Hepatita autoimun

A efectuat : Rotaru Natalia , grupa SBA, anul I

Hepatita autoimun

Hepatita autoimuneste o inflamaie a ficatului care apare atunci cnd sistemul imunitar atac acest organ. Dei cauzele hepatitei autoimune nu sunt nc foarte clare, anumite boli, toxinele i drogurile pot declana hepatita la persoanele susceptibile, n special la femei.

Netratarea bolii duce la ciroz i, n final, la insuficien hepatic. Atunci cnd este diagnosticat i tratat n primele stadii ale bolii, hepatita autoimun poate fi controlat cu tratament imunosupresor. De asemenea, transplantul de ficat poate fi o opiune atunci cnd tratamentul nu este unul eficient, iar boala se afl ntr-un stadiu avansat.

Definiie:

Acest afeciune este intlnit mai ales la femeia tnr care prezint o valoare mare a gamma globulinelor, prezint anticorpi specifici, fr a avea o infecie cu virusuri hepatice, sau o sensiblizare la medicamente, sau alte cauze care ar putea explica apariia semnelor caracteristice (boala Wilson, ciroza biliara primitiva, dezordini metabolice).Aadar boala afecteaz sexul feminin n proporie de 70-80% din cazuri, raportul dintre femei i barbaii afectai este de 8/1. La femei apare mai ales n jurul vrstei de 15-25 de ani, la barbat nsa acesta afeciune apare la o vrst mai inaintat.O alt particularitate a bolii este rspunsul favorabil la terapia imunosupresoare.

Cauza exact care determin apariia hepatitei autoimune nu este nc cunoscut. Se cunoate faptul c dezordinile imunologice specifice acestei boli se caracterizeaz printr-un defect major al limfocitului T supresor. Acesta are drept rezultat producia de autoanticorpi contra antigenelor de suprafaa ale hepatocitului (celula hepatic).S-a observat ca sunt afectate doar celulele cu predispoziie genetic. Au fost identificai i o serie de factori considerai a fideclanatori ai atacului imunal hepatocitelor:-infecia cu virusul Epstein-Barr-hepatita acut A-medicamente: interferon, nitrofurantoina;

Cauzele hepatitei autoimune

In functie de raspunsul la autoanticorpi al bolnavilor, hepatita autoimuna se clasifica in:-tip I (lupoida) este intalnit cel mai frecvent, si se caracterizeaza prin prezenta anticorpilor anti-ADN si a anticorpilor anti-fibra musculara-tip II se caracterizeaza de prezenta anticorpilor LKM1. Exista tipul II a care apare la fetele tinere , poate fi fulminanta la copii si tipul II b care asociaza prezenta Ac LKM1 in prezenta virusului C-tipul III este caracterizat de prezenta Ac SLA si Ac LPA;

Clasificarea :

Semnele i simptomele care se pot ntlni n cazul hepatitei autoimune sunt:-astenia-icterul-prurit intens (mncrime a pielii)-dureri n hipocondrul drept (partea lateral a abdomenului)-febr-sangerarile mucoaselor-amenoreea (absenta ciclului menstrual)-anorexie (scaderea poftei de mancare)-dureri musculare-dureri articulare

-acnee

-vergeturisidefii pe abdomen si coapse;

Simptomele bolii :

Hepatita autoimun este o afeciune care se asociaz cu alte manifestri extradigestiveproduse prin mecanism autoimun:-vitiligo-afeciuni tiroidiene-diabet zaharat-artrita reumatoid-glomerulonefrita-anemie hemolitica-pleurezie-rectocolita ulcero-hemoragica-alopecie-distrofie de unghii-purpura-infiltrate pulmonare

Doctorii au identificat dou tipuri de hepatit autoimun.

Tipul 1(clasic). Acesta este cel mai frecvent tip al bolii i poate aprea la orice vrst. Aproape jumtate din bolnavii cu hepatit autoimun au i alte boli autoimune, precum tiroid, artrit i colit ulcerativ.

Tipul 2. Chiar dac adulii pot fi afectai de acest tip de hepatit, cel mai frecvent sunt afectate fetele tinere i este nsoit de alte probleme autoimune.

Clasificare:

Examemul fizic realizat de medic va putea evidentia la pacientii cu hepatita autoimuna:-hepatomegalia (marirea de volum a ficatului)-splenomegalia (marirea de volum a splinei)-icterul-ascita ( acumulare de lichid in cavitatea peritoneala)

Diagnosticare:

Pentru un diagnostic de certitudine sunt necesare o serie de investigii paraclinice:-teste de snge: pentru depistarea unei anemii, trombocitopenii (scderea anormal a numarului de trombocite n snge), leucopenie (scaderea anormala a numarului de leucocite in sange), unor valori crescute ale VSH ului sau a Ig G.-teste ale funciei hepatice: determinarea TGP, TGO, FA, gamma globulinelor,bilirubinemiei-determinarea autoanticorpilor: este foarte important pentru diagnosticul hepatitei autoimune, deoarece aceast afeciune se caracterizeaz prin titruri crescute ale anticorpilor ASMA, ANA, LKM1, anti SLA-puncia biopsie hepatic evideniaz leziunile de hepatit autoimun activ sever

Tratamentul de electie estecorticoterapia,care are efect favorabil in ceea ce priveste ameliorarea simptomatologiei si a probelor biochimice, mai ales in primii 2 ani.Se administreaza prednison 40 mg/zi pentru o saptamana, pentru ca apoi sa se scada doza pana la o doza zilnica de 10 mg.Remisiuneaapare de obicei dupa 3-6 luni de tratament, dar tratamentul va trebui administrat inca 2-3 ani, existand cazuri in care se impune continuarea tratamentului toata viata.Atunci cand terapia cu prednison nu da rezultate, se poate adauga azatioprina 50-100 mg/zi.

Tratament:

Insa tratamentul cu corticosteroizi poate fi insotit de o serie deefecte adverse, si anume:-obezitate-acnee-osteoporoza-diabet-hirsutism(crestere exagerata a pilozitatii)-hipertensiuneAzatioprina are ca si efecte adverse:-greata-varsaturi-hepatita colestatica-efecte teratogene-efecte cancerigene

Alte alternative ale tratamentului cu corticosteroizi si azatioprina sunt reprezentate de utilizarea de:-ciclosporina-6-mercaptopurina-budesonide-acid ursodeoxicolicPacientilor cu hepatita autoimuna li se mai poate recomanda:-efectuarea de exercitii fizice moderate-administrarea de vitamina K-administrarea de calciu-administrarea de vitamina D.Raspunsul la tratament este insa grevat de multiple recaderi (peste 50%).

V multumesc pentru atenie !!!