I.+EMF+CURS+platforma.pdf

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ȘI FRECVENȚĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ŞTIIN ŢE ECONOMICE

PROF. UNIV. DR. DRAGOMIR GEORGETA

Anul II, Semestrul 2

ECONOMIE MONETARĂ ŞI FINANCIARĂ

2

CUPRINS

1. Economie monetară şi financiară. Organizarea monetarã Elemente definitorii privind economia monetară

Teorii monetare – consideraţii generale, evoluţii, sinteze.

Dematerializarea monedei şi mijloacele de plată

Masa monetarã şi contrapartidele sale; creaţia monetară

Organizare monetară – cerinţe şi mecanisme

Sistemul monetar internaţional şi structuri reprezentative

Sistemul monetar european şi integrarea europeanã; moneda unică.

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

2. Mecanismele financiare şi creditul Intermedierea financiară şi elementele definitorii ale creditului

Creditul comercial şi efectele de comerţ; operaţiunile de factoring.

Finanţarea pe termen scurt prin creditul bancar şi decizia de creditare – indicatori de analiză a bonității

Costul creditului


Rezumat



Lucrare de verificare


3. Sistem financiar-bancar. Banca centralã şi rolul acesteia în economie Structuri organizatorice în sectorul financiar

Banca centrală – funcţii, relaţia cu instituţiile de credit și economia

Politici monetare şi de credit, efecte asupra instituţiilor de

3

credit şi economiei


Rezumat




4. Institu ţiile de credit – operaţiuni bancare; principii de gestiune bancară şi risc

Instituțiile de credit în România. Gestionarea relației cu clienții

Operaţiunile bancare şi structura bilanţului

Operaţiunile pasive şi managementul pasivelor bancare

Operaţiunile active şi managementul activelor bancare

Operaţiuni în afara bilanţului

Optimizarea activității bancare prin corelarea operaţiilor active cu cele pasive

Principii de gestiune bancară şi risc

Analiză bancară şi aprecierea performanţei în activitatea bancară


Rezumat



Lucrare de verificare


Bibliografie

4

Referent ştiinţific:

PROF. UNIV . DR. STOICA OVIDIU – UNIVERSITATEA ”A L . I OAN CUZA ” I AȘI

CONF. UNIV . DR. TRANDAFIR MARIANA – UNIVERSITATEA ” DANUBIUS” GALA ȚI

5

INTRODUCERE Modulul Economie monetară şi financiară are ca scop principal realizarea pregătirii studenţilor din anul II, specializarea ECTS, forma de învăţământ ID, şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul Administrarea afacerilor, pe problemele financiar-monetare, bancare şi de credit, domeniu de o mare complexitate şi utilitate practică, indispensabil pentru înţelegerea, aprofundarea şi dominarea fenomenelor economice actuale. Conţinutul disciplinei este util studentului şi economistului în general, pentru modelarea lui în pas cu cerinţele epocii contemporane, asigurându-i o pregătire teoretică superioară în sfera fenomenelor bancare specifice economiei de piaţă, precum şi elemente de practică prin însuşirea tehnicilor de derulare a mecanismelor monetare, bancare şi de credit, care îşi pun amprenta pe activitatea fiecărei societăţi comerciale şi instituţii, a fiecărui individ.

Profesia de economist specializat în problematica extrem de complexă şi dinamică a lumii băncilor şi finanţelor, implică cunoaşterea “din interior” a mecanismelor ce antrenează transferul resurselor temporar disponibile ale mediului economic prin intermediul procesului de intermediere bancară.

Fiecare unitate de învăţare este un ansamblu de lecţii ce conţin secvenţe de învăţare, care asigură învăţarea progresivă şi structurată. Sarcinile de învăţare formulate pe parcurs sunt menite să fixeze noile cunoştinţe şi să participe la formarea competenţelor asumate a fi dobândite de către studenţi. Testele de evaluare şi de autoevaluare formulate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare, alături de rezumat şi de concluzii, participă la consolidarea cunoştinţelor şi a competenţelor propuse.

Pentru asimilarea cu succes a cursului sunt necesare cunoştinţe din sfera micro şi macroeconomiei, a legislaţiei financiar- contabile în vigoare, limbilor străine studiate.

Studenţii trebuie să ştie că syllabusul de faţă reprezintă un suport minimal. În vederea promovării examenului cu o notă maximă, studenţii vor trebui să parcurgă și bibliografia indicată în cadrul acestui syllabus.

Strategii de studiu recomandate

Pentru a obţine performanţa maximă, studenţii trebuie să ţină cont de următoarele recomandări în ceea ce priveşte studiul individual, precum şi activităţile colective realizate în cadrul cursului:

1. Este recomandat ca studiul acestor probleme să se facă în ordinea numerotării unităţilor de curs.

2. Este recomandat ca studiul să se bazeze pe o bibliografie minimală, indicată în silabus şi pe alte surse bibliografice indicate de tutori.

3. Se recomandă participarea la discuţii şi analize împreună cu tutorii, pe marginea temelor indicate spre studiu.

6

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

• selectarea informaţiilor esenţiale din curs şi din bibliografie;

• explicarea şi descrierea unor concepte, fenomene şi procese care ajută la înţelegerea problematicii din domeniul financiar-bancar;

• aprofundarea tehnicilor de lucru şi a operaţiunilor ce caracterizează activitatea financiar-bancară;

• valorificarea cunoştinţelor teoretice în diverse exerciţii practice, ca bază a unei integrări ulterioare rapide în activitatea economică;

• formarea şi dezvoltarea abilităţilor de analiză şi operare cu noţiunile şi tehnicile financiar-monetare;

• capacitatea de a realiza corelaţii cu alte domenii (discipline) conexe şi aplicarea acestor competenţe în evaluarea şi optimizarea soluţiilor unor situaţii-problemă legate de activitatea bancară.

Conținutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Economie monetară şi financiară; organizarea monetarã - Mecanismele financiare şi creditul - Sistem bancar. Banca centralã şi rolul acesteia în economie - Instituţiile de credit – operaţiuni bancare; principii de gestiune bancară şi risc

În prima unitate de învăţare intitulată Economie monetară şi financiară; organizarea monetarã vei regăsi operaționalizarea următoarelor competenţe specifice:

� să înţelegi, să explici şi să exemplifici corect noile concepte;

• să-ţi însuşeşti şi explici aspectele economice, sociale şi financiare privitoare la evoluţia monetară, implicaţiile la nivel micro- şi macro-economic, cu precizarea rolului autorităţii monetare;

• să identifici instituţiile implicate în procesele monetare, rolul fiecăreia şi operaţiunilor monetare specifice;

• să înţelegi sensul şi importanţa teoriilor monetare, cu analizarea comparativă şi prezentarea efectelor actuale;

• să poţi explica mecanismele monetare specifice fiecărei etape de evoluţie, în plan naţional, european şi mondial, pe exemplul sistemului monetar al României şi instituţiilor specifice;

• să înţelegi mecanismele de finanţarea europeană şi politicile monetare, în relaţie cu instituţiile UE;

• să defineşti cerinţele care vizează moneda unică europeană şi efectele complexe pe care aceasta le generează;

• să sintetizezi exigenţele privind România din perspectiva condiţiilor economice şi politice de intrare în zona euro şi de menţinere a statutului de economie de piaţă funcţională. După ce vei studia conținutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.

