ingeri si heruvimi

8/2/2019 ingeri si heruvimi

http://slidepdf.com/reader/full/ingeri-si-heruvimi 1/34

CARTEA LUI ENOH, CARTEA DESPRE DUMNEZEU SI DESPREINGERI

Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeuşi apoi nu s-a mai văzut,

pentru că l-a mutat Dumnezeu.

Geneză 5:24

În literatura angelologică, cu toate că există omulţime de cărţi, două opere se detaşează prin forţa divină pe care o emană: Dialoguricu Îngerul de Gita Mallasz şi Cartea lui Enoh. Ambele scrieri sunt „periculoase” şi bulversante pentru cei dogmatici, care pretind că sunt preocupaţi de spiritualitate. Pentrucă ambele arată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu şi cu Îngerii, fără vreunintermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele două cărţi sunt în mod deliberat„uitate” sau cenzurate, căci autorităţile religioase nu agreează textele care oferă o marelibertate celor care le citesc.

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea luiEnoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungatecontroverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a luiIisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de pasaje din Cartea luiEnoh citate în Evanghelii.

Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fost scrise cu cel puţin 100 de ani şi cucel mult 300 de ani după moartea lui Iisus. A existat o întreagă dispută asuprasubiectului anteriorităţii Cărţii lui Enoh faţă de Evanghelii.Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de la Qumran a permisstabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele lui Enoh disponibile la ora actuală suntanterioare cu cel puţin 200 de ani naşterii lui Iisus.



Una din implicaţiile majore ale acesteidescoperiri este faptul că astfel se dovedeşte că Iisus era un foarte bun cunoscător alCărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui preferată, dacă ţinem cont de numărulfrazelor „enohiene” care se regăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate înEvanghelii. Mai mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantădimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care ni le-au aduscercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr. Raymond Moody, dr.Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asupra fenomenului EGVM – experienţe la

graniţele dintre viaţă şi moarte. De asemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enohsunt întru totul la unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui RobertMonroe referitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic în decursuldedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extenso a vieţii de până în acelmoment (faptul de a-ţi revedea întreaga viaţa „defilând” prin faţa ochilor).

Cartea lui Enoh, lucrare apocrifă, reprezintă totodată una dintre cele mai vechi şi maiimportante surse ale tradiţiei creştine în ceea ce priveşte descrierea îngerilor.Excepţional de moderne, cu implicaţii deosebit de importante datorită vechimii lor,dialogurile lui Enoh cu Dumnezeu şi cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail şi Rafael)reprezintă un document de importanţă capitală, care merită să fie citit de cât mai mulţi

oameni.Cartea lui Enoh era şi un text sacru evreiesc, înainte ca reformatorul evreu Simon BenJochai să o condamne vehement, în anul 70 d.C., împreună cu toţi cei care ar îndrăzni s-o citească. Motivul acestei mânii era acela că Alesul despre care vorbeşte Enoh semănafoarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care începea să se vorbească. Apoi, povestea Îngerilor care nu ezitau să flirteze cu fiicele oamenilor îl indignase profund. Înantiteză, Iuda Tadeu, fratele lui Iisus, citează în mod deschis din Cartea lui Enoh înepistola sa redactată în anul 61, deci la aproximativ 30 de ani după moartea lui Iisus.Este un fapt logic, de vreme ce creştinii preţuiau foarte mult această scriere, care erainclusă în canonul biblic al acelor vremuri. Astfel, timp de aproape 300 de ani dupăIisus, Cartea lui Enoh a fost neobosit copiată şi recopiată, ca toate celelalte pergamente

cu scripturi sfinte. De-abia în anul 325, atunci când un prim conciliu ecumenic hotărăştesă compună Biblia şi să aleagă textele care vor deveni „publice” sau „ascunse” publicului, Cartea lui Enoh şi Cartea lui Tobias vor fi clasificate în categoria cărţilor cuconţinut secret. Cu toate acestea, Cartea lui Enoh îşi continuă cariera literară până cândun exeget decide să întocmească un catalog critic al tuturor textelor „apocrife”. ItalianulFilastrius din Brescia, indignat şi el de aceşti Îngeri ştrengari, o condamnă în catalogulsău „raţional” de texte eretice „Liber de Haeresibus”. Un alt motiv al lui Filastrius pentru a-şi justifica verdictul l-a constituit prezenţa cu totul de neînţeles a frazelor



rostite de Iisus, „copiate” în Cartea lui Enoh. După el, aceasta dovedea un singur lucru:redactarea ei era în mod obligatoriu ulterioară celor patru evanghelii ale lui Matei,Marcu, Luca şi Ioan.

În 1906, la aceeaşi concluzie a ajuns şi preotul François Martin, (fără să ştie că

manuscrisul lui Enoh era de fapt anterior, grotele de la Qumran având să fie descoperitede-abia în 1947), care scria că „incredulii văd [în Cartea lui Enoh] un mijloc puternic,irezistibil, de a ruina din temelii credinţa creştină [dacă ar fi adevărat că această Carte ar fi anterioară naşterii lui Iisus]”. Este aşadar de înţeles de ce conciliul din Laodiceea, dinsecolul al IV-lea, a validat concluzia lui Filastrius, condamnând definitiv Cartea luiEnoh. Numai puţine exemplare au reuşit să supravieţuiască acestui conciliu, graţie unor bibliotecari competenţi. Iar cele care au reuşit aceasta, nu au rezistat în faţa îngrozitoareiInchiziţii... Aceasta a ars ultimele exemplare, împreună cu proprietarii lor, ceea ce i-adescurajat definitiv pe colecţionarii de cărţi interzise.Iar timp de 1400 de ani nimeni nu va mai auzi nimic despre ea, ajungându-se chiar caexistenţa ei să fie complet uitată.

Însă în 1773 exploratorul scoţian James Bruce a găsit, într-o veche mănăstire dinAbisinia (Etiopia), câteva copii intacte ale Cărţii lui Enoh. Acei călugări din deşertreproduceau cu fidelitate Cartea, din generaţie în generaţie, de îndată ce copiile lor sealterau, pur şi simplu pentru că în cadrul Bisericii Etiopiene Cartea lui Enoh era încontinuare considerată o carte sfântă, care făcea parte din scripturile lor canonice. Brucea adus cu el trei exemplare, unul pentru Universitatea din Oxford, unul pentru el însuşişi încă unul pe care l-a oferit regelui Ludovic al XV-lea al Franţei.

Graţie acestei descoperiri a lui Bruce, Cartea lui Enoh a ieşit din nou din umbră. Însă deîndată ce, în 1821, lingvistul englez Richard Laurence, profesor la Oxford, reuşeşte să

traducă această lucrare din etiopiană în engleză, el îi insuflă - fără să ştie - o nouă viaţă.Revitalizată de interesul care i se arată, Cartea lui Enoh se „trezeşte” pe deplin, pentrucă toate celelalte exemplare care supravieţuiseră Evului Mediu creştin european reapar la suprafaţă: în 1832, un cercetător găseşte, aparent întâmplător, în BibliotecaVaticanului câteva fragmente dintr-o versiune în limba greacă. În 1880, profesorul rusPopov găseşte o versiune moldovenească, incompletă, datând din secolul al XVII-lea.Ea va fi urmată, 6 ani mai târziu, de o alta găsită în Iugoslavia, mult mai importantă: profesorul Sokolov descoperă şi el, tot „din întâmplare”, în arhiva Bibliotecii Naţionaledin Belgrad, o Carte a lui Enoh acoperită de praf. După o examinare lingvistică,manuscrisul îşi dezvăluie tainele: fusese scris într-un amestec de bulgară veche şi desârbă medievală din secolul al XV-lea, numită şi „slavonă”, o limbă arhaică. Aceastăversiune de la Belgrad va deveni Cartea secretelor lui Enoh, Cartea lui Enoh slavonă,sau Enoh 2. Primele traduceri au fost realizate de preoţii Morfill – în engleză,Bonwetsch – în germană şi François Martin – în franceză. Analizele lingvistice maiavansate au demonstrat că stilul de redactare provenea din traducerea unei cărţi greceşti.Dar marea noutate consta în text: acesta era complet diferit de versiunea etiopiană (sauEnoh 1), fiind însă complementară acesteia.Şi, ca şi cum toate Cărţile lui Enoh s-ar fi înţeles între ele, un an mai târziu, în 1887,săpăturile arheologice franceze realizate în situl egiptean de la Akhmin au dus la



descoperirea unei copii a Cărţii lui Enoh în versiune greacă. Această versiune a fosttradusă în 1892 în franceză de preotul Bouriant. Examinările lingvistice comparative aletuturor ediţiilor disponibile au permis stabilirea, cu deplină certitudine, a faptului căiniţial Cartea lui Enoh a fost scrisă în versuri, stil care s-a pierdut în decursultraducerilor succesive. După cum explica profesorul Laurence în ediţia din 1911 a

Enciclopediei Britannica, „câteva pasaje incomprehensibile au făcut chiar să fienecesară retraducerea pasajelor etiopiene în greacă, apoi din greacă acestea au fosttraduse în aramaică pentru a se detecta repetiţiile din versiunea greacă”. Laurence presupune astfel că versiunile etiopiană, slavonă şi greacă proveneau dintr-o singurăsursă, dintr-o singură carte, cea originară, autentică, scrisă într-o limbă semitică. Însăaceasta era definitiv pierdută în negura vremurilor – cel puţin, aşa s-a considerat până lafantastica descoperire a manuscriselor de la Qumran, din 1952, care aveau sădovedească anterioritatea absolută a Cărţii lui Enoh faţă de toate celelalte texte creştine.

La întrebarea „Cum se explică faptul că extrasedin Cartea lui Enoh se regăsesc în Noul Testament?”, Joszef Milik, un renumit specialistîn manuscrisele de la Marea Moartă, a răspuns: „Nu ştiu. Sfântul Iuda îl citează până încele mai mici amănunte, ceea ce demonstrează clar că în acele vremuri Cartea lui Enohera considerată un text de referinţă”.În noiembrie 1991, Profesorii James Robinson şi Robert Einsmann de la California StateUniversity din Long Beach au ţinut o conferinţă de presă la New York pentru a prezentaun nou manuscris de la Qumran, total necunoscut publicului. Prezentând peste 200 de

fotografii ale unor fragmente din manuscris, cei doi experţi au comentat în faţareprezentanţilor mass-media rezultatele muncii lor de asamblare şi de traducere atextului. Efectul senzaţional al acestei conferinţe a relansat imediat scandalulmanuscriselor de la Marea Moartă, ţinute secrete, în cea mai mare parte a lor, de cătreVatican. Aceasta l-a determinat pe jurnalistul Stephan Hoeller să scrie în 1992 în revistaGnosis Spring: „Membrii echipei de la Qumran erau aproape în exclusivitate preoţicatolici, cu excepţia profesorului John Allegro. Aceste manuscrise ar fi rămasnecunoscute publicului dacă Edmund Wilson nu ar fi publicat în 1955 o serie de articole



în cotidianul The New Yorker, în care arăta că Vaticanul se temea ca aceste documentesă nu reveleze informaţii defavorabile creştinismului, precum şi comunităţii evreieştiaflate la originea Noului Testament.

