Sindromul de inocluzie verticală

A efectuat:Cecoi Andrei, gr.3506

Profesor:Granciuc Gheorghe

ActualitateaAnomaliile dento-maxilare au fost și continua

sa fie un domeniu al ortodonției ca specialitate medicala, motivat prin frecvența acestora,de efectele lor asupra stării de sanatate generală a pacientului, si a aspectului facial, de asemenea de implicatiile sociale pe care le pot avea.

Scopul: Studierea sindromului de inocluzie verticală, etiopatogenia, formele clinice și metodele de tratament.

Obiective:

1.Studierea etiopatogeniei a inocluzii verticala

2.Studierea formelor clinice a inocluziei verticale

3.Evaluarea metodelor de tratament în sindromul de inocluzie verticala în

fucție de vîrstă

Definitie

Inocluzia verticala prezintă:Sindrom caracterizat de existenţa unor

tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste conturate şi extinse în mod variat.

Frecvența

Frecvența anomaliilor dento-maxilare a crescut considerabil în ultimele doua decenii astfel încît din cercetările lui Șapira sunt apreciate în jur de 52%, iar pentru alți autori merg pîna la 75%.

Korkhaus și Brukel indica o frecvență de 2,7%, Stuptelny și Skuda de 3,5%, Șapira de 2,5%, iar Boboc 2,7%, în timp ce Popa și Kassler indică 1,67%

Etiopatogenie

Factori genetici

Factori functionali

Factori locali

Obiceiri vicioase

Factori genetici:

Determină o anumită disproporţie între mărimea limbii şi spaţiul ei funcţional şi existenţa unui anumit tip de rotaţie a maxilarelor.Se produce o inversare a tiparului rotaţiei mandibulare in direcţie posterioară, iar erupţia dinţilor frontali nu poate compensa spaţiul dintre cele două maxilare.

Apare evidentă în unele boli genetice cum sunt Sindromul Down și unele craniosinostoze.

Factori functionali

Deglutitia infantila-poziţia limbii între arcadele dentare, în stare de repaus sau în timpul funcţiei, poate contribui, ca element primar sau secundar, la apariţia ocluziei deschise anterioare, împiedicînd erupţia dinţilor frontali superiori şi inferiori

Respiratia mixta sau orala are consecințe negative asupra dezvoltarii maxilarului superior:

Tulburari de crestere ale maxilarului superior si de pozitie statica a mandibulei

Tulburari de fonatie-emiterea anumitor foneme necesită contacte variate ale vîrfului limbii cu suprafeţele alveolo-dentare pe care se sprijină

Factori locali

Afecțiuni reumatice localizate la nivelul ATM pot determina poziții antalgice ale condilului în fosa glenoidă și instalarea unei inocluzii verticale în diferite sectoare ale arcadei dentare

intervalul mare de timp între înlocuirea dinţilor temporari cu cei definitivi

prezenţa disarmoniei dento-alveolare cu înghesuire dentară,unde lipsa de spaţiu face imposibilă erupţia tuturor dinţilor pînă la planul de ocluzie

traumatisme sau infecţii în regiunea condiliană sau nazo-frontal în perioada de creştere

Obiceiri vicioase

Sugerea degetelor-police, indexul, mediusul

Interpunerea limbii, a buzelor,a obrajelor sau a altor obiecte, pot modifica pozitia dintilor, forma arcadelor dentare si relatiile dintre ele.

Examenul clinic ExooralSe desting 2 forme clinice:1.Hiperleptoprosopie(fata inalta )-

fantă labială larg deschisă;  -buză superioară scurtată şi hipotonă, cu

posibilitatea vizualizării incisivilor superiori ce pot prezenta malpoziţii dentare, modificări de structură.

 -etajul inferior al feţei este mărit, şanţul labio-mentonier şters, iar mentonul proeminent.

-profilul facial este drept sau convex datorită procheiliei superioare şi retrognaţiei mandibulare funcţionale.

2.Mezoprosopie-aspectul facial este normal

Endooral

1.Modificări dentare: - displazii de smalț - incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson) - molarii de 6 ani în formă de turn (Moser) - coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte 2.Modificări la nivelul arcadelor - procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală - arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în

formă de trapez - denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară 3.Bolta palatină este îngustă și adâncă. 4.Modificări de ocluzie: - inocluzie verticală frontală sau laterală - proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară - ocluzie distalizată - ocluzie cap la cap laterală

Examene complimentare

•Modificările morfologice sunt cele prezentate la examenul endo-oral.