Pentru aprofundare şi autoevaluare îți propun exerciții şi teste adecvate.

7

După ce ai parcurs informația esențială, în a doua unitate de învăţare Mecanismele financiare şi creditul vei achiziționa, odată cu cunoștințele oferite, noi competenţe, care îți vor permite:

• să-ţi însuşeşti noţiuni cheie şi să exemplifici corect noile concepte

• să înţelegi mecanismele de finanţare practicate la nivelul unei economii, în evoluţie şi comparaţii;

• să identifici trăsăturile specifice raportului de credit;

• să explici rolului activ al creditului în economie şi funcţiile sale de bază;

• să cunoşti, să prezinţi şi să exemplifici caracteristicile şi mecanismele principalelor forme de credit care se derulează într-o economie;

• să descifrezi mecanismele ratei dobânzii, în corelaţie cu factorii de influenţă asupra nivelului dobânzilor şi cu efectele exercitate asupra mediului de afaceri.

Ca sa îți evaluez gradul de însușire a cunoștințelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după corectare o vei primi cu observațiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.

În a treia unitate de învăţare, intitulată Sistem bancar. Banca centralã şi rolul acesteia în economie vei regăsi operaționalizarea următoarelor competenţe specifice:

• să înţelegi, să explici şi să exemplifici corect noile concepte;

• să-ţi explici organizarea şi funcţiile băncii centrale, prin raportare la BNR şi la rolul acesteia în economie;

• să identifici caracteristicile băncii centrale prin analiza operaţiunilor specifice;

• să descifrezi mecanismele politicii monetare şi de credit ale băncii centrale şi importanţa lor în relaţie cu sectorul bancar şi cu economia;

• să elaborezi un referat pe o temă dată.

După cea de-a patra unitate de învăţare, intitulată Instituţiile de credit – operaţiuni bancare; principii de gestiune bancară şi risc, vei reuşi să operaţionalizezi următoarele obiective specifice:

• să înţelegi, să explici şi să exemplifici corect noile concepte;

• să identifici în practică structurile financiar-bancare şi să prezinţi principalele evoluţii în plan naţional, european şi global;

• să integrezi instituţiile de credit în sistemul financiar-bancar şi să-ţi explici relaţiile dintre ele;

• să numeşti principiile de gestiune bancară şi risc şi să apreciezi calitatea aplicării lor în plan naţional şi european;

• să descifrezi conţinutul operaţiunilor bancare şi caracteristicile lor, în relaţie cu economia;

• să prezinţi principalele situaţii financiar-contabile întocmite de bănci şi să le interpretezi;

• să identifici principalele categorii de riscuri bancare, să operezi cu instrumentele de analiză specifice fiecăreia;

• să efectuezi o analiză SWOT pe situaţia reală sau simulată a unei bănci din România;

• să calculezi şi săde credit;

• să elaborezi un referat pe o tem

Pentru o învăţare eficient

• Citeşti modulul cu m• Evidenţ

adnotezi în spa• Răspunzi la întreb• Mimezi evaluarea

să apelezi la suportul scris;• Compari rezultatul cu suportul de curs

anumite secven• În caz de rezultat îndoielnic

Pe măsură ce vei pverificare pe care le vei regrăspunde în scris la aceste cerinsuplimentare indicateoperaţionalizezi de prezentare şi de promptitudinea rsuplimentare vei apela la tutorele indicat. 3continuă (cele dou

să interpretezi indicatorii care reflectă performanţ

elaborezi un referat pe o temă dată, cu aplicabilitate pe o institu

ăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

ti modulul cu maximă atenţie şi parcurgi bibliografia indicatţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginiispunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;

Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite secvenţe; În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţ

ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate doue pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţ

spunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reu

ionalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acurateţea rezolvde prezentare şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţ

vei apela la tutorele indicat. 30% din notă provine din evaluarea (cele două lucrări de verificare) şi 70% din evaluarea final

performanţa unei instituţii

, cu aplicabilitate pe o instituţie de credit.

i obligatorii:

i parcurgi bibliografia indicată; iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

special în stânga paginii;

ă şi rezolvând-o fără

ţi de ce ai eliminat

reia întreg demersul de învăţare.

i vor fi administrate două lucrări de ilor de învăţare 2 şi 4. Vei

te de suportul de curs şi de resurse gradul în care ai reuşit să

ea rezolvării, de modul . Pentru neclarităţi şi informaţii

rovine din evaluarea 0% din evaluarea finală.

9

1. ECONOMIE MONETAR Ă ŞI FINANCIAR Ă. ORGANIZAREA MONETAR Ă

Obiective specifice: La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

� să înţelegi, să explici şi să exemplifici corect noile concepte;

• să identifici instituţiile implicate în procesele monetare, rolul fiecăreia şi operaţiunilor monetare specifice;

• să înţelegi sensul şi importanţa teoriilor monetare, cu analizarea comparativă şi prezentarea efectelor actuale;

• să explici mecanismele monetare specifice fiecărei etape de evoluţie, în plan naţional, european şi mondial, pe exemplul sistemului monetar al României şi instituţiilor specifice;

• să înţelegi mecanismele de finanţarea europeană şi politicile monetare, în relaţie cu instituţiile UE;

• să defineşti cerinţele care vizează moneda unică europeană şi efectele complexe pe care aceasta le generează;

• să sintetizezi exigenţele privind România din perspectiva condiţiilor economice şi politice de intrare în zona euro şi de menţinere a statutului de economie de piaţă funcţională.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

Elemente definitorii privind economia monetară

Teorii monetare – consideraţii generale, evoluţii, sinteze

Dematerializarea monedei şi mijloacele de plată

Masa monetară şi contrapartidele sale; creaţia monetară

Organizare monetară – cerinţe şi mecanisme

Sistemul monetar internaţional şi structuri reprezentative

Sistemul monetar european şi integrarea europeanã; moneda unică


Rezumat



Bibliografie minimal ă

Dragomir Georgeta Economie monetară şi financiară-organizare monetară

10

1.1. Elemente definitorii privind economia monetară Separarea teoretică între sfera economiei reale şi sfera economiei financiare a făcut obiectul a numeroase divergenţe între specialişti. Se poate considera că economia reală este obiectivul final al tuturor mecanismelor economice însă conceptul de monedă nu poate fi eludat pentru că prin monedă se măsoară activele reale. Spre deosebire de economia reală, economia monetară, respectiv financiară, nu produce prin ea însăşi bogăţii, în sensul economic al termenului, dar asigură dreptul asupra lor, sub aspectul « circulaţiei » şi « repartiţiei » bunurilor. Pe de altă parte, performanţele economiei reale sunt subordonate în mare măsură circuitelor şi mecanismelor monetare şi financiare, care-i sunt suport şi una din determinantele esenţiale. Suportul producţiei şi modul de finanţare al mijloacelor de producţie îl reprezintă moneda, indiferent de forma ei de reprezentare.

