Lucrare practică 03.04.2012

RELAŢII DE PROPORŢIONALITATE

Indicii antropometrici de proporţionalitate sunt definitorii pentru aprecierea dezvoltării fizice. Fiecare parametru oferă informaţii despre o persoană Oricare din aceşti parametrii (vârstă, sex, talie greutate), cuplaţi câte doi, oferă indicaţii despre starea de nutriţie a persoanei respective. Cand doi dintre acesti parametrii sunt utilizaţi împreună sunt n umiţi INDEX.

Exemplu: Greutate – Vârstă - Greutate scăzută în raport cu vârsta permite identificarea subponderalilor sau supraponderarilor pe o anumită vârstă.

1. Relaţia dintre GREUTATE (G) ŞI INĂLŢIME (T)

În funcţie de perioadele de creştere se utilizează mai multe formule pentru calczulul greutăţii ideale:Formula lui Finkelstein – pentru sugarul cu vârsta între 0 -6 luni:

G (g) = G la naştere + (700V) unde V = vârsta în luni

- Pentru sugarul cu vârsta între 6 si 12 luni formula este:

G (g) = G la naştere + (700V) unde V = vârsta în luni

Formula lui Hermann pentru copilul peste 2 ani:G(kg) = (2xV) + 9kg unde V = vârsta în ani

Formula de calcul cea mai utilizată pentru calcularea greutăţii prin raportare la statură este formula lui Broca:G = statura - 100 la bărbaţi şI G = statura - 105 la femei, formulă care se pretează la controverse pentru că dă valori uneori prea mari pentru omul normal, mai ales la staturile înalte.Se mai poate folosi formula lui Brusch:G = statura - 100 până la 165 cm;G = statura - 105 între 165-175cm;G = statura -110 peste 175cm.Această formulă s-a dovedit a fi aplicabilă la nesportivi şi la sportivii de valoare medie.

Alte formule utilizate pentru calculul greutăţii sunt:

Formula lui Monnerot – Dumaine:

Gideală (kg) = [(Inălţimea (cm) – 100) x Perimetrul articulaţiei pumnului (cm) ]/ 2

Formula lui Bornhardt:

Gideală (kg) = [Inălţimea (cm) x Perimetrul toracelui (cm) ]/240

Formula lui Lorentz , pe baza căreia calculul greutăţii este mai precis se utilizează mai ales în studii clinice:

Gideală (kg) = (Inălţimea (cm) – 100) - [(Inălţimea (cm) – 150)]/2 sau 4

- Raportarea la 2 se face pentru femei iar cea la 4 pentru bărbaţi.

Formulele lui Vandervael calculează greutatea pe baza înălţimii sau pe baza înălţimii şi vârstei:

Pentru bărbaţi:Gideală (kg) = 50 + [(Inălţimea (cm) – 150) x 0,75]

sauGideală (kg) = 50 + [(Inălţimea (cm) – 150) x 0,75] + [ (Vârsta -20)/20]

Pentru femei formulele se înmulţesc cu 0,9

Indicele de masa corporala - IMC - este un indicator oficial de calculare a greutatii corporale ideale, pentru o inaltime data. In primul rand, indicele de masa corporala ajuta la stabilirea grupei de greutate in care se incadreaza o persoana - gradul de obezitate. De asemenea, indicele de masa corporala poate fi folosit pentru calcularea numarului de kilograme pe care o persoana trebuie sa le piarda sau sa le castige, pentru a ajunge la greutatea ideala, pentru inaltimea sa.Indicele de masa corporala este o metoda care poate fi folosita atat de barbati cat si de femei, cu varsta cuprinsa intre 18 si 65 ani. Indicele de masa corporala nu este o metoda de calcul a greutatii potrivita pentru copii, femei insarcinate, persoane cu masa musculara mare (sportivi) si varstnici si nu este menita stabilirii procentului de grasime corporala, a masei musculare sau osoase.

