CARTEA LUI ENOH, CARTEA DESPRE DUMNEZEU SI DESPRE INGERI

Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeuşi apoi nu s-a mai văzut,

pentru că l-a mutat Dumnezeu.Geneză 5:24

În literatura angelologică, cu toate că există o mulţime de cărţi, două opere se detaşează prin forţa divină pe care o emană: Dialoguri cu Îngerul de Gita Mallasz şi Cartea lui Enoh. Ambele scrieri sunt „periculoase” şi bulversante pentru cei dogmatici, care pretind că sunt preocupaţi de spiritualitate. Pentru că ambele arată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu şi cu Îngerii, fără vreun intermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele două cărţi sunt în mod deliberat „uitate” sau cenzurate, căci autorităţile religioase nu agreează textele care oferă o mare libertate celor care le citesc.

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de

pasaje din Cartea lui Enoh citate în Evanghelii.

Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fost scrise cu cel puţin 100 de ani şi cu cel mult 300 de ani după moartea lui Iisus. A existat o întreagă dispută asupra subiectului anteriorităţii Cărţii lui Enoh faţă de Evanghelii. Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de la Qumran a permis stabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele lui Enoh disponibile la ora actuală sunt anterioare cu cel puţin 200 de ani naşterii lui Iisus.

Una din implicaţiile majore ale acestei descoperiri este faptul că astfel se dovedeşte că Iisus era un foarte bun cunoscător al Cărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui preferată, dacă ţinem cont de numărul frazelor „enohiene” care se regăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Mai mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantă dimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care ni le-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr. Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asupra fenomenului EGVM – experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte. De asemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul la unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroe referitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic în decursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extenso a vieţii de până în acel moment (faptul de a-ţi revedea întreaga viaţa „defilând” prin faţa ochilor).

Cartea lui Enoh, lucrare apocrifă, reprezintă totodată una dintre cele mai vechi şi mai importante surse ale tradiţiei creştine în ceea ce priveşte descrierea îngerilor. Excepţional de moderne, cu implicaţii deosebit de importante datorită vechimii lor, dialogurile lui Enoh cu Dumnezeu şi cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail şi Rafael) reprezintă un document de importanţă capitală, care merită să fie citit de cât mai

mulţi oameni.Cartea lui Enoh era şi un text sacru evreiesc, înainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai să o condamne vehement, în anul 70 d.C., împreună cu toţi cei care ar îndrăzni s-o citească. Motivul acestei mânii era acela că Alesul despre care vorbeşte Enoh semăna foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care începea să se vorbească. Apoi, povestea Îngerilor care nu ezitau să flirteze cu fiicele oamenilor îl indignase profund. În antiteză, Iuda Tadeu, fratele lui Iisus, citează în mod deschis din Cartea lui Enoh în epistola sa redactată în anul 61, deci la aproximativ 30 de ani după moartea lui Iisus. Este un fapt logic, de vreme ce creştinii preţuiau foarte mult această scriere, care era inclusă în canonul biblic al acelor vremuri. Astfel, timp de aproape 300 de ani după Iisus, Cartea lui Enoh a fost neobosit copiată şi recopiată, ca toate celelalte pergamente cu scripturi sfinte. De-abia în anul 325, atunci când un prim conciliu ecumenic hotărăşte să compună Biblia şi să aleagă textele care vor deveni „publice” sau „ascunse” publicului, Cartea lui Enoh şi Cartea lui Tobias vor fi clasificate în categoria cărţilor cu conţinut secret. Cu toate acestea, Cartea lui Enoh îşi continuă cariera literară până când un exeget decide să întocmească un catalog critic al tuturor textelor „apocrife”. Italianul Filastrius din Brescia, indignat şi el de aceşti Îngeri ştrengari, o condamnă în catalogul său „raţional” de texte eretice „Liber de Haeresibus”. Un alt motiv al lui Filastrius pentru a-şi justifica verdictul l-a constituit prezenţa cu totul de neînţeles a frazelor rostite de Iisus, „copiate” în Cartea lui Enoh. După el, aceasta dovedea un singur lucru: redactarea ei era în mod obligatoriu ulterioară celor patru evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

În 1906, la aceeaşi concluzie a ajuns şi preotul François Martin, (fără să ştie că manuscrisul lui Enoh era de fapt anterior, grotele de la Qumran având să fie descoperite de-abia în 1947), care scria că „incredulii văd [în Cartea lui Enoh] un mijloc puternic, irezistibil, de a ruina din temelii credinţa creştină [dacă ar fi adevărat că această Carte ar fi anterioară naşterii lui Iisus]”. Este aşadar de înţeles de ce conciliul din Laodiceea, din secolul al IV-lea, a validat concluzia lui Filastrius, condamnând definitiv Cartea lui Enoh. Numai puţine exemplare au reuşit să supravieţuiască acestui conciliu, graţie unor bibliotecari competenţi. Iar cele care au reuşit aceasta, nu au rezistat în faţa îngrozitoarei Inchiziţii... Aceasta a ars ultimele exemplare, împreună cu proprietarii lor, ceea ce i-a descurajat definitiv pe colecţionarii de cărţi interzise.Iar timp de 1400 de ani nimeni nu va mai auzi nimic despre ea, ajungându-se chiar ca existenţa ei să fie complet uitată.

Însă în 1773 exploratorul scoţian James Bruce a găsit, într-o veche mănăstire din Abisinia (Etiopia), câteva copii intacte ale Cărţii lui Enoh. Acei călugări din deşert reproduceau cu fidelitate Cartea, din generaţie în generaţie, de îndată ce copiile lor se alterau, pur şi simplu pentru că în cadrul Bisericii Etiopiene Cartea lui Enoh era în continuare considerată o carte sfântă, care făcea parte din scripturile lor canonice. Bruce a adus cu el trei exemplare, unul pentru Universitatea din Oxford, unul pentru el însuşi şi încă unul pe care l-a oferit regelui Ludovic al XV-lea al Franţei.

Graţie acestei descoperiri a lui Bruce, Cartea lui Enoh a ieşit din nou din umbră. Însă de îndată ce, în 1821, lingvistul englez Richard Laurence, profesor la Oxford, reuşeşte să traducă această lucrare din etiopiană în engleză, el îi insuflă - fără să ştie - o nouă viaţă. Revitalizată de interesul care i se arată, Cartea lui Enoh se „trezeşte” pe deplin, pentru că toate celelalte exemplare care supravieţuiseră Evului Mediu creştin european reapar la suprafaţă: în 1832, un cercetător găseşte, aparent întâmplător, în Biblioteca Vaticanului câteva fragmente dintr-o versiune în limba greacă. În 1880, profesorul rus Popov găseşte o versiune moldovenească, incompletă, datând din secolul al XVII-lea. Ea va fi urmată, 6 ani mai târziu, de o alta găsită în Iugoslavia, mult mai importantă: profesorul Sokolov descoperă şi el, tot „din întâmplare”, în arhiva Bibliotecii Naţionale din Belgrad, o Carte a lui Enoh acoperită de praf. După o examinare lingvistică, manuscrisul îşi dezvăluie tainele: fusese scris într-un amestec de bulgară veche şi de sârbă medievală din secolul al XV-lea, numită şi „slavonă”, o limbă arhaică. Această versiune de la Belgrad va deveni Cartea secretelor lui Enoh, Cartea lui Enoh slavonă, sau Enoh 2. Primele traduceri au fost realizate de preoţii Morfill – în engleză, Bonwetsch – în germană şi François Martin – în franceză. Analizele lingvistice mai avansate au demonstrat că stilul de redactare provenea din traducerea unei cărţi greceşti. Dar marea noutate consta în text: acesta era complet diferit de versiunea etiopiană (sau Enoh 1), fiind însă complementară acesteia.Şi, ca şi cum toate Cărţile lui Enoh s-ar fi înţeles între ele, un an mai târziu, în 1887, săpăturile arheologice franceze realizate în situl egiptean de la Akhmin au dus la descoperirea unei copii a Cărţii lui Enoh în versiune greacă. Această versiune a fost tradusă în 1892 în franceză de preotul Bouriant. Examinările lingvistice comparative ale tuturor ediţiilor disponibile au permis stabilirea, cu deplină certitudine, a faptului că iniţial Cartea lui Enoh a fost scrisă în versuri, stil care s-a pierdut în decursul traducerilor succesive. După cum explica profesorul Laurence în ediţia din 1911 a Enciclopediei Britannica, „câteva pasaje incomprehensibile au făcut chiar să fie necesară retraducerea pasajelor

