ORADEA-MARE (N. VARAD) 7 main st. V.

19 maiu st. n.

Ese in jfiecare jduminecă

Redactiunea: ^NT. IÇ. Strada principală 37s a.

ANUL XXXI. 1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe Vi de an 5 fl.

Pe V. de an 2 fl. 70 cr. Pentru Pomânia pe an 25 lei

In vis şi aievea. Geniess' "den Reiz des Lebens, Man lebt ja nur einmal . . .

I.

ç | u l c e a a rmonie a orchestrei, ce cânta un vals cu | o nespusă plăcere, îmi gâdilia audul şi, când am j . intrat in salonul de bal al casinei delà Spa, dan- I sul erá in cea mai mare înfocare. Sute de părechi se invertiá in acea volbură atrăgetore, şi dinaintea

* ochilor mei trecea atâtea femei frumóse ce sëmëna I cu un leghion de ângeri coborîţi din nouri cu aripele ascunse sub stofele bogate ale rochiilor şi horbotelor de mătasă. Ele a-biá atingeau cu picioruşele lu­necosul par­chet. In coa-furele lors t ră-luciá diamante par că t recend prin bolta ce-rescă, aninase in mândrul lor për stele din cortegiul nop­ţii-

Ia tă , gân-diam eu pri-vindu-le, unde femeia impëră-ţeşce, unde ea ca o deiţă in capiştea sa este incungiurată,

tămâiată de a-doratori, unde cu o căutătură sfarmă pave-zele raţiunii nóstre, imbë-tându-ne nu cu vin, ci cu BuOTRIA M A M E I .

nectarul nevëdut al amorului , in care ea pluteşce ca stéua in radele sale de lumină. La aşa baluri poetul se insufleţeşce şi inspiraţia lui se aprinde, până şi a s ­cetul, ingenunchiând, mărturiseşce că femeia este cea mai alesă podobă a naturei .

Filosoful Montegaţ, infrângendu-şi mândria , incre-dinţeză că femeia dă bărbatului cea mai dulce fericire şi este cea mai mare recompensă, cu care el îşi plă-teşce ori ce muncă ce întreprinde, fie acea muncă în­trebuinţată in şciinţi, in ajungerea gloriei, in agonisirea de avuţii. Tote trofeele se depun la u rmă la piciórele femeei, pentru că sub cârmuirea ei impunetóre se plecă de-a valma sërmanul şi bogatul, regentul şi p lugarul ,

geniul şi sel-batecul fioros.

Marc-Aure-]iu, acest cu-noscëtor al ini-mei omeneşci, până intr 'atâta adora pe iu­bita sa Faus-tina, că decora şi gratifica pe amanţi i ei, şi până la morte el nu a conte­nit să-i porte cel mai adânc respect, mul ţă -mind deilorcă l 'au inzestrat cu aşa soţie

credinciosă. Senatorii,in su­punerea scla-vică şi spre a se linguşi pe lângă Gesarul, au declarat pe Faust ina in ren­dül dei ţe lorcu atr ibutele Iu-nonei şi Gere-rei, iară jun i ­mea la cunu­nii aducea of-

19

218 F A M I L I A Anul XXXI.

rande pe altarul acestei deiţe neprihănite şi protectóre a căsătoriilor.

Privind la acea strălucită adunare a a tâ tor fru-móse, ce rivalisau una cu alta in podóbe, gândiam câtă stăruinţă intrebuinţeză femeia ca să placă la băr­baţi . Câtă iscusinţă îi t rebue să aşede in simetrie zu­luful de pe cap, câtă înţelepciune îi t rebue modistei ca fiecare încreţi tură să fie la locul seu, fără a strica ar­monia séu a întunecă albéta unui sin de m a r m u r ă atât de ademenitor, căci el este strălucitul altar al deului, pe care nu odată se consumă vieţi omeneşci, averi şi onóre.

Femeia a fost, este şi va fi femee, şi Aspasiile moderne puţ in se deosebesc in princip de Aspasia an­tică care, sfătuind pe legiuita soţie a lui Pericle, îi di-„ cea : De vrei să fii iubită, t rebue să placi ; fără aceea „nu-ti ajută nici legăturile de soiu mare, nici j u rămin-„tele, nici legile deilor şi a ómenilor, ci totă inţelepciu-„nea se concentreză int r 'un cuven t : să p lac i ! Şi femeia „place atunci, când ea asta o doreşce şi place cu totul „ce este de plăcut . Femeia n u trebue să inchipuescă „in casă un fel de beutură , séu mobilă, podobă, séu „sclavă, şi nici măcar soţie, pentru că amorul este ne-„ induratul d u ş m a n al lui Himen. Femeia t rebue să fie „curtenită in tot t impul de bărbat . Nóptea ea să intre „in braţele soţului ca miresă, iară diminéta să se scóle „ca fecioră n e v i n o v a t ă " . . . De aşa princip se ţinea Aspasia antică, şi multe din Aspasiile moderne ar tre­bui să gândéscà tot aşa . . .

Este fără indoelă că balurile, cu leghiónele lor de farmecătore înarmate cu tote atributele cochetăriei şi a frumusetei, sunt cele mai periculóse şi molipsitóre pen­tru inimele necălite in realism. La baluri se zemislesc pasiuni nenumëra te in comparaţie cu vieţa retrasă a Asiatilor poligami, la cari femeia, fiind robită şi as­cunsă, nu pote inspira séu cuceri prin amor pe altul, decât pe s tăpânul seu. Deci este óre nimerită idea po-ligamă de a paralisá acesta universală îndemnare spre amor, acesta ispită iresistibilă, cu care din adâncă ve­chime a luptat omenirea? , e

Numera l poligamilor coverşeşce pe a monogami­lor, şi Asiatul se uită posomori t la femeia robă, ce se târîe la piciórele lui t r emurând de frica schinjuirilor şi iataganului şi neindrăsnind nici măcar să zimbescă, pentru că ori ce umbră de cochetărie este zadarnică pen t ru t iranul, ce admiră in ea numai cărnurile a t ră-getóre spre voluptate bruta lă animală ; in el este stînsă ori ce poésie, p recum in ea ori ce cochetărie. Pent ru aceea noi n u vedem la Asiati nici scrieri de poésie inaltă, nici iscodiri aduse la perfecţia esteticei in bele-arte etc.

Concepţia Asiatului este aţipită, el balul nostru aievea îl vede in vis, dormi tând sub influenţa opiumu­lui fumat séu haşişului înghiţit. Dar ' şi huriile, ce el le vede in halucinaţia beţiei pe un munte de pilaf, n u se pot compara cu deiţele salónelor nóstre, pe cari noi le admirăm cu sentimente de estas, privind graţiile lor estetice, pe când huriile golite inspiră Asiatului aceeaş dorinţă brutală ce el o simte in vis in vr 'o oază din Sahara séu in haremul seu propriu.

Pe de altă parte inse sinuciderile şi uciderile, dra­mele casnice, desperaţiile, nebunii le din causa amoru­lui coverşesc cu nenumëra te procente pe acele ce se severşesc intre poligami. Şi c u m se vede, asta a u avut-o in vedere filosofiii anticitâţii, partisanii poligamiei. Inse óre omul póté fi fericit fără poesia amoru lu i? Şi ce în­semnă in t raducere modernă fabula pomului cunoş-

cinţei, de care scrie biblia? Omul a fost şi va fi in tot t impul însetat să vedă ceea ce n u vede, să afle ceea ce nu şcie, să aibă in stăpânire ceea ce n u are . Cu acest cusur el se naşce şi creşce .şi cu el r emâne p â n ă la mormênt . Aşa dară cum se înţelege, acel pom a în­chipuit pe femei, adecă pe Eva liberă, n u sclavă, pe Eva incântătore, Eva măgulirii şi a ispitei, Eva pen t ru care A d a m a preferat voluptatea amorului in schimbul raiului contemplaţiei graţiilor ademeni tóre . Şi Adam, nefiind poet nici Platonist, a muşcat din pomul cu­noşt inţei şi a c ă d u t . . .

Aşa astădi de aceste pilde sünt milióne, pen t ru că noi necontenit umblăm ră tăcind prin codrii de pomi ai cunoşt inţei şi, incurcându-ne in mrejele nevë -dute ale ispitei, cădem, ne ridicăm şi iarăş cădem, p â n ă ajungem la mormênt , de unde n u ne mai sculăm. Şi acesta mişcare este lupta pentru esistenţă, lupta pen t ru pasiuni şi agonosirea de glorii, de renume, şi din tote aceste dobândi câştigate cu m u n c ă t rupescă séu spir i ­tuală corona tu turor cuceririlor este dragostea unei fe­mei ce o iubim, şi cu cât acea pas iune este mai idea­listă, cu atâta este şi mai trainică şi îndelungată.

Dobândirea cu rmă lupta de a dobândi , şi tocmai acea luptă este dorul, iară dorul speranţa, şi speran ţa imaginaţia împodobită cu tabloul raiului adăpa t in că­sătoria din dor intr 'o îmbrăţişare, in care doue suflete se unesc sleindu-se numa i in t r ' un suflet, in t r 'un gând, intr 'o dorinţă. Acel moment este raiul pămentesc , pe care Adam l'a schimbat pe cel ceresc, şi şerpele a le­goric a fost demonul voluptăţii , care in t rând in raiu a cucerit prin nectarul seu tote fiinţele ce locuia acolo.

II.

Aşa meditam eu, când din constelaţ iunea f rumu-setelor acelui ba l s'a desprins s téua vieţii mele — So­fia mea iubită. — Ea vine spre mine împodobi tă cu hlamida frumusetei ca regină a inimei me le ; zimbirea, ce-mi adreseză, ca o r adă luminosă îmi pë t runde fiinţa, imprăşciind ori ce alte gânduri , or i ce indoelă, de care eram cupr ins inainte . — Cu suflarea ei ea m o m e n t a n mi-a sorbit totă ra ţ iunea. L u â n d - o de braţ , n e - a m r e ­tras amêndoui in t r 'o alee a parcului ce incungiurá edi­ficiul casinei.

Nóptea erá lină şi luna plut iá pe un cer l impede, invëlindu-se câte oda tă in nouraş i t ransparenţ i , ce p ă ­rea că sunt pletele ei de argint. In depăr t a re sub pó-lele unei puduri se audia vocea puternică a privighi-tórei ce cânta imnul de amor, cân ta frumuseţa codr i ­lor cu mândri le frunţi a stejarilor r idicate spre cerul senin, pe când florile dumbrăvi lor împrăş t i a in aer dulcele lor miros . — Şi acea armonie , un indu-se cu câteva sunete a orchestrei ce ni le aducea zefirul nopţi i , ne pë t rundea p â n ă la suflet. Eu o ţ ineam da m â n ă şi căpuşorul ei frumos se răd imâ de umërul meu .