Indicele de masa corporala

Interpretare rezultat Risc de boala

18,49 sau mai putin Subponderal √

intre 18,50 si 24,99 Greutate normala Fara risc de boala

intre 25,00 si 29,99 Supraponderal √

intre 30,00 si 34,99 Obezitate (gradul I) √

intre 35,00 si 39,99 Obezitate (gradul II) √

40,00 sau mai mult Obezitate morbida √

Greutatea corporala si starea de sanatate sunt intr-o relatie de interdependenta. Starea de sanatate poate influenta, benefic sau nu, greutatea corporala si invers, orice scadere sau crestere a greutatii corporale poate influenta, in bine sau in rau, starea de sanatate. De aceea, mentinerea unei greutati corporale normale este una dintre cele mai importante modalitati de mentinere a starii de sanatate, de evitare a riscului de imbolnavire.Cresterea greutatii corporale creste riscul aparitiei unor probleme de sanatate, cum ar fi :

bolile cardiovasculare ← insuficienta cardiaca← hipertensiunea arteriala← infarctul miocardic← accidentul vascular cerebral

afectiunile articulatiilor unele tipuri de diabet unele tipuri de cancer

Indicele de masa corporala este un indicator cu recunoastere stiintifica, stabilit in urma rezultatelor unor studii populationale de mare anvergura, care au avut ca scop relevarea unei legaturi intre raportul inaltime-greutate pe de-o parte si strea de sanatate, pe de alta parte. Statisticile arata ca persoanele al caror indice de masa corporala este cuprins in intervalul 18,50 - 25 au o stare de sanatate mai buna. Depasirea acestui interval, atat cu plus cat si cu minus, reprezinta un risc pentru starea de sanatate. Valorile indicelui de masa corporala de peste 25 coincid cu o crestere proportionala a problemelor de sanatate - cu cat greutatea este mai mare, cu atat creste riscul aparitiei problemelor de sanatate. Dar si deficitul ponderal excesiv reprezinta un risc de aparitie a unor probleme de sanatate. Deci, cu cat

indicele de masa corporala se "indeparteaza" de intervalul 18,50 - 25, cu atat creste riscul aparitiei problemelor de sanatate.Calculatorul de indice de masa corporala are rezultate pur orientative. El trebuie utilizat in corelare cu alte masuratori si informatii pentru a stabili riscurile pentru starea de sanatate.

2. Relaţia dintre BUST (B) şi INĂLŢIME (T)

Relaţia bust-statură este foarte importantă la diverse categorii de sportivi, unde cei de statură înaltă trebuie să aibă şi membre inferioare lungi (săritorii în înălţime, alergătorii de 800-1500 m) sau membre inferioare mai scurte cu poziţjonarea mai joasă a centrului de greutate (aruncătorii de ciocan) pentru asigurarea unei stabilităţi crescute în execuţia tehnică.Există mai multe relaţii intre acesti doi parametrii

a) Indicele Guifrida Ruggeri (%) exprimat prin relaţiaIGA = (B/T)x100

b) Indicele AmarIA = B/T

La femei are o valoare de 0,54cm iar la bărbaţi de 0,52cm

c) Indicele Adrian IonescuIAI = (B –T)/2

care la bărbaţi are valori de 3-4, iar la femei 4-5Odată cu înaintarea în vârstă indicele Giufrida Ruggieri se modifică atât pentru femei cât si pentru bărbaţi. Foarte puţine persoane au dezvoltare proporţională, conform indicelui A. Ionescu. Indiferent de vârstă bărbaţii sunt mai bine proporţionati faţă de femei (65 -70%). Odată cu înaintarea în vârstă femeile dobândesc o osatură puternică, cu un procent sensibil mai mare decât al bărbaţilor (F - 52%, B - 48%).

Pentru o mai bună punere în evidenţă a proporţiilor corpului se fac anumite raportări ale diferitelor segmente ale corpului la talie. În acest sens avem 2 relaţii:

3. Relaţia dintre LUNGIMEA MEMBRELOR SUPERIOARE (MS) şi INALTIME (T) (%)

MS x 100/T

4. Relaţia dintre LUNGIMEA MEMBRELOR INFERIOARE (MI) şi INALTIME (T) (%)

MI x 100/T

5. Relaţia dintre ANVERGURA (Anv.) şi INALTIME (T) (%)

Anvergura reprezintă distanţa între vârful mediusului drept şi stâng (degetul mijlociu al mâinii), cu braţele întinse lateral, la nivelul claviculelor. Ea este utilizată în sportul de performanţă în directă legătură cu finalizarea efortului sportiv. Mărimea ei trebuie să fie cel puţin egală cu statura, caracterizarea făcându-se: braţe scurte, medii şi lungi (am înregistrat valori de excepţie până la +14 cm faţă de statură). Această relaţie este cunoscută ca relaţia dintre lungimea totală a corpului şi laţimea totală a corpului.