Imediat după publicarea articolelor lui Wilson în The New Yorker, numărul de

documente de la Qumran făcute publice a diminuat brusc şi apoi s-a redus la zero. Toţispecialiştii sunt de acord că fragmentele cele mai „sensibile” din punct de vedereteologic i-au fost încredinţate preotului de origine poloneză, Milik. Aproape toatemanuscrisele nepublicate erau în mâinile sale şi au rămas astfel până în ziua de azi, iar această echipă de la Qumran a ridicat o adevărată „cortină de fier” în jurul fragmentelor.A trebuit să apară protestul public al dr. Allegro, din 1985: „De ce oare colegii mei ţinascunse aceste comori? Publicul trebuie să afle despre ele...”.Astăzi, această „cortină de fier” a căzut, îndeosebi după ce Huntington Library din SanMarino, California, a decis să facă publice fotografiile acestor manuscrise. Atunci, căruifapt i se datorează această întârziere? Criticii acuză Vaticanul şi pe specialiştii săi, înspecial pe Milik. Oare au descoperit pasaje atât de „periculoase” în aceste manuscrise

încât au fost nevoiţi să le păstreze secrete?Concluzia care se impune de la sine este una singură: Cartea lui Enoh era într-adevăr cartea favorită a lui Iisus. De fapt, în Cartea lui Enoh regăsim prezenţa cristică într-unmod tainic, ca şi cum această scriere nu fusese decât o imensă repetiţie, un avertismentextraordinar dincolo de timp şi de spaţiu, adresat tuturor celor care îşi dau pur şi simpluosteneala de a deschide cărţile.În ceea ce-l priveşte pe Enoh, tradiţia spirituală afirmă că a fost un mare iniţiat care atrebuit să realizeze legătura între cer şi pământ. El şi-a asumat sarcina dificilă a învăţăriişi ghidării oamenilor, aplanând conflicte şi îndemnând mereu la bine şi la progres. El eranumit „Pacificatorul”, fiind o fiinţă umană foarte evoluată spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat în ceruri”, unde a primit iniţieri şi

revelaţii secrete. La revenirea sa, după cum afirmă tradiţia spirituală, „Enoh a rămasascuns şi nici o fiinţă umană nu ştia unde anume el trăia, ce făcea şi care erau intenţiilesale”.Parte integrantă a misiunii sale a fost intensa activitate de răspândire a învăţăturilor divine. Există referiri conform cărora el ar fi scris 366 de cărţi.În tradiţia iudaică se afirmă că „în timp ce Enoh le vorbea oamenilor, aceştia au văzutun armăsar alb coborând din ceruri, în mijlocul unui vârtej de vânt şi de praf. Enoh le-aspus celor ce se aflau acolo că acel armăsar a coborât din ceruri pentru a-l lua pe el într-o lungă călătorie, din care însă el nu se va mai întoarce printre oameni”.

Cele 6 motive pentru care Cartea lui Enoh a fostcondamnata

http://angelinspir.ro/index2.php?option=com_content&task=emailform&id=609&itemid=5

http://angelinspir.ro/index2.php?option=com_content&task=view&id=609&pop=1&page=0&Itemid=5



Motivele pentru care Enoh a fost retras dintretextele canonice sunt de ordin teologic. De fapt, autorul explică că îngerii au pierdutstatutul lor divin coborând pe Pământ pentru a face dragoste cu femei. Interesant este căaceasta trezeşte, fie că vrem sau nu, o anumită simpatie din partea noastră ca oameni. O

înţelegere reciprocă într-un fel, pentru că femeile visează dintotdeauna să se însoţeascăcu un înger, iar bărbaţii vor transfigura totdeauna femeia, o vor eleva.

Enoh precizează că aceşti Îngeri ar fi trebuit să rămână în Paradis pentru că nu aveaunevoie să se reproducă, deoarece erau nemuritori. Ei erau din eternitate "spirite pure".

Activitatea sexuală, reproducerea, este rezervată exclusiv muritorilor. Aceastaconstituie ocupaţia favorită a oamenilor. Desigur, anumiţi Îngeri, asistând cuplurile înfuziune amoroasă, şi-au zis "ce-ar fi să încercăm şi noi să ne jucăm de-a oamenii?" .Îngerii ne invidiau pentru că aveam bebeluşi... Mânaţi de curiozitate, 200 dintre ei audecis să traverseze Rubiconul . Singura problemă era că bebeluşii lor nu semănau exactcu cei ai oamenilor. Ei au crescut şi au semănat violenţa pe Pământ, violenţă pe care

Dumnezeu a trebuit să o stopeze provocând o catastrofă naturală. Violenţa a fost astfelaproape complet eradicată. "Aproape complet", spune Enoh. Enoh mai adaugă căîngerii care au venit în contact cu trupurile feminine au fost pentru totdeaunacontaminaţi... Contaminaţi, iradiaţi, la fel ca acei inconştienţi care au plonjat înreactorul centralei atomice de la Cernobîl pentru a-l stinge. Tristă paralelă: aceastăregiune a Rusiei deţine recordul mondial de copii malformaţi. După Enoh, un Înger căzut este un Înger denaturat. Şi aceasta cu mult înainte de consfătuirea episcopilor asupra sexului Îngerilor!

Acestea au fost cele două motive de natură teologică.

Iată şi un al treilea motiv: în timpul călătoriei în afara trupului de exemplu, Enoh a

identificat atât de multe nume de Îngeri încât a alcătuit o anexă la cartea sa. Dar chiar şiîn zilele noastre Vaticanul nu poate înghiţi conţinutul acestui manuscris antic: "amvăzut că Îngerii nu au sex, în curând nu vor avea nici nume?" , se întreabă Henri Tincqîn rândurile cotidianului Le Monde. "Vaticanul", continuă Tincq, "vrea să facă puţină ordine în practica devoţională şi astfel, într-un manual foarte erudit de 300 de pagini,intitulat cu seriozitate "Îndrumător asupra pietei populare", proscrie obiceiul apelăriila îngeri şi la demoni. Singurele trei nume de îngeri autorizate sunt cele care apar în



Biblie: Rafael, Gabriel şi Mihail".

Ceilalţi Îngeri, cum este de exemplu Uriel, care era extrem de activ în vremea lui Enoh,cu mult înainte de naşterea lui Cristos, nu are o existenţă legală în ochii Vaticanului.Deci, în anul 2002, Sfântul Scaun a condamnat oficial pentru a doua oară Cartea lui

Enoh, fără măcar să o menţioneze, pentru că în ea sunt nenumărate nume de Îngeri şi deArhangheli!

Al patrulea motiv este învăţătura angelică însăşi: conform cu unul dintre cei mai buniexperţi mondiali, americanul James VanderKam, profesor de Literatură Ebraică la prestigioasa Universitate Notre Dame (autor de best-sellers şi invitat permanent altuturor televiziunilor modiale care se ocupă de lumea antică), Cartea lui Enoh dă treiexplicaţii la căderea Îngerilor printre oameni, amintind de filmul "Aripile dorinţei" al producătorului german Wim Wenders, toate legate de învăţăturile pe care le-autransmis."Explicaţia 1: Îngerii (avându-l pe Shemyaza drept şef), au coborât din ceruri, s-auunit cu femeile oamenilor şi au conceput uriaşii, care au devenit o sursă de rău şi deviolenţă faţă de oameni. Explicaţia 2: Îngerii au păcătuit oferindu-le oamenilor învăţături secrete, care i-auantrenat pe oameni în păcat. Explicaţia 3: Îngerul Asael a corupt umanitatea prin învăţăturile sale."

Putem astfel considera Cartea lui Enoh ca fiind singura explicaţie a următoarelor versete din Biblie: "Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-aunăscut fiice, fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au alesdintre ele soţii, care pe cine a voit. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşii, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeuîncepuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt

vestiţii viteji din vechime." Geneză, cap.6Al cincelea motiv este că această carte ar putea "distruge de la bază credinţa creştină" !Preoţii catolici de azi se înfurie pe cei care le vorbesc despre Dialoguri cu Îngerii aleGittei Mallasz sau despre Enoh. Să fie oare din cauza păcatului originar, care reprezintăarma psihologică favorită a religiilor de mai bine de 2000 de ani? Biblia ne spune că euşi tu suntem vinovaţi pentru că strămoşii noştri Adam şi Eva au păcătuit, din care cauzăau fost alungaţi din Paradis. Enoh, cu mult înainte de apariţia Bibliei în forma saactuală, spune cu totul altceva: nu Adam şi Eva au căzut din rai, ci o anumită categorie profesională de Îngeri care, răspândindu-se pe Pământ au corupt femeile, mai întâi pringenele lor şi apoi prin învăţăturile lor. Omul, spune Enoh, nu este vinovat. Nu omul afost alungat din Paradis, ci Îngerii căzuţi.

În schimb, el afirmă în mod repetat, că toate faptele, gesturile şi gândurile noastre suntînregistrate şi că ne sunt integral restituite în ziua judecăţii, confirmând astfel ceea cenoi numim experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte (EGVM ).

Cartea lui Enoh este scrisă cu cel puţin 2300 de ani înaintea de lucrările dr. RaymondMoody, Elizabeth Kübler-Ross şi ale dr. Melvin Morse.

În sfârşit, ultimul motiv este incredibilul suflu cristic al Cărţii lui Enoh, care anunţă, cucel puţin 200 de ani înaintea naşterii sale, venirea lui Cristos, "Fiul omului". Şi mai



interesantă este atitudinea straniu asemănătoare cu cea din Dialogurile cu Îngerii, unamestec de respect şi de nesfârşită veneraţie. Cele două cărţi îl tratează pe "Fiul omului"ca pe o adevărată minune divină. Pentru teologii epocii aceasta era de neînţeles.Deoarece doctorii şi savanţii au căzut de acord să aprecieze vârsta cărţii la 300 ani d.C., până în anul 1960 (anul descoperirilor de la Qumran), această atitudine era explicabilă.

Dar după 1960?

Cum se explică scepticismul şi respingerea generate de Cartea lui Enoh încă şi în zilelenoastre? Pentru pastorul american Ronald K. Brown, care a publicat în 1998 Cartea luiEnoh, este limpede:Munca mea nu este o apologie a Cărţii lui Enoh pentru a-i convinge pe cei ce seîndoiesc încă de autenticitatea sa, ci pentru a evidenţia faptul că Vechiul şi Noul Testament conţin exact 309 pasaje direct împrumutate din Cartea lui Enoh. (...) Carteamea este un efort de răspândire a Evangheliilor lui Iisus Cristos, dar ca întotdeauna,rămâne la latitudinea cititorului să accepte sau să refuze concluziile.