- O, ce dulci momente — îmi şopti ea — este óre de credut iubite, că ele t r ebue să trecă, să se stîngă in uitare ? . . .

— Uitarea va fi odată cu mórtea — i-ain res -p u n s ; dar de ce să chemăm ursi ta n e i n d u r a t ă ? Ea singură va veni să ne răpescă podóba juneţei , să ne întunece ilusiile ce dragostea reversa in noi. Şeii tu, nepreţui to , eu n u me pot îndestula cu aceea că spun că te iubesc, găsind că tote cuvintele ce poetul le póté a d u n á din limbagiul omenesc nu esprimă îndestul aceea ce eu simt. Iţi die numai că sortea, r ă p i n d u - m e delà tine, îmi va răpi totodată şi vieţa, căci fiinţa ta este contopită in a m e a ; ea este ca şi procesul vieţii, t ine -

Anul XXXI. F A M I L I A 219

reţei şi amorului in potirul unei floricele, ce-şi serbeză fericirea intru o raclă a sórelui, sorbind o picătură de rouă aninată de pistilul ei.

Şi eu cu pas iune am strîns-o in braţe, dar simţind cum ea de înfocatele mele sărutări se topeşce, t rupul ei gingaş se micşureză, lunecă, dispare . . . Şi când cu un răcnet de desperare m'am tredit atacat de un acces de tusă, ţ ineam in braţe numai perina de puf, pe care îmi odihniam capul . . .

III.

O, ce nópte frumosă, ce cumplită iernă afară ' Viscolul mi-a troenit fereştile odăiţei, in care me aflu culcat bolnav de suferinţele betrâneţelor ; me dore tot t rupul şi ciolanele şi na tura pare că din indurare mi-a trimis pe câteva clipe mângâierea din vis a de mult trecutelor fericiri. Nu erá mai bine să fi trecut la vecî-nicie cu aşa un vis, decât să aud cum pustiul, care me incungiură, geme sub izbirea turbată a crivăţului ce urlă in hornul ogégului, iară in depăr tare la acel urlet se adaug in rëstimpuri urletele cânilor satului, ce simt apropierea lupilor flămândi ?

— „Milueşce-me Dumnedeule după mare mila t a ! " — se aud'i de după sobă vocea amorţi tă şi t r emură-tóre a bëtrânri mele consórte Sofia. Ea se inchiná din psaltire, ce di Ş> nópte nu o lapedă din mână.

— Sofia, Sofia! strigai eu ştergendu-mi sudórea rece de pe frunte — vină te rog la mine.

Şi biéta bătrână, şchiopătând, s'a apropiat de că-pëtêiul patului meu şi s'a pus pe un scaun.

— Sofia — i-am dis eu luând-o de mânuşi ţa ei uscată ca de schelet — şeii tu că eu te-am v i sa t . . .

— Ei, ş-apoi — mi-a răspuns ea cu oreş-care mirare, ui tàndu-se la mine cu ochii stinşi.

— Te-am visat scumpa mea cu cincideci de ani inapoi ; póté îţi aduci aminte de timpul, când tu îmi erai logodnică şi amêndoi făcusem un voiaj de plăcere la băile delà Spa. Intr 'o nópte incântătore, când noi am eşit din salonul balului să ne pr imblăm pe lună in parcul casinei, eu ţ i-am hiat cea dintêiu sărutare. O, ce dulci momente — mi-ai şoptit tu atunci — este óre de credut că ele t rebue să trecă şi să se stîngă in uitare ? . .

P e buzele ei sbârcite şi vinete trecu o schimo-selă ce semënA a zimbire de dispreţ, apoi, retrăgendu-şi mâna, şi-a făcut cu ea cruce dicêndu-mi :

— Dumnedeule, Dumnedeule, şi îţi mai vin vi­suri de zburdăciuni, aflându-te cu un picior pe mar ­ginea mormântului ! Dar' aceste visuri sunt ispitele Satanei . . . „Şi nu ne duce in ispită, ci ne izbăveşce de cel reu" — adaose ea iarăş făcendu-şi căută tura spre icóna din ungher, dinaintea căreia ardea o candelă.

— Sofia, Sofia, oftai eu dureros — ingropă-me de viu in mormênt , numai lasă să iau cu mine visul, cu care nici un paradis ceresc nu se pote compara.

Ea cu desperare şi-a încrucişat manile pe pept dicêndu-mi :

— Taci, te rog bărbate, căci me iau fiori, tu votbeşci ca in t r ' a iure ; dar ' stăi, eu te voi stropi cu aghiazmă delà Iordan şi duhul cel reu ce flutură pe lângă tine se va depărta.

Şi ea a voit să se scóle. — Sofia, in numele lui Dumnedeu, in care credem

şi tu şi eu, te implor nu-mi stinge ilusia trecutei în­cântări, ce pi lpăe încă in memoria mea. T u credi in raiul viitor, cătră el prin rugă sufletul teu aspiră ; al

meu raiu a fost trecutul şi, vëdêndu-1 in vis, alt raiu nu doresc.

— Ce idei de păgân ! — îmi respunse ea iritată. Dar' n u înţelegi tu că raiul teu este raiul pëcatului, pent ru care omul şi femeia au fost izgoniţi din raiu !

Şi sculându-se de lângă mine, s'a dus să bată metanii dinaintea icónei, şi să se róge cu evlavie să me ocrotescă Dumnedeu de duhul cel reu şi de i s p i t ă . . .

C O N S T A N T I N D E S T A M A T I - C I U R E A .

Nu ţ-am cjis ?

|u ţ-am i.iis eu, nu ţ-am .lis. Că norocul nu-mi e scris ! ?

li sunt draga când me vede, Ar veni, şi se răpede.

Dar de-odată 'n calea sa îl opreşce cine-va.

Eu l'aştept aşa cu drag, El se 'ntórce de pe prag.

Şi se duce şi-i lot dus . . . Vedi, eu ţie nu ţ-am spus?

De noroc nu-i supêrare, îl primeşce fiecare . . .

Numai eu fără noroc, Nu trăesc, da ard in foc !

E L E N A V O R O N C A .

Schite din Italia. îi

Milano.

I\fa>$ a a n u l 390 n. de Chr. s trăbătând Galii in Italia ^ ^ a u nimicit oraşul Melpum .şi pe ruinele acestuia â ^ s a r id ica t Milánul (Mailand) cel frumos de adi,

capitala Lombardiéi , cu 200.000 locuitori ; zace in-L tre fluviele Adda şi Ticino ; cândva se numiá Me-I diolanum (in medio annium.) P e t impul invasiunei

popórelor (452) a fost derîmat de Atila şi mai târdiu de Fridric Barbarosa, care l'a derîmat până la vatră ; da r devastaţiunile barbare in loc să-1 nimicescă, i-au fo­losit aşa, că s'a ridicat şi edificat tot mai frumos şi mai pompos.

Aici am petrecut numai o di. După des­călecare numai decât am alergat să vëd biserica nu ­mită „Mariae Nasccuti", pe care locuitorii o numesc a opta minune a lumei. In par te au tot dreptul, pen­tru că in privinţa grandiosităţii, a splendórei, a artei şi a bogăţiei, după biserica S. Pet ru din R o m a şi după catedrala din Sevilla, ocupă locul pr im in totă lumea. E atât de grandiosă şi de imposantă, că ar cuprinde 2 biserici do a S. Stefan din Viena. Asta e biserica, des­pre care husarul Păcală, sosind acasă de la miliţie a povestit, că aici se află o lampă atât de mare, de când

220 F A M I L I A A n u l XXXI.

voiesc să o aprindă, doi ómeni umblă in oleu pe gon­dolă până ajung la fitil, şi că corul ar fi in aşa de­părtare de altar, de preotul n u vede cantorul, ci lângă altar la spatele preotului când serveşce, stau doi h u ­sari călare şi când preotul d ice : „Dominus vobiscum", unul dă pinteni calului şi alergă de spune cantorului, să dică: „Et cum spiritu t u o " . Privită laesterior, nime n ' a r dice, că n u e cea mai frumosă biserică in totă lu­mea. E zidită in stil gotic, cu 98 de turnuleţe , 200 co­lumne de marmoră şi 4500 s tatue aşedate pe din afară pr int re turnuleţe şi columne, pe cari privindu-le ob­servi, că fiecare e pusă la locul seu atât de potrivit, de simetria îi dă u n aspect admirabil . A fundat-o Gian Galeazzo Visconti in an. 1386, s'a edificat in decursul seclilor, aşa că încă şi Napoleon I a mai aflat ceva de zidit in biserica acesta. Şi cu drept cuvent, de oră-ce turnuleţul aşedat de-asupra cupolei grandiose, şi in

mijlocul acestora capela şi mormân tu l sântului Caro]— Boromeu. Singur mormântu l ornat cu pietri preţ iose, care a costat, afirmative, 400.000 lire, const i tue u n cap d'operă. Mi s'a da t ocasiune să vëd şi cadavrul S. Carol aşedat aici, care in decursul seclilor forte pu ţ in s'a s ch imba t ; de asupra capului a tâ rnă o coronă de aur masiv orna tă cu geme preţiose, in mâni e aşedată o cruce făcută din petri de smarad, care costă u n m i ­lion de lire, şi se spune că ar fi donul Măriei Teres ia . Inelul nu-1 poţi privi de lucirea diamantelor , şi întreg sicriul e împodobit cu diferite pie t re preţiose, cu cari aşa se vede, că a u voit să simboliseze virtuţile b ă r b a ­tului sânt. A m urcat să vëd şi tesauru l bisericei, u n d e sunt a şeda te : statua sântului Carol şi a S. Ambros iu , şi alte obiecte de stil gotic, inele, cârje, luminare şi multe alte obiecte de preţ fabulos. To t aici e şi crucea de lemn, cu care umbla in procesiune prin oraş S.

