[-l

237

v[z, bat[-l Domnul! cu poturi scur\i p`n[ la genunchi,

picioarele goale ]n iminei, mintean f[r[ m`neci =i legat la cap

turce=te. N-apucasem s[ m[ dau dup[ cal, =i-mi zice: „Vino

dup[ mine!“ =-o reteaz[ la fug[ la deal, d-abia m[ \ineam de

d`nsul!... D-odat[ v[d c[ se opre=te la Col\ea, descalec[,

intr[ ]n biseric[, se ]nchin[ la toate icoanele =i, c`nd s[ ias[,

st[ la u=[ =i m[ ]ntreab[ r[stit: „Trimis-ai haraciul la Poart[?“

Eu ]i r[spunsei: „Da, M[ria ta, dar n-am g[sit mahmudele =i

am fost silit de am pus de a topit ni=te scule de aur =i toat[

argint[ria c`te le aveam l[sate de unii =i de al\ii amanet la

mine, le-am f[cut bulg[ri de aur =i de argint =i i-am trimis la

Stavracolu ca s[-i bat[ la tarapana cu tura de mahmudele =i

be=lici. A=tept din ceas ]n ceas s[ pice lipcanul cu \idula pa=ii

de la Rusciuc“. „Aferim! ]mi zise, b[t`ndu-m[ pe spate. Vino

sus s[ m[n`nci cu mine.“ +i-o ia la fug[ pe scara clopotni\ei.

M[ suiam dup[ d`nsul g`f`ind, m[ g`ndeam la cinstea cea

mare la care am ajuns =i la c`=tigul ce era s[-mi aduc[ =tirea

c`nd s-o duce vestea prin t`rg c[ am m`ncat cu vod[ la mas[.

C`nd ajunser[m sus de tot dasupra clopotului celui mare, de

unde vezi omul jos numai c`t o vrabie, deodat[ m[ cheam[

l`ng[ d`nsul la o ferestruie =i-mi zice: „Ia te uit[ de ici; mult e

p`n[ jos?“ „Mult, M[ria-ta, ]i r[spunsei, d-ar c[dea cineva d-

aici, ar fi vai de el; nici praful nu s-ar alege de d`nsul.“ „+tii c-

am visat pe Sf`ntul Nicolae azi-noapte?“ ]mi zice r`z`nd.

238

„E=ti bun la Dumnezeu, M[ria-ta, =i d-aia a venit sf`ntul s[ te

vaz[.“ „A=a cred =i eu, ]mi zise, uit`ndu-se ]n ochii mei, dar

nu =tii c[ mi-a zis s[ te azv`rl d-aicea jos.“ C`nd am auzit

a=a, am ]nghe\at: mi s-au t[iat picioarele =i mi s-au muiat

vinele, de era s[ cad, f[r[ s[ mai m-arunce cineva. +tiam c[

era ]n stare s-o fac[, fiara! c`nd aud ]nceti=or un glas c[-mi

zice la ureche: „Zi-i c[ ai visat =i tu pe sf`ntul Spiridon, \i-a

cerut s[-i aprinzi o f[clie de cincizeci de pungi de bani =i c[,

de te-o arunca dup[ fereastra aia, mori =i r[m`ne sf`ntul f[r[

lum`nare“. Acel care-mi =optea aceste cuvinte era Sava

Arn[utul. Repetai =i eu vorbele lui ca papagalul, cl[n\[nindu-

mi din\ii ]n gur[ de fric[. „Ei, dac[ e a=a, ]mi zise atunci

Mavrogheni, trimite pe Sava s[-i cumpere f[clia.“ Muiai

condeiul ]n c[lim[rile de la br`u, scrisei zarafului meu din

hanul „Sf`ntului Gheorghe“, =i peste o jum[tate de ceas Sava

se ]ntoarse cu o lum`n[ric[ de trei parale; mi-o dete ]n m`n[,

f[cu cu ochiul lui vod[ =i ne deter[m jos bini=or cu to\ii din

turn. Eram mai mult mort dec`t viu. Cum am ajuns acas[, am

c[zut la a=ternut =i am z[cut trei s[pt[m`ni de g[lbinare.

– O sfeclise=i, zise prin\ipul Zamfir.

– Ce o sfeclise, m[! n-auzi tu c[ era galben ca turta de

cear[! Nu =tii tu ce este g[lbinarea, m[! fa\a morcovului, m[!

]ntrerupse Manea, =i Sgabercea ad[og[:

239

– Zi mai bine ca galbenii olandezi; Mavrogheni ]i tr[gea

sufle\elul de sfoar[.

– To\i boierii s[ moar[, numai Manea =i cu banul Ghica s[

tr[iasc[, m[! strig[ deodat[ Manea, b[t`nd cu pumnul ]n

lavi\[, =i se scul[ c`nt`nd c`ntecul lui favorit:

Zon, zon fivrilzon...

– Ci tac[-\i gura, nebunule – ripost[ sup[rat prin\ipul

Zamfir – nu \i-am spus d-o mie de ori c[ Filipescu e mai

mare?

– Nebun e=ti tu, m[ p[c[tosule! ]i r[spunse Manea. Ce

adic[, pentru c[-mi zice Manea Nebunul!? Da’ nu =tii tu, m[!

c[-mi zice a=a tocmai pentru c[ nu sunt nebun, m[! cum ]\i

zice =i \ie prin\ipul Zamfir, tocmai pentru c[ nu e=ti prin\ip,

m[! Banul Ghica s[ tr[iasc[, m[! Soarele s[-mi fie cu bine,

iar luna s-o m[n`nce v`rcolacii, m[! Mavrogheni \inea cu

turcul, m[! De la turc bel=ug, iar de la neam\ calicie; neam\ul

umbl[ tot cu Ucig[-l toaca ]n buzunar, m[! scoate foc =i

panglice pe nas, m[! Merge cu chinele la patalie c[lare pe

porc, m[! Fran\uzul, ]n zbor pe sus, ca pas[rea, =i englezul,

ca ra\a pe ap[, iar muscalul porcos, cu r`tul d-un cot, m[! ]n

toate alea ]=i bag[ botul. Voia la dumneata ca la banul Ghica.

Nu =tii tu, m[! c[ de n-ar fi nu s-ar povesti, m[!

240

– Ba tot Filipescu e mai mare! strig[ indignat prin\ipul

Zamfir, ar[t`nd pumnul, amenin\are la care Manea r[spunse

cu o palm[ de r[sun[ sala =i ]ndat[ se scul[ c`nt`nd:

„Fivrelzon! fivrelzon!“ A=a pronun\a el pe rom`ne=te

cuvintele c`ntecului s[u favorit: „Dansons la Carmagnole!

vive le son! vive le son du canon!“

– Bre! da’ ce mai palm[, neiculi\[! Adormisem, =i m-a

de=teptat din somn; a=a e, nea Maneo, c-ai crezut c[ era falca

lui Mustafa-pa=a? zise Sgabercea.

La cuvintele acestea, prin\ipul Zamfir, care se temea s[ nu

]nt[r`te mai r[u pe Manea, ]ncepu a r`de cu hohot, frec`ndu-

se pe obraz =i zic`nd:

– Intri =i tu ]n vorb[ nepoftit, p[ianjene! Bine s[-i fie lui

Mustafa-pa=a! A=a s[ pa\[ dac[ e turc! S[ se fac[ =i el cre=tin

odat[ =i s[ se ispr[veasc[. O m`nc[ c`t de bun[ Mustafa; =-

acu m[ ustur[. D[ spurcatul de nebun, nu se ]ncurc[, parc-ar

da ]ntr-un bou. A=a e dac[ m[n`nc[ numai lum`n[ri de seu,

ca ungurii; =-asear[ era cu o lum`nare ]n gur[; a ]nghi\it-o cu

fe=til[ cu tot.

– M[n`nc lum`n[ri, m[! r[spunse Manea, ca s[ m[

luminez pe din[untru, m[! Dar tu, care bei la vin ca o butie,

ce-o fi ]n capul t[u, ]ntuneric bezn[, m[! ca ]ntr-o pimni\[

oarb[, m[!

241

– Vino-\i ]n fire, omule! ]i zise prin\ipul Zamfir, v[z`nd c[

iar se ]nte\e=te.

– }n firele p[rului t[u, m[! S[-\i mai ]ncre\esc zulufii, c[ nu

te-am jumulit de mult, m[! De la l[sata secului, de la mas[

de la Dudescu; ce! pesemne \i-ai uitat, m[?

Manea nu r`dea niciodat[. Umbla pe uli\[ strig`nd ]n gura

mare: „To\i boierii s[ moar[, m[! numai Manea s` r[m`ie,

m[!“ Dac[ ]i zicea cineva ceva, arunca cu pietre. Nu se

temea de nimeni pe lume, dec`t de banul Ghica. Acolo ]n

curte la banul se ad[postea, avea odaie, ]mbr[c[minte =i

m`ncare. Manea era milos =i darnic; tot ce avea da la s[raci;

dac[-i da cineva o hain[ bun[, un anteriu, o giubea bl[nit[,

el se ducea la croitor sau la cojocar =i le schimba pe haine

groase mitoc[ne=ti, pe care le ]mp[r\ea la s[raci, p[str`nd

pentru d`nsul pe cea mai proast[; uneori r[m`nea numai cu

c[ma=a. Nimeni nu =tia de unde era, nici de unde venise.

Singurul s[u amic era Clo=c[ vizitiul, care se zice c[ era rud[

cu Clo=c[ cel vestit ]n r[scularea din Ardeal. Clo=c[ vizitiul a

murit cam pe la anul 1829, ]n curte la tat[-meu, c`nd =edeam

]n Gorgan, peste drum de cazarma pompierilor.

C`nd venea c`teodat[ vorba cu el despre Manea, Clo=c[

r[spundea oft`nd: „Bine c[ e =-a=a, dup[ c`te v[zur[ ochii

lui...“ =i ]ndat[ schimba vorba, parc-ar fi fost un secret ]ntre ei

doi. Manea era un om de mare probitate =i discre\iune. Banul

242

Ghica, c`nd vrea s[ ajute pe vreun s[rac, chema pe Manea, =i

lui ]i ]ncredin\a banii ce voia s[ trimit[; =tia c[ nu era om s[

se ating[ de o lescaie.

Pe c`nd urmau glumele =i palmele ]ntre cei trei nebuni,

iat[ c[ vine medelnicerul din cas[ de la boieri =i pofte=te pe

B[lt[re\u. Dup[ ce-=i ]ntinse bine giubeaua la guler, apuc[

i=licul de un col\ al pernei, p[=i ]n caden\[ =i intr[ respectuos

]n odaie la boieri, ploconindu-se ]n dreapta =i ]n st`nga, cu

m`na la piept pe inim[. Banul ]i ar[t[ l`ng[ u=[ un sipet

acoperit cu un covor =i-i f[cu semn s[ =az[, iar vornicul

Scarlat C`mpineanu, cel mai limbut din to\i, ]ncepu a-i vorbi

astfel:

– Nene +tefane! acu te-ai f[cut =i dumneata rum`n, c[ te-

ai c[s[torit cu o p[m`nteanc[; ai case =i mo=ii ]n p[m`ntul

rom`nesc =i trebuie s[ te doar[ inima =i pe dumneata de \ara

asta, c[ vezi c-a ]ngenuncheat, nu o mai poate duce cu

greut[\ile care au n[p[dit pe d`nsa; numai biruri =i angarale;

n-a mai r[mas bie\ilor cre=tini nici cenu=e ]n vatr[; le-au murit

vitele tot c[r`nd la zaherele pe la serhaturi. Bir peste bir =i

lude peste lude; sferturile din patru le-a f[cut dou[sprezece

pe an; oieritul de la patru parale l-a suit la dou[zeci =i cinci,

bez ploconul; acu a mai ad[ogat v[c[rit =i gostin[; vin[riciul,

dou[zeci de parale de vadr[; capanliii au t[iat nartul gr`ului

la schelele Dun[rii pe =ase lei chila =i pe cinci parale ocaua

243

de unt =i de miere! B[taie de joc nepomenit[! fuge lumea

peste Dun[re; s-au spart o mul\ime de sate. Dup[ celelalte

toate a ]nceput grecul s[ ne =i omoare ho\e=te: v[rul Alecu

V[c[rescu, r[dicat noaptea de oamenii lui vod[, nu se =tie

nici p`n[ azi ce s-a f[cut. Trebuie cu orice chip s[ sc[p[m

\ara de necazurile ce au dat peste d`nsa, s[ o cotorosim de

l[custele din Fanar, care nu se mai satur[. Ne-am chibzuit ]n

tot felul =i iat[ ce-am hot[r`t: s[ se duc[ vornicul Niculae

Dudescu cu o h`rtie din partea \[rii c[tre Bonaparte. Dar uite!

n-avem bani, =i d-aia am trimis la dumneata, nene +tefane, s[

ne ]nlesne=ti, s[ ne ]mprumu\i, cu siguran\[, se ]n\elege, cu

amanet de mo=ii.

B[lt[re\u ]=i pune b[rbia ]n pumn, se g`nde=te, tu=e=te =i

r[spunde:

– De! boieri dumneavoastr[! cum =ti\i c[ e mai bine, c[

acu dumneavoastr[ sunte\i \ara, cum se zice, p`inea =i cu\itul;

le =ti\i pe toate =i de bine, =i de r[u. Noi suntem ni=te

p[c[to=i, ni=te pro=ti! Facem cum ne zice\i; dar unde s[ v[

g[sesc eu bani ]n ziua de ast[zi, p[c[tosul de mine?! C[ am

s[ iau din toate p[r\ile; stau cu sipeturile pline de amaneturi =i

de sineturi, =i nimeni nu-mi pl[te=te; c[ de! ce s[ zic[ cineva,

nici n-au de unde. La vreo doi-trei armeni numai a r[mas

ceva parale; dar unde te po\i apropia de ei? S[pt[m`na

trecut[, nu mai departe, am avut o trebuin\[ de-mi cr[pa buza

244

de dou[ sute de mahmudele =i m-am ]mprumutat de la

Manuc, zece la pung[ pe lun[ (24%); i-am dat, ce s[ fac?

eram str`ns de g`t.

Dup[ multe rug[minte =i f[g[duieli de tot felul, c[ i se va

]nlesni luarea otcupului v[milor, al ocnelor =-al po=telor,

B[lt[re\u s-a ]nduplecat ]n sf`r=it a ]mprumuta pe Dudescu cu

7 /2 la pung[ pe lun[ (18%), primind amanet toate mo=iile. La

dob`nd[ ad[og`nd comisionul bancherilor =i schimbul

banilor cu Lipsca =i cu Viena, ]mprumutul venea la 30 =i la

40% pe an.

Pe c`nd ie=ise clo=ca pe cer, boierii intrau unul dup[ altul

]n butcile lor, fiecare precedat[ de dou[ masalale; Dudescu

intr[ acas[, ca s[-=i fac[ preg[tirile de drum.

Nu trecuser[ trei ani de la acea sear[, =i averea cea mare a

Dudescului, case =i mo=ii, trecuse ]n m`inile B[lt[re\ului. Pe

fiecare lun[, acest c[m[tar ]i scotea c`te o mo=ie la mezat =i,

neg[sindu-se concuren\i, mo=ia r[m`nea pe seama lui, pe

nimic; mo=ii care dau ast[zi cinci =i =ase mii de galbeni pe

an, le-a luat B[lt[re\u de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei =i

patru mii de lei, galbenul valor`nd =apte lei.

Unde e ast[zi averea B[lt[re\ului? Nimeni nu =tie.

Ion Ghica

245

XXVI AMINTIRI DESPRE GRIGORIE ALEXANDRESCU

Londra, 15 ghenarie 1886

Scumpe amice, De c`te ori am venit ]n Londra, una din ]nt`iele mele

vizite a fost pentru Muzeul Britanic, acel palat ]n care se afl[

adunate manuscriptele cele mai pre\ioase ale lumii ]nv[\ate =i

minunile artei antice, unde se desf[=oar[ ca ]ntr-o panoram[

istoria geniului omenesc.

}ntr-una din zile, pe c`nd eram acolo, ]n sala ]n care sunt

expuse de jur ]mprejur, pe piedestale =i pe p[re\i vestitele

marmure Elgin, =i stam admir`nd frumoasele metope dintre

trigrifele frizei exterioare ale Partenonului, pe care sunt

reprezentate ]n ronde-bosse luptele grecilor cu centaurii, aud

pe cineva c[-mi zice:

„Nu te mai uita la mizerabilele aste de pietre!“

M[ ]ntorc s[ v[z cine m[ apostrofeaz[, =i dau cu ochii de

lordul Ald..., un vechi amic, turco-fil fanatic, care-=i urmeaz[

vorba ]nainte ]n modul urm[tor:

„Vezi pietrele astea, cu rapsodiile lui Homer, cu tragediile

lui Sofocle, lui Euripid =i cu scrierile lui Platon, lui Aristotel =i

Herodot, au fost cauza c[ puterile Europei nu au l[sat pe turci

la 1821 s[ striveasc[ pe greci, c`nd s-au r[sculat ]n contra

246

sultanului. Astea au f[cut pe Byron cu tinerimea din

Cambridge, din Oxford =i din toate universit[\ile s[ alerge ]n

ajutorul grecilor, s[ exalte opiniunea public[ p`n[ a sili pe

Europa s[ ard[ flota turceasc[ la Navarin =i s[ proclame

independen\a Moreei!“

Avea dreptate nobilul lord. A=a e! Arta =i literatura, oameni

de acum trei mii de ani, au luptat pentru liberarea Greciei

al[turi cu cei mai eroici palicari ai agoanei.

+i dac[ s-o-nt`mpla

Cu vreme Rom`nia s-ardice fruntea sa,

Pe-a D`mbovi\ei vale o=tiri de s-ar ivi,

Ai luptelor cumplite p[rta=i ei iar vor fi!

(Trecutul. La M[n[stirea Dealului)

}n seculul ]n care tr[im, c`nd toate se m[soar[ ]n bulg[ri

de aur, o p`nz[ a lui Rafael s-a pl[tit mai zilele trecute

75.000 de lire st., aproape dou[ milioane (450 de oca de aur).

Apoi ]ntreb cum ar putea s[ piar[ o na\iune care a produs

astfel de oameni, care a dat na=tere lui Dante, lui

Michelangelo, Tasso =i Petrarca? +i cine ar putea vreodat[ s[-i

t[g[duiasc[ ra\iunea =i dreptul de a fi? Potcoava ungurului =i

a croatului a putut s-o calce, dar n-a putut s-o nimiceasc[,

nici s-o opreasc[ de a se ridica.

247

Na\iunile tr[iesc =i se glorific[ prin oamenii ce au produs

=i prin lucr[rile lor geniale. Vai de acele popoare care nu au

profe\i! Fie ele c`t de mari, c`t de puternice; numere sufl[rile

cu sutele de milioane, cucereasc[ lumea ]ntreag[, ele sunt

condamnate pieirii =i uit[rii. Urmele biruitorilor se pot =terge,

dar ale lui Moliere, Racine, Hugo, Cuvier =i Lamartine,

niciodat[! C`t de mari =i de puternici fie un Moltke, un

Bismark, gloria lor este trec[toare, pe c`nd a lui Goethe,

Humboldt =i-a lui Beethoven va r[m`ne etern[.

Mai an, capitala noastr[ era ]n picioare; alergau to\i ]n

toate p[r\ile, da om peste om. O=tirea pe jos =i c[lare, ]n=irat[

pe strade, cu arma la p[m`nt =i cu steagurile ]n z[branic

negru, muzici la toate r[sp`ntiile; clopotele mari =i mici

sunau la o sut[ de biserici, de luau auzul, urla ora=ul de vuiet

=i tunul se auzea ]n dep[rtare, tr[g`nd a jale. Corpurile

constituite toate, unul dup[ altul, cu pre=edin\ii ]n frunte,

facult[\ile =i =coalele cu profesorii lor, corpora\iile cu baniere

urmau ]n caden\[. Lumea alerga pe capete s[ vaz[ carele

]nc[rcate cu sute de coroane de lauri =i de flori, urmate de

dricul poleit care ducea la ultima locuin\[ pe un b[rbat de

stat, fost de zece ori ministru, acoperit de sus p`n[ jos cu

cruci, stele =i cordoane.

Acu nu demult, tot pe aceea=i cale =i tot c[tre acel loca=,

mergea ]n t[cere =i neb[gat ]n seam[, f[r[ steaguri, f[r[ tobe

248

=i f[r[ surle, dricul modest ]n care erau r[m[=i\ele p[m`nte=ti

ale poetului Alexandrescu. T[cutul =i pu\in numerosul acest

cortegiu f[cea contrast cu acea m[rea\[ =i zgomotoas[

petrecere a fostului ministru. Mi-am zis c[ pentru marele poet

era momentul c`nd r[s[rea ziua din care ]ncepea a tr[i =i a

tr[i etern ]n inima =i memoria rom`nilor.

...Mul\i oameni mari =i buni

Lumii folositori

Au fost persecuta\i

}n vremea ce-au tr[it

+i foarte l[uda\i

Dup[ ce au murit.

(R[spunsul cometei din 1858)

Mi-aduc aminte din copil[rie, c`nd dasc[lul Vaillant, venit

de cur`nd ]n \ar[, cam pe la anul 1831, deschisese o clas[ de

limba francez[ ]ntr-o od[i\[ ]n „Sf`ntu Sava“. Adunase c`\iva

b[ie\i, dintr-acei care mai aveau ceva cuno=tin\e de acea

limb[, c[p[tate pe ici, pe colea, de pe la dasc[lii Luigii,

Coulin, Janeloni =i Vanzand. Clasa se compunea, dup[ c`t m[

ajut[ memoria, de:

Costache C. B[l[ceanu,

Nae I. Budi=teanu,

Ion D. Ghica,

Grigorie Sc. Gr[di=teanu,

249

Scarlat N. Filipescu,

Costache A. Rosetti.

Vaillant ne dicta din Grandeur et décadence des Romains

de Montesquieu; f[ceam versuri ]n proz[ din La Henriade a

lui Voltaire =i ne da de ]nv[\am pe dinafar[ satire =i epistole

d-ale lui Boileau.

Noi ce=ti =ase ne credeam mai tari ]n limba francez[ dec`t

to\i b[ie\ii din Bucure=ti, ba unul din noi f[cea =i versuri. De=i

]i spuneam c[ erau cam din topor lucrate, el tot st[ruia s[ ne

]mpuie urechile citindu-ne odele =i satirele sale. Cele

rom`ne=ti ]ncepeau mai totdeauna a la Paris Momuleanu cu:

O, ce ciud[, c`t m[ mir

D-al cut[rui (sau cut[rei) haractir...

Rosetache era mai modest, ne ]nveselea cu spirituoasele

cuplete ce ad[oga pe toat[ ziua la c`ntecele de mod[.

}n prim[var[, Vaillant mai recrutase un elev. Se ivise pe

banca din fund, l`ng[ perete, un t`n[r – parc[-l v[d! –

]nf[=urat ]ntr-un surtuc cafeniu, oache=, foarte oache=, p[rul

negru, spr`ncenele groase ]mbinate, ochii c[prii =i

sc`nteietori; musta\a ]i mijea pe buz[. Nu =tiu, mica

deosebire de v`rst[ sau superioritatea ce credea c[ avem noi

]n limba ce venea s[ ]nve\e =i el ]l f[cea s[ se \ie arazna. La

sf`r=itul clasei, noi ie=eam gr[mad[ =i zgomoto=i, pe c`nd el

250

se strecura bini=or =i ]=i lua drumul singur spre cas[. Acesta

era t`n[rul Grigorie Alexandrescu.

Odat[, Vaillant, dup[ ce ne ia d-a r`ndul s[-i recit[m

epistola lui Boileau c[tre Moliére:

Rare et fameux esprit dont la fertile veine

Ignore én ecrivant le travail et la peine...

=i cei vechi ne ]ncurc[m to\i, unul dup[ altul, care la versul

dint`i, care la cel de al doilea, f[r[ ca unul m[car s-o putem

scoate la c[p[t`i, se ]ndrepteaz[ c[tre noul-venit, zic`ndu-i: „Voyons, monsieur Grégoire, pouvez-vous me débiter cela? Allons, du

courage!“ T`n[rul se ro=e=te, clipe=te de dou[-trei ori din ochi,

]ncepe a recita =i o duce p`n[ la sf`r=it f[r[ cea mai mic[

ezita\iune, f[r[ ]ng`nare =i f[r[ o singur[ gre=eal[, indic`nd

cu preciziune punctua\iunea =i trec`nd peste rim[ f[r[ a o

c[uta. Ceilal\i ne uit[m unul la altul, exprim`nd mirare,

admira\iune sau gelozie. Niciodat[ p`n[ atunci nu auzisem o

dic\iune mai corect[ =i mai pl[cut[; de=i citisem =i recitisem

de o sut[ de ori acea epistol[, dar pot zice c[ numai atunci i-

am ]n\eles spiritul =i elegan\a.

La ie=irea din clas[, m-am sim\it atras c[tre acel t`n[r, m-

am apropiat de d`nsul =i, fiindc[ mergeam tot pe o cale, ne-

am luat ]n vorb[, pe drum. Mi-a recitat cu entuziasm scene

251

]ntregi din Andromaca =i din Fedra de Racine. La ]ntrebarea

mea dac[ n-a cercat s[ scrie rom`ne=te, mi-a r[spuns cit`ndu-

mi Adio la T`rgovi=te:

Culcat p-aste ruine, sub care ad`ncit[

E gloria str[bun[ =i umbra de eroi...

Dintr-acea zi am fost amici, =i iubirea noastr[ unul pentru

altul nu s-a dezmin\it niciodat[.

Eu =edeam pe Podul Cali\ii (strada Craiovei). Alexandrescu

locuia ]ntr-un beci, sub scar[ la Mitropolie, la unchiul s[u,

p[rintele Ieremia. Eram vecini =i ne vedeam ]n toate zilele;

preg[team lec\iile noastre ]mpreun[.

Iancu V[c[rescu, venit de la mo=ie, de la Mo\oieni, tr[sese

]n gazd[ la tat[-meu =i, intr`nd odat[ ]n camera mea, ne

g[se=te, pe Alexandrescu =i pe mine, ]nv[\`ndu-ne lec\ia; eu,

cu Boileau ]n m`n[, ascultam cum camaradul meu zicea pe

dinafar[ L’Art poetique. V[c[rescu, ]n mirare de modul cum

acel t`n[r recita versurile, a petrecut toat[ seara cu noi.

Alexandrescu, care, cum =tii, avea o memorie extraordinar[,

i-a recitat toate poeziile ce publicase ]ntr-o bro=uric[ ]n 12°:

Ceasornicul ]ndreptat,

Oda la stema \[rii,

Prim[vara amorului etc.

252

V[c[rescu, ]nc`ntat, l-a luat ]n bra\e =i l-a s[rutat zic`ndu-

i: „B[iete, tu o s[ fii un poet mare“. Alexandrescu mi-a zis de

multe ori c[ acea sear[ a fost una din cele mai fericite ale

vie\ii sale. A face cuno=tin\a lui V[c[rescu fusese visul

copil[riei lui.

A doua sear[, adunare numeroas[ ]n salonul tat[lui meu.

}ntre musafiri se g[seau: V[c[rescu, Efrosin Poteca, Eliad,

popa Grigorie, fra\ii C`mpineni =i al\i doi-trei, rude =i amici.

Alexandrescu a recitat scene ]ntregi din Sofocle =i Euripid ]n

limba elen[; =tia pe Anacreon din scoar\[ p`n[ ]n scoar\[.

Anacreon era poetul favorit al V[c[rescului care adesea lua

versul din gura lui Alexandrescu, p`n[ ajungea la c`te o strof[

care-i sc[pa din memorie, de unde apoi urma iar

Alexandrescu ]nainte, =i seara s-a ]ncheiat dup[ cum se

obicinuia pe atunci, ]n sofragerie, cu un curcan fript, admirat

de ]ntreaga adunare, blagoslovit de p[rintele Grigorie

Poen[reanu =i salutat de t`n[rul poet cu fabula sa, care se

termina cu:

Prin\ule, ]n loc de plat[,

A= pofti c`\iva curcani.

(Vulpoiul predicator)

D-atunci vedeam pe Alexandrescu mai rar; ]l luase Eliad

acas[ la d`nsul, ]n mahalaua Dudescului.

253

}n ajunul Sf`ntului Ion a venit de mi-a adus un plic mare

pecetluit, rug`ndu-m[ s[-l pun, f[r[ s[ =tie nimeni, ]n

a=ternutul V[c[rescului sub c[p[t`i. Acel plic con\inea oda:

Tu, care ai fost din pruncie al muzelor favorit

+i ca str[mo=easc[-avere geniul l-ai mo=tenit,

C`nt[re\ al prim[verei...

Mai t`rziu s-a mutat la maiorul C`mpineanu unde se

adunau zi =i noapte Manolache B[leanu, Grigorie

Cantacuzino, Iancu Ruset, Aristia, Costache B[l[cescu, ofi\erii

rom`ni dintr-un regiment cu C`mpineanu, c[pitanii Gole=ti,

+tefan =i Nicolae, c[pitanii Cre\ule=ti, Costache =i Scarlat,

c[pitanul Teologu, c[pitanul Voinescu II, sublocotenentul

Rusetache =i mai mul\i tineri de pe atunci, care petreceau

citind istorii militare: campaniile lui Napoleon, memoriile lui

Frederic cel Mare =i scrieri de ale poe\ilor ]n renume:

Lamartine, Hugo, Beranger etc. Alexandrescu ]nveselea

auditorul cu c`te o elegie, o satir[ sau o fabul[.

Acolo s-a format Societatea filarmonic[, pentru care Eliad

a tradus pe Mahomet al lui Voltaire, Aristia pe Saul din Alfieri,

Alexandreseu pe Alzira, tragedii cu care s-a inaugurat scena

rom`n[. Atunci s-au tradus mai multe din comediile lui

Moliere, dintre care Amfitrion a avut un mare succes pe

scen[. Interpre\ii acestor opere au fost:

254

d-nii Andronescu,

Curie,

Iamandi,

Mih[ileanu,

Caragiali,

L[sc[rescu;

d-nele Caliopi,

Rali\a Mih[ileanu,

Efronisa Vlasto (Efrosina Popescu).

Contactul cu tinerii ofi\eri a f[cut pe Alexandrescu s[

doreasc[ a deveni camaradul lor de arme. Recomandat

sp[tarului ca bun scriitor, el a fost admis ]n mica noastr[

armat[ de atunci ca iunker, ata=at la djurstv[; p`n[ c`nd ]ntr-

o zi =eful s[u, d`ndu-i s[ copieze o pre\ioas[ otno=enie, proz[

pe care autorul ei se a=tepta s-o vaz[ trecut[ la nemurire ]n

litere gotice cu flori, s-a speriat de icoana noului iunker =i l-a

trimis la grani\[, la Foc=ani, s[ studieze =tiin\a caligrafic[,

d`ndu-i importanta misiune de a ]ntreba de pa=aport pe to\i

c`\i voiau s[ treac[ =an\ul care desp[r\ea partea ora=ului

moldovenesc de cea munteneasc[, =i s[ taie la r[boj oile care

veneau dintr-un mal ]n cellalt al Milcovului. Neput`ndu-se

]mp[ca cu aceast[ slujb[, de=i fusese ]n[l\at la rangul de

sublocotenent, Alexandrescu =i-a dat demisiunea, ca s[ se

poat[ consacra cu totul literelor.

255

Iat[ cum descria poetul punctul de paz[ ce i se

]ncredin\ase:

Spre apus, curge o ap[ ]ntre dou[ \[ri hotar,

Fra\i a c[ror neunire au avut sf`r=it amar;

Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultur,

Care nici nu mai viseaz[ la al Tibrului murmur,

Care sub o nou[ form[ =i numire ce-a luat

Ca mul\i, c`ntecul, purtarea =i n[ravul =i-a

schimbat.

(Epistol[ c[tre D.I.C.)