Brown nu face nici un comentariu la Cartea lui Enoh, ci doar face o constatare, cuonestitate intelectuală şi ca un perfect cunoscător al Bibliei. El nu a putut să nu vadă paralelele uluitoare dintre versetele lui Enoh şi parabolele lui Cristos. A trebuit săadmită că Iisus cunoştea cu siguranţă Cartea lui Enoh pe de rost, pentru că nu există nicio altă explicaţie posiblă pentru atare concordanţe.

Profesorul James VanderKam remarcă un alt punct ce pledează în favoarea lui Enoh ca prevestitor al venirii lui Cristos: pasajul din Sf. Ap. Luca (9:35) referitor la Schimbareala Faţă a lui Iisus, tradus greşit de către copişti din limba greacă în original, pentru aface cu orice preţ ca această frază să corespundă cu cele din celelalte Evanghelii.Versiunea modernă spune: "Şi glas s-a făcut din nor, zicând: acesta este Fiul Meu celales, de El să ascultaţi!", în timp ce textul grecesc în original spune simplu: "Acesta estefiul meu, Alesul." Ori Cel Ales este TEMA recurentă din Enoh, revenind de peste 10ori, de paisprezece ori ca să fim precişi, de-a lungul capitolelor, cât şi în prevestirea propriu-zisă a venirii lui Cristos...

Deci cum se mai explică această rezistenţă, aceste piedici?Ei bine, pur şi simplu pentru că 80% dintre preoţii catolici nu mai cred în prezent căDumnezeul lor ar avea o dimensiune supranaturală, că ar putea anunţa lucruri cu multtimp în avans, că ar face miracole sau că oamenii ar putea exista în afara trupului sau săaibă viziuni. Părintele François Brune constată şi el în cartea sa Fecioara din Mexic:"Iată de exemplu rezultatele unei anchete asupra credinţei în miracole, desfăşurate printre teologii de limbă germană. Este vorba despre o teză susţinută la facultatea de

drept de la Universitatea liberă din Berlin, în 1988, de către Harald Grochtmann. Autorul a căutat să vadă în ce măsură şi în ce condiţii tribunalele ar putea admite în procese fapte de natură paranormală. Astfel, el a apelat, în mod firesc, la o instituţie ceare o experienţă milenară în domeniu: Biserica (catolică sau protestantă). El aîntreprins un studiu comparativ între exigenţele tribunalului şi cele ale Bisericii pentrua recunoaşte, ca elemente de judecată, faptele sau simbolurile. Una dintre părţile studiului său consta în a cerceta credinţa în miracole printre teologii creştini înşişi. El citează astfel o primă listă de 23 teologi pentru care nu există fenomene ce contrazic



legile naturale, şi deci în acest sens, pentru ei nu există miracole.

Apoi mai apare o listă mult mai lungă de teologi care recunosc că Dumnezeu, şi mai puţin Cristos, ar putea face miracole, dar ei mai subliniază că şi alte interpretări ar fi posibile. Astfel, exorcizarea este reinterpretată în termeni psihanalitici, vindecările în

termeni fiziologici, învierile nefiind decât impresii datorate unei stări de moarteaparentă, etc. Cu toate acestea, nu toate miracolele se pretează la acest gen deinterpretări, de exemplu, schimbarea apei în vin, înmulţirea pâinilor, mersul pe apă etc. Însă unii dintre teologi spun că povestirile despre miracole nu sunt decât repovestiri ale unor istorisiri despre taumaturgii greci anteriori lui Cristos. Important de altfel, au spus toţi acei teologi şi exegeţi, nu este dacă miracolele au fost adevărate sau nu, ci învăţătura conţinută în istorisirea respectivă. Deci, în sfârşit, este foarte probabil că Cristos nu a făcut miracole. Această listă cuprinde 63 de nume. În fine, mai apare şi o mică listă de întârziaţi, care afirmă că există miracole şi că orice este posibil pentru Dumnezeu. Grochtmann citează aici 26 de nume. Deci în total, sunt practic 86 contra miracolelor şi 26 pentru! Acest context intelectual care se

regăseşte şi în Franţa este denunţat cu fermitate de Cardinalul Ceruti:"Miracolele din Evanghelii deranjează enorm. Pentru a-şi justifica prezenţa lor impertinentă, reformatorii Noului Testament vor să-i găsească un pedigree păgân,adică legendar, natural... Ideea că evangheliştii au găsit povestirile despre miracole în păgânism, urmată de ideea că oamenii acelei epoci, scufundaţi în vise, vedeaumiracole peste tot şi trăiau cu o imaginaţie exagerată toate evenimentele vieţii lor cotidiene într-un context religios... Totul este în general argumentat de o comparare cucontemporanii noştri, care trăind era ştiinţei şi a tehnicii, nu mai pot crede în astfel deinfantilisme".

Autorul acestei vii reacţii oferă apoi o serie de exemple de diferiţi comentatori aiEvangheliilor, evidenţiind şi dovedind reaua lor voinţă".

Cât despre îngeri, nu se vorbeşte deloc...Cei care se ating de Îngeri, se trezesc pe un teren alunecos, declanşând mânia vreunui preot înarmat cu textele şi reglementările sale canonice. Ceea ce se exprimă grosso-modo astfel: "nu aveţi dreptul să vă interesaţi de Îngeri. Nu trebuie să vă interesezedecât Cristos şi numai el". Aceasta este însă bine, în fond Cartea lui Enoh era cartea decăpătâi a lui Cristos! În aceste condiţii, înţelegem e ce chiar şi în zilele noastre cărţi caDialoguri cu Îngerii sau Cartea lui Enoh sunt ţinute la izolare de către aceşti pseudo"reprezentanţi ai lui Dumnezeu" care nici măcar nu se obosesc să le citească. Astfelexistă riscul ca, peste 1000 de ani, cartea Gittei Mallasz să fie tratată în aceeaşi manierăca şi cea a lui Enoh de către savanţii, istoricii şi specialiştii sec. XX, care se îndoiesc deautenticitatea ei.

Capitolele de la 22 la 37 ale versiunii "slavone" degajă o asemenea putere spirituală,încât incită la recitiri repetate. O putere similară o au şi rândurile Dialogurilor cuÎngerii, un semn că nu dezamăgeşte niciodată. Se simte intuitiv că ceea ce este scrisacolo posedă o forţă divină, că există un "ceva" în Cartea lui Enoh, mai mult înversiunea slavonă ca în cea etiopiană. Dumnezeu povesteşte cum a avut ideea de a crealumea. Exact aşa. Aceasta pare nebunesc. Chiar citind la început cu scepticism, netrezim că o citim până în zori. Iar întrebarea care ne urmăreşte este "şi dacă este chiar Dumnezeu însuşi?" Ce este această tulburare respectuoasă care-l cuprinde pe cel care îl



citeşte pe Dumnezeu povestind "Geneza"?

DEŞI SOARELE ŞI-A GĂSIT PACEA ÎN CURSA SA, DEOARECE EU CREEZTOATE LUCRURILE ŞI PENTRU CĂ EU AM CONCEPUT IDEEA DE APLASA FUNDAMENTELE LUMII ŞI DE A CREA FIINŢELE VIZIBILE, EU

NU GĂSESC NICIODATĂ PACEAAscultarea lui Dumnezeu "în direct" este fascinantă. Dar de nesuportat pentru mulţi.Am prezentat astfel toate motivele pentru care Cartea lui Enoh a rămas o carte secretă,cunoscută doar savanţilor; şi de asemenea de ce se menţine de-a lungul secolelor, în pofida tuturor vânturilor şi mareelor. Şi la fel ca în cazul tuturor secretelor, cei care le păzesc nu se vor bucura de ceea ce va fi revelat în marea zi!Dar care este acest secret?Răspuns unanim: este forţa divină care rezidă în această carte!Jozef Milik a văzut TOATE manuscrisele de la marea Moartă. Nu există nici măcar unfragment care să nu fi trecut prin mâinile lui. Care este însă manuscrisul căruia i-aconsacrat opera vieţii sale?

Cartea lui Enoh bineînţeles!Totuşi Milik ar fi putut scrie nenumărate cărţi despre textele sfinte descoperite îngrote.Înţelegem deci de ce Cartea lui Enoh se bucură de această reputaţie magică!

Serafimii

Conform tradiţiei creştine există mai multecategorii de îngeri, grupate, în funcţie de frecvenţa lor predominantă de vibraţie, în 9





coruri îngereşti, sau 3 triade conţinând fiecare câte 3 coruri.Aparţinând primeitriade, serafimii sunt îngeri ai luminii focului şi ai iubirii divine, fiind numiţi ceicare ard, cei care sunt înflăcăraţi de dragoste şi adoraţie divină. Ei transmit voinţalui Dumnezeu prin intermediul celorlalte ierarhii angelice menţinând ordinea şi armoniadivină până în planul fizic. Serafimii sunt cei mai aproape de Tronul lui Dumnezeuşi principala lor menire este de a emana o adoraţie perpetuă către DomnulDumnezeu, pe care Îl slujesc şi-L slăvesc neîncetat: „ Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot…” Intensitatea adoraţiei lor şi dragostea pură pentru Dumnezeu îi facsă fie reflexii fără cusur ale iubirii divine. Toma de Aquino îi descrie astfel: „Numelede serafimi nu vine numai de la dragostea divină, ci şi de la excesul dragostei divine,exprimat prin cuvântul ardoare sau foc.” Îngerul care i-a apărutSfântului Franciscdin Assissi era un serafim.

În Biblie sunt descrişi ca având şase aripi: „cu două îşi acopereau faţa, cu două îşiacopereau picioarele, iar cu două zburau”.

În Vechiul Testament Isaia vorbeşte despre serafimi ca despre nişte îngeri purificatori prin intermediul cărora Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care merită: „Atunci unul dintre serafimi zbură la mine având în mâna sa un cărbune aprins… şi s-a apropiat de guramea şi a zis: „Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale şi fărădelegile tale le va curăţa!”.

Orice denumire dată duhurilor cereşti conţineindicaţii despre calitatea divină proprie fiecărei ierarhii. Astfel, serafimi înseamnă “ceice se aprind” sau “cei ce se încălzesc”, indicând activitatea lor continuă, plină dedăruire, în cele dumnezeieşti. Căldura şi mişcarea lor neîntreruptă, care nu şovăie deloc,

http://angelinspir.ro/povestiri/francisc-din-assisi-1181/1182-1226.html






cu un ţel bine cunoscut, e dată de nivelul lor spiritual, perfect. Au calitatea de a înălţatreptele inferioare până la a le face asemenea lor, aprinzându-le spre o înflăcărareasemănătoare. Au puterea specială de a purifica, prin foc, aducând curăţire sufleteascăşi iertarea divină. Printr-o aspiraţie arzătoare, se poate obţine de la serafimi îndepărtarea instantanee a oricărei suferinţe şi primirea pe dată a oricărui darceresc, prin Graţie Divină.Orientalii numesc aceasta “arderea instantanee a karmei”. E bine să menţionăm funcţia lor specială de a răspândi lumina, risipind astfel oricareîntunecare, oricât de adâncă ar fi.