Moneda (noţiune pe care o vom asimila în această lucrare cu termenul de bani)1 a fost definită în decursul timpului în funcţie de formele şi rolul care i s-au atribuit în fiecare perioadă a dezvoltării societăţii. Una dintre cele mai concentrate definiţii a fost dată de François Perroux2 : "moneda este un instrument de plată nedeterminat, general şi imediat".

� Nedeterminat: pentru că trebuie să permită plată unei datorii, oricare ar fi ea şi dobândirea oricărui bun sau serviciu;

� General: pentru că trebuie să fie admisă în orice loc, în orice moment, de către toată lumea;

� Imediat: pentru că transferul ei trebuie să permită reglarea imediată şi definitivă a oricărei tranzacţii comerciale sau financiare.

Economia monetară studiază în esenţă influenţa pe care o exercită moneda asupra funcţionării economiei naţionale, regionale sau mondiale.

Problemele monetare au făcut obiectul a numeroase cercetări şi interpretări iar teoria monetară constituie unul din domeniile cele mai vaste şi mai complexe ale ştiinţei economice. Banii au intrat în existenţa socială ca un element de legătură între om şi viaţa sa economică şi, în acelaşi timp, ca o expresie definitorie a activităţii economice. La rândul ei, istoria a făcut din bani, indiferent de forma lor, un factor explicativ al evenimentelor cruciale din societate sau, altfel spus, un document de atestare istorică.

De la troc la moneda-marfă, inclusiv metalele preţioase, apoi la biletul de bancă convertibil sau la bancnotele actuale, aşa-numiţii “bani fiduciari”, până la moneda scripturală sau, mai recent, la mult disputata monedă electronică, s-a parcurs un drum lung, de mai bine de 3000 de ani, un drum care a însoţit evoluţiile omenirii în ansamblul ei şi care-i marchează şi în prezent existenţa -şi aceasta nu ca un element pasiv, ca un simplu intermediar în schimburi, ci ca un factor decisiv, de intervenţie şi transformare a societăţii în care se regăseşte.

1 O bună perioadă de timp, cei doi termeni aveau un conţinut diferit, în sensul că noţiunea de “bani” avea un

caracter mai cuprinzător, în timp ce “moneda “ definea numai banii din metal, autorii în domeniu având păreri divergente. In prezent, termenul de monedă a fost extins , inclusiv la formele dematerializate ale banilor. 2 1903-1987, fondatorul institutului de ştiinţe economice aplicate în 1944, care a devenit ulterior ISMEA

Dragomir Georgeta

Moneda a fost definits-au atribuit în fiecare perioadtradiţionale ale monedei, care se manifestîn general acceptateputere de cumpărezervă de valoare, etalonul valorii în general, dar puterea statului.

Principalele multiple forme, dintre care select

� la nivel microeconomica) intermediar al schimburilorb) unitate dec) rezerv

� la nivel macroeconomicd) instr

a) Banii, ca intermediar al schimburilorreţea complexă de schimb între agenprin care se realizeazinvestiţii sau operaacceptat pentru a cump

b) Banii, ca unitate etalon de mexprimare a valbunurilor şi serviciilor Expresia acestei valori este câte raporturi de schimb întevidenţiază economia de calcul care se realizeaz

c) Banii, ca rezervvaloare, o putere de cumpobţinerii în perioadele urmgeneral al preturilor s

d) Banii, ca instrument de politic

Politica monetarpromova interesul general în problemele specifice. De exemplu, motivacontrolului creaţbănci să creeze monedcererii şi o inflaţAstfel, politica monetarnaţionale, alături de celelalte mijloace aflate la dispozi

Exemplu: În derularea clasic, trei faze interdependente ale producrespectiv: economia nemonetarcare se utilizeazechivalent general preţioase, în principal aurul al valorii timp de sute de ani; economia în care se utilsimbol, de hârtie sau de cont, a cmetalic pentru ca, în prezent, sde o ţară şi destinate schimbuluide banca central

Dragomir Georgeta Economie monetară şi financiară-organiz

a fost definită în decursul timpului în funcţie de formele au atribuit în fiecare perioadă a dezvoltării societăţii, prin

ionale ale monedei, care se manifestă la nivel microeconomic în general acceptate: mijloc de plată, unitate de măsură a valorii putere de cumpărare. Astfel, moneda este în acelaşi timp instrument de plat

de valoare, etalonul valorii în general, dar şi instrument de politicputerea statului.

Principalele funcţii ale banilor sunt reprezentate în istoria monetarmultiple forme, dintre care selectăm două componente generale

la nivel microeconomic: intermediar al schimburilor; unitate de măsură a valorii; rezervă de valoare (de putere de cumpărare );

la nivel macroeconomic: instrument de politică monetară.

a) Banii, ca intermediar al schimburilor. În toate ţările lumii se stabileea complexă de schimb între agenţi economici, persoane fizice, institu

prin care se realizează repartiţia şi redistribuirea veniturilor ii sau operaţii financiare. Moneda este un mijloc de plat

pentru a cumpăra un bun oarecare sau pentru stingerea unei datorii

b) Banii, ca unitate etalon de măsurare a valorii. Moneda este mijlocul de exprimare a valorii fiecărui bun, ceea ce permite asigurarea compar

şi serviciilor şi face posibil schimbul în condiţii de echivalenExpresia acestei valori este preţul fiecărui bun. Există tot atâtea preturi relative câte raporturi de schimb între toate bunurile, luate două câte dou

ă economia de calcul care se realizează prin utilizarea monedei.

c) Banii, ca rezervă a puterii de cumpărare. Moneda constituie o , o putere de cumpărare, în sensul că ea poate fi tezaurizat

inerii în perioadele următoare a unor bunuri, însă cu condigeneral al preturilor să fie stabil sau cu variaţii în limite foarte strânse.

d) Banii, ca instrument de politică monetară

Politica monetară este unul din mijloacele aflate la dispoziţia statului pentru a promova interesul general în problemele specifice. De exemplu, motivacontrolului creaţiei monetare prin banca centrală este de a împiedica celelalte

creeze monedă peste necesarul real, care ar alimenta o presiune a i o inflaţie galopantă care ar avea ca efect dezorganizarea economiei.