Anv. x 100/T La bărbaţi anvergura depăşeşte cu 4 cm înălţimea corpului, în timp ce la femei este mai mică sau egală cu înălţimea.

Relaţia dintre LUNGIMEA TRUNCHIULUI şi LUNGIMEA MEMBR. INFERIOARE

Este cunoscută şi sub denumirea de indice scheletic si este dat de relaţia:

IS = LT/MI

În funcţie de acest raport se diferenţiază tipurile constituţionale:- trunchi mai lung decât membre inferioare )majoritatea indivizilor)- trunchi şi membre inferioare cu lungime egală- trunchi mai scurt decât membre inferioare (membre inferioare lungi)

2. Diametrul biacromial reprezintă distanţa dintre punctele distale pe marginea externă a acromionului. Un diametru biacromial mare este peste 39 cm la femei şi peste 43 cm la bărbaţi.Diametrul bitrohanterian - apreciază lărgimea bazinului şi se măsoară în plus transversal pe marginea anteroexternă a marilor trochantere. Poate fi mai greu de

măsurat la femei, unde stratul adipos îl poate masca. Este în general inferior diametrului biacromial cu 4-5cm, putând varia în limite destul de largi. Din compararea cifrică a celor două diametre, rezultă alura atletică (torace larg, bazin îngust); valorile maxime sunt de 10-12cm. Cele mai impresionante valori s-au întâlnit la culturişti şi aruncători. La nataţie s-a calculat aşa-numitul indice hidrodinamic:IH = ( y x 100 ) / statura în cm, cu valori bune peste 25y = ( diametrul biacromial + diametrul bitrohanterian ) / 2

Perimetrele corpului furnizează date cu ajutorul cărora, pe baza unor formule, se pot calcula indici care arată nivelul sau gradul de obezitate. La vârsta a III-a elasticitatea toracică scade. Relaţia perimetru toracic - statură se exprimă prin indicele de armonie Erissman (perimetrul toracic - statura/2). La copii indicele are valori negative, se apropie de zero la 16-18 ani şi devine pozitiv la vârsta adultă. În general, indicele Erissman negativ caracterizează toracele insuficient dezvoltat la vârsta adultă, iar un indice mare poate fi datorat unor depozite adipoase în exces pe trunchi, care sunt în limitele fiziologice.Perimetrul abdominal poate da indicaţii valoroase privind pregătirea sportivă; are variaţii mari, fiind legat de starea de nutriţie, de procesele de hidratare şi deshidratare în sport ş.a.

Indicele dezvoltării ososase - Când se are în vedere dezvoltarea osoasă, se pot face măsurători ale membrelor în vecinătatea articulaţiilor, unde muşchii nu sunt reprezentaţi decât de tendoane şi unde spinele osoase se evidenţiază sub piele. Astfel au intrat în practica antropometrică următoarele măsurători:- perimetrul pumnului: la nivelul epifizelor radiale şi cubitale;- perimetrul genunchiului: la nivelul rotulei;- perimetrul gleznei: la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene.

Suma acestor trei perimetre raportată la statură constituie un indice cu valoarea de circa 45 la bărbaţi şi 44 la femei, ceea ce permite clasificarea indivizilor în trei clase:- cu statură redusă: indice osos sub 43;- cu statură medie: indice osos între 43.5-46;- cu statură puternică: indice osos peste 46.

Metoda de calcul a ţesutului adipos procentual în IMS-Bucureşti se bazează pe recoltarea ţesutului adipos prin măsurarea a 5 plici situate pe abdomen, flanc, spate (sub unghiul omoplatului), triceps brahial şi extremitatea superioară a coapsei, puncte situate pe partea dreaptă a corpului. În mod normal valorile plicilor nu trebuie să depăşească 15-20 mm. În sportul de performanţă, scara mărimii plicilor poate fi întâlnită după cum urmează: 2 mm la culturism, 4-5mm la gimnastică artistică, 15-20 mm la aruncători.

Formula de calcul folosită este:TA% = (suma a 5 plici * 0.15) + 5.8 + SC (suprafaţa corporală).

Suprafaţa corporală se calculează din raportul statură - greutate, prin utilizarea nomogramei lui Du BoisTA% * G = TA kg (TA = ţesut adipos)G - TA kg = MA kg (masă activă).