Sunt spirite ale dragostei universale, ale unităţii.Serafimii sunt cei care asigurălegăturile de la un sistem planetar (cosmic) la altul. Amintim ce se spune în Kabalareferitor la fiinţele cereşti: ele sunt asemeni globulelor roşii din fiinţa umană, ducândesenţa existenţei universale. Şi la fel cum sângele curge prin întregul corp prinintermediul venelor şi arterelor, îngerii se deplasează în întregul macrocosmos, princuloare planetare. Rolul serafimilor este de a menţine unitatea întregului organism viual lumii creat de Dumnezeu, cu ajutorul lor.

În Biblie sunt diferite pasaje în care sunt amintiţi serafimii. De exemplu, în Isaia 6,2-3;6-8, se spune: ”Serafimii stăteau înaintea Lui (al lui Dumnezeu), fiecare având 6 aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigauunul la altul zicând: < Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui! >. Atunci unul din serafimi zbură spre mine, având în mâna sa uncărbune aprins, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de guramea şi a zis: < Iată, s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale şi fărădelegile tale le vă curăţi! >”



Din acest pasaj distingem clar că dintre toateordinele cereşti, serafimii sunt cei mai apropiaţi de Dumnezeu, stând “înaintea Lui”.Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, eocultată, pentru ca şi noi, oamenii, să îi putem privi şi să le percepem graţia pe care orevarsă din plin asupra noastră. Simbolul acestui aspect sunt cele 2 aripi cu care îşiacoperă chipul. Profunda lor umilinţă şi voinţa desăvârşită, în care se cunoaşte numailucrarea divină, acţiunile lor, pe deplin dăruite iubirii de Dumnezeu, sunt calităţi scoaseîn evidenţă de aripile care le acoperă picioarele. Prezenţa lor în orice moment, în oriceloc, transcenzând astfel timpul şi spaţiul, adică omniprezenţa, puterea lor de a realizadesăvârşit înălţarea sufletelor – omnipotenţa şi abandonul total în Dumnezeu sunt făcutecunoscute nouă de cele două aripi desfăcute pentru zbor. Iubirea lor este atât dearzătoare, dăruirea lor atât de totală, încât în tot ce-i înconjoară şi în întreaga lor fiinţănu-L văd decât pe Dumnezeu, pe care-L adoră şi Îl preamăresc clipă de clipă, într-ofericire veşnică.

Capacitatea lor de a ierta, de a şterge greşelile celui care, plin de căinţă şi dragoste deDumnezeu, se adresează lor, puterea de a purifica tot ce ating, atrag după sine

revărsarea copleşitoare a Graţiei Divine, care-l ridică pe cel căruia i se face acest cadou,în paradis.

Acesta este ordinul cel sfânt al Serafimilor, al căror nume mai semnifică “cele nobile”,înnobilate fiind de prezenţa în inimi, clipă de clipă, a lui Dumnezeu.Există o corespondenţă între serafimi şi prima literă a alfabetului ebraic, aleph, carereprezintă începutul. E vorba de faptul că aceşti îngeri sunt “zorii creaţiei”, “mâinile luiDumnezeu în macrocosmos”, esenţă Divină ce pătrunde totul şi cuprinde



totul. Serafimii sunt cei care duc şi aduc “mesajele” de iubire şi de înţelepciune laşi de la ordinele inferioare.

Serafimii sunt asociaţi astfel cu eternitatea, care dă naştere timpului, în tripla saîmpărţire: trecut, prezent şi viitor. Ei sunt cei care stăpânesc infinitul dând naştere

spaţiului, în tripla sa dimensiune: lungime, lăţime, adâncime (sau înălţime). Tot eiguvernează naşterea şi resorbţia substanţei eterne, ce este la originea materiei.Kabala face o asociere între acest înalt ordin al serafimilor şi creierul fiinţei umane, locde naştere al ideilor, al gândurilor, focar al reorientării inimii către Dumnezeu.Principiul divin corespondent acestei ierarhii este “Binele”, bunătatea şi compasiunealui Dumnezeu aducând conştiinţă acolo unde este ignoranţă, aducând fericire acolounde este durere, aducând optimism şi frumuseţe, acolo unde este depresie şi urâciune,aducând strălucire şi lumină, acolo unde este opacitate şi întuneric, aducând viaţa acolounde domneşte moartea.

Heruvimii

Numele de heruvimi, ce dezvăluie revărsarea deînţelepciune, arată calitatea lor de a cunoaşte şi de a intui pe Dumnezeu. Aceste fiinţeau fost create pentru a transmite înţelepciunea şi frumuseţea divină a cunoştinţelor.





O altă calitate a heruvimilor pe care ne-o dezvăluie numele lor este cea de păzitori aitainelor dumnezeieşti. Astfel, în momentul construirii chivotului legii, Dumnezeu îispune lui Moise: “Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, ca dintr-obucată; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capac la cele 2 capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu

feţele întoarse una spre alta; să aibă faţa întoarsă spre capac. Să pui capacul pechivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.” (Exod 25, 18-21)

Protectori divini ai întregii manifestări, heruvimii îşi întind aripile asupra oamenilor,învăţându-i calea spre adevăr, spre Dumnezeu, prin intermediul ierarhiilor de mai jos.Deşi ei sunt orientaţi spre manifestare, urmărind să-i aducă la nivelul lor pe cei deschişispre cunoaşterea se sine, rareori se revelează în faţa

acestora. Astfel, în reprezentările iconografice

ale bisericii ei sunt arătaţi a avea patru aripi: cu două îşi ocultează chipul, cucelelalte două zboară. Găsim şi la ei, ca şi la serafimi, capacitatea de afi omniprezenţi în manifestare, prin transcenderea timpului şi a spaţiului.

În Iezechiel, heruvimii sunt cei care trag carul Domnului, ceea ce simbolizeazăsupunerea, umilinţa şi dăruirea totală faţă de Dumnezeu, dar şi îndemnul pe care ei îlnasc în inimile celor de mai jos, spre a se înălţa.

În Psalmul 17 se spune: ”Şi s-a suit (Dumnezeu) pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe



aripile vântului.” Iată că heruvimii sunt un vehicul divin. Ei şi-au abandonat pedeplin voinţa proprie în faţa voinţei divine şi ridică cele inferioare la înălţarea de sine,iar cele superioare le comunica celor de jos, spre a se îngriji de ele.

În alte pasaje din Biblie sunt arătaţi a avea faţă de aramă lustruită. Aceasta ne spune

despre strălucirea lor netrecătoare, ce nu se micşorează şi nu se tulbură. Sunt fiinţeluminoase, ce posedă o stare perfectă de detaşare, dar şi de compasiune nesfârşită.Pacea dumnezeiască se revarsă din inimile lor. Ei posedă starea de desăvârşire. Dealtfel, chiar din semnificaţia numelui lor răzbate capacitatea de a-L cunoaşte şi de a-Lcontempla pe Dumnezeu, clipă de clipă, de a primi cele mai mari haruri de la El, iar aceasta spre a umple mai mult cu lumină şi înţelepciune pe cei de jos.

Rudolf Steiner, studiind Vechile Mistere, afirmăcă heruvimii, ca şi serafimii, de altfel, nu acţionează ca izvor al unei substanţe planetare, aşa cum fac celelalte ordine angelice. Ei s-au înălţat până în preajmadivinităţii, dincolo de orice sferă planetară.Prin ei Dumnezeu împarte raze delumină, iubire şi cunoaştere în mod impersonal, universal.

Heruvimii pun de acord între ele mişcările planetelor pentru a uni într-un sistemperfect armonizat impulsurile planetare.

Ei sunt spirite ale armoniei, impresionând prin mulţimea cunoştinţelor şi prinrevărsarea de înţelepciune.

Din punct de vedere al creaţiei, această ierarhie este poarta dintre nemanifestare şimanifestare. Dacă serafimii aparţin pe deplin nemanifestării, stăpânind asupra oricăruiact de creaţie, în gând, cuvânt şi faptă, iar tronurile sunt cele cu care manifestarea iafiinţă, ordinul heruvimilor se interpune între cele două, având rol de transformator,asemeni unui loc de pornire şi întoarcere, de început şi sfârşit.



Arhanghelii

În Vechiul Testament, dar şi în Noul Testamentapar dese întâlniri ale strămoşilor noştri cu reprezentanţi ai acestui ordin.Astfel, arhanghelul Gabriel este cunoscut ca şi vestitor al naşterilor. El a apărutElisabetei, vestind-o că va naşte un fiu; tot el a apărut şi Mariei spunându-i desprevenirea pe lume a lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Acelaşi arhanghel i-a apărut luiAbraham (în Geneză) aducându-i la cunoştinţă că soţia sa Sara, în vârstă şi stearpă, îi vaaduce un fiu.

Arhanghelul Mihail este cunoscut în schimb ca luptător, fiind cel care alungă balaurul,adică pe îngerul cel căzut, Lucifer, şi restabileşte regatul luminii pe pământ (de exemplulupta arhanghelului Mihail cu Satana pentru sufletul lui Moise).

Arhanghelul Rafael ajută pe cei bolnavi şi suferinzi, alinându-i şi aducând salvărimiraculoase, vindecări în cazuri aparent de nerezolvat.Sunt cunoscuţi din Biblie şi alţi arhangheli (Uriel, Zerachiel, Chamaliel, Tsaphiel), dar nu vom insista asupra acestui lucru.În Coran este adeseori citată prezenţa îngerilor şi a arhanghelilor, în special aarhanghelilor Gabriel şi Mihail. De exemplu, în prima viziune a profetului Mohamed

(610 d.C.) îi apare în vis îngerul Gabriel, care, de altfel, este cel care îi reveleazăîntreaga învăţătură divină.

Rudolf Steiner îi numeşte pe arhangheli spirite ale focului. Conform învăţăturilor egiptene ei sunt inpiratori şi călăuze ale marilor comunităţi, grupuri saupopoare. În sufletul fiecărui popor se exprimă viaţa unui arhanghel. Arhangheliiasigură armonia dintre viaţa individuală şi cea a colectivităţilor umane (popoare,neamuri). Ei stabilesc legături între sufletele individuale şi sufletele naţionale.

http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-gabriel.html


http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-mihail.html

http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-rafael.html




http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-mihail.html

http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-rafael.html



Arhanghelii au ca atribute esenţiale: ridicare delaudă lui Dumnezeu, mărturisirea credinţei lor, prin fapte şi punereanecondiţionată în slujba dreptăţii divine. Acest ordin aduce acelora care îi invocăajutorul o protecţie divină infailibilă.Guvernatorul arhanghelilor este Mihail.

