UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZARE MASTER:CONTABILITATA AGENTILOR

ECONOMICI SI A INSTITUTIILOR PUBLICE

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator stiintific :

PROF. UNIV. DR. MARINICA DOBRIN

Absolvent:

ION M. GABRIEL

IULIE 2010

1

CUPRINS

PARTEA 1:INTRODUCERE.............................................................................................3

Capitolul 1:ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNICIPIULUI

OLTENITA....................................................................................................7

1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului OLTENITA

1.2. Direcţia economică din cadrul primăriei municipiului Oltenita.

1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire şi executare silită persoane fizice şi juridice.

1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern).

1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări şi respectarea disciplinei contractuale

Capitolul 2 :VENITURILE BUGETELOR LOCALE ŞI GESTIONAREA

LOR..............................................................................................................16

2.1. Structura veniturilor bugetelor locale

2.2 Impozitul şi rolul lui

2.3. Caracteristicile taxelor.

2.4. Categoriile de impozite şi taxe în ţările UE.

2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor şi taxelor locale în România.

2.6. Conducerea contabilităţii veniturilor bugetului local.

2.7Graficul evidenţei şi raportării veniturilor proprii de către Executivul Primăriei

Oltenita.

2.8. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

2.9. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

2.10. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

2.11. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

2.12. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

Capitolul 3: SISTEMUL INFORMAŢIONAL PRIVIND IMPOZITELE

ŞI TAXELE ................................................................................................34

3.1 Prezentarea generală a impozitelor şi taxelor

3.2 Impozitele şi taxele locale

3.3 Impozitele şi taxele locale

CONCLUZII SI PROPUNERI .................................................................75

BIOGRAFIE .............................................................................................77

2

INTRODUCERE

Moto: Cel ce vrea sa dea sfaturi în plobleme financiare

trebuie să cunoască RESURSELE CETĂŢII,

natura şi mărimea lor, pentru a adăuga pe cele ce

lipsesc şi a mări pe cele neândestulătoare, de

asemenea , trebuie să cunoască CHELTUIELILE

CETĂŢII , pentru a suprima pe cele inutile şi a

micşora pe cele excesive.

Aristotel

Viaţa curentă a oamenilor presupune satisfacerea atât a nevoilor individuale

procurate prin mecanismul pieţei ( hrană, îmbrăcăminte, adăpost) cât ţi a nevoilor sociale

care sunt furnizate de autorităţile publice pe seama unor activităţi vizând asigurarea

apărării naţionale, ordinea publică, protecţie socială, menţinerea echilibrului ecologic,

asistenţă sanitară , educaţie etc.

Finanţele publice constituie o componentă de mare importanţă a vieţii social-

economice a fiecărei ţări, iar impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în

proporţiile redudistribuirii PIB cât şi modul concret de realizare a acestui proces.

În societatea contemporană, în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice răspunderea

socială a omului primeşte o semnificaţie deosebită. Răspunderea socială se referă la

comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din multiple variante posibile în cadrul

determinismului social. Acesta presupune o atitudine conştientă într-un comportament

care corespunde cerinţelor, necesităţilor sociale obiective, atitudine ce rezultă dintr-o

hotărâre , act de conştiinţă şi voinţă a individului.

Problemele fiscale joacă un rol esenţial în economia de piaţă. În acest context,

impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu implicaţii asupra sferei

economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de consituire a veniturilor

statului.

3

Descentralizarea serviciilor publice şi promovarea principiului autonomiei locale

în administrarea teritoriului ţării au determinat transferarea tuturor atribuţiilor şi

obligaţiilor de stabilire, urmărire, încasare şi control a impozitelor locale de la Ministerul

Finanţelor la administraţiilor locale. Acest proces, produs în baza legii administraţiei

publice locale, legii finanţelor publice locale şi a Hotărârii de Guvern nr. 333/1999, a dus

la creşterea responsabilităţii consiliilor locale în asigurarea resurselor financiare prin

creşterea ponderii veniturilor proprii în total venituri administrate prin bugetul de venituri

şi cheltuieli.

Crearea sistemului de gestiune a finanţelor publice locale şi organizarea activităţii

fiscale pe principiile descentralizării şi autonomiei financiare constituie problema aflată

în centrul atenţiei administraţiilor locale din România.

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele şi

taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează

mult dependenţa autorităţilor centrale de bugetul de stat.

Politica fiscală a jucat întotdeauna un rol important în realizarea programelor

economice şi sociale.Ansamblul reglementărilor referitoare la contribuabili, impozite şi

taxe şi modalităţile de plată reprezintă sistemul fiscal.1

În prezent, pentru România problemele fiscalităţii, a presiunii fiscale, a structurii

fiscalităţii, a metodelor de stabilire şi de percepere a veniturilor etc. au o importanţă

deosebită având în vedere existenţa: unui sistem fiscal încă nepus la punct şi a unei

legislaţii fiscale incoerentă, instabilă, cu multe lacune şi ambiguităţi; unui grad redus de

colectare a veniturilor; unei indiscipline financiare şi a unui câmp larg de evaziune

fiscală, fraudă fiscală şi corupţie.

Capitolul 1

1 Beju. V. , Metode şi Tehnici Fiscale, Ed. Dimitrie Cantemir, 2002 ,pag. 56

4

Organizarea şi funcţionarea Primăriei municipiului

OLTENITA.

1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului OLTENITA

Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, reglementează regimul general

al autonomiei locale, precum şi organizarea, respectiv funcţionarea autorităţilor

administraţiei publice locale.

Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi

funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor

publice. Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile,

precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin municipiului.

În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale au

dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe

bugetele de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi judeţelor, în condiţiile legii.

Primarul, viceprimarii, secretarul municipiului, împreună cu aparatul propriu al

Consiliului local municipal şi Serviciile publice de deservire constituie Primăria

Municipiului, instituţie publică cu activitate permanentă, care asigură ducerea la

îndeplinire a prevederilor Constituţiei, a legilor ţării, a decretelor Preşedintelui României,

a hotărârilor Guvernului, a actelor emise de ministere şi alte autorităţi a administraţiei

publice centrale, a hotărârilor Consiliului judeţean, ale Consiliului local şi soluţionează

problemele curente ale colectivităţii şi asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor.

Primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice prin care se realizează

autonomia locală în municipiu,Conform Legii nr.215/2001, a administraţiei publice

locale, şi a Ordonanţei de Urgenţă nr.45/2003, privind finanţele publice locale, asigură

respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor

Constituţiei şi ale legilor ţării, ale decretelor Preşedintelui României, ale hotărârilor

Guvernului, ale actelor emise de ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice

centrale, ale hotărârilor Consiliului Judeţean şi asigură executarea hotărârilor Consiliului

local municipal.

5

Primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite.

Viceprimarii sunt aleşi de Consiliul local municipal şi exercită atribuţii delegate

în numele primarului, prin dispoziţia primarului.

Secretarul municipiului Oltenita este funcţionar public cu funcţie publică de

conducere, este subordonat primarului, se bucură de stabilitate în funcţie şi îndeplineşte

atribuţii încredinţate de către Consiliul local municipal sau de către primar.

Aparatul propriu al Consiliului local municipal cuprinde funcţionarii publici şi

personalul contractual din direcţii, servicii, birouri şi compartimente, prevăzute în

organigramă şi în prezentul regulament. Acesta, împreună cu serviciile publice de

deservire şi salariaţii acestora, constituie Primăria. El îşi desfăşoară activitatea în

conformitate cu prevederile legii, a hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului local

municipal.

Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului local municipal

Giurgiu, direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor cuprinde:

I. PRIMAR

I.A. Serviciul audit şi corp control primar

I.B. Serviciul investiţii şi control investiţii

I.1. Direcţia strategie, comunicare şi resurse umane

I.2.Direcţia economică

I.3. Arhitect şef

II.1 Direcţia activităţi sociale, culturale şi patrimoniale

III.1. Direcţia tehnică, urbanism şi administrarea patrimoniului

IV.1. Direcţia juridică, contencios administrativ şi administraţie

publică

Atribuţiile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor aparatului propriu

al Consiliului local sunt încredinţate de către primar.

1.2. Direcţia economică din cadrul primăriei municipiului Oltenita.

Direcţia Economică stabileşte măsurile necesare şi soluţiile legale pentru buna

administrare, întrebuinţare şi executare a bugetului local, prin compartimentele de

specialitate, propune pentru aprobare Consiliului local municipal, în urma analizelor

6

efectuate pe baza unor studii de eficienţă, virările de credite şi soluţii pentru utilizarea

fondurilor din rezerva bugetară.

Direcţia Economică este compusă din următoarele servicii de specialitate:

1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire şi executare silită persoane

fizice şi juridice.

În cadrul acestui serviciu se realizează constatarea şi stabilirea impozitelor şi

taxelor locale, datorate de persoanele fizice şi persoanele juridice.

Întocmeşte borderourile de debite şi scăderi şi urmăreşte operarea lor.

Personalul din cadrul acestui serviciu are următoarele atribuţii:

Verifică, periodic, persoanele fizice şi persoanele juridice aflate în evidenţă ca

deţinătoare de bunuri sau venituri supuse impozitelor şi taxelor locale şi a altor

impozite sau taxe ce constituie venit al bugetului local, în legătură cu sinceritatea

declaraţiilor făcute, cu modificările intervenite operând, după caz, diferenţele faţă

de impunerile iniţiale şi ia măsuri pentru încasarea acestora la termen.

Urmăreşte, în vederea încasării, taxele şi chiriile, contractele de închiriere a

terenurilor aparţinând domeniului public pentru amplasarea de chioşcuri, tonete,

rulote, contracte de închiriere, care au fost încheiate cu persoane fizice, asociaţii

familiale şi persoane juridice.

Urmăreşte şi răspunde de achitarea, de către persoanele fizice şi persoane juridice,

a taxelor pentru ocuparea legală a terenului aparţinând domeniului public prin

verificarea pentru fiecare caz în parte a documentelor primare doveditoare.

Aplică sancţiunile prevăzute de actele normative tuturor contribuabililor care

încalcă legislaţia fiscală şi ia măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor

constatate.

Verifică modul în care agenţii economici persoane juridice, calculează şi virează

la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu de impozite şi taxe.

Execută, pe raza municipiului Oltenita activitatea de urmărire silită a bunurilor şi

veniturilor persoanelor juridice şi fizice pentru realizarea impozitelor şi taxelor

locale neachitate în termen a creanţelor băneşti ale bugetului local.

7

Verifică respectarea condiţiilor de înfiinţare a popririlor pe veniturile realizate de

debitorii bugetului local, urmăreşte respectarea popririlor înfiinţate de către terţi

popriţi şi stabileşte, după caz, măsurile legale pentru executarea acestora.

Urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele prevăzute de lege a declaraţiilor

de impunere de către persoanele fizice şi persoane juridice.

Asigură gestionarea documentelor referitoare la impunerea fiecărui contribuabil

1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern).

Acest serviciu asigră elaborarea şi execuţia bugetului local şi realizează evidenţa

contabilă la nivelul Primăriei Municipiului Oltenita în conformitate cu prevederile legale

în vigoare, răspunde de:

Fundamentează şi întocmeşte anual, la termenele prevăzute de lege, a proiectului

bugetului local al municipiului Oltenita, asigurând prezentarea tuturor

documentelor necesare ordonatorului principal de credite şi Consiliului local

municipal, în vederea aprobării bugetului anual; inclusiv dimensionarea

veniturilor proprii pe capitole ale bugetului localpe capitole şi subcapitole.

În cursul anului urmăreşte permanent realizarea bugetului local stabilind măsurile

necesare şi soluţiile legale pentru buna administrare, întrebuinţare şi executare a

acestuia, cu respectarea disciplinei financiare.

Până la data de 31 mai a anului următor întocmeşte contul de încheiere a

exerciţiului bugetar şi îl supune aprobării Consiliului local municipal, prin şefii

ierarhici.

În cursul anului face propuneri de modificare a bugetului local, repartizarea pe

trimestre, utilizarea fondului de rezervă şi, dacă este cazul, realizează studiile

necesare şi supune aprobării Consiliului local municipal împrumuturile ce trebuie

efectuate pentru realizarea unor acţiuni şi lucrări publice, urmărind respectarea

formelor legale pentru fundamentare, contractare, garantare şi rambursare a

acestora.

Întocmeşte lunar contul de execuţie a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

8

Ţine contabilitatea mijloacelor fixe şi evidenţa operativă la locurile de folosire,

astfel încât să răspundă cerinţelor privind asigurarea controlului gestiunii

mijloacelor fixe;

Ţine contabilitatea materialelor şi obiectelor de inventar - contabilitatea sintetică a

valorilor materiale se ţine valoric cu ajutorul conturilor sintetice; contabilitatea

analitică a materialelor şi obiectelor de inventar se ţine cantitativ şi valoric;

contabilitatea mijloacelor băneşti şi contabilitatea deconturilor ;

contabilitatea cheltuielilor - se organizează pe clasificaţia bugetară (capitole,

articole, paragrafe, alineate, precum şi contabilitatea veniturilor bugetului local.

1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări şi respectarea disciplinei

contractuale.

Acest serviciu (în baza hotărârilor Consiliului local municipal, în colaborare cu

unităţile specializate întocmesc documentele necesare) iniţiază licitaţiile pentru

închirierea, concesionarea sau înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul municipiului şi

la licitaţiile publice pentru astfel de situaţii.

De asemenea, în cadrul acestui serviciu se întocmesc, în baza proceselor verbale

de licitaţie, contractele de concesionare şi închiriere de bunuri în colaborare cu Serviciul

juridic contencios.Acest serviciu ţine evidenţa, asigură respectarea termenelor şi

realizarea lor în condiţiile legii, privind plata şi termenele de plată cu excepţia urmăririi şi

efectuării plăţii.

Funcţionarii fac propuneri de soluţionare a problemelor legate de executarea unor

lucrări, procurări de bunuri, darea în folosinţă sau concesionarea unor terenuri, în care

scop:

fac parte din comisiile de licitare a diferitelor lucrări, de analiză a

ofertelor;

întocmesc documentaţiile necesare pentru licitaţie în colaborare cu

compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei;

participă efectiv la desfăşurarea licitaţiilor;

fac parte din secretariatul comisiei pentru licitaţie;

9

rezolvă toate formalităţile şi actele necesare după adjudecare.

Cererile de ofertă pentru executarea de lucrări şi procurări de bunuri sunt întocmite în

cadrul acestui serviciu şi tot aici se fac propuneri pentru încheierea contractelor

economice împreună cu serviciile de specialitate.

1.3 Descentralizarea şi autonomia locală

Bugetele locale sunt definite în legea nr. 10/1991 ca fiind “ bugetele unităţilor

administrativ –teritoriale care au personalitate juridică “ adică reprezintă totalitatea

resurselor financiare de care dispune administraţia publică locală, fiind utilizat pentru

rezolvarea problemelor comunităţilor respective. Bugetele locale sunt stabilite de fiecare

consiliu local în conduţii de autonomie locală. În literatura de specialitate , unul dintre

conceptele importante este acela de parteneriat social ( atât interinstituţional , cât şi cu

cetăţenii ca membri ai comunităţii) “Parteneriatul social reprezintă o formă de dialog

social şi o relaţie de colaborare între mai mulţi actori sociali la realizarea unor acţiuni ,

programe , politici sociale, la nivel naţional, regional sau local.”2

Parteneriatul social poate fi o opţiune a comunităţii locale, dar poate fi şi o măsură

promovată de la nivel central pentru dinamizarea activităţii locale şi a participării

comunitare. Această măsură nu este însă întotdeauna eficientă, mai ales în condiţiile în

care vine în contradicţie cu ostructură deja existentă şi funcţională a parteneriatului local.