etiopiene în greacă, apoi din greacă acestea au fost traduse în aramaică pentru a se detecta repetiţiile din versiunea greacă”. Laurence presupune astfel că versiunile etiopiană, slavonă şi greacă proveneau dintr-o singură sursă, dintr-o singură carte, cea originară, autentică, scrisă într-o limbă semitică. Însă aceasta era definitiv pierdută în negura vremurilor – cel puţin, aşa s-a considerat până la fantastica descoperire a manuscriselor de la Qumran, din 1952, care aveau să dovedească anterioritatea absolută a Cărţii lui Enoh faţă de toate celelalte texte creştine.

La întrebarea „Cum se explică faptul că extrase din Cartea lui Enoh se regăsesc în Noul Testament?”, Joszef Milik, un renumit specialist în manuscrisele de la Marea Moartă, a răspuns: „Nu ştiu. Sfântul Iuda îl citează până în cele mai mici amănunte, ceea ce demonstrează clar că în acele vremuri Cartea lui Enoh era considerată un text de referinţă”.În noiembrie 1991, Profesorii James Robinson şi Robert Einsmann de la California State University din Long Beach au ţinut o conferinţă de presă la New York pentru a prezenta un nou manuscris de la Qumran, total necunoscut publicului. Prezentând peste 200 de fotografii ale unor fragmente din manuscris, cei doi experţi au comentat în faţa reprezentanţilor mass-media rezultatele muncii lor de asamblare şi de traducere a textului. Efectul senzaţional al acestei conferinţe a relansat imediat scandalul manuscriselor de la Marea Moartă, ţinute secrete, în cea mai mare parte a lor, de către Vatican. Aceasta l-a determinat pe jurnalistul Stephan Hoeller să scrie în 1992 în revista Gnosis Spring: „Membrii echipei de la Qumran erau aproape în exclusivitate preoţi

catolici, cu excepţia profesorului John Allegro. Aceste manuscrise ar fi rămas necunoscute publicului dacă Edmund Wilson nu ar fi publicat în 1955 o serie de articole în cotidianul The New Yorker, în care arăta că Vaticanul se temea ca aceste documente să nu reveleze informaţii defavorabile creştinismului, precum şi comunităţii evreieşti aflate la originea Noului Testament.

Imediat după publicarea articolelor lui Wilson în The New Yorker, numărul de documente de la Qumran făcute publice a diminuat brusc şi apoi s-a redus la zero. Toţi specialiştii sunt de acord că fragmentele cele mai „sensibile” din punct de vedere teologic i-au fost încredinţate preotului de origine poloneză, Milik. Aproape toate manuscrisele nepublicate erau în mâinile sale şi au rămas astfel până în ziua de azi, iar această echipă de la Qumran a ridicat o adevărată „cortină de fier” în jurul fragmentelor. A trebuit să apară protestul public al dr. Allegro, din 1985: „De ce oare colegii mei ţin ascunse aceste comori? Publicul trebuie să afle despre ele...”.Astăzi, această „cortină de fier” a căzut, îndeosebi după ce Huntington Library din San Marino, California, a decis să facă publice fotografiile acestor manuscrise. Atunci, cărui fapt i se datorează această întârziere? Criticii acuză Vaticanul şi pe specialiştii săi, în special pe Milik. Oare au descoperit pasaje atât de „periculoase” în aceste manuscrise încât au fost nevoiţi să le păstreze secrete? Concluzia care se impune de la sine este una singură: Cartea lui Enoh era într-adevăr cartea favorită a lui Iisus. De fapt, în Cartea lui Enoh regăsim prezenţa cristică într-un mod tainic, ca şi cum această scriere nu fusese decât o imensă repetiţie, un avertisment extraordinar dincolo de timp şi de spaţiu, adresat tuturor celor care îşi dau pur şi simplu osteneala de a deschide cărţile.În ceea ce-l priveşte pe Enoh, tradiţia spirituală afirmă că a fost un mare iniţiat care a trebuit să realizeze legătura între cer şi pământ. El şi-a asumat sarcina dificilă a învăţării şi ghidării oamenilor, aplanând conflicte şi îndemnând mereu la bine şi la progres. El era numit „Pacificatorul”, fiind o fiinţă umană foarte evoluată spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat în ceruri”, unde a primit iniţieri şi revelaţii secrete. La revenirea sa, după cum afirmă tradiţia spirituală, „Enoh a rămas ascuns şi nici o fiinţă umană nu ştia unde anume el trăia, ce făcea şi care erau intenţiile sale”. Parte integrantă a misiunii sale a fost intensa activitate de răspândire a învăţăturilor divine. Există referiri conform cărora el ar fi scris 366 de cărţi.În tradiţia iudaică se afirmă că „în timp ce Enoh le vorbea oamenilor, aceştia au văzut un armăsar alb coborând din ceruri, în mijlocul unui vârtej de vânt şi de praf. Enoh le-a spus celor ce se aflau acolo că acel

armăsar a coborât din ceruri pentru a-l lua pe el într-o lungă călătorie, din care însă el nu se va mai întoarce printre oameni”.

• Enoh le povesteste copiilor sai ceea ce a vazut

• Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu

• Fiul lui Enoh il astepta pe tatal sau zi si noapte

• Dumnezeu cheama un Inger

• Dumnezeu ii cere lui Enoh sa se pregateasca

• Un om din familia lui Enoh va fi lasat in viata

• Dumnezeu ii condamna pe inchinatorii la idoli si dezlantuie

potopul asupra lor

• Dumnezeu ii arata lui Enoh varsta Lumii

• Dupa pacatul lui Adam, Dumnezeu il alunga din Rai

• Dumnezeu ii da lui Adam Raiul si deschide Cerul pentru ca el sa

poata vedea Ingerii

Enoh este dus de Ingeri in Primul Cer 1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe aripile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu vedeam nimic altceva decât văzduhul. 3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare nesfârşită, mai mare decât o mare pământească.

•

Doi Ingeri ii apar lui Enoh Capitolul 1Doi Îngeri îi apar lui Enoh

1 S-a petrecut în prima zi a lunii. Eram singur în casă şi dormeam în patul meu.2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-mă să plâng chiar în timp ce dormeam. Nu înţelegeam ce simţeam, nici de unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeam nici ce mi se petrecea, nici de ce plângeam.3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-mi amintesc să mai fi văzut oameni aşa de mari pe Pământ. Feţele lor străluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi din gura lor ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, dar culoarea violetă părea să predomine. Iar aripile lor erau mai strălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să mă cheme pe nume: „Enoh, Enoh...”5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-au spus:7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnic ne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi vei vizita împărăţia Sa. Dar înainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie să facă în lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadă până când Domnul te va trimite înapoi la tine acasă.”8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus la copiii mei Matusalem, Regim şi Gaidad, cărora le-am spus ce doreau cei doi Îngeri.