Spirite ale focului divin purificator, arhanghelii au ca principală misiune ducereala bun sfârşit a planurilor divine pe Pământ. Ei veghează asupra destinului spiritualal umanităţii, inspirând, protejând şi ghidând marile colectivităţi umane. Arhangheliisunt fiecare dintre ei conducătorii unor mari legiuni de îngeri în lupta împotriva forţelor întunericului. Cabaliştii intrau uneori în transă şi comunicau cu DUMNEZEU prinintermediul Arhanghelilor. În tradiţia românească, ei mai sunt numiţi şi sfinţii voievozi,

prin echivalarea termenului grecesc care înseamnă „fruntaşi ai îngerilor”. Arhanghelii supraveghează îngerii păzitori şi celelalte cete de îngeri dinapropierea noastră, indiferent de misiunea lor.

Marele angelolog Dionisie Areopagitul îi descrie astfel: „Sfânta treaptă aarhanghelilor, prin locul ei ierarhic care este cel mijlociu menţine de fapt în legătură pe cele de la margini. Căci în realitate ea comunică atât cu prea sfinţii Întâietori cât şicu sfinţii Îngeri. Cu cea dintâi pentru că este întoarsă către Începutul cel care este mai presus de fiinţă, iar cu îngerii pentru că ea este, în acelaşi timp o şi o treaptă tălmăcitoare, primind iluminările dumnezeieşti de la Întâietori, în mod ierarhic şivestindu-le Îngerilor în chip îngeresc şi în continuare, prin Îngeri, descoperindu-ni-lenouă, pe măsura sfinţeniei fiecăruia dintre noi şi iluminându-ne astfel în chip

dumnezeiesc”.Fiinţa umană care reuşeşte, datorită purităţii şi deschiderii sale sufleteşti, să intre încomuniune cu ierarhia angelică a arhanghelilor îşi poate trezi şi amplifica prinintermediul lor o gamă foarte variată de stări, cum ar fi: bucuria, împlinirea, umilinţa,aspiraţia spirituală, detaşarea, pacea, luciditatea, dragostea pentru toate fiinţeleumane şi iubirea pentru Dumnezeu.

În creştinism, cei mai cunoscuţi arhangheli sunt Mihail („Cel care este asemenea lui

http://angelinspir.ro/povestiri/dionisie-areopagitul-si-ierarhiile-angelice.html

http://angelinspir.ro/povestiri/dionisie-areopagitul-si-ierarhiile-angelice.html



Dumnezeu”), Gabriel („Dumnezeu este puterea mea”), Rafael („Dumnezeu carevindecă”) şi Uriel („Focul purificator al lui Dumnezeu”), iar în Apocalipsă suntmenţionaţi 7 arhangheli care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu. În tradiţiaislamică sunt cunoscuţi doar patru, iar în tradiţia ebraică se vorbeşte despre 12 sau chiar mai mulţi arhangheli. Fiecare arhanghel este descris în mod tradiţional ca având

anumite atribute specifice, astfel încât ajutorul său este cerut în mod predilect înanumite situaţii.

Arhanghelul Mihail, considerat conducătorul lor, este binecunoscut în specialpentru rolul său protector. Tocmai de aceea, el este deseori reprezentat biruind un balaur, simbol al forţelor întunericului. Fiind prin excelenţă eroul luptător al luiDumnezeu, el este totdeauna reprezentat ca fiind tânăr şi foarte frumos şi el îi inspiră şiîi susţine pe toţi cei care luptă cu curaj împotriva forţelor răului.

Arhanghelul Gabriel este menţionat de patru ori în Biblie, de fiecare dată având rolde mesager divin. El este Îngerul Bunei Vestiri, care i-a anunţat Fecioarei Marianaşterea Mântuitorului. În tradiţia islamică Gabriel este considerat spiritul divin aladevărului sub protecţia căruia s-a născut Islamul. Profetul Mahomed afirma căarhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers. Înreprezentările iconografice creştine, arhanghelul Gabriel ţine în mână un crin, simbol al purităţii şi al splendorii divine.

Arhanghelul Rafael este cel care a aduspăstorilor vestea naşterii Mântuitorului. El este considerat protectorul tinerilor, alcopiilor şi al călătorilor. În Zohar (Cartea Splendorii) se afirmă că arhanghelul Rafaeleste însărcinat cu tămăduirea planetei şi, datorită acestei purificări, omul poate fivindecat oricând de toate bolile sale. De aceea el este considerat protectorul ţiinspiratorul tuturor celor care au drept ideal nobil în viaţă vindecarea şi alinareasuferinţei semenilor lor (medici, tămăduitori). Reprezentat adeseori în haine de pelerin,



imaginea acestui arhanghel radiază o bunătate copleşitoare.

Arhanghelul Uriel este cunoscut în special pentru rolul său de salvator din oricesituaţie dificilă. În Cartea lui Enoh este denumit îngerul veghetor si protector al celor aflaţi sub spaimă şi teroare. El susţine orice acţiune de pocăinţă şi de transformare

lăuntrică, dar totodată el este şi cel care aduce pedeapsa divină celor răi şi perverşi.Reprezentat simbolic ţinând o flacără în palmă, acest arhanghel este considerat întradiţia ezoterică occidentală ca fiind protectorul şi inspiratorul alchimiştilor.

Arhanghelul Metatron este îngerul feţei lui Dumnezeu şi mijlocitorulteofaniilor. El consemnează în cartea vieţii toate faptele noastre şi ne ajută să neconştientizăm puterea noastră de a iubi şi sensul existenţei noastre.

Arhanghelul Zadakiel, al cărui nume semnifică Dreptatea, Îndreptarea sauJudecata lui Dumnezeu. El este plin de compasiune şi bunăvoinţă şi îi ajută pe ceicare sunt deschişi să-şi dezvolte capacitatea de a asculta răspunsul, de a conştientizafelul în care sunt îndrumaţi.

Arhanghelul Zadakiel este patronul îngerilor care iartă sau ale căror misiuni aulegătură cu iertarea.

Arhanghelul Gabriel

Idee-forţă: Mesajul angelic de iubire,fraternitate şi libertate, îmi împlineşte profund întreaga fiinţă

Simbolism: Arhanghelul Gabriel este reprezentat ţinând în mână un crin, simbol al purităţii şi al adevărului. Uneori este reprezentat ţinând în mână o călimară şi o pană,simboluri ale rolului său de mesager divin. Alteori este reprezentat ţinând o cupă auriecare ne aminteşte de Sfântul Graal.

http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-zadakiel.html



http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-zadakiel.html



Funcţia angelică: Apărător al adevărului şi mesager divin

Darurile spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să spunem adevărul în moddeschis şi sincer; să ne respectăm pe noi înşine; să ne lăsăm ghidaţi de intuiţie şi devocea noastră interioară.

Gabriel este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele lui înseamnă „ Dumnezeueste puterea mea”. El este cel care le aduce la cunoştinţă misterul reîncarnării sufletelor care urmează să se nască şi ne instruieşte pe noi toţi în ceea ce priveşte înzestrările şimenirea noastră spirituală în această lume. El este protectorul copiilor şi are grijă decopilul din sufletul fiecăruia dintre noi, oricând creşterea sa este împiedicată, ori esterănit şi are nevoie de iubire. El este cel care ne ajută să trezim acest copil interior cuajutorul cuvintelor pline de iubire şi tandreţe.

Mâna lui protectoare este mereu prezentă pentru a ocroti ceea ce este natural şi pur înnoi. În toate religiile, Gabriel este considerat ca fiind cel mai important mesager divin.

El este neobosit în a transmite Cuvântul lui Dumnezeu acelora care îl vor asculta şi vor respecta esenţa divină din ei înşişi. El mai este cunoscut ca fiind şi AmbasadorulUmanităţii, Îngerul Revelaţiilor, Cel ce dăruieşte veştile bune, judecata şi compasiuneadivină. El este un Înger al Bucuriei şi Spiritul Adevărului.

Gabriel ne ajută să descoperim înţelepciunea chiar pornind de la corpurile noastre fiziceşi să ne cunoaştem valorile personale. El respectă individualitatea fiecărei fiinţe. Tot eleste cel care ne ajută să ne respectăm principiile personale, onorându-ne calităţile proprii. El ne ajută să avem curajul să trăim bazându-ne pe adevărata cunoaştere din noiînşine care respectă abilităţile noastre divine. Gabriel ne ajută de asemenea să reuşim săne descoperim propriile noastre calităţi şi astfel să le manifestăm.

Darul cel mai important pe care ni-l oferă Gabriel este acela de a ne ajuta să devenimmai puternici şi de a ne face mai conştienţi de faptul că fiecare dintre noi avem proprianoastră contribuţie în trezirea umanităţii la spiritualitate, prin simplul fapt de a nemanifesta noi înşine aşa cum suntem cu adevărat. El ne ajută să descoperim adevărul însituaţiile în care există un conflict între ceea ce ştim noi că este corect şi ceea ce estereprezentat ca fiind a fi adevărat. El ne ajută să descoperim ceea ce este real în oricesituaţie în care e necesar să apelăm la intuiţia noastră. Gabriel luminează calea spreadevărul din inimile noastre, şi ne ajută să descoperim care este calea cea mai potrivităde urmat pentru noi. Arhanghelul Mihail





Idee-forţă: Îmi trăiesc viaţa integru, luptând pentru adevăr şi dreptate. Simbolism: Arhanghelul Mihail (Michael) este prin excelenţă luptătorul luminii, caretriumfă asupra obscurităţii forţelor răului. În icoane, el ţine în mână o balanţă cu carecântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi, precum şi o spadă cu ajutorulcăreia îl supune pe Satan şi puterile întunericului. Este deseori reprezentat învingând undragon (balaur). Funcţie angelică: Conducătorul Oştilor Cereşti

Darurile spirituale pe care ni le oferă: Ne întăreşte sufletele şi ne susţine în lupta cuforţele răului, fie că este vorba de aspecte exterioare sau de aspecte şi tendinţe negativecare încă mai există în fiinţa noastră; ne susţine atunci când suntem singuri.

Numele arhanghelului Mihail (Michael) înseamnă în limba ebraică „Cel care esteasemenea lui Dumnezeu”. El este cel pe care îl invocăm pentru a ne susţine în luptanoastră cu forţele răului. Este cel care ne ajută să descoperim lumina din interiorulnostru. Istoric, el este considerat protector al Israelului şi al Bisericii Catolice. Estesfântul patron al poliţiştilor şi soldaţilor, dar şi al copiilor mici şi se spune că îiveghează pe pelerini şi pe străini. El este un luptător de temut, Prinţ al Armatelor, careluptă pentru dreptate şi îi ajută pe cei care se confruntă cu situaţii dificile. Mihail este

totodată cel care dăruieşte răbdare şi fericire. Lui îi este asociat elementul subtil Foc, care simbolizează arderea a tot ceea ce estetrecător astfel încât să rămână şi să strălucească numai lumina pură şi esenţială. El maieste numit şi Binevoitorul Înger al Morţii deoarece ne conduce către nemurire, fiindtotodată cel care „cântăreşte” sufletele, punând în balanţă faptele lor bune şi rele, laJudecata de Apoi.