În condiţiile în care la nivel local s-au stabilit nişte reguli respectate de actorii sociali

implicaţi, reglementările venite de la nivel naţional le pot schimba şi, astfel, ineficientiza

aceste raporturi de parteneriat care până la momentul respectiv funcţionau fără nici o

problemă. Este vorba practic de o intervenţie asupra unor reguli funcţionale fără o

cunoaştere detaliată a condiţiilor , ceea ce poate conduce la o lipsă de eficieţă.

Intenţia de parteneriat social este intens promovată în condiţiile în care se

urmăreşte o descentralizare a serviciilor şi a activităţii administrative, delegarea unor

responsabilităţi de la nivel central la nivel local. Se urmăreşte astfel o mai mare

participare a cetăţenilor la viaţa comunităţii şi la deciziile care afectează respectiva

comunitate, dar şi o resposabilitate a acestora . Astfel ei participă la luarea deciziilor şi la

implementarea acestora. Totodată cetăţenii au rolul de a furniza autorităţilor informaţii cu

2 Boboc. I. , Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti, 2002

10

privire la priorităţile existente la nivel local şi pot avea un cuvât de spus în rezolvarea

unor probleme care privesc comunitatea. Procesul de delegare a resposabilităţilor dinspre

autorităţile centrale către cele locale este cunoscut in literatură sub denumirea de

descentralizare.

Descentralizarea este un fenomen întâlnit la nivel mondial în ultimile două

decenii. Intreaga Europă a intrat într-un proces de reformă încercându-se găsirea de

soluţii noi la problemele cu care se confruntă societatea. În Europa Centrală şi de Est

procesul de descentralizare marchează o opţiune a acestora în încercarea de reorganizare

a statului, de trecere de la un sistem centralizat la o economie de piaţă. Deşi acesta este în

primul rând o decizie politică ea are consecinţe în plan economic şi social. Opţiunea

pentru descentralizare nu poate fi catalogată ca fiind bună în sine deoarece este foarte

important modul în care se construieşte şi de implementează programele care au ca ţel

realizarea acestui proces. Există desigur atât beneficii, cât şi dificultăţi ale acestui proces

de descentralizare. “ Descentralizarea reprezintă un fenomen complex care implică , de

obicei, transferul prerogativelor şi/ sau resurselor financiare de la un nivel superior al

administraţiei publice la unul inferior care merge de la simpla dispersare a

responsabilităţilor guvernului care este transmisă organelor regionale ale acestuia-

descentralizarea – până la privatizarea totală”3

Pentru statele postcomuniste descentralizarea este o opţiune viabilă , care poate

conduce la o mai bună furnizare a serviciilor sociale şi la eficientizarea activităţii

economice. Desigur în sfera socială această opţiune s-a dovedit eficientă printr-o mai

bună distribuire şi ţintire a beneficiilor sociale.

Având în vedere faptul că principiul de baza este acela al subsidiarităţii,

autorităţile locale pot fi mai eficiente în furnizarea serviciilor sociale , acestea fiind cel

mai aproape de beneficiarii acestora. În plus , descentralizarea poate permite actorilor

sociali să se organizeze în diverse parteneriate pentru mai buna soluţionare a problemelor

apărute la nivel local.

Există însă şi o serie de aspecte negative . Unul dintre acestea ar fi pericolul

monopolizării resurselor de către elitele locale. Alte aspecte problematice ar fi legate de

programele de descentralizare şi furnizare a bunastării sociale, precum şi de capacitatea

autorităţilor locale de a –şi asuma noile responsabilităţi şi de a le face faţă din punct de

3 Banca Mondială, România, Studiu asupra furnizării serviciilor sociale, 2002 vol.2

11

vedere managerial, instituţional, financiar. Dacă aceste programe nu sunt adaptate

specificului local ele se pot dovedi ineficiente , iar beneficiarii nu vor resimţi o

îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă.

Dincolo de aspectele negative, descentralizarea s-a dovedit a fi un principiu

funcţional şi, în măsura în care programele de descentralizare sunt corect realizate încă de

la început acestea îşi pot dovedi eficienţa în ce priveşte furnizarea bunăstării sociale.

Activitatea administraţiei publice locale este reglementată prin Legea nr.

215/2001” Legea Administraţiei Publice Locale”. Acest act legislativ modifică legea

precedentă şi elimină o parte din neajunsurile acesteia. Astfel , în noua lege se precizează

că autorităţile centrale nu pot delega responsabilităţi la nivel local fără a exista şi sursele

de finanţare corespunzătoare pentru noile programe sau responsabilităţi . Legea afirmă că

activitatea autorităţilor publice locale se bazează pe principiul descentralizării li

autonomiei locale. " Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei

publice , cât şi gestionarea , sub propria responsabilitate a intereselor colectivităţilor pe

care le reprezintă”4 Consiliul local este autoritatea decizională, iar primarul este

autoritatea executivă. Se poate observa astfel că responsabilitatea pentru anumite decizii

revine mai degrabă Consiliilor Locale şi nu Primarilor.

Autonomia este administrativă şi financiară . Consiliul local este cel care

construieşte bugetul de venitul şi cheltuieli şi are dreptul să perceapă impozite şi taxe

locale. O problemă care apare este cea a comunităţii sărace. Autorităţile locale trebuie să

ia în calcul la momentul stabilirii taxelor şi impozitelor şi capacitatea cetăţenilor de a le

suporta. Problema comunităţilor sărace este că există posibilitatea ca veniturile la bugetul

local să fie foarte mici, bazate în principal pe transferuri guvernamentale din cauza

incapacităţii cetăţenilor de a participa prin taxe şi impozite la constituirea bugetului local.

Legea 189/1998 privind finanţele publice locale defineşte termenii cu care se

operează ,precizează care sunt normele pentru care alcătuirea bugetelor locale elimină o

serie de aspecte care scăpaseră reglementărilor anterioare dintre care cea mai importantă

este aceea referitoare la precizarea surselor de finanţare pentru diferite servicii care sunt

în sarcina autorităţile locale ( ajutorul social) .

“ Trecerea de către Guvern , în administrarea şi finanţarea autorităţilor

administraţiei publice locale , a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării

4 Vezi legea 198/1998 privind Finanţele publice locale

12

acestora şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor

financiare necesare realizării acestora”

Sunt precizate de asemenea , modalităţile de constituire a bugetelor locale:

“Resursele financiare ale unităţilor administrativ- teritoriale se constituie din impozite ,

taxe şi alte venituri fiscale , venituri nefiscale, venituri din capital, cote şi sume defalcate

din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri locale,transferuri

cu destinaţia specială de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială.”5

Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat , unitatea plătitoare vira , la data

plăţii salariului , o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităţilor administrativ

teritoriale în a căror rază se desfăşoară activitatea şi 10 % la bugetul judeţului respectiv.

În anul 2001 este emisă o ordonanţă de urgenţă care modifică articolul privitor la

constituirea bugetelor locale din impozitul pe venit. Astfel , sumele care trebuie virate

către bugetele locale se modifică “ din impozitul pe venit , încasat la bugetul de stat la

nibelul fiecărei unităţi administrativ – teritoriale , se alocă lunar, în termen de 5 zile

lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36,5% la bugetele

locale, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit , 10% la bugetul

propriu al judeţului şi 15% la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor

comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului. Aceste cote pot fi modificate annual prin

legea bugetului de stat. Operaţiunile de alocare şi de virare la bugetele locale a cotelor

cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice prin

serviciile publice descentralizate “

Prin H.G.din octombrie 2001 Guvernul a aprobat “ Stategia privind accelerarea

reformei în administraţia publică “strategie care este valabilă atât pentru nivelul central ,

cât şi pentru cel local de guvernare. O serie din obiectivele pe care şi le propune această

strategie au în vedere : restructurarea administraţiei locale şi centrale, schimbarea

raportului dintre administraţie pe de o parte şi cetăţean pe de alta, descentralizarea

serviciilor publice ( Poliţie, serviciul de paşapoarte, de evidenţă a populaţiei), stoparea

birocraţiei, perfecţionarea managemantului administrativ. Principiile care stau la baza

acestei stategii sunt :

separarea funcţiilor politice de cele administrative

5 vezi Legea 198/1998 privind Finanţele publice locale

13

cearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră , profesionist şi

neutru politic, definirea clară a rolului , responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii

adoptarea deciziilor de către autorităţile bcare sunt cel mai aproape de cetăţeni

autonomie decizională

transparenţa actului de guvernare

respect faţă de cetăţeni etc.

O serie din obiectivele propuse de “Strategia privind accelerarea reformei în

administraţia publică “ sunt reglementate prin legea adminitraţiei publice locale. Actuala

lege a administraţiei publice locale elimină o serie de probleme ale legislaţiei anterioare

însă acestea nu sunt total rezolvate. Astfel se menţionează că nu pot participa la şedinţele

publice, printre alţii, consilierii care “ fie personal, fie prin soţ sau soţie are interes

patrimonial în problema supusă dezbaterii” , dar nu se interzice explicit participarea la

licitaţii publice a celor care au un interes patrimonial în respectiva problemă. Observăm

astfel că nu este interzisă implicarea decidenţilor( consilieri locali) în activităţi conexe

activităţilor Primăriei. Un efect ce poate rezulta din din această prevedere este apariţia

unor firme care intermediază activităţi ale Primăriei, societăţi comerciale care aparţin

chiar celor care deţin puterea decizională. Se ceează astfel premisele pentru concurenţă

neloială dar şi pentru o posibilă suplimentare a costurilor pentru unele acţiuni ale

Primăriei. Deşi legea afirmă faptul că autorităţile locale sunt autonome şi între diversele

nivele de guvernare nu există relaţii de subordonare, între atribuţiile Consiliului Judeţean

se găseşte şi cea referitoare la coordonarea activităţii Consiliilor Locale în vederea

realizării serviciilor publice de interes judeţean. Având rol de coordonator la nivel

judeţean aparea posibilitatea exercitării controlului asupra consiliilor locale. Este posibil

să se întâmple acest lucru deoarece consiliul judeţean este cel care ia decizia pentru o

problemă existentă la nivel judeţean şi nu se menţionează nicăieri în lege obligativitatea

consultării consiliilor locale. Astfel poate exista o diferenţă de agendă între cele două

nivele – judeţean şi local. În plus aceleaşi responsabilităţi pe care la au Consiliile Locale

le are şi Consiliul Judeţean.Se realizează în acest fel o încărcătură a sistemului

administrativ cu structura existentă la nivelul judeţean. În condiţiile în care la nivelul

fiecărui judeţ există o comisie consultativă, formată din reprezentenţii autorităţilor locale,

cred că era mai eficient ca această comisie să capete şi putere decizională şi să elimine

astfel structura care încarcă aparatul administrativ.

14

Este de preferat ca specialiştii care activează în cadrul Consiliilor Judeţene să

contribuie la activitatea din teritoriu, însă la nivel local.

Legea finanţelor publice locale se bazează pe câteva principii ale descentralizării

şi anume :

Responsabilităţi pentru autorităţile locale în stabilirea ,colectarea şi

administrarea taxelor;

Transferuri de la nivel central către autorităţile locale ;

Capacitatea de a se împrumuta a autorităţilor locale ;

Autorii studiului “România – Studiu asupra furnizării serviciilor sociale locale “

( M. Şandor şi alţii , din 2002) amintesc ca evoluţii pozitive clarificarea în mai mare

măsură a rolurilor şi obligaţiior fiscale ale diferitelor niveluri ale administraţiei publice,

precum şi întărirea responsabilităţii fiscale a administraţiei publice locale. În ultimul

deceniu administraţia publică locală a căpătat tot mai multe responsabilităţi de furnizare a

serviciilor sociale.

Gradul cel mai mare de descentralizare poate fi observat la nivelul programelor de

asistenţă socială. Un alt sector în care autorităţile locale au căpătat în ultimii ani

responsabilităţi este acela al învăţământului. Astfel, administraţia publică locală avea

obligaţia de a finanţa cheltuielile capitale necesare pentru buna funcţionare a şcolilor. La

acestea se adaugă o serie de cheltuieli de personal. Problema apare în momentul în care

autorităţile locale dintr-o anumită zonă nu fac faţă responsabilităţilor care la revin în acest

domeniu şi astfel este îngreunat procesul de învăţământ.

În cazul sectorului sanitar , odată cu apariţia casei asigurărilor de sănătate rolul

autorităţilor locale constă în finanţarea unui număr limitat de servicii şi la administrarea

clădirilor care sunt proprietatea consiliului local. O problemă actuală este cea a

privatizării spitalelor, domeniu în care lucrurile nu sunt deloc clare.

Dacă o serie de probleme au fost rezolvate , rămân anumite aspecte pentru care nu

s-a găsit o soluţie.Alte responsabilităţi care li s-au dat autorităţilor locale au fost preluarea

în 2001 a personaluilui creşelor , preluarea însoţitorilor persoanelor cu handicap,

preluarea copiilor şi adulţilor instituţionalizaţi, asigurarea a 85% din necesarul de energie

termică pentru populaţie. Pentru a face faţă acestor noi responsabilităţi autorităţile locale

trebuie să aibă în vedere şi resursele necesare, iar pentru aceste probleme aspectul

financiar ramăne unul problematic. La aceste responsabilităţi se adaugă unele noi şi

15

anume: preluarea poliţiei comunitare, preluarea serviciului de evidenţă a populaţiei, a

serviciului de paşapoarte, a serviciilor de urgenţă, implicarea autorităţilor locale în

activitatea asociaţiilor de proprietari.

CAPITOLUL II

VENITURILE BUGETELOR LOCALE ŞI GESTIONAREA LOR

2.1. Structura veniturilor bugetelor locale

Veniturile bugetelor locale se pot împărţi în două mari categorii: ordinare şi

extraordinare.

Veniturile ordinare ale bugetelor locale se pot împărţi la rândul lor în: impozite

locale, taxe locale şi venituri locale diverse.

a) Impozitele locale au fost introduse şi reglementate pornind de la clasificarea

impozitelor directe în: impozite personale şi impozite reale. Dintre acestea,

impozitele personale pe venituri sau profituri au fost apreciate ca venituri cu

caracter general revenind bugetului de stat, urmând ca impozitele pe clădiri şi

terenuri să revină bugetelor locale, devenind venituri ordinare ale bugetelor

unităţilor administrativ-teritoriale.

b) Taxele locale reprezintă categoria cea mai numeroasă şi mai variată a veniturilor

bugetelor locale, dintre cele mai des întâlnite fiind: taxa asupra mijloacelor de

transport, taxele pentru afişaj şi publicitate, taxa asupra profesiunilor exercitate

liber, taxele hotelire, taxe pentru ocuparea temporară a unor spaţii stradale etc.

c) Veniturile locale diverse sunt o categorie eterogenă, din care, cele mai importante,

sunt cele realizate de la întreprinderile locale, de servicii publice locale de

gospodărie comunală şi de exploatare a unor resurse naturale locale, veniturile

ocazionate de vânzarea unor bunuri de interes public local.

Veniturile din impozitele locale, taxele locale şi veniturile diverse sunt considerate ca

venituri ordinare fiindcă ele sunt reglementate prin norme cu aplicabilitate nelimitată în

timp, constituindu-se ca venituri cu caracter permanent pentru bugetele locale.

16

Veniturile extraordinare ale bugetelor locale sunt cele care, spre deosebire de

veniturile ordinare, sunt reglementate cu aplicabilitate temporară, pentru unul sau mai

multe exerciţii bugetare. Aceste venituri se realizează prin procedee financiare specifice,

precum:

atribuirea, în folosul bugetelor locale, a unor impozite şi taxe cu caracter general;

cote defalcate în folosul bugetelor locale din anumite impozite cu caracter

general;

adiţionale la anumite impozite cu caracter general percepute în folosul bugetelor

locale;

subvenţii acordate bugetelor locale din bugetul statului;

înprumuturi contractate sau lansate de autorităţile locale.

