Introducere în microeconomie

Teoria economică și sistemul științelor economice. Obiectul de studii al teoriei economice

Știința economică studiază realități cu caracter dublu: atât obiective, cât și subiective. În antichitate ideile economice erau formulate și integrate în alte sisteme de gândire, de abia în sec. al XVIII-lea, ele se desprind de alte științe constituind o știință aparte. Inițial știința economică avea denumirea de economie politică, însă treptat de la ea încep să se desprindă științe autonome (statistica, contabilitatea, marketing-ul), acestea constituindu-se în ”sistemul științelor economice”, unde economia politică ocupa un loc primordial. Teoria economică este doar una din științe economice.

Clasificarea științelor economice:1. Științe economice fundamentale: a) economia politică b) microeconomia c) macroeconomia2. Științe economice funcționale: a) statistica b) contabilitatea c) finanțele d) activitate bancară e) relații economice internaționale3. Științe economice concrete: a) economia industriei b) agriculturii c) transportului d) învățîmântului e) comerțului4. Științe economice istorice: a) doctrine economice b) istoria economiei naționale și mondiale5. Științe economice de frontieră: a) geografia economică b) econometria c) cibernetica economică

Teoria economică constituie baza teoretică și metodologică pt celelalte științe economice, elaborează instrumentul de cercetare economică, formulează categoriile, legile și tendințele principale în dezvoltarea activității economice. Anume această știință servește drept temelie pt elaborarea politicii promovate de stat.

În secolele XVIII-XIX, denumirea de economie politică este recunoscută și utilizată de către reprezentanții tuturor școlilor și doctrinelor economice.

Școala clasică:Fondator: Adam SmithMotto-ul: „Banii trebuie investiți în urma economisirii lor.”Rezultat: Apar noi clase sociale.

Școala marxistă:Fondator: Karl MarxMotto-ul: „Relația dintre clase în procesul de producție.”Rezultat: Exploatarea unora de către alții, apar divergențe între țări, ca rezultat al exploatării apar revoltele.

Școala naționalistă:Fondator: FlistMotto-ul: „Căile de dezvoltare a națiunilor subdezvoltate este stimularea acțiunilor autohtone.”Rezultat: Apar revoltele și conflictele pe plan internațional.

Teoria economică se împarte în:- economia politică- ”Economix”

Economixul se împarte în:- microeconomie- macroeconomie

Economix este știința care se luptă cu raritatea resurselor.

Microeconomia: fondator MarshallStudiază activitățile legate de realizarea (obținerea) veniturilor prin producerea de bunuri și servicii, folosirea veniturilor în cadrul procesului de consum al bunurilor și serviciilor.

Microeconomia cercetează economia axată pe:1. comportamentul agenților economici în calitate de consumator sau producător2. piața unui produs sau serviciu studiată în mod autonom de celelalte țări3. identificarea modului în care sunt satisfăcute interesele crescânde ale individului, întreprinderii sau organizației.

Macroeconomia: fondator KeznessCa știință examinează un cerc larg de probleme ale economiei naționale, ca un tot întreg:

- ritmul de dezvoltare a economiei- nivelul producției finite- nivelul venitului total- reducerea inflației și șomajului.

Celelalte 2 compartimene a teoriei economice sunt: Mazoeconomia – analizează compartimentele sistemelor economice, naționale, cum ar fi ramurile

acesteia, sectoarele activității economice, aspectul regional al dezvoltării economice. Mondoeconomia – studiază interdependența dintre economiile națională și cea mondială.

Din punct de vedere a modului de a trata viața economică deosebim: a) economie pozitivă – are ca obiect studierea vieții reale și aplicarea cauzelor diferitelor fenomene

economice, acestea servind drept temei a unor legități, ipoteze și tendințeb) economia normativă – arată ce ar trebui să fie intreprins pt ca situația reală să devină mai bună.

Funcțiile teoriei economice: - cognitivă- metodologică- practică- intructiv – educativă

Principiile teoriei economice:1) fiecare Eu este unical și e devotat preocupărilor sale2) fiecare Eu este unical, asta nu înseamnă că nu are nimic comun cu ceilalți Eu3) dacă oamenii sunt atât de diferiți, e posibilă prognozarea acțiunilor lor? Da.4) fiecare Eu are posibilitatea și avantajul de a alege, realizând alegerea fiecare trebuie să găsească

respunsurile la întrebările: Ce? Cum? Pentru ce? Pt republica Moldova e nevoie de a 4-a întrebare: Cui i se încredințează această misiune?

5) în procesul luării deciziilor fiecare Eu poate utiliza diverse instrumentea) informațiab) costul de oportunitatec) analiza marginală/normativăd) diverse modele, scheme logice

6) microeconomia are diverse aspecte: pozitiv, normativ, discriptiv7) corelația și interacțiunea drepturilor de proprietate și a legilor elaborate în societate8) toate lucrurile ne sunt îngăduite, însă nu toate nu sunt de folos9) orce se poate îndeplini în 2 modalități

1. cu dragoste și bunăvoință2. cu rea voință și mânat de ură

Microeconomia aplică diverse metode de studiere a obiectului său. Se pot diferenția 2 tipuri de metode:1) metodele generale, proprii tuturor științelor, printre care putem evidenția: metoda abstracției

științifice, analiza și sinteza, inducția și deducția, ipoteza, compararea, metoda grafică etc.2) metodele specifice: metoda de balanță, analiza normativă și pozitivă, analiza marginală, analiza

funcțional valorică, metodele economico-matematice.

Structura și sarcinile cursului

Altă schemă scoate în relief faptul că:

la nivel microeconomic se realizează activități economice prin intermediul cărora: se obțin venituri prin producerea de bunuri și servicii(producția); se folsesc veniturile prin consumarea de bunuri și servicii (consumul); se olosesc veniturile pentru formarea patrimoniului; se acordă sau se primesc credite;

în centrul sistemului economic se află, pe de o parte, consumatorul, ca purtător al cererii, care are scop sporirea bunăstării sale, iar pe de altă parte, producătorul, ca purtător al ofertei care caută modalități de eficientizare a acțiunilor sale;

al 3-lea subiect este statul, având menirea de a elabora regulile de joc, de activitate a agenților economici. Statul participă activ în viața economică, manifestându-se atât în calitate de consumator, cât și de producător;

interacțiunea actorilor economici se efectuează prin intermediul pieței.

Obiectivele:

Consumatorul Producătorul

Teoriile ce reflectă comportamentul consumatorului

Teoriile ce reflectă comportamentul consumatorului

PIAȚA

Tipurile de piață și mecanismul lor de funcționare

Consecințele activității agenților economici în funcție de tipurile de piață

a) Formarea și dezvoltarea mentalității economice contemporane, care reprezintă un sistem de idei, concepții ale persoanei asupra fenomenelor social-economice;

b) Crearea și dezvoltarea aptitudinilor de utilizare a teoriei economice în practică, consolidarea capacității de a studia, analiza, clasifica, generaliza fenomenele social-economice, de a elabora de sine stătător decizii de comportament în calitate de producător-consumator.