Tradiţiile iudaică, creştină şi islamică îl consideră la unison pe Mihail ca fiind cel maimare printre îngeri. El mai este cunoscut sub diferite nume, precum Purtătorul Cheilor Raiului, Conducător al Arhanghelilor, Înger al Pocăinţei, milei şi sfinţeniei, Prinţ alPrezenţei Divine, Gardianul lui Iacob, Îngerul tufişului în flăcări.

El este un neobosit luptător al binelui şi întotdeauna îi sprijină pe cei care sunt umili.Mihail îi inspiră pe cei care trudesc în singurătate şi întotdeauna este gata să întindă omână de ajutor celui aflat în necaz sau suferinţă. Îl putem ruga pe Arhanghelul Mihail să ne ajute să ne controlăm şi să ne depăşimtendinţele negative care mai subzistă în fiinţa noastră. De câte ori ne simţim depăşiţi deevenimente sau situaţiile vieţii par să se deruleze implacabil, el ne poate ajuta să avem oviziune mai elevată, spirituală, înţeleaptă, asupra vieţii noastre. Misiunea lui este să neghideze şi să ne protejeze împotriva nedreptăţii şi să ne ajute să ne deschidem fiinţelecătre ceea ce este etern şi nepieritor. Îl putem ruga să ne ajute în orice situaţie în care nesimţim copleşiţi sau singuri şi avem nevoie de ajutor.

Arhanghelul Rafael

Idee-forţă: Puterea iubirii divine măvindecă şi mă întăreşte. Simbolism: Arhanghelul Rafael este reprezentat în costum de pelerin, având un toiag înformă de caduceu, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizând vindecarea. El duce înmână o ploscă de apă, iar în faţa lui este o apă din care sare un peşte (conform legendei





din Cartea lui Tobias). El este deseori reprezentat cu degetul arătător îndreptat în sus,indicând cerul într-un gest de încurajare şi speranţă, reamintindu-ne de unde ne vineadevărata vindecare. Funcţia angelică: Arhanghel al vindecării.

Darurile spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să obţinem darul vindecării; nearată care sunt căile de a ne vindeca pe noi înşine; ne ajută să ne vindecăm cu ajutorulnaturii şi al energiei universale. Arhanghelul Rafael este responsabil de vindecarea Pământului şi a locuitorilor săi. Sespune că el este cel care l-a vindecat pe Abraham după ce acesta a fost circumcis şi că i-a dat lui Moise o carte care descria toate ierburile cu puteri vindecătoare care cresc pe pământ. În Cartea lui Tobias, din Vechiul Testament, se povesteşte că Rafael l-avindecat pe tatăl lui Tobias, care era orb, folosind o unsoare făcută din măruntaiele unui peşte.

Rafael este cunoscut sub multe denumiri care îi reflectă atributele: Stăpânul vânturilor de seară, Gardianul copacului vieţii din Grădina Edenului, Îngerul Pocăinţei, ÎngerulRugăciunii, Iubirii, Bucuriei şi Luminii. El este înger al vindecării, al ştiinţei şi alcunoaşterii. El mai este numit Înger al Providenţei, care veghează asupra umanităţii. Numele său înseamnă „Vindecător Divin” sau „Dumnezeu vindecă”. Rafael este sursaspirituală aflată în spatele oricărui tratament sau leac, şi ca mesager al divinei providenţe el aduce vindecare tuturor căutătorilor spirituali. El reprezintă reîntoarcereala Sursa vieţii, care este vindecarea definitivă, esenţială, a tuturor bolilor şi suferinţelor.

Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea şi inima. Elne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El oferă ajutor tuturor celor caresuferă şi au nevoie de vindecare, şi atunci când este permis, le alină durerile. Atuncicând ne deschidem inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care neghidează către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma şiajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne revine în procesul deautovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic ştiece anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate. Rafael ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne auto-cunoaştem şi să învăţăm din

suferinţele cu care ne confruntăm. Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă,acest înger este alături de noi. Pe măsură ce ne tranformăm minţile şi inimile rănite, ne apropiem tot mai mult dearhanghelul Rafael şi putem primi darurile sale spirituale. El este întotdeauna gata să neghideze către împlinire şi armonie, dar noi trebuie să ne dorim aceasta.



Arhanghelul Uriel

Idee-forţă: Lumina lui Dumnezeu străluceştedin interiorul meu. Sunt permanent strălucitor, plin de dragoste şi înţelepciune

Uriel este stăpânul Soarelui şi cel mai strălucitor dintre îngeri. Este adesea reprezentatcu o flacără în palma deschisă. El este stăpânul furtunilor şi al tuturor spaimelor.Uriel este câteodată reprezentat cu o carte la picioarele sale, cartea plantelor medicinale pe care i-a oferit-o Adam.

Planul Îngeresc: Arhanghel al Primului Cor

Misiunea cerească: Să aducă oamenilor lumina cunoaşterii lui Dumnezeu.

Misiunea pământească: Ne ajută să ne deschidem către lumina cunoaşterii, săconştientizăm lumina divină din noi şi să ne centrăm în Sine.

Arhanghelul Uriel, a cărui nume semnifică: "Lumina mea este Dumnezeu", aduceomenirii cunoaşterea iluminatorie despre divinitate. El este cel mai strălucitor dintreîngeri şi, adeseori, reprezentat conducând un car de foc tras de cai albi. Mai estecunoscut şi sub numele de flacără a lui Dumnezeu sau îngerul profeţilor.

Uriel a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la Noe ca să-1 prevină de potop. Bibliane povesteşte cum Uriel a coborât în grădina Edenului de pe o rază de soare cu o sabiede foc în mână. El este, de asemenea, îngerul care veghează asupra furtunilor şi aspaimelor. Ca înger al căinţei el ne ajută să înţelegem legile karmice care spun că noiîntotdeauna merităm exact ceea ce am făcut.

Uriel ne ajută să înţelegem cum funcţionează Graţia Divină şi ne face cunoscut că noitoţi suntem înconjuraţi de infinita dragoste a lui Dumnezeu.





Este cel mai înţelept dintre toţi îngerii. Adeseori este reprezentat cu o flacără în palmadeschisă. La el omenirea poate găsi alinarea suferinţelor prin rugăciune.Când cunoaşterea oferită nu este utilizată în scopuri divine Uriel se manifestă ca şi pedeapsa lui Dumnezeu. Uriel ne ajută să înţelegem de ce sunt toate aşa cum sunt. El neajută să avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu astfel încât, atunci când

lucrurile nu par să meargă bine, să descoperim că acestea sunt întotdeauna spre binelenostru şi ne pot aduce fericirea.

Cu ajutorul lui Uriel noi putem să cunoaştem vocea noastră interioară şi visele noastre.El ne conduce spre cunoaşterea cea mai profundă a Sinelui şi, prin aceasta, la ovalorificare infinită a vieţii.

Sub conducerea sa avem posibilitatea să găsim lumina noastră interioară devenind totatât de strălucitori ca şi Soarele atunci când dragostea şi frumuseţea devin pentru noi unfapt împlinit.

Arhanghelul Zadakiel

Idee-forţă: “Sunt plin de compasiune şi bunăvoinţă. Îi ajut pe cei care sunt deschişi să-şi dezvolte capacitatea de a ascultarăspunsul, de a conştientiza felul în care sunt îndrumaţi şi să-şi aprofundeze şiamplifice sentimentul de compasiune faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi.”

Îndemn: “Intensifică şi creşte prin aspiraţie sinceră şi prin exprimarea intenţiei sferarugăciunii tale cu Dumnezeu Tatăl. Simpla ta conversaţie plină de iubire şi umilinţă cuDumnezeu se transformă în rugăciune. Ia aminte că nici o rugă nu rămâne fără





răspuns.”

Zadakiel, al cărui nume înseamnă “Dreptatea lui Dumnezeu” este un înger almărinimiei, al compasiunii, al bunăvoinţei. Alături de Jophiel, este unul dintre purtătorii steagurilor, ce-l urmează pe Mihail în luptă. El este reprezentat ţinând în

mană un pumnal frumos încrustat.

În calitate de înger al mărinimiei, Zadakiel îi binecuvântează pe toţi cei care îşiorientează eforturile spre a face din această lume un loc mai fericit. Aduce luminaGraţiei lui Dumnezeu tuturor celor care şi-au pus viaţa în slujba semenilor lor. Neînvaţă cum să dăruim ajutorul din toată inima. Ne ajută să înţelegem semnificaţiaactului de a dărui, să devenim şi noi dedicaţi acestui act, să putem aprecia care esteînsemnătatea spirituală a dăruirii.Acest arhanghel oferă protecţie tuturor celor care fac bine, îi binecuvântează pe toţi ceicare au inima deschisă şi care sunt oricând pregătiţi să facă tot ce pot pentru ca viaţa peaceastă planetă să fie plină de bunăstare, armonie şi fericire, pe toţi cei care, prin

ajutorul pe care îl oferă, fac din lumea aceasta un loc mai bun.Tuturor celor care cred cu toată fiinţa lor că este foarte important să-i ajuţi pe ceilalţi, elle oferă energie şi inspiraţie, le facilitează accesul la resurse infinite, astfel încât ceea ceau în plan să poată fi realizat cât se poate de bine. Oricine oferă sprijin într-un fel saualtul, se spune că dăruieşte. Lumea nu ar fi atât de minunată fără ajutorul celor care audăruit din energia şi resursele lor pentru a transforma viaţa celorlalţi.Îl rugăm pe Zadakiel să ne ajute să găsim resursele interioare şi exterioare care să ne permită să ne îndeplinim cât mai bine misiunea.

Acest arhanghel ne inspiră să fim plini de bunăvoinţă, să vedem Lumina Divină din noiînşine şi din cei din jurul nostru.

Invocarea şi comuniunea cu Arhanghelul Zadakiel duc la aprofundareasentimentului de compasiune.El ne călăuzeşte cu compasiune atunci cînd ne simţim slabi şi neputincioşi. Tuturor acelora care luptă în numele lui Dumnezeu, el le aduce speranţă şi încredere şireînnoieşte credinţa lor în atotputernicia Graţiei Divine. Zadakiel aduce compasiunea înviaţa noastră şi ne ajută să înţelegem că dragostea lui Dumnezeu se revarsă în oricemoment asupra noastră, să conştientizăm faptul că suntem în permanenţă protejaţi şiîndrumaţi. Unii oameni cred că această calitate, compasiunea, este sinonimă cusentimentul de milă. Din punct de vedere ezoteric însă, compasiunea implică, pe lângămilă, puterea desăvârşită de a empatiza cu suferinţa celorlalţi, precum şi capacitatea de

a prelua suferinţa cuiva şi de a o neutraliza.Zadakiel ne oferă dragostea lui Dumnezeu ca o realitate a vieţii. Atunci când,aflându-ne într-o situaţie neplăcută, ne îndreptăm cu toată aspiraţia către Divin, suntemajutaţi de acest arhanghel. El ne îndeamnă să lăsăm loc, în permanenţă, în gîndurilenoastre, pentru îndurare şi milostenie divină.