Astfel, politica monetară joacă un rol determinant în apărarea intereselor ături de celelalte mijloace aflate la dispoziţia statului.

În derularea şi dezvoltarea fenomenului financiar se disting, în mod clasic, trei faze interdependente ale producţiei şi schimbului de mrespectiv: economia nemonetară (economia naturală şi de troc); economia în care se utilizează banii marfă, prin separarea unor mărfuri care devin echivalent general şi instrument de schimb – un loc aparte îl ocup

ioase, în principal aurul şi argintul care, treptat, cuceresc pozial valorii timp de sute de ani; economia în care se utilizeazăsimbol, de hârtie sau de cont, a căror emisiune a avut la bazămetalic pentru ca, în prezent, să se identifice cu bunurile şi serviciile produse

i destinate schimbului. Monopolul emisiunii bancnotelorde banca centrală. Suma globală a bancnotelor emise figureaz

organizare monetară

ie de formele şi rolul care i prin trei funcţii

la nivel microeconomic şi care sunt lorii şi rezervă de

i timp instrument de plată şi i instrument de politică în

în istoria monetară prin componente generale şi anume:

rile lumii se stabileşte o i economici, persoane fizice, instituţii etc.

i redistribuirea veniturilor între consum, mijloc de plată general

ra un bun oarecare sau pentru stingerea unei datorii

Moneda este mijlocul de rui bun, ceea ce permite asigurarea comparării valorii

ţii de echivalenţă. tot atâtea preturi relative ă câte două, ceea ce

prin utilizarea monedei.

Moneda constituie o rezervă de tezaurizată în vederea

cu condiţia ca nivelul ii în limite foarte strânse.

ţia statului pentru a promova interesul general în problemele specifice. De exemplu, motivaţia

este de a împiedica celelalte ar alimenta o presiune a

care ar avea ca efect dezorganizarea economiei. un rol determinant în apărarea intereselor

ia statului.

i dezvoltarea fenomenului financiar se disting, în mod i schimbului de mărfuri,

i de troc); economia în ărfuri care devin

un loc aparte îl ocupă metalele i argintul care, treptat, cuceresc poziţia de etalon

izează banii semn sau ror emisiune a avut la bază iniţial etalonul

i serviciile produse Monopolul emisiunii bancnotelor este deţinut a bancnotelor emise figurează în pasivul


12

bilanţului băncii centrale. Aceste bancnote neconvertibile în aur, numite şi monedă "fiduciară" (bazată pe încrederea în emitentul ei) se utilizează şi în prezent, alături de moneda divizionară (piese metalice) care se aseamănă bancnotelor în sensul că valoarea lor nominală este superioară valorii reale, efective, spre deosebire de piesele din metal preţios a căror valoare nominală era dată de valoarea metalului din care erau constituite.

Sarcina de lucru 1

Exemplificaţi funcţiile banilor pe situaţii concrete din realitatea economică.

1.2. Teorii monetare – consideraţii generale, evoluţii, sinteze

Evidenţierea relaţiilor existente între monedă, pe de o parte şi între producţie şi consum, pe de altă parte, precum şi furnizarea bazelor ştiinţifice necesare politicii monetare se realizează prin studiul teoriilor şi doctrinelor monetare. Principalele concepţii asupra rolului monedei le vom trata succint în continuare urmărind, în evoluţie, ideile definitorii. Conceptele privitoare la rolul monedei în viaţa economică a unei societăţi evoluează permanent, în funcţie de caracteristicile sistemului monetar de referinţă, de structurile politice şi de gradul de dezvoltare economică şi socială.

Importanţă pentru acumulările actuale prezintă fiecare etapă de evoluţie în domeniul teroriilor monetare, pornind de la teoriile antice, mercantilism, metalism.

Sarcina de lucru 2

Studiaţi bibliografia recomandată şi sintetizaţi ideile principale din teoriile monetare premergătoare cantitativismului; precizaţi cine au fost promotorii acestor teorii şi contribuţia lor la istoria monetară.

1.2.1. Teoria cantitativă tradi ţională şi variantele moderne

În perioada sistemelor monetare bazate pe metalul monetar, când funcţionau mecanisme specifice de autoreglare a masei monetare în circulaţie, a predominat ideea caracterului neutru al monedei, extinsă şi asupra creditului, prin teoria naturalistă. În mod sugestiv, concis şi clar, John Stuart Mill (1806-1873), filozof, logician şi economist englez, concretizează aceste idei ale gânditorilor clasici în expresia: “nimic nu este mai indiferent ca moneda”

Dragomir Georgeta

Un punct de referinbanilor, una din cele mai vechi teorii monetare, actualîmbunătăţirile aduse de monetari

Această teorie se bazeaz1832) cunoscute că: întreprinderile, producând un flux de bunuri sub forma salariilor, a profiturilor sau a dobânzilor, un venit egal cu acest flux de bunuri şi servicii. Utilizarea acestui venit genereazsuficient pentru a sus

În acest univers în care echilibrul este întotdeauna realizat, moneda nu poate fi decât neutră raportat la produc

În forma sa iniţproporţional între cantitatea de monedAstfel, în măsura în care credescresc preţurile. Altfel spus, puterea de cumpproporţională cu cantitatea esau al tranzacţiilor.

Deşi părintele acestei teorii este considerat David Hume, totumult mai veche, reprezentanprincipiile de bazîn special de către Irving Fisher (1911), A. Pigou (1917), A. Marshall căzut în dizgraţcapabilă să ofere soludeclanşat-o. Este revigoratChicago, cel mai de seam

Până în primele decenii ale secolului al XXapreciată ca fiind dominantacceptată. Deşi atacatviabilă.

Au fost fundamentate dou

- modelul tranzac

- modelul soldurilor monetare sau balan

MODELUL TRANZAC

Irving Fisher decisivă în orientarea teoriei cantitative în ce privetranzacţională, p1975).