Ile»

P E S C A R U L D E L A T I S A .

vârful acesteia s ta tua auri tă a Madonei, s'a pus la m a n ­datul lui. Cine n u se osteneşce urcând 600 trepte, póté să se delecteze şi in prospectul ce i se ofere din vârful cupolei, de unde-ş i póté a runca privirea până la Mont-Blanc, Monte-Rosa, Mont-Cenis, Simplon şi muntele S. Bernat . Când a m fost in turn , am observat că mi-lanesii îşi află plăcere in aceea, că arangeză câte un soirée aici in vârful turnului , când de comun a u in societate şi câte un artist de ale lor, care îi delecteză cu sunetele melodióse al ghitarei.

Pe cât de imposant e esteriorul acestei biserici, pe atât de pomposă şi splendidă e partea interioră. Cele 52 columne grandiose, de marmoră , ce susţin bol-titurile pompöse, dau un aspect, de ai cugeta că eşti in t r 'o pădure de marmoră . Vedi aici o mul ţ ime de sta­tue de la artişti de renume, picturi pe sticlă şi un nu -m e r considerabil de ornamente din au r şi argint, şi in

Carol Boromeu pe t impul cholerei din anul 1576. Din­tre obiectele de ar tă din biserică mai însemnate s u n t : luminaru l cu 7 r amur i de pe altar , statuele apostolilor şi a evangeliştilor şi tabernaculul ţ i nu t de p a t r u ângeri . Lângă uşa principală se află basenul de porfir, aflat in scalda lui Maximian Herculeus , care acum se in t rebuinţeză de baptisteriu. In biserica acesta Napoleon I in 26 ma iu 1805 cu corona de fer a Lombardiéi s'a încoronat de rege al Italiei.

In Milano sunt 80 de biserici, dintre cari am cer­cetat şi biserica S-lui Ambrosiu, zidită de el ânsuş in an. 387 pe ruinele bisericei lui Bachus , unii die că a Minervei. Aici sunt aşedate osemintele S-lui Ambros iu , odinioră aici se încoronau regii Lombardiéi şi impera ţ i i germani . In faţa bisericei acesteia a interdis episcopul Ambrosiu odinioră impëratului Teodosiu intrarea, d u p ă lupta delà de la Salonichi. Inscripţiunile, pietr i le come-

Anul XXXI. F A M I L I A 221

morative şi statuele vechi îi ofer un aspect de museu. Aici s'a intors de pe calea rătăcită S. Augustin şi tot aici a predicat S. Ambrosiu. Intr 'altele am vëdut un sacrophag din seclul al Vl-le, despre care se spune că ar fi al lui Stilico, ucis la mandatul împăratului Honoriu. Acesta a fost in t impul acela unicul beliduce, care a pu tu t şi şciut înfrânge puterea barbarilor, ce amenin­ţau imperiul roman ; el a bă tu t pe Goţi şi pe Germani, şi ce i-a fost resplata ? Acesta e un esemplu eclatant despre grati tudinea omenescă, precum şi despre aceea, că de ce recunoşcinţă se impărtăşiau pe t impul acela bărbaţi i bravi in imperiul roman.

Am mai vëdut biserica S. Lorenzo şi a S. Carlo Borromeo. In claustrul n u m i t : Mariadellegrazié intr 'al­tele am dat in u n refector părăsit de icóna ce repre-sintă Cina cea din urmă, care e operă clasică a lui

runca lui Napoleon I, l'a terminat inse Francise I nu­mai in an. 1838. Napoleon l'a fost destinat pentru arc de triumf, până ce Francise l'a numit arc de pace. Petra comemorativă de pe arc era destinată să porte inscripţiunea luptelor gloriose ale lui Napoleon, dar „sors et fortuna vaiete" . . . că chiar contrarul s'a intêmplat, că s'au éternisât aici luptele şi evenimentele desastróse pentru Napoleon, .şi a n u m e : Lupta de la Lipsea, con­gresul din Viena, intrarea triumfală a lui Francise I in Milano, intrarea aliaţilor in Paris şcl. De-asupra a rcu­lui pe un car cu 6 cai e aşedată d e H a păcii, la ambe laturile sunt 4 e ' de a fluvielor, cari represintă u rmă-tórele ape a Italiei : Po , Ticino, Adige şi Tagliamento. In apropiere e palatul Brera cu academia de bele arte şi o galerie de icône superbă. Cine petrece in Milano, nu póté trece cu vederea Galeria dell Vittorio Emanu-

B U N I C E L E D R Ă G U Ţ E .

Leonardo da Vinci ; şi până in diua de a<Ji e conside­rată de un cap d'operă a picturei. De aici am conti­nuat drumul pe lângă arena făcută la manda tu l lui Napoleon I, care cuprinde 30.000 persóne, şi acum zace părăsită. Tot in decursul dilei acesteia, plătind o liră, a m putu t vedé teatrul renumit Scala, despre care se afirmă că ar fi cel rnai mare teatru in totă lumea de adi. S'a zidit in an. 1778, are 5 caturi, tote cu loge frumos ornate şi cuprinde 40.000 persóne. In t imp de iernă aici se predau operele cele mai însemnate. In teatru erá linişte mare, dar cu atât erá mai mare im-bulzéla şi toiul pe lângă teatru. Pe italian nici nu ţi-1 poţi închipui, ori unde a r fi el, fără mişcare febrilă şi fără sgomot. De cătră 'n seră a m făcut o pl imbare pe sub Arco della pace. Acest arc imposant aşedat in ca­potul stradei Simplon a fost zidit in an. 1807 la po­

êle, ce se ridică falnic intre piaţa catedralei şi a tea­trului Scala. Zidirea acesta de marmoră acoperită cu sticlă, are o cupolă grandiosă, inaltă cam de 60 metri. Aici vedi séra undulând publicul ales din Milano, care alergă aici pentru de a se distrage ascultând sunetele mult melodiósei musice italiane. E interesant a privi, cum un mic locomotiv pur ta t de o maşinerie de oro­logiu in 2—3 minute secunde, ducênd o flacără subţire, aprinde câteva mii de lampe. Păreţi i sunt împodobiţi cu icône freşco, cari represintă bărbaţi i i ta l iani : Ca-vour, Rafael, Volta, Machiavelli, Dante, Michel Angelo şi alţii. Milánul e un oraş imposant , modern , cu bise­rici grandiose, cu galerii admirabile şi cu teatru gi-

' gantic. In diua următore am plecat din Milano. înda tă ce

j am părăsit gara imposanlă, rond pe rend dispăreau ina-

222 F A M I L I A Anul XXXI.

intea ochilor grădinile şi vilele frumóse aşedate pe co­line superbe. Aci vedem câmpur i fructifere, cari îm­părţ i te in loturi mici, erau incungiurate cu pomi aco­periţi cu viţe de vie, cari inşirându-se de la un pom la altul, formau tot atâtea ghirlande verdi şi frumóse ; aci ape şerpuitore impodobiau agrii mănoşi . Italienii a vend puţ ine lemne, la cultivarea viilor nu folosesc pari , că atunci le-ar fi prea scump vinul, ci lasă viţa de vie să se urce liber pe arbori şi pe pomi fructiferi. I tal ianului aşa dară, unul şi acelaş loc îi produce bucate, vin, lemne pent ru foc, póme ori frunde de frăgari pen­tru omidele de mătasă .

In cale am trecut pe lângă Magenta, un orăşel mic, însemnat pen t ru lupta francezilor cu austriecii, în ­tâmpla tă in 4 iunie 1859. In u rmarea luptei acesteia s'a decis sortea Italiei. Lupta definitivă in contra ar­matelor austriace a dus-o in deplinire generalul Mac-Mahon. Numai fugitiv, aşa cum se póté din t ren, a m vëdut aici un monnmen t de m a r m o r ă cu inscripţiunea : »Napoleon III e Vittorio Emanue le alliati". După Ma-geta au u rma t staţiunile Novară, Vercelli, San-Germano, Tronzano, Torazza, Chiavaso şi după acésta Tor ino.

T E O D O R B U L C .

î n a m o r a t u l .

jjgljfu floricele şi cu pene ^isc Fetiţa se 'nzestrà cochet. Ţ De sub arcatele-i sprâncene " Apoi ea me priviá şiret.

Cum sare svelta căprioră Voiosă prin câmpii şi lunci, Aşa sburând şi ea uşoră, Me fermeca de tot atunci.

Amorul îl priviam de şagă, La viitor nu me gândii, Din di in di-mi era mai dragă Cu căutăturile ei vii.

Părerea-i ca şi de o fee, Adi minţile mi le-a răpit . . Intr'adevër cu o femee Rar când e bine de glumit.

T . B O C A N C E A .

Ş c o l a cu n o r o c . (Novelă din popor.)

(Urmare.)

r » a de ce eşti aşa de schimbat la faţă şi aşa de «[supërat — intrebà Bârnă, u i tându-se la Bucurel .

— Da cum n'oi fi eu supërat — respunse el •necăjit — când îmi aduc aminte , că némuri le mi­resei mele îs in stare să trimetă omeni peste omeni la moş Cailean, adecă la tatăl ei, să-i dică că-s

reu şi că nu-s bun şi că n u - s nici de trebă . . . un lucru de n i m i c a . . . or caută să-mi smomescă mirésa, care-i încă t ineră şi n u prea şcie şireţiile ómenilor.

— Nu le-a ajuta Dumnedeu — dice Bârnă. — Da frumos cal ai — mai adauge Gâză, luând

altă vorbă — fiind că nu- i prea plăcea să se amestece in lucruri ce n u se ating de el.

— Frumos da, numa i tare leneş — dice Bucurel — ge . . . e, ha ramule . . . ge . . . e . . . ce tragi cu urechia ? . . .

Galul abiá păşia. Numai din când in când făcea din nări ori bătea cu piciorul in pămen t . P a r că şciea că s tăpânu-seu e luat pe gânduri şi n ' a r fi voit să-1 tu lbure in ele. — Caii au şi ei câte-odată nişte n ă r a ­vuri . Unii ba t cu piciórele ori muşcă cu gura, ori sar, ori se smâncesc, ori r u p căpestrele ; alţii sfarmă că ru -ţile apucând vent, de nu- i mai poţi ţ ine .