Casa rouai 1 Îngerii mi-au arătat şi casa rouăi, care semăna cu uleiul măslinului; ei mi-au arătat de asemenea casele tuturor florilor de pe Pământ. Am numărat şi mai mulţi Îngeri care vegheau aceste case şi mi s-a arătat că ele se închideau şi se deschideau.

Enoh isi anunta copiii Copiii mei, ascultaţi: nu ştiu unde mă duc, nici ce o să se petreacă cu mine.

Până atunci, nu vă îndepărtaţi de Dumnezeu ca să nu cădeţi pradă neantului.

Fie ca Domnul să vă mângâie.

Şi acum, dragii mei copii, nu daţi voie nimănui să încerce să mă vadă până când mă voi întoarce.

Enoh este dus de Ingeri in Primul Cer 1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe aripile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu vedeam nimic altceva decât văzduhul. 3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare nesfârşită, mai mare decât o mare pământească.

Enoh este dus in cel de-al Doilea Cer 1 Îngerii m-au luat uşor de mână şi m-au dus apoi în cel de-al Doilea Cer, unde mi-au arătat de această dată bezna, şi mai neagră decât întunericul pământesc, şi am văzut acolo Îngeri prizonieri atârnaţi şi supravegheaţi în aşteptarea marii judecăţi. Ei aveau o înfăţişare sumbră şi nu mai conteneau cu plânsetele şi gemetele.

2 I-am întrebat atunci pe Îngerii mei: "De ce sunt chinuiţi neîncetat acei Îngeri?" Iar ei mi-au răspuns: "Aceştia sunt Îngeri răsculaţi care nu au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu şi care au hotărât să acţioneze după propria lor voinţă. Ei s-au răzvrătit împreună cu prinţul lor, care este prizonier în cel de-al Cincilea Cer."

3 Am simţit o imensă milă pentru acei Îngeri căzuţi care m-au salutat şi mi-au spus: "Tu, de vreme ce eşti un om al lui Dumnezeu, roagă-te la Domnul pentru noi." Însă eu, plin de uimire, le-am răspuns: "Dar cine sunt eu, un simplu muritor, să mă pot ruga pentru voi, care sunteţi Îngeri? Cine ştie unde mă duc şi ce mi se va petrece aici şi dacă se va ruga cineva pentru mine?"

Ingerii care guverneaza stelele 1 Ei i-au adus în faţa mea pe Îngerii cei mai bătrâni, precum şi pe Îngerii suverani ai ordinelor stelare.

2 Ei mi i-au arătat pe ceilalţi 200 de Îngeri care dirijează stelele, precum şi funcţiile lor în ceruri, şi felul în care vin să se învârtă în jurul pânzelor marinarilor.

Ingerii care pazesc hambarele de zapada 1 Din locul în care mă aflam, am privit în jos şi am văzut toate acele jitniţe cu zăpadă şi pe Îngerii care le păzeau. Am observat de asemenea du-te-vino-ul lor printre nori.

Enoh este dus in cel de-al Treilea Cer 1 Îngerii mei păzitori m-au luat din nou şi m-au dus şi mai sus, în cel de-al Treilea Cer. Am privit în jos şi am descoperit de data aceasta efectul acestor locuri, un efect benefic complet neştiut.

2 Vedeam mii de pomi ai vieţii cum înfloreau încet şi-şi pregăteau fructele care miroseau nespus de frumos, la fel ca toată hrana pe care o purtau în ei, într-o clocotitoare revărsare de miresme.

3 În mijlocul acestor pomi ai vieţii, în acel loc unde Dumnezeu se odihneşte înainte de a urca în Rai, se află un pom deosebit care posedă o negrăită mireasmă de bunătate, şi care e mai împodobit decât oricare altul. Acest pom era acoperit cu totul cu auriu, cu roşu aprins şi cu flăcări, căci poartă în el toate fructele ce se găsesc în toţi ceilalţi pomi.

4 Rădăcina lui se află în grădina de la hotarul dintre Pământ şi Rai, dintre stricăciune şi nestricăciune.

5 Două izvoare ţâşnesc din această grădină, revărsând lapte şi miere. Alte două izvoare revarsă ulei şi vin. Despărţite în patru râuri, ele curg alene şi coboară în grădina Edenului.

6 şi aceste izvoare îşi continuă astfel drumul până pe Pământ şi efectuează o revoluţie completă a cercului, la fel ca toate celelalte elemente cereşti.

7 În acest loc, toţi pomii poartă fructe, pentru că totul este binecuvântat de către Dumnezeu Însuşi.

8 Trei sute de Îngeri luminoşi cântă neîncetat cu o voce blândă şi păzesc această grădină, slujindu-L în acelaşi timp pe Domnul.

9 Iar eu mi-am zis: "Dumnezeule, cât de minunat este acest loc." Atunci Îngerii care mă însoţeau mi-au spus:

Enoh descopera locul compasiunii 1 "Enoh, să ştii că acest loc este pregătit pentru cel care, pe Pământ, rabdă tot felul de ocări şi de insulte, pentru cel care refuză nedreptatea, care judecă cu dreptate, care-l hrăneşte pe cel înfometat, care-l îmbracă pe cel sărac, care-l ridică pe cel căzut la pământ, care ajută orfanii, care umblă fără de greşeală în faţa chipului lui Dumnezeu, slujindu-L. Pentru ei este pregătit acest loc, care este sălaşul vieţii veşnice."

Enoh descopera osanda pacatosilor 1 Îngerii mei m-au dus atunci sus de tot, spre Miazănoapte, şi mi-au arătat un loc cumplit unde aveau loc nenumărate forme de tortură. Într-o ambianţă întunecată, pe care o simţeam pe cât de crudă, pe atât de cumplită, simţeam flăcările unui incendiu plutind prin văzduh. Ele proveneau de la un râu de foc care înainta necontenit. Acel loc era în întregime cuprins de flăcări. Totuşi, în acel loc care îţi stârnea setea şi care mă făcea să tremur de spaimă, vedeai şi chiciură şi gheaţă. şi nişte Îngeri neînduplecaţi, purtând arme îngrozitoare, continuau să-i chinuie pe Îngerii prizonieri. Atunci mi-am zis: "Dumnezeule, ce loc îngrozitor."

2 Dar Îngerii mi-au explicat: "Enoh, acest loc le este destinat celor care nu-L respectă pe Dumnezeu, celor care săvârşesc păcate pe Pământ – cum ar fi relaţiile sexuale cu copii, magia neagră, ritualurile de vrăjitorie, invocarea demonilor, lauda de sine, furtul, minciuna, calomnia, pizma, ranchiuna, omorul – şi care, blestemaţi fiind, fură sufletele oamenilor. Acest loc este şi pentru cei care fură bunurile celor săraci pentru a se îmbogăţi, pentru cei care pentru bani îi bat pe semenii lor, pentru cei care-şi umflă burţile lăsându-i pe alţii să moară de foame, şi în sfârşit pentru cei care, pentru a se îmbrăca ei, i-au dezbrăcat pe cei oropsiţi şi pentru cei care se prosternează în faţa unor zei morţi. Toţi aceştia vor moşteni acest loc cumplit."

Enoh este dus în cel de-al Patrulea Cer 1 Tovarăşii mei m-au dus apoi în cel de-al Patrulea Cer şi mi-au arătat înlănţuirile succesive ale lucrurilor, precum cele ale razelor Soarelui şi Lunii.