Acest model derivformularea sa matematic

P = M·V/T sau P·T = M·V, în care:

P = preţul mediu al tuturor componentelor lui T;

T = tranzacţiile intermediate de monedvândute;

M = cantitatea de moned

V = viteza medie de circula


Un punct de referinţă în acest sens îl constituie concepţiile teoriei cantitative, una din cele mai vechi teorii monetare, actuală prin adapt

irile aduse de monetarişti.

teorie se bazează pe tezele economistului francez J. B. Say cunoscute şi sub denumirea de „legea debuşeelor”, prin care se co

: întreprinderile, producând un flux de bunuri şi servicii, asigursub forma salariilor, a profiturilor sau a dobânzilor, un venit egal cu acest flux

şi servicii. Utilizarea acestui venit generează un flux de cerere pentru a susţine producţia .

În acest univers în care echilibrul este întotdeauna realizat, moneda nu poate fi raportat la producţie şi venituri.

În forma sa iniţială, adepţii acestei teorii susţin existenţa unui raport direct ntre cantitatea de monedă aflată în circulaţie şi nivelul preăsura în care creşte sau scade masa banilor în circulaţurile. Altfel spus, puterea de cumpărare a monedei este invers ă cu cantitatea ei în circulaţie, fără a influenţa volumul producţiilor.

rintele acestei teorii este considerat David Hume, totuşmult mai veche, reprezentanţii mercantilismului şi economiştii clasici enunprincipiile de bază ale acesteia. Ulterior, ea a fost îmbogăţită cu noi elemente, în special de către Irving Fisher (1911), A. Pigou (1917), A. Marshall

zut în dizgraţie în perioada crizei economice din anii 1929ă ofere soluţii pentru explicarea şi eliminarea cauzelor care au o. Este revigorată în anii ’50 de către reprezentanţ

Chicago, cel mai de seamă fiind Milton Friedman.

în primele decenii ale secolului al XX-lea, teoria cantitativa fiind dominantă, fără ca prin aceasta să înţelegem c

. Deşi atacată cu vehemenţă, nu a existat în schimb o alternativ

Au fost fundamentate două modele ale teoriei cantitative şi anume :

modelul tranzacţiilor;

l soldurilor monetare sau balanţelor (rezervelor de casă

MODELUL TRANZACŢIILOR. ECUAŢIA FISHER

(1867-1947) a fost economistul american cu o contribu în orientarea teoriei cantitative în ce priveş

ă, preocupat şi de ideea puterii de cumpărare a banilor

Acest model derivă în forma modernă din enunţurile rigide ale lui Hume, formularea sa matematică fiind dată de relaţia :

P = M·V/T sau P·T = M·V, în care:

ul mediu al tuturor componentelor lui T;

ţiile intermediate de monedă, respectiv volumul fizic al bunurilor efectiv

M = cantitatea de monedă în circulaţie;

V = viteza medie de circulaţie a monedei.


teoriei cantitative a ă prin adaptările şi

J. B. Say (1762 - prin care se consideră

i servicii, asigură simultan, sub forma salariilor, a profiturilor sau a dobânzilor, un venit egal cu acest flux

ă un flux de cerere

În acest univers în care echilibrul este întotdeauna realizat, moneda nu poate fi

ţa unui raport direct şi nivelul preţurilor.

te sau scade masa banilor în circulaţie, cresc sau rare a monedei este invers

ţa volumul producţiei

rintele acestei teorii este considerat David Hume, totuşi ea are o istorie ştii clasici enunţând

ăţită cu noi elemente, tre Irving Fisher (1911), A. Pigou (1917), A. Marshall şi alţii. A ie în perioada crizei economice din anii 1929-1933, nefiid

i eliminarea cauzelor care au tre reprezentanţii Şcolii de la

lea, teoria cantitativă poate fi elegem că era universal

, nu a existat în schimb o alternativă

i anume :

elor (rezervelor de casă).

1947) a fost economistul american cu o contribuţie în orientarea teoriei cantitative în ce priveşte varianta ei

rare a banilor (Fisher,

urile rigide ale lui Hume,

, respectiv volumul fizic al bunurilor efectiv


Interpretarea modernă a modelului tranzacţiilor aparţine lui Irving Fisher, care şi-a legat numele de formularea matematică a egalităţii necesare între cantitatea de monedă şi viteza ei de circulaţie, pe de o parte, şi nivelul preţurilor, pe de altă parte. În lucrarea sa “Puterea de cumpărare a banilor”(1911) Fisher prezintă versiunea evoluată a teoriei cantitative, a cărei esenţă se regăseşte în cunoscuta sa ecuaţie a schimburilor, de forma:

P = MV+M’·V’/T sau

P.T = M.V+M’·V’

în care :

M = cantitatea de monedă efectivă:

M’ = cantitatea de monedă de cont (scripturală) sau masa depozitelor bancare la vedere, mobilizabile prin cecuri - după alţi economişti, în structura lui M’ se pot include şi depozitele la termen şi în vederea economisirii, ce se pot realiza pe termen scurt şi care nu prezintă dificultăţi deosebite în a fi determinate

V = viteza de circulaţie a monedei efective;

V’ = viteza de circulaţie a monedei de cont respectiv a depozitelor bancare.

Această egalitate reflectă dependenţa directă a preţurilor de cantitatea de monedă ( M şi M’), corelată cu viteza de circulaţie (V şi V’) şi raportată la numărul tranzacţiilor efectuate într-o anumită perioadă (T).

Ecuaţia schimbului sintetizată de I. Fisher porneşte de la analiza dependenţei circulaţiei bunurilor de circulaţia banilor. Astfel, dacă circulaţia monedei se majorează comparativ cu cea a mărfurilor, preţurile vor creşte iar în situaţia inversă, preţurile se vor reduce, cum se poate observa din schema următoare:

Figura 1-1. Elemente de circulaţie monetară în teoria cantitativă

Originalitatea concepţiilor cantitative, ca şi limitele lor, constau în introducerea noţiunii foarte importante de viteză de circulaţie a monedei (V), pe care însă o consideră constantă la nivel macroeconomic. Cum de obicei pieţele pentru produse şi servicii sunt asigurate în mod automat, aceasta nu poate varia decât dacă capacităţile de producţie (salarii şi capital) cresc; se deduce astfel că o variaţie a lui M nu acţionează decât asupra nivelului preţurilor . În concluzie, conform teoriei cantitative, factorul monetar exercită exclusiv o acţiune asupra preţurilor. El nu influenţează în nici un fel tranzacţiile sau producţia, deci moneda este « neutră ».