•Sunt înteresate orientarea arcadelor dentare, alveolare şi ocluzia. În unele cazuri clinice se produc tulburări de creştere în plan transversal şi sagital

Examenul modelelor

•poate arăta dimensiuni egale ale etajelor feţei (în forma medie),etajul inferior mult mărit (forma cu hiperleptoprosopie) şi modificări ale valorilor unghiurilor: <goniac mai mare de 120°, <condiiian mai mare de 137°, <Tweed mai mare de 27°.

Examenul teleradiogra

fic

•în forma cu hiperleptoprosopie se evidenţiază creşterea dimensională a etajului inferior al feţei, profilul drept sau convex prin proalveolodenţie superioară şi retrognaţie mandibulara.

Examenul fotografic

Diagnosticul

Diagnosticul

pozitiv

•se stabileşte pe baza datelor clinice şi ale examenelor complementare privind inocluzia verticală în regiunea frontală şi laterală.

Diagnosticul

diferențial

•între cele două forme clinice se realizează pe baza datelor examenului clinic şi teleradiografic.

•Dacă anomalia este pur funcţională se păstrează egalitatea etajelor feţei, creşterea este de tip obişnuit, iar anomalia este, alveolară şi dentară (infraalveolodenţie), caracterizată prin inocluzie anterioară şi versia vestibulară a incisivilor.

•Dacă anomalia este anatomică, scheletală(primară), inocluzia se asociază unui tablou sever, caracterizat prin exces de creştere a etajului inferior, cu semne de rotaţie posterioară marcate, ştergerea şanţului labio-mentonier şi imposibilitate de închidere labială.

Tratament

ProfilacticTratamentul formelor

clinice

Tratament profilactic

Combaterea rahitizmului

Instituire pe cit posibil a alimentației naturale.

Educarea și reeducarea funcțiilor aparatului dentomaxilar (combaterea respirației orale, reeducarea funcției de deglutiție, decondiționarea obiceiurilor vicioase etc.)

Tratamentul formelor clinice1.Tratament în caz de inocluzie verticală

de gravitate redusă:Apare de obicei la pacienții de vîrstă mică, pînă la 9-10 ani, la care localizarea leziunilor este dominantă în zona dento-alveolară, Aparatele ortodontice folosite urmăresc închiderea breșei prin egresiunea dinților din zona de inocluzie verticală, însoțită de ingresiune în zonele de contact.

În acest scop se utilizează plăci palatinale la care s-a adăugat un dispozitiv vestibular articulat.

Contenția:

•Aparate funcționale de tip monobloc, pe o durata de 6-12 luni

2. Tratament în caz de inocluzieverticală de gravitate medie:

Aceasta vizează copiii de 10-18 ani și e caracterizată de maturizarea dinților din zona centrală și a molarilor de 6 ani, prin închiderea dezvoltării rădăcinilor acestora.

În aceste cazuri formula de tratament se complică, diversificarea tipurilor de aparate indicînd predilecție pentru aparatele fixe tip twin-arch, care dezvoltă forțe continue și constante, precum și asocierea la cazurile mai grave a tracțiunilor intermediare și extraorale asociate simultan.

Contenția:

•Se realizează la început prin menținerea aparatului fix superior, apoi etapa următoare prin aplicarea unui monobloc. Durata: 1 an.

3. Tratamentul în caz de inocluzie verticală de gravitate extremă:

Aceasta afectează pacienții de vîrste mari, între 16-35 ani.

Etapa preliminară a tratamentului vizează expansiunea uni-sau bimaxilarăla mai mult de 50% cazuri.

Se folosește placa palatinală despicată sagital și prevăzută cu filet median cu acțiune transversală. Ancorarea se face pe gutiere ortodontice sau croșete Stahl.

La arcada inferioară se poate folosi și arcul lingual ancorat pe inele la nivelul primilor molari definitivi.

Se pot folosi și aparatele fixe, distalizarea caninilor făcîndu-se cu gume de cauciuc, iar poziționarea, cu arcuri vestibulare tip edge-wise.

Rezultatele obținute constituie o bază de plecare favorabilă pentru etapa de tratament propriu-zis. Tratamentul este dominat net de folosirea în exclusivitate a aparaturii fixe tip ”twin-arch” uni-sau bimaxilar, însoțit în mod constant de tracțiune intermaxilară.

Contenția:

•Se face cu același aparat menținut încă un an, iar cel de stabilizare debutează cu șlefuiri selective în zonele laterale, urmate de tratament de restaurare protetică a arcadelor inferioare.

BibliografieOrtodonție și ortopedie dento-facială...Valentina Dorobăț și

Dragoș Stanciu 2014Ortodonție: diagnostic-clinică-tratament........ A. V. FratuOrtodonție ......Florica Glăvan, Ovidiu Grivu, Dan

Dragomirescu 1997

Mulțumesc pentru atenție