Calul lui Bucurel n 'avea nici u n nărav de aces­tea. Năravul lui erá altul, era cel al s tăpânului seu de mai nainte , de la carele îl cumpărase Badalea cu bani grei. S tăpânu-seu de mai nainte poposiá, când erá pe d rum, la tote crâşmele, intra in lăuntru , bea, mânca , cânta şi urla ca lupii, iar el aştepta afară legat de gard ori de portă şi mânca fên ori răbdăr i prăjite. Şi s tă­pânu-seu n u eşia din crâşmă, p â n ă n u se vedea cu ră ­ţit de parale. Apoi cu vent in p u n g u ţ ă mergea, c â n ­tând şi str igând pe d rum, acasă îşi bă tea femeia de o rupea in coş. li da mai mulţ i dupaci pe d u p ă cap şi câte-o rotă bună prin casă. De aceea a şi a juns el şi cei de soiul lui mai târdiu pe la uşile j idanilor celor veniţi de pe-aiurea. Calul cu năravul lui mârşav d e ­pr ins de la s tăpânul lui, trecu prin vêndare in mani le lui Badalea, şi-i făcea lui şi fecioru-seu mare ruşine, căci ori când s'ar fi intêmplat să trecă pe lângă crâşmă, el sta locului înaintea ei înfipt şi n u se mai da urni t , par c'ar fi avut piciórele lui rădecini crescute in p ă ­ment . Ba încă de câte-ori trecea pe lângă omeni, se opriá locului, ca şi când ar fi voit să vorbescă cu ei ceva.

— Nu sta in loc, mëi şargule ! — i dă Bucurel supërat — mânca- te-ar cânii să te mânânce ! îţi faci de cap, ha ramule ce eşti ! . . . nu te -a r lăsa să gândeşci ori să vorbeşci ceva, Domne apere ! hai . . . hai ! . . . numai nu merge . . . aşa ţi-oi frige u n a cu biciul, de-i sări cât colo . . .

Şargu fuge ce fuge . . . ia ca la trei sute de paşi şi când colea iară se opreşce.

Bucurel ba te in t r 'ênsul cu biciul, îl loveşce cât ce póté . . . de doue-trei ori . . .

— Na . . . n a . . . na, h a r a m u l e ! da-i dormi ? ţ-oi da eu, las . . .

Dând el aşa cu biciuşca, ea sare de pe codorîşce cine şcie u n d e !

— Ho, şargule ! stăi, mânca- te -a r corbii să te mânânce, ha . . . că . . , p î r r r . . . că n ' am a m u cu ce te b a t e . . . stăi . . . s'o iau de jos . . .

Calul, fără să-i mai dică de doue ori, stă locului . . . se u i tă inapoi . . . vede pe s tăpânu-se p lecându-se jos, apoi aşedându-se iară in căru ţă . . .

— Ge . . . e . . . e . . . gijogule ! ge . . . e . . . e . . . pantanogule, nu- i alerga ! . . . alergă tare, mëi , că nu- i când s t a . . . ca gândul . . . ca vêntul . . . n u m a i îna ­inte . . .

Scuturat de căruţă, Bucurel trecea înainte , v ë -dênd cum lucră cu hărnicie totă suflarea omenescă . Unii erau prin grădini , invëliau t rupinele pomilor t ineri cu mărăcini ori paie şi le legau bine, ca să n u se a p u c e iepurii de cojă ori să n u le strice gerul aspru, alţii gr i -giau de albine ca să n u degere de frig peste iernă şi iarăş alţii păşceau cele vituţe pe plaiuri le munţ i lor .

— Săracele vite — dice Bârnă — să n u dee ele lapte şi brânză, ómenii n ' a r pu té trăi .

Anul XXXI. F A M I L I A 223

— Dară, dară — respunde Gâză — da untul lor mirosă to tdauna a napi, curechiu ori trifoiu, după cum e şi nu t remêntu l lor.

— Ei ! şi cu ce ar fi bine să se hrănescă ele ? — intrebà Bârnă — ca să dee unt bun cum se cade.

— Cu fărină de păpuşoiu, fên, ovës, tărîţă şi aşa mai departe.

Mai merg ei acum cât merg şi vëd pe un om afumând nişte oltóne.

— La ce face el acesta — intrebà Bârnă din nou. — Ia fugăreşce furnicele şi alte jigănii şi gâze —

i dă Gâză r î^ênd — ele se mai alungă, decă se stro­pesc trupinele cu zamă de tu tun ori cu apă şi sopon topit in ea . . . şi decă to tdauna după un cias, doue, se improşcă şi cu apă curată.

— Ş-acesta ajută? — Aju tă ; dară acesta t rebue să se facă de

multe ori. Mânând mai departe, Bucurel se uitá la tote

acestea, par că cu ochii altuia. I se păreau un vis, o umbră, ce-i trece pe dinaintea ochilor. Gândul lui nu erá la vêntul ce bătea, nu la iérba şi frundele ce se uscau, n u la rămurelele copacilor ce se mişcau a lene, ci pe-aiurea . . . pe la Lina . . . dorul ei îl topiá . . . pentru ochişorii ei cei mândr i , pen t ru buzele ei ca mierea . . . ş-ar fi pus capul . . . n u alta . . . n u şciea cum ar trece mai iute délurile şi vâlcelele ca intor-cêndu-se mai iute inapoi, să vedă faţa ei albă ca lap­tele . . . ea nu-i mai eşia din cap . . . tot ce se arăta pe dinaintea ochilor, de când mi s'a fost pomenit de-a-casă, i se părea ca o negură pusă pe pari , pe nuiele, pe copaci, pe stânci şi pe inimióra lui . . . până şi Lina i se părea învelită in ceţă albăstrie cu faţa in-torsă spre densul , rădicându-se din ce in ce tot mai sus cu perul despletit sburând in a e r . . . până ce ajunge . . . pe u n munte inalt, pâclos, întunecos . . . na . . . că nu- i ! e după munte . . . iacă iar se ara tă . . . iacă . . . capul . . . manile . . . t rupul . . . îmi face cu ochii . . . cu géna . . . iaca ! . . . iacă ! . . . ângerul . . . se duce . . . cu . . . dor . . . ca steluţa . . . pe sub . . . nor . . . se duce . . . da . . . de la mine . . . cu jele . . . ca şi . . . luna . . . printre . . . stele . . . nu-i . . . na ! că . . . n u - i . . .

Cu cât intra el mai adânc in lumea gândurilor, cu atât mai frumosă, mai strălucită i se părea Lina . . . perul . . . ochii . . . faţa . . .

Iacă, ea se cobora din sóre ! . . . împresurată de negură . . . iacă ! . . . iacă ! . . . da mândră - i ca ruptă din lucéfërul dimineţii . . .

De la o bucată de d rum se cobora Bârnă şi Gâză, avênd de-apucat spre un sat in apropiere.

— Să ne vedem cu bine, flăcăule ! Dumnedeu să-ţi deie sânëtate dumnitale şi căluşorului, să trăieşti mulţi an i ; se vede că dta t rebue să şeii şi carte, că prea de tot cu minte eşti, norocos e aşa un sat, care are omeni ca d ta Remâi sânëtos şi-ţi mul ţămim din inimă, că e ram tare trudiţi , şi nu bănui că-ţi spun drept, că de d ta nu ne-am mai despărţi nici odată, aşa de bine ne place vorba dtale. Fiecarele are plăce­rile şi dorinţele sale şi cel atotputernic de-asemenea ţi le-a implini . . .

— Nici u n banat , omeni buni ! mergeţi cu bine — i dă Bucurel , făcând inainte.

Int rând mai adânc intre codri, vedea el mai pu­ţini omeni, fiind că şi lucrul nu-i tot acela ca pe la câmpii şi la şes acoperit ici-colea cu sate. Lui i se în­

făţoşau munţi i aşa cum sunt : inalţi, acoperiţi cu co* paci, iar la vârf pleşuvi, cu stânci prăpăstiose, cari părea printre negure ca nişte smei din poveşti, cu cari se luptau feciorii de imperaţi, ca să scape Cetele cele frumóse din casele lor de sticlă.

In tot copacul, in totă stânca, in tot stropul de apă, vedea Bucurel chipul celei cc-i erâ mai dragă pe lume.

— Restórne-se munţii , rostogolescă-se stâncile de pe dânşii, steie sórele in loc — dice el in sine, plin de nedumerire — plóie ca din cofă, pe mine nu-i in stare să me oprescă de la ceea ce-ani început . . . Lina tre­bue să fie a mea şi gata . . . nemurite n'or mai des­face, nu-s in stare să me strice . . . măcar să fie uriaşi . . . smei p u t e r n i c i . . . ge . . . e . . . şargule ! . . . ge . . . e . . . e . . . iac' ajungem la vitele nós t r e . . . iacă boarii . . . ge . . . e . . .

Şargul in cele din urmă alerga, de-şi p ră-pădia potcóvele. Avea şi el mintea lui, şciea când să-şi opintescă puterile, când să ieie sbor, adecă atunci când mirosiá a fên bun.

— Iată c'am ajuns odată şargule! a m u te-i h o ­dini o ţîră.

— Să-mi strîngi boii şi vacile — dice el a jun­gând la boar — că mâne până 'n dmă me intorn ca s'ajung pe seră acasă,

— Bine — i dă boarul, ui tându-se la densul, ş-apoi nuorii cei groşi şi intunecoşi de pe cer — d'a-poi nu vedi, cât de tare a plouat şi încă are să mai curgă. La nópte are să tórne ca din cofă, las că-i vedé de nu , . .

— Tórne cât a vré, eu t rebue să me intorc. — Ş-apoi t rebue să şeii, că adi apa Moldovei erá

tare mare, eu nici nu mai ş t iu cum ai trecut-o. — De trecut, am trecut-o, da cu mare greu ;

şargul se cam codiá, nu prea voia să esă din mijlocul apei, da când i-am dat vr'o tri biciuşti, intr 'o sărită erá la mal.

— Vedi — dice boarul — nu-ţ i d ' c bine, că n'ai să poţi merge vr'o câteva $i\e de a i c i . . . d a . . . n'ai să poţi . . . din pricina apei . . . creşce mereu vëdênd cu ochii . . . par că se sterneşce potop . . . să inece lu­mea . . . e . . . i! . . . şi cum nu-mi mai place mie atâta plóie . . . m'aş băga in fundul colibei . . . pr intre céune . . . printre óle . . . numai să nu ies afară . . . să curgă pe m i n e . . . m'aş tupilá inlr 'un cotuţ, că nici nu m'ai vedé .. .

— Ee, na iba! aşa de mic te-ai face? — Aşa deu ! . . . ca un tilirez de mic . . . — Mare luc ru ! . . . ciudat om! . . . ba eu să şciu

că crapă pămentul , t rebue să me intorc acasă . . . să crescă apa Moldovei cât munţii , să se 'mpreune cu ce­rul, eu me duc, habar n am . . . găteşce-mi de drum, ce am de luat . . .