Ecuaţia ,,cererii de bani” concretizează o altă variantă a relaţiei cantitativiste, asociată personalităţii lui Alfred Marshall (1842-1924) şi prezentată iniţial în lucrarea sa Principii de economie politică (1890). Această nouă abordare, formulată de Şcoala de la Cambridge, consideră că emisiunea monetară, respectiv cererea de bani (M), depinde de venitul naţional real (Y), de nivelul general al preţurilor (P) şi de un coeficient (k), reprezentând fie raportul dintre masa monetară şi venit, fie o variabilă de comportament a agenţilor economici şi nu un simplu coeficient tehnic.

producţie naţională neschimbată (monedă neutră)

creşterea preţurilor

emisiune de monedă suplimentară sau creşterea vitezei de circulaţie


15

Ecuaţia M = k x P x Y (5) demonstrează nu numai că masa monetară determină valoarea tranzacţiilor, ci şi faptul că masa monetară cerută influenţează cantitatea de bani în circulaţie. Această concepţie rămâne cantitativistă, în sensul că întotdeauna mărimea masei monetare este cea care determină valoarea venitului naţional dar, încercând să integreze banii în economia reală, aceasta trece sub tăcere raporturile dintre ofertă şi cererea de bani. (Brăilean, 1998).

Deşi reprezintă o evoluţie, teoriile acestei şcoli se bazează pe aceleaşi premise ale teoriei cantitative clasice, respectiv atestă existenţa permanentă a echilibrului economic la nivelul deplinei ocupări a resurselor şi caracterul neutral al banilor.

Evoluţia teoriei cantitative îndeosebi în versiunea lui Wicksell, a condus la lucrarea în considerare a economiilor şi investiţiilor în determinarea venitului naţional. Aceste idei apar chiar şi în “Tratatul despre bani” al lui J. M. Keynes (1930), vizând determinarea preţurilor, cheia acestora fiind rata dobânzii care echilibrează economiile şi investiţiile.

Ceea ce marchează însă, ruptura din gândirea lui Keynes în “Tratatul despre bani” şi cea din “Teoria generală” (1936) este considerarea producţiei reale ca variabilă centrală în determinarea preţurilor. Fundamentează, deci, ideea potrivit cărei variaţiile producţiei sau venitului sunt mai puternice decât cele ale ratei dobânzii în ce priveşte egalizarea economiilor cu investiţiile. Odată cu aceasta apare o noua idee şi anume că investiţiile şi nu economiile determină modificarea venitului.

În concluzie, putem aprecia că această teorie constituie prima încercare coerentă de a explica variaţiile preţurilor, ale valorii monedei, respectiv ale puterii ei de cumpărare. În oricare din formulările ei, esenţa teoriei cantitative poate fi sintetizată în următoarele idei fundamentale:

- rolul activ şi cauzal al monedei în determinarea nivelului preţului şi deci, a venitului naţional - preţurile variază în aceeaşi proporţie cu cantitatea de monedă, cauzalitatea fiind de la M către P; altfel spus, factorii monetari, mai degrabă decât neregularităţile nemonetare din diferite sectoare economice, sunt principala cauză a instabilităţii nivelului preţurilor;

- exagerarea ofertei de monedă - masa monetară în valoare nominală este o variabilă exogenă, determinată exclusiv de banca centrală şi nu endogenă, determinată în sistemul economic, ca rezultat al modificării cererii monetare;

- neutralitatea monedei pe termen lung - cu excepţia lipsei de neutralitate pe termen scurt şi pe perioada de tranziţie de la o stare de dezechilibru la una de echilibru, schimbările în cantitatea de monedă nu au nici o influenţă sau cel mult, una redusă asupra variabilelor economice reale, acestea fiind determinate de alte elemente cum sunt: factorii de producţie, preferinţele etc.

Sarcina de lucru 3

Explicaţi rolul factorilor monetari în teoriile cantitative.

Dragomir Georgeta

1.2.2. Teoria veniturilor

Abandonarea treptatoficializată în 1971 odatamerican, rămas singura monedbază al sistemului monetar internaeliminarea barierelor din calea emisiunilor monetare inflaviziunea asupra rolului banilor în economie. Înceconomice din perioada 1929favoarea rolului activ al banilor în influenHawtrey – 1928).

Negarea rolului specific al monedei în economie, explicabilsecolului al-XIXanilor ’30 de căşi va inspira, în disputpolitica economic(1883 - 1946).

Studiaţi bibliografia recomandatcare l-au consacrat pe J.M. Keyneseconomică

Lucrarea sa de bazdobânzii şi banilor”specialiştilor în domeniu ca punct de referin

Esenţa teoriei keynesiste reprezintvariabila cheie nemaifgăseşte automat propriile debu

El introduce o ecua

Y = C + I respectiv produc

S = Y - C "

S = I " tot ce se economise

Dacă economiile sunt superioare investiintegral, apare ş

În timp ce cantitatividobânzii, Keynes consider


Teoria veniturilor – keynesismul

Abandonarea treptată a monedei din metal preţios şi a convertibilit în 1971 odată cu eliminarea convertibilităţii în aur a dolarului ămas singura monedă convertibilă în aur din 1944 (principiu de

al sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods), a condus la eliminarea barierelor din calea emisiunilor monetare inflaţioniste viziunea asupra rolului banilor în economie. Încă înaintea marii crize

in perioada 1929-1933, s-au afirmat opinii ale unor economifavoarea rolului activ al banilor în influenţarea activităţii economice (Robert

1928).

Negarea rolului specific al monedei în economie, explicabilăXIX -lea, a fost pusă în discuţie cu forţa argumentelor în cursul

nilor ’30 de către cel care va bulversa teoria economică dominanti va inspira, în dispută cu teoria monetaristă (“teoria cantitativă

politica economică din majoritatea ţărilor occidentale, John Maynard KEYNES

Sarcina de lucru 4

ţi bibliografia recomandată şi identificaţi principalele lucrau consacrat pe J.M. Keynes şi precizaţi evoluţia în teoria

economică.

ucrarea sa de bază, intitulată „Teoria generală a utilizării fori banilor” a apărut în ianuarie 1936, fiind bine cunoscut

tilor în domeniu ca punct de referinţă pentru concepţiile keynesiste.

a teoriei keynesiste reprezintă o răsturnare a raţionamentului clasic, variabila cheie nemaifiind oferta de bunuri şi servicii, care se presupunea c

te automat propriile debuşee, ci cererea.

ecuaţie a echilibrului economic, în care:

Y = C + I respectiv producţie = consum + investiţii

C " economiile ( S ) reprezintă partea care rămâne din venit,

după consum

S = I " tot ce se economiseşte trebuie investit pentru a se utiliza integral

forţa de muncă şi a se realiza echilibrul în ec

economiile sunt superioare investiţiilor, forţa de muncă nu se utilizeazintegral, apare şomajul în economie, se manifestă dezechilibrele

În timp ce cantitativiştii spun că determinanta economisirii o reprezintKeynes consideră că economiile globale sunt indiferente la dobând


i a convertibilităţii metalice, ii în aur a dolarului

în aur din 1944 (principiu de etton Woods), a condus la

ţioniste şi a modificat înaintea marii crize

t opinii ale unor economişti în ii economice (Robert

Negarea rolului specific al monedei în economie, explicabilă spre sfârşitul a argumentelor în cursul

dominantă până atunci (“teoria cantitativă reformulată”),

John Maynard KEYNES

i principalele lucrări ţia în teoria sa

rii for ţei de muncă, a rut în ianuarie 1936, fiind bine cunoscută

ţiile keynesiste.