P-atunci eu eram la Paris, =i tat[-meu, care avea o mare

afec\iune pentru Alexandrescu, ]l luase acas[ la d`nsul, unde

a =ezut mai mul\i ani, ]n camera dedesubtul aceleia ce ocupai

acum doi ani ]n otelul „Brofft“ peste drum de teatru. }ntr-acea

camer[ a scris cele mai multe din medita\ii: Fericirea,

Mul\umirea, dedicat[ feti\ei Voinescului II (acum contesa de

Rochemonteaux), Via\a c`mpeneasc[, dedicat[ lui Grigorie

Cantacuzino, proprietarul mo=iei Flore=ti, unde a petrecut o

var[, Epistola c[tre Voltaire =i altele. Acolo a scris Anul 1840:

S[ st[p`nim durerea care pe om supune,

S[ a=tept[m ]n pace al soartei ajutor...

A scris Miezul nop\ii:

...Frumoasa prim[var[ acuma se gr[be=te

256

La caru-i s[ ]nhame pe zefirii u=ori,

P[=e=te =i ]n urm[-i verdea\[ se ive=te,

+i cerul se dezbrac[ de viforo=ii nori.

Acolo a scris fabulele Toporul =i p[durea, C`inele =i c[\eii,

Boul =i vi\elul, Lupul moralist, Vulpea liberal[, Leb[da =i puii

corbului etc.

C`nd m-am ]ntors ]n \ar[, pe la anul 1841, am g[sit pe

Alexandrescu tot la djurstv[ ]n mahalaua Gorgani, unde ]l

l[sasem; dar de ast[ dat[ nu ca iunker, nu ca copist, ci ca

pensionar, sub cheie =i cu paz[ de soldat cu pu=c[ la u=[.

Iat[ cum meritase el aceste onoruri: general-consulul

g[sise ]n ]nalta-i judecat[ c[ ]n fabula Leb[da =i puii corbului

vulpea cea viclean[ sem[na aidoma cu guvernul ce

reprezenta, c[ puii corbului erau nevinova\ii de rom`ni, =i

leb[da, omul care d[ sfaturi bune, =i ceruse pedeapsa

cutez[torului autor:

A zis...

C[ lupii, ur=ii, leii vorbesc de st[p`nire;

C[ lupul e cutare ce judec[, despoaie

+i ia dup[ om pielea ca lupul dup[ oaie,

C[ leb[da e omul ce d[ pov[\uire

Acelor care umbl[ pe calea de pieire...

(Epistol[ c[tre Voinescu II)

257

A=a era p-atunci; o vorb[ rea la palat, o simpl[ b[nuial[ a

consulului te ducea nejudecat =i de-a dreptul la pu=c[rie sau

cel pu\in la vreo m[n[stire, f[r[ a \i se permite s[ vezi alt[

figur[ amic[ dec`t a p[zitorului. +tii c[, voind s[ v[z pe

Alexandrescu la sp[t[rie, unde era ]nchis, mi-a trebuit s[ alerg

o s[pt[m`n[ s[ m[ c[ciulesc pe la toate autorit[\ile civile =i

militare, de la doroban\ p`n[ la vornicul cel mare, p`n[ s[

dob`ndesc o scrisoare cu trei isc[lituri, ]n puterea c[reia un

ofi\er mi-a deschis u=a od[ii prizonierului. T`n[rul ofi\er care

m-a ]ntov[r[=it simpatiza, sunt sigur, mai mult cu prizonierii,

precum ]i numea cu emfaz[, dec`t cu acei care ]i dedese ]n

paz[. C`nd am ie=it din camera lui Alexandrescu, nu mai era

nimeni prin curte; se ]ntunecase =i plecaser[ to\i amploia\ii;

t`n[rul ofi\er mi-a propus s[ m[ duc[ s[ v[z =i pe Nicu

B[lcescu, c[ci =i iunkerul B[lcescu era ]nchis acolo de mai

multe luni, pentru c[ spusese unor sergen\i din regimentul s[u

c[ Mircea, Mihai =i +tefan fuseser[ ni=te domni viteji; ]n anul

de gra\ie 1841 nu era iertat a r[sp`ndi asemenea vorbe. Tot

atunci colonelul C`mpineanu, ]nchis vreo doi ani la

M[rgineni, fusese transferat ]n ]nchisoarea de la Plumbuita;

Manolache B[leanu era surghiunit la Bolintin; Marin

Serghiescu (Na\ionalu), la ocna de sare la Telega, iar Bolliac,

mai norocit, respira aer curat la munte, surghiunit la schitul

258

Poiana-M[rului, unde un cucernic c[lug[r rus ]i citea ]n toate

dimine\ile moliftele sf`ntului Vasilie.

Poli\ia, dup[ ce =i-a satisf[cut pe deplin curiozitatea, citind

trei luni, zi =i noapte, toate h`rtiile =i c[rticelele lui

Alexandrescu, a declarat tat[-meu, d`ndu-i cheia od[ii, c[ nu

mai pune pece\i pe u=[ =i c[ avea ordin s[ libereze pe

prizonier.

A doua zi m-am dus de l-am luat de la ]nchisoare, s[-l

aduc acas[, dar a st[ruit s[ se mute ]n otelul „Conduri“, unde

a ]nchiriat o odaie. }ns[ dup[ vreo trei sau patru luni, plec`nd

eu la Ia=i, s-a mutat iar la tat[-meu, unde a =ezut p`n[ la

1844.

C`nd m-am dus de l-am v[zut la ]nchisoare, avea un vraf

de h`rtie pe mas[, pline de =ters[turi =i de cruci ]n toate

p[r\ile. C`nd scria, avea mania de se citea, =i tot =tergea =i

]ndrepta; dob`ndise patima asta, citind adesea versul lui

Boileau:

Si j’écris quatre mots, j’en effacerai trois.

Acel vraf de h`rtii era traduc\iunea Meropei, cu care se

ocupase ]n ]nchisoare, ca s[-i treac[ de ur`t. Ce s-a fi f[cut

acea traducere?

}n vara anului 1842, profit`nd de vacan\ele Academiei din

Ia=i, venisem ]n Bucure=ti. Unul din concesionarii ocnelor de

259

sare, r[posatul Otetele=anu, care pe atunci ]mi era cam rud[,

ne invit[, pe Alexandrescu =i pe mine, s[-l ]ntov[r[=im la

Baia-de-Aram[. Se propunea companiei s[ cumpere acea

mo=ie pentru esploatarea metalului; ocaziunea era favorabil[;

puteam f[r[ mare cheltuial[ s[ ne satisfacem o dorin\[ veche

ce aveam de a vizita m[n[stirile de peste Olt. }ntr-acea

c[l[torie am mers din m[n[stire ]n m[n[stire =i din schit ]n

schit, de la Cozia p`n[ la Tismana; ne-am cobor`t la Turnu-

Severin =-apoi ne-am ]ntors, urm`nd orb`r=ia mun\ilor, din

st`n[ ]n st`n[, c[l[torind c`nd pe jos, c`nd c[lare, din gura

Bahnei ]n Dun[re p`n[ ]n valea Oltului, la Turnu-Ro=u.

Alexandrescu a descris o parte din acea c[l[torie ]ntr-un

memorial. }n pelerinajul la Cozia a scris Umbra lui Mircea:

...Mircea, ]mi r[spunde dealul, Mircea, Oltul

repeteaz[

Acest sunet, acest nume, valurile ]l primesc,

Unul altuia ]l spune, Dun[rea se-n=tiin\eaz[,

+-ale ei spumate unde c[tre mare ]l pornesc.

Lumea e ]n a=teptare... turnurile cele nalte,

Ca fantome de mari secoli pe eroii lor j[lesc

+-ale valurilor m`ndre genera\ii spumegate

Zidul vechi al m[n[stirii ]n caden\[ ]l izbesc.

(Umbra lui Mircea. La Cozia)

260

La Tismana a scris R[s[ritul lunei.

La Dr[g[=ani, Mormintele =i mai multe alte poezii pline de

cuget[ri m[re\e ca aspira\iunile sufletului s[u =i de tablouri

descriptive vesele =i ]nflorite ca frumoasele locuri ce vizita =i

ca zburd[rile inimii sale.

L[udat[ fie memoria marelui poet, a c[rui pan[ a =tiut s[

]nvieze umbrele glorioase ale eroicului nostru trecut =-a

]mpodobit vechile tradi\iuni legendare ale istoriei na\ionale,

]mbr[c`ndu-le ]n str[lucitele culori ale bogatei sale

imagina\iuni.

La anul 1842, Alexandrescu a fost numit impiegat la

postelnicie, la masa j[lbilor. Serviciul cu care-l ]ns[rcinase

=eful s[u era de a ceti toate peti\iunile adresate domnului, de

a face pentru fiecare c`te un estract =i de a le adresa

autorit[\ilor respective, cu apostila domneasc[. Vod[ Bibescu,

mul\umit de modul cum ]=i ]ndepline=te datoria, a voit s[-l

aib[ l`ng[ d`nsul, ]l lu[ la Breaza, unde petrecea lunile de

var[.

De=i ]n mare favoare la curtea lui vod[ Bibescu, dar nici

intriga nici lingu=irea nu s-a putut apropia vreodat[ de d`nsul.

Vorbea tare, f[r[ a-=i ascunde g`ndurile =i credin\ele.

Odat[, afl`ndu-m[ cu unchiu-meu la C`mpina, m-am dus

s[-l v[z la Breaza. Doamna Bibescu, afl`nd c[ eram ]n odaie

la Alexandrescu, a trimis de m-a poftit la mas[. Pr`nzul a fost

261

vesel; Alexandrescu, bine dispus, a povestit o mul\ime de

istorioare \[r[ne=ti ]n care vestitul Carcalechi, ziaristul cur\ii,

juca rolul principal. Doamna, care-l asculta cu pl[cere =i

r`dea mult la acele povestiri, ]i zice: „S[ vii s[ m[n`nci ]n

toate zilele cu noi“. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tr[ vod[ cu un ton

poruncitor:

„Nume=te-l poet al cur\ii.“

Alexandrescu, f[r[ s[ a=tepte care era s[ fie hot[r`rea

domneasc[, r[spunde: „S[ m[n`nc, foarte bine, merge, dar s[

fiu poet de porunceal[, v[d c[ M[ria-ta n-ai citit o satir[ ce

am f[cut acum vreo c`\iva ani unui poet de curte de atunci,

pe care-l pov[\uiam cu versurile:

Ia-\i n[dragii de atlas

De-\i f[ steagul la Parnas!

Apoi ce fac eu cu acele versuri c`nd voi ]mbr[ca n[dragii

de atlas?“

Mai t`rziu a fost numit director la Departamentul

Credin\ei, pe c`nd mo=iile m[n[stirilor ]nchinate =i

ne]nchinate se arendau cum da Domnul, post important =i

ambi\ionat de to\i acei care c[uta s[ fac[ averi mari. El, care

l-a ocupat at`\ia ani, a ie=it de acolo s[rac precum intrase.

}n anul 1853 se auzea de r[zboi. Alexandrescu, ca =i Nicu

B[lcescu, a avut totdeauna credin\a c[ Rom`nia numai prin

262

arme se putea ridica la rangul ce i se cuvine. Era vorba ca o

armat[ auxiliar[ francez[ s[ vie s[ ocupe valea Dun[rii de

jos, iar flota englez[ s[ cuprind[ Marea Neagr[; se suna =i de

venirea lui Magheru cu proscri=ii rom`ni, =i tinerimea

]ncepuse a bate din pinteni. Atunci Alexandrescu a scris

C`ntecul soldatului:

Pe c`mpul Rom`niei

Trompeta c`nd r[sun[,

La glasul datoriei

O=tirea se adun[...

Tot atunci a salutat pe Halcinski cu un lung adio ]n

versuri.

De ce n-a voit soarta s[ poat[ vedea =i el pe rom`ni

urc`nd cu vijelie printre gloan\e =i mitralie dealul Grivi\ei,

]nfig`nd ]n cre=tet gloriosul lor steag, =i pe viteazul =i fiorosul

Osman-pa=a ]nchin`nd sabia lui unui t`n[r colonel rom`n.

La 1859, dup[ sosirea lui vod[ Cuza ]n scaunul domnesc

al Principatelor Unite, Alexandrescu a ocupat postul de

ministru interimar la Culte. Modestia care-l caracteriza nu i-a

permis s[ primeasc[ a fi numit la acel interim ca titular. Mai

]n urm[, la 1860, a fost trimis la Foc=ani ca membru la

Comisia central[. Acolo a fost lovit de o boal[ nemilostiv[,

care l-a \inut aproape un sfert de secol mort ]ntre cei vii.

263

De copil, Alexandrescu cuno=tea poe\ii greci vechi =i

moderni; la v`rsta de =aptesprezece ani citise pe to\i clasicii

francezi =i =tia pe dinafar[ tot ce era m[re\ =i frumos ]n

literatur[.

Cine era =i de unde venise acel b[iat ]n =coala lui Vaillant

=i unde studiase el p`n-atunci, ]n ce =coal[ =i cu ce dasc[l?

Studiase acolo unde au studiat oamenii de felul lui, oamenii

de geniu: la =coala inimii =i a spiritului, sub direc\iunea

dorin\ei =i a pl[cerii de a =ti =i de a admira. +tiu numai c[ ]n

podul casei la Mitropolie stau aruncate vreo mie de volume,

claie peste gr[mad[, neclasate, necatalogate. Acolo se

]nchidea Alexandrescu de citea. Multe ore pl[cute am

petrecut noi ]mpreun[, ]n mijlocul acelor in-folio, citind c`nd

Vie\ile oamenilor ilustri de Plutarh, c`nd vie\ile sfin\ilor ]n

Cazanie, c`nd pe Tucidid sau Xenofon!

Alexandrescu era n[scut la T`rgovi=te, ]n patria

V[c[re=tilor, a lui Eliad =i a lui C`rlova. Z`na care a prezidat

la na=terea lui l-a ]nzestrat cu ]mbel=ugare cu o mare

memorie =i cu darul armoniei. Poeziile lui se deosebesc prin

mari calit[\i de stil, de cugetare =i de sim\ire, care ]l pun ]ntre

frunta=ii poeziei rom`ne.

Medita\iile au un zbor ]nalt, care le ridic[ al[turi cu acele

ale Iui Lamartine.

264

Satirele lui sunt ]narmate cu ]mpuns[turi de felul lui

Boileau.

Fabulele, cari formeaz[ o parte ]nsemnat[ =i original[ din

scrierile lui Alexandrescu, multe, precum Leb[da =i puii

corbului, P[durea =i toporul, Vulpea liberal[ =i altele, le-ar fi

subsemnat ]nsu=i La Fontaine.

A zice de d`nsul c[ a fost poet, =i poet de un talent

superior, nu este destul. El a fost un suflet mare =i nobil, o

inim[ curat[ =i generoas[, vesel =i glume\; ]i pl[cea societatea

aleas[, =i dac[ c`teodat[ c[uta singur[tatea, era mai mult ca

o alinare la am[r[ciunile vie\ii, de aceea =i scrierile lui dintr-

acele momente respir[ o stare de ]ntristare melancolic[ a

sufletului s[u.

Era de =coala aceea care consider[ darul poeziei ca un

depozit sacru, pe care omul ]nzestrat de sus este dator s[-l

p[streze curat, neatins de patimele =i sl[biciunile omene=ti,

a=a c[ el privea de sus, ]n lini=te senin[ splendoarea

adev[rului =i frumosului care lumineaz[ binele =i love=te

viciul =i nemernicia; ]n m`ndra =i majestoasa sa indigna\iune,

condeiul s[u stigmatiza ]njosirea, cinismul =i lipsa de

probitate, precum o vedem ]n unele din poeziile sale.

Via\a lui a fost o via\[ de lupt[ =i de martir; a luptat pe fa\[

cu curaj, la lumina mare, pentru libertate ]n contra

despotismului, pentru dreptate ]n contra abuzului =i

265

n[p[stuirii, p[str`nd totdeauna c[ldura =i devotamentul

tinere\ii. A luptat f[r[ alt[ ambi\iune dec`t aceea de a fi

folositor \[rii sale. Condeiul s[u original =i plin de spirit =i de

gra\ie nu s-a inspirat dec`t de pulsa\iunile mari =i patriotice

ale sufletului s[u.

Genera\ia veche a admirat cu iubire scrierile lui

Alexandrescu. Le-a avut ca un catehism de virtute =i de

patriotism, =i mul\i poate c[ au p[=it pe calea cea dreapt[ de

team[ s[ nu-=i recunoasc[ abaterile ]n vreo satir[ sau vreo

fabul[ d-ale lui Alexandrescu. Tinerilor rom`ni ai genera\iunii

care se ridic[ le zic: „Fi\i patrio\i =i mode=ti ca Alexandrescu,

=i c`nd voi\i s[ =ti\i cum se glorific[ faptele cele mari, citi\i

odele =i elegiile lui; c`nd voi\i s[ =ti\i cum se r`de de

ambi\io=ii de r`nd =i cum se biciuie=te viciul, citi\i satirele =i

fabulele lui Alexandrescu“. Dotat cu un talent mare, el =i-a

iubit \ara, s-a respectat pe sine =i a l[sat ]n memoria noastr[

operele spiritului =i ale inimii sale.

Ion Ghica

266

XXVII

Londra, 25 octombrie 1886

Scumpe amice, Iat[ c`teva aduceri-aminte din tinere\e, ]n care vei g[si

multe despre via\a unora din oamenii genera\iunii noastre cu

care ]n tinere\e te-ai g[sit ]n contact =i pe aceea=i cale,

oameni ageri, a c[ror via\[, de=i scurt[ ]n ani, dar a fost

bogat[ ]n fapte; c[ci au =tiut a suplini timpul printr-o activitate

=i un devotament f[r[ preget, a=a c[ au putut l[sa nu numai

regrete ]n sufletele acelor cari au avut norocirea de a-i

cunoa=te de aproape =i a le aprecia calit[\ile inimii =i ale

inteligen\ei, dar au l[sat urme ne=terse ]n literatura =i ]n istoria

\[rii noastre.

Armeaz[-\i dar r[bdarea =i a=teapt[-te la o serie lung[ de

epistole.

Nr. 1 NICU B{LCESCU

Odat[, ie=ind de la =coal[, apucasem drumul spre cas[,

lu`nd prin scurta ulicioar[ care ]ncepea ]n poarta Colegiului

„Sf`ntu Sava“, ]ntre curtea Petrescului =i casa cu pridvor a

267

egumenului grec al m[n[stirii, =i se sf`r=ea ]n unghiul

bulevardului =i a stradei Academiei, unde era de o parte, la

dreapta, casa Dobrotineanului, =i la st`nga, casa Spahiului.

Poarta =coalei era la c`\iva pa=i de u=a bisericii, cam ]n locul

unde s-a ridicat statua lui Laz[r. Acolo se a=ezau pe vine ]n

=ir, unul l`ng[ altul, merari, simigii =i bragagii cu tablalele =i

panerele lor.

Un g[ligan de =colar, c`t un bivol de mare, t[b[r`se pe un

b[iat slab =i pirpiriu, ]l tr`ntise la p[m`nt =i-i c[ra la pumni,

c[ut`nd s[-i ia din m`n[ o bucat[ de halvi\[.

Goliatul, c[ruia to\i ]i ziceam Sotea, pentru c[ era de o

putere de care numai v[rul mel Mavru ]i venea de hac, ]=i

petrecea timpul mai mult la poarta =coalei, ]ntre pl[cintari =i

salepcii, dec`t ]n clas[. }ndat[ ce cump[ra cineva un covrig

sau un m[r, el se repezea ca un erete =i i-l smulgea din m`n[;

gra\ie puternicilor s[i pumni, r[sp`ndise o a=a groaz[ printre

b[ie\i, ]nc`t mul\i ]i pl[teau tribut ]n natur[ sau ]n parale, ca

s[ nu-i bat[ sau ca s[-i protege ]n contra altor camarazi.

De ast[ dat[, ]ns[, g[sise ]mpotrivire, b[iatul, de=i tr`ntit la

p[m`nt, dar nu l[sa s[-i scape halvi\a; o ap[ra din m`ini =i

din picioare, cu din\ii =i cu unghiile.

Fie din indigna\iune, fie c[ puteam conta pe camarazii

care veneau ]n urm[, mi-am luat inima ]n din\i =i m-am

aruncat ]n ajutorul celui slab =i asuprit.

268

Cea dint`i grij[ a b[iatului c`nd s-a ridicat de la p[m`nt a

fost s[ caute s[-=i adune dup[ jos foile caietului s[u,

zdren\uite =i risipite ]n lupt[, opera\ie lung[ =i mig[loas[, la

care i-am dat =i eu o m`n[ de ajutor.

A doua zi c`nd m-am dus la =coal[, l-am g[sit ]n u=a

clasei a IV-a de umanioare; cum m-a v[zut, =i-a scos =apca,

ar[t`ndu-mi cu mul\umire caietul, zic`ndu-mi:

„Uite cum l-am dres de bine; noroc, z[u, cu dumneata, c[

mi se pierdea, p[cat, o gr[mad[ de munc[“.

Foile rupte erau lipite =i c`rpite fiecare la locul lor, cu o

minu\ioas[ ]ngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost s[ v[z

pe unele pagine scris cu litere majuscule fraze ca acestea:

„Petru Maior spune...“

„Fotino zice...“

,,Din Constantin C[pitanul...“

„Dup[ logof. Radu Greceanu...“

Aceasta m-a mirat cu at`t mai mult c[ p-atunci nu se

pomenea ]n =coalele noastre de istorie na\ional[. D-abia de

c`teva luni Florian Aaron ]ncepuse un curs elementar de

istorie general[, ]n care vorbea despre asirieni =i egipteni; nu

ajunsese nici la greci, nici la romani.

La ]ntoarcerea mea din Paris, la anul 1841, duc`ndu-m[ s[

v[d pe poetul Alexandrescu la dejurstf[ ]n Gorgani, unde se

afla ]nchis ]ntr-o camer[ ]n fundul cur\ii l`ng[ g`rl[, dup[ ce

269

am stat acolo p`n[ ]nnoptase, c`nd am ie=it, ofi\erul de paz[,

dup[ ce ]nchide u=a bine =i bag[ cheia ]n buzunar, ]mi zice:

„Vei s[ te duc =i la Nicu B[lcescu? Nu ne vede nimeni, c-

au plecat to\i de la cancelarie; numai s[ nu spui cuiva, c[ dau

de belea.“

}n camera ]n care am intrat, un t`n[r c[ruia d-abia ]i mija

musta\a pe buze =edea pe marginea unui p[tucean de

sc`nduri, f[r[ alt a=ternut dec`t o manta sold[\easc[ ghemuit[

c[p[t`i =i o lum`nare de seu ]ntr-un sfe=nic de p[m`nt, care

lumina un Ceaslov, singura carte ce-i fusese permis[. Acel

arestant era b[iatul pe care cu c`\iva ani ]nd[r[t ]l scosesem

din m`inile fiorosului Sotea.

La liberarea lui din ]nchisoare =i din armat[, el a devenit

unul din tinerii cu care m[ vedeam mai des, a devenit un bun

=i pre\ios amic, cu care m-am ]n\eles totdeauna la vorb[ =i la

g`nduri; eram ]mpreun[ ziua =i noaptea.

Fiu mijlociu al serd[resei Zinca Petreasca B[lcescu,

cocoan[ v[duv[ foarte stimat[ =i cunoscut[ ]n toat[ \ara

pentru minunata doftorie cu care t[m[duia de albea\[ la ochi,

Nicu B[lcescu, t`n[r de o complesiune delicat[, o fizionomie

bl`nd[ =i simpatic[, intrat foarte de timpuriu ]n serviciul

militar ca iunker, era arestat =i dat ]n judecata unui consiliu

de r[zboi ca culpabil de ]nalt[ tr[dare.

270

Se dovedise c[ mersese de mai multe ori ]n cas[ la Mitic[

Filipescu, c[ f[cuse cuno=tin\[ cu dasc[lul francez Vaillant =i

c[ era amic cu c[pitanul Deïvos; ceva ]nc[ =i mai mult; se =tia

c[ la cazarm[ aduna pe l`ng[ d`nsul, ]n orele de recrea\ie,

mai mul\i sergen\i =i solda\i, c[rora le povestea despre vitejiile

rom`nilor ]n luptele cu turcii, cu t[tarii, cu ungurii =i cu lehii,

de pe vremile lui Mircea, lui Mihai =i lui +tefan; ba chiar ]i

]nv[\a s[ scrie =i s[ citeasc[.

Nicu B[lcescu avea o mare dorin\[ d-a ]nv[\a; dotat cu

]nlesnire =i aplica\iune la studii, inteligent, ardent =i entuziast,

predilec\iunea lui era mai cu deosebire pentru studiile istorice

=i mai ales pentru partea militar[ a istoriei. Din copil[rie citise

cu aten\iune Vie\ile oamenilor lui Plutarh, Anabasul lui

Xenofon, R[zboiul peloponezian al lui Tucidid; citise =i

recitise pe Tacit, Comentariile lui Cezar, Campaniile lui

Napoleon =i ale lui Frederic cel Mare =i studia cu dinadinsul

pe Gibbon =i scrierile generalului Jomigny asupra strategiei.

Avea credin\a c[ Rom`nia nu se va putea ridica dec`t prin

arme =i c[ rom`nii trebuia cu orice pre\ s[ se arate pe un

c`mp de b[taie, s[ dea dovezi de vitejie, s[ se afirme ca

na\iune; idee pe care o vedem domin`nd d-a lungul ]n toate

scrierile sale.

La etate de dou[zeci de ani, citise tot ce putuse g[si, pe

ici, pe colea, despre istoria noastr[ na\ional[; petrecea zile

271

]ntregi cufundat ]n studiul documentelor adunate de

repauzatul c[pitan Cornescu Olteniceanu, colec\iune

pre\ioas[, care mai t`rziu a trecut ]n posesiunea p[rintelui

episcop de Buz[u, Dionisie.

Nicu B[lcescu era de o modestie rar[; anevoie ]l f[ceai s[-

\i citeasc[ c`te ceva din cele ce scria.

}ntr-o sear[ ne aflam mai mul\i amici aduna\i la maiorul

Voinescu II; acolo, dup[ ce ne-am luptat =i tr`ntit, dup[ cum

ne era obiceiul (c[ci B[lcescu, de=i cel mai slab dintre noi

to\i, dar c[uta tr`nteala cu lum`narea), c`nd ne-am potolit, l-

am dus d-a sila de ne-a citit opera sa: Puterea armat[ la

rom`ni. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui

Kog[lniceanu la Ia=i, unde s-a tip[rit ]n Foaia =tiin\ific[ =i

literar[ ce publicam ]mpreun[ cu Alecsandri, Negruzzi =i

Kog[lniceanu, revist[ hebdomadar[ f[r[ nume, c[ci marele

cenzor al Moldovei, Procopie Florescu, g[sise c[ titlul

Prop[=irea, cu care o botezasem, era un cuv`nt revolu\ionar

=i ]l =tersese din capul foaiei.

Acea scriere a lui B[lcescu a fost foarte apreciat[ de

cititorii dup-atunci =i a avut chiar onorurile unei edi\iuni

separate, tip[rit[ tot ]n tipografia lui Kog[lniceanu.

Mai t`rziu, pe la anii 1844, 1845 =i 1846, el a publicat

mai multe lucr[ri istorice ]n revista ]ntitulat[ Magazinul

istoric, ce redacta ]n colaborare cu eruditul profesor Treboniu

272

Laurianu. }ntr-acea colec\iune se g[se=te scrierea asupra

familiei Cantacuzine=tilor, dup[ documente ce-i ]ncredin\ase

generalul Rudolf Cantacuzino din Rusia.

Nicu B[lcescu scria lesne, stilul s[u era limpede, str`ns,

nervos =i elegant, precum ]l vedem ]n Istoria lui Mihai

Viteazul =i ]n Istoria muncitorilor plugari din Rom`nia;

adeseori ]nflorit =i poetic, precum ]l g[sim ]n traducerea

f[cut[ de el a C`nt[rii Rom`niei.

Domnul Vasile Alecsandri atribuie unui alt t`n[r plin de

talent conceperea =i compunerea ]n limba francez[ a acelui

cap d-oper[, Alecu Russu, r[pit =i el, ca =i B[lcescu, de

timpuriu familiei =i patriei sale.

Iat[ ce =tiu eu despre aceast[ scriere epic[, din care, ]nc[

pe la anul 1847, B[lcescu ]mi citise mai multe fragmente =i pe

care, mai t`rziu, ne-a citit-o ]ntreag[, ]n cabinetul generalului

Mavru, unde se afla =i Laurianu =i Bolliac, sus\in`nd c[ g[sise

acel manuscript la un c[lug[r. Iat[ cu ce ocaziune ne-a f[cut

el acea citire:

Generalul Mavru, filolog =i numismat de frunte, era de mai

mul\i ani ]n rela\iune cu Laurianu =i cu Bolliac, cu unul

pentru studiul de medalii antice =i schimburi de dublete, cu

celalalt pentru citirea =i transcrip\iunea de inscrip\iuni

lapidare. Mavru poseda o colec\iune de anticit[\i importante,

adunate cele mai multe dup[ malurile st`ng =i drept al

273

Dun[rii, colec\iune pe care, ]nc[ ]n via\[ fiind, a f[cut-o

dona\iune muzeului nostru na\ional.

Pentru studiul arheologic, generalul Mavru avea

consacrat[ o zi pe s[pt[m`n[, mar\ea, dac[ nu m[ ]n=el, zi ]n

care se ]nchidea ]n cabinetul s[u cu Laurian =i cu Bolliac =i

nu primea pe nimeni. Acei doi colaboratori r[m`neau la

mas[; se pr`nzea p-atunci pe la 3 ore dup[ amiazi, =i lucrau

=i dup[ pr`nz p`n[ seara.

Cu ocazia c[s[toriei mele, generalul Mavru a f[cut

cunostin\[ cu Nicu B[lcescu, care de la 1847 a ]nceput a lua

=i el parte la acele =edin\e de studii istorice.

}ntr-una dintr-acele mar\i, la care asistam =i eu c`te-odat[,

f[c`nd eu elogiul manuscriptului aflat de B[lcescu la c[lug[r,

dup[ o mare st[ruin\[ a noastr[ a tuturor, B[lcescu a trebuit

s[ se duc[ acas[, s[-=i aduc[ caietul s[ ni-l citeasc[. Era scris

de m`na lui, cu multe =ters[turi =i ]ndrept[ri. Cetirea a fost

ascultat[ cu admira\iune, iar dup[ ce am terminat cu laudele

=i cu critica, generalul Mavru se uit[ la B[lcescu r`z`nd =i,

b[t`ndu-l pe um[r, ]i zice:

„Mon cher! Si non ÿ vero, ÿ ben trovato; c’est une ceuvre du plus

haut mérite et fait beaucoup d’honneur a l’auteur ici présent.“

Mavru a urmat cu sistemul de studii arheologice p`n[ ]n

ultimele zile ale vie\ii sale; numai c[ colaboratorii nu mai

274

erau aceia=i. }n anii din urm[ lucra cu Dumitru Berendei, cu

Dumitru Sturdza, cu Mi=u Su\u =i Alexandru Odobescu.

Noi to\i c`\i am auzit atunci citirea C`nt[rii Rom`niei, de=i

admiteam c[ B[lcescu poate c[ g[sise la vreun c[lug[r ceva

scris ]n felul biblic, dar credeam c[ scrierea, a=a cum ne-o

citise, fusese prelucrat[ de pana =i de imagina\iunea sa.