Zadakiel uşurează şi asigură depăşirea evenimentelor dramatice din viaţa noastră,făcând posibilă orientarea acestora către un deznodământ fericit. Compasiunea lui se



manifestă printr-o forţă miraculoasă, care provine direct de la Dumnezeu şi care îi permite să ne ajute prompt dacă îl invocăm atunci când ne aflăm în pericol. Tot ceea cetrebuie să facem pentru a-l simţi este să ne deschidem inima spre infinita lui splendoare.Atunci cînd nu suntem conştienţi de puterea compasiunii, suntem conduşi de ego-ulnostru, de conflictele noastre interioare. Dacă noi conştientizăm faptul că suntem

ghidaţi şi ajutaţi, nu trebuie să ne încrâncenăm ori să ne pedepsim pentru că lucrurile numerg aşa cum vrem. Încrederea în Compasiunea Divină este un dar care ne permite să participăm pe deplin la evoluţia vieţii noastre.Compasiunea ne călăuzeşte spre lumina şi dragostea eternă a lui Dumnezeu. Putem săacceptăm compasiunea lui Dumnezeu şi să ne lăsăm în voia Lui fiind buni şi blânzi cunoi înşine şi cu ceilalţi. Compasiunea ne ghidează dincolo de viaţa aparent dificilă cătrenoi nivele tot mai profunde de conştientizare, unde să trăim mai mult în lumina iubirii şiînţelepciunii Divine. Graţie compasiunii Divine, privim cu detaşare şi plini de iubiretoate situaţiile care apar în viaţa noastră.

Arhanghelul Zadakiel este patronul îngerilor care iartă sau ale căror misiuni au

legătură cu iertarea.Dacă întîmpinăm probleme în a ne ierta sau a ierta o altă persoană, îl rugăm pe Zadakielsă intervină. El ne oferă ajutor divin când dorim să uităm resentimentele faţă desuferinţele trecute şi ne ghidează să înţelegem lecţia la care am fost supuşi înmomentele în care aceasta s-a manifestat, pentru ca noi să putem trăi constructiv şi liber prezentul. Ne învaţă să-i respectăm pe ceilalţi şi să găsim toate resursele de care avemnevoie atunci când ne dăruim, divin inspiraţi, altei persoane, păstrând în atenţie dintrecut, doar experienţa de viaţă necesară trăirii prezentului cu cea mai mare intensitate.El ne ajută, de asemenea, să ne orientăm calea către sursa divină a tot ceea ce există şise roagă ca fiecare dintre noi să dobândim puterea de a ne dărui necondiţionat şi deplinlui Dumnezeu.

Iertarea nu înseamnă uitare şi nu acesta este scopul ei. Pentru a ierta într-adevăr corect,Zadakiel ne ajută să vedem rănile şi suferinţele noastre din trecut într-o altă lumină.Dacă îl vom ruga să ne inspire cum să lăsăm mai uşor şi mai repede, în urma noastră,suferinţa şi rănile vechi, vom declanşa astfel şi vom accelera direct proporţional cuintensitatea şi durata rugăciunii procesul de vindecare spirituală. Manifestarea deplină adevotamentului implică şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţe şilacrimi. Numai aşa putem ajunge să trăim aici şi acum, iubirea divină pe care îngerii omanifestă şi o exemplifică neîncetat. Altfel, vom rămâne prizonierii propriilor noastreorgolii şi resentimente crezând, în continuare, că ceilalţi sunt cauza şi nu doar instrumentul manifestării necazurilor şi durerilor noastre. Iertarea ne ajută să neeliberăm de aceste trăiri şi să ne ridicăm pe un alt nivel superior de conştiinţă. Atunci

când iertăm, sufletul ni se uşurează şi ne simţim bine. Iertarea ne eliberează şi ne ajutăsă relaţionăm mai bine cu cei din jur. Putem avea nevoie de ajutor ca să iertăm şiZadakiel ne oferă graţia de a găsi bunătateîn inimile noastre şi curajul de a cere ajutor când iertarea ni se pare prea greu derealizat. Cei care sunt orgolioşi şi ranchiunoşi nu iartă uşor, dar Zadakiel, prin graţia sa,îi ajută să găsească resursele interioare şi curajul necesar pentru a o putea face. El vaacţiona ca un coşar, care ne va purifica trupul fizic, mintea şi inima de neiertare.Arhanghelul Zadakiel contribuie la vindecarea suferinţelor – mai ales a celor din



plan emoţional – şi la eliminarea energiilor negative din toate structurile corpuluiomenesc. El ne îndeamnă să-i iertăm pe toţi cei care ne-au făcut rău în trecut, pentru că,în esenţă, suntem uniţi în aceeaşi sursă Divină.Iertând, devenim receptivi la vindecare şi iubire. Iertarea ca şi înţelegerea ne ajută sădevenim fiinţe umane fericite şi sănătoase.

Arhanghelul Zadakiel păzeşte puterile invocaţiei şi ale afirmaţiei.Cuvântul “invocaţie” din limba română este conex cu termenul “invocatio” din limbalatină. “Vocare” înseamnă în latină “a chema”, deci invocarea sau invocaţia aresemnificaţia de a chema, de a apela, de a atrage înlăuntrul fiinţei noastre, în Universulnostru lăuntric, a unei energii, a unei anumite realităţi tainice sau puteri superioare, oride intrare în comuniune telepatică cu o anumită entitate sau chiar cu o anumită realitatece a existat cândva, fie în trecutul apropiat, fie în trecutul îndepărtat. Invocaţia poate fiadresată unui înger, unui sfânt, unei entităţi divine sau lui Dumnezeu Însuşi.Zadakiel ne inspiră să invocăm acordarea ajutorului şi a ghidării pline de înţelepciune îndiferite situaţii, inspiraţia divină, protecţia divină, acordarea iertării şi a Graţiei divine

sau realizarea unei comuniuni cât mai profunde cu fiinţa divină care este invocată saucu Dumnezeu însuşi.De asemenea, El ne inspiră să realizăm invocaţia prin adresarea unor cuvinte pline de puritate şi simplitate, prin care să manifestăm speranţa şi credinţa că ajutorul, ghidarea,inspiraţia, protecţia, compasiunea, iubirea sau Graţia divină ne vor fi acordate. Unexemplu de invocaţie îl constituie chiar rugăciunea “Tatăl nostru”, prin care fiinţaumană se adresează lui Dumnezeu Însuşi în ipostaza de Tată Ceresc.Atunci când rostim numele lui Dumnezeu cu o credinţă puternică, profundă şi deplinăse poate spune că realizăm, în felul acesta o invocaţie. Atunci când este invocat cu ocredinţă puternică, profundă şi deplină în Universul nostru lăuntric numele luiDumnezeu, sau când ne raportăm cu o credinţă puternică, profundă, deplină la realitatea

Sa misterioasă, în fiinţa noastră apare o anumită stare distinctă, ce evidenţiază că beneficiem în universul nostru lăuntric de influenţa dumnezeiască, spirituală ce apare.La rândul ei, rugăciunea inimii constituie o invocare a harului, a milostivirii şi a puteriidumnezeieşti a Mântuitorului Iisus Hristos în fiinţa credinciosului.Invocarea îngerului păzitor prin rugăciunea „Înger, îngeraşul meu” ne pune instantaneuîn comuniune cu îngerul nostru păzitor.Acest arhanghel ne învaţă că pentru a reuşi fiecare invocaţie sublimă, divină, estenecesar să avem o credinţă puternică, profundă şi deplină că ceea ce invocăm, ceea cechemăm şi atragem prin intermediul invocaţiei există şi că este cu putinţă să intrăm încomuniune tainică, net sesizabilă, cu acea realitate sau cu acel ceva ce este invocat, iar în felul acesta oglindirea acelei realităţi ce este invocată în propriul nostru univers

lăuntric este realizată.Zadakiel păzeşte esenţele rugăciunii, ne învaţă arta de a ne ruga, ne arată cum şi în cecondiţii simpla conversaţie cu Dumnezeu se transformă în rugăciune.Rugăciunea este o intensă, spontană, rodnică şi indescriptibilă elevare a sufletului, aîntregii noastre fiinţe şi chiar a trupului către Dumnezeu ce se realizează prinintermediul energiei tainice a aspiraţiei către Dumnezeu şi a iubirii pentru Dumnezeu.Rugăciunea este un element esenţial al pietăţii interioare, împreună cu iubirea de



Dumnezeu, compasiunea şi milostenia. Rugăciunea sinceră şi umilă către Dumnezeueste mult mai importantă decât ritualurile exterioare. A ne ruga într-un mod umil şisincer înseamnă, înainte de toate, a comunica în taină cu Dumnezeu.Rugăciunea este o tainică şi indescriptibilă comuniune a fiinţei umane în ipostaza decopil al lui Dumnezeu cu Tatăl său Ceresc şi ea include umilinţa, iubirea, adorarea,

mulţumirea, mărturisirea sinceră a greşelilor, cererea în conformitate cu legile luiDumnezeu, ce este îndreptăţită. Aşa s-au rugat şi au fost ascultate fiinţele umane de-alungul veacurilor. Rugăciunea sinceră şi umilă se realizează cu iubire şi implică o suigeneris revărsare a inimii înaintea Creatorului Suprem, iar răspunsul Lui nu întîrzie săapară şi este trăit printr-o tainică revărsare a binecuvîntărilor şi a darurilor Sale. Datfiind faptul că este omniprezent, Dumnezeu ascultă instantaneu, prin mijlocirea DuhuluiSfânt, orice rugăciune binefăcătoare, sinceră şi umilă.Arhanghelul Zadakiel ne încurajează să intensificăm, să creştem – prin dorinţa noastrăsinceră, prin exprimarea intenţiei - sfera rugăciunii.Zadakiel ne îndeamnă să ne rugăm la Dumnezeu întotdeauna nu doar în perioadeledificile ale vieţii şi să fim insistenţi în rugăciune. Iar baza pe care se construieşte

încrederea noastră deplină în puterea tainică a rugăciunii insistente este generozitateacea fără de egal a lui Dumnezeu. Rugăciunea include insistenţa precum şi continuitatea.Intensitatea ce este manifestată în rugăciune are o mare importanţă. În cazul rugăciunii,atenţia şi credinţa sunt combinate şi fac să apară starea de vigilenţă. Rugăciunea trebuiesă fie, totodată, plină de speranţă.S-a constatat: copiii care au fost învăţaţi de mici să se roage la Dumnezeu, să cearăajutorul şi ghidarea lui Dumnezeu atunci cînd le este greu sau în situaţiile în care nu ştiuce alegere să facă şi care păstrează acest obicei minunat pe parcursul vieţii se descurcămai bine în viaţă, sunt mai sănătoşi şi mai fericiţi. Prin intermediul rugăciunii, atât profeţii şi sfinţii, cât şi aşa-zişii “drepţi”, au fost inspiraţi într-un mod intim şiindescriptibil de Dumnezeu şi au atras în fiinţa şi în Universul lor lăuntric tainice puteri

dumnezeieşti.Zadakiel ne asigură că nici o rugă nu rămâne fără răspuns.Dar trebuie să avem în vedere că Dumnezeu nu acceptă decât rugăciunile şi cererile cesunt binefăcătoare din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi care sunt rostite cuumilinţă şi credinţă. Rugăciunea celui rău, a celui care s-a îndepărtat de Dumnezeu,rămâne fără răspuns, şi nu este luată în considerare atâta timp cât o astfel de fiinţăumană nu se căieşte pentru relele şi păcatele pe care le-a făcut. În cazul acelora,Dumnezeu “răspunde” printr-o totală tăcere, atâta timp cât fiinţa nu se hotărăşte că avenit momentul să implore iertarea păcatelor şi să se reîmpace cu Dumnezeu.Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunea ce este rostită de o fiinţă umană umilă,

blândă, bună la suflet şi iertătoare. Simplitatea şi sinceritatea în rugăciune sunt, deasemenea, esenţiale. Rugăciunea trebuie manifestată din simplitatea deplină a inimii, săfie exprimată din intenţii curate şi să fie rostită într-o vorbire şi cerere simplă.