Concret, sursele de venit al bugetului de stat sunt următoarele 6

A. Venituri ordinare (curente).

1. Impozite directe:

- reale - impozit financiar, impozit pe clădiri, impozit pe activităţi

industriale şi prefesii libere, impozit pe capitalul mobiliar

- personale - impozit pe venit, - impozit pe avere, impozit pe succesiuni,

impozit pe donaţiuni, impozit pe suflet( capitaţie)

2. Impozite indirecte:

- taxe de consumaţie( accize) - pe bunuri de consum,pe obiecte de lux, pe alte

bunuri , impozit pe cifra de afaceri

- monopoluri fiscale - asupra producţiei, asupra vânzării, asupra producţiei şi

vânzării

- T.V.A.

- taxe vamale - de import, de export, de tranzit,

- taxe - de timbru, de înregistrare, pe circulaţia averilor, alte taxe.

3. Venituri de la întreprinderile şi proprietăţile statului:

- proprietăţi cu afectaţie neproductivă;

6 Boulescu M., Ghiţă M.,Contrl Financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, pag.16

17

- proprietăţi şi întreprinderi cu caracter economic:

- terenuri agricole;

- întreprinderi industriale, transporturi, telecomunicaţii, bănci etc.

B. Extraordinare.

1. Împrumuturi de stat:

- după locul de plasare a obligaţiunilor - interne, externe.

- în funcţie de durata pentru care se contractează - pe termen scurt: până la

un an , pe termen mijlociu, pe termen lung de peste 5 ani,

- după forma sub care se achită: cu dobândă, cu câştiguri,cu dobândă şi

câştiguri.

2. Emisiunea de bani de hârtie

C. Alte venituri.

1. O parte din fondul de amortizare a capitalului fix aparţinând

întreprinderilor sale productive;

2. Rezervele de aur şi disponibilităţile valutare;

3. Lichidarea participanţilor de capital în străinătate;

4. Valorificarea unei părţi din bunurile sale mobile şi imobile aflate peste

graniţă;

5. Alte resurse materiale şi băneşti.

În România (în prezent), veniturile bugetelor locale sunt preponderent ordinare şi se

pot completa cu venituri extraordinare. Veniturile ordinare ale bugetelor locale sunt

formate din impozite, taxe şi alte venituri stabilite de lege, astfel:

-impozitul pe profitul regiilor autonome de interes local,

-impozitul pe clădirile populaţiei,

-impozitul pe terenurile populaţiei,

-impozitul pe veniturile agricole ale populaţiei,

-taxa asupra mijloacelor de transport persoane fizice şi juridice,

-taxele de timbru asupra succesiunilor şi alte taxe de timbru de la populaţie,

-taxe pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru agricultură sau

silvicultură,

-impozitul pe clădirile aparţinând persoanelor juridice,

18

-impozitul pe spectacole,

-penalităţi şi majorări pentru venituri neachitate la termenele legale,

-disponibilităţi băneşti ale instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate,

-venituri din cesiuni,

-venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice ş.a.

Ca venituri extraordinare, Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998, cu

modificările ulterioare, prevede transferurile din bugetul de stat şi împrumuturile interne.

Cuantumul acestor transferuri este prevăzut prin legea de adoptare a bugetului public

naţional pentru bugetele judeţelor, diferenţiat, în funcţie de necesităţile lor de completare

a veniturilor proprii.

Contractarea de împrumuturi e reglementată de Legea finanţelor publice locale şi de

Legea administraţiei publice locale, prin emisiuni de titluri de împrumut, rambursabile în

termenul prevăzut de lege.

2.2 Impozitul şi rolul lui

“Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,

datorată, conform legii, de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le

obţin sau pentru bunurile pe care le posedă cu titlu de proprietate” .

Cu toate că impozitele sunt cunoscute încă din antichitate, şi s-au menţinut şi până

în prezent, ele au o serie de trăsături specifice ce le-au caracterizat în toate epocile

istorice şi societăţile umane care le-au practicat, printre care:

Impozitul este o contribuţie bănească, în sensul că contribuabilii sunt obligaţi

săsuporte din venitul sau averea lor anumite sume de bani destinate acoperiri nevoilor

generale ale societăţii.

Achitarea impozitului nu este urmată de o ”contraprestaţie” din partea statului sau a

altor agenţi publici.

Impozitul este o contribuţie obligatorie, în sensul că persoanele fizice şi juridice

trebuie să participe necondiţionat la acoperirea cheltuielilor generale ale statului, acesta

apelând la procedee de constrângere în cazul în care sumele respective nu sunt vărsate la

buget.

19

Impozitul este o prelevare cu titlu nerambursabil, în sensul că odată făcute la

dispoziţia bugetului, statul nu se obligă să efectueze vreo contraprestaţie specifică şi de

valoare egală, ci finanţează nevoi comune întregii colectivităţi.

Impozitul este datorat, conform dispoziţiilor legale, în sensul că instituirea acestuia se

poate face numai prin lege, statului revenindu-i, în exclusivitate, dreptul de a impune şi

percepe impozite, prin reglementări unitare aplicabile pe întreg teritoriul naţional.

Impozitul este o obligaţie pecuniară de utilitate publică, întrucât sumele puse la

dispoziţia statului sunt destinate acoperirii cheltuielilor publice, care se efectuează în

interesul general al societăţii.

Impozitul se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute, în sensul că

subiectele impozabile datorează contribuţia numai în cazul în care realizează venituri

prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc/posedă bunuri care au acelaşi caracter.

2.3. Caracteristicile taxelor.

Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile

prestate acestora de către instituţiile publice.

Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consultare etc.)

constituie, alături de impozite, cea de-a doua categorie importantă de venituri ale

bugetelor de stat sau locale.

Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoane

fizice sau juridice, ce solicită o anumită prestaţie din partea instituţiilor statului. Conform

principiului după care taxele sunt plătite ca un contra echivalent direct şi imediat,

cuantumul bănesc al acestora ar trebui să fie egal cu valoarea economică a serviciului

prestat. În absenţa acestei echivalenţe (şi aceasta este regula generală) dacă cuantumul

bănesc al unei taxe depăşeşte valoarea serviciului prestat, această taxă cuprinde şi un

element de impozit, fiind instituită în scopuri fiscale de realizare a unor venituri pentru

bugetul statului. De regulă, cuantumul taxei nu se stabileşte pornind de la costul sau

valoarea serviciului prestat, ci independent de criteriile de ordin economic.

Sub acest aspect taxele se deosebesc radical de tarifele percepute pentru serviciile

executate de întreprinderi, organizaţii sau liber profesionişti.

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizează prin anumite trăsături specifice, şi

anume:

20

-subiectul plătitor e precis determinat, din momentul în care acesta solicită efectuarea

unui serviciu din partea unui organ sau instituţie de stat.

-taxele reprezintă o contribuţie pentru acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de

serviciile prestate, pe când impozitele se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor

generale ale societăţii.

-taxele reprezintă plăţi făcute pentru servicii prestate în mod direct şi imediat

beneficiarilor de către instituţiile statului.

-plata efectivă a taxelor se realizează numai în măsura în care se solicită un anumit

serviciu public, pe când plata impozitelor are un caracter imperativ, obligatoriu.

În stabilirea şi aplicarea taxelor se au în vedere anumite principii, printre care:

-unicitatea taxării, în sensul că, pentru un anumit serviciu prestat în favoarea unei

persoane, aceasta nu datorează taxă numai o singură dată.

-răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a unei taxe revine funcţionarului

public şi nu debitorului.

-nulitatea actelor nelegal taxate.

-taxele sunt anticipative, în sensul că ele se datorează şi se achită în momentul

solicitării serviciilor, ce urmează a fi efectuate de organe sau instituţii de stat.

2.4. Categoriile de impozite şi taxe în ţările UE.

Categoriile cele mai frecvente de impozite şi taxe utilizate în sistemele fiscale

europene sunt următoarele:

A. Impozitele pe venit, cuprinzând:

- impozitul(ele) pe venitul/profitul întreprinderilor/societăţii/companiei;

- impozitul(ele) pe veniturile persoanelor fizice.

B. Contribuţii pentru asigurări sociale (denumite, în general, contribuţii pentru

securitate socială).

C. Impozite pe avere, cum sunt:

- impozite pe bunuri imobile/terenuri;

- impozite pe capital/valoare;

- impozite pe succesiuni şi donaţii;

- impozite pe transferul capitalului.

D. Impozite şi taxe pe bunuri/mărfuri, cum sunt:

21

- impozite pe circulaţia bunurilor sau pe vânzări (în special taxa pe valoare

adăugată);

- impozite-taxe de consumaţie;

- impozite asupra producţiei;

- impozite pentru protecţia mediului înconjurător.

E. Taxe vamale.

F. Taxe de timbre.

G. Alte impozite sau taxe.

2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor şi taxelor locale în

România.

Primul act normativ de mare importanţă în reglementarea impozitelor şi taxelor

locale, de după anul 1989, a fost Legea nr. 27/1994, privind impozitele şi taxele locale.

Acest act normativ a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări, astfel

legea a fost modificată prin O.G. nr. 61/1997, O.U.G. nr. 84/1997, O.U.G. nr.62/1998,

O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 27/1999 şi Legea nr. 149/1999.

În procesul de modernizare şi de adaptare a legislaţiei privitoare la impozitele şi

taxele locale, Legea nr. 27/1994 a fost abrogată prin O.G. nr. 36/2002, privind impozitele

şi taxele locale. Prin acest nou act normativ s-a încercat sistematizarea legislaţiei în

domeniu şi crearea unei noi baze legislative în materia impozitelor şi taxelor locale.

O.G. nr. 36/2002 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

522/2002.

În perioada scursă de la apariţia OG nr. 36/2002, această reglementare a suferit,

la rândul ei mai multe modificări şi completări, fiind modificată şi completată prin OG.

nr. 36/2003, O.U.G. nr. 3/2003, O.U.G. nr. 12/2003, Legea nr. 95/2003, Legea

nr.232/2003.

În aplicarea O.G. nr. 36/2002 a fost emisă H.G. nr. 1278/2002, privind aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind

impozitele şi taxele locale, care, la rândul său, a fost modificată prin H.G. nr. 561/2003.

Un act normativ de o mare importanţă crucială o reprezintă O.G. nr.36/2003. Prin

acest act normativ se reglementează, în principal, următoarele:

22

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor

administrativ-teritoriale, constituind surse de finanţare pentru acoperirea

cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale acestor unităţi (art. 1 şi 2).

Modalitatea de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale, respectiv:

- Baza de impozitare,

- Cotele de impunere,

- Termenele de plată,

- Stabilirea contribuabililor,

- Exigibilitatea şi termenele de plată,

- Modul de percepere a impozitelor şi taxelor locale.

Competenţa autorităţilor publice deliberative locale de a stabili:

- Cotele de impozite şi taxe precum şi majorarea sau diminuarea acestora în

limitele prevăzute de lege;

- Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul

comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor;

- Posibilitatea de acordării de eşalonări de plată, amânări, precum şi de

reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi taxelor

locale neachitate la scadenţă;

- Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi

taxelor locale se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor

locale, care au obligaţia organizării de compartimente de specialitate (art.

53);

- Aplicarea procedurilor de executare silită, în cazul neachitării la termen a

impozitelor şi taxelor locale.

Legea privind taxele şi impozitele locale, republicată, a fost modificată ulterior

prin O.U.G. nr. 62/1998, O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 16/1999, O.U.G. nr. 27/1999,

Legea nr. 22/1999, Legea nr. 149/1999.

Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998 stabileşte cadrul juridic care reglementează

modul de formare şi utilizare a resurselor financiare aparţinând unităţilor administrativ-

teritoriale. Principalele reglementări conţinute vizează:

Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale

constituite din:

23

- Impozite, taxe şi alte venituri fiscale,

- Venituri nefiscale,

- Venituri din capital,

- Cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

- Cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale,

- Transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat,

- Venituri cu destinaţie specială.

Răspunderea autorităţilor administraţiei publice locale privind stabilirea, constatarea,

controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor

venituri, prin compartimentele proprii de specialitate, în condiţiile legii;

Cheltuielile bugetelor locale;

Responsabilitatea ordonatorilor principale de credite (preşedinţi ai consiliilor locale,

primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de

încasare a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea integrităţii bunurilor,

ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor şi a conturilor de

execuţie;

Efectuarea execuţiei de casă prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului

Elaborarea metodologiei de întocmire şi execuţie a bugetelor locale de către Ministerul

Finanţelor;

Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice;

Contractarea împrumuturilor pentru unităţile administraţiei publice locale.

Începând cu data de 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 45/2003 ,

privind finanţele publice locale, Legea finanţelor publice locale nr.189/1998, va fi

abrogată.

2.6. Conducerea contabilităţii veniturilor bugetului local.

Conform Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii

veniturilor bugetare: Drepturile constatate şi veniturile încasate reprezentând impozite,

taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv

dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, definite de Ordonanţa Guvernului nr.

61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare şi de alte reglementări în vigoare, se

24

înregistrează în contabilitate, potrivit acestor norme metodologice începând cu data de 1

ianuarie 2003.

Prin drepturi constatate se înţelege veniturile bugetare pentru care există obligaţii

declarative, sau pentru care s-au emis decizii ori alte documente de stabilire de către

creditorul bugetar sau alte entităţi abilitate de lege.

Dacă un venit bugetar urmează a fi încasat în tranşe succesive în cursul

exerciţiului bugetar curent sau al mai multor execuţii bugetare, aceasta se înregistrează în

contabilitate în momentul datorării cu întreaga sumă.

În cazul încasărilor fără debit, dreptul constatat este egal cu suma din documentul de plată.

Înregistrarea veniturilor bugetului local

Înregistrarea veniturilor bugetului local 464 730.732.734.735.

739.750.751.

Înregistrarea majorării debitelor cu dobânzile şi

penalităţile de întârziere

464 730.732.734.735.

739.750.751.

Înregistrarea majorării creanţelor pe baza actelor

de control sau alte modalităţi legale

464 730.73

2.734.735.739.75

0.751.

Înregistrarea în sarcina debitorului a cheltuielilor

de executare silită avansate de creditorul bugetar

464 739

Stingerea creanţelor bugetare

Încasarea veniturilor bugetului local pe structura

clasificaţiei veniturilor bugetelor locale prin

casierie sau unităţile teritoriale ale trezoreriei

statului

5311

581

5211

464

5311.

584

Bonificaţia acordată potrivit hotărârii consiliului

local pentru plata cu anticipaţie a unor impozite

datorate pentru întregul an (în roşu)

-464 -734

-735

-710

Compensarea la cerere sau din oficiu, a

creanţelor bugetului local

464

4672

4672

5211

Scutirea sau reducerea creanţelor bugetului local -464 -730

25

prin acordarea înlesnirilor la plată, potrivit legii

Anularea creanţelor bugetului local în condiţiile

prevăzute de lege

Constatarea stării de insolvabilitate a debitorului

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită a

creanţelor bugetului local (în roşu)

-732

-734

-735

-739

-750

-751

Restituirea sumelor încasate în plus

Sumele de restituit la cererea contribuabilului sau

din oficiu reprezentând venituri ale bugetului

local achitate în plus

464

4672

4672

5211

Sumele restituite la cererea contribuabilului sau

din oficiu şi concomitent, diminuarea veniturilor

bugetului local încasate

730.732.734.73

5.739.750.751.

464

Graficul evidenţei şi raportării veniturilor proprii de către

26

Executivul Primăriei Oltenita.

CONSILIUL LOCAL

PRIMAR

2.7. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor şi taxelor locale.