El, ]n anul 1845 sau 1846, a f[cut o c[l[torie de cercet[ri

istorice pe marginea Dun[rii, de la Celei p`n[ la Turnu-

Severin, =i a vizitat m[n[stirile de peste Olt ]n tov[r[=ie cu

Laurianu =i cu Bolliac, c[l[torie ]n care s-au descoperit mai

multe inscrip\iuni care au fost transcrise, completate =i

publicate de Laurianu ]n Magazinul istoric, lucrare pe care

Bolliac voise s[ =i-o aproprieze =i pentru care au fost mai

multe contesta\ii ]ntre Bolliac =i Laurianu. }ntr-acea c[l[torie

pretindea B[lcescu c[ ar fi g[sit la un c[lug[r manuscriptul

C`nt[rii Rom`niei; dar limba ]n care era scris acel poem =i

aspira\iunile autorului poart[ ]ntr-]nsul dovada net[g[duit[ c[

trebuie s[ fi fost scris cam printre anii 1838 =i 1846. Tot cam

pe la 1346, Nicu B[lcescu a mai f[cut =i o alt[ c[l[torie, ]n

Moldova, cu Cost[chi\[ N. Filipescu, unde s-a g[sit ]n str`ns[

leg[tur[ cu Alecu Russu, =i nu este de mirat c[ ace=ti doi

tineri s[-=i fi esersat ]n comun pana =i imagina\iunea lor, unul

]n limba rom`n[, celalalt ]n limba francez[.

275

Oricum o fi =i oricine o fi fost autorul, c[lug[r sau mirean,

din veacuri trecute sau din timpul nostru, u=oar[ s[-i fie

\[r`na, c[ci cu frumoas[ =i m`ndr[ floare a ]nzestrat literatura

rom`n[!

}n tinere\ea mea, eu obicinuiam a m[ culca t`rziu, de

multe ori dup[ ce se f[cea ziu[; adesea ]mi f[ceam somnul pe

scaun, rezemat de mas[, f[r[ a m[ atinge cu s[pt[m`nile de

pat. C`nd eram student la Paris, vara, dup[ ce-mi preg[team

lec\iile pentru a doua zi, apoi pe la miezul nop\ii porneam pe

jos d-acas[ de l`ng[ poarta Luxemburgului, de despre +coala

de mine, =i m[ duceam p`n[ la Tortoni, pe Boulevard des

Italiens, unde luam o ]nghe\at[ =i m[ ]ntorceam pe c`nd se

]ng`na ziua cu noaptea.

}ntr-o vreme g[sisem un tovar[= cu care m[ potriveam la

felul acesta de trai, pe Grigorie Romalo, t`n[r de spirit =i de

inim[, devenit victima devotamentului s[u pentru \ar[.

Grigorie Romalo, esilat la Brusa la 1848, a murit la

Constantinopol, la Pera, ]n prim[vara anului 1849, ]n spitalul

surorilor de caritate lazariste, ]n urma hemoptiziei ce i se

pricinuise de loviturile de paturi de pu=c[ ]n piept la afacerea

din Ia=i de la martie 1848. L-am dus de l-am ]nmorm`ntat la

cimitirul de la Balucli. Alecsandri a scris atuncea o poezie

asupra mor\ii lui.

276

Cu Grigorie Romalo, c`nd eram la Paris, duceam uneori

pe lun[ plimb[rile noastre nocturne p`n[ la Neuilly =i la

Boulogne l`ng[ Saint-Cloud.

}n Bucure=ti, obicinuisem =i pe Nicu B[lcescu la acest fel

de via\[, a=a c[, dup[ ce petreceam serile cu mai mul\i amici,

apoi, pe la orele unsprezece sau dou[sprezece, noi doi,

B[lcescu =i eu, porneam pe jos d-acas[ de la mine, de peste

drum de hanu lui Filaret (ast[zi Pia\a Teatrului) =i ne duceam

dincolo de Malmaison, la gr[din[ la C`mpineanu (fosta

gr[dina lui Scufa), unde g[seam companie bun[ =i petreceam

ore pl[cute p`n[ pe la patru =i pe la cinci dup[ miezul nop\ii;

ne ]ntorceam acas[ ]n ziua mare. Pe drum aveam mai

totdeauna c`te o sfad[, dou[ cu c`inii mahalalelor. Erau mai

ales dou[ sta\iuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu

g`rlei de l`ng[ gr[dina lui Mimi, =i alta pe maidanul de

dinaintea bisericii Popa Tatu, unde stau ni=te dul[i c`t vi\eii

de mari, culca\i covrig, risipi\i pe drum d-a curmezi=ul, =i

cum ne sim\eau, se sculau cu to\ii ]ntr-o l[tr[tur[ =i s[reau la

noi.

}ntr-o noapte pin culesul viilor, pe la 1843, pe c`nd

lumina lunii ]ncepea a se contopi ]n razele dimine\ii =i

ajunseser[m ]n dreptul caselor lui Simeon Marcovici, dup[ un

mic sfat ]ntre noi doi, ]n r[sp`ntii, ]n loc s-o lu[m la deal, pe

la Otetele=eanu, s[ ie=im la mine acas[, ne-am hot[r`t s[

277

urc[m pe strada Brezoianu, s[ ie=im la Mihai-Vod[, =i d-acolo

s-o apuc[m spre Filaret, s[ ne ducem s[ dejun[m cu c`te o

pereche de c`rna\i trandafiri =i un pahar de must. Ne

apropiaser[m de biserica Sfin\ii Apostoli, c`nd ]nt`lnim ]n

cale pe c[pitanul Tell, merg`nd spre cazarma lui de la Mihai-

Vod[; =i ne lu[m c`te=itrei pe drum ]nainte, pe subt

Mitropolie, la viile din deal. Cu c`t ne suiam pe coast[, cu

at`t vorbirea noastr[ devenea mai aprins[. Subiectul

discu\iunii era acel de toate zilele =i de toate serile. Ne

imputam unul altuia lipsa de patriotism =i de energie; ne

f[ceam r[spunz[tori de starea nenorocit[ =i umilit[ a \[rii, a=a

c[ la ]ntoarcerea noastr[ ]n vale, la f`nt`n[, juraser[m s[ ne

consacr[m patriei cu trupul =i cu sufletul, ne legaser[m fra\i

de cruce =i ca fiecare dintre noi trei s[ se supuie, cu pericolul

vie\ii =i al averii, la hot[r`rile celoralal\i doi; chiar ]n ziua

aceea ne-am adunat de am alc[tuit statutele =i regulamentele

„Fr[\iei“.

Ini\ia\ii erau forma\i ]n grupuri de c`te zece, fiecare frate

cunosc`nd numai pe =eful s[u imediat, diacon, preot sau

arhiereu, acel care-l catichisese, ]l ini\iase, de la care =i prin

care primea ordine =i instruc\iuni =i c[ruia datora ascultare =i

supunere cu pericolul vie\ii =i al averii, p[str`nd secretul cel

mai absolut. Deviza era: Dreptate, Fr[\ie.

278

Statutele, scrise ]n cifre cu cheie, erau p[strate la mine ]n

bibliotec[, ]n scoar\ele Algebrei lui Bourdon. La mai 1848,

c`nd m-am decis s[ m[ duc la Constantinopol, am dat acel

volum ]n p[strarea B[lcescului, dar el peste dou[ zile mi l-a

adus ]napoi, zic`nd c[ se temea de vreo perchezi\iune sau d-

o arestare =i c[-l credea mai ]n siguran\[ la mine. La plecarea

mea din Bucure=ti am pus acea carte ]mpreun[ cu alte c[r\i =i

cu notele =i caietele mele din scoal[ ]ntr-o lad[ pe care am

l[sat-o ]n beciu de sub scar[, ]n casa generalului Mavru de la

Jicni\[, unde locuiam, ast[zi lega\iunea Italiei, cas[ care a ars

la 1856, c`nd devenise spital militar ]n timpul ocupa\iunii

austriace. Acolo, ]mpreun[ cu casa, s-au mistuit ]n cenu=[

c[r\ile, h`rtiile, tablourile, mobilele =i cu toate obiectele ce

posedam.

Situa\iunea politic[ de pe atunci se rezum[ cam astfel:

Pe la mijlocul anului 1834, sp[tarul Alexandru Dimitrie

Ghica, fratele fostului domn Grigorie Dimitrie Ghica, fusese

ridicat la scaunul domniei dup[ recomanda\ia amicului s[u,

generalul rus comite Pavel Kisselef, care a guvernat

Principatele de la anul 1829 p`n[ la 1834 cu titlul de

prezident cu deplin[ putere al divanurilor.

Alexandru Ghica, om plin de probitate, stimat =i iubit de

toat[ tinerimea pentru caracterul s[u leal =i pl[cut, era

pizmuit, ca to\i domnii indigeni, de mul\i din boierii cei mari.

279

El, la anul 1838, comisese o mare gre=eal[ politic[: nu

ap[rase cu t[rie drepturile \[rii atunci c`nd ]mp[ratul Nicolae

al Rusiei ceruse s[ se intercaleze ]n Regulamentul organic o

clauz[ prin care orice lege votat[ de Ob=teasca Adunare =i

sanc\ionat[ de domn s[ nu poat[ fi pus[ ]n lucrare p`n[ mai

]nt`i ar dob`ndi aprobarea cur\ilor suverane =i protectoare

(Turciei =i Rusiei), ceea ce echivala cu suprimarea autonomiei

\arii. De=i se =tia c[ pe sub m`n[ Alexandru Ghica f[cuse s[

caz[ acea propunere ]n Camer[, dar avusese sl[biciunea sau

nedib[cia d-a o sus\ine, cel pu\in ]n aparen\[, =i astfel ]=i

pierduse popularitatea =i ]ncrederea de care se bucura p`n[

atunci. Pe de alt[ parte, ]=i alienase simpatiile Rusiei prin

m[surile luate ]n contra espedi\iunilor bulgarilor c`nd au

]ncercat s[ treac[ Dun[rea ca s[ r[scoale Bulgaria ]n contra

Turciei. Arestarea =efilor =i organizatorilor acelei espedi\iuni,

De=u =i Costache Su\u, a decis la Petersburg c[derea lui

Alexandru Ghica din domnie, =i nu r[m`nea dec`t a se crea

un incident care s[ dea prilej Rusiei d-a cere mazilia lui de la

Poart[.

Boierii inimici domnitorului s-au folosit de aceste

]mprejur[ri ca s[-l r[stoarne printr-o dolean\[ a Ob=te=tei

Adun[ri.

Unul din boierii de pe atunci, Gheorghe Bibescu, ginerele

b[tr`nului Alecu Mavrocordat de la Ia=i, a publicat la Paris la

280

anul 1840 ]n limba francez[ o bro=ur[ intitulat[ Le général

Kissilef et son administration, o biografie al c[rei scop era d-a

cufunda pe Ghica, exalt`nd =tiin\a =i virtu\ile generalului rus,

scriere pe care a ilustrat-o propun`nd ]mp[m`ntenirea lui. Cu

aceast[ scriere, acel Gheorghe Bibescu a devenit favoritul

consulatului rusesc destinat a ]nlocui pe Alexandru Ghica

]ndat[ ce se va ]ndupleca Poarta s[ dea firmanul de mazilie.

A doua zi dup[ alegerea noului domn, consulul general

Da=kof zicea c[ ]ntr-acea noapte doamna Da=kof n[scuse o

fat[, =i el, Da=kof, un b[iat, ]n\eleg`nd pe vod[ Bibescu; =i

avea dreptate, c[ci pentru a scoate din urna electoral[ pe

candidatul s[u de predilec\ie fusese silit s[ n[scoceasc[ fel de

fel de proced[ri, c[ci lui Bibescu, de=i ]i lipseau dou[ din

]nsu=irile prescrise de Regulamentul organic, etatea de

patruzeci de ani =i cualitatea de boier de trei genera\ii, adic[

boier, fiu de boier =i fiu de fiu de boier; dar printr-un ocus

pocus a ie=it ca prin minune din urna electoral[.

Vod[ Bibescu, ridicat astfel la scaunul domniei contra

voin\ei na\iunii =i chiar ]n contra boierilor partidului s[u, s-a

crezut dator s[ ]=i arate recuno=tin\a sa c[tre acei care-l

ajutaser[ =i a ]ncercat s[ se concedeze esploatarea tuturor

mineralelor din principatul Valahiei ca monopol unui

industria= rus, vestitului Trandaffirof, =i, printr-o ]ncheiere a

sfatului administrativ, interpret`nd legea regulamentar[ ]ntr-

281

un mod me=te=ugit, acorda acelui Trandaffirof dreptul =i

monopolul de a esploata toate mineralele din \ar[.

Ca s[ fie bine ]n\eles, voi aminti c[ Regulamentul organic

regula dreptul de esploatare a minelor ]n modul urm[tor:

1. Orice proprietar avea dreptul de a esploata minele dup[

proprietatea sa, d`nd statului 10% din productul curat.

2. Descoperindu-se o min[ pe o mo=ie particular[ =i

guvernul voind ca acea min[ s[ fie esploatat[, avea dreptul s[

previe pe proprietar =i s[-i cear[ a o esploata, iar ]n caz c`nd,

dup[ 18 luni dup[ soma\iune, proprietarul nu ar punea-o ]n

esploatare, guvernul era ]n drept a o esploata pe seama

statului, d`nd proprietarului 10% din productul curat.

Sfatul administrativ, trec`nd peste drepturile de proprietate

a mo=iilor statului =i ale clerului, acordase lui Trandaffirof

dreptul de a se substitui proprietarilor; =i s-a v[zut deodat[

circul`nd dou[ bro=uri con\in`nd dreptul acordat lui

Trandaffirof, prevenind pe proprietari a avea s[ se conforme

cu ]ncheierea f[cut[ ]ntru aceasta de Sfatul administrativ.

Apari\iunea acelor bro=uri =i planurile lui Trandaffirof d-a

aduce 5.000 de lucr[tori ru=i a ]nsp[im`ntat \ara, ]nc`t un

strig[t s-a ridicat dintr-o margine la alta, =i Ob=teasca Adunare

a trebuit s[ fac[ un raport la domn, blam`nd ]ncheierile

Sfatului administrativ, cer`nd anularea – un adev[rat blam dat

ministerului; acel act merit[ a fi raportat aci:

282

„Prea]n[l\ate doamne,

Ob=teasca Adunare a v[zut cuprinderea ofisului ]n[l\imei-

voastre, cu nr. 154, ce a\i binevoit s[-i adresa\i la raportul cu

nr. 166, =i s-a p[truns de mult[ m`hnire pentru b[g[rile de

seam[ ce-i face\i, c[ ar fi ie=it din hotarele atribu\iilor sale =i

c[ ar fi c[lcat regulele bunei-cuviin\e =i a c[zutului c[tre

]nalta obl[duire respect, cer`nd prin al s[u raport desfiin\area

jurnalului ]ncheiat de Sfatul administrativ extraordinar ]n

privin\a esploata\iei minelor =i ]nt[rit prin ofisul ]n[l\imei-

voastre; mai ad[og`ndu-se =i c[ nu s-a p[truns de

cuprinderea pomenitului jurnal, ce este ]ntemeiat chiar pe

dispozi\iile articolelor acelora cu care s-a slujit la ]ntru-

expunerea din raportul s[u atins de prezisa pricin[; la acestea

lu`nd Adunarea voie de la ]n[l\imea-voastr[, v[ spune cu

respect c[, av`nd supt vedere ]n toat[ vremea par. de la art.

54, art. 56 =i par. de la art. 57 a Regulamentului organic, ce

pe l`ng[ altele o ]ndatoreaz[ ca s[ judece folosul tuturor

m[surilor ce s-ar lua ]n pricini ori deob=te sau ]nt`mpl[toare,

socote=te c[ n-a p[=it peste ale sale atribu\ii, dac[ privind

pricina minelor, unul din ob=te=tile folosuri ale \[rei, a

chibzuit potrivit cu ]ndatoririle la care a supus-o pravila

organic[, s[ roage pe ]n[l\imea-voastr[, ]n urma deslu=irilor

ce luase despre cuprinderea jurnalului, ca s[ porunci\i a se

desputernici pre c`t el nu se va fi afl`nd co- gl[suitor cu

283

legiuirile ]n fiin\[, precum =i a se desfiin\a tip[ritele =i

ob=titele examplare =i a se popri de a nu mai \ircula pentru

dep[rtarea lor de la temeiurile pr[vilei, pe care nu le-ar fi

socotit c[ ar putea ]nsemna ceva=i dac[ nu le-ar fi recunoscut

]mbr[cate cu caracter oficial. Acestea au fost, prea]n[l\ate

doamne, cuvintele pentru care Adunarea a ]ntins plecata sa

rug[ciune doveditoare a singurii dorin\i ca s[ vaz[ prescrise

chibzuirile ating[toare de esploata\ia minelor ]nl[untrul

cercului articolilor 178 =i 179 a Regulamentului organic;

av`nd subt vedere, osebit de alte considera\ii ce privea la

m[surile cerute spre asigurarea venitului statului, =i darea

sorocului de doisprezece ani, punct de c[petenie =i vrednic a

se lua ]n b[gare de seam[, nefiind nicicum cuprins ]n

pomenitele articole; care soroc, pentru ca s[ se dea de s-ar fi

judecat folositor, trebuia ca o ad[ogire la pravil[ s[ se a=eze

dup[ formele legiuite prin art. 55 al Regulamentului spre a nu

se ]mpiedica altmintrelea nici sloboda dispozi\ie a fiec[ruia

proprietar ]ntru cele de bun[voie tocmeli.

Nu n[d[jduia ]ns[ Adunarea a priimi de la ]n[l\imea-

voastr[ r[spunsul, prin care nu numai sentimentele sale s[

cunosc altele dec`t cele adev[rate =i respectuoase c[tre ]nalta

obl[duire, ci =i ]ndatoririle puse asupra ei prin articolile 54,

56 =i 57 se las[ neluate ]n b[gare de seam[. Adunarea dar se

284

m[rgine=te =i acum ]ntru a repeta plecata sa rug[ciune,

cer`nd cu supunere cele cuprinse ]n raportul s[u cu nr. 166.

Iar c`t pentru ceea ce prive=te la viitorul ei, dup[ cum bine

a\i voit ]n[l\imea-voastr[ s[ ad[oga\i ]n sf`r=it, ea mai ]nt`i

socote=te de net[g[duit a v[ ]ncredin\a c[ nu uit[, nici va uita

vreodat[ datoriile sale c[tre ]nalta obl[duire, av`nd dup[

aceasta deplin[ mul\umire a se m`ng`ia de n[dejde, c[ fiin\a

=i locul ce ]nf[\i=eaz[ stau supt suzeranitatea =i ocrotirea

am`ndorora f[c[toarelor de bine prea ]nalte puteri.

Acest raport s-au primit de Ob=teasca Adunare dup[ cele

mai multe glasuri potrivit cu par. g de la art. 48 din

Regulament. Pre=edintele Ob=te=tei Adun[ri:

(Semnat) Neofit mitropolitu Ungro-Vlahiei. (Semna\i) Alexandru Ghica, Const. G. Filipescu, Scarlat

Gr. Ghica, Const. Gr. Ghica, Gr. Cantacuzino, I. Sl[tineanu,

C. Filipescu, N. A. Nicolescu, C. N. Br[iloiu, A. Cocor[scu, I.

B[l[ceanu, C. Costescu, I. V[c[rescu, M. Filipescu, A.

Racovi\[, C. Gr. Su\u (=i un indescifrabil). Nr. 205, 1844, februarie 29.“

}n dezbaterile asupra cestiunei Trandaffirof s-a relevat

pentru ]nt`ia=i dat[ talentul de orator politic al r[posatului

Barbu Catargiu, care, ca director al Departamentului Drept[\ii

=i deputat, a sus\inut cu mult[ c[ldur[ cauza concesionarului;

285

dar elocin\a sa a trebuit s[ se aplece dinaintea cuvintelor

patriotice ale lui Costache Niculae Filipescu, a lui Niculae

Niculescu =i a celorlal\i deputa\i.

Aceast[ victorie a Parlamentului din Bucure=ti din anul

1843 a fost urmat[ de satira plin[ de spirit a poetului Eliad,

intitulat[ M[ce=ul.

Cestiunea Trandaffirof era la ordinea zilei =i f[cea obiectul

tuturor vorbirilor, =i a noastre c`nd suiam dealul Filaretului.

Nicu B[lcescu, unul din cei trei =efi ai societ[\ii „Fr[\ia“, a

fost apostolul =i ini\iatorul cel mai ager =i mai zelos. Maiorul

Ioan Voinescu II, Bolliac, Bolintineanu, Deïvos, Golescu

(Alecu Negru), Marin Serghiescu Na\ionalu, Filipescu =i mul\i

civili =i militari f[ceau parte dintr-acea asocia\iune. Nu =tiu

dac[ dintre ofi\eri mai este ast[zi ]n via\[ altul dec`t c[pitanul

Christofi.

Mai tot ]ntr-acela=i timp s-a format ]n Bucure=ti Societatea

literar[, al c[rei scop nu avea nimic ascuns, ci era pur =i

simplu dezvoltarea =i ]ncurajarea literaturii na\ionale.

Pre=edintele ei a fost tot timpul poetul Iancu V[c[rescu,

av`nd de secretari pe maiorul Voinescu II =i pe Nicu

B[lcescu. Mai mul\i rom`ni din Moldova, Vasilie Alecsandri,

Kog[lniceanu, Negruzzi =i al\ii f[ceau parte =i, c`nd unul

dintr-ace=ti b[rba\i veneau la Bucure=ti, era pentru noi to\i o

adev[rat[ s[rb[toare. Ne adunam o dat[ pe s[pt[m`n[, lunea

286

seara, ]mi pare, de cele mai multe ori la V[c[rescu, ]n strada

Poetului, sub Mitropolie, sau la advocatul +tefan Ferechidi, ]n

strada Dionisie. Nicu B[lcescu, prin activitatea sa, a f[cut

multe servicii Societ[\ii literare. Din contribu\iunile

membrilor ei s-au publicat multe opere literare, precum

scrierile lui Iancu V[c[rescu, C[l[toria lui Guliver, ilustrat[ de

Granville, tradus[ de I. Negulici, =i multe alte c[r\i.

Pe la 1846, B[lcescu, procur`ndu-=i mijloace b[ne=ti din

familie, a pornit ]n str[in[tate, unde a petrecut aproape doi

ani, citind =i not`nd tot ce a putut g[si ]n biblioteci =i ]n

arhive despre via\a =i vitejiile lui Mihai-vod[, eroul c[ruia

pl[nuise s[-i scrie istoria. }ntr-acea c[l[torie a g[sit ]n

colec\iunea de portrete din Biblioteca Na\ional[ din Paris

portretul eroului rom`n, scos =i s[pat de vestitul pictor Sadler,

contimporanul lui Mihai, care l-a cunoscut la Praga; tot ]ntr-

acea colec\iune a g[sit =i portretele domnitorilor Gheorghe =i

Grigorie Ghica.

La 1846, pe c`nd m[ g[seam =i eu la Paris, s-a mai

]nfiin\at =i o alt[ societate: Societatea studen\ilor rom`ni, cu

scop d-a ajuta =i a ]ncuraja la studii pe tinerii f[r[ mijloace

b[ne=ti. Erau membri acelei societ[\i mai to\i rom`nii afl[tori

atunci ]n Paris: C. A. Rosetti, Kog[lniceanu, Nicu B[lcescu,

fra\ii Br[tieni (Dumitru =i lancu), Iancu B[l[ceanu, Al.

Catargiu =i frate-so Calimac, Grigorie Romalo, Scarlat V`rnav

287

(mai ]n urm[ devenit Popa V`rnav), Nicu Ruset, B[l[nescu,

Ion Ghica =i mai mul\i al\i. Societatea aceasta era pus[ sub

patronajul poetului Alfons de Lamartine =i avea un comitet

compus de Ion Ghica, pre=edinte, C. A. Rosetti, secretar, =i

Scarlat V`rnav, casier.

Pe la finele anului 1846, un v`nt de libertate sufla peste

toat[ Europa. }n Berlin se vorbea de constitu\ie, la Viena de

libertate =i la Pesta de sanc\iunea pragmatic[. Genova

devenise focarul de unde se r[sp`ndea ideea de unitate ]n

toat[ Peninsula Apenin[. Toscana, Siciliile, Lombardia,

Vene\ia =i toate micile state de o parte =i de alta ale

Apeninilor aveau speran\ele \intite asupra cavalerescului rege

Carol-Albert =i contau pe concursul armatei piemonteze;

strig[tul de libertate =i de na\ionalitate se ridic[ din toate

unghiurile lumii civilizate. Deodat[ cu apari\iunea scrierilor

lui Gioberti, Filip al Fran\ei trimisese la Roma, ca ambasador

al s[u, pe refugiatul napolitan, pe ]nv[\atul Rossi, naturalist

francez =i devenit pair de France. Cardinalul Mastai Ferreti,

episcopul de Imola, urmase b[tr`nului Grigorie XVI pe tronul

pontifical; =i biserica catolic[, de sus, dup[ Sf`ntul Scaun,

propov[duia toleran\a; ]ntr-aceea=i vreme, ]n Fran\a,

agita\iunea cre=te, ideile democratice =i chiar republicane

c`=tigau din zi ]n zi aderen\i =i partizani; la cursurile lui

Michelet, lui Quinet =i Mickiewicz se ]mbulzeau studen\ii cu

288

miile, unul peste altul; fiecare lec\ie se termina cu un tunet de

aplauze =i cu strig[tul de: „Vive La République“. Oameni

politici din cei mai ispiti\i =i oratori elocin\i ai Camerei luau

parte la banchetele na\ionale =i cereau ]mpreun[ cu radicalii

=i cu republicanii reforma legii electorale.

Rom`nii, de o parte =i de alta ale Carpa\ilor, nu puteau ei

s[ r[m`ie simpli spectatori la cele ce se petreceau ]n Ungaria,

]n Austria =i ]n tot Occidentul; c[utau s[ se afirme =i ei prin

adunarea de la Blaj, prin revendicarea drepturilor autonomice

ale Transilvaniei. }n Ia=i =i ]n Bucure=ti, actele lui Sturdza =i

lui Bibescu ]ncepuser[ a fi aspru judecate f[r[ sfial[. Chiar ]n

adun[rile Societ[\ii literare, la care luau parte mai mul\i

oameni d-ai guvernului =i rude de ale palatului, se alunecau

discu\iuni politice, se critica =i se condamna ]ndoitul divor\ al

perechii care era pe tronul Valahiei, se blama v`nzarea averii

lui Hagi-Moscu ]n detrimentul creditorilor =i ]n folosul familiei

falitului, precum =i trecerea mai tuturora din mo=iile acelei

case ]n posesiunea domnitorului; de pretutindeni se ridica un

glas ]n contra venalit[\ii ce domnea ]n justi\ie =i ]n

administra\ie, c[ci ajunsese a fi f[r[ team[ =i f[r[ ru=ine.

Cuv`ntul care se auzea mai des ]n Ia=i =i ]n Bucure=ti era c[:

„Pe=tele de la cap se-mpute“.

}ndat[ dup[ revolu\iunea francez[ de la fevruarie 1848,

cei mai mul\i din tinerii rom`ni care se aflau la Paris s-au

289

]ntors ]n \ar[, ca mi=ca\i printr-o g`ndire electric[; spiritul de

na\ionalitate =i de libertate se de=teptase ]n toate straturile

societ[\ii noastre.

Libr[ria lui C. A. Rosetti =i Winterhalder, de peste drum de

Otetele=anu, devenise un punct de ]nt`lnire al tinerimii, de

unde se ]mpr[=tiau ]n ora= =i ]n toat[ \ara =tirile politice ce

soseau din Europa; =i nu era zi de la Dumnezeu f[r[ d-a

]nregistra evenimente de acelea care emo\ionau =i

]mb[rb[\eau; mai ales nout[\ile venite din Fran\a, unde

oamenii chiar cei mai devota\i monarhiei din iulie 1830, ca

Thiers, Odilon Barrot, de Lamartine, sf[tuiau din r[sputeri pe

rege =i pe ministrul s[u Guizot s[ cedeze curentului popular

=i s[ consim\[ la o ]ntindere mai larg[ a dreptului de a vota.

Spiritele ajunseser[ at`t de iritate, c[ un pistol tras pe

Bulevardul Capucinilor, ]n dreptul Ministerului Afacerilor

Streine, nu se =tie de ce, nici de cine, nemerind ]ntr-un om

din mul\ime, r[nitul purtat de popor cu strig[te pe strade

devine semnalul unei lupte s`ngeroase, care r[stoarn[ tronul

=i proclam[ republica. Atunci revolu\ia alearg[ din capital[ ]n

capital[, din popor ]n popor.

}n Bucure=ti, de=i fierberea era mare, dar era a=a de

ascuns[, ]nc`t vod[ Bibescu, r[spunz`nd felicit[rilor ce-i

aduceau boierii ]n ziua de Pa=te, le zicea cu m`ndrie c[ toat[

Europa era turburat[ =i ]n foc, numai |ara Rom`neasc[, gra\ie

290

]n\elepciunii guvernului s[u, se bucura de cea mai mare

lini=te =i securitate. Nu =tia c[ chiar ]n ziua aceea

revolu\iunea era gata s[ izbucneasc[ =i c[ se am`nase numai

dintr-o ]mpregiurare despre care voi vorbi mai la vale.

}n Ia=i, unde lumea fiind =i mai iritat[ =i mai impacient[,

agita\iunea era mai aparent[, se lucra mai pe fa\[, dar f[r[ o

]n\elegere prealabil[ cu Bucure=tii; iar vod[ Sturdza, profit`nd

de o adunare de tineri la Alecu Mavrocordat (Ursu), trimite

toat[ armata sa, ]nconjoar[ casa =i aresteaz[ pe c`\i poate

pune m`na. Fra\ii Rosette=ti (R[ducanu =i Mitic[), Manolache

Epureanu, Al. Moruzzi, Sandu Miclescu, Ion Cuza, Grigorie

Romalo, fra\ii Cazimir, Nicu Catargiu =i c`\iva al\ii sunt trimi=i

peste Dun[re, da\i pe m`na turcilor la Tulcea =i interna\i la

Brusa. C`\iva din cei aresta\i, precum Alecu Cuza, Alexandru

Moruzzi, Epureanu =i al\i, ajung`nd la Gala\i, scap[ din m`na

solda\ilor, se ascund la amicul lor Cunningham, consulul

Engliterei, care ]i ]mbarc[ mai ]n urm[ pe un vapor austriac.

Acei pe care nu i-a putut prinde =i au sc[pat, precum

Vasilie =i Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru

Cneazu, Alecu Russu, au alergat la Hangu, ]n mun\i, cu

speran\a s[ ridice pl[ie=ii =i s[ porneasc[ cu toate satele

asupra Ia=ului. Dar, nereu=ind ]n speran\ele lor, au trecut ]n

Transilvania, ]n Bucovina, care ]ncotro a apucat. Alecu Russu

=i Iancu Alecsandri, lu`nd prin Vrancea =i pe la Foc=ani, au

291

venit deghiza\i ]n Bucure=ti, unde i-am \inut ascun=i acas[, la

mama, mai multe zile, p`n[ au putut lua drumul spre Bra=ov.

Tinerimea venit[ din Fran\a luase parte la luptele de pe

stradele Parisului, ]n zilele de fevruarie, v[zuse pe regele Filip

c[ut`nd, el =i familia lui, refugiu ]n \ar[ strein[, asistase la

revolu\ia din Viena =i ]nt`lnise pe principele Metternich

c[ut`nd s[ se ascund[ de furia poporului, =i veneau gata de

lupt[.

}n fa\a unei asemenea st[ri de lucruri, comitetul „Fr[\iei“ s-

a hot[r`t la o mi=care revolu\ionar[. Societatea conta deja ca

fra\i mul\i din oamenii cu influen\[ ]n \ar[ =i ]n ora=e; se putea

rezema pe concursul batalionului maiorului Tell =i pe

dezafec\iunea ce esist[ ]n toate clasele ]n contra guvernului

Bibescu.

Principiile ]n numele c[rora era s[ se ridice poporul rom`n

erau discutate =i hot[r`te cu mul\i ani dinainte:

1. Libertatea individual[, libertatea cuget[rii =i a tiparului.

2. Desfiin\area castelor =i a privilegiurilor.

3. }mpropriet[rirea cl[ca=ilor, cu desp[gubirea

proprietarilor.

4. Respectarea suzeranit[\ii sultanului =i a autonomiei,

conform vechilor tractate ale domnilor no=tri cu Poarta.