2 Am putut astfel să măsor razele Soarelui şi ale Lunii şi să le compar luminile, văzând că intensitatea luminii Soarelui este negrăit mai mare decât cea a Lunii.

3 Cercul şi roata pe care este prins [Soarele]2 se mişcă neîncetat întocmai precum vântul năvalnic ce mângâie obrajii.

4 Plecarea şi întoarcerea sa sunt mereu însoţite de patru mari stele care au mii de alte stele sub ele, la dreapta roţii solare. La stânga lui, alte patru stele transportă mii de alte stele sub ele, ceea ce constituie, în total, mai bine de 8000 de stele care emit lumină deodată cu Soarele.

5 Astfel, în fiecare zi, vreo 15 miriade de Îngeri asistă Soarele în funcţionarea lui, în timp ce 1000 de miriade de Îngeri îl urmează în timpul nopţii.

6 Însoţindu-i pe aceşti Îngeri, Îngerii cu şase aripi ajută Soarele să emită flăcările sale arzătoare, în timp ce 100 de Îngeri îi aprind şi-i înteţesc focul.

Minunatele elemente ale Soarelui 1 Am observat apoi alte două elemente ale Soarelui care se numesc, după cum mi s-a spus, Phenix şi Chalkydri. Având cap de crocodil şi picioare şi coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanţe violete cu o lungime de 900 de stânjeni. Cele 12 aripi ale lor sunt precum cele ale Îngerilor, şi ele se ocupă cu blândeţe de Soare, însoţindu-l neîncetat, aducând, aşa cum le-a cerut Dumnezeu, căldura şi roua.

2 Astfel se învârte şi se răsuceşte Soarele, înălţându-se pe cer şi trecând pe sub Pământ, fără ca razele lui să se oprească vreodată din drumul lor.

Ingerii il duc pe Enoh la portile Soarelui Capitolul 13

Îngerii îl duc pe Enoh la porţile Soarelui

1 Apoi tovarăşii mei m-au dus şi mai la Răsărit, şi m-au adus la porţile Soarelui, acolo unde el înaintează în funcţie de regulile anotimpurilor, ale ciclului lunilor, ale anului şi ale diferitelor ore din zi şi din noapte.

2 Am văzut şase porţi deschise, fiecare măsurând 61 de stânjeni şi un sfert. Măsurându-le, mi-am dat seama cât sunt de mari, şi am înţeles ce distanţă străbate Soarele, mergând spre Apus şi înaintând astfel de-a lungul lunilor, îndepărtându-se de cele şase porţi conform cu perindarea anotimpurilor. şi anul se încheie după întoarcerea celor patru anotimpuri.

Ingerii il duc pe Enoh la Apus Capitolul 14

Îngerii îl duc pe Enoh la Apus

1 Apoi Îngerii mei m-au dus la Apus şi mi-au arătat alte şase porţi deschise, asemănătoare celor pe care le văzusem înainte la Răsărit, în locul opus asfinţitului şi care corespund numărului de 365 de zile şi un sfert.

2 Încă o dată, Soarele a coborât încet spre porţile apusene şi şi-a retras lumina, măreţia şi strălucirea, pentru a şi le ascunde sub Pământ, de vreme ce coroana sa strălucitoare, păzită de 400 de Îngeri, se află mereu în rai cu Domnul. Soarele petrece şapte ceasuri

din noapte, precum şi jumătate din drumul lui sub Pământ, pentru a se întoarce prin porţile de răsărit, cam către cel de-al optulea ceas. Atunci coroana sa luminoasă revine şi flăcările sale sunt din nou mai arzătoare decât focul.

Bucati din Soare care canta... Capitolul 15

Bucăţi din Soare care cântă...

1 Atunci doi Îngeri ai Soarelui, numiţi Phenix şi Chalkydri, au început să cânte. De îndată păsările au început să bată din aripi pentru a-i acompania şi pentru a-l sărbători pe cel ce dă lumină: imediat ce Domnul le-a făcut semn, s-au pus şi ele pe cântat.

2 Creatorul luminii vine pentru a lumina lumea întreagă şi astfel dimineaţa capătă formă o dată cu primele raze ale Soarelui. Îngerii mi-au arătat calculele traiectoriei Soarelui.

3 Porţile pe care le străbate Soarele sunt şi cele ale calculului orelor anului. Din această cauză, Soarele este o creaţie cu adevărat minunată, al cărei circuit durează 28 de ani. O dată ciclul încheiat, el o ia întotdeauna din nou de la capăt.

Ingerii il aseaza pe Enoh la

Rasaritul Lunii Capitolul 16

Îngerii îl aşează pe Enoh la Răsăritul Lunii

1 Îngerii mei mi-au arătat un alt ciclu, cel al Lunii, precum şi cele 12 mari porţi aşezate de la Apus la Răsărit şi prin care Luna trece în mod regulat.

2 Ea începe cu prima poartă, la Vest de Soare. Ea trece prin prima şi prin cea de-a doua poartă în 31 de zile, prin cea de-a treia şi prin cea de-a patra în 30 de zile, prin cea de-a cincea, a şasea, a şaptea, a opta şi a noua în 31 de zile, prin cea de-a zecea în 30 de zile, prin cea de-a unsprezecea în 31 de zile şi prin cea de-a douăsprezecea în 28 de zile.

3 Ea străbate mereu aceste porţi în ordine şi săvârşeşte cele 365 de zile şi un sfert din anul solar, în vreme ce anul lunar nu are decât 354.

4 Astfel, marele ciclu conţine 532 de ani.

5 Dar sfertul unei zile este omis timp de trei ani, în timp ce al patrulea îl săvârşeşte pe deplin5.

6 Deci aceste trei sferturi sunt răpite la cer timp de trei ani şi nu sunt numărate la socoteala zilelor, pentru că ele schimbă timpul anului adăugând două noi luni până la săvârşire, şi încă două până la micşorare.

7 şi după ce sunt trecute şi ultimele două porţi de la apus, Luna se întoarce spre luminile Răsăritului. Ea se învârte astfel zi şi noapte, urmându-şi calea circulară, mai jos decât toate celelalte cercuri, mai sprintenă decât toate vânturile cereşti, spiritele, elementele şi alţi Îngeri zburători cu şase aripi.

8 Luna îşi încheie drumul de 19 ani.

Despre cantecul de nedescris al Ingerilor

Capitolul 17

Despre cântecul de nedescris al Îngerilor

1 În mijlocul cerurilor am văzut nişte Îngeri înarmaţi care-L slujeau pe Domnul cu cântecele lor variate şi neîncetate, cu o voce blândă de nedescris şi care ar uimi cu adevărat pe oricine. Cântecul Îngerilor este atât de frumos şi atât de minunat, încât am rămas cu totul uluit de el.

Enoh este dus in cel de-al Cincilea Cer Capitolul 18Enoh este dus în cel de-al Cincilea Cer

1 Îngerii m-au dus în cel de-al Cincilea Cer. Acolo, am văzut nenumăraţi oşteni numiţi Egregori. Ei aveau o înfăţişare omenească: înălţimea lor era mai mare decât a celor mai mari uriaşi, iar feţele le erau posomorâte. Tăcerea necurmată a buzelor lor nu-şi avea rostul în cel de-al Cincelea Cer. I-am întrebat atunci pe Îngerii mei păzitori:

2 „De ce sunt aşa de posomorâţi aceşti Egregori, de ce sunt atât de supăraţi şi de tăcuţi, şi de ce nu fac nimic în acest Cer?”