27

DIRECTOR DIRECŢIA ECONOMICĂ

SERVICIUL DE STABILIRE, ÎNCASARE, URMĂRIRE ŞI EXECUTARE SILITĂ PERSOANE

FIZICE ŞI JURIDICE

ARHITECT ŞEF

SERVICIUL AUTORIZĂRI

ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢII ECONOMICE

1. COMPLEXUL DE AGREMENT ŞI SPORT

MUREŞUL2. BIROUL

CONCESIONĂRI, ÎNCHIRIERI, VÂNZĂRI ŞI

RESPECTAREA DISCIPLINEI

CONTRACTUALE3.SERVICII PUBLICE

DIRECŢIA JURIDICĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV

ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ LOCALĂ

DIRECŢIA GOSPODĂRIE COMUNALĂ ŞI PROTECŢIA

MEDIULUI

SERVICIUL AUTORIZĂRI

ŞI DISCIPLINĂ ÎN

CONSTRUCŢII

SERVICIUL TEHNICO-

EDILITAR ŞI RUTIER

1.SERVICIUL CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI ASOCIAŢII DE PROPRIETARI

2.SERVICIUL STARE CIVILĂ

SERVICIUL GOSPODĂRIE COMUNALĂ, PROTECŢIA MEDIULUI

1.Stabilirea taxelor pentru:-autorizaţii de construcţie-certificate de urbanism2.Transmiterea listei debitorilor cu diferenţe de taxă de autorizaţii de construcţii la terminarea lucrării.

3.Transmiterea situaţiei cu contracte de

concesionări de teren.

4.Legalizarea garajelor nelegal construite pe domeniul public şi privat al municipiului.

1.Realizarea contractelor de colaborare-asociere cu agenţi economici pentru spaţiile având altă destinaţie decât locuinţe, rămase în administrarea Consiliului local municipal şi cu alţi agenţi.

2.Organizarea de licitaţii pentru

spaţiile având alte destinaţie decât

locuinţe concesionate SC

Locativ SA.3.Taxe privind servicii de copiat, multiplicat şi scris acte necesare populaţiei în raporturile acesteia cu Primăria.

1.Urmărirea dosarelor aflate pe rol la instanţele judecătoreşti, având ca obiect recuperarea debitelor neîncasate pentru ocuparea terenului din domeniul public.

Transmiterea listei debitelor cu cheltuieli de judecată de recuperat în cadrul primăriei.2.Taxă pentru oficierea căsătoriilor

Taxă pentru filmare la oficierea căsătoriilor

Taxă pentru eliberarea certificatelor de stare civilă (duplicat)

Taxă pentru eliberare adeverinţă de stare civilă –

Taxe pentru eliberarea adeverinţelor după

Stabileşte şi controlează încasarea taxei de salubrizare.

Aplică amenzi

conform: H. C. L.

nr.173/30.11.2000 pentru

păstrarea curăţeniei

Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:

-Taxă pentru autorizarea tăierilor de

arbori-Taxă pentru autorizarea lucrărilor de spargere străzi, trotuare, zone verzi--taxă pentru ocuparea parţială a domeniului public-Taxă pentru autorizaţia de liberă trecere şi oprire pentru mijloacele de transport în zone cu restricţie de circulaţie

1.Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:-Taxe de intrare, închiriere cabine, ambarcaţiuni şi terenuri de sport-CASM Tg-Mureş

2.Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:-Taxă pentru ocuparea terenului cu garaje autorizate

-Încheierea de noi contracte de concesionări de teren, propuneri pentru asocieri cu agenţi economici-Taxă pentru folosirea în scopuri agricole a terenurilor din domeniul privat al municipiului

-Taxă pentru ocuparea domeniului public al

municipiului (chioşcuri-tonete)-Staţionare taxi -Taxă firmă şi reclamă-Închirierea domeniului public ocupat de cabine telefonice3.Alte taxe speciale :Taxe de intrare în Grădina Zoo şi călătorie cu trenuleţul-vânzări de produse la secţia Sere-Concesionări loc de veci la cimitire-etc.

Pe parcursul colectării impozitelor şi taxelor locale trebuie respectate următoarele

proceduri:

1. Pregătirea listelor contribuabililor

În această fază se realizează confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi.

2. Pregătirea listelor de înştiinţare de plată.

Lista trebuie să includă numele contribuabililor, adresa, suma totală a noilor impozite,

suma totală a celor vechi, toate penalităţile şi majorările adăugate înştiinţării, numărul

contului şi baza de impozitare.

De exemplu, în stabilirea plăţii pentru consumul curent de energie electrică,

înştiinţarea trebuie să cuprindă citirea veche a contorului, noua citire, iar diferenţa

este baza de impunere pentru înştiinţarea curentă.

Reprezentanţii autorităţii locale ce au în sarcină pregătirea listei de înştiinţări, trebuie

să o semneze şi să o dateze pe ultima pagină, indicând aprobarea sa, pentru ca lista să

fie trimisă la inspectorii colectori.

3. Pregătirea înştiinţărilor de plată.

În momentul de faţă, se utilizează ”Înştiinţarea de plată” numai pentru înştiinţarea

contribuabililor privind obligaţiile de plată restante.

Înştiinţarea trebuie să conţină două exemplare, din care una să rămână clientului, iar

cealaltă inspectorului colector.

Fiecare factură trebuie să conţină toate informaţiile descrise mai sus şi data emiterii,

data scadenţei şi suma de plată. Trebuie să conţină şi instrucţiuni clare de plată

(numerar, ordin de plată, card), orarul de plată şi telefonul pentru informaţii. Este

important ca contribuabilul să-şi cunoască atât obligaţiile, cât şi drepturile. De aceea,

e foarte util ca înştiinţarea de plată să conţină informaţii şi despre modalităţile de

contestare. Se poate face un duplicat de factură, care să se păstreze la biroul de

colectare pentru clienţii care pierd originalul, dacă nu există posibilitatea generării

rapide la comandă a unui nou set de înştiinţare.

Informatizarea procesului de facturare ajută la emiterea rapidă şi corectă a acestora.

Este foarte eficient să se utilizeze acelaşi calculator pentru facturarea curentă,

pregătirea listei şi înregistrarea în contabilitate. Acest lucru înseamnă o singură

aplicaţie şi o singură bază de date. O aplicaţie eficientă de facturare trebuie să fie

capabilă să păstreze înregistrările din timpul facturării şi activităţii de colectare, să

28

pregătească listele cu înştiinţările de plată, să păstreze toate schimbările intervenite în

contul clienţi, şi să genereze o nouă înştiinţare, fără a fi necesară reintroducerea sau

găsirea informaţiilor aferente.

4. Încasarea sumelor şi depunerea lor în conturi.

Încasarea sumelor se realizează prin următoarele mijloace şi proceduri: încasări în

numerar la ghişeu sau la contribuabil, încasări prin virament (ordine de plată, stopaj la

sursă, cărţi de credit, decontări din conturi personale, popriri), stingerea obligaţiei

prin compensare (compensarea cu alte obligaţii virate în plus, compensare cu obligaţii

datorate de unitatea administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii: energie

electrică, gaz, reparaţii, etc.), aplicarea de timbre fiscale, încasarea prin executare

silită.

5. Rezolvarea cererilor de scutire şi reduceri.

Este important să fie stabilite clar procedeele standard de operare în rezolvarea

cererilor de scutire sau reduceri a impozitelor şi taxelor facturate. Este important, de

asemenea, să existe garanţia ca personalul ce încasează şi acceptă plata facturilor, să

nu aibă competenţa sau posibilitatea de a diminua sau majora suma din înştiinţările de

plată. Ar fi uşor pentru o persoană fără scrupule să accepte foloase pentru a reduce

suma facturată, sau să accepte plata, apoi să diminueze suma cu reduceri şi să

păstreze pentru el diferenţa, fără ca nimeni altcineva să sesizeze operaţia făcută.

Este de competenţa autorităţii locale care semnează lista înştiinţărilor de plată, să

acorde scutiri sau reduceri de impozite, să efectueze ajustări la plată datorate unor

erori de citire etc.

Dacă persoana a achitat deja suma iniţială, se emite o înştiinţare corectoare.

6. Programarea scadenţelor şi a activităţii.

Este important să se stabilească o planificare în timp, un calendar cu indicarea

termenelor pentru pregătirea listei înştiinţărilor de plată, întocmirea lor şi scadenţa

plăţilor. În vederea îmbunătăţirii trebuie avute în vedere reducerea perioadei de timp

necesare întocmirii listei înştiinţărilor de plată, emiterea înştiinţărilor şi transmiterea

lor către contribuabili. O facturare promptă pe baze riguroase poate duce la mărirea

sumei disponibile pentru plata obligaţiilor autorităţii locale şi de necesităţile

procesului investiţional. Poate ajuta la diminuarea rău-platnicilor, stabilirea unor date

29

regulate, fixe de facturare şi de scadenţe, astfel încât contribuabilii să-şi poată

planifica veniturile şi să poată plăti.

7. Recuperarea sumelor restante

Mai întâi, trebuie identificate restanţierii şi trebuie întocmite listele care le evidenţiază

şi le grupează. Dacă metodele amiabile de încasare nu dau rezultate, se transmit

somaţiile şi se trece la utilizarea instrumentelor legale de constrângere şi anume,

executarea silită.

30

Primirea declaraţiilor de la contribuabili

contribuabil

Verificarea declaraţiilor

Întocmirea listelor contribuabililor

Oficiul de cadastruNotariContribuabil

Înştiinţarea contribuabililor

Depunerea contestaţiilor şi obiecţiunilor

Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor

Încasare impozite şi taxe

Recuperare sume restante

Figure 1.1. Procesul de colectare a impozitelolor şi taxelor locale

Colectarea şi administrarea veniturilor autorităţilor publice locale reprezintă una

din componentele cele mai importante ale activităţii acestora, deoarece asigură resursele

financiare indispensabile îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege şi a obiectivelor

stabilite.

Din ansamblul veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale impozitele şi taxele

locale reprezintă componenta majoritară, astfel că, pe lângă stabilire, control şi

administrare, activitatea de colectare a impozitelor are o importanţă deosebită,

reprezentând, totodată, ultima etapă a procedurii fiscale 7.

Colectarea impozitelor şi taxelor reprezintă un proces complex care

îmbină acţiuni voluntare ale subiectului raportului juridic bugetar şi ale altor

persoane, cu acţiuni autoritare, administrative, exercitate de organele de specialitate

ale statului

2.13. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.

Odată ce înştiinţările au fost pregătite şi expediate contribuabililor, începe

încasarea plăţilor. Aceste încasări vor fi operate în registrele de rol şi în conturile de

venituri ale primăriei.

În cursul colectării, pentru a obţine un nivel ridicat de operativitate, siguranţă şi eficienţă,

se utilizează următoarele proceduri de colectare:

Încasări în numerar:

o La ghişeu,

o La contribuabili, prin salariaţii proprii, prin comisionari sau

prin societăţi private.

Încasarea prin virament:

o Ordine de plată,

o Stopaj la sursă,

o Cărţi de credit,

7 Moşteanu T., şi colaboratorii, Finanşe Buget, Ed. Economică, Bucureşti,2001, pag. 10

31

o Decontări din conturi personale,

o Popriri.

Stingerea obligaţiei prin compensare:

o Compensarea cu alte obligaţii virate în plus,

o Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea

administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii:

energie electrică, gaz, reparaţii etc.

Aplicarea de timbre fiscale;

Încasarea prin execuţie silită.

Dintre aceste proceduri, cele mai des utilizate sunt procedura plăţii la ghişeu, a plăţilor

prin poştă şi a plăţii prin virament.

1. Procedura plăţii la ghişeu.

Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la

sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru administraţia

publică locală şi preferată de unii contribuabili.

Astfel, plata se face la casierul din primărie. Chitanţa completată de casier va avea

înscrisă pe ea denumirea venitului pentru care s-a făcut plata. La sfârşitul zilei, casierul

va înregistra în registrul de casă toate încasările şi va completa borderoul de încasări pe

categorii de venituri, în două exemplare, din care unul va fi înaintat serviciului de

impozite şi taxe sau compartimentului vânzări, închirieri, concesiuni şi alte venituri

pentru operare în roluri.

2. Procedura plăţii prin poştă.

În acest caz se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:

a) Trimiterea sumelor prin mandat poştal, în conturile corespunzătoare ale

bugetelor locale deschise la trezorerie.

b) Contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile

poştale, situaţie în care baza de date, cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a

obligaţiilor de plată, va fi trimisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor achita

obligaţiile la ghişeele acestora.

c) Plata prin CEC, cu trimiterea prin poştă a înştiinţărilor de plată şi a formularului

de CEC completat.

Acest procedeu oferă o serie de avantaje:

32

- degrevează ghişeul primăriei de aglomeraţie, mai ales în perioada când

debitele devin scadente la termene stabilite de lege;

- poşta este zilnic prezentă pe trasee, stabilind cu contribuabilii modul în

care aceştia dispun de posibilităţi financiare pentru plata impozitelor şi

taxelor locale;

- se vine în sprijinul contribuabilului pentru evitarea de către acesta a

deplasărilor şi pierderii timpului la ghişeu.

Contractul încheiat cu poşta va cuprinde termenele scadente de plată a impozitelor

şi taxelor locale, modalităţile şi termenele de înaintare de câtre compartimentele de

specialitate a primăriei a listelor nominale cu debite de plată, modalităţile de

depunere a încasărilor şi a borderourilor de încasare pe contribuabili de câtre poştă,

alte cauze.

Pentru informarea cetăţenilor privind termenele scadente de plată a impozitelor şi

taxelor locale, primăria poate da anunţuri în presa locală şi poate difuza fluturaşi

prin unităţile publice.

3. Procedura plăţii prin cont (virament).

În fiecare zi, personalul înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă

se respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în

ordinea scadenţei.

CAPITOLUL III

SISTEMUL INFORMAŢIONAL PRIVIND IMPOZITELE ŞI

TAXELE

3.1 Prezentarea generală a impozitelor şi taxelor

Resursele bugetului constau în : impozite , taxe alte venituri stabilite prin lege .

Impozitul este o categorie financiară , cu caracter istoric a cărui apariţie este

legată de existenţa statului şi a banilor. De la apariţia lor împozitele au fost concepute şi

aplicate diferit în funcţie de dezvoltarea economico sociala şi de cheltuielile

33

publiceacceptate în fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele şi cheltuielile publice

din antichitate provin în special din istoria statelor antice, roman şi grec.

În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile pentru organele de

conducere ale statului pentru întreţinerea şi dotarea forţelor armate şi de ordine publică,

pentru construirea şi înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase şi

distracţii publice, pentru construirea de drumuri şi lucrări de utilizare comunală. Pentru

acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele domeniale obţinute prin

exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului cum ar fi minele de argint,

carierele de marmură; cât şi diferitele impozite ordinare şi extraordinare cum ar fi:

impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a

produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile catăţenilor bogaţi peceput în

timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni. În statul roman antic în toate

etapele evoluţiei principalul impozit a fost tributum. Iniţial acest impozit era perceput

numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod

individual , fie ca zecime din produsul brut obţinut. Ulterior tributum a fost generalizat şi

permanentizat , el fiind perceput obligatoriu de la toţi cetăţenii statului roman care

deţineau proprietăţi imobiliare şi mai târziu bunuri mobile. În afară de acest impozit se

mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri,

temporar un impozit datorat de celibatari şi un impozit pe numărul scavilor.

În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale , impozitul trebuie să

finanţeze o administraţie tot mai complexă.. Astefel în Anglia , favorizată de conjunctură

era o ţară cu puţine frământări sociale , prin Magna Charta Libertatum , din 1215 s-a

interzis instituirea impozitelor fără aprobarea poporului.Alături de impozitul perceput

proprietarilor de pământ în funcţie de venitul obţinut prin expoatarea proprie şi în

arendă,

În Anglia sec. XIII şi în cele următoare se mai percepeau impozit pe venit

diferenţiat pentru nobili , clerici şi ţărani , impozite pe clădiri, pe venituri meşteşugarilor

ca şi impozitele incluse în preţurile de vânzare ale sării, cărbunilorşi altor buniri.