5. Desfiin\area Regulamentului.

6. }ncetarea protectoratului Rusiei.

292

Poporul rom`n se scula ]n numele Drept[\ii =i al Fr[\iei.

}nainte chiar de luna martie 1848, Nicu B[lcescu a fost

]ns[rcinat de comitet a redacta proclama\ia revolu\ionar[; =i

s-a provocat ]ndat[ o adunare de mai mul\i amici acas[ la

Nicolache Golescu =i ]n camera ocupat[ de c[pitanul

Teologu, unde s-a citit acea proclama\iune astfel cum a

ap[rut ]n Bucure=ti =i la Islaz, ]n ziua izbucnirii revolu\iunii.

Asistau la acea adunare de la N. Golescu patru fra\i

Gole=ti (+tefan, Niculache, Radu =i Alecu), Alecu Golescu

(Ar[pil[), doi fra\i B[lcescu (Constantin =i Nicu), doi fra\i

Br[tieni (Tache =i Iancu), Bolliac, C. A. Rosetti, maioru

Voinescu, c[pitanu Teologu, Costache A. Cre\ulescu =i Ion

Ghica.

Dup[ ce s-a citit proclama\iunea =i s-a adoptat ]n

unanimitate, a=a cum fusese redactat[ de Nicu B[lcescu, s-a

ales ]ndat[ un comitet executiv compus de trei membri,

anume: Nicu B[lcescu, Alecu Golescu (Negru) =i Ion Ghica,

cu deplin[ putere d-a organiza =-a conduce ac\iunea. To\i

lu`nd ]ndatorirea d-a ne supune dispozi\iunilor =i ordinelor

emanate de la acel comitet.

Tell, ]n care se concentra t[ria noastr[, era informat de N.

B[lcescu =i de Ion Ghica de tot ce se petrecea at`t ]n acele

adun[ri, precum =i de toate dispozi\iunile =i hot[r`rile

comitetului executiv; dar, ca s[ nu dea b[nuieli, ei nu asistau

293

nici la adun[rile, nici la dezbaterile noastre. El era =ez[tor ]n

Giurgiu, din cauza serviciului s[u militar. Batalionul ce

comanda avea paza cordonului Dun[rii, p`n[ la gura Oltului.

Pe aproape de Pa=te am fost trimis de comitet s[ m[

]n\eleg cu Tell, ca s[ fix[m ziua ridic[rii. M-am dus mai ]nt`i

la o mo=ie Cucuruzu, ce aveam ]n Vla=ca, =i d-acolo ca ]n

plimbare am fost la Giurgiu, unde am tras ]n gazd[ la

prefectul jude\ului, c[pitanu Costache Villara, fiul

puternicului ministru =i ginerele lui +tirbei. Acolo a venit

seara, la petrecere, maiorul Tell, cu care m-am ]n\eles despre

ora =i locul unde s[ ne ]nt`lnim. Am luat rendez-vous pentru

a doua zi ]n r[s[ritul soarelui, pe z[gazul care se lucra afar[,

]n susul ora=ului, destinat a ap[ra portul de viitura apelor

Dun[rii. Acolo ne-am ]nvoit ca revolu\iunea s[ izbucneasc[

]n Bucure=ti =i ]n Ploiesti ]n ziua de Pa=te =i totodat[

batalionul lui Tell s[ fie concentrat la Islaz, unde se afla

compania c[pitanului Ple=oianu, de unde s[ porneasc[ spre

Craiova r[scul`nd Oltenia.

}n starea Europei de atunci nu ne temeam nici de

intervenire, nici de ocupa\ie strein[.

Mijloacele b[ne=ti de care dispuneam erau foarte

m[rginite. Cu banii ce putusem aduna, cump[rasem pe sub

m`n[ toate pu=tile =i pistoalele care se g[seau ]n pr[v[liile din

Bucure=ti =i din Ploie=ti, pu=ti proaste de v`n[toare cu o

294

\eav[, =i le ]mp[r\isem tinerilor =i oamenilor din popor care

cereau a se arma.

Iat[ cum se f[cea opera\ia cump[r[torii de arme: Ruset

depunea, din banii ce erau str`n=i la d`nsul, o sum[ oarecare

la un negustor afiliat, c[tre care dam aceluia care voia s[ se

armeze o \idul[ ]n termenii urm[tori:

„Da\i aduc[torului un ghiuden =i doi c`rna\i“, ceea ce

]nsemna: „Da\i aduc[torului banii trebuincio=i pentru

cump[rarea unei pu=ti =i unei perechi de pistoale“.

Banii de care dispuneam erau to\i ca la 2.500 de galbeni

(29.000 de franci), adu=i anume:

1.000 de galbeni de C. A. Rosetti,

1.000 de galbeni de Ion Ghica,

480 de galbeni (15.000 lei vechi sau 5.600 franci) adu=i pe

nea=teptate de Niculae Alexandru Nicolescu, care vine ]ntr-o

zi la mine =i f[r[ nici un preambul ]mi zice:

„Nu =tiu nimica =i nici nu am venit s[ aflu, dar am

convingerea c[ se preg[te=te o mi=care ]n \ar[ =i c[ trebuie s[

fii ]n curent de cele ce se petrec, =i am venit s[-\i aduc 15.000

de lei (aproape 5.600 franci) de care dispune cum crezi. S[

=tii ]ns[ c[ voi fi cel dint`i la lupt[.“

Acei bani ]i avea cu d`nsul ]n tr[sur[, ]n dou[ tr[isti cu

sfan\ihi, pe care i-am luat =i i-am dus la libr[ria lui Ruset,

295

unde i-am depus ]n lada de fier ]n care se aflau =i ceilal\i

2.000 de galbeni.

De=i mul\i din boierii cei mai ]nsemna\i sim\iser[ c[ se

preg[te=te ceva =i veneau pe la unii din noi, ]ncuraj`ndu-ne =i

chiar escit`ndu-ne, f[g[duind c[ erau gata a da tot concursul

lor moral =i b[nesc, dar nici unul n-a venit s[ aduc[ un

gologan m[car. Ei, ]n agita\iunea ce sim\eau, nu vedeau alta

dec`t r[sturnarea lui Bibescu din domnie =i putin\a fiec[ruia

din ei d-a-l ]nlocui.

La ]nceputul lui aprilie rolurile noastre a fiec[ruia erau

]mp[r\ite.

Nicu B[lcescu cu Teologu erau destina\i a merge la

Telega, unde Marin Serghiescu (Na\ionalu), Telegescu =i Duca

erau ]n\ele=i, cu cioc[na=ii, ca d-acolo s[ porneasc[ s[

r[scoale Ploie=tii, unde aveam ]n\elegere cu mai mul\i dintre

negustori.

+tefan Golescu cu frate-s[u Radu =i cu v[ru-s[u Alecu

Golescu =i Dumitru Br[tianu s[ mearg[ s[ g[seasc[ pe Tell ]n

tab[ra de la Islaz.

Iar ceilal\i, Nicolae Golescu =i frate-s[u Alecu, cu C.A.

Rosetti, Bolliac, Costache B[lcescu, Ion Br[tianu =i Ion Ghica

s[ r[dice tabacii, m[rgina=ii =i tinerimea din Bucure=ti, s[

mearg[ gloat[ la palat, s[ cear[ lui vod[ Bibescu sanc\ionarea

constitu\iunei.

296

Stam to\i gata =i a=teptam ordinele comitetului ca s[

pornim fiecare la destina\ia noastr[, c`nd d-l de Nion,

consulul general al Fran\ei, cheam[ pe C. A. Rosetti =i-i arat[

o depe=[ prin care Lamartine, atunci ministrul trebilor

dinafar[, ]i scria s[-l prevesteasc[ c[ trimetea ]ntr-adins la

Bucure=ti pe un amic al s[u credincios, pe doctorul Mandl,

care avea s[ ne fac[ comunica\iuni importante din partea sa

=i c[, ]nainte de sosirea acelui trimis al s[u, s[ nu facem nici o

mi=care. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce

proiectam. }n urma acelei depe=e, a trebuit s[ contramand[m

toate dispozi\iunile luate =i s[ a=tept[m sosirea doctorului

Mandl.

P`n[ ]n luna mai 1848, nu esistase nici o rela\iune, nici o

]n\elegere ]ntre noi =i Eliad, iar ]n timpul pe c`nd a=teptam s[

vie doctorul Mandl cu comunica\iunile ce avea s[ ne fac[ din

partea lui Lamartine, vine la mine Alecu Dedu, unul din cei

mai activi =i mai zelo=i membri ai „Fr[\iei“, care-mi propune

o ]nt`lnire din partea iui Eliad, zic`ndu-mi c[ avea s[-mi fac[

dest[inuiri de o mare importan\[. Dup[ ce am luat

]ncuviin\area colegilor mei, am convenit cu Dedu ca

]nt`lnirea cu Eliad s[ fie la Colentina, ]n aleea cu tei. Acolo,

]n chio=cu de dasupra lacului, Eliad, ]n prezen\a lui Dedu, ]mi

zice c[ el, de=i se afl[ ]n cele mai bune rela\iuni cu palatul =i

chiar cu aga Iancu Manu, dar c[ ]nainte de toate era rom`n =i

297

credin\a lui era c[ sosise timpul ca rom`nii s[ dea semn de

via\[; =i c[ el pune la dispozi\iunea noastr[ toat[ influen\a de

care se bucur[ ]n tinerime =i ]n burghezie, ad[og`nd c[ era

sigur c[ chiar lui vod[ Bibescu nu i-ar displace poate s[ vaz[

o manifestare a \[rii ]n contra influen\ei ruse=ti.

Raport`nd acea convorbire colegilor mei, s-a luat

hot[r`rea d-a se admite Eliad ]n r`ndurile noastre.

Tot cam p-atunci, trec`nd ]ntr-o sear[ cu Nicu B[lcescu pe

Podu Beilicului (strada +erban-Vod[), ]nt`lnim o dro=c[ cu

felinare aprinse, cu opt cai de po=t[, merg`nd spre barier[, =i

a doua zi afl[m c[ ]ntr-acea tr[sur[ era colonelul Bibescu,

aghiotantul domnesc, trimis la Giurgiu s[ aresteze pe maioru

Tell.

Tell, adus ]n Bucure=ti, dup[ esplica\iunile ce a putut da

lui vod[ Bibescu, s-a ]ntors ]napoi la comanda sa la Giurgiu.

}nainte de a pleca ne-am ]nt`lnit la otel la Caraca=, =i iat[ ce

se petrecuse.

}ntre damele din familiile Tell =i Magheru esistau rela\iuni

de amici\ie =i de coresponden\e =i, ]ntr-una din epistolele ce-

=i scriau una alteia, se f[cea men\iune de o ]nt`lnire ]ntre Tell

=i Magheru, cari de mul\i ani nu se aveau bine ]ntre ei. Acea

scrisoare, interceptat[ de Radu Ruset, prefectul de Gorj, =i

trimis[ ministrului de interne Villara, d[duse b[nuieli =i fusese

cauza m[surii ce se luase ]n contra lui Tell.

298

N-a trecut mult, =i a fost chemat =i Magheru la Bucure=ti,

care, dup[ mai multe convorbiri cu vod[ Bibescu, a fost

numit comandant-=ef al tuturor doroban\ilor =i pl[ie=ilor de

peste Olt.

Magheru, la plecarea lui la postul ce i se crease, ]nt`lnind

pe Nicu B[lcescu, i-a zis, str`ng`ndu-i m`na: „S[ =ti\i c[ m-

am ]mp[cat cu Tell“.

Guvernul ]ncepu a fi nelini=tit =i cugeta a face arest[ri; dar,

viind aga Iancu Manu ]n sfatul domnesc cu propunerea s[

aresteze trei in=i, =i anume, pe C.A. Rosetti, pe Grigorie

Scarlat Gr[di=teanu =i pe Ion Ghica, se scoal[ Costache

Cornescu, logof[tul bisericesc (ministru cultelor), =i zice c[

era de prisos s[ aresteze pe nepotul s[u Ruset, c[ci nu mai

putea fi primejdios, fiind gata s[ plece la Paris. Atunci un alt

membru al sfatului, Grigorie Gr[di=teanu, zice c[ el nu

admite escep\iuni =i c[ ori s[ se aresteze c`te trei sau nici

unul, c[ci dac[ era s[ se fac[ favoruri, atunci va cere =i el

escep\iune pentru nepotul s[u, Grigorie Sc. Gr[di=teanu,

c[ruia =i lui i-ar fi mai pl[cut a se plimba pe uli\ele Parisului

dec`t a sta ]nchis la gros.

}n urma acestor cuvinte, pre=edintele Villara a ]nchis

discu\iunea, zic`nd c[ s[ se mai am`ne arest[rile p`n[ se va

vedea cum se sfetesc lucrurile.

299

}ntr-una din adun[rile noastre la +tefan Golescu, Eliad ne-a

citit o invoca\iune adresat[ lui Dumnezeu, poporului rom`n

=i puterilor streine, oper[ mai mult literar[ dec`t politic[,

plin[ de poezie =i de misticism, dar care anevoie ar fi fost

]n\eleas[ chiar de clasele cele culte. Acea scriere o propunea

ca proclama\ie =i manifest al =efilor revolu\iunii. Atunci i s-a

spus c[ proclama\ia c[tre popor era deja redactat[, discutat[

=i adoptat[ de noi to\i ]nainte de venirea sa ]ntre noi, c[ nu

mai puteam reveni =i i s-a citit redac\iunea lui N. B[lcescu,

asupra c[reia Eliad nu a f[cut dec`t o singur[ obiec\iune, la

partea privitoare la ]mpropriet[rirea \[ranilor, zic`nd c[

aceasta va face pe boieri s[ nu fie cu noi, obiec\iune la care i

s-a r[spuns c[, oricum s-ar face, cei mai mul\i boieri o s[ fie

]n contra =i c[ ei vor c[uta ]n ac\iunea Rusiei un sprijin pentru

privilegiile lor, =i c[ singurul mijloc de a se paraliza ac\iunea,

]n[untrul \[rii cel pu\in, era de a interesa gloata la sus\inerea

revolu\iunei, ceea ce nu se putea face dec`t satisf[c`nd

dorin\ei drepte a cl[ca=ilor d-a fi proprietari pe p[m`ntul ce

muncesc, m[sur[ care va pune cap[t urii \[ranilor c[tre haina

albastr[ =i c[, din contra, inimicii \[rii se vor servi ei de

aceast[ cestiune, ridic`nd vreun Tzela ca la Tarnov ]n anul

trecut.

Dup[ discu\iunea ce a urmat asupra acestui punct, Eliad a

convenit de necesitatea acelui articol, a aderat la redac\iunea

300

lui Nicu B[lcescu =i a doua zi a venit acas[ la mine, unde a

scris cu m`na lui acea proclama\ie sub dictarea B[lcescului =i

a luat-o s-o tip[reasc[ ]n tipografia sa de la Obor;

exemplarele tip[rite s-au p[strat ascunse ]ntr-o claie de f`n, ]n

curtea sa de la vie, p`n[ la pornirea la Islaz.

Pu\ine zile dup[ ]n\elegerea noastr[ cu Eliad =i ]ntoarcerea

lui Tell la Giurgiu, a sosit ]n Bucure=ti doctorul Mandl,

trimisul lui Lamartine; instruc\iunile ce aducea erau

consemnate ]n portofoliul s[u scrise chiar de m`na lui

Lamartine, adresate lui C. A. Rosetti =i lui Ion Ghica. Ele

prescriau ca s[ nu facem nici o mi=care p`n[ nu ne vom

]n\elege mai ]nt`i cu guvernul otoman, =i c[ generalul Aupick,

noul ambasador al republicii la Constantinopol, avea

instruc\iuni speciale de a ]nlesni trimisului nostru rela\iunile

cu Poarta.

Ca s[ urm[m pove\elor lui Lamartine, am hot[r`t s[

trimitem pe unul din noi la |arigrad, =i alegerea comitetului a

fost unanim[ pentru Eliad; dar, f[c`ndu-i-se cunoscut[

dispozi\iunea ce se luase, Eliad a declinat, obiect`nd c[ era

singurul sus\iitor al numeroasei sale familii, care, de i s-ar

]nt`mpla lui vreo nenorocire la |arigrad, ar r[m`ne pieritoare

de foame. A=a c[ a trebuit s[ ne g`ndim la altul, =i am ales pe

+tefan Golescu, care el, de=i s-a dat gata a se duce, dar ne-a

observat c[ el, fiind ]n mare intimitate cu vod[ Bibescu, se va

301

afla ]n str`mtoare c`nd se va duce s[-i cear[ concediu ca

membru al Cur\ii ]nalte =i l-ar ]ntreba vod[ despre scopul

mergerei sale =i nu-i va putea r[spunde nimic, =i c[ aceasta va

de=tepta b[nuieli. Atunci comitetul a g[sit cu cale s[ m[

trimit[ pe mine.

Hot[r`ndu-m[ eu s[ plec, a trebuit s[ cer pa=aport de la

postelnic, pretext`nd un voiaj de agrement ]n Italia =i ]n

Fran\a prin Constantinopol. }ndat[ dup[ acea cerere, am fost

chemat la palat, unde, dup[ ce am a=teptat vreo dou[ ore

]ntr-o camer[ singur, s-a deschis deodat[ o u=[ cu mare

zgomot =i a ap[rut vod[ Bibescu, viind c[tre mine, cu ochii

mari deschi=i =i t`r`nd picioarele, =i-mi zice: „Vous voulez aller à Constantinople? Qu’est ce que vous allez

chercher là?“ +i, f[r[ s[ a=tepte vreun r[spuns, ad[og[: „Je dirai

à votre beau-pÿre de vous en empÿcher“. }mi ]ntoarce spatele =i iese precum intrase.

Eu, ]n previziunea c[ nu mi se va acorda cererea, ]mi

procurasem un pa=aport englez de la consulul general al M.-

sale britanice Colquhon, de care m[ puteam servi dup[ ce voi

trece fruntaria, hot[r`t a m[ strecura noaptea printre pichete

cu o barc[, s[ trec Dun[rea la Rusciuc, l[s`nd ca nevasta s[

vie s[ m[ g[seasc[ la Constantinopol.

}mi luasem toate dispozi\iunile =i eram gata de plecare,

c`nd primesc vizita bunului rom`n colonelul N[sturel

302

Herescu. Ocupa atunci postul de postelnic (ministru trebilor

dinafar[), c[tre care adresasem cererea mea de pa=aport;

\inea ]n m`n[ un plic, pe care mi-l d[, zic`nd:

„Uite, m-am certat furc[ cu vod[ pentru dumneata. I-am

zis: «Eu cunosc pe Ghica de un bun rom`n =i sunt sigur c[,

chiar de s-ar duce la |arigrad cu g`nd s[ se ocupe de politic[,

el nu va lucra ]n contra intereselor \[rii». Iancu Manu \ine

mult s[ fac[ arest[ri; chiar adineaori venise ]n sfat cu o list[

de vreo cincizeci de persoane. Tot Villara mai cuminte: i-a

r[spuns c[, =i d-ar fi fost poate o bun[ m[sur[ acum vreo

dou[ luni, dar acum era prea t`rziu, c[ nici o sut[, nici o mie

de arest[ri, de s-ar face, nu va opri buba d-a sparge; c[ toat[

lumea era amestecat[ =i c[ el nu =tia pe cine s[ b[nuiasc[.“

Pornind eu la Constantinopol, am fost ]nlocuit ]n comitetul

executiv prin C. A. Rosetti.

Peste pu\ine zile dup[ plecarea mea din Bucure=ti,

f[c`ndu-se arest[ri, s-a precipitat izbucnirea revolu\iunii.

Atentatul ]n contra lui vod[ Bibescu nu avea nici o

conexitate cu partidul revolu\ionar.

Proclamarea revolu\iei la Islaz, r[scularea din Bucure=ti =i

abdicarea lui Bibescu =i toate peripe\iile c`te au avut loc din

ziua arest[rilor p`n[ la intrarea lui Omer-pa=a =i a lui Lüders

cu Fuad-efendi =i cu generalul Duhamel ]n \ar[ sunt

consemnate, zi cu zi, or[ cu or[, ]n ziarele publicate ]n tot

303

timpul guvernului provizoriu =i al c[im[c[miei de trei, de la

iunie p`n[ la septembrie. Faptele sunt descrise pe larg ]n

colec\iunea Pruncului rom`n. Eu am voit s[-\i narez aci

numai episoadele care au precedat revolu\ia de la iunie 1848,

pe c`t le-am putut cunoa=te.

La citirea celor dint`i r`nduri ale acestei epistole, ai

crezut, sunt sigur, c[-mi propuneam o biografie a mult

regretatului =i pre\iosului nostru amic Nicu B[lcescu, =i ai

avut dreptate. Acesta ]mi era scopul c`nd am luat pana ]n

m`n[. Dar, cu c`t ]naintam, scormonind =i dezgrop`nd ]n

memoria mea cele petrecute de este acum mai mult de o

jum[tate de secol, =i treceam de la copil la t`n[r =i la b[rbat,

de la scriitor =i istoric la omul politic, cu at`t via\a lui Nicu

B[lcescu se ]nf[=ura =i se ]mpletea cu via\a mai tuturor

oamenilor care au jucat un rol ]n \ara noastr[ de la 1841 p`n[

la 1853, anul ]n care el a p[r[sit lumea, l[s`nd un gol mare

]ntre noi.

Voi urma ]n epistola urm[toare vorbindu-\i despre rolul =i

activitatea lui Nicu B[lcescu ]n timpul c`t a tr[it proscris, de

la anul 1848 p`n[ la 1853.

Am auzit =i am v[zut pe mai mul\i atribuindu-=i lor, numai

lor, tot meritul revolu\iunii de la 1848, =i mi-am zis adesea:

C[ci nu tr[ie=te Nicu B[lcescu, c[ le-ar spune cu pana lui cea

ager[, ]n stilul s[u cel p[trunz[tor, c[ de=teptarea de la 1848

304

nu a fost opera unui singur om nici a unui grup sau a unui

partid, ci a fost opera sim\ului na\ional al Rom`niei ]ntregi, a

fost rezultatul a trei genera\iuni; le-ar spune c[ acea mare

revolu\iune nu putea fi oprit[ de nimeni =i c[ ea s-ar fi f[cut

chiar ]n lipsa fiec[ruia dintr-acei care au sau au avut

cutezan\a de a-i revendica paternitatea. Cuget[torul =i

organizatorul a fost na\iunea, iar Tell =i Magheru au fost bra\ul

care a executat voin\a ei.

}n tot timpul c`t a tr[it Nicu B[lcescu, am fost ]n cea mai

str`ns[ leg[tur[ de amici\ie =i de comunitate de cuget[ri. Am

tr[it mult ]n acela=i ora=, la Bucure=ti, la Paris =i la

Constantinopol, =i, c`nd am fost desp[r\i\i unul de altul, am

fost ]n coresponden\[ continu[, ne-am comunicat totdeauna

tot ce cugetam, tot ce lucram.

Eu am p[strat un mare num[r de epistole de la d`nsul =i

cuget a publica pe toate acelea care ar putea avea un interes

public; ]n ele va putea vedea fiecare c[, tot timpul c`t a fost

proscris =i pribeag, nu a lipsit un singur moment p`n[ la

moarte de a lucra pentru \ara lui cu pericolul vie\ii =i al

s[n[t[\ii.

Scrisorile mele c[tre d`nsul s-au r[pus, de=i el, prin

testamentul s[u olograf, aflat la domnul Nicolae Ionescu la

Consulatul otoman din Palermo, testament care mi s-a

transmis ]n original de ministrul cultelor Bolintineanu, ]mi

305

lega mie toate h`rtiile sale; dar ele au c[zut ]n m`inile altora

=i nu le-am putut avea. Dintre scrisorile mele c[tre d`nsul am

g[sit numai opt, r[mase din ]nt`mplare la frate-t[u Iancu, cu

care conlocuia la Paris, la 1850. Iancu Alecsandri mi le-a

trimis acum trei ani ]nso\ite cu urm[toarea epistol[:

„Paris, 8/20 noiembrie 1883

Iubite prietene,

Voind a pune ]n ordin ni=te h`rtii ]nvechite la noi, am

descoperit o serie de epistole adresate la anul 1850 de Ion

Ghica din Constantinopol lui Nicu B[lcescu, care locuia cu

mine la Paris.

C`te suvenire ]n c`teva cuvinte! Pe c`t mi-aduc aminte,

acele epistole au fost l[sate la mine de mult regretatul nostru

amic, c`nd a plecat la Palermo, de unde a plecat apoi la

sferele ]nalte.

Nu =tiu dac[ ele, cu toate c[ private, nu apar\in istoriei,

care sub ac\iunea unora din voi ]ncepuse deja a pomeni de

\ara noastr[; ]n orice caz, eu le restituiesc autorului. Fac[ el

cum va crede mai bine =i primeasc[ aceast[ restituire ca o

reamintire de ni=te timpi f[r[ pre\ =i de o amici\ie statornic[ =i

devotat[.

Isc[lit: I. Alecsandri“

306

}n ziua de 17/29 mai 1848 porneam la Constantinopol =i

duceam cu mine urm[torul act, prin care eram autorizat a

lucra =i a tracta ]n numele persoanelor isc[lite ]ntr-]nsul.

Acel act era redijat astfel:

„Quelques uns des Valacs les plus influents, désireux d’assurer la prospérité intérieure de leur pays sous l’égide de l’intégrité de l’Empire Ottoman, ont l’honneur d’envoyer monsieur lon Ghica comme agent confidentiel et comme représentant de leurs idees et de leur voeux prÿs du Ministere Impérial de sa Hautesse le Sultan.

Les bons Valacs nourrissent la ferme espérance de-voir réussir la mission de Monsieur Ion Ghica, mission qui a pour but de faire rentrér la Principauté dans le sens véritable de ses anciennes capitulations avec la Sublime Porte, conformément aux instructions données a Monsieur Ion Ghica et que celui-ci est autorisé à communiquer oralement ou par écrit au Ministÿre Impérial.“

Isc[li\i: Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, +tefan Golescu, Dimitrie Br[tianu,

N. B[lcescu, Rodolf Golescu, Demetrius Ghica, I. Eliade, C.

B[lcescu, A.G. Golescu, I.C. Br[tianu, C. Bolliac, Alexandru C.

Golescu, I. C`mpineanu.

Doctorul Louis Mandl m[ recomand[ prin urm[toarea

scrisoare generalului Aupick, ambasadorul Republicii

Franceze:

„Bukarest, ce 14 juin 1848

307

Monsieur le Général! Envoyé par Mr. Lamartine comme agent confidentiel du

Gouvernement Français, pour lui rendre un compte exact de la situation politique de la Valachie, j’ai eu déjà plusieurs fois l’occasion d’adresser des rapports au Ministre des Affaires Étrangÿres, dans lesquels j’ai du fixer son attention principalement sur les points suivants:

La Valachie et la Moldavie sont actuellement des provinces russes. Toute la partie intelligente du pays se révolte contre une administration pareïlle; ont est prêt à faire une revolution, on pourrait même compter sur un succes heureux, si les ménaces d’une intervention russe n’étaient a chaque instant mises en avant. Le prince régnant lui-même se dit porté aux reformes, mais il est empêché par la Russie. Le parti national du pays à donc résolu d’envoyer un agent confidentiel, Mr. Ghica (Jean), à Constantinople, à fin de s’entendre avec le Cabinet Turc. Il espÿre trouvver prÿs de vous, Monsieur le Géneral, tout l’appui moral que vous pourrez lui prêter. J’ai déjà prevenu Mr. Lamartine, il y a quelques jours, du prochain départ de ce délégué, et il est possible que dans une des prochaines dépêches que vous recevrez de Paris, il en sera question. Seulement, comme ii avait été d’abord décidé que ce serait Mr. Etienne Golesco, qui partirait, j’ai donné ce nom.

J’espÿre, Monsieur le Général, que les espérances des patriotes valaques ne seront point trompés et que l’insuffisance de ma recommandation ne diminuera en rien l’appui moral, que la politique de la République vous permettra de donner au délégué, Mr. Ghica.

Veuillez agréer, Monsieur, l’expression de ma plus haute estime. Votre trÿs humble serviteur

Dr. Louis Mandl“

Voi urma ]n epistolele urm[toare cu peripe\iile emigr[rii.

Ion Ghica

308

ALTE „SCRISORI“ +I SCRIERI LITERARE (1889–1892)

UN BAL LA CURTE }N 1827

Scrisoare c[tre Vasile Alecsandri

Brighton, 9 mai 1889 I

n ziua de sf`ntul Vasile a anului 1827, cerul

dasupra ora=ului Bucure=ti se ar[ta ro=u ]nfocat; z[pada alb[,

]n care se r[sfr`ngea acea v[paie, sc`nteia ca milioane de

stelu\e de pietre scumpe pres[rate pe strade =i pe stre=ine.

Prin mahalale, c`t \ine de la Sfin\ii Voievozi din uli\a

T`rgovi=tei, p`n[ la Bati=te =i la Icoana, lumina ca ziua.

Lumea alerga speriat[, cu ochii pe cer. Unii credeau c[ ardea

t`rgul; al\i ziceau c[ era s`nge, semn de r[zmeri\[, spun`nd

c[ tot a=a s-a ar[tat =i ]n anul c`nd a izbucnit zavera; unii

chiar ar[tau cu degetul o linie pe cer, asigur`nd c[ vedeau

]ntr-]nsa forma unui iatagan turcesc, =i discutau cu al\i

v[z[tori care sus\ineau c[ nu era iatagan ci mazdrac

c[z[cesc, semn c[ vin muscalii. Mul\imea se ]ndrepta spre

Podu Mogo=oaiei, ]n partea de unde printre case =i printre

pomi se z[reau fl[c[ri =i sc`ntei care ie=eau din curtea

boierului Romanit.

309

Acolo se dedese foc la c`teva butoaie de zdren\e =i de

c`l\i muiate ]n p[cur[, vizitiii =i masalagiii a o sut[ de cale=ti,

butci =i s[nii care aduseser[ cucoane =i boieri, ]nconjurau

flac[ra, st`nd pe vine cu palmele ]ntinse la dogoare,

povestind ]nt`mpl[ri dup[ vremea nem\ilor cu coad[ =i a lui

Prozorovski, pe c`nd muierile goneau pe turci cu cobili\ele, =i

din timpul b[=icii lui Caragea, c`nd plecaser[ ovreii la secere

=i s-au ]ntors ]nd[r[t speria\i de pisica care a c[zut din balon.

}n mijlocul unui grup, Stan, vestitul vizitiu al lui Iancu

Rali\ei Muruzoaiei, care, pe prinsoare de o vadr[ de vin,

trecea ]n fuga mare cu calea=ca cu patru arm[sari printre doi

pari ]nfip\i ]n p[m`nt pe m[sura osiilor, cump[rase o bucat[

de halvi\[ care se leg[na at`rnat[ cu o sfoar[ de o creang[ de

copaci, iar \iganii masalagii se a\ineau cu gura c[scat[ la

d`nsa, bizuindu-se s-o prinz[ cu din\ii; de c`te ori sc[pa

halvi\a, le c`nta ]n cor, imit`nd sunetul clopotelor, pe:

T[t[lane, b[l[lane,

N-o l[sa, m[i \igane.

}ntr-un alt grup, vizitii unguri b[teau sl[nina =i, c`nd

vreunul apuca de mu=ca dintr-]nsa, apoi compania juca

c`nt`nd pe:

Sub potcoava cizmei mele

+ade dracu =i-o muiere.

310

R`setele =i c`ntecele veseliei companiei s-auzeau p`n[ sus

]n cas[ la boieri.

II

}n seara aceea Grigorie-vod[ Ghica da bal mare boierilor

=i ]mprumutase casele lui Romanit, c[ci casa lui arsese, =i

palatul ce pl[nuise d-abia era ridicat de ro=u. Domnia se

mutase ]n casa banului Costachi Ghica (generalul).

