Imagini fixe însoţite de cuvinte rostite Diapozitive şi diapozitive cu înregistrări, calculatoare electronice, CD-uri

Reflectarea în imagini şi obiecte a conţinuturilor teoretice

Desene animate, imagini animate pe calculatoare electronice, jocuri didactice electrotehnice şi electronice, simulatoare didactice, dispozitive, aparate, instalaţii, modele materiale

4. MIJLOACE DIDACTICE ŞI SUPORTURI TEHNICE DE INSTRUIRE: ROL, FUNCŢII, VALENŢE FORMATIVE Mijloacele didactice reprezintă ansamblul instrumentelor

materiale, naturale tehnice, selectate şi adaptate pedagogic la nivelul metodelor şi a procedeelor de instruire pentru realizarea mai eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii instructiv-educative. Valoarea lor depinde de calităţile pedagogice angajate în măsura în care ele sunt simultan sau succesiv: purtătoare de informaţii semnificative; puncte de sprijin material necesar pentru activarea deplină a metodelor alese; resurse practice, disponibile să diminueze sau chiar să anuleze verbalismul propriu metodelor tradiţionale. Mijloacele didactice intervin ca instrumente subordonate acţiunii imprimate la nivelul metodelor de învăţământ, pe baza unui ansamblu de procedee operaţionale. v După I. Cerghit, clasificarea mijloacelor didactice este următoarea: Mijloace didactice informativ-demonstrative: · instrumente informative naturale: ierbar, insectar, metale, roci; 206 · instrumente tehnice: obiecte tehnice, instalaţii tehnice; · instrumente elaborate ca substitute ale realităţii de tip tridimensional, bidimensional sau de tip simbolic. Mijloace didactice de exersare-formare a deprinderilor: · instrumente gen jocuri tehnice; · instrumente de: laborator, cabinet, atelier, lot şcolar. Mijloace didactice de raţionalizare a timpului didactic: · instrumente gen: hartă contur, şabloane didactice, ştampile didactice, grile; · instrumente gen: tablă electronică, dispozitive automate de instruire. Mijloace didactice de evaluare a rezultatelor: · teste docimologice, grile de măsurare-apreciere a activităţii; · şabloane pentru evaluare, instalaţii de evaluare. v Baza lor de susţinere senzorială oferă un alt criteriu de clasificare: mijloace didactice vizuale: · imagini, ilustrate, proiecţii fixe; mijloace didactice sonore: · radio, casetofoane, magnetofoane, discuri; mijloace didactice audio-vizuale: · filme, televiziune, casete video, DVD. Valoarea psihopedagogică a mijloacelor audio-vizuale se relevă mai uşor prin repetarea lor la diversitatea variantelor de instruire. Deoarece se ştie că în afara situaţiei clasice de instruire profesor-elev sunt posibile şi altele, absenţa codului în comunicarea audio-vizuală este un avantaj ce face posibilă folosirea variantei pe toate treptele de şcolaritate. Analiza comparativă a variantelor de instruire relevă atât avantajele cât şi dezavantajele fiecăreia, ceea ce impune utilizarea alternativă a tuturor în funcţie de împrejurări. Mijloacelor didactice le sunt atribuite următoarele caracteristici: · sprijină cunoaşterea aspectelor realităţii inaccesibile mai mult sau mai puţin, de a media învăţarea, în general; · oferă, vehiculează informaţii variate, în forme diverse; · realizează mai eficient obiectivele concrete, ca resurse practice, de activizare a metodelor didactice; · reflectă pătrunderea în domeniu a nivelului dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, de la obiectele naturale iniţial utilizate, până la mijloacele audio-vizuale şi sistemele multimedia de astăzi; · reprezintă o resursă materială prin esenţă, dar prin funcţionalitatea îndeplinită devin instrumente ale profesorului sau elevului, devin tehnici de învăţare activă. 207 Funcţiile mijloacelor de învăţământ: · funcţia informativă, de comunicare oferă informaţii asupra obiectelor, fenomenelor, proceselor greu accesibile, pot prezenta fenomenele static sau dinamic, evidenţiază elementele esenţiale, oferă sarcini de rezolvat şi puncte de sprijin, asigură conexiunea inversă sau posibilitatea de revenire, pentru aprofundare sau comparare; · funcţia formativ-educativă sprijină antrenarea calitativă a proceselor cognitive în formarea capacităţilor intelectuale, antrenează realizarea obiectivelor afectiv - atitudinale (receptarea, convingerea, trăirea, motivaţia, interesul, valorizarea) şi a celor psihomotorii (deprinderi de căutare şi mânuire, de rezolvare independentă, de organizare, de adaptare, de reglare); · funcţia de activizare a elevilor în predare-învăţare: prin stimularea spiritului de observaţie, a curiozităţii şi interesului, prin orientarea efortului cognitiv, a participării active, afirmarea