ţionamentului clasic, i servicii, care se presupunea că-şi

mâne din venit,

te trebuie investit pentru a se utiliza integral

i a se realiza echilibrul în economie.

a de muncă nu se utilizează dezechilibrele şi inflaţia.

determinanta economisirii o reprezintă rata economiile globale sunt indiferente la dobândă,

Dragomir Georgeta

ele fiind funcţie de venit: cu cât venitul crescade şi creşte înclina

Rata dobânzii joacci în repartiţia acestor economii între funcţie de condiKeynes apreciazagenţii economici demai mică.

Keynes considersoluţie pentru relansarea economicevidenţiază drept benefic

Rata dobânzii ea influenţeazăinvestiţiile sunt determinate de rata dobânzii care reprezilichidităţi.

Keynes dezvoltăeconomici pentru trei motive (dintre care numai primul era recunoscut frezerve de clasici):

* tranzacţionalcurente;

* de precauţieneprevăzute care socazii neaşteptate de a efectua achizide mărfuri;

* speculativ -originală, că pmăsură, în orice moment, s(obligaţiuni sau acobligaţiunilor depinde invers proporfinanciară iar dacprefera păstrarea averilor sub formcapital, renunţăun preţ mai scă

Tabel 1.1 Relaţia dintre rata dobânzii

• Se considerăscadenţa peste 30 ani, la o ratunei obligaţiuni este Vx i 0 = 100 $. • Până la data scadennegociat pe piaţa secundar• Dar, în acelaşla un preţ care poate fi foarte diferit de cel ini• Vechiul titlu este negociat la un preiniţial sau la acelaş Cursul1 = V / t• Dacă în momentul tdeţinător poate vinde titlul mai scump, la 1250 $, oferind cumpun randament egal cu cel pe care• Dimpotrivă, dac


ele fiind funcţie de venit: cu cât venitul creşte, cu atât înclinaţşte înclinaţia spre economisire.

joacă un rol esenţial, nu în determinarea volumului economiilor ţia acestor economii între titluri , care au o dobând

ie de condiţiile pieţei, şi monedă care, prin definiţie, nu aduce dobândKeynes apreciază rata dobânzii drept variabila esenţială a cererii de moned

ii economici deţin cu atât mai multe lichidităţi cu cât rata dobânzii este

Keynes consideră « banii ieftini », respectiv creditele cu dobândie pentru relansarea economică şi diminuarea şomajului, situa

ă drept benefică intervenţia statului.

devine elementul de întâlnire dintre sfera monetarţează cererea de monedă - şi sfera reală - în m

iile sunt determinate de rata dobânzii care reprezintă preţ

Keynes dezvoltă ideea că moneda este deţinută de particulari sau de ageneconomici pentru trei motive (dintre care numai primul era recunoscut frezerve de clasici):

ţional - preferinţa pentru lichiditate este justificată

de precauţie - rezultă din considerarea eventualităţii unor evenimente zute care să conducă la cheltuieli suplimentare precum şteptate de a efectua achiziţii avantajoase, fie la burs

- prin care analistul susţine şi demonstrează, într, că păstrarea unor rezerve de monedă se justifică

, în orice moment, să se procedeze la cumpărarea de valori mobiliare iuni sau acţiuni), în funcţie de evoluţia ratei dobânzii

iunilor depinde invers proporţional de rata dobânzii de pe piaă iar dacă un individ anticipează o creştere a acestei rate, el poate ăstrarea averilor sub formă lichidă pentru a se apăra de o pierdere de

capital, renunţă pe moment la dobândă în speranţa de a cump mai scăzut. – tabel nr. 1.1.

ia dintre rata dobânzii şi cursul titl urilor negociabile pe pia

Se consideră că firma SA emite obligaţiuni cu venit fix în anul Aa peste 30 ani, la o rată a dobânzii i 0 de 10%. Preţul de emisiune al

iuni este V0 = 1000 $. În acest caz, venitul anual este V = V

la data scadenţei, pe intervalul de timp t1, t2, … titlul poate fi ţa secundară de capital, în funcţie de cerere şi ofertă.

Dar, în acelaşi timp, pe piaţa financiară primară sunt emise noi titluri, re poate fi foarte diferit de cel iniţial.

Vechiul titlu este negociat la un preţ egal cu randamentul titlului ial sau la acelaşi preţ cu al noului titlu.

= V / t1

în momentul t1 rata dobânzii a scăzut de la 10% la 8%, ultimul tor poate vinde titlul mai scump, la 1250 $, oferind cumpărătorului

un randament egal cu cel pe care-l obţine pe piaţa primară. ă, dacă rata dobânzii creşte la 12,5 %, vânzătorul titlului


te, cu atât înclinaţia spre consum

lumului economiilor , care au o dobândă variabilă în

ie, nu aduce dobândă. cererii de monedă:

i cu cât rata dobânzii este

», respectiv creditele cu dobândă redusă, ca o omajului, situaţie în care se

sfera monetară - pentru că în măsura în care ă preţul renunţării la

de particulari sau de agenţi economici pentru trei motive (dintre care numai primul era recunoscut fără

este justificată de tranzacţiile

ăţii unor evenimente la cheltuieli suplimentare precum şi a unor

ii avantajoase, fie la bursă, fie pe piaţa

ă, într-o concepţie se justifică pentru a fi în

rarea de valori mobiliare ei dobânzii - preţul

ional de rata dobânzii de pe piaţa tere a acestei rate, el poate

ăra de o pierdere de a de a cumpăra ulterior la

urilor negociabile pe piaţa de capital

iuni cu venit fix în anul A0 cu ul de emisiune al

V = V0

, … titlul poate fi

sunt emise noi titluri,

egal cu randamentul titlului

zut de la 10% la 8%, ultimul ă ătorului

torul titlului

Dragomir Georgeta

trebuie să scadă preacelaşi randament ca cel de pe pia Rata dobânzii - % 10 8 12Venit (randament) Curs - $ 1000 1250 800

În acest cadru, «agenţii economici (întreprinderi, companii de asigurcompoziţia activelor lor financiare în funcrespectiv: ei vor fi tentatitluri pe termen lung) atunci monedă (mai mult titluri pe termen lung) atunci când ratele dobânzii vor fi ridicate.