Vod[ era vesel ca niciodat[; zilele posomor`te se credeau

trecute, p[rea c[ temerile =i ]ngrijirile fioroase p[r[siser[

malurile turburate =i s`ngerate ale D`mbovi\ei =i ale Dun[rii.

Acum viitorul ]i sur`dea vesel =i luminos.

Murahasii Seid-Mehmed-Nuni efendi =i Seid-Ibrahim-Ifet

efendi se ]ntorseser[ de la Akkerman, unde ]ncheiese ]n ziua

de 25 septembre (7 octombre) anul 1826 cu plenipoten\ii ru=i,

comitele Worontzov =i Alexandru Ribeaupierre, Conven\ia

explicativ[ a Tractatului din Bucure=ti de la 1812.

Ribeaupierre trecuse elciu la Constantinopol =i ne]n\elegerile

ce de =ase ani existau ]ntre Poart[ =i Rusia se credeau stinse

cu des[v`r=ire. Minciaki, numit consul rusesc, se a=tepta ]n

Bucure=ti. La |arigrad, pace =i lini=te. Sultanul Mahmud

ispr[vise cu ienicerii =i ]ncepuse a avea armat[ de nizami. Nu

s-auzea nici de c`rjalii, nici de vreun Pasvantoglu.

311

Din zi de diminea\[, ]n prezen\a boierilor aduna\i la curte

ca s[ salute pe domn de Anul Nou, p[rintele Efrosin Poteca,

dasc[lul cel mare din Sf`ntu Sava, cu trei din b[ie\ii cei mai

silitori din =coala rom`neasc[, sorcovise pe M[ria-sa cu un

engomion plin de prevestiri m[re\e =i glorioase, ]mp[nate cu

cita\iuni latine=ti din Ovid =i din Tacit.

La pr`nz toate r[va=ele din pl[cint[ ]i ie=iser[ tot ]n bine:

„Veselie“,

„Dar mare“,

„Via\[ ]ndelungat[“,

„Biruin\[ asupra protivnicilor“,

=i c`te =i mai c`te tot bune.

Boierii i se ar[tau cu iubire =i cu supunere, lumea toat[

]ndestulat[, p`inea trei parale ocaua =i vinu zece parale

vadra; opinca =i t`rgurile mul\umite =i vesele. Boierii pribegi

din Bra=ov =i din Sibiu, care se bizuiser[ pe sprijinul

consulului Pini, ca s[ r[stoarne pe domn, fuseser[ sili\i s[ i se

]nchine cu supunere, ca s[ se poat[ ]ntoarce ]n \ar[; =i acum

era sigur c[ la anul 1829, c`nd i se ]mplinea termenul de

=apte ani de domnie, boierii erau s[-l aleag[ tot pe d`nsul

(lineatul al 4-lea din actul separat al noii conven\iuni, relativ

la Principate, permitea s[ se realeag[ acela=i domn) =i se

g[tea pe o a doua perioad[ septenal[ de la 1829 p`n[ la

1836.

312

}nt`mpl[rile ]ns[ =i ]mp[ra\ii au ]ntors lucrurile altfel.

III

Pe c`t jos ]n curte, ]n mijlocul gerului =i ]mprejurul focului

petrecerea =i veselia era mare, cu at`t bietele slugi, ]nc[rcate

cu tat[rcile =i i=licele boierilor, cu salopurile =i malotelele

cocoanelor, stau ]nghesui\i sub scar[ unul peste altul, unde

respirau un aer stricat, ]nc[rcat de duhoare; dac[ trei sau

patru dintre ei izbuteau, d`nd din coate =i din =olduri, a-=i

face ni\el loc ]ntr-un col\, apoi scoteau din br`u c`te o

pereche de c[r\i soioase =i ]ncepeau a trage un „ce cei?“ sau

un „uite popa, nu e popa“; iar dac[ cercul se l[rgea ceva mai

mult, atunci ]ncol[ceau cureaua =i sp[lau pe ageamii de

parale, =i s[ fi auzit cruci =i lum`n[ri. C`nd vreun boier ]=i

chema servitorul, chinul =i g[l[gia era mare; lupta bietul om

de-i ie=ea sufletul p`n[ s[ descle=ta =i ie=ea huiduit =i chiuit

cu fel de fel de batjocuri de ceilal\i feciori.

IV

Casa lui Romanit fusese conceput[ =i ie=it[ din temelii de

Faca (Phacca sau jag°) care murind f[r[ a apuca s-o

ispr[veasc[, epitropia copiilor a v`ndut-o boierului Romanit,

un grec ]mbog[\it, Domnul =tie cum. Acesta a ispr[vit-o =i a

313

]mpodobit-o cu cel mai mare lux: pere\ii od[ilor to\i cu

mermer (stuc), imit`nd marmurile cele mai rare =i mai

frumoase, tavanurile de o bog[\ie rar[ =i de bun-gust, lucrate

]n relief de me=terii cei mai buni adu=i din |arigrad. Unul

dintr-acele tavanuri ]mi pare c[ mai exist[ =i ast[zi ]n

cabinetul ministrului de finan\e. Od[ile toate a=ternute iarna

cu covoare scumpe de U=ak =i de Agem, iar vara cu rogoji

fine de Indii; macaturile =i perdelele de m[t[s[rie groas[ de

Damasc =i de Alep. Scaunele =i canapelele toate de lemn de

mahon =i de abanos ]ncrustate cu sidefuri =i cu figuri de bronz

poleit, ]mbr[cate cu piele de Cordova. }n toate od[ile,

policandre at`rnate de tavanuri cu girandole ]ntre u=i =i

ferestre, toate de cristal de Vene\ia, t[iate cu diamanturi, ]n

care se oglindeau seara aceea mii de lum`n[ri de sperman\et

=i dau casei un aspect ]nc`nt[tor.

Boierul Romanit, murind fl[c[u b[tr`n, averea lui cu case

cu tot a trecut la trei surori b[tr`ne ca =i d`nsul, fete mari.

Ast[zi acea cas[ a devenit, prin cump[rare, proprietatea

statului care a instalat ]ntr-]nsa Ministerul de Finan\e.

V

}n sala de bal, vod[, ]mbr[cat cu giubea alb[, hanger de

brilianturi la br`u, =edea ]n mijlocul sofalei ]ntre ferestre,

314

rezemat de perne, cu gugiumanul de samur, cu funda alb[

cam pe frunte =i cu m`inile ]ncle=tate la ceaf[.

Pe marginea patului, la dreapta =i la st`nga =edeau cele

=ase beizadele =ir. }nt`i: beizadea Costachi, de cur`nd ]ntors

de la |arigrad, pe care glume\ii ]l porecliser[ beizadea

tinghiric[ sau tingiric[, de c`nd r[pise pe frumoasa Dudu

Hanoum, fata bancherului armean Tinghir, nume care ]i

venea de la ora=ul Tanger din Maroc. Dup[ d`nsul urma

beizadea Iorgu, fiul favorit al domnitorului, cu =al turcesc la

cap, apoi veneau beizadelele cele mai tinere, Scarlat,

Grigorie, Panaiot =i Mitic[, ra=i la frunte, la t`mple =i la ceaf[,

purt`nd pe cre=tetul capului un mititel fes ro=u cu fund[ de

m[tase albastr[.

D-aci ]ncolo, una l`ng[ alta =edeau cocoana Profiri\a, sora

lui vod[, nepoatele Sultana Zefharina, Mari\a Furtunoaia cu

fiica sa Anica =i c`teva cocoane mari de protipendad[.

VI

Pe o galerie improvizat[ dasupra u=ii de intrare dou[

muzici =i un tac`m de l[utari alternau ariile lor de joc =i de

lume: muzica de la Gole=ti cu muzica clucerului Alecu

Nicolescu de la R`mnic =i cu taraful lui Dumitrache L[utaru.

Dinicu Golescu, boier iubitor de progres, dup[ ce

]nfiin\ase sub direc\ia distinsului profesor =i patriot Florian

315

Aaron o bun[ =coal[ rom`neasc[ la mo=ia sa din jude\ul

Muscel, adusese de la Sibiu =i un dasc[l de muzic[, c[ruia

]ncredin\ase instruc\iunea instrumental[ a doisprezece

\ig[na=i, din care acel maestru formase:

doi scripcari,

doi flauti=ti,

doi clarinete,

un oboist,

un fluiera=,

doi tr`mbi\a=i,

un tobo=ar

=i un \imbalist,

pe care ]i ]nv[\ase c`teva arii, precum: valsul O, du lieber,

Augustin, c`ntecul popular Was macht der Herr Papa,

maiestuosul himn austriac, o c[z[ceasc[ =i c`teva cearda=uri.

Muzica lui Nicolescu fusese organizat[ de celebrul

maestru de gra\ii Cocoratu. Banda aceasta se compunea de

=ase \igani robi ai clucerului Alecu, care c`ntau din

cincisprezece instrumente =i anume:

Trei ghitari=ti, ace=tia pe c`nd operau cu degetele asupra

coadelor instrumentelor at`rnate de g`t, prin mi=carea capului

la dreapta =i la st`nga suflau =i ]ntr-un muscal sau nai ]nfipt ]n

cravat[ la ]n[l\imea buzelor.

316

Un mandolinist, care =i acesta, deosebit de dulcele s[u

instrument, sufla =i el printr-o dispozi\iune identic[ ]n fluierul

lui Pan.

Un sufl[tor pe pirostii care ca =i ceilal\i c`nta =i el din

fluierul lui Pan.

Al =aselea artist, cel mai ]nc[rcat din to\i, avea legat de un

genunche o tob[ =i de cel[lalt un \imbal, la piept un fluier de

Pan, ca =i ceilal\i tovar[=i, =i pe cap o c[ciul[ de metal cu

zorzoane =i clopo\ei care f[ceau mare sunet c`nd scutura din

cap pe la soroace. Ace=ti arti=ti esecutau aria din Tancred: Di

tanti palpiti, pe care spiritosul =i glume\ul nostru poet Iancu

V[c[rescu le traducea unei cucoane prin cuvintele: „d[ tatii

palme =i mamii pumni“. Banda aceasta mai avea ]n

repertoriul s[u aria Stella confidente, Son tre giorni che Nina

=i Mar=ul lui Napoleon.

Cocoratu, p`n[ a nu fi eclipsat de profesorul Duport, fiul

celebrului baletist de la Opera cea mare din Paris, a apucat d-

a format mai mul\i elevi demni de talentul s[u, tineri, feciori

de boieri, care pe strade, ]n saloane ca =i la bal, nu au lipsit

niciodat[ de a se \ine de a treia pozi\iune, nici de a face cele

trei reverin\e prescrise de art[, chiar de ar fi fost ]n camera

cea mai str`mt[, a sta cu corpul =i cu bra\ele ]ncovoiate

gra\ios =i cu buzele pung[ \uguiate. Unul a purtat chiar p`n[

a murit titlul meritat de Ma]tre de gr`ce.

317

C`t pentru l[utarii no=tri, ei nu aveau parte dec`t cam pe

la spartul balului, c`nd boierii ]ncepeau a prinde la chef =i le

venea poft[ de vreo hor[, ori de br`u, sau de c`ntec de lume

ca:

Ai, Ileano, la poian[

S[ culegem buruian[

sau: Ah! Nuri\o, cale bun[

Dar te rog nu m[ uita.

VII

C`nd era s[ ]nceap[ dan\ul, boierii cei tineri ]=i lep[dau

giubelele =i papucii, r[m`neau numai ]n me=i =i alergau de

luau fetele =i cucoanele la joc, la polonez[, la parol[, la vals

=i la „ecossaise“. Nu ]ndr[znea fiecine s[ se adreseze la

rudele de aproape ale lui vod[; fiecare avea pe juc[torul ei

favorit.

Fata lui Furtun[ juca numai cu beizadea Iorgu, fata

Muruzoaiei numai cu Scarlat B[rc[nescu. D[n\uitoarele cele

mai ]ntrepide erau Mari\a Ochioasa, fata lui Nae Golescu,

N[st[sica lui Grigorie Filipescu, v[duva Catinca Sl[tineanu

(Petaluda), Zinca Farfaroaica, nevasta lui Dinicu Golescu.

318

Cucoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban de

tulpan, z[branic sau marabu me=te=ugit adus cu coadele cu

panglice =i urmuz ]mp[nate cu stele =i fulii de diamant, rochie

de m[t[s[rie, mar\elin sau paplin[ f[r[ cute, m`neci cu

bufanturi, ciupag scurt pe moda Imperiului. Fetele, cu capul

gol, cu panglici =i cu flori, rochie garnisit[ pe poale cu

fionguri de panglice =i de stof[. Cucoanele mai ]n v`rst[ mai

p[strau ]nc[ fesul alb, legate cu testemel cu bibiluri, paftale

de aur cu pietre scumpe =i cu =al pe spate. }ntre sculele

celebre se cuno=tea scorpia sau dragonul Su\ulesii, fata lui

Racovi\[ G`ndac de la Col\ea, ghearele de leu ale Catinchi

Filipeschi (B[l=eni) =i =irele de m[rg[ritar cu diamanturi ale

Br`ncovencei.

}ntr-o odaie care da ]n sala de bal era ]ntins[ o mas[ mare

c`t \inea odaia, plin[ cu tot felul de zaharicale =i cofeturi,

castane fierte ]n zah[r, lis[ de chitr[, praline, acadele, cofeturi

cu r[va=e fran\uze=ti =i caramele cu plesnitori, servite

mosafirilor de vestitul becier Antonachi Borelli, ajutat de

copiii lui mari =i mici =i de Momolo. Bufetul era toat[ seara

asediat, mereu plin =i mereu gol ca butea Danaidelor, de la

care cucoanele =i boierii, dup[ ce m`ncau cu prisos, apoi mai

luau =i ]n basmale ca s[ duc[ copiilor acas[. P`n col\urile

od[ii, c`teva mescioare la care se serveau boierilor ponciuri.

319

}n sala cea mare servitorii cu tavele ofereau limonad[ =i

orangead[, ]ncep`nd totdeauna de la mijlocul sofalei.

C`nd ]ncepuser[ dan\atorii a se ]nfierb`nta, vod[ s-a

sculat, a salutat ]n dreapta =i ]n st`nga =i a pornit spre u=a

ie=irii, precedat de ba=-ciohodar, urmat de beizadelele cele

mai mici, de Ioni\[ Voinescu, de c[m[ra=u cel mare =i de

c`\iva edeclii.

VIII

Pe la unsprezece ceasuri ]mbulzeala era mare la scar[, to\i

=i toate ]=i c[utau blanele, ]=i strigau feciorii =i tr[surile,

]naint`nd la scar[ fiecare cu masalagiul s[u dup[ rang.

Stradele se luminau ]n toate direc\iunile =i, pe c`nd ]ncepuse

coco=ii a c`nta de miezul nop\ii, ora=ul Bucure=ti reintra ]n

t[cerea =i ]n ]ntunericul s[u de toate serile.

Ion Ghica UN BOIER CUM A DAT DUMNEZEU

I

cumpe amice, Una din afacerile de predilec\iune ale domnilor greci erau

=i ]ncuscririle cu boieri p[m`nteni; urm[reau fetele =i fl[c[ii

cu avere pentru neamurile dumnealor.

320

Vod[ Caragea adusese cu d`nsul din |arigrad nu numai

ciuma =i o droaie de greci fl[m`nzi, c[rora, alipindu-le titlul

de „ba=“ ]n coad[, ]i poreclea cafegi-ba=a, portar-ba=a,

sofragi-ba=a, ciubucci-ba=a etc., dar =i o familie numeroas[ cu

chera, bezdadele, domni\e, cuconi\e =i duduce.

}ntre aceste din urm[ era =i o nepoat[ anume Sult[ni\a,

pentru care vod[ pusese ochiul pe B[rbuceanu, fiul

vornicului Bibescu din Craiova, de cur`nd ]ntors din Paris, de

la ]nv[\[tur[, t`n[r pl[cut =i mo=tenitor prin adop\iune al

numelui =i al ]nsemnatei averi a bogatului boier +tirbei; avere

disputat[ dinaintea Divanului \[rii de familia Gr[di=tenilor =i

a Dr[g[ne=tilor.

T`n[rul, de=i la ]nceput se ar[ta docil, o dat[ ]ns[ ce s-a

v[zut ]n posesiunea pecetei domne=ti pus[ pe anaforaua

veli\ilor boieri, a ]nceput a i se p[rea nasul Sult[nichii prea

coc`rjat, b[rbia cam \uguiat[ =i oasele de tot ascu\ite, =i s-a

dus de s-a logodit aiurea; a=a c[ a trebuit s[ se caute un alt

ginere pentru m`hnita nepo\ic[.

Cum face, cum drege Caragea, cam prin Toba Tel[loaica,

cam prin samsarul grec Burnaz +algiu, c[ dibuie=te la satul

G`rlagele din malul Buzeului pe un t`n[r provincial, pe capul

c[ruia n[prasnica boal[ gr[m[dise mai multe mo=teniri de la

p[rin\i, unchi, m[tu=e =i veri; ]l atrage la curtea domneasc[

edecliu; =i cam de voie cam de nevoie provincialul

321

Dumitrache devine b[rbatul duduchii Sult[nichii, boier cu

barb[, ag[; =i numele i se lunge=te de un cot, schimb`ndu-se

din sadea Dumitrache Buzoianu, ]n aga Dumitrache

Chrisoscoleu Buzoianu.

II

Boier Buzoianu era om vesel, pl[cut, leal, generos =i iubea

mai mult a tr[i ]n societatea amicilor s[i dec`t ]n atmosfera

cur\ii grece=ti. Era bun rom`n ]n toat[ puterea cuv`ntului, =i

de c`nd f[cuse parte dintr-o comisie de anchet[ ]mpreun[ cu

Costache C`mpineanu ]i r[m[sese o adev[rat[ venera\iune

pentru acel b[rbat; a=a c[ ]n afacerile publice, c`t a tr[it

C`mpineanu, nu f[cea un pas f[r[ a-l consulta, =i chiar dup[

moartea acelui boier, ori de c`te ori era chemat s[ voteze ]n

Ob=teasca Adunare asupra unui proiect care i se p[rea c[ era

]n detrimentul \[rii, lua bila cea neagr[ ]ntre degete =i o ar[ta

zic`nd:

„Uita\i, cinsti\i boieri, s[-i fie \[r`na u=oar[ lui Costache

C`mpineanu, c[ el m-a ]nv[\at s[ votez a=a, or de c`te ori

este a se aduce vreo v[t[mare drepturilor acestei \[ri“.

}n sesiunea Ob=te=tii Adun[ri din anul 1844, c`nd cu

vestita concesiune de mine a muscalului Trandafirof, Barbu

Catargiu rostise ]n favorul proiectului un foarte frumos cuv`nt

]n patru puncturi dup[ toate regulele retorice=ti =i se cobora

322

satisf[cut de la tribun[, a=tept`nd felicit[rile amicilor s[i, dar

]n loc de admiratori, ]nt`lne=te piept ]n piept pe deputatul

Buzoianu, care-l ]nt`mpin[ zic`nd:

„Dumneata Thiers sau Guizot?“

}ntrebarea la care Catargi r[spunde dep[rt`ndu-se, dar

abia face c`\iva pa=i, c[ iar ]i iese boierul Buzoianu ]nainte;

de ast[ dat[ mai \an\o=, ]l ]ntreab[ cleten`nd din cap:

„Sto ti gospodin Thiers ia Guizot?“

Catargiu se m[rgine=te a-i r[spunde:

„Eu sunt cine sunt“, =i-i ]ntoarce spatele; dar nu trece mult

=i iar se pomene=te cu Buzoianu ]n fa\[, mai amenin\[tor =i

b[t`nd din picior:

„Scagi brati ti Guizot ia Thiers?“

Acum oratorul, v[z`nd c[ gluma se ]ngroa=[ =i c[ r`setele

erau ]n partea lui Buzoianu, s-a apropiat bini=or de u=[ =i a

p[r[sit sala.

Aceast[ scen[, jum[tate glum[, jum[tate cam g`lceav[, nu

pu\in a contribuit =i d`nsa, ca =i satira M[ce=ul, la nenorocita

soarte a proiectului Trandafir cu of ]n coad[.

III

La boier Buzoianu nu prea avea trecere ciraclicurile, =i de

multe ori postulan\ii recomanda\i ]=i g[seau beleaua cu

d`nsul.

323

C`nd era vornic de ora=, ]l roag[ atotputernicul ministru

Villara s[-i fac[ pe b[rbierul care ]l r[dea staroste de b[rbieri.

„Las[ pe mine, cucoane Alecache, tocmai dumitale s[ nu-

\i fac =i eu at`ta hat`r; trimite-mi-l c[ \i-l fac ]ndat[“, ]i

r[spunde Buzoianu.

A doua zi din zi de diminea\[ b[rbierul marelui ministru

se prezint[, zic`ndu-i pe un ton m[re\:

„Viu din partea cuconului Alecache pentru treaba de care

\i-a vorbit“.

D-abia zice, =i boierul Buzoianu, nici una, nici dou[, ]l ia

de spate, =i-l d[ cu br`nci pe u=[ afar[, trat`ndu-l de be\iv.

B[rbierul, uimit, raporteaz[ protectorului s[u despre

primirea ce i se f[cuse. Villara sup[rat ceart[ pe Buzoianu cu

vorbe aspre, iar el nu r[spunde alta dec`t:

„Beat, boierule, beat mort; mi-am zis: dar dac[ odat[ se

duce beat s[-l raz[ =i ]i alunec[ briciu din m`n[ =i-l taie la

g`t, ce ne facem noi? Ce se face \ara asta?... te ]ntreb“.

O alt[ dat[, pe recomanda\ia banului Filipescu, destituise

pe un slugier Chiriac, om al lui Costache Su\u, =i or`nduise ]n

locul lui ]mplinitor de contribu\iuni pe un pitarul Matache.

Cum afl[ Costache Su\u de destituirea protegiatului s[u,

alearg[ la Buzoianu.

324

„Ma cum si pote vere Dumitrache si dai afara pe Chiriaco,

omo \instito si pricopsito =i si pui ]n locu a lui pe pungasi

a\ela de Matacu de la Filipesco, un agramatos?“

La aceast[ imputare, Buzoianu nu r[spunde, ci bate ]n

palme, strig[ pe Niculae feciorul =i-l trimite s[-i cheme pe

secretar, c[ruia ]i dicteaz[ ordinul urm[tor:

„}n locul lui pitaru Matache, numit alalt[ieri ]mplinitor de

contribu\iuni, un punga= =i un agramatos, se or`nduie=te iar

slugierul Chiriac, care este om cinstit =i pricopsit“.

A=a c[ Su\u se duce mul\umit; dar nu trec trei zile =i iat[

c[ vine Iordache Filipescu turburat Dun[re.

„Cum se poate, Dumitrache, s[ sco\i pe pitaru Matache,

om de isprav[, om cu frica lui Dumnezeu =i s[-mi pui iar pe

ho\omanu [la de Chiriac al lui Costache Su\u, de \ip[ fiul din

maic[?“

Filipescu nu sf`r=ise bine vorba =i Buzoianu bate ]n palme,

trimite pe Niculae s[-i cheme pe secretar =i ]l pune de scrie:

„}n locul lui slugierul Chiriac, care e un ho\oman de \ip[

fiul din maic[, se or`nduie=te iar pitarul Matache, om de

isprav[ =i cu frica lui Dumnezeu.“

Banul Filipescu pleac[ ]nc`ntat, dar cum afl[ Su\u iar

devine paraponisit cu:

„Ier mi-ai scos-o pe Chiriaco...“

325

Buzoianu cum ]l vede bate ]n palme s[-i vie secretarul =i-i

dicteaz[ ordin s[ scoa\[ pe Matache, s[ puie pe Chiriac.

De ast[ dat[, secretarul observ`ndu-i c[ iar o s[ vie

Iordache Filipescu cu o falc[ ]n cer =i cu alta ]n p[m`nt s[

strige =i s[ ]njure, Buzoianu ]i r[spunde:

„Nu face nimic, c`nd o veni Filipescu, iar scoatem pe

Chiriac =i punem pe Matache“.

IV

Aga Buzoianu iubea petrecerile =i ziafeturile. Nu-i lipsea

bal, nu-i lipsea nunt[, dar mai cu seam[ ]i pl[cea masa pe

iarb[ verde cu miel fript, cu pelin =i l[utari.

}ntr-o zi de 1 mai, pe c`nd se desf[ta la B[neasa cu c`\iva

amici, iat[ c[ un boier cunoscut pentru admira\iunea ce avea

pentru regele Louis Philippe, pe care ]l compara cu vod[

Bibescu, zic`nd c[ erau doi oameni care se completau unul

prin altul, care urmeaz[ aceea=i politic[ =i erau am`ndoi la

un g`nd, repet`nd la fiecare vorb[:

„Vod[ Bibescu a f[cut =i de ast[ dat[ ca Louis Philippe“.

Sau:

„Louis Philippe a f[cut ]ntocmai ca vod[ Bibescu“.

De altminteri, om stimabil, bl`nd, delicat =i de via\[ foarte

cump[tat[.

326

Blajinul boier, atras se vede de duioasele melodii ale

l[utarilor, se apropie ]nceti=or de masa boiereasc[, salut`nd

cu i=licul ]n am`ndou[ m`inile =i cu cuvintele:

„Chef bun la boieri, v[ desf[ta\i, ai? Bine face\i, c[ ast[zi

este =i ziua lui Louis Philippe“.

Buzoianu, la aceste cuvinte, se scoal[, umple dou[ pahare

cu =ampanie =i d[ unul boierului, zic`ndu-i:

„Vive Louis Philippe!“

}n zadar sl[b[nogul boier se scuz[, c[ut`nd s[ evite de a

bea, c[ci amfitrionul ]l ]ncol\e=te strig`ndu-i din ce ]n ce mai

]ndesat:

„Vive Louis Philippe!“

P`n[ a trebuit s[ bea, sper`nd s[ scape cu at`tea. Dar d-

abia a golit paharul, c[ boierul Buzoianu are ]n m`n[ alt

pahar plin gata, zic`ndu-i:

„Vive Louis Philippe!“

La refuz se sup[r[ =i bate din picior, ]ncrunt[ spr`ncenile,

]mping`ndu-i paharul la gur[ cu:

„Vive Louis Philippe!“

Dup[ al doilea urmeaz[ al treilea pahar tot ]n s[n[tatea lui

Louis Philippe, p`n[ ce ]ncet-]ncet, glasul bietului boier

]ncepe a se confunda cu al l[utarilor, leap[d[ giubeaua, ]=i

sumete pulpanele anteriului, joac[ b[tuta, numai ]n me=i =i

ceac=iri, =i bea =ampanie cu fesul.

327

D-atunci bietul boier n-a mai pomenit numele de Louis

Philippe c`te zile a avut.

V

Buzoianu avea cas[ mare ]n strada Mihai-Vod[, cas[ cu

scos dasupra uli\ei, pe sub ferestrele c[reia trec[torii erau

adesea sili\i s[ se abat[, mai ales c`nd se umfla D`mbovi\a.

Una din petrecerile boierului era s[-=i bea cafeaua =i

ciubucul dup[ mas[ ]n sacnasiu, st`nd de vorb[ cu c`te un

amic.

Dau aci pe apucate un mic fragment despre modul s[u de

a saluta =i de a critica pe trec[tori.

„Ce mai bun[tate de ho\oman [sta care trece! }n trei ani

c`t a fost asupra cisniului, =i-a f[cut cas[ boiereasc[ =i =i-a

cump[rat =i mo=ie; lua bani cu lopata de la brutari =i gr`nari,

ca s[ suie pre\ul p`inii s[racilor.“

„Dar dumnealui care vine pe colo! C`nd era la arm[=ie,

]nchiria \igani domne=ti cu cetele, de lucrau ca salahori la

binale, =i banii ]i b[ga el la buzunar. A=a a f[cut starea ast[

mare ce i-o vezi.“

„Cu plec[ciune, arhon slugier, ce mai faci? S[n[tos? Vezi

[sta, om de isprav[: dou[zeci de ani mereu ]n visterie =i s[rac

lipit; d-abia ]=i \ine cas[ d-azi p`n[ m`ine.“

328

„}n cas[ la dumnealui c`nd te duci, ceasornicile ]\i ]mpuie

urechile; la fiecare ceas bat =i c`nt[ toate deodat[. Se =tia de

la fiecare concipist =i pitar ce mijlocea c`te o sut[ de galbeni

=i un ceasornic cu muzic[ pe dasupra.“

„{sta e feciorul c[minarului Dobrovici; c`nd era

Nenciulescu vistier ]n vremea muscalilor, ]l pusese la

transportul proviantului armatei. Se cerea de exemplu de la

glavna comanda zece mii care, el poruncea ispravnicilor s[

ridice dou[zeci de mii, din care numai cinci mii erau pentru

armat[, iar pe celelalte le ]mp[r\ea cu generalul =i le da

drumul acas[, lu`nd de la fiecare c`te 10 =i 20 de lei. Dau

bie\ii cre=tini bucuros, ca s[ scape, ba ]nc[ le zicea =i

bogdaproste. Acum fii-s[u [sta nu se mai zice Dobrovici, ci

Bunescu, are caret[ =i cai la grajd, cas[ cu mobila de la Paris

=i cocoana ]n diamanturi =i m[rg[ritari. Comisia lui Kisselef a

trecut pe r[posatul tat[-so ]n Ciornaia-cniga, dar ce-i pas[,

tr[ie=te parc[ ar fi numele lui ]nscris ]n cartea de aur. Nu-i

ajungi nici cu pr[jina de opt boi la nas.“

„Ce mai faci, nene Iordache, nu pofte=ti sus la noi s[ bei

cafea, un ciubuc? Ce om cinstit =i harnic la slujb[!“

„Da cr[i=orul [sta! Ce mai pui de lele! Joac[ c[r\ile de

zv`nt[ p[m`ntul; de c`te ori nu l-a prins cu c[r\ile m[sluite =i

cu m`inile prin buzunarele paltoanelor; d-apoi tr`nteli ce a

329

m`ncat! Am auzit c[ umbl[ s[-l puie ]n slujb[ subprefect sau

poli\ai la vreun ora=.“

„{sta c`nd era grefier nu-\i scotea anaforaua p`n[ nu-i dai

=i lui 10 sau 15 la sut[ din c`=tig; apoi, ce e drept, c[ \i-o

f[cea pe plac; o \inea c`te cinci =i =ase luni, p`n[ ce

judec[torii uitase ce hot[r`se =i isc[lea cu ochii ]nchi=i.“

„Uite la d`nsul; parc[ e sf`ntul Onufrie! Un ho\ =i

jum[tate, c`nd s[rut[ icoana ]i r[m`ne lipit[ de gingii rubiaua

de la g`tul Maicii Domnului. C`nd era zapciu, organizase o

ceat[ de ungureni de-i aducea cai fura\i, =i avea geamba=i pe

la t`rguri de-i vindea; pe cei fura\i din Moldova ]i ducea de-i

vindea la t`rg la Dr[gaica =i pe cei fura\i de dincoace de

Milcov ]i vindea la iarmaroc la F[lticeni. Acum are ciocoiul

avere mare =i scoate coarne boiere=ti.“

„Dar dumnealui! +tii ce f[cea c`nd era logof[t? }nh[ma

opt cai de po=tie la tr[sur[ cu podorojna de la cas[; ]=i punea

b[baca la dreapta =-o pleca prin jude\e ]n inspec\ie. B[baca

se tocmea, logof[tul executa; se ]ntorcea acas[ umflat ca un

roi.“

„Cela care vine dup[ d`nsul, c`nd era b[ie\andru, se zicea

grec, mai ]n urm[, intr`nd ]n slujba unui s`rb, mai din

bac=i=uri, mai din cam[t[, mai din una alta, a prins cheag, s-a

f[cut capitalist; apoi atunci s[-i fi zis cineva c[ era s`rb, c[ da

cu paru. Acum de la o vreme ]ncoace a ie=it c[ este rom`n =i

330

rom`n neao=, ]nc[ din cei din Macedonia; ce o mai fi m`ine,

Dumnezeu =tie.“

„{sta om me=ter: fur[ ou[ de sub co\ofan[, f[r[ a o face s[

c`r`ie. C`nd era judec[tor, se ]nvoia cu am`ndoi ]mpricina\ii

=i lua =i de la unul =i de la altul. C[tre unul se obliga s[

c`=tige judecata, c[tre cellalt s[-=i dea glasul ]n favorul lui,

a=a c[ hot[r`rea ie=ea cu patru isc[lituri ]n favorul celui dint`i

=i cu p[rere deosebit[ a sa ]n favorul celui de-al doilea; ]nc`t

]=i \inea cinstit tocmeala =i c[tre unul =i c[tre altul. Banii se

depunea totdeauna ]naintea judec[\ii ]ntr-o a treia m`n[.“

Aceast[ conversa\iune \inea mai p`n[ ]nnopta =i de multe

ori atr[gea sub fereastra sacnasiului auditori, ]nc`t unii puteau

chiar s[ asiste la descrierile care ]i priveau personal.