În Principazele Române şirul mare al dărilor ordinare includeau birul aşezat ca “

cisla” asupra localităţilor şi perceput cu denumirea de “ sferturi”,văcăritul,vinăritul,

tutunăritul, oierutul, etc. Acestora li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul

34

steagului la urcarea pe tron a domnitorului, ajutornice etc.Deseori , stabilirea şi

perceperea acestor dări erau arbitrare şi abuzive.

În perioada contemporană , exercitarea dreptului parlamentelor de a institui şi modifica

impozitele a fost dominată de creşterea permanentă a cheltuielilor publice în toate statele.

De aceea parlamentele statelor contemporane au fost şi sunt nevoite să sporească

impozitele şi taxele, iar consimţământul cetăţenilor la aceste impozite se consideră

exprimat prin votarea de către reprezentanţii lor în parlamenta legilor referitoere la

impozite şi taxe.

3.4 Impozitele şi taxele locale

Impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie la dispoziţia statului, fără

contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil a unei părţi din veniturile şi/sau averea

persoanelor fizice şi juridice în scopul acoperirii cheltuielilor publice. 8

În funcţie de trăsăturile de fond şi formă , impzitele se grupează în :

1.impozite directe

2. impozite indirecte

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/şi juridice, în

funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere şi se percep

direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regulă în cazul

acestor impozite , subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană.

Împozitele directe prezintă următoarele avantaje: constituie venituri sigure pentru stat,

cunoscute din timp şi pe care se poate baza la anumite intervale de timp; îndeplinesc

obiective de justiţie fiscală deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de

existenţă; se calculează şi se percep relativ uşor.

Totuşi impozitele directe prezintă şi anumite dezavantaje : nu sunt agreabile

plătitorilor, se apreciază că nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea

interes să devină nepopulare, prin creşterea acestor impozite; pot genera abuzuri în ceea

ce priveşte aşezarea şi încasarea impozitelor.

Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe acestea se grupează în

impozite reale şi impozite personale.

8 Lăzărescu. Al. , Finanţe Publice, Ed. Naţional, 2000, pag. 79

35

a) Impozitele reale : au fost larg utilizate în perioada capitalismului ascendet. În primele

stadii de dezvoltare a capitalismului cînd pământul reprezintă principalul mijloc de

producţie, în anumite ţări a fost introdus impozitul funciar( pe pământ). În afară de

pământ impozitul real s-a calculat şi pentru clădiri în funcţie de destinaţia lor ( locuinţe,

magazine, birouri, etc.). Stabilirea impozitului pe clădiri avea bază criterii ca : nr. şi

destinaţia camerelor, suprafaţa construită, nr. uşilor, ferestrelor, şi al coşurilor ;suprafaţa

curţii mărimea chiriei, etc. La nivelul municipiului Oltenita limitele impozitului pe clădiri

este reglementat prin lege de către organele centrale, şi stabilit prin hotărâre de consiliu

local.

Datorită dezvoltării manufacturilor, a fabricilor, a comerţului şi a altor activităţi

libere, numărul meşteşugarilor fabricanţilor, comercianţilor, şi liber profesioniştilor a

crescut. Prin impunerea acestora a fost instituit impozitul pe activităţi industriale ,

comercile şi profesiile libere care avea la baza stabilirii lui anumite criterii ca de

exemplu: mărimea localităţii în care se desfăşoară activitatea, natura intreprinderii,

mărimea capitalului, nr. lucrătorilor, capacitatea de producţie , forţa motrică folosită, etc.

b) Impozitul personal priveşte în mod direct persoana contribuabilului. Impozitele

personale de întâlnesc sub forma :

impozitul pe venit

impozitul pe avere

Introducerea impozitului pe venit a fost posibilă când muncitorii şi funcţionarii

realizau venituri sub forma salariilor, când industriaşii , comercianţii şi bancherii realizau

venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei .

La plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt supuse persoanele fizicecare au

domiciliul sau rezidenţa în ţară, precum şi persoanele nerezidente care realizează venituri

din surse aflate pe teritoriul ţării.9 Se impozitează veniturile obţinute din industrie,

agricultură, comerţ, bănci, asigurări, profesii libere, de către proprietari, intreprinzători ,

mici meşteşugari, muncitori, funcţionari, liber profesionişti. Venitul impozabil reprezintă

suma care rămâne după ce se efectuează anumite scăzăminte din venitul brut cum ar fi :

cheltuielile de producţie , sumele prelevate la fondul de amortizare şi la cel de rezervă,

primele de asigurare plătite, dobânzile plătite pentru creditele primite, cotizaţiile la

asigurările de boală, de accidente şi de şomaj precum şi la casele de pensii, pierderi

9 Vezi Norme Metodologice de aplicare a Codului Fiscal

36

provocate de calamităţi naturale etc. Incepând cu 1 ianuarie 2005 în România a fost

introdus impozitul pe venit în cotă unică de 16%10 şi se supun impozitului pe venit

următoerele categorii de venit : venituri din salarii, venituri din activităţi independente,

venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, pensii( sume

ce depăţesc un anumit plafon pe lună), unele activităţi agricole, jocuri de noroc, alte

venituri. Din totalul veniturilor de mai sus se scad deducerile personale şi pierderile

fiscale reportate , deducerile personale ce reprezintă o sumă neimpozabilă de care

beneficiază contribuabilul : 200. lei în 2004 , 250. lei în 2005.

Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente , din salarii şi din

cedarea folosinţei bunurilor trebuie să completeze şi să depună la organul fiscal central o

declaraţie de venit global precum şi declaraţii speciale. Acestea , se depun în prima

jumatate a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal competent

calculează impozitul aferent prin aplicarea cotelor prevăzute de lege, cote care se

actualizează semestrial prin hotărâre de Guvern în funcţie de indicele de infleţie realizat

pe 6 luni comunicat de Comisia Naţională de Statistică. După calcularea impozitului

organele fiscale emit decizie de impunere vîn care se menţionează şi diferenţele de

impozit annual rămase de plată sau impozitul anual de restituit.

În România după decembrie 1989 sistemul de impozitare a persoanelor juridice care

realizează profit a cunoscut o evoluţie continua, în stânsă legătură cu schimbările

intervenite în derularea reformei economice şi sociale. Impozitul pe profit se calculează

prin aplicarea cotei de 16%( de la 01.01.2005) asupra diferenţei ce rezultă din scăderea

din veniturile contribuabilululi şi cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu

excepţia cheltuielilor nedeductibile.

În ceea ce priveşte impozitul pe avere ,în România el se întâlneşte sub forma unor

impozite pe averea propriu zisă dar şi sub forma impozitelor pe circulaţia averii. Dintre

impozitele pe averea propriu zisă mai importante sunt impozitul pe clădiri, impozitul pe

terenuri care se plătesc atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care deţin

clădiri şi terenuri.

Potrivit legii nr. 215/2001 privid administraţia publică locală, autorităţile

administraţiei publice locale sunt organizate şi funcţionează pe baza principiilor

eligibilităţii şi autonomiei locale, principii prevăzute de altfel şi de Constituţia României.

10 Vezi Norme Metodologice de aplicare a Codului Fiscal

37

În virtutea acestor principii , locul şi rolul administraţiei publice în sistemul

statului de drept au înregistrat modificări profunde asigurându-se consiliilor locale şi

judeţene o largă competenţă ţi responsabilitate în dezvoltarea problemelor de interes

local. Astfel consiliul local trebuie să organizeze şi să execute lucrările edilitare şi de

gospodărie comunală , să dezvolte reţeaua de învăţământ, sănătate, cultură şi artă , să

crească gradul de urbanizare a oraşului, etc. Aceste obiective nu pot fi îndeplinite în lipsa

unor fonduri băneşti care să fie gestionate de aceste autorităţi publice locale. De aceea în

Constituţia noastră se prevede constituirea bugetelor locale aflete la dispoziţia consiliilor

locale şi judeţene şi a căror sursă de constituire o reprezintă impozitele şi taxele locale.

Impozitele şi taxele locale sunt reglementate prin lege şi deţin locul principal în

cadrul venituriloe bugetelor locale. Totodată Constituţia permite consiliilor locale să

instituie şi alte taxe în afara celor reglementate prin lege pentru serviciile publice nou

create pe raza lor teritorială în scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor.Aceste taxe

speciale se gestionează în regim de extrabugetar de către consiliul local iar

disponibilităţile rămase la sfârşitul anului se reportează în anul următor cu aceeaşi

destinaţie.

Domeniile în care pot fi instituite taxe sunt delimitate de lege şi reprezintă

venituri ale bugetelor locale destinate finanţării acestor bugete. Ele provin atât de la

persoane fizice cât şi de la persoane juridice. Deşi există un număr apreciabil de impozite

şi taxe locale totuşi cunatumul lor se situează permanent sub necesarul de resurse

financiare ale bugetelor locale. De aceea în scopul echilibrării lor, bugetelor locale li se

transferă fonduri , sume defalcate din impozitul pe salarii şi din impozitul pe venit

mobilizate la bugetul de stat. Impozitele , taxele şi celelalte venituri locale precum şi

acdtele normative care le reglementează, sunt prevăzute în anexa nr. 1 a Legii 189/1999

privind finanţele publice locale, in Legea 27/1994 privind impozitele şi taxele locale până

la 31.12.2002, începând cu anul 2003 în O.G. nr. 36/2002 privind procedurile de

administrare a creanţelor bugetare locale şi în legile bugetare anuale şi începând cu anul

2004 în Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală.

Principalele impozite şi taxe locale sunt:

1. impozitul pe clădiri

2. impozitul pe teren

38

3. taxa asupra terenurilor proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru

agricultură şi silvicultură

4. taxa asupra mijloacelor de transport

5. taxe pentru eliberarea certificatelor , avizelor şi autorizaţiilor în domeniul

construcţiilor

6. taxă pentru folosirea mijloacelor de afişaj, reclamă şi publicitate

7. impozitul pe spectacole

8. taxă hotelieră

9. impozitul pe profitul regiilor autonome de importanţă locală şi cel datorat de

societăţile comercile în care consiliul local este acţionar majoritar

10. alte taxe locale cum ar fi : taxa zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor

publice şi pentru vizitarea muzeelor, a caselor mamoriale sau a monumentelor istorice,

destinate în scopul obţinerii de venit, taxă anuală pentru vehicule lente ş.a.

Pentru apărarea şi promovarea intereselor de ordin general statul acţionează prin

pârghii specifice, cum sunt: impozite şi taxe, subvenţii, licenţe de export-import, garanţii

guvernamentale de credite, etc.

În acest sens articolul 53 din Constituţie dispune:

Art. 53 (1) ’’ Cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe, la cheltuielile

publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor

fiscale.

(3) Orice prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii

excepţionale. ’’

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor prevederi, cetăţenii, persoane fizice, cât şi

persoane juridice au această obligaţie. În acest sens, chiar dacă, persoana juridică este

subiect al impozitului, sau plătitoare directă de impozite, în mod indirect suportatorul

final al acestor cheltuieli este persoana fizică, cetăţeanul.

Contribuţia este obligatorie şi nu benevolă deoarece prin calitatea de beneficiari ai

cheltuielilor publice efectuate de către stat, sau de către autorităţile administraţiei publice

locale, se regăsesc în mod direct, sau indirect toţi cetăţenii ţării. Aşezarea justă a

sarcinilor fiscale, principiu deosebit de important instituit prin legea fundamentală,

39

presupune ca repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societăţii nu trebuie să

favorizeze sau să dezavantajeze nici un plătitor de impozite.

Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice poate fi stabilită, numai prin lege, iar

în cazul impozitelor şi taxelor locale de către consiliile locale şi judeţene în limitele şi în

condiţiile legii, ca expresie a respectării principiului autonomiei locale în adoptarea de

hotărâri însă, în cadrul legii statul fiind unitar şi legea trebuie să fie unică.

Administrarea veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă una

din componentele cele mai importante ale activităţii acestora deoarece asigură resursele

financiare indispensabile îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege şi a obiectivelor

stabilite.

Din ansamblul veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale impozitele şi

taxele locale reprezintă componenţa majoritară, astfel că activităţii de administrare a

acestora trebuie să i se acorde importanţa cuvenită.

Administrarea impozitelor şi taxelor locale cuprinde o serie de activităţi care

concură în mod unitar la obţinerea unei eficienţe sporite în cadrul acestei componente.

Buna cunoaştere a componentelor şi a principiilor care guvernează administrarea

veniturilor permite persoanelor cu funcţii de conducere să organizeze mai eficient

compartimentele care concură la realizarea acesteia.

Impozitele şi taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor

administrativ teritoriale. Informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de

interes public, autorităţile administraţiei publice locale având obligaţia să asigure accesul

liber şi neîngrădit la acestea.

Resursele financiare constituite din impozitele şi taxele locale se utilizează pentru

cheltuielile publice a căror finanţare se asigură de la bugetele locale, în condiţiile legii.

Plătitorii impozitelor şi taxelor locale sunt: persoanele fizice şi persoanele

juridice, denumite prin legislaţia fiscală contribuabili.

Sunt asimilaţi persoanelor fizice, contribuabilii care desfăşoară activităţi

economice pe baza liberei iniţiative ori exercită în mod individual sau prin asociere orice

profesie liberă.

Prin persoane juridice, se înţelege acele entităţi reprezentate de persoanele fizice,

înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi,

precum:

40

a) comercianţii şi filialele acestora, inclusiv unităţile economice ale persoanelor

juridice de drept public, precum şi cele ale organizaţiilor politice, sindicale,

patronale şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor şi fundaţiilor,

cultelor religioase şi altora asemenea.

b) sucursalele şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României,

aparţinând persoanelor fizice sau juridice străine.

Sunt exceptate instituţiile şi unităţile care funcţionează în subordinea sau în

coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Caracteristicile impozitelor şi taxelor localesunt o sursă stabilă de venituri

fac parte dintre cele mai deschise şi transparente impozite

sunt elastice, pot ţine pasul cu veniturile, inflaţia

povara fiscală poate fi distribuită în mod proporţional şi echitabil având în

vedere diferite nivele de venituri

cele colectate la nivel local au şanse mai mari pentru a se realiza

de obicei instituirea de către guvern a unui nou sistem echitabil şi eficient de

impozitare, determină ca acesta să fie nepopular

Impozitul pe clădiri se datorează de către contribuabili, persoane fizice şi juridice

pentru clădirile aflate în proprietatea acestora. Impozitul pe clădiri se percepe şi se

determină atât pentru clădirile aflate în funcţiune cât şi pentru cele care se află în rezervă

sau în conservare. De asemenea se impun şi clădiri aflate în funcţiune şi amortizate

integral, impozitul calculându-se pe baza valorii înscrisă în contabilitate. Clădirile noi ,

dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă se impun cu începere de la data de întâi

a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită. În acest caz , impozitul se

calculează pe numele noului proprietar , contribuabil, proporţional cu perioada rămasă

până la sfârşitul anului.

Procedura de declarare şi stabilire a impozitului

1. Declararea

Impozitul pe clădiri se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi Anexa nr.

1), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza cărora se află

clădirile. Începând din acest an, persoanele juridice sunt obligate să depună aceste

declaraţii anual, data limită fiind 31 ianuarie.

41

Persoanele juridice îşi calculează impozitele datorate prin propriile servicii

financiar-contabile.

Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau

atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea

impozitului pe clădire, (cod 70.13.01.06), care în mod obligatoriu trebuie să conţină

următoarele elemente:

datele de identificare ale contribuabilului

- denumirea plătitorului (contribuabilului)

- sediul acestuia

- telefon

- nr. şi data de la Registrul Comerţului,

- banca şi contul

- codul fiscal

datele de identificare ale imobilului care se declară

- denumirea imobilului

- localitatea în care se situează imobilul

- strada şi numărul

informaţii pentru stabilirea impozitului pe clădiri

- număr curent

- specificarea clădirii

- valoarea de inventar actualizată (înregistrată în contabilitate)

- cota de impozitare

- impozitul de plată

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii

avizul organului de specialitate

- numărul şi data înregistrării

- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea

- ştampila instituţiei

Documente anexate solicitate

42

La declaraţia de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcţie de modul de

dobândire a clădirii următoarele acte :

pentru clădirile dobândite prin cumpărare

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul clădirii

- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

pentru clădirile construite în regie proprie de către contribuabil

- procesul-verbal de recepţie pe care să figureze în mod obligatoriu data la care s-a

făcut recepţia lucrărilor şi valoarea finală a construcţiei

- autorizaţia de construcţie

- certificat de urbanism

- plan de situaţie

- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

pentru clădirile dobândite prin donaţie respectiv ca aport la capitalul social

- actul adiţional care să reflecte mărirea capitalului social

- actul de donaţie

- acceptul de donaţie

- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

pentru clădirile reevaluate

- procesul-verbal de reevaluare

2. Stabilirea

Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei

de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirilor, înregistrată în contabilitatea acestora, la

care se aplică o majorare de 25%11.

În cazul în care persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor

începând cu anul 1998 până la data de 01 ianuarie 2003, cota impozitului pe clădiri este

de 5% aplicată pe valoarea de inventar al clădirii, până la data primei reevaluări,

înregistrată în contabilitatea acestora, la care se aplică o majorare de 25%.

Impozitul pe clădirile şi anexele acestora, în cazul ONG-urilor, fundaţiilor şi

asociaţiilor non-profit care desfăşoară activităţi social-culturale, de educaţie şi învăţământ

11 Vezi HCL nr. 244/2009 privind impozitele şi taxele locale pe anul 2009

43

prin autofinanţare, care nu necesită fonduri care grevează bugetul local, se calculează prin

aplicarea cotei de 0,5% asupra valorii de inventar.

Procedura de luare în debit

Există două modalităţi principale de declarare pentru persoane juridice:

deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii

declaraţiei

transmiterea prin poştă a declaraţiei

1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.

Inspectorul va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei documentele

depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţie,

după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă

anexat, cu următoarele date :

- mediul în care este amplasată clădirea: urban – U, rural – R

- tipul clădirii :

1 - fără subsol, fără mansardă

2 – cu subsol, fără mansardă

3 – fără subsol cu mansardă

4 - cu subsol şi cu mansardă

- natura pereţilor

1- cărămidă arsă, piatră, BCA

2 - lemn, cărămidă nearsă, chirpici, vălătuci

3 - structura de beton

- grosimea pereţilor:

1 < de 25 cm

2 > de 25 cm

- număr etaje

- număr lift pe scară

- destinaţie

1 - pentru locuit

2 - pentru alte scopuri

3 - cu orice altă destinaţie

44

- scara

lift serviciu DD, dacă există ambele condiţii,

ND sau DN dacă există sau nu simultan cele două condiţii

- încălzire centrală şi instalaţii electrice/sanitare

DD dacă se îndeplinesc simultan cele două condiţii

DN, ND, NN în raport de condiţiile existente

- categoria locuinţă

1 - nu deţine încăperi de locuit la mansardă sau la subsol

2 - deţine

3 - deţine şi la mansardă şi la subsol

- mod de dobândire

1 - apartamentele care au avut scutire 10 ani, din 1999 nu mai există scutire

3 – pentru celelalte clădiri

- recepţie - data la care s-a efectuat recepţia clădirii

- data dobândirii

- data modificării – la clădirile la care se fac modificări

- clase

1 – impus

0 – scutit

- procentual

501,5 – 50% impus şi 50% scutit,

1 – impus 100%

După introducerea datelor privind clădirile conform documentaţiei prezentate,

declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădiri, împreună cu documentele anexe se

înregistrează în registrul de intrare-ieşire, numărul dat din registru se înscrie şi în

declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal şi apoi se introduc documentele într-un

dosar şi se arhivează. Un exemplar din declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi

ştampilată de inspector se înmânează contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poştă

Documentele intră prin registratura principală unde i se atribuie un număr de

înregistrare. Se repartizează la conducerea instituţiei unde se trece pe fiecare act o

rezoluţie care trebuie respectat. Ajungând la nivelul serviciului de specialitate

45

modalitatea de verificare, corectare şi înregistrare este aceeaşi. Un exemplar din

declaraţia contribuabilului împreună cu o adresă oficială semnată de şeful direcţiei şi

şeful serviciului se expediază contribuabilului de către registratura principală, unde

totodată se efectuează şi descărcarea adresei (în termen de 30 de zile de la data

înregistrării).

Introducându–se datele în calculator, automat se creează debitul în sarcina noului

contribuabil. Depunerea peste termen sau nedepunerea (30 de zile de la data dobândirii)

a declaraţiei de impunere se sancţionează cu amendă contravenţională12 privind

combaterea evaziunii fiscale. Procesul-verbal de contravenţie se întocmeşte în două

exemplare. Exemplarul original se va înmâna contribuabilului, iar exemplarul al doilea se

va anexa documentaţiei depuse. Contribuabilul are posibilitatea să achite pe loc

contravaloarea amenzii la casieria serviciului, sau să vireze suma în contul Trezoreriei

după care prezintă documentul de plată inspectorului care a întocmit procesul-verbal.

Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe clădiri

Scăderea din evidenţă a impozitului pe clădiri se efectuează în cazul înstrăinării prin

vânzare sau în cazul demolării clădirii.

în cazul înstrăinării prin vânzare actele prezentate sunt

- adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze

valoarea de inventar a clădirii şi data scăderii din evidenţele contabile

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat la un notar public

în cazul demolării imobilului

- adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze

valoarea de inventar a clădirii şi data scăderii din evidenţele contabile

- autorizaţia de demolare emisă de autoritatea locală pe raza căruia se află

construcţia respectivă

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin

modificarea matricolei de clădiri, cu specificarea datei încetării impozitului, după care se

12 Vezi Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, reactualizată

46

scad automat debitele. Se aduce la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă,

dacă este cazul, printr-un aviz de plată.

Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :

înstrăinarea unei părţi a clădirii

demolarea unei părţi a clădirii

Persoane fizice

Procedura de declarare şi stabilire a impozitului

1. Declararea

Contribuabilii, persoane fizice sunt obligaţi să depună declaraţiile de

impunere (vezi Anexa nr. 2) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor

administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile, în termen de 30 de

zile de la data dobândirii acestora sau în cazul modificării masei impozabile, în vederea

determinării valorii impozabile, precum şi a impozitelor aferente.

Persoanele fizice care deţin mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă, au

obligaţia să depună şi “Declaraţia specială de impunere pentru stabilirea impozitului pe

clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice pentru stabilirea impozitului pe clădiri

majorat, în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri cu destinaţia de

locuinţă”, atât la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice

locale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, precum şi la cele în a căror rază

teritorială sunt situate clădirile respective.

Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea

impozitului pe clădire (cod 70.13.01.04), care în mod obligatoriu trebuie să conţină

următoarele elemente:

datele de identificare ale contribuabilului

- numele plătitorului

- adresa acestuia

datele de identificare ale imobilului care se declară

- denumirea imobilului

- localitatea în care se situează imobilul

- strada şi numărul

47

- anul construcţiei clădirii

informaţii pentru stabilirea impozitului pe clădiri

- specificarea clădirii

- tipul clădirii

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnătura persoanei care a întocmit declaraţia

avizul organului de specialitate

- numărul şi data înregistrării

- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea

- ştampila instituţiei

Documente anexate solicitate

Pentru cazurile noi şi extinderile de clădiri la declaraţia de impunere se solicită:

- schiţa clădirii pe nivele

- extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

- autorizaţia de construcţie

- certificatul de urbanism

În cazul cumpărării de imobile se face transcrierea de pe un nume pe altul pe baza

următoarelor documente:

- o cerere scrisă de mână

- extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul

clădirii

2. Stabilirea

Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă

valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare stabilite pe m2 de suprafaţă

construită, diferenţiată în funcţie de felul, destinaţia şi locul unde sunt situate clădirile.

Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii

impozabile a clădirii.

Tabel nr. 1: Criteriile şi normele de evaluare ale valorii impozabile a clădirii

48

Nr.Crt.

Felul clădirilor şi al altor construcţii impozabile

Valoarea impozabilă(lei/m2)

A. Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire (condiţii cumulative)

B. Fără instalaţii de apă, calanizare, electrice, încălzire

1. Clădiria) cu pereţi sau cadre din

beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale

b) cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă şi din alte materiale asemănătoare

706

706

408

2. Construcţii anexe situate în afara corpului principal al clădirii:a) cu pereţi din cărămidă

arsă, piatră, beton, sau alte materiale asemănătoare;

b) cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, paiantă, vălătuci, etc.

130

80

123

50

3. Pentru locuinţe situate la subsol demisol sau la mansardă

- valoarea reprezintă 75% corespunzătoare din valoarea fiecărei grupe de clădiri

4. Pentru spaţiile cu altă destinaţie, situate în subsolul sau demisolul clădirilor

- valoarea reprezintă 50% corespunzătoare din valoarea fiecărei grupe de clădiri

Valoare impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după

cum urmează:

a) înainte de anul 1950 inclusiv, reducere 15%

b) între anii 1951 şi 1977 inclusiv, reducere 5%

Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul

acestora se vor aplica coeficienţi de corecţie.

Tabelul nr. 2: Coeficienţii de corecţie

GiurgiuLocalitate urbană

de rang II

Zona în cadrul localităţii

49

A B C Dcoeficienţii de corecţie 1,20 1,15 1,10 1,05

Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente coeficienţii de corecţie menţionaţi la aliniatul anterior vor fi diminuaţi cu 0,10.

Impozitul=suprafaţa utilă*coeficientul de corecţie*norma de evaluare*cota de impozit

Pentru persoanele fizice care deţin mai multe clădiri cu destinaţie de locuinţă, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:a) cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la adresa de

domiciliu;Persoanele care achită integral impozitul până la data de 15 martie beneficiază de

o reducere de 10%.

Procedura de luare în debitProcedura de luare în debit pentru persoanele fizice se face în mod identic ca şi în

cazul persoanelor juridice.Clădirile dobândite în cursul anului se impun cu începere de la data de întâi a lunii

următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului.

Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe clădiri

La vânzarea clădirilor şi a construcţiilor, moştenire sau donare, se face

transcrierea imobilului pe noul proprietar, diminuând debitele vechiului proprietar cu

suma nedatorată, în baza documentelor prezentate ca:

- extras de carte funciară

- contract de vânzare-cumpărare

- certificat de moştenitor sau contract de donaţie, după caz

- cerere de transcriere

În cazul vânzărilor parţiale se face dezmembrarea imobilului, după care se fac

modificările cuvenite, cu scăderea debitelor aferente.

În cazul demolărilor se prezintă:

- autorizaţia de demolare

- extras de carte funciară

- cerere de scoatere din evidenţă

50

La fel se procedează şi în cazul în care construcţiile au fost naţionalizate,

expropriate, trecute la persoane juridice, când în baza documentelor prezentate se face

încetarea lor diminuând debitele cu data documentelor.

La sfârşitul zilei borderoul de scădere se depune în dosarul operatorului de date,

documentele se înregistrează în registrul de intrare-ieşire şi se predau inspectorului de

sector pentru verificare-arhivare în dosarul imobilului; fişierul creat (JRN) se transmite

spre descărcare în baza de date.

Calculul impozitului pentru o construcţie deţinută de o persoană fizică este

diferenţiat, existând 960 de posibilităţi, în funcţie de: destinaţie; pereţi; confort (cu sau

fără instalaţii, apă, electricitate, încălzire centrală, canalizare, etc.); tip clădire (câte

nivele, câte apartamente); poziţie (mansardă, subsol); anul construirii; rangul localităţii;

zona în cadrul localităţii; majorarea sau nu stabilită de Consiliul Local; etc.

Impozitul pe teren se stabileşte anual în sumă fixă pe m.p. de teren în mod

diferenţiat pe zone, rangul localităţii , etc.

Persoane juridice

Procedura de declarare şi stabilire a impozitului şi taxei pe teren

1. Declararea

Impozitul şi taxa pe teren se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi

Anexa nr. 5), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza

cărora se află terenurile.

Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau

atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea

impozitului pe teren, (cod 70.13.01.06), şi a taxei pe teren, (cod 70.13.01.05), care în mod

obligatoriu trebuie să conţină următoarele elemente:

datele de identificare a contribuabilului:

- denumirea plătitorului (contribuabilului)

- sediul acestuia

- telefon

- nr. şi data de la Registrul Comerţului,

51

- banca şi contul

- codul fiscal

datele de identificare ale terenului care se declară

- localitatea în care se situează imobilul

- strada şi numărul

informaţii pentru stabilirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

- număr curent

- specificarea

- zona în care se încadrează (A, B, C, D)

- suprafaţa de teren folosit

- suprafaţa de teren neocupat de clădiri şi construcţii, în metrii pătraţi

- impozitul de plată, cât pe metru pătrat şi cât datorat

- taxa datorată

- total suprafaţă

- total taxă datorată

- taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate şi drumuri

- număr curent

- specificare (linii normale, linii înguste, drumuri)

- total kilometrii

- total taxa

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii

avizul organului de specialitate

- numărul şi data înregistrării

- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea

- ştampila instituţiei

Documente anexate solicitate

La declaraţia de impunere se solicită:

extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

2. Stabilirea

52

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,

diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în intravilan.

Tabelul nr. 4: Nivelul impozitului pe teren în funcţie de zonă

Zona în cadrul localităţii Nivelul impozitului pentru

anul 2010

(lei/m2)

1. Impozitul sau taxa pe terenurile deţinute de persoane juridice

A

B

C

D

Pentru terenurile ocupate de drumuri şi căi ferate aflate în administrarea sau în

folosinţa regiilor autonome, a societăţilor comerciale şi a altor persoane juridice, acestea

datorează taxa pe teren.

Tabelul nr. 5: Taxa pentru terenurile ocupate de drum şi căi ferate

Nr.

crt.

Specificaţie Nivel taxă pentru

2010

(lei/km)

1 Pentru drumuri 30

2 Pentru căi ferate normale 58,50

3 Pentru căi ferat înguste 30

Procedura de luare în debit

Există două modalităţi principale de declarare în cazul persoanelor juridice:

deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii

declaraţiei

transmiterea prin poştă a declaraţiei

1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.

Acesta va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei

documentele depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în

53

declaraţie, după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de

matricolă anexat, cu următoarele date :

- mediul în care este amplasat terenul: urban – U, rural – R

- data dobândirii

- data modificării – la terenurile la care se fac modificări

- suprafaţa de teren în folosinţă

- zona în care se situează terenul

- clase

1 – impus

0 – scutit

- adresa la care se situează terenul

După introducerea datelor privind terenurile conform documentaţiei

prezentate, declaraţia pentru stabilirea impozitului şi taxei pe teren, împreună cu

documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieşire, numărul dat din registru

se înscrie şi în declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal, documentele se

îndosariază şi se arhivează. Un exemplar din declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi

ştampilată de inspector se înmânează contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poştă – îm mod similar ca la impozitul pe clădiri

Procedura scăderii din evidenţă a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

Scăderea din evidenţă a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se

efectuează în cazul în care contribuabilii dobândesc dreptul de proprietate pentru unele

terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, după care

datorează impozitul pe terenuri, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a

survenit această modificare. Se va anexa declaraţiei de impunere:

certificatul de atestare a dreptului de proprietate

extras de carte funciară

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin

modificarea matricolei de taxă teren, cu specificarea datei încetării taxei, după care se

scad automat debitele. Se aduce la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă,

dacă este cazul, printr-un aviz de plată.