Boarul face cu mâna : — Mëi Cuţă, mëi ! adă vi­tele incóce, adă-le de la păscut . . . spune şi celoralalţi să le aducă.

Vitele se strîng la un loc. Se 'mpung, rag, strigă de te-asurdesc, se alungă unele pe altele şi sar peste olaltă, par că ucidă-1 crucea o fost dat intre ele. Str i ­gătul vitelor, urlatul cânilor, huietul plóei, făceau să credi c'ar fi sfârşitul lumei, c'ar fi inviat an t ih în tu l cu tote reutăţile lui.

— Óre ce să fie acesta — dice Bucurel plin de mirare — par că-i peirea lumii . . . par c'o sosit vre­mea de-apoi . . .

(Va urma.) I. V . P A Ş C A N .

F A M I L I A Anul XXXI.

S A L O N .

Respuns la cele ce spun duşmanii femeilor*

De ce domnii nu dau pace femeilor? Ele şed bi­nişor, n u qlic l a n ime nimica, dar dlor de departe , de unde sûnt, n u se pot r ăbda — le-ar fi mai plăcut m ă ­car să se sfădescă, numai să audă sfatul lor ; nu le place liniştea. Şi apoi die că femeile sunt vinovate, că femeile caută certa cu luminarea, că femeile fac gură, că gura femeei e m o r ă : când incepe, nu o mai poţi opri — ce să facă decă vine de la munte isvor şi o duce ! Când nu umblă in deşert, e de folos, macină făina şi aduce h rană ómenilor — in caşul acesta ar puté să aducă pe acea sufletescă şi spirituală, da r n u le va fi nime vinovat decă li se va face lehomete de atâta h u i t ; dlor singuri au inceput . . . Noi ne facem datoria să-i prevenim mai dinainte, că vor trebui să alerge la mijlocul lui Gostică din articolul precedent , căci vor avé t rebuinţă de mul tă r ăbdare . . .

Dl Simu adecă dă vina pe alţii cumcă ar fi duşmani ai femeilor, ceea ce observăm inse pr int re linii este, că chiar dlui singur n u ni e destul de prieten ; căci altfel ce ar fi avut să incepă cu lucruri neplăcute in contra nostră ; putea mai bine să ne încânte cu ceea ce se vorbeşce bine despre noi şi cât suntem de dră­gălaşe. Am fi gustat cu deliciu tote şi intr 'o dulce va­nitate i-am fi adus sentimentele nóstre de mul ţămire , avêndu-1 in gând şi dicêndu-ne cu plăcere: ce curtesan! Dsa inse, de şi iubeşce femeile, asta se vede cât de colo, căci de nu le-ar ave in cap, nu ar vorbi de ele, dar incepe cu inghimpatul — se vede că e şi o stra-tegemă ingeniosă din partea dsale, şcie că provocân-du-ne in modul acesta, nu va remâné fără respuns — aşa incât să fim silite a intra in vorbă cu dsa. Nu prea ne simţim in disposiţia cerută a desbate astfel de chestii şi in asemea cas conversaţia n u va puté merge ca de la sine : uşoră şi plăcută, cum ar trebui ; da r decă se cere numai decât, mergă ş-aşa . . . De taci, e mai reu, dice lumea că eşti vinovat. Au să se desve-lescă inse lucruri destul de seriöse, care nu le vor placé dlor şi ne temem că ne vom sfădi, din prieteni ce eram.

In ferbinţela discuţiei ce ni se deschide, neavênd t imp până să scótem de prin cărţi lucruri ce ar puté merge pe socotéla dlor, de şi mijlocul propus a r fi o lucrare forte importantă pentru femei şi demnele ce o vor face, vor avé drept la cea mai mare cecunoşcinţă a nostră ; vedem noi că in lupta ce se incepe, nu- i al t chip, t rebue să ne inarmăm — in grabă inse vom căuta a respunde ca puţinele ce şcim din lume, faţă cu cele ce vedem in giur şi ne conduce simţul şi mintea.

Acusaţiunile dlor se incep cu Pederzani, care face din femee o prefecţiune, o sfântă; tot aşa vom incepe şi noi ; iar dl Simu îl combat^ (prietenul femeilor . . .) dicênd cu tot dreptul , că pe lume nici o fiinţă per­fectă n u esistă — relativ inse decă am luá, se p ó t é . . . Câte femei la români , bëtrâne, slăbite de muncă şi p r i ­vaţ iuni , după ce ş-au implinit datoriile in conşeiinţă o vieţă intregă, pr in vorba lor blândă şi sufletul curat ,

* Vedi «Salonul> din nr. 16 an. c. al «Familiei».

cu espresia lor fermecătore de dragoste şi bună ta t e , in-cungiurate de acea aureolă poetică a românu lu i , nu- ţ i fac impresia de sfinte, cum şi s u n t ! Dar de sigur, că aici tolă sfinţenia acest» nu e isvorîtă decât din n e ­put in ţă şi slăbiciune, din martir isarea, la care au fost silite să se supue o intregă vieţă, şi răbdare — o ge­neraţie istovită ce piere — omul inse spre perfecţiune, omul intreg şi normal , care portă in sine mijlócele şi puterea de luptă, nu póté fi aşa. Sun tem inse m u l ţ ă -mite că n u ni se cere imperios de la bărbaţ i ca să p o ­sedăm mai mul tă perfecţiune decât dlor, p recum şi că n u suntem privite cu mult mai pe jos , aşa cum ne considerau strămoşii l o r ; ci ni se recunoşce şi noue dreptul egal de om : bărbat séu femee, n u póté fi d e ­cât supus naturei , résul tat al moştenirei , creşcerei şi impregiurări lor sub care s'a desvoltat şi trăit . De la acestea, in pr ima linie póté să a tê rne ca să fie b u n séu reu, n u de la voinţa sa ; voinţa spre bine se póté desvoltá, decă vor fi impregiurările aşa. Odată ce a m ajuns a ni se recunoşce şi pen t ru noi adevërul acesta, n ' avem decât să lucrăm intru a ne scote la lumină tote dreptur i le şi t rebuinţele, tote durerile nóstre şi a ră tând că şcim cugeta şi a ne conduce normal , să ne putem căpeta locul ce şi femeia meri tă in lume, p r e ­cum şi consideraţie, iubire , faţă cu slăbiciunile ei.

Deci să privim pe femee nu cum voesc unii : ca pe fiinţa cea mai de sus, séu alţii, ca pe cea mai de jos din omenire . In adevăr, bărbaţii in poésie aşa au crea­t-o, ideală — şi ea se priveşce de mul te ori chiar aşa ; ceea ce-i forte reu, căci in cele din u r m ă tot a ei e paguba : când vede că şi ea e om, că au crescut-o astfel, incât n ' a şciut c u m să facă, că n u au inveţat-o dreptul, modul de a fi şi lucra, să se bucure şi ea ca alţi omeni de fericirea lor ; căci ceea ce e mai presus de fiinţe şi nu trăeşce aşa cum dispune n a t u r a ca să trăescă omenii — pe păment sigur cum póté calea, simţirile altora cum le va simţi? Deci nu să supere nici dnii decă n u se pot înţelege cu ea şi n u o găsesc la locul şi datoriele ei ; ce-i ea vina decă au format-o a ş a ? Iar cealaltă al ternat ivă, unde femeia e privită n u ­mai ca fiinţă inferioră, îşi are şi acesta alte mii de pierderi ; neglijată fiindu-i par tea superioră, care o chiamă spre perfecţiune şi golul, mói tea din suflet, pe care de ar simţi-o séu nu , o duc spre negaţ iunea che ­mării de om, degradând omenirea.

Ia tă dar cum, in tote pân ' in diua de astădi se bat principiele cap in cap ; şi rar se află omul fericit care a p u t u t să in t runescă „adeverul" mijlociul d in t re amêndoue şi să guste din perfecţiune, deplin fericit. De aceea, cu tot dreptul dice dl Simu : perfect n u e n i m e ; întocmai p recum nici perfecţiune n u póté esistá, nici fericire perfectă n u póté fi ; ci totul se află p â n ' la un grad destul de mic séu destul de mare , in mod r e ­lativ. Ar trebui arta, ea să vie, să aducă o perfecţiune ; in na tu ră totul e imprăşciat şi amestecat . Adevëra ta perfecţiune a simţirei şi a minţii culte mul ţămi te , póté fi numa i adevërata şi absolut perfectă fericire Se vor­beşce, că acesta ar pu té fi vr 'odată la omeni in gene­ral, şi se caută soluţiuni in gând ; lumea tot spre pe r ­fecţiune năvăleşce, astfel suni fericiţi fiecare, ca şi acela ce n 'a re demâncare , cu speranţa că m â n e va afla. Nefericirea cea mai m a r e o simte omul cult ; mai cu séma la popóre in precipitaţie de cul tură ca noi. Dis­proporţia intre pă tu ra culturală şi impregiurăr i le in care a fost născut , cu ceea ce este pr in luptă şi idealul ce nu-1 póté ajunge, nefiindu-i date impregiurări le ; m a r e a ur iaşă ce o intrebuinţeză el la acesta, îi sfarmă totă