Ion Ghica

331

MORAVURI DE ALTADAT{

Marele ban Tudorache V[c[rescu, mai deob=te

cunoscut sub numele de boier Furtun[, prezident al ]naltului

Divan Domnesc din zilele lui vod[ Bibescu, era om iute la

fire =i sup[r[cios; se aprindea lesne =i se nec[ja, =i atunci se

]nfuria, oc[ra =i ]njura; temperament care ]i meritase porecla

de Furtun[. Dar apoi era om cu frica lui Dumnezeu, nu-i

lipsea nici duminec[, nici s[rb[toare s[ nu mearg[ s[ asculte

sf`nta liturghie; se ]nchina diminea\a =i seara dinaintea

icoanelor c`te un ceas, f[c`nd la metanii; postea vinerea =i

miercurea, iar ]n ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la T[ierea

capului sf`ntului Ioan, la ziua Crucii, nu punea nici

untdelemn ]n gur[, =i nu strica nici unul din cele patru posturi

de peste an.

Con=tiincios =i cinstit ]n daraverile sale, era un judec[tor

integru; =i la curtea ce prezida el, generalul N[sturel Herescu

=i +tefan Golescu c`=tigaser[ reputa\iunea meritat[ de

judec[tori incoruptibili. La el nu ]nc[peau hat`ruri =i la

cuhnia lui nu se primeau plocoane.

332

C`t despre cuno=tin\a dreptului, boier Furtun[ era cam

sl[bu\, ba ]nc[ slab de tot; sacul s[u =tiin\ific sta ]n cuno=tin\a

a c`torva principii din Basilicalele lui Armenopolu =i din

pravila lui Caragea, ]nv[\ate ]n lunga sa practic[ de judec[tor.

La =edin\ele Divanului ]nalt, publicul asistent era totdauna

numeros, nu numai pentru c[ acolo se hot[ra ]n mod definitiv

pricini care se str[g[nea de c`te 30 =i 40 de ani, ]ncepute de

pe la Ipsilanti =i de pe la Hangerliu, dar mai mult ca s[ asiste

la petrecerea ce da banul prezident, cert`ndu-se cu

]mpricina\ii, oc[r`nd =i ]njur`nd pe avoca\i ]n cursul

pledoariilor, apostrof`ndu-i cu:

„Ghide, ghide, =iretule...“

„Ce umbli s[ vinzi castrave\i la gr[dinar...“

„G`nde=ti s[ m[ faci pe mine s[ crez c[ ai dreptate, parc[

nu te =tiu eu ce poam[ e=ti...“

„Astea care mi le spui s`nt mofturi de mofluz...“

Apoi c`nd ]l ]neca necazul sau nu g[sea expresiuni destul

de energice, ]=i lua fesul din cap =i azv`rlea cu d`nsul ]n

obrazul ]mpricinatului.

Era mai ales un avocat, unu Manu Bondi, frate sau v[r cu

arma= Manu, pe care nu-l putea suferi; =i, c`nd ]l auzea

pled`nd, se ]nfuria =i ]l ]ntrerupea, aduc`ndu-i aminte c`te un

epizod, dou[ din via\a lui legendar[ de aventurier, precum

istoria clopotului c[zut din Turnul Col\ei, la cutremurul cel

333

mare de la Vinerea Mare a anului 1802, pe care Bondi ]l

v`nduse starostei de c[ld[rari, f[c`ndu-l s[ creaz[ c[ ]i fusese

d[ruit de generalul Prozorovski; sau istoria c`nd v`nduse lui

banu Istrate pe bietu slugeru Matac, ]ncredin\`ndu-l c[ era

\igan rob al lui.

C`nd Curtea a fost chemat[ s[ judece procesul

conspira\iei bulg[re=ti =i i s-au adus ]nainte De=u =i +u\u,

boieru Furtun[ a r[spuns procurorului cu:

„Ce-mi umbli cu =o=ele =i cu momele. Dac[ vrei s[-\i

judec pricina, adu-mi aici pe ]mp[ratu Niculae, pe

Nesselrode =i pe Da=koff, =i atunci bucuros.“

Boieru Furtun[ era bogat, putred de bogat, dar zg`rcit,

foarte zg`rcit, =i banii s[i ]i specula cu dob`nd[.

Iat[ ]mprejurarea ce m-a f[cut =i pe mine s[-i fac

cuno=tin\a:

Tat[-meu ]i datora de mult o mie de galbeni chesaro-

cr[ie=ti de Austria, drep\i la cump[n[, cu zim\i =i neg[uri\i, cu

dob`nda de cinci =i jum[tate la pung[ pe lun[ (13,2% pe an).

Dup[ ]ncetarea din via\[ a tat[lui meu, chibzuind cu

mum[-mea c[ era mai folositor pentru familie de a vinde o

mo=ie =i a desface datoriile, dec`t a pl[ti dob`nzi mari, ]ndat[

ce am realizat valoarea v`nz[rii, m-am dus la boier Furtun[,

unde jup`neasa Neac=a, f[r[ a m[ ]ntreba nici cine eram, nici

ce vream, m-a ]ntrodus ]ntr-o od[i\[ ]n care nu era alt[

334

mobil[ dec`t un p[tucean de lemn alb, cu o plapum[ de cit;

acolo marele ban, ]nf[=urat ]ntr-o c[ma=[ de borangic, cu

cauc de noapte ]n cap, sta a=ezat pe vine, r[scolind la h`rtii.

Rezemat de u=[ ca =i mine, mai era =i un alt musafir.

Dup[ un sfert de or[ de a=teptare, boierul =i-a aruncat

ochii asupra mea, ]ntreb`ndu-m[ r[stit ce voiam; ]ntrebare la

care i-am r[spuns c[ r[posatul logof[t Dimitrache Ghica

fiindu-i dator bani, veneam s[ aflu la c`t se suie ast[zi acea

datorie.

La aceste cuvinte, boierul s-a ridicat ]n picioare,

]ntreb`ndu-m[ =i mai r[stit:

– Dar ce? O s[-mi pl[teasc[?

– Da, boierule, ]ndat[ ce vom regula contul ]mpreun[.

Atunci fa\a i s-a luminat =i, ]ntorc`ndu-se c[tre celalalt

a=tept[tor, i-a zis:

– D-ta vino alt[ dat[, vezi c[ acum am treab[.

Se pleac[ =i trage de sub pat un sipet ferecat cu bande de

fier b[tute ]n cuie de alam[, ]l deschide =i-mi arat[ o h`rtie

f[r[ a o l[sa din m`n[, zic`ndu-mi:

– Uite, cite=te, [sta e ]nscrisu lui v[ru Tache.

Constat[m ]mpreun[ c[ datoria data din anul 1825, sept.

]n 15 =i c[ dob`nzile erau r[fuite numai p`n[ la 15 sept.

1840, =i fiindc[ eram atunci ]n fevruarie 20, anul 1845, i se

datora dob`nda de 13,2% pe cinci ani, cinci luni =i cinci zile.

335

Eu am luat creionu =i calcul`nd g[sesc c[ dob`nzile la care

avea drept se suia la 717 galbeni, la care ad[og`ndu-se

capitalul de una mie galbeni, suma total[ de pl[tit era de

1717 galbeni.

Ar[t`ndu-i eu socoteala, ]mi zice:

– Apoi st[i c[ nu se poate s[ fie a=a, c[ prea te-ai pripit. S[

fac =i eu socoteala mea.

+i dup[ o or[ de munc[, mi=c`nd din buze, num[r`nd pe

degete, scriind =i tot =terg`nd, ]mi zice cu mirare:

– Tocmai a=a face, o mie =apte sute =i =aptesprezece!

C`nd ]mi luam p[l[ria s[ plec, m[ opre=te r[stit:

– Ei, dar banii cine mi-i d[?

– Eu, boierule.

– Dar c`nd?

– M`ine, la orice or[ vei porunci dumneata.

– Unde?

– Aici.

– Dar vezi s[ nu m[ \ii cu vorba. Spune-mi de la care zaraf

e=ti, ca s[ =tiu unde s[ trimit s[ te g[seasc[.

– Nu sunt la zaraf.

– Apoi dac[ nu e=ti zaraf, cum de =tii s[ socote=ti a=a de

iute? Atunci ce e=ti?

– Sunt fiul r[posatului Dumitrache Ghica.

336

– A=a! vezi, nu =tiam c[ v[ru Tache s[ aib[ b[iat mare;

cum de nu te-am v[zut p[n-acuma?

A doua zi foarte de diminea\[ eram cu dou[ pungi cu

galbeni ]n strada Sf`ntul Spiridon, ]n odaia de mosafiri, unde

boieru m-a primit voios; era ]mbr[cat cu o giubea portocalie,

peste o libadea lung[ de pambriu verde, av`nd pe cap i=licu.

Dup[ ce i-am pus banii pe mas[, a scos un oftat mare.

„Acum mai ]nt`i s[-i num[r[m.“

+i a ]nceput a-i grupa ]n p`lcuri de c`te zece, =i, dup[ ce

s-a ]ncredin\at de exactitatea num[rului, a luat cutia cu

cumpene =i, c`nt[rindu-i unul c`te unul din ochi =i din

degete, ]ntov[r[=ea opera\ia cu reflec\iuni ca aceste:

„Tot pasiri, tot pasiri... rar pe ici pe colea c`te un blank...

Uite [sta galben bun, mai greu =i dec`t blanku; a=a c`nd ar fi

to\i...“

„Ovreiul dracului, bat[-l Maica Domnului, uite colo c`t[

bucat[ de aur a t[iat din bietu galbenu [sta; ar trebui

st[p`nirea s[ sp`nzure pe astfel de calpuzani...“

„C`nd am ]mprumutat pe v[ru Tache, l-am ]mprumutat ca

pe un frate, cu dob`nda de cinci =i jum[tate la pung[ pe lun[,

pe c`nd banii se da p-atunci cu =apte, ba =i cu =apte =i

jum[tate la pung[ (17 =i 18% pe an). Ia te uit[ colea

frumuse\e de galben, c`nd ]l vezi, crezi c-o s[ treac[ =i de

blank =i c`nd colo, nici cu pasiru nu merge; afurisitu de jidov,

337

]i ia auru cu ap[ tare. P[cat c[ legea la noi nu permite

dob`nd[ la dob`nd[, =i vezi acu pierd peste cincizeci de

galbeni, dob`nzile de la cei 717 galbeni.“

Opera\ia aceasta a durat =ase ceasuri; puind deoparte to\i

galbenii mai u=ori dec`t pasiri, care num[r`ndu-se s-au ales

la 216 buc[\i, ]n locul c[rora i-am adus al\i bani pe plac,

d`ndu-mi ]nscrisul tat[lui meu achitat.

C`nd eram s[ ies din odaie, m-a oprit ]n u=[ =i m-a

]ntrebat ]n ce slujb[ eram. La r[spunsul meu c[ nu eram

]mpiegat, a r[mas ]n mirare. Cum, un fecior de boier s[ nu fie

]n slujb[?

Se vede c[ fusese mul\umit de modul cum expeduisem

acea daraver[, c[ci, la o adunare, vod[ Bibescu, z[rindu-m[

]ntr-un grup de tineri, a venit drept la mine zic`ndu-mi: „Qu-avez vous fait à mon oncle Théodore, il ne me parle plus qu-en faisant votre éloge? C’est dommage que vous soyes si mal noté au Consulat de Russie!“

Cocoana boierului Furtun[, fata banului Constantin Ghica,

era cunoscut[ sub numele de Mari\a Furtunoaia =i fii-sa,

baroneasa de Uxküll, sub acel de fata Furtunoaiei; mai avea =i

un b[iat, pe care ]l trimisese pentru ]nv[\[tur[ la Paris, =i care

petrecuse mai mul\i ani ]n institutul de la St. Pelagia.

Boieru Furtun[, tot gr[m[dind dob`nzi peste dob`nzi =i

tr[ind cu cea mai mare economie, adunase o avere mare. Se

338

zice c[ la moartea sa, ]n pimni\[ la d`nsu, unde nimeni nu

]ndr[znea s[ intre nici noaptea, nici ziua de frica stafiei, s-ar fi

g[sit butoaie pline tot cu galbeni chesaro-cr[ie=ti de Austria,

drep\i la cump[n[, fereca\i cu zim\i =i neg[uri\i.

Ion Ghica

FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE INEDIT{ C{TRE

ALECSANDRI

Seara de 1 mai 1855, ofi\erii corvetei franceze „Le

Chaptal“ o petrecuse la mine =i la miezul nop\ii le f[ceam =i

eu polite\ea de a-i ]ntov[r[=i la plecare p`n[ la barca care-i

a=tepta la malul m[rii. Era o noapte ca ziua; portul Vathi

reflecta ca o oglind[ bolta cereasc[ cu luna plin[ =i cu toate

stelele mici =i mari. Nu se auzea nici un zgomot altul, dec`t

\ip[tul =acalilor =i v`j`itul aburului gata a pune helicea ]n

mi=care; ]ncruci=[torul pornea ]n goana pira\ilor greci care

b`ntuiau acele m[ri, urm[reau =i jefuiau transporturile de

muni\iuni de r[zboi ale armatelor franceze =i engleze din

Crimeea.

Ne desp[r\eam, ur`ndu-ne la revedere, c`nd b[tr`nul

comandant Pouthier, un sc[pat ca prin minune din

]ngrozitorul naufragiu al „Meduzei“, puind piciorul ]n iol[ se

]ntoarce c[tre mine, zic`ndu-mi:

339

„Adic[, domnia-ta, de ce n-ai veni cu noi? }n cinci-=ase

zile am colinda Cicladele, am vizita cricurile Ioniei, doar de-

am dibui o band[ de pira\i, =i te-am aduce ]n ]mp[r[\ia ta

s[n[tos“.

A vizita ]n bun[ companie ruinele ora=elor vechii

civiliza\iuni era o propunere plin[ de tenta\iune =i ]ntr-un

minut eram =i eu pe bordul batelului.

}n rev[rsatul zorilor ridicam ancora, ]ntorceam babord =i

intram ]n str`mtoarea care desparte insula Samos de coastele

Asiei Mici. }ndat[ ce intri ]ntr-acest canal, \i se deschide

dinaintea ochilor o vedere ]nc`nt[toare.

Printre dou[ dealuri, care se ridic[ ]n amfiteatru, iese

=erpuind o ap[ pe malurile c[reia albesc o mul\ime de pietre

sf[r`mate; de departe ai zice un cimitir p[r[sit, sau o turm[

de oi ]n p[=une; mai la dreapta se ridic[ ca dou[ piramide

v`rfurile muntelui Samsundag, vechiul Micale, centrul celei

mai str[lucite civiliza\iuni a lumii vechi, lume peste care a

trecut pustiirea barbarilor, arz`nd =i d[r[m`nd. Ast[zi soarele

ridic`ndu-se peste acel plai nu mai lumineaz[ flota biruitoare

a grecilor, nici capetele de oper[ ale lui Praxitele =i ale lui

Scopas; ]n v[ile lui nu mai r[sun[ cuvintele sublime ale lui

Bias =i ale lui Tales.

340

Singura r[m[=i\[ a acelor m[rimi este un zid de piatr[ ]n

ocolul c[ruia un p[stor ]=i adun[ seara caprele de frica

panterelor.

Acea urm[ de zid[rie a fost odinioar[ vestitul Panionium,

templu de unde emanau pove\ele la care se supunea lumea

civilizat[, atunci c`nd ]ntre reprezentan\ii poporului care se

adunau acolo domnea iubirea, virtutea =i unirea.

Ast[zi acea ruin[ m[rturise=te trec[torilor de nenorocirile

ce n[v[lesc asupra popoarelor, c`nd domne=te corup\ia =i

dezbinarea.

Pe albastrul transparent al cerului, muntele pare c[ se suie

mai sus, cu c`t te apropii de poalele lui, schimb`nd tabloul la

fiece clipire din ochi.

Vederea lui are pentru c[l[tor ceva solemn =i fioros, este

prevestitor de m`ntuire sau pieire. Navigatorii, la cincizeci de

mile dep[rtare, se ]ndrepteaz[ ziua =i noaptea dup[ cum li se

arat[ pozi\iunea v`rfurilor ]ntre d`nsele; venind de la miaz[zi

=i puind c`rma drept spre v`rfurile ]mpreunate intri ]n canal;

venind de la apus =i alerg`nd ]ntre acele v`rfuri, intri la liman

sigur. Astfel c[ acest munte cu dou[ capete este un far de

speran\[ b[tu\ilor de tempeste de la Chio =i p`n[ la Cos. Nu

este o familie ]n Arhipel care s[ nu-i datoreze via\a unui

membru, precum nu este una care s[ nu pl`ng[ un frate sau

un fiu ]nghi\it de valurile ridicate, de rafalele ce arunc[ pe

341

miile sale de guri asupra cor[biilor ce se apropie de d`nsul.

Marinarul experimentat nu trece pe dinaintea lui dec`t cu

m`inile pe fr`nghii, gata a cobor] ]ntr-o clip[ toate p`nzele.

C`\i nenoroci\i nu devin prada tigrilor =i a pira\ilor ascun=i ]n

nenum[ratele lor v[g[uni =i ]ncre\ituri.

La poalele lui se afl[ golful Spilia, unde am ancorat ca s[

vizit[m anticul Milet =i locul unde a pierit cea de pe urm[

armat[ a lui Xerxes, chiar ]n ziua c`nd pe un alt \[rm se

dedea b[t[lia de la Plateea, zi mare =i frumoas[ pentru

libertate; tot aci viteazul Sahturi a ]nfipt brulotul s[u ]n flota

lui Kara-Ali =i a pus cea dint[i piatr[ a independen\ei Greciei.

R`ul galben care se arat[ printre papura verde, ie=ind ca

un =arpe din poeticii mun\i ai Lidiei, las[ pe malul st`ng

ruinele unui ora= gigantic, pe poarta c[ruia se citesc ]nc[ =i

ast[zi ]n piatr[ cuvin\ele EFESI WN KAUSTROS, iar la

dreapta o p[dure de ciparo=i unde locuia zei\a v`n[toriei

Artemis Ortigia, ]mprejurul c[reia se ]ntinde o c`mpie

acoperit[ de marmure sparte, capiteluri sf[r[mate, buc[\i de

statui mutilate, piedestale, basoreliefuri =i inscrip\iuni; pare o

c`mpie acoperit[ de oasele ]n[lbite ale luptei Uria=ilor,

cadavrul unui ora=. Pe zidurile unui turn al cavalerilor de

Rodos, se v[d buc[\i de marmur[ pe care a trecut dalta lui

Fidias =i penelul lui Apelles; pe o poart[ a acelui turn se

deosebe=te pe un basorelief o obad[ de roat[, o ureche de cal

342

=i un picior de om; negre=it Hector, t`r`t de calul lui Ahile; un

alt basorelief reprezint[ luna ]ntre un =arpe =i un arc, Hecate

triformis, Proserpina ]n iad, lun[ pe cer =i Dian[ pe p[m`nt!

Aceste ruine au fost marture ale tuturor evenimentelor care

au pref[cut fa\a lumii celei vechi; pe acolo a trecut, unul

dup[ altul, mezii =i Ciru ca cotropitori; Lisandru =i Agesilas ca

m`ntuitori, Scipion =i Anibal discut`nd prietene=te meritele

lor de c[pitani, ]n urm[ Pavel =i Ioan propag`nd legea lui

Christos, =i dup[ d`n=ii schi\ii, Mahomet =i Timur Lang,

arz`nd =i pustiind.

Dup[ un v`rf de movil[ se v[d pe muche ca un crater

coloane, cornice, arhitrave, c[zute gr[mad[ unele peste

altele; acelea au fost odinioar[ vestitul Odeon. Iar ]n vale a

fost teatrul efesiilor =i Stadiul. Pe un alt deal, temni\a lui

Pavel, chiar ]n locul unde a fost templul Dianei, unde ne-am

scobor`t pe o scar[ r[zemat[ de zid ]n miile de cotituri ale

subteranului, strecur`ndu-ne printre bolte, c`nd ]n picioare,

c`nd d-a bu=ele, =i lupt`nd cu lilieci care zburau speria\i de

lumina tor\ii, ie=ind ca dintr-un roi de prin cr[p[turile

st`ncilor.

Acest templu al Dianei, una din minunile arhitecturii

elene, a fost zidit la ]nceput de str[bunele noastre amazoane,

dar s-a pref[cut mai ]n urm[ de cet[\enii Efesului, drept

recuno=tin\[ pentru protec\ia ce aveau de la zei\[ =i a devenit

343

monumentul descris de Pliniu, a=ezat pe 127 de coloane de

c`te 70 de picioare de ]n[l\ime, cum era c`nd vestitul

Erostrate, profit`nd de absen\a zei\ei, care se dusese s[

mo=easc[ pe Olimpiada, i-a dat foc.

Alexandru, drept recuno=tin\[ de ajutorul ce dob`ndise de

la Diana la na=terea sa, a venit s-o restaureze mai frumos =i

mai str[lucit dec`t fusese ]nainte de a arde; dar locuitorii

ora=ului, crez`nd c[ cu eroii este mai bine ca libertatea s[ nu

aib[ nici ]n clin, nici ]n m`nec[, au refuzat, r[spunz`nd c[ nu

se cuvine ca un zeu t`n[r s[ ridice templuri zei\ei fecioare.

Nici o r[m[=i\[ de via\[ nu p[trunde de ]ntristare ca

ruinele unui vechi ora=; pare c[ vezi scul`ndu-se din

catacombe umbrele =i faptele eroilor, ale arti=tilor =i filozofilor

care au ilustrat treizeci de secole de m[rire.

Deasupra vechiului ora=, sus pe-o movil[, se ridic[ geamia

Aghia-Suluc, altera\iunea numelui Aghios Teologos, fost[

odinioar[ biseric[ cre=tin[, zidit[ de credincio=i ]n memoria

aceluia care scria despre Efes ca de una din cele =apte lumini

ale cre=tin[t[\ii care, precum a prezis-o Apocalipsul, s-a stins,

=i ]ntunericul este ad`nc.

A patra zi, ancorasem la Monodrendo, ]n fa\a ruinelor de

la Geronta, templu m[re\ ridicat de branchi\i ]n onoarea

Dioscurilor Castor =i Pollux. Am vizitat calea sacr[ care duce

acolo; statuele colosale ale branchi\ilor ast[zi se afl[

344

transportate ]n Muzeul britanic. Seara, cum am intrat ]n golful

Cos, am z[rit ancorate dou[ bastimente purt`nd flamura

englez[. Eram dinaintea ora=ului Budrum, anticul Halicarnas;

acolo am g[sit pe un vechi amic, pe sir Charles Newton,

consul britanic de la Mitilena, ]ns[rcinat de Muzeul britanic

s[ descopere =i s[ fac[ excava\ii la locul unde a fost

morm`ntul lui Mausole. Sir Charles avea cu d`nsul o

popula\ie de pionieri, fotografi, arhitec\i, sculptori =i

mecanici.

Ideea c[ ora=ul turcesc Budrum era zidit peste acel

monument se ]ntemeia pe o descoperire f[cut[ cu c`\iva ani

mai ]nainte de un c[l[tor care, z[rind ]ntr-un turn un fragment

de basorelief, l-a cerut de la mudir =i acesta i l-a dat, cu

condi\iunea de a ]nlocui acea marmor[ cu o alt[ piatr[, ca s[

nu se sminteasc[ t[ria turnului. Acel basorelief a fost d[ruit

Muzeului britanic, unde, cercet`ndu-se, s-a dovedit c[ era

opera lui Scopas. Trimi\`ndu-se mai ]n urm[ Newton spre a

face excava\iuni serioase ]n localit[\ile vecine de Turnul

Cavalerilor, iat[ cum proceda ]nv[\atul Newton:

El cump[ra una dup[ alta casele, le d[r[ma =i s[pa,

sco\`nd toate marmurele care se g[seau ]ntr-acel loc; dup[

aceea astupa cu p[m`nt gropile f[cute, le nivela =i le vindea

la acela=i proprietar, sau la al\ii, p`n[ a descoperit toate

buc[\ile =i buc[\elile care f[cuser[ parte dintr-acel

345

monument. Newton a petrecut la Budrum mai mult de trei ani

=i, dup[ ce a transportat la Londra toate buc[\ile de sculptur[

=i de arhitectur[, a lucrat ]n Muzeul britanic vreo 15 ani, le-a

coordonat buc[\ic[ cu buc[\ic[ =i ast[zi s-a zidit ]n Muzeul

britanic o arip[ ]ntr-adins, unde s-a a=[zat sala paralel[ cu

aceea ]n care se p[streaz[ marmurele Partenonului. Dar

aceasta nu satisface ]nc[ amorul propriu al eruditului

arheolog; el ar dori un scuar ]n ora=ul Londrei, unde ar lua

asupr[-=i s[ ridice acel monument antic, complet`nd toate

buc[\ile care lipsesc. Ceea ce ar trebui s[ facem noi cu

r[m[=i\ele Turnului-Castel de la Adamclisi.

Dup[ trei zile de petrecere ]n societatea ]nv[\atului

arheolog, am pornit \iind coasta insulei Stankeni (Cos), l[s`nd

Rodos =i trec`nd ]ntre Furni =i patria lui Icar; a opta zi

ancoram ]n punctul de unde pornisem ]n noaptea 1 mai.

Ion Ghica

346

GLOSAR

A

alilodidactic[, =coal[ – =coal[ care preconiza ca elevii s[ se ]nve\e unii pe al\ii sub conducerea profesorului.

ag[, s.m. – =eful poli\iei (]n prima jum[tate a veacului trecut); c[petenie militar[, ofi\er turc.

arma=, s.m. – om ]narmat, r[spunz[tor de paza averii domne=ti =i a ordinii.

arn[ut, s.m. – soldat mercenar, recrutat de domnii fanario\i; servitor ]narmat pe l`ng[ o curte boiereasc[.

arvat, s.m. – croat.

B

ban, s.m. – guvernator al Olteniei, numit de domn dintre boierii cei mai de frunte; banul ce mare: cel mai ]nalt rang boieresc.

ba= – particul[ cu sensul de „cap“ sau „=ef“, „cel mai ]nalt“, „mai marele“, intrat[ ]n limb[ prin cuvinte turce=ti care denumesc func\ii sau ranguri.

ba=-be=li-ag[, s.m. – c[pitan de be=lii. ba=-ciohodar, s.m. – ]nt`iul c[m[ra= al palatului domnesc. becer, s.m. – boier de rang inferior, ]ns[rcinat cu supra-vegherea

buc[t[riei domne=ti; buc[tar domnesc. begler-bei, begler-beg, s.m. – guvernator al unei provincii turce=ti,

av`nd rang de pa=[. beilic, s.n. – cl[dire ]n care locuiau trimi=ii Por\ii ]n |[rile

Rom`ne. beizadea, s.m. – fiu de domn, principe. berber-ba=a, s.m. – =eful b[rbierilor. be=liu, s.m. – soldat de cavalerie ]n armata otoman[. bogasier, s.m. – negustor de m[run\i=uri de manufactur[,

]ndeosebi de bogasiu (\es[tur[ pentru c[ptu=itul hainelor). Bogdan-beg, s.m. – nume dat de turci domnului Moldovei (]n

trecut cunoscut[ =i sub numele de Bogdania). buluc-ba=a, s.m. – comandantul unui buluc (ceat[ de oameni

]narma\i, ]n jur de o sut[).

347

C

cabani\[, s.f. – manta scump[, purtat[ de domn =i boieri la solemnit[\i.

cafegi-ba=a, s.m. – =eful cafe-giilor domne=ti. caimacam, s.m. – loc\iitor al domnului; guvernator. calemcheriu, s.n. – postav fin, cu desenuri. calemgiu, s.m. – func\ionar de cancelarie; copist, pisar. capan,s.n. – magazie de apro-vizionare. cavaf, s.m. – cizmar; negu\[tor de ]nc[l\[minte. cavas, s.m. – agent de poli\ie, jandarm. c[m[ra=, s.m. – slujba= la od[ile domnitorului, ]n special la

camera de dormit. c[minar, s.m. – boier care avea ]n grij[ str`ngerea d[rilor pentru

b[uturile spirtoase. c[\ie, c[\uie, s.f. – vas ]n care se ard mirodenii. ceac=iri, s.m.pl. – pantaloni turce=ti largi, mai ales de culoare

ro=ie; =alvari. cealma, s.f. – turban. ceau=, s.m. – aprod, curier; v[taf. cepchen, s.n. – hain[ boiereasc[ scump[, cu m`necile despicate,

purtat[ pe umeri. cervi=, s.n. – seu; carne conser-vat[ ]n seu topit. chehaia-beg, s.m. – mare=al al marelui vizir. ciohodar, s.m. – slujba= al Cur\ii care ]ngrijea de ]nc[l\[-mintea

domnului. cisl[, s.f. – cot[-parte ce revenea fiec[rui membru al ob=tiei din

impozit, repartizat[ dup[ avere. c`rcserdar, s.m. – comandantul unei potere. c`rjaliu, s.m. – ho\, t`lhar. clauster, s.n. – pension condus de c[lug[ri\e. clucer, s.m. – boier de rang av`nd atribu\ii mai ales ]n leg[tur[ cu

aprovizionarea Cur\ii domne=ti. clucer de arie – mic boier care se ]ngrijea de gr`nele pentru

Curtea domneasc[. conto=, s.n. – manta luxoas[, purtat[ de boieri. cuc[, s.f. – c[ciul[ ]nalt[ ]mpodobit[ cu pene de stru\, purtat[ de

domni la ceremonii. cupar, s.m. – boierna= ajutor al paharnicului. curama, s.f. – colect[.

348

curs[, s.f. – past[ aromatic[ importat[ din Orient, ]ntrebuin\at[ ca mirodenie.

D

derebeghi, derbei, s.m. – mic principe turc, cu puteri despotice. divictar, s.m. – slujba= domnesc care se ]ngrijea de cele necesare

scrisului. dragoman, s.m. – t[lmaci oficial.

E

edecliu, idecliu, iedecliu, s.m. – slujitor domnesc. elciu, s.m. – reprezentant al unei puteri europene pe l`ng[ Poarta

otoman[. enorie, s.f. – cartierul ai c[rui locuitori sunt supu=i, ]n cele

spirituale, conducerii unui preot. epingea, ipingea, s.f. – manta b[rb[teasc[. exac\iune, s.f. – stoarcerea unor d[ri ilegale.

F

falang[, s.f. – b[taie aplicat[ la t[lpi. f[rtale, s.n.pl. – sferturile, p[r\ile unui blazon. fermenea, s.f. – hain[ scurt[ cusut[ cu fir. fustanel[, s.f. – fust[ scurt[, larg[ =i crea\[, f[c`nd parte din

costumul na\ional al grecilor =i albanezilor, purtat[ =i de arn[u\i.

G

gabrovean, s.m. – me=ter sau negustor de cu\ite. gevrea, s.f. – batist[ frumos ]mpodobit[, cu fir =i flutura=i. girit, gerid, s.n. – un fel de suli\[ cu care turcii tr[geau la \int[. gugiuman, s.n. – c[ciul[ luxoas[, ]mbl[nit[, purtat[ de domni =i

de boieri.