Pentru obţinerea unor date conforme realităţii este necesară atenţie şi experienţă în ceea ce priveşte utilizarea adipocentimetrului, folosirea presiunii constante la măsurarea plicii (investigaţia nu trebuie să fie dureroasă) şi desprinderea ei de pe stratul muscular subiacent, pentru a fi măsurată. Valoarea optimă a ţesutului adipos este de 11-12%. La bărbatul adult sportiv plica poate fi de 12 mm, la femeie de 20 mm, la copilul în creştere 20 mm. La un adult 2 mm ţesut adipos reprezintă 1kg. În sportul de performanţă ne interesează ambele componente: masa activă şi ţesutul adipos. Masa activă este cea care finalizează efortul, fiind corelată cu forţa dinamică înmagazinată pe cm de suprafaţă musculară.Creşterea masei active trebuie să se reflecte în creşterea forţei şi deci în creşterea randamentului sportiv. Sportivul cu o masă activă bună poate suporta un procent crescut de ţesut adipos subcutanat, dar această creştere nu trebuie să fie exagerată, ea coroborându-se uneori cu creşterea lipidelor sanguine şI a colesterolului. Dinamica evoluţiei ţesutului adipos ne dă date foarte importante privind procesul de pregătire sportivă, scăderea sau creşterea lui fiind oglinda fidelă a gradului de pregătire sportivă.

Testarea calităţilor fiziceDinamometria se măsoară cu aparate ce exprimă forţa în kg şi înregistrează forţa flexorilor degetelor la mâna dreaptă şi stângă, forţa scapulară şi forţa lombară. Indicele de forţă segmentară se calculează după

formula: (Flexori dreapta + Flexori stânga)/2/G * 100, pentru forţa flexorilor mâinii şi este 60-70 la bărbat şi 50 la femei (F1, F2).

Indicele de forţa scapulară se calculează după cum urmează (F3):

Forţa scapulară/G *100, este de 50-60 la bărbat şi 40 la femeie.

Indicele forţei lombare (F4): Forţa lombară/G * 100, valori de 120 -150 la femei şi 180-200 la bărbaţi.

Indicele global de forţă (IF) se calculează cu formula: (F1 + F2 + F3 + F4 )/4/G = IF/G >1.Indicele global de forţă raportat la masa activă este o măsurătoare mai logică, întrucât masa activă este aceea care asigură forţa necesară: (F1 + F2 + F3 + F4)/4/Ma = IF/Ma >1.2.Paralel cu investigaţia de forţă segmentară ne putem da seama şi de starea de sănătate a diverselor articulaţii şi a coloanei vertebrale. Mobilitatea şi elasticitatea musculară se testează cu scara de mobilitate, care pune în valoare mobilitatea anterioară a coloanei dorso-lombare.

Elasticitatea musculară reiese din diferenţa perimetrelor musculare în relaxare şi contracţie la nivelul membrelor superioare şi inferioare, la nivelul toracelui în inspiraţie şi expiraţie şi la nivelul abdomenului – abdomen supt şi relaxat.

Mobilitatea articulară se apreciază la fiecare din articulaţiile mari cu ajutorul goniometrului; ea poate avea la sportivi valori foarte bune şi se reduce în general cu vârsta.Posibilităţi de scădere a mobilităţii articulaţiilor la sportivi tineri apar prin dezvoltarea masivă a maselor musculare din vecinătate, cu inserţii puternice şi mai puţin mobile pe articulaţiile respective, cum sunt la haltere, aruncări, lupte, atletism.

Tonusul muscularAcesta reflectă starea marilor grupe musculare ale membrelor în repaus şi în contracţie maximă. Miotonometrul Szirmayer aşezat în planul muscular înregistrează valori de 60-70 unităţi în relaxare şi de 140-150 în contracţie. Investigaţia miotonometrică este extrem de sensibilă, ea oferind date foarte valoroase şi depistând cu precizie starea de oboseală, disconfort sau prelezională clinic a unei grupe musculare. Precizăm că investigaţia miotonometrică este o investigaţie sensibilă, dependentă de temperatura mediului ambiant (temperatura

din cabinetul de consultaţie) care poate fi coroborată pentru completarea informaţiei cu valorile calciului şi magneziului sanguin obţinute din analizele de laborator.