Anul XXXI. F A M I L I A 225

puterea şi-i amăreşce scurta lui vieţă — se póté luá media morţii la poeţii şi autorii români : afară de câţiva ce au fost născuţi din familii avute, şi au putut să-şi câştige mai cu uşurinţă locul, toţi ceialalţi ces 'au sbătut singuri cu impregiurările, au fost degrabă sece­ra ţ i . Cu cât se simte cineva mai inzestrat de la natură, cu atâta mai mare perfecţiune ar vré să ajungă ; nu se mul ţămeşce de a se manifesta or şi cum, iar când vede neput in ţa şi resigneză, devine melancolic şi de anemic, de sigur ce póté să fie mai dureros decât negaţiunea de s ine ; séu se dedă la materialism şi devine egoist ca fiecare om de rend. Am vré să vedem pe unul ca acesta ce ş-a ajuns culmea şi atunci putem crede ca in evanghelie tot ce ne-ar spune gura sa. Totuş in v ie ţ a lui sufletescă, furtunosă, a putut să aibă multe momente in care să simtă totă fericirea unei dorite perfecţiuni, in care să simtă in sine perfecţiunea in-tregă, întocmai după ideal ; dar ce folos că indată ce s'a scoborît la realitate, la vieţa lui necorespundetóre, şi s'a trezit : au dispărut — iar tóta voinţa lui ca să se formeze intr 'acolo, a trebuit să pieră şi să urmeze mai departe, şchiopătătore, calea sa. Pentru ca să de­vie o realitate, trebuia ca să aibă putere să se mani­festeze, câmp liber, impregiurările să lucreze . . . De si­gur , că omeni de cei mari, cari pot ţine lumea şi destinele in mâni, şi a le conduce cu bine, întocmai ca nişte dei, t rebue să simtă cu totă voluptatea şi neîn­t re rupt satisfacţiunea acesta şi să-i facă nespus de feri­ciţi. Ce putere póté aduce unui om, mulţămirea ce necontenit ş-o capătă din sine şi din faptele reuşite ale sale! De sigur că e tot a tâ ta ca şi cum ar căpăta aripi, ca şi cum lumea intregă ar fi a lui şi ar puté face ce vré cu ea. Tot ce se va pune să facă : după pasu l seu hotărî t , după puterea sa, după esperienţa sa, va fi destul să voiescă şi totul se va face. E drept, că ori şi ce lucru nu se face ca din palme, ci in timpul cerut de măr imea şi valórea sa ; dar e destul să şcie a-i da avênt, a p u n e in lucrare şi să aştepţi liniştit. Astfel de omeni t rebue să se fi născut dintr 'o pă tură a n u m e pregăti tore, să fi căpătat in organism o parte din d rumul ce ar fi avut a-1 face singuri — căci alt­fel nu le-ar mai fi ajuns puterea şi pentru a se mani­festa in faptă, devenind membrul acel nobil ai socie­tăţii , pomul hul tui t care să dea roda sa. E destul să faci odată, de doue ori un lucru, care decă nu eşti a n u m e indemânatec , nu- ţ i merge: şi te laşi pentru tot-d a u n a de el, pe când acei născuţi in mediul favorabil, merg din t r iumf in triumf. Suferinţa, neput inţa trăită, n u li s'a infiltrat in carne, care apoi ca un spectru în­grozitor până şi in momentele cele mai supreme de fe­ricire, când ş-a ajuns culmea, să i se pue in faţă, ca să-i chinuescă inima, să-i pară că iată cade, îi fuge pămen tu l de sub picióre acolo, unde aşa greu s'a fost suit. De mul te ori, decă reuşeşci totuş la t imp a te sui, de şi cu greu, da r in mod natural, ajungi in cele din urmă, pr in mare cumpët, să te ţii b ine ; de şi vei avé mii de scăderi, ca imprimate naturale a diferite­lor faze pr in care ai trecut.

Tot astfel e şi cu sorta de astădi a femeei : o scară p e a cărei t repte de jos a stat prea mult t imp — in ţările unde a fost rădicată prin impregiurări, se men­ţ ine ea s ingură destul de bine şi se lup tă ; dar acolo u n d e a fost rădicată fără şcirea ei, e ameţită, i se par lucrurile altfel de cum sunt şi Ia fiecare clătinare de vent , e in pericol de a picá. Nu-şi póté da séma de ceea ce vede, ca şi cum ar audi şi vedé un huit şi o m a r e mul ţ ime de omeni aduna tă fără de a şei pentru

ce. până când in cele din urmă creili că aşa trebue să fie, petrecând o vieţă intregă fără de a puté cunoşce vr'odată adevărul ; — concentrată in sine, prea departe de ei, pentru a intrebá, iar in giur neavènd pe nimene care să-i spue, căci cei ce au adus-o aice, i-au dis n u ­mai să .şedă şi s'au dus ; dar cum să se porte şi ce să facă, nu i-au spus, de aceea ea şi acolo sus, tot după cum a fost deprinsă, se va purtá séu decă va căpăta ceva noţiuni nesigure şi neînţelese, ori şi le va fabrica după priceperea sa, pe păment sigur tot nu va puté sta. De ar alia vr 'odată, ar puté spune măcar la copii şi astfel mamar pe aceştia i-ar învăţa, dar nici acesta nu se intemplă, trăesc pe dibuite, mai departe in întu­neric, murind şi altă generaţie neşciutore tot aşa. In îngustimea privirilor, minţii lor : e deşert, gol, urit ; dór când afară e sóre, când interesele le merg bine, pot esistá; de nu au ce face, mai joc cărţi, îşi petrec timpul cu alte cele, lucrul minţii e o neputinţă pentru unii, oboseşce — mai bine alungă disposiţia ei de a lucra — dar paguba e tot a lor. Lumea e ocupată cu alte lucruri, nu are grija să-i facă educaţia femeei, pe când numai ea si ! gură ş-ar puté-o mai bine decât toţi face; şi îşi o va face atunci când va ajunge la deplină lumină şi intelegere. Pân ' atunci vom trebui să remâ-nem ca mai înainte : in neştiinţă şi espuşi la greşelile şi nefericirile ce din acesta causă vor izvorî.

In general cam in tote părţile starea femeei pri­mitive încă se simte in traiul şi apucăturile ei. La pó-pórele cele mai culte numai pături s'au desvoltat, acelea care au fost in contact mai apropiat cu lumea invă-ţată, cu literatura, starea mai avută in care femeia a putu t să inflorescă şi să se impue in totă puterea. Iar estădi lumea femeescă e aşa de diferită de la popor la popor, de la stare la stare, prin amestecul de sânge şi de principii alor diferite popóre, care ş-au avut fiecare întipărit modul de a o cre.şce şi avé ; incât in aceeaş ţeră vedi prin locuri isolate principii deosebite de care se conduc astfel, că ceea ce in alt loc e privit ca imo­ral, dincolo dincontră, ca ceva cu totul normal. Ar fi interesant a studia la poporul nostru ideile sale va­riate, după izvórele din care le-a câştigat, cum consi­deră el amorul, femeia şi căsătoria ; şi cum le consi­deră, de ce legi se conduce ea.

Femeia nostră, luată in genere, mai la tote po-pórele ce au făcut din vechime şi până astădi civili-saţia. mai intêi e trăită sub influenţa directă a naturei , apoi ajunge in sclavia bărbatului, care apoi îi impune religia, legile ce o iau in stăpânire, pe urmă iarăş re­ligia — până ce in cele din u rmă intră pe mâna poe­ţilor şi literaţilor, atâţia doctori cu şi fără diplomă, ce o tratézà fiecare după modul seu, séu reuşesc numai câţiva de a-ş impune părerea la toţi ceialalţi ; şi astfel din manile lor îşi primeşce legile şi botezul cel de pe urmă. Abiá in t impul de astădi a inceput a se între­prinde mai cu seriositate studiul ei după şciinţă; a o considera după natură şi a-i aprofunda sufletul atât de pervers invëluit de greşelile t impului şi de slăbiciuni ce i-au fost impuse, iar care din eróre au fost considerate de adevărată stare a sa.

Resultatele cercetărilor şciinţei mai noue încă n u au putu t ajunge să ne dee rode in natură ; încă esistă multă rugină care nu lasă să se mişce roţile şi apoi nici póté fi luat totul destul de hotărît : spiritul femeei, natura ei, funcţionările sistemului nervos, de şi in fond sunt tot una la fiecare om, presintă totuş o deosebire, esistă in sufletul femeei, in simţiri, colţuri acoperite şi misterióse; in pulsiuni şi m u r m u r e nedefinite şi adânci ,

19

226 F A M I L I A Anul XXXI.

ce n ' au putut luá forme pân ' Ia a puté fi t raduse şi înţelese de minte, pent ru ca apoi să ni le potă spune gura sa ; lucruri pe care nu le poţi şei : sunt ele dis-posiţiuni a secsului ei, sunt ele moşteniri séu sünt bólé şi care póté fi in curatul şi lămuritul adevër starea normală a sa. Bărbatul or şi cât de inteligent ar fi, cu totă bunăvoinţa ce ar avé să-i ajute, in fiinţa ei ca să o simtă, nu póté intrá — acestea tote, ni le va puté spune numai ea.

Dar dênsa încă nu s'a aprofundat in studiile t re-bui tóre: fisiologice şi psihologice — in studiile naturei , in studiile sociale; îi lipseşce eserciţiul, profunda cuge­t a re : ea înţelege aşa de reu lumea ei spirituală şi m a ­terială, incât vine până a crede de drepte numai cele ce-i spun alţii despre dênsa. Va veni inse odată şi fe­meia la rend, ca să-şi dee rostul, femeia pe care băr ­baţii o alungă ca incapabilă şi atunci vor vedé de ce mare importanţă chiar pentru fericirea lor, va fi coope­rarea sa. După activitatea solidă ce vedem că in. lume se desveleşce, prin adevërurile ce in fiecare di vin a să descoperi, nu e departe t impul când şi acesta mare enigmă va fi deslegată : femeia ; prin şciinţă, după le­gile hotărîte ale naturei.

Din tote acestea inse, astădi când priveşci femeia, o vedi când sclavă, când liberă, când stăpână, când iubită, când despreţuită, când adorată, când urî tă şi şi temută de bărbat ; iar in cele din u r m ă nici ea sin­gură nu şcie eare-i e adevërata sortă şi cum să se porte ca să mulţămescă pe toţi şi să n u se nedrep tă -ţescă nici pe dênsa. Vede inse forte bine, că la t ine-reţă pe cât e in putere şi frumosă, pe cât t imp n u se supune la nimene, póté fi tare şi mare, póté găsi d r e p ­tatea or şi unde şi domina pe toţi. Dar ce s'a făcut cu dênsa după ce a intrat sub jugul a l tu ia? după ce ş-a pierdut frumuseţa şi puterea s a? De sigur că atuncia remâne o mare nulă, un mare nimic şi de sigur că şi astădi când dvóstre ve interesaţi de femee, n u despre acesta ve interesaţi, ci despre aceea in totă puterea şi frumosă, cum ve place ea!

E L E N A V O R O N C A .

Ilustraţiunile din nr. acesta. Bucuria mamei. Sute şi mii de poeţi au cântat

bucuria mamei, cu tote aceste subiectul lor remâne tot nou, căci sentimentele de fericire ale unei m a m e au atâte fase, că . poetul totdauna găşeşce acorduri noue spre a le cânta. Ilustraţiunea din fruntea foii nóstre, după tabloul lui H . Bachmann, este cea mai fidelă es-presiune a bucuriei ce simte o m a m ă fericită.

Pescarul delà Tisa. Apele multe din primăvara acesta au făcut folos numai pescarilor. Dintre tote apele delà noi, Tisa a crescut mai mare. I lustraţiunea a doua ne presintă un pescar de acolo.