H

hatman, s.m. – unul dintre boierii de divan, ]ns[rcinat cu comanda ]ntregii o=tiri ]n Moldova; ]n Muntenia, c[petenia zapciilor de divan.

h`rt[u, s.n. – hartan.

349

huzmet, s.n. – venit al \[rii de pe urma diverselor d[ri sau din arenda unor bunuri ale statului scoase la mezat.

I

Iflak-beg, s.m. – nume dat de turci domnitorului Munteniei (denumit[, ]n trecut, de turci Iflak sau Kara-Iflak).

iminei, s.m. – pantofi de maro-chin, negri, ro=ii sau galbeni. internun\iu, s.m. – reprezen-tant al papei pe l`ng[ un guvern. isnaf, s.n. – breasl[. ispravnic, s.m. – =ef al admini-stra\iei dintr-un jude\. ispr[vnicel, s.m. – v[t[=el; mai-marele peste arga\ii unei mo=ii. i=lic, s.n. – c[ciul[ ]mbl[nit[, purtat[ ]n trecut (rotund[ sau ]n

patru col\uri). i=licar, s.m. – cel care confec\iona sau vindea i=lice.

L

ladin, s.m. – 1. dreg[torul cel mai ]nalt ]n rang dup[ marele ban; 2. scriitor de documente; 3. mai-marele peste ispr[vniceii sau feciorii de cas[ la mo=ie.

logof[t al credin\ei – ministrul Cultelor. lipscan, s.m. – negustor de articole de manufactur[, aduse

]ndeosebi din Lipsca (ast[zi Leipzig). lude, liude, s.m. invar. – 1. contribuabil; 2. bir pe ob=te.

M

mahmudea, s.f. – moned[ turceasc[ de aur care a circulat =i ]n |[rile Rom`ne.

malotea, s.f. – scurteic[ ]mbl[nit[ cu guler =i man=ete de blan[. manaf, s.m. – osta= turc de sub comanda lui Manaf Ibraim. masala, s.f. – tor\[. matim[, s.f. – lec\ie. medelnicer, s.m. – mic boier care turna domnului ap[ de sp[lat

]nainte de mas[. metahirisi, vb. – a obicinui, a se folosi de ceva. meterhanea, s.f. – muzic[ militar[ turceasc[. mintean, s.n. – pieptar sau tunic[ purtat[ ]ndeosebi de arn[u\i. muraha=, s.m. – plenipoten\iar turc. murs[, s.f. – benghiu, aluni\[.

350

N

nefer, s.m. – soldat ]n armata turc[.

O

otcup, s.n. – venit realizat din arendarea unui bun al statului. otcupciu, s.m. – arenda= al unui venit al statului.

P

pa=al`c, s.n. – provincie sau \ar[ subjugat[ de turci ]n care domnea un pa=[.

pazarnic, s.m. – poli\aiul pie\ei. pitac, s.n. – hot[r`re domneasc[ prin care se acordau ranguri

boiere=ti. pliroforisi, vb. – a l[muri, a deslu=i. polcovnic, s.m. – colonel. porucic, s.n. – locotenent. poslu=nic, s.m. – slug[ boie-reasc[ scutit[ de bir. postelnic, s.m. – unul din marii boieri de divan, ministru al

afacerilor str[ine. pot-polcovnic, s.m. – locotenent-colonel. poturi, s.m.pl. – pantaloni largi sus, cu partea de jos str`ns[ pe

pulpe, purta\i odinioar[ de haiduci =i arn[u\i. prapurcic, praporgic, s.m. – sublocotenent. prevarica\iune, s.f. – samavol-nicie, comportare necinstit[ ]n

func\ie. proviant, s.n. – provizii pentru armat[.

R

rai, raia – cetate sau \inut sub st[p`nirea sau suzeranitatea turcilor.

regeal, s.n. – mare demnitar al Por\ii otomane. reis-efendi, s.m. – marele cancelar al Por\ii otomane; ministru de

externe la turci. rezou, s.n. – re\ea. ristic, s.n. – suliman de ]nnegrit spr`ncenele =i p[rul.

351

S

sal\[, s.f. – sos. samur, s.n. – animal cu blan[ pre\ioas[ care tr[ie=te ]n p[durile

siberiene. sarai, serai, s.n. – palat al sultanului sau al unui mare dreg[tor

turc. scule, s.f. pl. – bijuterii. scutelnic, s.m. – om scutit de d[ri; osta= nepl[tit, dar scutit de

biruri. serdar, s.m. – boier de divan; comandantul corpului de cavalerie. serhal, s.n. – fort[rea\[ sau cetate turceasc[ la grani\[. sileah, seleaf, s.n. – br`u pentru arme. sluger, s.m. – dreg[tor care aproviziona Curtea domneasc[ =i

armata. sp[tar, s.m. – mare boier, =eful oastei. stolnic, s.m. – dreg[tor av`nd grija mesei domne=ti. str[murare, s.f. – pr[jin[. sudit, s.m. – supus str[in.

+

=[trar, s.m. – boier care se ]ngrijea de corturile domne=ti ]n vreme de r[zboi.

=leap[, s.f. – p[l[rie, tricorn.

T

tabac, s.m. – t[b[car. tabla-ba=[, s.m. – cal de parad[, bogat ]mpodobit, primit de domn

din partea sultanului. taclit, s.n. – br`u lung. tarabolus, tarabulus, s.n. – =al ]nf[=urat ]n jurul capului la

orientali. taxidar, s.m. – soldat ]ns[rcinat cu str`ngerea d[rilor. topuz, s.n. – sceptru, buzdugan, ]mbr[cat ]n argint =i ]mpodobit

cu pietre pre\ioase. tufecciu, s.m. – lefegiu ce servea garda domneasc[. tufecci-ba=a, s.m. – =eful g[rzii domne=ti ]n timpul domniilor

fanariote. tui, s.n. – steag turcesc f[cut din cozi albe de cal.

352

tumbelechi, s.n. – tob[.

U

udagaciu, odagaciu, s.n. – substan\[ pl[cut mirositoare. uricar, s.m. – scriitor de urice (documente, acte vechi).

V

valesi, valiu, s.m. – guverna-torul unui vilaiet (provincie turceasc[).

v[t[=ie de plai – subprefectur[. vinarici, s.n. – dijm[ sau impozit pl[tit pe vin. vornic, s.m. – boier de divan r[spunz[tor cu treburile din[-untru

ale \[rii, av`nd =i atribu\ii judec[tore=ti.

Z

zaherea, s.f. – provizii pentru armat[. zapciu, s.n. – func\ionar ]ns[r-cinat cu str`ngerea d[rilor;

subprefect. z[ca=, adj. – om r[u =i ascuns.

ziafet, s.n. – chef, petrecere.

353

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Amice, c`nd vine v`rsta nemiloas[ =i ne spune c[ e timp de ast`mp[rat pornirile inimii =i de str`ns aripile ]nchipuirii, c`nd zburdalnicele zboruri prin lumea n[lucirilor atr[g[toare devin periculoase =i c[l[toriile dep[rtate prin lumea real[ – o ]ntreprindere obositoare, ne r[m`ne o ultim[ =i nepre\uit[ petrecere pentru m`ng`ierea zilelor din apusul vie\ii. Ea consist[ ]ntru aducerea-aminte a trecutului =i re]nvierea prin povestire a diverselor epoce prin care am trecut, ]nt`lnind ]n calea noastr[ tipuri originale =i lu`nd parte la fapte care se ating de istoria \[rii. Acest voiaj ]n jil\ are avantajul de a fi =i comod =i ]nc`nt[tor.

Tu mi-ai povestit adeseori ]nt`mpl[ri mult interesante pe care le auzise=i din b[tr`ni =i mi-ai zugr[vit cu un adev[rat talent de pictor unele figuri din genera\ia ce ne-a precedat, ]ntrev[zute de tine ]n copil[rie. Eu ]nsumi am cercat s[ fac a zbura pe sub ochii t[i un stol de suvenire variate, =i astfel oarele noastre de ]nt`lnire au fost totdeauna pline de veselie sau de uimire, pline de ]nc`nt[ri culese ]n gr[dina trecutului, sau de visuri patriotice v`nate pe c`mpul viitorului necunoscut... Am ]mb[tr`nit ]ns[ f[r[ a pierde patima acestui v`nat, c[ci dintre toate pasiunile omene=ti amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodat[.

Dac[ am fi avut o ma=in[ stenografic[ de buzunar, ma=in[ ce se va inventa negre=it ]n scopul nostru de avoca\i =i de deputa\i elocven\i, ea ar fi produs o mic[ bibliotec[ de anecdote, de schi\e u=oare, de memorii istorice =i de portrete bine colorate, care formau un soi de muzeu demn de a fi vizitat; iar genera\ia actual[, a c[rei cuno=tin\[ de trecut nu se ]ntinde peste limitele celor din urm[ treizeci de ani, ar g[si ]n el multe subiecte de studiu atr[g[tor =i folositor... C`te romanuri, c`te piese de teatru, c`te scrieri fiziologice s-ar putea cl[di cu materialul adunat ]n el! +i c`te spirite s[n[toase s-ar retrage cu mul\[mire ]n sanctuarul s[u spre a se odihni de luptele zilnice =i de preocup[rile, zise politice, ale epocii de fa\[!...

Tipuri pentru tipuri, sunt de preferat acele disp[rute din societatea rom`n[ ]n locul acelor de venetici alunga\i din \[rile lor =i ad[posti\i ast[zi ]ntre noi cu preten\iile lor ridicole de critici =i de reformatori; ]n locul acelor de donjuani de trotoires, acelor de salvatori patenta\i de patrie, acelor de invidio=i care stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus dec`t d`n=ii, chiar de=i sunt convin=i c[

354

stupitul cade tot pe obrazele lor etc. etc. Fapte pentru fapte... istoria va judeca valoarea acelor care s-au des[v`r=it cu sacrificiuri de avere =i de via\[ chiar, =i acelor s[v`r=ite sub ]ndemnul ambi\iei personale sau a dob`ndirii de averi colosale.

Aceast[ idee m-a ]ndreptat c[tre tine, amice, cu propunerea ca s[ ]ncepem ]ntre noi o coresponden\[ menit[ de a continua convorbirile noastre =i s[ le public[m ]ntr-o foaie literar[ pentru pl[cerea noastr[ intim[. M-am m[gulit totodat[ cu slaba sperare c[ acea coresponden\[ va fi bine primit[ de unii din compatrio\i care binevoiesc a recunoa=te pu\ine merite predecesorilor =i ceva m[rire evenimentelor petrecute ]nainte de venirea lor pe lume.

Tu ai admis propunearea mea =i ai realizat-o ]n parte cu o activiate de care s-au folosit cititorii foaiei „Convorbirilor literare“. Mi-ai trimis din Bucure=ti =i din Londra un =ir de epistole care ]n cur`nd vor fi adunate ]ntr-un volum demn de a figura ]n bibliotecile bine compuse. Oaspe iubit, el va veni s[ ia loc ]n familiile rom`ne, spre a le povesti cu graiul lor limpede, vesel, pl[cut, c`teva scene de la ]nceputul secolului nostru, sau din zilele noastre, =i a desf[=ura o galerie original[ de figuri ce poart[ sigiliul caracteristic al epocii lor.

Sunt ]ncredin\at, amice, c[ ai g[sit o mare pl[cere de a rechema la via\[ acele umbre care din zi ]n zi se afund[ tot mai mult ]n pustiul uit[rii =i al nep[s[rii. Nu mai pu\in sunt convins c[ volumul t[u va procura o deplin[ satisfacere persoanelor inteligente ce-l vor citi din scoar\[ ]n scoar\[ =i vor fi c[l[uzi\i de el prin regiunile unei lumi necunoscut[ lor. }n epoca de ast[zi e mare meritul unei opere literare care poate s[ distrug[ spiritul omenirii din v`rtejul ce o conduce cu repegiune spre \inta intereselor materiale.

C`t pentru mine, locuitor de \ar[, retras ]n pacinica singur[tate de la Mirce=ti, apre\iator =i iubitor de roduri intelectuale, ]\i mul\[mesc cu sinceritate pentru coresponden\a ta ]mbel=ugat[. Totodat[ ]ns[ m[ ]ng`n cu ademenitoarea speran\[ c[ vei da frate gemene volumului t[u, dac[ nu mai mul\i. Tu ai ]nc[ un tezaur de suvenire care foiesc ]n capul t[u cu dor de a ie=i afar[, precum se bat p[serile de gratiile coliviei. F[-\i mil[ cu ele =i le deschide colivia, pentru ca s[ se bucure de ]nc`ntarea libert[\ii =i ele, spre mul\[mire, s[ ne ]nc`nte cu glasul lor armonios. Din parte-mi ]\i promit s[ urmez exemplul t[u prec`t ]mi vor permite puterile =i ]mprejur[rile vie\ii...

355

Spune-mi, ]n fine, tot ce =tii din trecut prin al\ii =i prin tine ]nsu\i. Te g`nde=te, amice, c[ dintre contimporanii no=tri tu ai fost =i ]nc[ e=ti unul din cei mai activi pe t[r`mul politic =i posezi prin urmare un tezaur de suveniri care cer imperios s[ ias[ la lumin[ ]n ochii genera\iei actuale =i a celor viitoare. Urmeaz[ dar =irul epistolelor tale cu acea verv[ fericit[ ce distruge cuprinsul volumului t[u, =i s[-\i ajute Dumnezeu a l[sa ]n urma ta un complet de schi\e pitore=ti, de memorii istorice, de tablouri sociale care s[ ]mbog[\easc[ analele Academiei noastre =i comoara literaturii rom`ne. Ele vor ad[ogi un titlu mai mult la cele dob`ndite de tine ]n ochii \[rii, ca unul din introduc[torii Rom`niei ]n era sa de lumin[, de m[rire =i de glorie.

V. ALECSANDRI, Prin\ului Ion Ghica, prefa\[ la Ion Ghica, Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Socec, 1884, p. VII-XI, XXV.

Tabloul t[u despre balul princiar de la 1827 este o adev[rat[

bijuterie literar[, viu, colorat, plin de am[nunte interesante =i demn de a inspira penelul unui pictor de talent. Ce p`nze pitore=ti s-ar putea anima cu aceste figuri =i costume de acum 60 de ani! Dar vai! Unde este artistul capabil s[ reproduc[ cu fidelitate amintirile tale at`t de pre\ioase pentru un arheolog! Citind aceast[ descriere, izbutit[ din toate punctele de vedere, te ]ntrebi dac[ aceasta s-a petrecut ]n adev[r ]n acest Bucure=ti, ilustrat ]n zilele noastre de cuvintele de ocar[ ale at`tor oratori a=a de pu\in parlamentari =i ale unor parlamentari ]nc[ =i mai pu\in oratori. Te-ai crede mai repede transportat ]n vreo regiune asiatic[, ]ntr-o adunare de greci din Imperiul Bizantin. }\i ]napoiez manuscrisul, ]nso\it de complimentele mele cele mai sincere.

Bravo =i Masallah!

Vasile ALECSANDRI, 15 mai 1889, Coresponden\[, 1960, p. 156.

Aceste confesiuni au un caracter istoric =i politic. S-ar p[rea deci c[ ele nu prezint[ dec`t un interes pentru speciali=ti, cu menirea de-a r[m`ne simple documente de fapte pentru istoricii viitorului.

Scrisorile domnului Ghica ]ns[ au un farmec literar =i psihologic. Dac[ le urm[re=ti cu aten\ie, te sim\i ]mprietenit cu interesul faptelor =i evenimentelor felurite ce se desf[=oar[ ]ntre ele, ca ni=te tablouri triste =i m[re\e din panorama unei mari epoci sociale. Ca

356

contimporan =i ca unul din actorii principali ai acestei epoci, domnul Ion Ghica, desigur, acum c`nd ne poveste=te „aminitirile sale din pribegie“, revars[ peste ele o emo\iune personal[, care se tr[deaz[ adeseori ]n unele pagini de o rar[ frumuse\e stilistic[.

+i apoi, vede\i: chiar titlul „Amintiri din pribegia de la 1848“ are nu =tiu ce aer de melancolie duioas[, ca o poveste din b[tr`ni.

Cetirea acestor confesiuni mi-au produs o profund[ =i fermec[toare impresie. Ele mi-au ]mbog[\it mintea cu multe cuno=tin\e =i mi-au alintat inima, ca o poveste lung[ =i frumoas[, rostit[ de un mo=neag ]n\elept =i ilustru.

Traian DEMETRESCU, Ion Ghica, ]n Profile literare, Craiova, Editura tipografiei I. Benvenisti, 1891, p. 69, 70.

Caracterul solid =i memoria aleas[ a lui Ghica sunt o chez[=ie

pentru cele afirmate =i mai ales pentru buna sa credin\[, dar nu mai pu\in adev[rat este c[, de dragul efectului =i a formei literare, adeseori d[ =i el fanteziei un rol preponderent =i c[ multe din moravurile descrise =i din galeria de tipuri se aseam[n[ figurilor din romanul lui Filimon, cari nici ele nu sunt exact istorice. Se poate chiar ca multe din figurile contimporane s[ fi fost descrise sub ]nr`urirea raporturilor sociale =i politice.

Afar[ de Ghica prozatorul =i Ghica istoricul, mai ]nt`lnim ]n aceste scrisori pe omul politic. }n c`teva din ele caut[ anume prilejul de a face profesiuni de credin\[ politic[, justific`ndu-se faptele prin teorii. Credin\a asta a lui ]n cele na\ionale se reduce la „a fi bun rom`n“, adic[ „a contribui prin fapte“ la ]naintarea =i dezvoltarea Rom`niei“, iar ]n cele politice la un liberalism mai moderat.

}n Liberalii de alt[dat[ =i ]n Libertatea nu las[ nici o ]ndoial[ asupra acestui fel de a ]n\elege politica \[rii. Vecinic caut[ s[ ]mbine principiul libert[\ii cu cel al autorit[\ii: „Nici libertatea nu este anarhie, nici legalitatea nu este despotism – afirm[ el – ci, dimpotriv[, am`ndou[ sunt elemente primordiale ale vie\ii sociale.“

Din acest punct de vedere, programul politic al lui Ghica, pe c`nd conducea c`rma \[rii, era mai larg ca al oricui; el se ridica deasupra spiritului de partid, l[s`nd ca opiniile s[ se formeze ]n mod liber. Dorin\a lui era „de a vedea pe acei cari ]=i iubesc \ara lega\i ]ntre d`n=ii printr-o comunitate de idei =i de principii, iar nu prin interese de partid, prin cabale, cari nu pot avea alt rezultat dec`t a face pe rom`ni s[ p[=easc[ din decep\iune ]n decep\iune =i

357

a-i arunca ]ntr-un scepticism politic care poate avea cele mai fatale consecin\e“.

E clar c[ Ghica a r[mas p`n[ la sf`r=it liberalul de alt[dat[, idealistul de la 1848.

Pentru forma cea pl[cut[, pentru varietatea subiectelor =i ideile s[n[toase, ]n sf`r=it pentru cunoa=terea acelei individualit[\i puternice ce a fost Ghica, scrisorile lui vor continua s[ fie un pre\ios magazin literar =i istoric.

Ilarie CHENDI, Prefa\[ la Ion Ghica. Scrisori c[tre V. Alecsandri, IV, Bucure=ti, Editura Libr[riei Leon Alcalay, „Biblioteca pentru to\i“, 1905, p.23–25. Trebuie s[ recunoa=tem ]ns[ c[ nu numai ]mprejur[rile au

contribuit ca Ghica =i Creang[ s[ povesteasc[ amintiri din via\a lor; mai este =i alt[ cauz[ – ]nclinarea personal[.

+i Ghica =i Creang[ m[rturisesc c[ au sim\it o pl[cere deosebit[, c`nd =i-au adus aminte de copil[rie sau de tinere\e:

„C`t ]mi place, ]n orele mele de izolare – zice Ghica – s[-mi aduc aminte de unii din oamenii cu care am tr[it al[turi, pe care i-am v[zut lupt`nd cu abnega\iune =i curaj pentru redob`ndirea drepturilor \[rii =i pentru libertate. G[sesc o mul\umire nespus[ a-mi rememora faptele =i cuvintele lor =i a le binecuv`nta numele =i memoria.“ („Scrisori“, edi\ia din 1905, pag. 29)

}n „Amintiri“, Creang[ exclam[ =i el: „Nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu, c`nd m[ g`ndesc la locul na=terii

mele, la casa p[rinteasc[ din Humule=ti... parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie.“

Deosebirea provine numai din faptul c[ Ghica se g`nde=te mai mult la al\ii, Creang[ mai mult la el.

Puse fa\[ ]n fa\[, „Scrisorile“ lui Ghica cu „Amintirile“ lui Creang[ ne prezint[ apropieri =i mai surprinz[toare. „Amintirile“ construiesc un bogat izvor de informa\iuni pentru istoria noastr[, ]n special pentru acea parte a istoriei care las[ mai pu\ine urme durabile =i despre care istoricii ne spun totdeauna prea pu\in: via\a particular[, obiceiuri, credin\e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Scrisorile“ lui Ghica nu r[m`n mai jos din punctul acesta de vedere; ca =i „Amintirile“, construiesc =i ele un izvor bogat de informa\iuni istorice. }n primul r`nd ne ]nt`mpin[ numeroase date

358

despre „Ghica“ ]nsu=i =i despre familia lui, ]ntocmai cum g[sim =i despre Creang[ ]n „Amintiri“. }n al doilea r`nd despre prietenii s[i; =i cum prietenii s[i se numeau Vasile Alecsandri, Nicolae B[lcescu, Gr. Alexandrescu, Filimon, partea aceasta ]ntrece ca interes istoric pe cea corespunz[toare din Creang[, ai c[rui prieteni, G`tlan, O=lobanu, Mogorogea nu s-au bucurat mai t`rziu de alt[ cinste, nici de alte onoruri dec`t de acela c[ au fost prieteni de copil[rie cu prozatorul Ion Creang[...

Toate aceste informa\iuni ]ns[ nu se pot asem[na nici la Ghica, nici la Creang[ cu o colec\iune seac[ de documente, ci sunt ]mbr[cate ]ntr-o form[ literar[ atractiv[, sunt date ]n form[ de povestiri interesante. Aminteam ceva mai ]nainte de unele opere de ale lui Negruzzi, Kog[lniceanu =i Russo, cari s-ar sem[na cu acestea; mai sunt =i altele ap[rute ]n urm[, totu=i nici una nu se poate asem[na cu ale acestora din punctul de vedere al farmecului povestirii. Ghica =i Creang[ sunt povestitori de frunte ai literaturii noastre. Sunt ca doi b[tr`ni sf[to=i care spun, spun mereu, trec de la un lucru la altul, de la o persoan[ la alta, care =tiu s[ te fure cu amintirile lor din copil[rie ori din tinere\e, cu care ]n sf`r=it nu \i se ur[=te niciodat[. Ghica =i Creang[ =tiu s[ stea cu tine de vorb[, =i prin dulcea\a povestirii ]\i fac interesante chiar cele mai ne]nsemnate ]nt`mpl[ri. Sunt ]n operele lor multe informa\iuni de pre\ – le-am relevat ceva mai ]nainte – dar sunt altele f[r[ absolut nici o valoare prin ele ]nsele; devin totu=i =i ele interesante prin chipul cum ne sunt aduse la cuno=tin\[.

Petre V. HANE+, Ion Ghica =i Ion Creang[, ]n Studii de literatur[ rom`n[, edi\ia a II-a, Editura Libr[riei Universale Alcalay et Co., 1910, p. 118–119.

Opera lui Ion Ghica este muzeul Carnavalet al nostru, organizat

de un bun artist. Nu-i mai pu\in adev[rat c[ epoca 1821–1848 a fost de un mare pitoresc prin repezile prefaceri =i interp[trunderea de elemente contrarii. C[l[torii str[ini au r[mas impresiona\i, iar scriitorii rom`ni bonjuri=ti (Russo, Alecsandri) au l[sat interesante tablouri de epoc[. Trebuie s[ ne g`ndim c[ Kog[lniceanu, omul saloanelor berlineze, debutase pe scena vie\ii cu antereu. }n biografia acestor oameni deceniile sunt ]nsemnate fiecare cu alt[ coloare violent[.

Colec\ia lui Ghica este integral[, distribuit[ pe s[li =i epoce, form`nd uneori serii pe genera\ii. Astfel ]ntr-un loc d[m de

359

Radovanca, vr[jitoare, locuind ]n ruinele palatului Dude=tilor; dup[ ea vine C[lina, fata ei, nevasta lui Soare potcovarul, \iganul, ]nt`i, apoi a lui Stoian, zavergiu cu „tarabulus la cap =i cu iatagan la br`u“; ]n sf`r=it urmeaz[ nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris, umbl`nd „c`nd r[sturnat ]n dro=c[ sau ]n car`t[, c`nd c[lare pe cal de soi, c`nd m`ind arm[sarii din faeton“. E o ]nscenare muzeal[ savant[, plin[ de humor c[reia nu-i mai tebuie legend[. Prezent[rile sunt dioramice, ]ntrunind toate elementele p[trunderii modului de existen\[ al individului. Iat[ pe fiul sucitului Mavrogheni-vod[:

„...nu sunt mul\i ani de c`nd, pe stradele Ia=ului se arat[ regulat, ]n toate zilele la ora Copoului, un b[tr`n zb`rlit, cu barba c[nit[, giubea de pambriu, portocalie, ]mbl[nit[ cu r`s, ciac=iri ro=ii, me=i =i papuci galbeni, legat cu =al alb la cap, tr`ntit picior peste picior ]ntr-o calea=c[ deschis[ ]n mijlocul a trei, patru fete recrutate de prin T[t[ra=i =i din Taie-barb[, pentru ]ntre\inerea haremului s[u. Acest specimen de s[lbatec era Petrache Mavrogheny, demnul fiu al decapitatului domn.“

Ghica reconstituie totul, arhitectur[, mobilier, costuma\ie, gesturi, f[r[ a da impresia ]ngr[m[dirii erudite, c[ci el nu este arheolog, ci un om cu o extraordinar[ memorie vizual[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

}mpreun[ cu darul reconstructiv, Ion Ghica are un talent de narator incomparabil, o imagina\ie arab[. Punctele lui de plecare sunt documentare, amintiri, studii economice, sociale. }n mijlocul celui mai arid memoriu, prozatorul trece la anecdot[, c`teodat[ dramatiz`nd, juc`nd toate rolurile. }ncerc[rile de caricatur[, dup[ V. Alecsandri, cu nume tipice: t`n[rul Oftescu, Paraponisescu, Tache |uic[, Zamfir Toroipan, locotenentul Spadon, Zinca Limbu\easca nu sunt cele mai fericite. C`nd inventeaz[, Ghica pare s[rac, dimpotriv[ evocarea d[ impresia lucrului imaginat =i memoriile lui iau totdeauna propor\ii fabuloase. Cine poate uita pe boierul Furtun[, prezident de divan, care azv`rle cu fesul dup[ ]mpricina\i, pe dasc[lul Chiosea, b[t`nd pe copii cu imineul scos din picior =i c`nt`nd un pa-vu-ga-di sonor „care-i ie=ea pe nas cale de o po=t[“, pe B`rzof cel care ]=i scuz[ neomeniile oficiale cu „Ia nevinovat... slujba!“, pe Manea Nebunul c`nt`nd „Fivrelzon! Fivrelzon!“ (vive le son)? Ghica are o cantitate de cuno=tin\e

360

na\ionale =i interna\ionale nemaipomenit[ =i urm[re=te pe eroi ]n cre=terea =i descre=terea lor, ca un nuvelist romantic.

G. C{LINESCU, Ion Ghica, ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Bucure=ti, Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[, 1941, p.333–336.

Ghica se apropie astfel f[r[ nici o grab[ de obiectul s[u, nu

rezist[ nici uneia din sugestiile care i se prezint[ ]n drum, transform[ detaliul ]n episod, procedeaz[ printr-un lan\ de digresiuni. }n =irul scrisorilor sale respinge orice metod[, orice procedeu de compozi\ie care ar putea r[ci izvorul cald al amintirii. Printr-un instinct foarte sigur, el =tie c[ nu trebuie s[ altereze ]n nici un chip spontaneitatea memoriei sale, care curge ]ntr-un chip ]nv[lm[=it, dar plin de prospe\ime. }n apele ne]nc[tu=ate ale amintirii, el g[se=te chipuri de oameni =i ]nt`mpl[ri, tezaurul unei experien\e nesecate, tr[ite de un om luminat =i bine dispus, care, chiar dac[ se opre=te din c`nd ]n c`nd pentru a trage o ]nv[\[tur[, nu devine niciodat[ un moralist pedant, \in`nd predici umanit[\ii. Gluma nu-i repugn[; dimpotriv[. Totul se rezolv[ ]ntr-o anecdot[ sau un cuv`nt de spirit, c[ci, noteaz[ Ghica: „ a=a e f[cut rom`nul, r`de de toate =i de to\i, chiar de necazuri =i nenorociri“.

Spontaneitatea memoriei =i imagina\iei sale ]i prezint[ figuri vii de oameni, pe poli\istul B`rzof, a=a de ad`nc ciupit de v[rsat, ]nc`t „]n fiecare gropi\[ se putea ascunde c`te o boab[ de maz[re“, pe pazarnicul cu v`rful nasului „ca o cirea=[ v`n[t[“, pe dasc[lul Chosea, al c[rui c`ntec spus cu pa, vu, ga, di „]i ie=ea pe nas cale de-o po=t[“. Iat[ chipul de groaz[ al lui Mavrogheni, evocat de B[lt[re\u „s[rind ca o maimu\[ pe arm[sar, parc[-l v[z, bat[-l Dumnezeu! Cu poturi scur\i p`n[ la genunchi, picioarele goale ]n iminei, mintean f[r[ m`neci =i legat la cap turce=te“. Iat[ pe „prin\ipul“ Zamfir, parazit al cur\ii banului Dimitrie Ghica, purt`nd „frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajur[ ]mp[r[teasc[, cravat[ ro=ie de pambriu, ]n care ]i intr[ b[rbia cu totul, p`n[ la gur[, l[s`nd s[ ias[ d-o palm[ dou[ col\uri ascu\ite de guler scrobit“. Iat[ pe B[rbucic[ Mehtupciu, c[ruia i se spune G[m[lie, „c[ci, ]n adev[r, modul cum ]=i umfl[ p[rul =i favori\ii ]i d[ aparen\a unei g[m[lii de ac“. Iat[-l pe loghiotatul Miltiade „cu un ochi la f[in[ =i cu altul la sl[nin[, cu p[l[ria ]n forma tingirii, larg[ ]n fund de dou[ ori c`t diametrul capului =i pus[ pe o ureche“.

361

C`nd nu vede, scriitorul aude tot at`t de bine. Fericit[ este memoria vie a omului, scrie Ghica, atunci „c`nd izbute=te a face s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai exist[ =i nu se mai vede cu ochii din cap =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul cuvintele care sunau la urechi!“ Nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egaleaz[ ]n realismul dialogului. Dialogul introdus ]n nara\iune nu este pentru Ion Ghica un simplu mijloc de a ne face s[ ne cunoa=tem ideile personagiilor sau de a ne prezenta o scen[ ]n ac\iune. Ceea ce ]l preocup[ atunci c`nd face s[ vorbeasc[ pe vreunul din eroii s[i este s[ prind[ cu exactitate particularitatea lui linguistic[ =i oarecum timbrul glasului s[u. Ne]ncetat se opre=te Ghica cu caracteriz[rile sale asupra felului oamenilor de a vorbi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Niciodat[, proced`nd astfel, nu este vorba de ceva ca „portretele morale“ ale lui N. Filimon. C[ci, mai apropiat de C. Negruzzi, Ion Ghica nu dore=te nici el s[-=i analizeze oamenii, ci s[-i prezinte ]n carne =i oase, cu fizionomiile, costumele, ticurile, vorbele =i ]nt`mpl[rile lor mai cu seam[ hazlii, gata s[ p[r[seasc[ paginile memoriilor pentru a trece ]n schi\ele =i nuvelele genera\iei urm[toare, sau chiar pentru a se sui pe scenele teatrelor. C`teva din firele realismului de mai t`rziu, cu aplecarea lui spre caracterizarea pitoresc[ =i humoristic[, se trag din paginele pe care Ion Ghica le adresa amicului V. Alecsandri.