54

La declaraţia de impunere pentru impozitul pe teren apare o rubrică “terenuri

cu construcţii” care creează confuzie în rândul contribuabililor. Mulţi contribuabili

completează această rubrică cu suprafaţa ocupată de clădiri pe când aceasta se referă la

terenurile libere de construcţii. S-ar fi putut scrie terenuri libere de construcţii pentru a

înţelege şi contribuabilii clar la ce se referă.

Persoane fizice

Procedura de declarare şi stabilire a impozitului

1. Declararea

Persoanele fizice sunt obligate să depună declaraţia de impunere (vezi Anexa nr.

2) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a

căror rază de competenţă se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii

acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor

impozabile precum şi a taxelor aferente.

Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea

impozitului pe teren (cod 70.13.05.04), care trebuie să conţină:

datele de identificare ale contribuabilului

- numele plătitorului

- adresa acestuia

datele de identificare ale terenului care se declară

- localitatea în care se situează imobilul

- strada şi numărul

informaţii pentru stabilirea impozitului pe teren

- suprafaţa ocupată de clădiri şi alte construcţii

- suprafaţa neocupată de clădiri şi alte construcţii

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnătura persoanei care a întocmit declaraţia

avizul organului de specialitate

55

- numărul şi data înregistrării

- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea

- ştampila instituţiei

Documente anexate solicitate

În urma dobândirii prin cumpărare, moştenire sau donaţie a terenurilor, noul

proprietar se prezintă la ghişeu sau la inspctorul de sector cu o copie după contractul de

vâzare-cumpărare, certificat de moştenitor, contract de donaţie, după caz şi cu extrasul de

carte funciară şi o cerere de transcriere. Unde este cazul de dezmembrare, şi o copie după

actul de dezmembrare notificat de notar. În cazul terenurilor nedeclarate (transformarea

terenurilor extravilane în intravilane sau terenuri nedeclarate anterior) în loc de cerere se

întomesc declaraţii tip.

2. Stabilirea

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,

diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone.

Tabelul nr. 6: Impozitul pe terenurile situate în intravilan

Zona în cadrul localităţii Nivelul impozitului pentru

anul 2010

(lei/m2)

1. Impozitul pe terenurile deţinute de persoane fizice

A

B

C

D

Tabelul nr. 7: Impozitul pe terenurile situate în extravilan

Nr.Crt.

ZonaCategoria de folosinţă

Zona I Zona a II-a

Zona a III-a

Zona a IV-a

1 Terenuri cu construcţii 0.0650 0.4500 0.2800 0.15002 Arabil 0.0800 0.0.0072 0.0064 0.00503 Păşuni 0.0070 0.0060 0.0050 0.00404 Fâneţe 0.0070 0.0060 0.0050 0.00405 Vii 0.0150 0.0100 0.0090 0.0060

56

6 Livezi 0.00180 0.00160 0.0110 0.0967 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie

forestieră0.096 0.072 0.064 0.052

8 Terenuri de ape 0.052 0.044 0.028 -9 Drumuri şi căi ferate - - - -10 Terenuri neproductive - - - -

Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferenţiat pe ranguri de

localităţi la nivelurile prevăzute mai sus se va aplica coeficientul 4 de corecţie.

Procedura de luare în debit

La fel ca la persoane juridice.

Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe teren

La prezentare, după verificarea documentelor prezentate se fac transcrierile,

scăzând de la vânzător suprafeţele vândute, concomitent se scad şi debitele nedatorate

prin borderoul de scădere emis mecanizat (automat prin calculator prin scăderea

suprafeţei).

În cazurile de trecere de la persoană fizică la persoană juridică se face încetarea

impunerii cu data încheierii tranzacţiei la notar. La fel se procedează şi în cazul în care

suprafaţa de teren trece în proprietatea statului, fie prin naţionalizare, fie prin expropriere,

scăzând automat şi debitele necuvenite, emiţând la finele zilei un borderou de scădere pe

fiecare poziţie şi sector aparte, creând un fişier de jurnal (JRN) care se transmite la

descărcare în baza de date; documentele se înregistrează în registrul intrărilor şi se depun

la dosarul inspectorului de sector, pe dosare individuale.

În cazul în care terenul devine construit , suprafaţa ocupată de construcţii noi se

scade din suprafaţa totală diminuându-se impozitul aferent construcţiilor.

Calculul impozitului pe teren impune pentru terenul din extravilan 240 de reguli

de calcul , în funcţie de : rangul localităţii; zona în cadrul localităţii; dacă Consiliul Local

a hotărât majorarea taxelor locale; etc.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de capacitatea

cilindrică a mijloacelor de transport pentru fiecare 500 cmc diferenţiat pe categorii de

mijloace auto (autoturisme, autobuze, autoutilitare până la 12 tone).Pentru mijloacele de

trasport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone precum şi pentru

combinaţiile acestora se stabileşte în funcţie de masa totală maximă autorizată de

57

numărul de axe şi pe feluri de suspensie ( pneumatică sau mecanică). Resuesele

financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport având masa maximă

autorizată peste 12 tone se utilizează exclusiv pentru lucrări de întreţinere , modernizare,

reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes local şi constituie venit în proporţie de

60% la bugetul local. Pentru vehiculele lente taxa se stabileşte în sumă fixă având

scadenţa la 31.01. a fiecărui an. Pentru remorci , semiremorci, rulote taxele anuale se

stabilesc in funcţie de capacitatea acestora exprimată în tone. Capacitatea cilindrică a

motorului, remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, numărul exelor, şi masa totală maximă

autorizată avute în vedere la calcularea taxei se dovedesc cu cartea de identitate a

autovehiculului, respectiv a remorcii.

Persoane juridice

Procedura de declarare şi stabilire a taxei

1. Declararea

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează pe baza declaraţiei de

impunere (vezi Anexa nr. 3), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor

locale pe raza cărora se află sediul persoanei juridice.

Persoanele juridice îşi calculează taxele datorate prin propriile servicii financiar-

contabile.

Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau

atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru taxei asupra

mijloacelor de transport, (cod 70.13.01.05), care în mod obligatoriu trebuie să conţină

următoarele elemente:

datele de identificare ale contribuabilului

- denumirea plătitorului (contribuabilului)

- sediul acestuia

- telefon

- nr. şi data de la Registrul Comerţului,

- banca şi contul

- codul fiscal

informaţii pentru stabilirea taxei auto

- număr curent

58

- specificarea maşinii

- numărul mijloacelor de transport

- taxa stabilită

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii

situaţia nominală a mijloacelor de transport

- număr curent

- specificarea maşinii

- data dobândirii

- seria motor, şasiu

- capacitatea cilindrică

- taxa datorată

- total taxă

- observaţii

avizul organului de specialitate

- numărul şi data înregistrării

- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea

- ştampila instituţiei

Documente anexate solicitate

La declaraţia de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcţie de modul de

dobândire a mijloacelor de transport următoarele acte :

pentru mijloacelor de transport dobândite prin cumpărare

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul

mijlocului de transport, dacă vânzătorul este o persoană fizică

- factură emisă de vânzător, în cazul în care acesta este o persoană juridică

- în cazul în care mijlocul de transport este dobândit prin import se prezintă

traducerea actului de dobândire, documentul de identitate a vehicolului şi

declaraţia vamală

- fişa de înmatriculare

pentru mijloacele de transport dobândite prin donaţie

- actul de donaţie

59

- accept de donaţie autentificat la notar public

- în cazul în care este dobândit din străinătate se depune şi declaraţia vamală

- fişa de înmatriculare

pentru mijloacele de transport dobândite prin donaţie respectiv ca aport la capitalul

social

- actul adiţional care să reflecte mărirea capitalului social

-fişa de înmatriculare

2. Stabilirea

Contribuabilii care deţin mijloace de transport cu tracţiune mecanică datorează o taxă

anuală stabilită în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora pentru fiecare 500 cmc sau

fracţiune din aceştia.

Tabelul nr. 3: Nivelul taxei auto în funcţie de tipul mijlocului de transport

Nr.

crt.

Tipul mijlocului de transport Nivel de taxă an 2010

-lei-an-500 cmc sau fracţiune-

1 Autoturisme cu capacitate

cilindrică de până la 2.000 cmc

inclusiv

8

2 Autoturisme cu capacitate

cilindrică de peste 2.000 cmc

36

3 Autobuze, autocare, microbuze 24

4 Autovehicule de până la 12 tone

inclusiv

30

5 Tractoare înmatriculate 18

6 Motociclete, motorete şi scutere 8

60

Pentru ataşe taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru

motociclete, motorete şi scutere.

Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de

peste 12 tone taxa se stabileşte diferenţiat.

Procedura de luare în debit

Există două modalităţi principale de declarare pentru persoane juridice:

deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii

declaraţiei

transmiterea prin poştă a declaraţiei

1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.

Acesta va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei documentele

depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţie,

după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă

anexat, cu următoarele date :

- scutire/reducere taxă

- 0 nescutit

- 1 scutit integral

- 2 scutit 50%

- denumire marcă

- tip mijloc de transport

1 autoturisme; 2 autobuze, microbuze; 3 motociclete, motorete; 4 biciclete,

triciclete; 5 bărci, luntre pentru uz personal; 6 bărci cu motor; 7 şalupe; 8 tractor; 9 bac,

pod plutitor; 10 remorcă pentru autoturism; 11 triciclu pentru invalizi; 12 autocamioane

de orice fel, autospeciale; 13 bărci pentru transport persoane; 14 bărci folosite în alte

scopuri; 15 ataş; 16 remorcă bus, microbuz; 17 remorcă camion; 18 remorcă tractor; 19

remorcă autotren; 20 autotren; 21 iaht; 22 remocher, slep; 23 vapor;

- capacitate cilindrică

- serie motor

- serie şasiu

- număr de circulaţie

61

- mod de dobândire

- data declarării

- număr act de dobândire

- data dobândirii

- număr act de încetare

- data încetării

- numărul certificatului de radiere

- data radierii

- data modificării capacităţii cilindrice

- data sistării

După introducerea datelor privind mijloacele de transport conform

documentaţiei prezentate, declaraţia pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de

transport, împreună cu documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieşire,

numărul dat din registru se înscrie şi în declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal

şi apoi se introduc documentele şi se arhivează. Fişa de înmatriculare şi un exemplar din

declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi ştampilată de inspector se înmânează

contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poştă – în mod similar ca la impozitul pe clădiri

Procedura scăderii din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport se dă la scădere în cazurile în care mijlocul

de transport respectiv a fost înstrăinat şi radiat din evidenţele organelor de poliţie sau ale

căpităniei portului.

Radierea din evidenta politiei se referă la scoaterea din evidentă a acestor

mijloace de transport13.

Scăderea din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport se efectuează în

cazul înstrăinării prin vânzare sau în cazul casării mijlocului de transport.

în cazul înstrăinării prin vânzare actul prezentat este

- certificatul de radiere cu viza organelor de poliţie

în cazul casării mijlocului de transport se prezintă următoarele acte

13 Vezi HG nr. 610/1992 privind cartea de identitate a autovehiculului

62

- documente din care să rezulte că mijlocul de transport a fost predat

unităţilor autorizate pentru colectarea şi recuperarea metalelor

- certificatul de radiere dacă mijlocul de transport a fost înscris în circulaţie

Pentru autovehiculele care nu sunt supuse înmatriculării, scăderea taxei se poate

face numai în cazul înstrăinării acestora sau prin scoaterea din uz, urmare a casării sau

vânzării ca piese de schimb (motor, caroserie, şasiu, cutie de viteze etc.), fapt dovedit

prin documente care să ateste aceste situaţii.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada cât

autovehiculele sau mijloacele de transport pe apă se află în reparaţii curente sau reparaţii

capitale, şi nici în cazul lipsei temporare a unor piese de schimb din reţeaua comercială

sau de la unităţile de reparaţii de profil.

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin

modificarea matricolei auto, cu specificarea datei încetării taxei şi radierii mijlocului de

transport din evidenţa organelor de poliţie , după care se scad automat debitele. Se aduce

la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă, dacă este cazul, printr-un aviz de

plată.

Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :

schimbarea capacităţii cilindrice a motorului

schimbarea tipului autovehiculului

Aceste modificări trebuiesc vizate şi aprobate de Registrul Auto Român, după

care în termen de 30 de zile se declară la serviciile de specialitate ale consiliilor locale

acolo unde se află sediul contribuabililor.

Persoane fizice

Procedura de declarare şi stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport

1. Declararea

Persoanele fizice sunt obligate să depună declaraţia de impunere (vezi Anexa nr.

4) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a

căror rază de competenţă se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii

63

acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor

impozabile precum şi a taxelor aferente.

Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea taxei

asupra mijloacelor de transport (cod 70.13.05.05), care trebuie să conţină:

datele de identificare ale contribuabilului

- numele plătitorului

- adresa acestuia

- telefon

- seria şi numărul de buletin

informaţii pentru stabilirea taxei auto

- specificarea maşinii

informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia

- data completării declaraţiei

- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii

Pe baza declaraţiei depuse de contribuabil, organele specializate întocmesc

procesul verbal de stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport. Un exemplar se

înmânează contribuabilului iar celălalt rămâne la administraţia locală.

Documente anexate solicitate

Pentru mijloacele de transport dobândite prin cumpărare se solicită următoarele

documente:

- contractul de vânzare-cumpărare

- factura dacă se cumpără de la persoane juridice

Pentru mijloacele de transport cumpărate din străinătate se anexează:

- contractul de vânzare-cumpărare pentru maşini folosite

- factura pentru maşini noi

- chitanţa vamală

- cartea de identitate

2. Stabilirea

Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice se calculează

la fel ca în cazul persoanelor juridice.

64

Procedura de luare în debit

Se face în mod similar ca la persoane juridice.

Procedura scăderii din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport

Scăderea debitelor se efectuează în baza certificatelor de radiere emise de

Organele de Poliţie în urma vânzărilor efectuate şi scoaterea din circulaţie a mijlocului de

transport de pe numele contribuabilului (vânzare, moştenire, donare).

La fel se scad şi mijloacele de transport scoase legal din ţară, dezmembrate şi

distruse.

În cazul în care se stabilesc de către Organele de Poliţie furturi de mijloace de

transport şi nerecuperate, se emit certificate de scoatere din circulaţia pe baza cărora se

face sistarea urmăririi debitului, până la găsirea sau până la radierea definitivă din

evidenţele de circulaţie a autovehiculelor.

În cazul tractoarelor şi remorcilor rutiere scoase din circulaţia rutieră şi predate

pentru lucrări agricole, se face radierea din evidenţele fiscale scăzând debitele

necuvenite.

În toate cazurile, debitele necuvenite se scad în baza borderoului de scădere creat

prin introducerea documentelor de scădere în calculator, care la sfârşitul zilei emite

borderoul de scădere care se depune în dosarul operatorului de date, iar documentele

prezentate se înregistrează în registrul de intrare-ieşire şi se predau inspectorului de sector

pentru arhivare în dosarul individual al mijlocului de transport. Fişierul jurnal (JRN)

creat, se transferă prin descărcare în baza de date.

Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul

construcţiilor sunt diferenţiate în funcţie de valoarea construcţiilor şi instalaţiilor ,

suprafaţa terenului, natura serviciilor prestate. Taxele se plătesc înaintea eliberării

documentelor respective şi includ taxe pentru:

certificate de urbanism şi autorizaţii de construire

autorizarea de foraje şi excavări necesare studiilor geotehnice, ridicărilor

topografice, exploatărilor de carieră , balastieră, sondelor de gaze şi petrol,

precum şi alte exploatări.

Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier necesare execuţiei de

lucrări de bază dacă nu au fost autorizate odată cu acestea

65

Autorizaţii pentru organizarea de tabere cu corturi, căsuţe, campinguri

Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu :

chioşcuri, tonete , spaţii de expunere situate pa căile şi în spaţiile publice,

precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj,a firmelor şi

reclamelor

Autorizaţia de desfiinţare , parţială sau totală a construcţiilor şi

amenajărilor

Autorizarea lucrărilor de racordare şi branşamente publice de apă,

canalizare, gaze, energie electrică şi telefonie

Eliberarea autorizaţiilor de orice fel, precum şi viza anuală a acestora.

Contribuabilii care solicită eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

datorează taxe.

Persoanele fizice şi juridice trebuie să depună : cererea pentru eliberarea

certificatelor, avizelor sau autorizaţiilor solicitate; cererea pentru eliberarea autorizaţiei

de construire, în conformitate cu proiectul prezentat. Alături de aceste cereri se anexeză:

pentru certificatul de urbanism

- extras de Carte Funciară nu mai vechi de 30 de zile sau act de concesiune

sau contract de închiriere

- dovada achitării taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism

- memoriu tehnic justificativ

- plan de situaţie

pentru autorizaţia de construire

- anexa tip la cerere completată de proiectant

- dovada achitării taxei pentru obţinerea autorizaţiei de construire

- extras de Carte Funciară sau act de concesiune

- certificatul de urbanism în termen de valabilitate şi corelat cu obiectul

cererii de autorizare

- avizele şi studiile solicitate prin certificatul de urbanism

- documentaţia tehnic

La terminarea lucrărilor beneficiarii autorizaţiei de construire, în termen de 15 zile

de la data expirării termenului de executare stabilit prin aceasta, sunt obligaţi să declare,

valoarea reală a lucrărilor, în vederea regularizării taxei pentru autorizaţia de construire,

66

prin “ Declaraţie privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de

construire “, la compartimentele de specialitate ale administraţiei publice locale.

Pentru determinarea valorii reale titularul autorizaţiei de construire va prezenta, o

documentaţie cuprinzând un post calcul realizat în preţurile actualizate, la terminarea

lucrărilor, pe baza indicilor preţurilor de consum comunicate de Institutul Naţional de

Statistică, din care să rezulte valoarea finală a investiţiei.

Structurile specializate ale autorităţilor administraţiei publice locale vor regulariza

taxa pentru autorizaţia de construire pe baza valorii reale a lucrărilor declarate de către

solicitant, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin

autorizaţia de construire.

Titularul autorizaţiei de construire va prezenta pe lângă declaraţia privind

valoarea reală a lucrărilor autorizate şi o copie a procesului verbal de recepţie la

terminarea lucrărilor.

Tabelul nr. 8: Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în funcţie de suprafaţa

pentru care se solicită

Suprafaţa Taxa datorată

a) până la 150 m2 inclusiv

b) între 151 şi 250 m2 inclusiv

c) între 251 şi 500 m2 inclusiv

d) între 501 şi 750 m2 inclusiv

e) între 751 şi 1000 m2 inclusiv

f) peste 1000 m2

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei se calculează în funcţie de tipul autorizaţiei.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi Anexa nr. 6) care se depune

de contribuabil la serviciile de specialitate ale consiliilor locale.

Documentele anexate:

- autorizaţia de construire

67

- certificatul de urbanism

- desenul panoului respectiv

Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afişaj, panouri sau alte asemenea

mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxă de 19,5 lei / an / m2 sau fracţiune de m2.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate se plăteşte anticipat de

către beneficiarul publicităţii, proporţional cu numărul de luni de utilizare. În situaţiile în

care mijloacele de reclamă şi publicitate au o durată mai mare de 1 an, taxa se plăteşte

până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa anuală se stabileşte în

funcţie de dimensiune şi este de 30 lei / an / m2 sau fracţuine de m2. Contribuabilii au

obligaţia să achite în două tranşe : până la 31 martie şi 30 septembrie.

Impozitul pe spectacole

Sunt obligate la plata impozitului pe spectacole persoanele fizice şi

persoanele juridice care organizează, cu plată, permanent sau ocazional, spectacole,

manifestări artistice sau sportive, activităţi artistice sau distractive de videoteci şi

discoteci, denumite spectacole.

Obiectul impozitului îl constituie încasările din vânzarea biletelor de intrare şi a

abonamentelor.

Impozitul se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la obiectul

impozitabil, adică la încasările totale. Din încasările impozitabile nu se scad cheltuielile

legate de organizarea şi desfăşurarea spectacolelor.

Cotele procedurale sunt diferenţiate astfel:

Spectacolele:

a. de teatru, operetă, operă, filarmonică, cinematografice, alte spectacole

muzicale şi de circ – 2%.

b. festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea

manifestări artistice sau distractive care au un caracter ocazional– 5%.

Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii

următoare, la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială îşi au

sediul şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor şi la locul de desfăşurare a

spectacolelor.

68

Plătitorii de impozit pe spectacole au obligaţia de a înregistra biletele de

intrare la organele fiscale în a căror rază teritorială îşi au sediul şi de a desfăşurare a

spectacolelor.

Plătitorii de impozit au obligaţia de a ţine evidenţa acestuia şi de a depune, până la

data de 15 inclusiv a lunii următoare, la organul fiscal teritorial în a cărui rază teritorială

plătitorul îşi are sediul sau domiciliul, decontul de impozit.

Taxa hotelieră

Pentru şederea în municipii, oraşe sau comune consiliile locale pot hotărâ

instituirea taxei hoteliere datorate de persoane fizice în vârstă de peste 18 ani.

Declaraţia privind taxa hotelieră se face prin completarea unui formular tipizat,

tipărit (vezi anexa nr.8), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale

acolo unde se află domiciliul sau sediul contribuabilului.

Taxa se determină pe baza cotei de 1% la tarifele de cazare practicate şi numărul

zilelor de cazare, sau la tariful practicat pentru o noapte de cazare.

Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se

realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate, şi se varsă la bugetul

local în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedentă.

Taxele de timbru judiciare şi notariale

Actele şi serviciile notariale, care se îndeplinesc de către notarii publici, sunt

supuse taxelor de timbru.

Taxele de timbru pentru actele şi serviciile notariale se datorează anticipat.

Sunt supuse taxelor judiciare de timbru cererile şi acţiunile introduse la instanţele

judecătoreşti, de orice grad, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi/sau

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Plătitorii taxelor judiciare de timbru sunt persoanele fizice şi juridice române şi

străine, care solicită prestarea unui serviciu supus acestor taxe.

69

Taxele judiciare de timbru sunt stabilite prin lege14 în mod diferenţiat, după cum

obiectul cererii sau acţiunii este sau nu evaluabil în bani.

Activitatea notarială15 asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea

raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi

ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Activitatea notarială se realizează de către notarii publici, prin acte notariale şi

consultaţii juridice notariale. Acestea sunt supuse unor taxe de timbru diferenţiate în

funcţie de natura actelor şi serviciilor16.

Impozitul pe profit al regiilor autonome de importanţă locală şi pe cel datorat de

societăţile comerciale în care consiliul local este acţionar majoritar constituie venit la

bugetul local. Plătitorii acestui impozit sunt regiile autonome şi societăţile comerciale

care îşi desfăşoară activitatea în domenii cum sunt: transportul urban în comun de

călători, salubritatea , alimentarea cu apă potabilă, alimentarea cu energie termică,

amenajarea şi întreţinerea parcurilor, etc.

Taxele speciale instituite la nivelul municipiului Giurgiu sunt : taxele pentru

tăierea arborilor, taxele de căsătorie, naştere, deces, taxe pentru spargerea

pavajului/trotuarului, taxe ocupare teren , taxe pentru garaj, taxe pentru grădină,taxe

staţionare taximetrişti , autorizaţii de liberă trecere/ oprire , taxe pentru închirierea

containere, eurocontainere, pubele şi europubele.

Concluzii şi propuneri

Reglementările cu privire la impozitele şi taxele locale valabile de la 01.01.2003,

complică mecanismul de calcul al acestora.

Astfel, calculul impozitului pentru o construcţie deţinută de o persoană fizică

este diferenţiat, existând 960 de posibilităţi, în funcţie de: destinaţie; pereţi; confort (cu 14 Vezi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru modificată prin: Legea nr. 112/1998; Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999; HG nr. 752/1999 şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 760/C din 22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru15 Vezi Legea (nr. 36/1995) notarilor publici şi activităţilor notariale 16 Vezi OG nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată şi modificată prin Legea nr. 122/1998 şi prin OG nr. 30/1999, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 443/C din 07.07.1999 privind Normele metodologiei pentru aplicarea OG nr. 12/1998

70

sau fără instalaţii, apă, electricitate, încălzire centrală, canalizare, etc.); tip clădire (câte

nivele, câte apartamente); poziţie (mansardă, subsol); anul construirii; rangul

localităţii; zona în cadrul localităţii; majorarea sau nu stabilită de Consiliul Local; etc.

Calculul impozitului pe teren impune pentru terenul din extravilan 240 reguli de

calcul, în funcţie de: categoria de folosinţă; rangul localităţii; zona în cadrul localităţii;

dacă Consiliul Local a hotărât majorarea taxelor locale; etc.

Sunt şi declaraţii care creează confuzie în rândul contribuabililor. Spre

exemplu, la declaraţia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul

contribuabililor persoane juridice apare la o rubrică “terenuri cu construcţii”. Mulţi

contribuabili completează această rubrică cu suprafaţa ocupată de clădiri pe când

această se referă la terenurile aferente construcţiilor. S-ar fi putut scrie terenuri libere

de construcţii pentru a înţelege şi contribuabilii clar la ce se referă.

Declaraţiile de impunere pentru impozitul pe clădiri, teren şi taxa auto au

elemente comune (acelaşi antet, la sfârşit se scrie la toate semnătura şi data la care s-a

întocmit). Ar putea să se facă o singură declaraţie diferenţiată pe cele 3 tipuri de

impozite.

Impozitele şi taxele locale în municipiul Oltenita au trecut de la Ministerul

Finanţelor la Consiliul Local din iunie 1999. Primăria municipiului Oltenita a preluat

impozitele şi taxele locale de la Ministerul Finanţelor fără a prelua şi personalul

specializat. Astfel s-a recurs la angajarea unor persoane care nu erau specializate în

impozite şi taxe locale. Din această cauză procesul de instruire al angajaţilor a fost mai

îndelungat. Nici până în prezent nu s-a reuşit specializarea integrală a acestora. Spre

exemplu, de când s-au preluat de la Ministerul Finanţelor şi până azi inspectorii

71

Serviciului de Impozite şi Taxe nu au efectuat controale faptice pentru verificarea

corectitudinii şi veridicităţii declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili.

Pe viitor dacă ar fi posibil contribuabilii să poată vizualiza informaţiile privitoare la

impozitele şi taxele locale precum şi obligaţiile personale de plată a taxelor prin internet.

În viitor se doreşte şi posibilitatea de plată a impozitelor şi taxelor prin acest sistem.

O mai bună colaborare cu poliţia pentru identificarea contribuabililor care işi

schimbă domiciliul, eventual când se depune declaraţia sau sunt înregistraţi pe internet

să li se ceară şi codul numeric personal. Astfel vor putea fi găsiţi mai uşor chiar dacă

îşi schimbă sediul.

Înlocuirea programului informatizat, Venis, care este foarte vechi şi care nu

mai face faţă şi din această cauză apar multe greşeli.

Biliografie

1. Ordonanta nr.83/2004 pentru modificare si completarea Legii nr.571/2003 privind

Codul fiscal in Monitorul oficial al Romaniei,nr.793/27.08.2004.

2. Legea nr.494/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.83/2004 pentru

modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal in Monitorul oficial

al Romaniei nr.1092/24.11.2004;Ordonanta de urgenta nr.123/2004 pentru modificarea

si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal,Monitorul oficial

nr.154/07.12.2004.

3. Legea nr.96/2005 privind aprobarea ordonantei de urgenta a Guvernului

nr.123/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal

in Monitorul Oficial al Romaniei,nr.325/18.04.2005.

72

4. Dobrin Marinicã-Contabilitatea baze,Editarea Fundatiei Romaniei de

miine,Bucuresti 2004.

5. Dobrin Marinicã,Managementul contabilitatii in asigurari ,Editura Tribuna

Economica,Bucuresti 2006,

6. Dobrin Marinicã,Contabilitatea persoanelor juridice fara scop patrimonial ,Editura

Fundatiei Romania de miine,Bucuresti 2006.

7. Legea Contabilitatii nr.82/1991 republicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea

a I-a,nr.48/14.01.2005.

8. Legea nr.571/22.12.2003,privind Codul fiscal ,publicata in Monitorul oficial

nr.927/23.12.2003.

9. Ordonanta Guvernului Romaniei nr.92/24.12.2003,privind Codul de procedura

fiscala,publicate in Monitorul Oficial nr.94/29.12.2003

10. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1752/17.11.2005 ,pentru aprobarea

reglementarilor contabile conform cu directivele europene ,publicate in Monitorul

Oficial,partea a I-a nr.1080/30.11.2005.

11. Normele metodologice din 14 decembrie 2004 de intocmire si utilizare a registrelor

si formularelor comune pe economie privind activitatea financiara si contabila,publicate

in Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2005.

12. Reglementari contabile pentru agentii economici ,Ministerul Finantelor

Publice,Editura Economica ,Bucuresti 2002.

13. Ordonanta de urgenta nr.138/2004 pentru modificarea si completarea Legii

nr.571/2003 privind Codul fiscal ,”Monitorul Oficial al Romaniei” nr.281/30.12.2004

14. Legea nr.163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului

nr.138/2004 pentru modificarea si completarea legii nr.571/2003,privind Codul fiscal,in

„Monitorul oficial al Romaniei ,nr.466/01.06.2005

15. Institutul de Politici Publice Bucureşti, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor

proprii, Ghid practic, bucureşti, 2002

16. Leonte D. ,Cioponea M.- Finanţe Publice , note de curs , Editura Fundaţia de

Mâine, Bucureşti, 2001

17. Moşteanu T. şi colaboratorii-Finanţe Buget, Editura Economică, Bucureşti, 2001

18. Popescu G., Popescu V.- Manualul inspectorului de impozite şi taxe locale, Editura

Tribuna Economică , 2004

73

19. Văcărel I.- finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1994

20. *** Monitorul oficial al Romaniei Colectia 2000-2007

Tribuna economica 2000-2007

21. *** Ordinul Ministerului Finantelor nr.1752/2005

privind aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene ,MO

nr.1080 bis/30.11.2005

22. *** Legea contabilitatii nr.89/1991,republicata in MO

nr.48/2005

23. *** Colectia litaeraturii de specialisti

-Adevarul economic

-Monitorul Oficial al Romaniei

24. *** Colecţia Tribuna Economică 2004

25. *** Norme Metodologice privind Trezoreria finanţelor

publice

26. *** Legea finanţelor Publice

27. *** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal

28. *** Legislaţia acuală privind impozitele şi taxele locale

29. Institutul de Politici Publice Bucureşti, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor

proprii, Ghid practic, bucureşti, 2002

30. Leonte D. ,Cioponea M.- Finanţe Publice , note de curs , Editura Fundaţia de

Mâine, Bucureşti, 2001

31. Moşteanu T. şi colaboratorii-Finanţe Buget, Editura Economică, Bucureşti, 2001

32. Popescu G., popescu V.- Manualul inspectorului de impozite şi taxe locale,

Editura Tribuna Economică , 2004

33. Văcărel I.- finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1994*

34. *** Colecţia Tribuna Economică 2004

35. *** Norme Metodologice privind Trezoreria finanţelor publice

36. *** Legea finanţelor Publice

37. *** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal

38. *** Legislaţia acuală privind impozitele şi taxele locale

74

39 *** Analele universităţii “Dimitrie Cantemir” Tg Mureş

75