iniţiativei sau a creativităţii în interpretare, prin susţinerea ilustrativ-demonstrativă a învăţării independente sau în grup; · funcţia organizatorică prin: sprijinirea raţionalizării efortului şi a timpului în învăţare, combaterea supraîncărcării, combaterea monotoniei şi oboselii, structurarea stilului de învăţare, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori; · implicarea în perfecţionarea relaţiilor profesor-elevi în timpul predării-învăţării-evaluării; · sprijinirea profesorului în verificarea realizării unor rezultate ale învăţării. Valenţe formative ale mijloacelor de învăţământ · acestea se relevă în condiţii experimentale, cu prilejul folosirii lor de către subiecţi în procesul de formare a deprinderilor şi priceperilor. Didactica experimentală are în vedere permanent atributul de a evalua modificările obiectului educaţiei şi prin aceasta, eficienţa mijloacelor de învăţământ, ducând la alegerea celor mai adecvate pentru realizarea obiectivelor operaţionale; · mijloacele de învăţământ contribuie nu numai la optimizarea randamentului şcolar al elevului, dar şi la dezvoltarea capacităţii acestuia de a înregistra, prelucra şi interpreta mesajul informaţional emis de obiectul stimul; totodată ameliorează operaţiile perceptive de fixare, de explorare, de comparare, precum şi caracterul raţional al acţiunilor perceptive; · asimilarea şi consolidarea structurilor perceptive operatorii necesită organizarea experienţei senzoriale, motorii sau psihointelectuale a 208 elevilor, ceea ce mijloacele de învăţământ sunt capabile să ofere (D. Herlo). Valoarea pedagogică a fiecărui mijloc de învăţământ este condiţionată de factori diferiţi: · nivelul motivaţiei şcolare; · nivelul cunoştinţelor anterioare actului de asimilare a noilor informaţii; · capacitatea psihointelectuală generală a elevului; · modul de structurare al curriculum-ului; · caracterul relevant, sistematic şi logic al ideilor de desprins şi de asimilat; · caracterul activ şi complementar al predării-învăţării; · mărirea densităţii informaţiei transmisă în unitatea de timp; · adresabilitate largă; · verificarea activităţii mintale a elevului, asigurarea feedback-ului, a repetiţiei şi exersării. Creşterea eficienţei procesului de predare-învăţare are ca substrat asigurarea interactivităţii profesor – elev - mijloc de învăţământ prin: · aprofundarea proceselor de analiză-sinteză; · clarificarea aspectelor puţin sesizate prin utilizarea mijloacelor didactice; · asigurarea înţelegerii de către elevi şi formării la aceştia a unei viziuni de ansamblu asupra celor receptate; · integrarea noilor cunoştinţe în sistemul cognitiv al elevului; · formarea unor competenţe stabile (D. Herlo). 6. INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR – DIRECŢIE STRATEGICĂ ÎN PERFECŢIONAREA METODOLOGIEI ŞI TEHNOLOGIEI INSTRUIRII Definire: · instruirea şi autoinstruirea asistată de calculator se referă la utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ, în scopuri didactice; · introducerea calculatorului presupune: o linie didactică bine precizată, cu orientări pedagogice, psihologice şi metodice; cadre didactice cu pregătirea necesară. Condiţii pentru difuziunea instruirii asistate de calculator în practica şcolară: · adaptarea educaţiei la necesităţile actuale şi de perspectivă ale societăţii; 209 · îmbogăţirea şi modernizarea permanentă a sistemului metodelor de învăţământ; · realizarea de progrese în domeniul informaticii, al calculatoarelor şi al tehnologiilor de comunicare. Necesitatea existenţei unui program de instruire: · este un produs pedagogic, rezultatul programării pedagogice; · programul de instruire urmează să fie transpus într-un program – computer, care reprezintă un program informatic: ÿ produsele informatice (care sunt produse intelectuale) sunt numite software; ÿ aparatura electronică este numită hardware; ÿ elaborarea lecţiilor şi a celorlalte forme de organizare a activităţii este numită courseware. Direcţii de activitate în legătură cu instruirea asistată de calculator: · învăţământul de informatică; · programarea pedagogică a conţinutului, a materialului de

studiat şi a activităţii elevului în legătură cu acel conţinut; · elaborarea programului – computer; · abordarea şi soluţionarea problemelor legate de hardware. Importanţa introducerii calculatorului în şcoală: · reprezintă o strategie de lucru a profesorului şi a elevilor de tip interactiv, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării; · se inserează în contextul învăţământului pe clase şi lecţii; · simulează procese şi fenomene complexe pe car nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă; · construieşte contexte pentru aplicaţii ale conceptelor, oferind celor ce studiază şi limbajul cu ajutorul căruia ei îşi pot descrie propria activitate. Facilităţi oferite de utilizarea calculatorului: · simularea unor procese şi fenomene în mişcare prin imagini animate; · crearea de situaţii – problemă cu valoare stimulativă şi motivaţională pentru elevi; · îmbunătăţirea procesului de conexiune inversă; · desfăşurarea de activităţi diferenţiate pe grupe de nivel; · desfăşurarea de activităţi de autoinstruire; · desfăşurarea de activităţi de autotestare; · desfăşurarea de activităţi recapitulative; · organizarea de jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor şi abilităţilor. 210 Meritul deosebit al instruirii asistate de calculator constă în faptul că presupune participarea activă a elevilor în procesul de predare – învăţare şi că permite dezvoltarea intelectuală a acestora, adecvată ritmului lor de lucru.