Tudor VIANU, Ion Ghica, ]n Arta prozatorilor rom`ni, Bucure=ti, Editura Contemporan[, 1941, p. 69–72.

Prin preocup[rile lui literare, ca =i prin stilul lui, Ion Ghica face

parte dintr-o familie de scriitori al c[rei ]nceput ]l v[d ]n Ianache V[c[rescu =i care culmineaz[ ]n zilele noastre cu Matei I. Caragiale =i G. C[linescu. Sunt scriitori cu o cultur[ aleas[, aten\i la ce se petrece ]n jurul lor =i capabili s[ evoce ]ntr-o form[ atr[g[toare chipuri =i ]nt`mpl[ri din societatea vremii lor. Memorii, cuprinz`nd fapte =i figuri prezentate ca autentice, sau romane, ]n care autenticul ]mbrac[ haina fic\iunii, operele acestora au multe tr[s[turi comune, dintre care cele legate de arta stilului se impun de la prima vedere.

S-au mai f[cut apropieri ]ntre scrisul lui Ion Ghica =i al lui A. Odobescu, cu care seam[n[ prin aten\ia ce o d[ am[nuntelor descriptive ]n redarea culorii locale; ]ntre Ion Ghica pe de o parte =i

362

I. L. Caragiale =i V. Alecsandri, autori de comedii, pe de alt[ parte, lega\i prin prezen\a c`torva tipuri comune – semidoctul, demagogul – =i mai ales prin folosirea cu succes a onomasticii ca mijloc de ]ntregire sau de sugerare a portretelor unor personaje (Zinca Limbu\easca, Sec[tureanu, J[pc[nescu).

Ion Ghica are ]ns[ puncte de contact =i cu scriitori mai vechi =i, lucru ]mbucur[tor, cu unii mai aproape de noi. De activitatea lui Ianache V[c[rescu ]l desp[r\ea o jum[tate de secol, ceea ce e mult pentru epoca lor, =i nu mai putem avea preten\ia s[ reg[sim ]n Ianache V[c[rescu sintaxa sau vocabularul lui Ion Ghica. Dar calitatea de a folosi o limb[ aleas[, corespunz[toare unei preg[tiri intelectuale deosebite, limb[ cu o sintax[ mai nou[ =i cu un vocabular ]mbog[\it de contactul cu limbile de cultur[ ale vremii: franceza, italiana, rusa, greaca, engleza, turca =i mai ales, de a ]mp[ca elementul nou cu cel vechi ]n limb[ sunt fapte remarcabile ]n scrisul lui Ianache V[c[rescu =i prezente, pe treapt[ de art[ mai ]nalt[, =i la Ion Ghica...

Stilul lui Ion Ghica ]=i afl[ izvorul ]n forma\ia lui intelectual[. „+tiin\ele naturale au fost obiectul principal al studiilor mele din tinere\e“ – spune el ]n discursul de recep\ie la Academia Rom`n[. L-au pasionat ]ns[ =i matematicile, economia politic[, istoria. Omul de =tiin\[ apare ]n multe din scrierile lui Ion Ghica, chiar ]n cele cu cuprins literar:

„Omul nu poate tr[i ]n izolare, fiindc[ organismul s[u fizic =i intelectual ]l pune ]n necesitate de a avea trebuin\[ de ajutorul semenilor s[i, nu numai al acelora care ]l ]nconjoar[, dar =i al celor de departe...“

Dar ]n mijlocul unui tablou al st[rii principatelor ]n pragul secolului al XIX-lea, apare, al[turi de stilul c[utat al c[rturarului, fraza, plin[ de expresivitate, de structur[ popular[:

„Cium[ =i calicie! Spitalele =i m[n[stirile pline de bolnavi =i cer=etori; rom`nii \[rani r[ma=i ]n sap[ de lemn; codrii =i drumurile ]mp[nate de cete de ho\i, care jefuiau =i c[zneau, c`t ie=ea omul din straja Bucure=tilor afar[.“

Jaque BYCK, Stilul lui Ion Ghica, ]n Gazeta literar[, nr. 33 (127), 16 august 1956, p. 5.

Personalitate complex[, Ion Ghica a desf[=urat o activitate

multilateral[ care se ]ntinde de pe la 1835 p`n[ c[tre sf`r=itul

363

veacului trecut. Epoca ]n care tr[ie=te =i se afirm[ cuprinde, a=adar, o perioad[ lung[, de peste opt decenii, bogat[ ]n evenimente de o importan\[ excep\ional[ pentru istoria social[, politic[ =i cultural[ a poporului rom`n, evenimente la a c[ror preg[tire =i desf[=urare el a luat parte, aduc`nd contribu\ii uneori foarte importante.

F[r[ ]ndoial[, Ion Ghica a fost ]nainte de toate om politic, activitate c[reia i-a dedicat cea mai mare parte a vie\ii. Al[turi de B[lcescu, Bolliac, Alecsandri, Kog[lniceanu =i al\ii, Ghica este unul dintre frunta=ii vie\ii politice =i culturale din anii premerg[tori revolu\iei ]n Principate, contribuind la preg[tirea revolu\iei ]n Muntenia, al c[rei agent diplomatic la Constantinopol a fost apoi. Revolu\ionar cu convingeri =i atitudini ferme ]n perioada prepa=optist[, el a urmat o linie politic[ descendent[ ]n anii urm[tori, ancor`nd, ]n cele din urm[, ]ntr-o concep\ie moderat liberal[.

Sinuos ca om politic, Ghica are ]nsemnate merite ca om de cultur[ =i scriitor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cea mai important[ latur[ a activit[\ii lui Ghica, aceea care asigur[ tr[inicie numelui s[u ]n con=tiin\a posterit[\ii, este opera literar[, fa\[ de care istoriografia literar[ din trecut a fost ]n genere nedreapt[. Apreciat[ mai mult sub raport istoric-documentar, operei memorialistice =i epistolare a lui Ghica – fresc[ a unei ]ntinse epoci fr[m`ntate – i-a fost suspectat adesea mesajul artistic. }n orice caz, cercet[torii literari, cu rarisime excep\ii, au st[ruit pu\in asupra acestui lucru, iar unele istorii literare nici n-au ]nregistrat m[car numele memorialistului printre prozatorii veacului al XIX-lea. Contribu\ia sa, ]n alte domenii, la prop[=irea culturii noastre, fiind =i mai pu\in studiat[, r[m`nea pe primul plan activitatea sinuoas[ a omului politic. Redus[ la asemenea coordonate, personalitatea lui Ghica a ap[rut mult[ vreme s[r[cit[.

Darul excep\ional de povestitor, capacitatea de a evoca evenimente =i oameni, de a reconstitui, ]n tablouri pline de culoare, cadrul, atmosfera epocii pe care o evoc[ sunt calit[\i esen\iale ale „Scrisorilor c[tre Vasile Alecsandri“, principala sa oper[ literar[, ca =i, ]n parte, ale „Convorbirilor economice“, care fac din Ghica unul dintre prozatorii no=tri de frunte, ]n veacul trecut, reprezentant de seam[ al realismului critic, maestru incontestabil al prozei epistolare =i memorialistice rom`ne=ti. Acest lucru, ignorat ]n bun[

364

parte, p`n[ foarte cur`nd, de c[tre istoriografia noastr[ literar[, \inem s[-l subliniem cu deosebire.

D. P{CURARIU, Ion Ghica (monografie), Bucure=ti, Editura pentru Literatur[, 1965, p. 337–339. Relatarea istoric[ a lui Ghica, ]ntocmai ca =i aceea a cronicarilor,

]mbrac[ dou[ aspecte: povestirea unor evenimente pe care le cunoa=te din amintirea altora ori din lucr[ri documentare =i nararea unor fapte la care a fost martor. S-a vorbit ]ntr-o vreme despre memoria lui, ]n general apreciat[ ca excep\ional[. Fiindc[ Filimon obi=nuia, cum o face =i Odobescu, s[ dea note de subsol cu trimiteri bibliogarfice =i de arhiv[, chiar cu citate, ]ntre Ghica =i autorul „Ciocoilor vechi =i noi“ s-a stabilit deosebirea: cel dint`i =tie multe lucruri din amintire =i din tradi\ia oral[, al doilea se documenteaz[. Deosebirea e doar aparent[. Ion Ghica folose=te =i el diverse surse de informare, iar c`nd se dispenseaz[ de ele memoria ]l tr[deaz[ de multe ori. Scriitorul gre=e=te ]n unele locuri datele, pune pe seama unor autori opere ale altora, uit[ repede c[ a povestit un episod ]ntr-o epistol[ =i-l reia ]n alta, d[ indica\ii bibliografice care nu rezist[ la control, citeaz[ titluri parafraz`ndu-le. S[ amintim, de exemplu, c[ situeaz[ moartea lui B[lcescu cu un an mai t`rziu dec`t data real[, iar executarea poetului Rigas, cu nu mai pu\in de 17 ani. C`nd nu se controleaz[ cu un text ]n fa\[, apar erori numeroase =i mari. Dar chiar memorialistul nu se ]ncrede lesne ]n puterea amintirii lui. C`nd ]ncepe redactarea scrisorii despre N. B[lcescu ]=i d[ seama c[ a uitat lucruri importante =i, de la Londra, se adreseaz[ unui corespondent bucure=tean, cer`ndu-i manuscrise sau extrase din lucr[rile frunta=ului revolu\iei de la 1848. Nu-=i mai aminte=te nici m[car titlul „C`nt[rii Rom`niei“ („ceva mistic =i profetic asupra unui manuscris“)... Un uituc n-a fost Ghica, dar memoria lui nu e dec`t una normal[. De aceea s-a ]ngrijit s[ aib[ la ]ndem`n[ c[r\i, ]nsemn[ri, lucru pe care nici nu l-a t[inuit, dar pe care comentatorii, din entuziasm, l-au cam trecut cu vederea: „nu g[sesc ]n memoria sau ]n ]nsemn[rile mele“... Desigur, ]ntruc`t nu scrie lucr[ri =tiin\ifice, scriitorul e liber de obliga\ia de a face trimiteri la surse. Totu=i, aceste surse se ]ntrev[d nu departe de paginile lui. }ntr-o scrisoare celebr[, aceea despre N. Filimon, am avut surpriza de a descoperi de-a dreptul o mistificare, altminteri amuzant[, pe care ne =i mir[m c[ nu a observat-o ]nc[ nimeni. Tot ceea ce se spune despre gurmandul creator al lui Dinu P[turic[ este extras,

365

f[r[ schimb[ri mari, din „Ciocoii vechi =i noi“! Pasaje din epistola despre ciuma lui Caragea provin, ne]ndoelnic, tot din romanul lui Filimon. +i-atunci, se poate pune ]ntrebarea: ]n ce m[sur[ ne mai putem bizui pe „Scrisorile c[tre V. Alecsandri“ ca izvor documentar pentru istoria social-politic[ =i cea literar[? P[rerea noastr[ este c[, trat`ndu-le cu aten\ie, mai ales atunci c`nd e vorba de date =i am[nunte, „Scrisorile“ continu[ s[-=i p[streze valoarea informativ[ pe care ne-a f[cut pl[cere s[ le-o conferim.

Ion ROMAN, Ion Ghica (Studiu introductiv), ]n Opere, I, de Ion Ghica, Bucure=ti, Editura pentru Literatur[, colec\ia Scriitori rom`ni, 1967, p. 84–87.

E un fapt definitiv stabilit c[ Ion Ghica este unul dintre marii

no=tri povestitori, comparabil cu Costache Negruzzi, precursor, ]n unele laturi, al lui Ion Creang[. N-am citat aceste nume la ]nt`mplare. Ion Ghica este cel mai „moldovean“ dintre scriitorii de origine muntean[, =i unul dintre moldovenii de elit[. De scriitorii str`n=i ]n 1840 ]n jurul lui Mihail Kog[lniceanu ]l leag[ nu numai circumstan\e de ordin biografic, nu numai comunitatea \elurilor patriotice urm[rite prin ac\iunea de la „Dacia literar[“ =i „Prop[=irea“, dar =i profunde afinit[\i de structur[ artistic[. Asemenea lui C. Negruzzi, Ghica e un rafinat, un maestru al formei, un scriitor de \inut[ clasic[, posed`nd ]n cel mai ]nalt grad bunul gust =i sim\ul m[surii. Nar`nd, el dozeaz[ fermec[tor nostalgia, umorul, ironia sub\ire, de-abia insinuat[, propor\ioneaz[ instinctiv ]n chip judicios descrip\ia, relatarea, portretul, anecdota. Mucalit, f[r[ ]ngro=area vocii, didactic, uneori, f[r[ umbr[ de pedantism, erudit jovial, unind verva cu elegan\a, memorialistul e un istoric ]n genul grecilor din vechime, un pictor dublat de un povestitor plin de farmec =i un moralist. Episoade de un pitoresc f[r[ egal, precum c[l[toria de la Bucure=ti la Ia=i ]n 1841, cu po=talionul, spectacolul terifiant al ciumei de pe vremea lui Caragea, comparabil cu mari tablouri de Bruegel, scenele tragice =i grote=ti din vremea zaverei, cele de pe insula Samos din timpul c`nd scriitorul a fost guvernatorul ei, diversele ]nt`mpl[ri din diferite vremuri – se ]ntip[resc ]n minte pentru toat[ via\a. Inalterabile se perpetueaz[ ]n amintire portretele. Oric`t vom fi citit, ]nainte de lectura „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“ sau dup[, despre Nicu B[lcescu, portretizat ]n una din aceste scrisori sub ]nf[\i=area unui b[iat de sub bra\ul c[ruia cad, ]n ]nc[ierarea cu vl[jganul ce vrea s[-i ia

366

bucata de halvi\[, caiete cu citate din cronici; despre Nicolae Filimon, fecund colaborator la pres[ din timpul s[u =i mare iubitor de „trai bun“, =tiind s[ frig[ ca nimeni altcineva mielul =i s[-l prepare cu mirodenii; despre Grigore Alexandrescu, adolescentul care se ro=e=te ca o fat[ mare ]nainte de a recita minunat din Boileau; despre Iancu V[c[rescu, despre I. C`mpineanu, despre Iancu Jianu, haiducul – chipul acestora =i al multor altora ne r[m`n ]n amintire a=a cum ni le-a zugr[vit Ion Ghica. Personalit[\i istorice sau simple persoane, oamenii din Scrisori tr[iesc acolo o via\[ a lor, de sine st[t[toare, asemeni personajelor marii literaturi.

Dumitru MICU, Re]nt`lnire cu proza lui Ion Ghica, ]n Sc`nteia, nr. 7509, 31 octombrie 1967, p. 4.

Pu\ini sunt scriitorii a c[ror oper[ s[ fie at`t de str`ns legat[ de

lumea prin care au trecut, s[ reflecte o epoc[, cu luminile =i umbrele ei, =i cu at`t de ]ntinse implica\ii ]n istoria politic[ =i cultural[ a \[rii, ]nc`t opera literar[ s[ devin[ ea ]ns[=i „]ntr-un fel istorie“, a=a cum se ]nt`mpl[ cu inegalabilele „Scrisori“ ale lui Ion Ghica, a c[rui via\[ =i activitate s-a desf[=urat de-a lungul unui veac (1816–1897).

Autenticitatea celor evocate este garantat[ nu at`t de genul cultivat – aproape ]n exclusivitate memorialistica –, dar mai ales de inten\ia autorului de a relata numai despre cele „v[zute =i auzite“, inten\ie dublat[ ]n permanen\[ de setea de adev[r, de obiectivitate, cerin\[ imperioas[ pentru un om care a luat condeiul ]n m`n[, a=a cum afirma autorul epistolelor, f[c`nd, adesea, adev[rate profesiuni de credin\[ ]n acest sens: „Mie nu-mi este iertat s[ scriu dec`t numai atunci c`nd pot spune un adev[r; =i a cunoa=te adev[rul =i a-l spune nu e lucru lesne“... +i prietenului moldovean, la ]ndemnul c[ruia s-a ]nfiripat una dintre cele mai fructuoase coresponden\e literare, de o inestimabil[ valoare pentru literatura =i cultura noastr[, autorul acelui „Vasile Porojan“, pl[smuit tocmai ]n cadrul acestui schimb de scrisori literare, Ion Ghica i se adreseaz[: „«De ce-mi scrii a=a de rar?» ]mi ziceai mai d[un[zi, vorb[ foarte m[gulitoare c`nd ]mi vine de la tine; dar =tii tu de c`te ori lep[d condeiul din m`n[ p`n[ ce nimeresc ceea ce trebuie s[ zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat?“

Pentru accentuarea exactit[\ii =i adeverirea celor relatate, memorialistul nu preget[ de a-=i lua interlocutorul drept martor fidel asupra celor ]nt`mplate, chiar de mai multe ori pe parcursul

367

aceleia=i pagini: „|i-aduci aminte de impresiunea ce a produs cetirea ]nt`ielor tale poezii acas[ la Alecu Bal=“... „|i-aduci aminte cu c`t[ c[ldur[ =i devotament am sus\inut candidatura“... „|i-aduci aminte cu c`t[ energie am smuls din m`inile poli\iei...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Relat[rile despre sine =i despre al\ii ]n preajma c[rora a z[bovit lucr`nd cu g`ndul sau cu fapta se definesc ca pagini de literatur[ unice ]n scrisul rom`nesc. Deosebita lor valoare artistic[ este dublat[ de una documentar[. Este greu de conceput ca cercet[torul literar – =i chiar cel istoric – sau omul de cultur[ ]n general, care s-ar apleca cu migal[ creatoare asupra realit[\ilor sociale =i culturale din prima jum[tate a veacului trecut, s[ poat[ face abstrac\ie nu numai de memorialistica lui Ghica, dar de ]ntreaga oper[ a aceluia, care, prin tot ce a d[ruit poporului s[u, a ]n[l\at o coloan[ Pantheonului culturii rom`ne=ti – =i una dintre cele mai falnice.

+i incontestabil numele lui Ion Ghica se va ]nscrie ]ntotdeauna ]ntre marii clasici ai literaturii rom`ne, autorul „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“ revendic`ndu-=i dreptul de a r[m`ne cel mai de seam[ memorialist al nostru.

Constantin MOHANU, Cuv`nt ]nainte la Ion Ghica, Din timpul zaverii. Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Militar[, 1970, p. 5-6, 14, 15.

}n literatura memorialistic[ a lui Ion Ghica sunt de c[utat, de

altfel, izvoarele multora dintre prozatorii ulteriori care au evocat Bucure=tii de odinioar[, =i ]n genere spa\iul muntenesc: de la Mateiu Caragiale =i Ion Marin Sadoveanu p`n[ la contemplativul nostru Eugen Barbu, at`t de ]ndatorat lui Ghica ]n reconstituirea mediului fanariot din nara\iunile sale istorice. Dar observ`nd aceste filia\ii avem ]n vedere =i altceva dec`t simpla determinare geografic[ a unei teme literare =i anume s[ subliniem, ]n cadrele mai largi ale prozei noastre, o continuitate de atitudine sufleteasc[ =i de temperament stilistic ce-=i are ]n Ghica pe unul dintre promotori. G. C[linescu a vorbit despre balcanism, delimit`nd o categorie de sensibilitate literar[ care i-a dat pe Anton Pann, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz, pe Ion Barbu, pe Arghezi =i pe al\i „mari sensibili schimonosi\i, bufoni de prea mult[ inteligen\[ plastic[“. Pe Ghica nu-l nume=te, =i argumente ar fi de g[sit, fire=te, ]n primul r`nd ]n clasicismul viziunii acestuia, ]n voca\ia obiectiv[rii

368

afectelor ce-i este at`t de caracteristic[, diferen\iindu-l de ceilal\i. Dar c`te ]nrudiri totu=i: de la at`t de ascu\ita impresionabilitate a sim\urilor tradus[ ]n pitorescul limbii, ]n bog[\ia de culori violente =i ]n t[ria miresmelor de care sunt pline paginile sale, p`n[ la materia obiectiv[ a „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“, adic[ umanitatea pe care ele o zugr[vesc =i care era ]nc[ puternic absorbit[ de spa\iul sufletesc al Balcanilor. Mai t`rziu, un Panait Istrati (]n „Kira Kiralina“) sau un Zaharia Stancu (]n „Jocul cu moartea“, „Uruma“ =.c.l.) ne-au f[cut s[ mai trecem o dat[ prin acest ciudat =i plin de poezie \inut al confluen\elor continentale, dominat c`ndva at`t de puternic de stilul formelor greco-turce=ti, ]nt[rindu-ne o dat[ mai mult sentimentul c[, citindu-i, particip[m la un exotism moral ]n raport cu noi ]n=ine =i cu lumea noastr[ ce at`t de repede s-a raliat occidentaliz[rii (mai ales dup[ 1848). Dar c`te iradia\ii ale acelui orizont nu se men\in active, c`te depuneri ale acestor straturi nu au r[mas ]n noi aliment`nd din str[funduri ]nc[ destule valori de inteligen\[ =i emo\ie poetic[? Scrierile lui Ghica ne re]ntorc spre un patrimoniu spiritual ce face parte din fiin\a nostr[ ad`nc[.

G. DIMISIANU, Postfa\[ la Ion Ghica, Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Minerva, seria „Arcade“, 1972, p.255–256. Problema stilului lui Ion Ghica ne trimite la un pasaj revelator

din scrisoarea cu titlul „+coala acum 50 de ani“, Bucure=ti, fevruarie 1880. Evoc`nd cu simpatie =coala dasc[lilor de alt[dat[, anteriori marilor procese lingvistice, Ghica scria: „Unde s[ le dea lor prin g`nd c[ avem dou[ limbi, una ]n gur[ =i alta pe h`rtie, =i c[ trebuie s[ vorbim ]ntr-un fel =i s[ scrim ]ntr-altul? Ghica ]nsu=i scria cum vorbea, necontrolat, spontan, direct, nesinchisindu-se de regulile clasei de retoric[ a lui Vaillant, de la sf`ntul Sava, =i netrec`ndu-i prin minte c[ intr[ ]n concuren\[ cu un me=ter al condeiului. Nu mai ]nt`lnim ]n literatura noastr[ un „caz“ ca acela al lui Ion Ghica =i anume o verv[ =i o palet[ memorialistic[ at`t de bogate prin resurse naturale, ]n lipsa oric[rei griji stilistice =i a oric[rei ambi\ii de a face frumos. Mai mult ]nc[! Dac[ socotim memorialistica literar[, ]n care Ghica =i-a marcat la noi locul de frunte, ca produs al memoriei, – defini\ia fiind strict etimologic[ – sub acest raport autorul „Scrisorilor c[tre Vasile Alecsandri“ ne apare ca un fenomen ]n afar[ de legile naturii (ca s[ nu spunem, fie chiar admirativ, un „monstru“!). Exemplul pe care-l vom da, sper[m, va fi edificator. }n

369

scrisoarea cu titlul „B[lt[re\u“, autorul cuget[ astfel asupra memoriei: „Dac[ timpul distruge tot f[r[ mil[, cel pu\in MEMORIA VIE se restaureaz[ pe c`t se poate! Norocit[ c`nd izbute=te a face s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai exist[ =i nu se mai vede cu ochii din cap, =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul cuvintele care sunau la urechi“. Cititorul acestor r`nduri este ispitit s[ ]n\eleag[ c[ prin MEMORIE VIE autorul ]n\elege facultatea noastr[ de a retr[i, vizual =i auditiv, scene din trecutul nostru. A=a s[ fie, cu privire la faptele narate ]n scrisoarea respectiv[? }n aceast[ scrisoare, Ghica evoc[ magistral o ]nt`mplare cu circa doisprezece ani anterioar[ na=terii lui. Tat[l s[u sau unchiul, Ion C`mpineanu, ]i vor fi povestit cum a putut ob\ine Niculae Dudescu suma de bani necesar[ ca s[ plece la Paris =i s[-l ]nduplece pe primul consul s[ m`ntuiasc[ |ara Rom`neasc[ de turci. Evident, a=a va fi fost ]n realitate. Numai c[, ]n nici o alt[ scrisoare ca ]n aceasta, Ion Ghica n-a „evocat“ mai halucinant, printr-o punere ]n scen[ uluitoare, cearta dintre trei nebuni: „prin\ipul Zamfir“, pretins fiu din flori al Mariei Tereza – omul banului Pan[ Filipescu, Manea Nebunul, protejatul banului Ghica, =i Sgabercea, al Dudescului. Ion Ghica red[ ]ns[ pe l`ng[ interiorul anticamerei ]n care s-a dezb[tut aceast[ ceart[, costumele nebunilor, ale boierilor, ale slugilor, ca =i cum ar fi fost de fa\[ =i ar fi notat tot mobilierul =i toate costumele =i ca =i cum ar fi ]nsemnat ]ntocmai, cuv`nt cu cuv`nt, toate replicile. Oric`t de am[nun\ite ar fi fost istorisirile auzite de t`n[rul Ghica ]n familie, ele nu puteau fi „reproduse“ dup[ cincizeci de ani =i mai bine dec`t ]ntr-un chip foarte palid, dac[ Ghica n-ar fi fost servit de o adev[rat[ structur[ de romancier. Acesta este secretul memorialisticii lui Ion Ghica: imagina\ia vizual[ =i cea auditiv[, ambele de aceea=i intensitate, ]i \in loc de „memorie vie“, atunci c`nd n-a fost martor ocular...

„Scrisorile“ lui Ion Ghica, de o ]nc`nt[toare varietate, trec`nd ]n revist[ un secol de via\[ rom`neasc[, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni p`n[ ]n pragul istoriei contemporane, reu=esc s[ afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv =i al euforiei anecdotice. F[r[ s[ fie un artist aplicat, ]n c[utare de ritmuri =i de culori, Ion Ghica reu=e=te, printr-o uluitoare conforma\ie structural[ audio-vizual[, s[ compun[ largi tablouri descriptive =i s[ pun[ ]n scen[ cele mai vii dialoguri, cre`nd astfel o intens[ viziune de via\[ =i ]nviind trecutul cu for\a unui adev[rat demiurg. Anecdoticul se ]mplete=te astfel cu omenescul ]ntr-o \es[tur[ autentic[ de via\[, iar cuv`ntul ]mbrac[ haina fireasc[ a omului simplu adeseori ]n

370

fonetic[ =i morfologie provincial[. Acest aristocrat liberal vorbe=te cu limbajul omului din popor, iar c`nd manevreaz[ concepte de cultur[ politic[ sau economic[, le toarn[ ]n sintaxa popular[, apropiindu-se nu o dat[ de sf[to=enia humule=teanului. Nu e de mirare c[ „Junimea“ =i l-a dorit colaborator, al[turi de Vasile Alecsandri, dar ]n momentul ei maxim de str[lucire, c`=tig`ndu-=i un nou titlu de glorie cu „Scrisori c[tre V. Alecsandri“. Cele mai multe ap[rute cu ]ngrijirea lui Iacob Negruzzi.

+erban CIOCULESCU, Ion Ghica, ]n Istoria literaturii rom`ne, Bucure=ti, Editura Academiei, 1973, p. 442–447.

Sub pana lui Ion Ghica, trecutul re]nvie cu o uimitoare

prospe\ime, veridic =i ]nconjurat, totodat[, de o aur[ de fabulos. Senza\ia de via\[ care pulseaz[ ]n aceste amintiri provine din plasticitatea luxuriant[ a descrierilor =i din naturale\ea cuceritoare a dialogului... Farmecul „Scrisorilor“ vine =i din stilul lor firesc, ]nv[luitor, cu arome u=or arhaice, sus\in`nd un registru narativ de o fin[, rafinat[ intelectualitate. „Scrisorile“ lui Ion Ghica sunt o capodoper[ a literaturii noastre memorialistice.

Florin FAIF{R, Dic\ionarul literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1900, Bucure=ti, Editura Academiei, 1979, p. 398.

Tudor Vianu, ]n „Arta prozatorilor rom`ni“, plasa contribu\ia

literar[ a lui Ion Ghica, al[turi de cea a lui C. Negruzzi =i N. Filimon, sub semnul ]nceputurilor realismului ]n cultura rom`neasc[.

Justificarea acestei ]ncadr[ri sub raport expresiv =i de atitudine ]ntr-o direc\ie stilistic[ =i temperamental[ ce va str[bate =i se va ]mplini inclusiv ]n cadrul =i dincolo de cunoscutele exigen\e estetice instituite de g`ndirea =i practica literar[ junimist[, prin excelen\[ clasicizante =i preocupate de promovarea valorii artistice a operelor, se sprijin[ pe marele rol pe care ]l joac[ ]n scrierile lui Ion Ghica observa\ia =i analiza realit[\ii exterioare, pictura mediilor sociale, efortul de individualizare – prin integrarea lor ]n coordonatele economice, sociale, politice =i morale ale epocii – a unor tipuri reprezentative, impersonalitatea comentariului, absen\a retorismului =i cenzurarea sever[ a sentimentelor proprii.

Ghica este un scriitor obiectiv, care contureaz[ prin intermediul povestirii caractere =i descrie situa\ii din care se desprind concluzii

371

cu valoare etic[, se calific[ atitudini, comportamente. Este, prin excelen\[, un evocator, un om care, ajuns la v`rsta maturit[\ii, de la ]n[l\imea unei existen\e desf[=urate sub o continu[ solicitare politic[, social[, cultural[ =i =tiin\ific[, se re]ntoarce ]n trecut spre a-i reconstitui dominantele =i a-i aduce ]n prim-plan personajele care i-au concretizat particularit[\ile. Nostalgia dup[ anii scur=i numai rareori ]i ]nc[lze=te amintirea. Relatarea r[m`ne ]n permanen\[ aproape neutr[, atent[ – m[rturisit – la p[strarea adev[rului istoric despre oameni =i evenimente, opiniile proprii reduc`ndu-se cel mai adesea la o poant[ de duh sau fiind incluse tacit ]n conota\iile ]nt`mpl[rii evocate. Pentru scriitor, literatura are, prin defini\ie, un rol instructiv-educativ, civilizator =i, ]n acela=i timp, de cunoa=tere nemijlocit[ a personalit[\ii unui popor, a limbii, istoriei =i preocup[rilor sale: „Numai literatura – scria Ghica – poate exprima cu exactitate starea intelectual[ =i moral[ a unei epoci c[ci ea este forma sub care se ]nregistreaz[ ideile, credin\ele =i cuno=tin\ele unei na\iuni; numai ea poate da o cuno=tin\[ precis[ a raporturilor ce exist[ ]ntre oamenii =i lucrurile unui timp cu ideile cele adev[rate; ea este tezaurul ]n care se depun cuno=tin\ele societ[\ilor omene=ti. Cu c`t un popor are prejude\e mai pu\ine, cu c`t cunoa=te adev[ruri mai multe, ]ntr-un cuv`nt, cu c`t are mai mult[ =tiin\[, cu at`t este mai luminat =i mai ]naintat pe calea progresului =i a civiliza\iunii“...

Scrise cu verv[ =i har, menite ]nc[ din momentul alc[tuirii lor s[ fie un prinos de laud[ adus eforturilor de ridicare a poporului rom`n la o stare social[ =i politic[ demn[ de cerin\ele epocii moderne, oper[ de art[ =i ]n acela=i timp de educa\ie civic[, „Scrisorile“ lui Ghica se impun ]n literatura rom`n[ prin viziunile optimiste pe care le propag[ =i prin ]ncrederea nestr[mutat[ ]n triumful eforturilor bazate pe cinste, omenie, adev[r =i munc[.

Alec HAN|{, Postfa\[ la „Ion Ghica, Din vremea lui Caragea. Scrisori c[tre V. Alecsandri“, Bucure=ti, Editura Minerva, 1992, p. 232-233, 247.