3 Răspunsul lor m-a luminat: „Aceştia sunt Egregori care, împreună cu prinţul lor Satana, L-au respins pe Domnul luminii. Din cauza lor sunt întemniţaţi în întuneric Îngerii pe care i-ai văzut în cel de-al Doilea Cer. Trei dintre ei şi-au încălcat legământul, şi au părăsit tronul lui Dumnezeu pentru a se pogorî pe Pământ într-un loc numit Hermon. Acolo, ei au văzut fiicele oamenilor şi, văzând cât sunt de frumoase, s-au împreunat cu ele. Din aceste uniri s-au născut uriaşi, oameni mari şi minunaţi.

4 Atunci Dumnezeu i-a judecat aspru pe aceşti Îngeri, ceea ce i-a făcut să plângă şi să-L implore pe Dumnezeu pentru toţi fraţii lor care vor fi pedepsiţi în ziua Domnului.”

5 M-am adresat atunci Egregorilor: „I-am văzut pe fraţii voştri şi ceea ce au făcut ei. Dar am văzut şi frământările lor cele mari, şi m-am rugat pentru ei. Dar Domnul i-a condamnat să trăiască sub pământ până la sfârşit.

6 Fraţilor, atât timp cât veţi aştepta, şi nu-L veţi sluji pe Domnul şi nu vă veţi închina în faţa Lui, veţi continua să-L supăraţi.”

7 Egregorii mi-au ascultat sfatul şi s-au adresat celor patru ierarhii ale cerului. Atunci au apărut patru trâmbiţe deodată în cer şi au dat glas, iar Egregorii au început să cânte la unison, iar cântul lor s-a înălţat vrednic de milă până la Dumnezeu.

Enoh este dus in cel de-al saselea Cer Capitolul 19Enoh este dus în cel de-al şaselea Cer

1 Îngerii mei m-au luat şi m-au dus în cel de-al şaselea Cer, unde am descoperit şapte grupuri de Îngeri pe deplin luminoşi şi glorioşi. Fiecare faţă lucea şi strălucea mai puternic decât Soarele. E cu neputinţă să fie deosebiţi, pentru că nu există nici o

diferenţă între feţele, purtarea sau modul lor de a se îmbrăca. Aceşti Îngeri se ocupă de rostul lucrurilor, învaţă mersul stelelor, modificările lunii, revoluţia Soarelui şi cârmuirea lumii.

2 Când văd lucruri diabolice, ei îşi transmit poruncile şi învăţăturile, apoi cântă gingaşele lor cânturi de slavă.

3 Aceştia sunt Arhangheli care se află deasupra Îngerilor şi care cântăresc orice viaţă în Cer şi pe Pământ. Ei sunt de asemenea răspunzători de anotimpuri şi de ani, de fluvii, de oceane, de fructe şi de suprafaţa Pământului care hrăneşte orice făptură vie. Aceşti Arhangheli stabilesc sufletele oamenilor, faptele şi destinele lor, în numele Domnului. Printre ei se află şi şase Phenicşi, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.

Enoh este dus in cel de-al saptelea Cer Capitolul 20Enoh este dus în cel de-al şaptelea Cer

1 Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli mândri şi impunători, din Forţe necorporale, din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de

asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită. Mi-era atât de frică încât am început să tremur. Atunci tovarăşii mei m-au luat lângă ei şi mi-au spus:

2 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme.” Ei mi L-au arătat pe Domnul aşezat pe un tron înalt, departe în faţa noastră. „El locuieşte în cel de-al Zecelea Cer”.

3 Într-adevăr, în cel de-al Zecelea Cer se află Domnul care se numeşte Aravat, „Părintele Creaţiei”, în limba ebraică.

4 şi am văzut toate legiunile angelice aşezându-se în funcţie de rangul lor pe cele zece trepte în faţa Tronului lui Dumnezeu. Ele s-au prosternat, apoi şi-au reluat locul şi au început să înalţe cânturi de fericire cu o voce suavă. Într-o lumină atotpătrunzătoare, ele Îl slăveau pe Dumnezeu.

Enoh ramane singur in cel de-al saptelea Cer Capitolul 21Enoh rămâne singur în cel de-al şaptelea Cer

1 Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta”.

2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus: „Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am însoţit.” De îndată ce au terminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.

3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-a făcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-am prosternat şi eu zicându-mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”

4 Atunci Domnul mi l-a trimis pe unul dintre Îngerii săi glorioşi, pe Arhanghelul Gabriel. El mi-a spus cu blândeţe: „Îndrăzneşte Enoh, nu te teme, ridică-te acum în faţa Domnului Cel Veşnic. Ridică-te şi vino cu mine.”

5 Eu i-am răspuns în gând: „Domnul meu, mi-a fugit sufletul de spaimă. I-am chemat pe cei doi Îngeri ai mei care m-au adus până aici căci eu pe ei mă bizui, şi împreună cu ei mă gândeam să mă înfăţişez în faţa lui Dumnezeu.”

6 Dar Gabriel m-a luat ca pe o frunză dusă de vânt şi m-a adus deodată în faţa lui Dumnezeu Însuşi.

7 Am descoperit atunci cel de-al Optulea Cer, cel care este numit în limba ebraică Muzaloth, cel care schimbă anotimpurile, seceta, umezeala, precum şi cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului care se află deasupra celui de-al şaptelea cer.

8 şi am descoperit în acelaşi timp cel de-al Nouălea Cer, cel care este numit în limba ebraică Kuchavim, locul în care sălăşluiesc cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului.

In cel de-al Zecelea Cer, Mihail il aseaza pe Enoh in fata lui Dumnezeu Capitolul 22

În cel de-al Zecelea Cer, Mihail îl aşează pe Enoh în faţa lui Dumnezeu

1 În cel de-al Zecelea Cer, numit Aravoth, am văzut în sfârşit chipul lui Dumnezeu, semănând cu oţelul înroşit scos dintr-o dată din flăcări, scânteietor şi arzător.

2 Astfel, într-o clipă trecătoare de eternitate, am văzut faţa Domnului. Dar dacă chipul lui Dumnezeu este inefabil şi minunat, el este de asemenea înspăimântător şi teribil.

3 Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate...

4 M-am prosternat în faţa lui Dumnezeu. Atunci, cu buzele Lui, El mi-a zis:

5 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme, ridică-te şi stai în faţa Mea în Veşnicie”.

6 Deodată, arhanghelul Mihail m-a ridicat şi m-a aşezat în faţa lui Dumnezeu.

7 Iar Domnul le-a spus Îngerilor Săi, ca pentru a-i amuza sau a-i tachina: „Lăsaţi-l pe Enoh să stea în faţa lui Dumnezeu în Veşnicie”. Atunci Îngerii s-au închinat cu toţii şi au spus: „Aşa să fie cu Enoh, după voia Ta.”

8 Dumnezeu i s-a adresat atunci lui Mihail: „Scoate hainele pământeşti ale lui Enoh, unge-l cu mirul Meu divin şi îmbracă-l cu veşmintele slavei Mele.”

9 Mihail a îndeplinit porunca Domnului. Mi-a acoperit trupul cu uleiuri sfinte şi m-a îmbrăcat. Mirul arăta ca o lumină puternică şi atingerea lui a fost ca roua dimineţii, cu o mireasmă dulce şi plăcută. Apoi am început să strălucesc ca o rază de Soare. M-am privit şi am văzut că mă preschimbasem într-o fiinţă glorioasă, precum acei Îngeri care stau în faţa lui Dumnezeu.