Invocarea şi meditaţia cu Arhanghelul Zadakiel duc la dezvoltarea capacităţii de aasculta răspunsul, de a conştientiza felul în care suntem îndrumaţi.Zadakiel ne ajută să auzim ghidarea plină de iubire a îngerilor păzitori, să primimmesaje auditive de la îngeri, fiinţe divine. În cazul claraudiţiei persoana primeşte o



informaţie auditivă, asemeni unei voci în cap, poate auzi voci articulate, muzicăsublimă, sunete şi cuvinte care nu pot fi percepute de auzul normal. Cel care are aceastăcapacitate poate auzi scene care se petrec la mare distanţă sau în alte planuri aleexistenţei, este un receptor în alte planuri, putând comunica foarte uşor cu entităţile benefice din alte dimensiuni. Claraudiţia ajută la confirmarea premoniţiilor precum şi la

diagnosticări şi o traducere mai bună a ceea ce vezi.Exemple ale acestui simţ ar fi să auzim îngerul păzitor amintindu-ne cu iubire: “Ai uitatcartea.” sau avertizându-ne: “STOP! Nu trece strada!”. Aceste voci nu sunt întotdeauna percepute cu urechile, dar pot fi percepute ca forme-gând sau ca o vibraţie în jurulnostru.Îl putem ruga pe Zadakiel să ne ajute să ne clarificăm mesajele auditive pe care le primim. Ghidarea divină poate fi auzită clar, sub forma unor mesaje repetate care teîndeamnă să îmbunătăţeşti situaţia ta sau a celor din jurul tău. Fii foarte atent la tot ceauzi în mintea ta şi cu urechile tale fizice.

Zadakiel este un profesor spiritual, este răbdător, blând, înţelegător şi are acces la

întreaga cunoaştere. În această ipostază el este reprezentat ţinând în mână o carte.Dacă dorim să învăţăm ceva, Zadakiel ne ajută. Uneori el ne poate ghida să învăţămsinguri. A fi atenţi la tiparele noastre de a privi lucrurile, asculta pe ceilalţi şi gândi neajută să primim învăţătura lui.Arhanghelul Zadakiel este foarte cunoscut şi pentru că ne ajută în ceea ce priveştefuncţiile memoriei. El este considerat îngerul coordonator al memoriei şi de aceea estede mare folos studenţilor şi oricui trebuie să reţină nume, cifre sau alte informaţiiimportante. Dacă dorim să memorăm o informaţie importantă sau să ne îmbunătăţim îngeneral memoria îl invocăm pe Zadakiel, pentru aceasta este esenţial să se înţeleagă cămemoria poate fi îmbunătăţită. Zadakiel ne învaţă că memorăm ceva mai uşor dacăsuntem deschişi sau ne deschidem către acea realitate sau acel aspect şi atunci cînd

înţelegem. El ne îndeamnă să avem întotdeauna o minte deschisă, încredere încapacităţile noastre de învăţare deoarece mintea noastră este una cu Mintea Divină şi neajută să învăţăm cu uşurinţă noţiuni noi, subiecte care nu fac parte din sfera noastră deinterese. El ne inspiră să-i învăţăm pe ceilalţi ceea ce am asimilat, să fim deschişi săîmpărtăşim idei noi, să avem încredere în capacităţile noastre de predare, elevii noştrine învaţă şi ei în multe moduri minunate, învăţăm unii de la ceilalţi. Zadakiel vindecătulburările de memorie şi ajută la îmbunătăţirea altor funcţii mentale. De asemenea, îl putem invoca atunci cînd trebuie să găsim – în noi sau în mediul înconjurător – ceva ceam rătăcit. Chemaţi-l pe Zadakiel pentru a vă ajuta să vă amintiţi de orice lucrupierdut şi chiar de Dumnezeu.

Exerciţiu de comuniune cu Arhanghelul ZadakielEtapa 1Vom urmări o stare de relaxare, de destindere cât mai profundă a întregului corp, pornind de jos în sus, relaxând gradat fiecare muşchi, de la tălpile picioarelor şi până înzona creştetului capului.

Etapa 2Aspirăm plini de dragoste şi umilinţă la tot ceea ce este bun, frumos, înălţător, universal



valabil, sublim, divin, cosmic. Pe un fond de tăcere interioară, simţim că suntem fiinţe pure, elevate, pline de iubire, care trăim într-o lume superioară divină.

Etapa 3Percepem acum prezenţa Arhanghelului Zadakiel. Vizualizăm cu aripile lui de lumină

ne îmbrăţişează cu iubire. Ne simţim protejaţi, în deplină siguranţă, ocrotiţi. Vizualizămacum o rază intensă, de lumină alb strălucitoare, care porneşte din inima lui şi neîmbăiază întreaga fiinţă.

Etapa 4 Ne simţim acum scăldaţi în această lumină alb strălucitoare care infuzează în fiinţanoastră o stare de mărinimie, compasiune, bunăvoinţă. Simţim că devenim capabili săiertăm pe toţi cei care ne-au greşit şi chiar pe noi înşine. Simţim cum inspiraţia şi protecţia divină se revarsă asupra noastră, ne simţim capabili să ne rugăm mult maisincer şi mai intens. Putem, la alegere, fie să rămânem interiorizaţi cu ochii închişi şi săsavurăm lăuntric aceste stări, fie să privim reprezentările simbolice ale Arhanghelului

Zadakiel, care se derulează pe ecran.

Etapa 5Simţim acum comuniunea plenară profundă cu Arhanghelul Zadakiel. Fiinţa noastrăeste deschisă total faţă de îmbrăţişarea sa plină de iubire. Fiinţa noastră este acum intimunită cu fiinţa Arhanghelului Zadakiel.

Etapa 6Revenim acum gradat, păstrând în suflet o stare de recunoştinţă pentru bucuria şifericirea generate de comuniunea cu Arhanghelul Zadakiel.

Arhanghelul Metatron

Idee-forta: Sunt legat de izvorul bunatatii, al iubirii si al creativitatii.





Arhanghelul Metatron este considerat drept celmai pământesc dintre arhangheli, deoarece el a fost mai întâi un om înţelept şi virtuos pe care, apoi, Dumnezeu l-a luat în Cer. Sufletul său a fost toată viaţa plin de credinţă,de iubire pentru oameni şi a fost foarte atent la înţelesurile faptelor, nutrind convingereacă numai acela care învaţă permanent din ceea ce petrece în el şi în afara lui este capabilsă-şi ajute cu adevărat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea înţelepciunii şi a bunătăţii inimii.

Misiunea lui cerească: El consemnează în Cartea Vieţii toate faptele noastre, ca nimicdin experienţa umană să nu se irosească, ci ca marii îndrumători de oameni să aibă undesă caute învăţăturile care ne salvează în timpuri tulburi.

Misiunea lui pe pământ: Ne ajută să avem măsura corectă în tot ceea ce facem,apărând ca martor al acţiunilor noastre. Graţie lui, noi conştientizăm puterea noastră dea iubi şi sensul existenţei noastre.

În timpul vieţii sale pământeşti, ca fiinţă umană, Metatron a fost cunoscut sub numelede Henoch şi a fost al şaptelea patriarh după Adam. Povestirile ni-l redau ca"plimbându-se cu Dumnezeu", după moartea sa fiind primit în Cer printre arhangheli.El a fost atât de bun, atât de blând, atât de înţelegător şi de îngăduitor, încât aîntruchipat, la vremea sa, virtuţi divine, care au atras asupra sa harul Tatălui. Mai multchiar, el a ştiut să asculte glasul inimii şi a trăit smerit şi abandonat total Voinţei

Supreme, asemenea tuturor marilor iluminaţi.

Scrierile iudaice presupun că el ar fi fost Schechina, îngerul care conduce copiii rătăciţi prin pădure, şi că tot el a fost cel care l-a oprit pe Abraham din săvârşirea jertfei, atuncicând Dumnezeu i-a cerut să i-L ofere pe fiul său, Isaak.

Metatron este întâlnit sub diferite ipostaze: arhivar a lui Dumnezeu, înger al legăturilor



şi rege al îngerilor. El susţine totodată viaţa oamenilor, fiind o punte între Dumnezeu şiom. Este foarte bine să-i cerem sfatul pentru fiecare acţiune pe care o avem de făcut,mai ales atunci când ştim că ne lipseşte simţul măsurii sau că, fiind implicaţi emoţionalîntr-o chestiune, nu deţinem măsura corectă a raţiunii ori a acţiunii noastre. Vom puteaastfel să obţinem echilibrul şi discernământul necesar în orice întreprindem. Rezultatul

va fi claritatea a ceea ce realizăm, iar această înţelepciune ne va conferi o maresiguranţă, atât de necesară atunci când vrem să ne angrenăm cu succes în oricare dintre planuri (material, afectiv, spiritual etc.)

Tot Metatron ne conduce către starea de armonie în iubire, pentru ca noi să ducem oviaţă solară, sănătoasă, echilibrată şi calmă. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune şi al tuturor acelor acte ale vieţii şi ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni lecunoaşte.

Îl vom ruga pe arhanghelul Metatron să ne conducă şi să ne susţină în orice moment alvieţii, ca să avem întotdeauna măsura corectă a faptelor şi a sentimentelor noastre. Tot

astfel, îl putem ruga, în timpul meditaţiilor, să ne indice când "destul e destul", dar şicând trebuie să mai facem ceva pentru noi înşine sau pentru ceilalţi.

Documents

ingeri si heruvimi