Tabel 9. Indici antropometrici uzualiVârsta Statură Greutate Bust Anvergură Perimetrul Repaus Inspir Expir0 50.7+/-1.7 3.3+/-0.5 31.5 50 34.8 35 341 75.2+/-2.7 9.7+/-0.7 44 75 46 47.6 451.6-2.5 85.7+/-3.9 12.3+/-1.1 49 88 49 50 472.6-3.5 93+/-4.2 14.1+/-1.6 53 95 51 52 503.6-4.5 101.9+/-5 15.9+/-1.8 56 103 53 54 524.6-5.5 106.4+/-5.219.1+/-2 58 108 56 57 545.6-6.5 114.1+/-5.421.6+/-2.4 62 118 57 59 566.6-7.5 119.8+/-5.523.5+/-2.7 65 125 59 62 587.6-8.5 126.5+/-5.825.1+/-3 68 132 63 65 628.6-9.5 133.1+/-6 28.9+/-3.4 70.5 137 64 67 639.6-10.5 137+/-6.4 32.15+/-3.9 72.5 142 66 69 6410.6-11.5 144+/-6.9 36.1+/-4.5 76 149 69 73 6611.6-12.5 148.1+/-7 40.1+/-4.9 78 157 71.5 79 7112.6-13.5 152.7+/-7 43.5+/-4 81 161 74 81 7313.6-14.5 160.5+/-7 50.4+/-5.3 83 164 76 85 7514.6-15.5 165.8+/-7 55.3+/-6.8 86 169 81 89 7715.6-16.5 167.3+/-7 60.6+/-7.6 87 172 85.3 91 8416.6-17.5 168.4+/-7 61.7+/-7.8 88 173 86 92 8517.6-18.5 169.6+/-7 63.6+/-7.5 88.5 174 90 93 8618.6-19.5 171.4+/-7 67.7+/-7.1 89 175 90 94 8719.6-20.5 171.7+/-7 71.3+/-7.7 90 175 90 94 8820.6-21.5 171.7+/-7 71.5+/-7.7 90 175 90 95 88FVârsta Abdom Bazin D.biacromD

bitrohan.I.nutriţieI.Eris.I.A.I.35 32.1 11.8 9.7 66 8.5 6.70 46 43.2 17.3 14.3 129 10 7.51 48.6 47.6 19.1 16.2 143 6 61.6-2.5 50 51.1 20.7 17.6 151 4 5.52.6-3.5 51 53.5 22 18.2 157 1.5 53.6-4.5 52.4 55.9 23.2 18.9 183 1 54.6-5.5 53.4 58.2 24.3 19.8 190 0 55.6-6.5 54.3 60.5 25.2 20.4 198 -0.5 4.56.6-7.5 55.2 62.7 26.4 21.2 200 -1 4.57.6-8.5 56.3 64.7 27.1 22.1 217 -1.7 4.58.6-9.5 57.9 67.3 28.5 22.9 235 -2 49.6-10.5 58.7 68.7 29.3 23.8 254 -2.5 410.6-11.560.1 70.3 30.1 24.9 270 -3 411.6-12.561.3 72.9 31.6 25.9 285 -3.5 412.6-13.562.5 75.1 32.1 26.8 316 -4 413.6-14.564.8 78.3 34.6 27.3 334 -2 3.514.6-15.567.3 82.9 35.7 28.4 363 -0.5 3.515.6-16.568.4 84.6 36.5 29.5 365 2 3.516.6-17.569.3 87.5 37.4 30 375 4 4

17.6-18.570 89.4 38 31 381 6 418.6-19.571 90.3 39 31.7 417 6 419.6-20.572 91.2 40 32.2 418 6 4

FORMULE PENTRU APRECIEREA GREUTĂŢII CORPULUI UMANŢesut adipos (%): Suma 5 plici (mm) * 0.15 + 5.8 + suprafaţa corporală (m2);Ţesut adipos (kg): Greutatea corporală (kg) * ţesut adipos (%)Greutatea optimă a ţesutului adipos : Masa slabă * 11%Masa slabă: Greutatea (kg) - ţesut adipos (kg)Masa slabă optimă: Greutatea corporală (kg) * 89%Greutatea apei: % Masa slabă * 73%Greutatea mineralelor: Masa slabă * 6.8%Greutatea proteinelor: Masa slabă * 20.2%Greutatea glicogenului: Masa slabă * 0.5%Greutatea corporală optimă: Masa slabă optimă + ţesut adipos optim.