10 Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Pravuil, unul dintre Arhanghelii Săi. Trăsătura specifică a acestei fiinţe este cunoaşterea sa, mai vastă decât cea a tuturor celorlalţi Arhangheli care săvârşesc voia lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Pravuil: „Adu-Mi cărţile din biblioteca Mea, precum şi o trestie de scris şi dă-i-le lui Enoh. Dă-i şi cărţile alese de tine, cele care alină.”

Enoh povesteste calatoria sa impreuna cu Ingerii in 366 de carti Capitolul 23Enoh povesteşte călătoria sa împreună cu Îngerii în 366 de cărţi

1 Arhanghelul Pravuil mi-a explicat atunci cum funcţionează Cerul, Pământul, oceanele şi toate elementele

naturale. El mi-a dat lămuriri despre tunet, despre Soare, despre Lună, despre stele, despre ani, zile şi ore, precum şi despre vânt şi despre numărul Îngerilor. Arhanghelul mi-a arătat de asemenea cum erau create cânturile lor şi lucrurile omeneşti, cum ar fi de pildă limba fiecărei făpturi vii, cântecele, poruncile, învăţăturile, şi alte lucruri care trebuie cunoscute.

2 Pravuil a continuat: „Totul este deja scris. Aşează-te şi scrie la rândul tău ceea ce ai văzut pentru toate sufletele de pe Pământ, deşi o mare parte s-au născut deja. Dar să ştii că fiecărui suflet i s-a pregătit un loc în Veşnicie, căci fiecare suflet va obţine Veşnicia, aceasta fiind concepută cu mult înainte de existenţa oamenilor.”

3 Atunci, la fiecare 30 de zile şi la fiecare 30 de Îngeri, eu, Enoh, am notat tot ceea ce mi se arăta, şi am scris astfel 366 de cărţi.

Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh Capitolul 24Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh

1 Deodată, Dumnezeu mi-a vorbit, spunându-mi: „Enoh, vino şi aşează-te la stânga Mea, alături de Gabriel”.

2 M-am prosternat în faţa Lui, iar vocea Lui s-a înălţat: „Enoh, multiubitul Meu, tot ceea ce vezi, toate aceste lucruri desăvârşite, îţi spun, toate le-am creat Eu din nimic. Eu am creat lucruri văzute şi lucruri nevăzute7.”

3 „Ascultă bine, Enoh, şi pricepe cuvintele mele, căci nici măcar Îngerilor Mei nu Le-am dezvăluit taina Mea şi nu le-am explicat nici slava lor sau realitatea mea infinită. Ei nu înţeleg nici creaţia Mea, pe care ţi-o revelez ţie acum.

4 Căci cu mult înainte ca aceste lucruri să devină vizibile în ochii lor şi ai tăi, Eu Mă mişcam singur prin invizibil, la fel precum Soarele se mişcă de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit.

5 Totuşi, chiar dacă Soarele şi-a găsit pacea pe drumul lui, Eu, întrucât Eu sunt cel care am creat toate lucrurile şi întrucât Eu am conceput ideea de a aşeza temelii şi de a crea fiinţe vizibile, nu-mi aflu niciodată pacea.”

Dumnezeu il cheama pe Archas, spiritul tare al Creatiei Capitolul 26

Dumnezeu îl cheamă pe Archas, spiritul tare al Creaţiei1 I-am poruncit din nou Neantului să-l aducă în faţa Mea pe Archas, spiritul tare al Creaţiei.2 Archas s-a materializat de îndată în faţa Mea. El era tare, greu şi foarte roşu.3 I-am poruncit: „Deschide-te, Archas, şi din tine să se nască ceea ce trebuie să se nască.” Archas s-a descompus şi o energie proaspătă a adus cu ea o nouă creaţie izvorâtă din Neant. Am văzut că era bine şi i-am spus:4 "Du-te jos, fă-te ferm şi tare şi devino temelia lucrurilor de jos". Archas a făcut întocmai: a coborât sub Lumină şi s-a fixat, devenind rigid. El a devenit astfel temelia tuturor lucrurilor de jos. Dar sub întuneric nu mai era nimic altceva.

Cum a creat Dumnezeu Apa Capitolul 27

Cum a creat Dumnezeu Apa şi cum a înconjurat-o cu Lumină înainte de a o aşeza peste şapte insule1 şi atunci am poruncit ca un alt lucru să fie scos în acelaşi timp din Lumină şi din Neant. Eu i-am spus: "Devino groasă". şi ea a devenit întocmai. Am presărat-o atunci cu Lumină peste întuneric, sub Lumină, şi acest lucru a devenit apă. Am făcut apoi apa fermă dar fără fund şi am creat temeliile Luminii în jurul apei. I-am adăugat şapte cercuri din interior, dându-i apei aparenţa cristalului, adică precum sticla. Celorlalte elemente, le-am arătat fiecăruia drumul lui, la fel ca celor şapte stele ale Cerului. şi am văzut că era bine.2 Apoi am separat Lumina de întuneric şi de apă. I-am spus Luminii că va fi o zi şi întunericului că va fi o noapte. şi a fost o seară şi o dimineaţă pentru prima zi.

A fost o seara si apoi o dimineata. A fost ziua a doua Capitolul 29A fost o seară şi apoi o dimineaţă. A fost ziua a doua1 Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului.Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar din străfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger care a transformat-o în acelaşi timp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce.Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi mai tare ca stânca.

2 Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din aceste flăcări am creat ierarhia celor nouă coruri angelice. Armele lor sunt învăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci am poruncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.3 Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui, căci el a dorit să se înalţe mai presus de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuit chiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a

norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit că puterea lui ar fi atunci egală cu a Mea.4 Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeri ai lui şi el a zburătăcit necontenit prin văzduh, deasupra infinitului.

Dumnezeu a creat toate cerurile in ziua a treia Capitolul 30Dumnezeu a creat toate cerurile în ziua a treia

1 În ziua a treia, i-am poruncit Pământului să facă să crească arbori uriaşi şi minunaţi, dealuri şi grâne de semănat. De aceea am creat Raiul, pe care l-am împrejmuit şi l-am pus sub paza a doi Îngeri învăpăiaţi. Prin aceasta, Eu am creat reînnoirea.2 A sosit apoi seara, apoi dimineaţa zilei a patra.3 În ziua a patra, am poruncit să fie nişte lumini mari în cercurile divine.4 Pe primul cerc dintre toate am aşezat stelele, Kruno, iar pe cel de-al doilea Aphrodit, pe cel de-al treilea Aris, pe cel de-al cincilea Zoues, pe cel de-al şaselea Ermis, pe cel de-al şaptelea o Lună mai mică, împodobită cu mai puţine stele.5 Mai jos am aşezat Soarele pentru a lumina ziua, şi Luna şi stelele pentru a lumina noaptea.6 Am aşezat Soarele pentru ca el să se coordoneze cu fiecare dintre