Bunicele drăguţe. Un tablou din vieţa copiilor, de pictorul Garol Eckstein, care ne infăţişeză o scenă când doue fetiţe se jócá de-a bunicele, punendu-ş i ochilari şi imitând purtarea acelora. • •« . ,i • * . •> . •«• • . « • . • . . . « . u >»i X •*• I . , . I •«• .»... y ,. • * . , A y , ,K ,

Când ruginesc săbiile, e mâncare multă in casa săracului

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare. Dl A. Vlahuţă va publ ica in cu-

rênd u n volum de nuvele sub titlul de „ Icône ş terse", care va apare in „Biblioteca pent ru to ţ i " . — Dl Petru Vulcan a scos de sub t ipar la Têrgu-J iu lu i un volum de nuvele intitulat „Dragomir". — Dl Gomeliu Roman, şeful staţiunii agronomice a şcolei de agr icul tură de la Herestreu, de lângă Bucureşci, a scos dilele aceste de sub t ipar nişte observaţiuni asupra „Esperienţelor cul­turale cu sfecle de zahăr şi studiile sale asura i ndus ­triei zahărulu i" . — Dl T. Maior eseu a t r adus d r ama lui Ibsen „Micul Eyolf" şi a publ icat-o la Bucureşci sub titlul „Copilul Eyolf". — Dl Nicolae Tincu a p u b ­licat la Bucureşci t raducerea poemei „Nóptea de de ­cembre" d u p ă Alfred de Musset. — Dl A. C. Sturdxa a publicat la Bucureşci o lucrare int i tulată „In lumea socialistă. Ce insemneză socialismul". — Dl Ioan Pop Reteganul a publicat o colecţiune de sfaturi in formă de dialog pent ru elevi şi aduPi , cu v.n adaus de poesii alese, sub titlul „Prietinul săteanelui r o m â n " . — Dl 1. Georgeseu a tipărit la Braşov o broşură int i tulată „ P o ­vestiri economice".

Caleidoscop literar. Sub titlul acesta a publ icatscr i -itorul român din Basarabia Constant in de Stamat i -Giura un volum de fantasii, suveniri şi épisode, din care r ep rodu­cem u n a in nr . de a c u m al foii nóstre. Volumul dedicat fostului mitropolit al Bucovinei, dr. Silvestru Morar iu-An-dieviei, cuprinde următorele bucăţ i : Luxul , Istoria unu i ţ intar , Istoria une imuşce , In vis şi aievea, Stafia, Cucuiul , Doue pr imadone, Nepotul meu Petrăchel , Contrabandis tul , O năplăire literară, Trei suveniri , Victima vécului, Omul enigmatic, Floricica codrului . S'a t ipări t la Cernăuţ i in tipografia Silv. Morariu-Andrievici. P re ţu l 1 fl. 50 cr.

Studiu despre Eminescu in ungureşce. Chiar acum a apă ru t la Gherla, din tipografia Andre i T o d o -ran , u n volum de 77 pagine, intitulat : „Eminescu, élete és művei, t anu lmány az ujabb román irodalom köréből, irta Cristea Illés". (Eminescu. Vieţa şi operele lui. S tud iu despre l i teratura română mai nouă . De Ilie Cristea.) In lucrarea sa, dl Ilie Cristea ne dă o iconă a activităţii poetului , incepênd din momentu l când s'a presintat in „Familia* publicului r omân şi p â n ă când cruda boia i-a stins vieţa in mijlocul părerii de reu . Spune că Eminescu, care s'a numi t după părinţ i Eminovici , da r redactorul Iosif Vulcan i-a romanisat numele , a fost u n poet liric, care s'a inspirat mul t din popor ; un a-dâne cugetător, cu u n sbor poetic innalt ; poesiile lui de amor, fructele unei simţiri intime ; iar salirele-i a u ajuns podóbal i teraturei româneşci , m a i e u séma a treia, care ar face onóre literaturei universale ; tonul fundamental al poesiilor lui este pessimismul, care a avu t o inr îur i re m a r e asupra tinerimei. Eminescu, incheie autorul , a innăl ţat poesia română in secolul acesta in mul te privinţe la lo­cul cel mai innalt. Genialitatea şi es t raordinarul seu t a ­lent i reclamă loc intre poeţii cei mai mari ai secolului.

Poveste tristă. In edi tura librăriei C a r d Müller in Bucureşci a apăru t u n mic roman t r adus d u p ă r e ­numi tu l scriitor François Coppée, sub titlul „Poveste t r is tă" . Poetul celor umiliţi , d u p ă cum se numeşce Coppée, n ' a fost nici oda tă mai inspirat decât când a scris acesta deliciosă carte, care face pe ori cine o ci-teşce, să verse lacrimi. Este forte vrednică de r ecoman­dat. Traducerea făcută de dl Dumit ru Stăncescu, a re o l imbă curat românescă. Pre ţu l 1 leu 50 bani .

O revistă ambulantă. La Par i s a inceput să se publice o revistă int i tulată „Biblioteca alianţei şciinti-

Anul XXXI. F A M I L I A 227

fiee". Inse numai primul volum s'a tipărit acolo; cele­lalte se publică in diverse oraşe ficsate de cele 400 de delegaţiuni ale Alianţei sciintifice. Volumele de pan' a c u m a s'au publicat la Paris, Lyon, Quebeck şi Bru-se la ; al 5-le volum are să iesă la Bucureşci sub di­recţ iunea dlui V. A. Urechiă. Volumul acesta s'a şi pus sub presă şi va apare in véra acesta.

TEATRU şi MUSICĂ. Representaţie teatrală in Blaş. Reuniunea pom­

pierilor voluntari din Blaş a dat in sâmbăta trecută, la I I maiu n., o representaţie teatrală, din incidentul sfin­ţirii stégului reuniunii. Gu asta ocasiune s'a jucat „Lipitorile satelor" comedie in 3 acte, de V. Alecsan-dri, fiind regisori A. Goltor şi E. Dopp. In piesă au jucat dna E. Trifan, dra L. Vlaicu, şi dnii V. Muntean, V. Turcu, P . Sânteon, Stoica, I. Horşa, A. Goltor, S. Stán, E. Oltean. După teatru a urmat petrecere eu dans .

Reuniunea română de cântări din Sas-Sebeş arangeză duminecă in 19 maiu un concert in sala cea m a r e delà otelul la „Leul de aur" . După concert pe ­trecere cu dans. P r o g r a m : 1, „Irmosul învierii", cor micst din repertoriul coral d e l . Bunescu. 2, „Uite mamă colo ' n sat", cor bărbătesc de G. Dima. 3. a) „Gând dorile s 'arată" cor micst din repertoriul corului de I. Bunescu. b) „Taci bărbate" , cor micst cu soli de I. Vidu. 4, „Şeua şi ţ iganul", anecdotă de Th. Speranţa , deelamaţiune. 5, „Despărţirea vânătorilor", cor bărbă­tesc de F . Mendelssohn-Bartholdy. 6, a) „Sermană frundă", cor micst de G. Dima. b) „Spusu-mi-a frunda de vie" , cor micst din „Musa Română" . 7. „Iată diua tr iumfală", cor micst de W. Humpel .

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Şciri bisericeşci şi şcolare. In. Pr. SSa mitro­

politul Mihályi, inainte d'à părăsi Lúgosul, a adresat autorităţilor publice de pe teritoriul acelei dieeese o scrisóre de adio. —• Pr. SSa episcopul Popea s'a intors mul ţumi t delà Verşeţ, unde a luat par te in comisiunea micstă pentru împăcarea românilor cu serbii, căci re-sul tatul hotărîrilor este favorabil pentru ambele părţ i . — Dl Alesandri Silaşi a fost promovat de universitatea din Cluş Ia gradul dé doctor in medicina universală.

Instalarea In. Pr. SSale mitropolitului Mihályi n u se va face mâne duminecă la 7|19 maiu, chiar d iua naşcerii sale, după cum se anunţase pe cale par ­t iculară din Blaş, ci — conform informaţiunii „Drep­tăţ i i" — la 14|26 maiu, adică in dumineca víitóre. La acest act solemn, Scaunul Apostolic din Roma va fi represintat prin Esc. Sa episcopul Orădii Mihail Pavel, care in numele aceluia va preda paliul sfânt, însemnul deplinei puteri a dignităţii de archiepiscop.

Congresul-nafional bisericesc al provinciei mi­tropoli tane de Sibiiu, care nu s'a putut ţine la terminul normal de 1|13 octombre 1894, s'a convocat acum de cătră Esc. Sa arehiepiscopul şi mitropolitul Miron R o ­m a n u l pe dumineca din 7|19 maiu la Sibiiu, la orele 9 inainte de miedădi. Intêiu se va face chiemarea Du­hului sfânt, apoi va u rmá deschiderea congresului şi se vor incepe lucrările conform regulamentului.

40.000 fl. pentru cultura naţională română. Din Lugoş se scrie diarului „Dreptatea", că düele tre­cute s'a presentat la consitoriul român gr. c. de acolo un moşneg cu perul şi cu barba căruntă, dar cu frun­tea totdauna senină şi cu inima înflăcărată şi plină de generositate faţă de némul seu, pentru ca intréga sa avere mobilă şi imobilă in preţ de tO.OOO fl. v. a. să o jertfescă pe altarul culturei naţionale române. Gene­rosul testator se numeşce Nicolae Braia din Ticvaniul-mare şi considerabila sa avere a dat-o in grigea şi 'n administrarea consistoriului român gr. c. din Lugoş. Fapta generosului Braia se laudă de sine şi nu are tre­buinţă, decât numai de imitaţia mai multor bărbaţi de inimă şi cu dare de mână.

Seminariul român din Lipsea. Informaţiunea diarului „Timpul" ne spune, că in diua de la 1 maiu stil nou, s'a deschis la universitatea din Lipsea, cursu­rile seminariului român pe semestrul de v e n i . Dl dr. Weigand, neobositul director al acestui seminar, ca in­troducere in cursul gramaticei istorice române, a espus in timp aprópe de o oră scopul pe care îl urmăreşce filologia română, ţintind prin acesta a desvoltâ interesul auditorilor sei pentru studiul limbei române. Séra, toţi membrii reminuriului român, au fost invitaţi de dl dr. Weigand, unde a avut loc o petrecere care a durat până târdîu de tot. Geea ce este îmbucurător, e că în­cetul cu încetul au inceput să mergă la Lipsea mai mulţi români, cari de şi unii nu studiază filologia, cu tote acestea interesul limbei lor materne îi face să ur­meze şi la seminar. Astfel, seminerul român numeră de astă dată şapte români, dintre cari doi sfint din Macedonia. Aflăm cu plăcere, că dl dr. Weigand a in­trodus inovaţiunea ca pe viitor doi dintre seminarişti să locuiască chiar in seminar. Nu mai puţin bucuroşi ne simţim anunţând, că Jahresbericht „dare de séma anuală" a seminariului, s'a pus sub tipar şi că deja s'au tipărit 5 cóle. De asemenea, in eurênd vom pute citi importanta lucrare a dlui Weigand „Căletorii la Românii din Macedonia" din care s'au şi publicat 8 cóle până acuma.