cele douăsprezece constelaţii şi am orânduit succesiunea lunilor, numele, vieţile, tunetele şi orele lor.7 Apoi a sosit seara, apoi dimineaţa zilei a cincea.8 În ziua a cincea, i-am poruncit mării să-mi dea peşti şi păsări cu penajul variat, precum şi animale piuind pe toată suprafaţa Pământului, cu patru picioare sau în văzduh, de parte bărbătească şi de parte femeiască, toate însufleţite de duhul Vieţii.9 şi a fost seara, iar apoi dimineaţa zilei a şasea.10 În ziua a şasea, i-am poruncit Înţelepciunii Mele să creeze un om adunând şapte elemente: Pământul pentru a-i forma carnea, roua pentru a-i forma sângele, două părţi din Soare pentru a-i forma ochii, pietre pentru a-i forma oasele, iuţeala Îngerilor şi a norilor pentru a-i forma mintea, iarbă pentru a-i forma părul şi venele, suflul Meu şi vântul pentru a-i forma sufletul.11 I-am dăruit şapte însuşiri: cărnii i-am dat simţirea, ochilor vederea, venelor atingerea, sângelui i-am dat gustul, oaselor le-am dat puterea de a îndura, iar minţii – puterea de a se bucura.12 Există o anumită isteţime tainică în felul Meu de a crea omul, căci el a fost făcut să aibă atât o natură vizibilă cât şi una invizibilă. În acest sens, aceste două naturi reprezintă moartea şi viaţa sa. El cunoaşte cuvântul ca un lucru creat, mic în măreţia sa şi iarăşi mare în micimea sa. Am aşezat omul pe Pământ, precum un alt Înger, falnic, mare şi plin de slavă, şi l-am numit stăpân pentru a domni asupra Pământului şi pentru a dobândi Înţelepciunea Mea. Printre toate creaturile Mele, nu exista nici una precum omul.13 Eu i-am dat un nume, provenit din cele patru părţi, de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte, şi i-am dat în stăpânire patru stele. L-am numit Adam şi i-am arătat cele două căi, cea a luminii şi cea a întunericului. Apoi i-am spus:14 „Asta e bine, asta nu e bine” pentru ca să pot vedea dacă simte, în existenţa lui, dragoste sau indiferenţă pentru Mine.

15 Eu am înţeles natura lui, dar el nu o cunoştea încă. Am văzut că avea să păcătuiască şi mi-am spus „Ce altceva este după păcat, dacă nu moartea?”16 Atunci i-am dat somnul şi el a adormit. I-am luat o coastă care Mi-a servit pentru a-i crea o femeie, pentru ca moartea să-i vină prin femeia lui. Am folosit ultimul lui cuvânt şi am numit-o mamă, adică Eva.

Dumnezeu ii arata lui Enoh intelepciunea Sa Capitolul 28

Dumnezeu îi arată lui Enoh înţelepciunea Sa şi modul în care El a creat toate forţele în şapte zile

1 Am continuat, făcând ca primul cerc format să fie închis şi tare. Apoi am luat apele de jos care se află sub cer, le-am adunat şi am făcut ca aceste ape să se adune de la sine şi ca haosul să se usuce. Aşa s-a şi petrecut.2 În mijlocul valurilor, Eu am creat stânci imense şi tari şi le-am stivuit pentru a avea uscat, iar uscatul l-am numit Pământ. În mijlocul Pământului se află infinitul pe care l-am botezat Abis. Atunci am adunat din nou marea într-un singur loc şi am legat-o cu un jug.3 Atunci i-am spus mării: „Iată, îţi dau hotare eterne; tu nu te vei desprinde de celelalte părţi care te alcătuiesc.”4 Apoi, pentru a termina, am creat firmamentul. În acea zi, Eu M-am numit Primul creat.

Dumnezeu ii da lui Adam Raiul si deschide Cerul pentru ca el sa poata vedea Ingerii Capitolul 31Dumnezeu îi dă lui Adam Raiul şi deschide Cerul pentru ca el să poată vedea Îngerii1 Adam trăia pe Pământ. De aceea, Eu i-am creat o grădină la răsărit de Eden, pe care trebuia să o îngrijească şi să o respecte. 2 I-am deschis cerul pentru ca să poată vedea şi auzi Îngerii cântându-şi cânturile lor de slavă în lumina inefabilă.3 Adam trăia în rai. Dar Îngerul căzut a înţeles că Eu voiam să creez o altă lume cu acest om care era domnul Pământului şi care îl stăpânea.

4 Diavolul este spiritul rău al locurilor de jos. Ajungând un fel de fugar, el a creat în ceruri Sotona, după numele lui, Satanel. Chiar dacă el este diferit de ceilalţi Îngeri, atributele sale nu s-au schimbat, la fel cum nu s-a schimbat nici inteligenţa sa sau înţelegerea pe care o are asupra lucrurilor bune sau rele. 5 Înţelegând condamnarea sa şi păcatul său, el a intrat în Rai şi a sedus-o pe Eva, însă fără a se atinge de Adam.6 şi Eu am blestemat ignoranţa. Dar ceea ce am binecuvântat odată, nu pot să blestem. Prin urmare, nici omul, nici Pământul, nici celelalte creaturi, ci fructul nefast al omului şi al lucrării sale.

Dupa pacatul lui Adam, Dumnezeu il alunga din Rai Capitolul 32

După păcatul lui Adam, Dumnezeu îl alungă din Rai1 I-am spus lui Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Nu te voi distruge, dar te voi trimite acolo de unde te-am scos. 2 Numai atunci te voi putea primi în a doua Mea prezenţă.”3 şi am binecuvântat toate creaturile Mele vizibile şi invizibile. Adam nu rămăsese decât cinci ore şi jumătate în rai.4 Apoi am binecuvântat cea de-a şaptea zi care este Sabatul, zi pe care el a respectat-o nelucrând.

Dumnezeu ii arata lui Enoh varsta Lumii Capitolul 33Dumnezeu îi arată lui Enoh vârsta Lumii şi durata sa de 7000 de ani

1 Am făcut de asemenea o a opta zi, pentru ca aceasta să fie prima creată după Creaţia Mea şi pentru ca primele şapte zile să se transforme în 7000 de ani. Începând cu cel de-al 8000-lea an, timpul nu va mai exista. Nu vor mai fi ani, luni şi ore.2 şi acum, Enoh, iată tot ce ţi-am spus, tot ce ai înţeles, tot ce ai văzut dintre lucrurile divine, tot ceea ce ai văzut pe Pământ, tot ceea ce Eu, în marea Mea înţelepciune, am scris în cărţi, toate aceste lucruri pe care le-am conceput şi creat, din vârful temeliei şi până jos. În sfârşit, Eu nu am avut sfetnici, tot astfel cum creaţiile Mele nu au moştenitori.3 Eu sunt veşnic, necreat de mâini şi fără de schimbare.4 Gândul Meu este sfetnicul Meu, înţelepciunea Mea şi Cuvântul Meu sunt manifestate, iar ochii Mei zăresc orice lucru care stă aici în faţa Mea, tremurând de spaimă. 5 Dacă Îmi întorc faţa, atunci toate vor fi nimicite.6 Deschide-ţi mintea, Enoh, şi cunoaşte-L pe Cel care îţi vorbeşte, şi ia cărţile pe care le-ai scris. 7 Ţi-i dau pe Îngerii Sariel şi Raguel care te-au condus până aici, precum şi cărţi. Întoarce-te jos, pe Pământ, şi povesteşte-le fiilor tăi tot ce ţi-am spus şi tot ce ai văzut, de la Primul Cer şi până la Tronul Meu, precum şi ierarhiile angelice.8 Căci Eu am creat toate forţele, şi nici una nu Mi se poate împotrivi şi nici nu iese din Cuvântul Meu. Căci toate se supun domniei Mele şi lucrează numai pentru Împărăţia Mea.9 Dă-le cărţile scrise cu mâna, şi ei le vor citi, şi Mă vor cunoaşte astfel ca Domn al tuturor lucrurilor. Ei vor înţelege că nu există alt Dumnezeu

în afară de Mine.10 Lasă-i să transmită cărţile pe care le-ai scris tu copiilor copiilor tăi, generaţie după generaţie, neam după neam.11 şi ţi-l dăruiesc ţie, Enoh, pe mijlocitorul Meu, arhanghelul Mihail, pentru scrierile strămoşilor tăi Adam, Seth, Enos, Cainan, Mahalaleel şi ale lui Jared, tatăl tău.

Dumnezeu ii condamna pe inchinatorii la idoli si dezlantuie potopul asupra lor Capitolul 34Dumnezeu îi condamnă pe închinătorii la idoli şi dezlănţuie potopul asupra lor1 Ei nu se tem de Mine, au lepădat poruncile Mele şi preferă să se prosterneze în faţa unor falşi dumnezei în loc să se închine în faţa Mea. Au reuşit să convingă lumea, cu învăţăturile lor, să săvârşească cele mai îngrozitoare blestemăţii, cel mai adesea unul cu altul, de cele mai multe ori cu o răutate de neînchipuit.2 Prin urmare, Eu voi dezlănţui un potop asupra Pământului, care va distruge omenirea şi va scufunda globul pământesc în întuneric.

Un om din familia lui Enoh va fi lasat in viata Capitolul 35

Un om din familia lui Enoh va fi lăsat în viaţă, pentru că a urmat poruncile Mele1 Din sămânţa lui va ieşi o altă generaţie, mult timp după aceea, dar mulţi dintre ei vor fi nemulţumiţi.2 Cel care va creşte această generaţie, îi va dezvălui şi cărţile tale, cele ale părinţilor voştri, cei care vor avea misiunea de a păzi lumea precum şi pe toţi cei care-Mi sunt credincioşi şi care nu rostesc numele Meu în deşert.3 şi ei îi vor spune generaţiei care îi urmează şi tuturor celorlalte în veacuri, că toţi cei ce vor citi vor fi mai slăviţi decât primii.

Foto: Mario Duguay

Dumnezeu ii cere lui Enoh sa se pregateasca Capitolul 36Dumnezeu îi cere lui Enoh să se pregătească să-i părăsească pe ai săi peste 30 de zile

1 Acum, Enoh, îţi mai dau încă 30 de zile de trăit în casa ta, pentru ca să-ţi pui ordine în toate şi pentru a le spune copiilor şi familiei tale că toată lumea poate auzi ceea ce îţi spun, că toţi pot citi şi înţelege că nu există alt Dumnezeu decât Mine.

2 şi că ei pot să urmeze mereu poruncile Mele, şi să înceapă să citească şi să folosească aceste cărţi scrise de tine.

3 După 30 de zile, voi trimite Îngerul Meu să te ia şi să te răpească din mijlocul copiilor tăi pentru a te aduce alături de Mine.

Foto: Mario Duguay

Dumnezeu cheama un Inger Capitolul 37 Dumnezeu cheamă un Înger

1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul

dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil şi ameninţător, pe care l-a aşezat alături de mine. Înfăţişarea lui era ca zăpada, mâinile sale erau ca gheaţa sau ca bruma, şi el mi-a îngheţat faţa, pentru că altminteri nu aş fi putut suporta razele înspăimântătoare ale lui Dumnezeu, aşa cum nu poţi suporta flăcările unui cuptor, arsura Soarelui sau a crivăţului.

Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă faţa nu ţi-ar fi fost îngheţată, atunci nici un om nu ţi-ar mai putea-o vedea.”

Foto: Mario Duguay

Fiul lui Enoh il astepta pe tatal sau zi si noapte Capitolul 38

Fiul lui Enoh îl aştepta pe tatăl său zi şi noapte1 Domnul le-a spus Îngerilor care mă însoţiseră: „Însoţiţi-l pe Enoh pe Pământ şi rămâneţi cu el până în ultima lui zi.”2 şi m-am pomenit astfel din nou în patul meu, ca şi cum niciodată nu m-aş fi dat jos din el. 3 Fiul meu Matusalem, care aştepta întoarcerea mea zi şi noapte la căpătâiul patului meu, a fost uluit să mă vadă. Atunci i-am spus să adune familia noastră, ca să le pot povesti tot ceea ce văzusem.

Foto: Mario Duguay

Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu Capitolul 39

Enoh se simte mic după dialogul lui cu Dumnezeu 1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să vă spun. 2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot spune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, şi ceea ce va fi în ziua Judecăţii de Apoi.3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţi totuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi sunt cele ale unui om care a fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă. De aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos din focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp ce se răceşte.4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceşti ochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, care m-au umplut de respect.5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta să înţeleg cum a creat El toate lucrurile.6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea desăvârşită, absolută şi infinită a lui Dumnezeu.7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzit cuvintele Domnului ieşind de pe buzele Sale, precum un şirag de fulgere printre nori.8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţi cum e să ajungi în faţa Lui, a Celui care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe

cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea sta astfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.

Foto: Mario Duguay

Enoh le povesteste copiilor sai ceea ce a vazut Capitolul 40Enoh le povesteşte copiilor săi ceea ce a văzut1 Dragi copii, pot să vă spun că am văzut întreaga creaţie de la început şi până la sfârşit, iar ceea ce vă povestesc, vă povestesc prin gura lui Dumnezeu.

2 Cunosc acum toate lucrurile şi le-am descris în cărţi: cerurile, rostul şi plenitudinea lor, precum şi rostul tuturor oştirilor în mers.3 Am putut observa, măsura şi descrie stelele şi am văzut cât sunt de multe.4 Care om le-a văzut vreodată mersul şi naşterea? Nici chiar Îngerii nu au văzut atât de multe, pe când eu pot să le dau acum un nume. 5 Am măsurat Soarele, razele sale şi chiar ceasurile sale. Am putut astfel descoperi toate corpurile cereşti din jurul Pământului. Am descris funcţionarea hranei, a seminţelor semănate, precum şi modul în care acţionează Pământul pentru a produce toate plantele, ierburile şi fiecare floare, cu tot cu miresmele şi numele lor tainice. Am văzut de

asemenea norii, organizarea lor, aripile pe care plutesc şi cum cară ei ploaia şi picăturile de apă.6 Am putut studia multe lucruri din Natură, cum ar fi drumul trăznetului şi al fulgerului pe care mi le-au arătat Îngerii lor păzitori, cheile lor şi mai ales felul în care iau naştere şi cum sunt aruncate cu putere din cer cu un lanţ care le îngreunează şi cum sunt apoi trase din nou sus după ce-şi termină opera distrugătoare pe Pământ.7 Am descris hambarele, cele ale zăpezii, ale frigului, ale brumei, pe Îngerii care păstrează cheile anotimpurilor şi care umplu cerul de nori fără a goli vreodată jitniţele cereşti. 8 şi am descris locurile unde se odihnesc vânturile şi cum cei care se ocupă de ele le pun pe cântar pentru a le măsura forţa. Apoi, în funcţie de aceasta, suflă asupra lor pentru a le face să străbată Pământul întreg. Unele, împinse aşa de tare, ajung chiar să zdruncine Pământul.9 De asemenea, am măsurat Pământul, munţii, dealurile şi câmpiile sale, copacii, pietrele, râurile şi toate lucrurile care sunt pe el, precum şi distanţa dintre Pământ şi cel de-al şaptelea Cer, până la cel mai adânc dintre iaduri, precum şi locul judecăţii şi poarta larg deschisă a iadului în care se varsă toate lacrimile.10 şi acolo i-am văzut pe cei întemniţaţi trăindu-şi durerea în aşteptarea judecăţii.11 şi, întocmai ca un scrib, i-am descris în timpul judecăţii lor, cu minutele sentinţelor lor şi cu caznele lor.

Foto: Mario Duguay