învăţătorii din despărţementul Braşov. Reu­niunea inveţătorilor români gr. or. din districtul X Bra­şov se va intruni in adunare generală Ia 12 21 maiu in edificiul şcolelor centrale din Braşov, sub presidiul dlui George Ludu. Se va discuta tema : Unificarea ter­minologiei in obiectul limbei materne.

învăţătorii din despărţementul Cohalm. Reu­niunea inveţătorilor români gr. or. din despărţementul Cohalmului îşi va ţine adunarea generală la 7119 maiu in comuna Mercheşa, sub presidiul protopresbiterului N. D. Mircea, secretar I. Bănuţiu. Cu asta ocasiune in-veţătorii George Maican, Ioan Giucan. Ioan Bănuţiu, Avram Niculescu, George Andron, Anania Boldor vor ţine preleri teoretice şi practice.

învăţătorii din despărţementul Bocşa. Reun iu ­nea invoţătorilor români gr. or. din diecesa Caransebeş, despărţementul Bocşa, s'a intrunit in adunare generală la 4J16 maiu in Bocsa-montană, sub presidiul dlui Ioan Marcu. Tot in diua aceea a ţ inut acolo şedinţă şi co­mitetul reuniunii inveţătorilor români gr. or. de l a şco -lele confesionale din diecesa Caransebeş, sub presidiul dlui Ioan Ionaş.

învăţătorii români gr. c. din giurul Gherlei. Reuniunea inveţătorilor români gr. c. din giurul Gher­lei se va întruni in adunare generală in comuna Teure , la 4 şi 5 iunie n., sub presidiul canonicului Ioan Papîu , secretar profesorul Ilariu Boroş.

228 F A M I L I A Anul XXXI.

C E E N O U ? Hymen. Dl Gavril Cosma, advocat in Beinş, la

16 maiu ş-a serbat cununia cu dşora Livia Goron in Arad. Naşi au fost dnii dr. Nicolae Or cu, directorul „Victoriei", şi George Lazaru, advocat in Vinga, cu dómnele. — Dl dr. Ambrosiu Boitor, medic, la 28apr i l e n. s'a cununat cu dşora Aurelia P . Dessean, fiica dlui Simeon P . Dessean, notar in Otlaca. — Dl Ioan Chirca, vice-notar in Selişte şi dşora Ana Iuga s'au cununa t la 12 maiu in Apoldul-mic. — Dl Emanau Ardelean, in-veţător in Checia-română, s'a cununa t in 28 aprile cu dşora Iuliana P rohab , inveţătore tot acolo.

Şciri personale. Maj. Sa monarcul va vini in luna lui septembre in Transilvania, ca să asiste la m a ­rele manevre militare ce se vor ţine in giurul opidului Hunedóra ; cartierul Maj. Sale va fi la Alba-Iulia. — Căpitanul Gr. Ghica din armata română , fost ataşat pe lângă legaţiunea română din Viena, a fost decorat de Maj. Sa monarcul cu ordinul Corona de fer cl. III. — Dl Nicolae Penau, judecător cercual in Zerneşci, a fost transferat la propria sa cerere, in calitate de jude la t r ibunalul din Balassa-Gyarmat.

Associaţiunea transilvană. I n şedinţa din u r m ă a comitetului s'a raportat , că la Braşov s'a constituit despărţementul , alegèndu-se preşedinte dl V. Voina şi că s'au incassat 166 fi. De la despăr ţementu l Năseud s'au primit 54 fi. 50 cr. Direcţiunea „Albinei" a t r ans ­pus ajutorul de 1000 fi. votat de adunarea generală pen t ru şcola de fete a Associaţiunii . Dl dr. C. Diaco-novich a raporta t că a găsit u n edi tor in persona d lu i W . Kraft't pentru Enciclopedia proectată , precum şi u n librar in Bubureşci pentru a respândi întreprinderea in România .

Regina României şi un cerşitor. Cetim in „Tim­pu l" , că regina Elisabeta a Românie i , insoţită de o domnă de onóre, a făcut dilele t recu te o pl imbare cu trăsura prin oraş. In strada R o m a n a , in dreptul şcolei Tunar i , intêlnind un nenorocit cerşitor, graţiosa suve­rană a oprit echipagiul in loc şi, p u n ê n d in m â n a la­cheului o sumă de bani, l'a tr imis să-i predee n e n o ­rocitului.

Bal la dl Butculescu in Bucure şei. Lun ia t re­cută a fost u n bal strălucit la dl Butculescu, preşedin­tele esposiţiei cooperatorilor d in Bucureşci . P r in ţu l Fer ­d inand şi princesa Maria au onorat balul cu presinţa lor şi au stat acolo până dimineţa la 5. Au fost de faţă câţiva miniştri , preşedintele camerei , pr imarul , câţ i ­va coloneii şi mai mulţi deputaţ i . Petrecerea a ţ inut in grădină până la ora 12, apoi invitaţii au t re ­cut in şalone, unde au început dansul , care s'a intins până la orele 6 dimineţa.

Marina comercială română. Actualmente ma­rina comercială română, fondată şi administrată de regia monopoluri lor Statului, posedă 5 remonchere, din cele mai puternice care esistă de Dunăre , 46 şlepuri de fer din cele mai bine condiţionate şi 6 vapóre din care 2 fac serviciul regulat de pasageri şi mărfuri intre Giurgiu şi Ruşciuk, 3 consti tuind o altă linie de ser­viciu regulat intre Brăila-Galaţi-Sulina, iar cel de al 6-lea care se construeşce in şantierile din Severin cum-përa te de la societatea austr iacă de navigaţ iune pe Du­năre , va incepe in cursul lunei iunie viitor serviciul local intre Brăila şi Galaţi. înlesnirile de tot felul, scrie „Curierul financiar", ce acesta mică flotilă aduce sta­

tului şi comerciului, a îndemnat pe ministrul de finanţe să ceră şi Camerile să aprobe un credit de 1.600.000 franci pentru sporirea materialului plut i tor pr in achisi-ţ iuni séu construcţiuni de vase p recum şi pent ru com-plectarea instalaţiunilor şi înfiinţarea de noui ateliere la şantierul de construcţiuni navale din Turnu-Seyer in .

De ale duşului. Am anun ţa t şi noi că dl L u ­dovic Lakos a scos la lumină in Oradea-mare in l imba maghiară un volum inti tulat „Amintir i din resbelul ruso-româno- turc" , in care scrie cu mul tă simpatie des ­pre a rmata română, ceea ce au proba t şi d u r e l e nóstre politice. Acum aflăm, că librarul de-aici, la care se află in comisiune cartea, a trimis un n u m ë r de esemplare şi unui l ibrar (Stein) din Cluş; acela inse a înapoiat cărţile, observând, că din causa tendinţei cărţii , n u póté să vendă nici un esemplar. Cartea dlui Lakos se află de vêndare in Oradea-mare , la librarul Kutasy, cu 2 fl.

Necrológe. Veturia Anciu, fiica dlui Simeon A n -ciu, funcţionar la t r ibunalul din Arad, a mur i t la 11 maiu, in etate de 20 ani . — Mihail Giurgiu, preot r o ­m â n gr. or. in Jebel, a încetat din vieţă in etate de 34 ani — Iacob Dainaschin, inveţător gr. or. român in Remetea- t imişană, a repausat la 8 maiu, in etate de 24 ani . — Gerasim Popescu, notar cercual in Goruia, a încetat din vieţă la 11 maiu, in etate de 4 3 ani. — George Totoian, p ro topop gr. c. in Chişfalău lângă Alba-Iulia, a reposât la 12 maiu, in etate de 55 ani .

Cronică mică. Regina Natália a sosit la Belgrad in 10 maiu n. şi a fost primită la gară de regele, de cătră toţi miniştri şi innalţii demnitari şi de cătră o mul ţ ime enormă. Regina a intrat in oraşul împodobit , insoţită de regele. După miedădi a primit o deputa ţ iune a scupeinei, care ş-a esprimat regretele că regina a fost nevoită să r emână departe de la ţeră mai mul t t imp . Séra a fost i luminaţii şi retragere cu facle. — Regele Milan inainte d 'à părăsi Belgradul, a obţinut de la Scupcina un apanagiu de 360.000 franci pe an . — La Amsterdam in dumineca t recută s'a deschis o espo-siţie universală ; regina a fost repres inta tă pr in mare le maes t ru al ceremoniilor. — Prinţul Bulgariei petrece acuma la Viena, consultând pe medici pen t ru durer i nevralgice de care sufere la obraz ; in curênd se in -tórce la Sofia şi mai târdiu va merge la Carlsbad. — Bugetul Franciéi s'a depus la 14 ma iu in cameră, p r e -sintând u n deficit de 5 5 milióne de franci.

Poşta redacţiunei. Dlui N. N. in Şomcuta. Ve mulţumim. In curênd. Gualco. Nu le putem întrebuinţa. Lipsă deseverşită de

idei poetice şi o luptă neizbutită cu limba. Dnei È. St. in B. Numerele reclamate s'au trimis.

Călindarul sëptèmânei . Dumineca orbului, H T . delà Ioan, e, 9, gl. 6, a inv. 8.

Dina lépt . Călindarul vechiu Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

S. Mart. Acacbie S. Ap. si Ev. Ioan Prof. Isaia Simon Zilotul (f) hinalt Dlui St. Gberman si Epif. Mart. Glicheria

Călind, nou || Serele. Malvina 13 46(7 38 Bernhard 3 4 4 7 39 Felix H 4 3 7 41 Helena 3 4 1 7 4 2 (t) In. i)ZM l1B40;744 Ilona | |339,746 Urban ; 3 38 7 46

Proprietar , redactor r espundă to r şi e d i t o r : IQSIF VULCAN. Cu T I P A R U L L U I I O S I F L Á N G I N O R A D E A - M A R E .