De asemenea, o cresensul scăderii sau al credecisiv investiţiile cmarginală a capitalului (sau randamentul asă investească dac

Se observă că moneda are o influendobânzii, schema keynesian

1. Introducerea în economie a unei cantittraduce prin creglobală. Aceasta va determina o serie de cheltuieli care, la rândul lor, vor genera venituri suplimentare (se dezvoltcheltuieli. Se realizeazfavoriza, înva provoca astf

2. În situaţia în care economia nu dispune de o rezervmaterii prime va rezulta din expansiunea monetardar aceasta nu va provoca dezvoltarea produc(cererea mai mare decât oferta). Astfel vor apinflaţiei.

Keynes eviden

Concluziile acestui model, cu toate limitele sale, sunt reavând în vedere ipotezele restrictive: o susţinută de rate scmonetare, şi de politica bugetarcare conduce la sc

Ca o derivată a ideilor keynesiste, în anul 1958 a fost elaboratPhilips » (economist australian)invers proporţionalmare a forţei de munc

În această versiuneantrenează o degradare a utilizşomajului accentueazexpansionistă poate fi justificat


scadă preţul, până la circa 800 $ pentru a-şi vinde titlul cu i randament ca cel de pe piaţa primară.

t0 t1 t2

% 10 8 12,5 Venit (randament) - $ 100 100 100

$ 1000 1250 800

În acest cadru, « preferinţa pentru lichiditate » presupune căi economici (întreprinderi, companii de asigurări, etc.) î

ia activelor lor financiare în funcţie de rata lor de randament, respectiv: ei vor fi tentaţi în general să deţină mai multă monedtitluri pe termen lung) atunci când ratele dobânzii vor fi scăzute,

(mai mult titluri pe termen lung) atunci când ratele dobânzii vor fi

De asemenea, o creştere sau o diminuare a cantităţii de monedderii sau al creşterii, ratele dobânzii. Această evoluţ

decisiv investiţiile căci întreprinderile compară ratele dobânzilor a capitalului (sau randamentul aşteptat al investiţiei) fiind stimulate ă dacă rata dobânzii se diminuează.

ă că moneda are o influenţă decisivă asupra activitdobânzii, schema keynesiană luând în calcul două ipoteze:

Introducerea în economie a unei cantităţi suplimentare de monedtraduce prin creşterea puterii de cumpărare, respectiv cre

. Aceasta va determina o serie de cheltuieli care, la rândul lor, vor genera venituri suplimentare (se dezvoltă producţia) care vor antrena noi cheltuieli. Se realizează astfel o multiplicare a cheltuielilor inifavoriza, într-o economie în stare de subutilizare, dezvoltarea producva provoca astfel expansiunea economică.

ţia în care economia nu dispune de o rezervă de formaterii prime şi capacităţi de producţie, creşterea puterii de cumpva rezulta din expansiunea monetară va antrena o creştere a cererii globale dar aceasta nu va provoca dezvoltarea producţiei ci o creş(cererea mai mare decât oferta). Astfel vor apărea factori favorizan

evidenţiază rolul activ al monedei în economie.

Concluziile acestui model, cu toate limitele sale, sunt reţinute având în vedere ipotezele restrictive: o politică de relansare economic

rate scăzute ale dobânzii, atunci când ea se bazeazşi de rate înalte ale dobânzii, în cazul instrumentelor bugetare

politica bugetară de relansare se traduce printr-o creştere a ratelor dobânzii care conduce la scăderea investiţiilor private în favoarea investiţ

ă a ideilor keynesiste, în anul 1958 a fost elaborat(economist australian) care vrea să demonstreze c

invers proporţională cu rata şomajului: cu cât se tinde spre o utilizare mai ţei de muncă, cu atât creşte rata inflaţiei şi invers.

versiune, completată şi extinsă în prezent, lupta împotriva infla o degradare a utilizării forţei de muncă iar lupta împotriva accentuează riscurile inflaţiei. De aici rezultă că o politică poate fi justificată de efectele pozitive asupra forţ


i vinde titlul cu

presupune că particularii sau ri, etc.) îşi ajustează

ie de rata lor de randament, monedă (şi mai puţin ăzute, şi mai puţină

(mai mult titluri pe termen lung) atunci când ratele dobânzii vor fi

ii de monedă afectează, în evoluţie influenţează

ratele dobânzilor şi eficienţa ţiei) fiind stimulate

asupra activităţii, prin rata

i suplimentare de monedă se rare, respectiv creşte cererea

. Aceasta va determina o serie de cheltuieli care, la rândul lor, vor ia) care vor antrena noi

astfel o multiplicare a cheltuielilor iniţiale care va o economie în stare de subutilizare, dezvoltarea producţiei şi

ă de forţă de muncă, terea puterii de cumpărare care

ştere a cererii globale iei ci o creştere a preţurilor

rea factori favorizanţi

.

ţinute şi în prezent, economică trebuie

, atunci când ea se bazează pe măsuri , în cazul instrumentelor bugetare -

tere a ratelor dobânzii iilor private în favoarea investiţiilor publice .

a ideilor keynesiste, în anul 1958 a fost elaborată « curba lui demonstreze că inflaţia este

tinde spre o utilizare mai

în prezent, lupta împotriva inflaţiei iar lupta împotriva ă o politică monetară

de efectele pozitive asupra forţei de muncă.


Figura 1-2. Curba lui Philips

• În punctul A, rata inflaţiei este de 12 % la o rată a şomajului de 2 %.

• În punctul B, şomajul se dublează dar rata inflaţiei se diminuează.

Exemplu: A.W. Philips a stabilit o corelaţie inversă între variaţiile salariilor nominale şi rata şomajului, pe baza datelor analizate în perioada 1861-1957 în Marea Britanie. Întrucât apare o corelaţie pozitivă între rata de creştere a salariilor nominale şi cea a preţurilor, majoritatea teoreticienilor au preferat, ca urmare a acestui fapt, studiul relaţiei între rata şomajului s şi rata inflaţiei i. Această relaţie, numită curba lui Philips3 permite să i se adauge modelului keynesist ecuaţia de preţ care îi lipseşte.

Sarcina de lucru 5

Precizaţi trei idei care să evidenţieze care este rolul banilor şi al autorităţii publice în teoria keynesistă. Exemplificaţi prin acţiunile factorilor responsabili în relaţia cu actuala criză mondială.

1.2.3. Teoria monetaristă

La începutul anilor ’70, accelerarea inflaţiei în S.U.A. şi în lume, însoţită în mod general de stagnare economică şi de creşterea şomajului, fenomen cunoscut sub denumirea de stagflaţie, va pune mari probleme statelor dezvoltate.

În aceste condiţii, Milton Friedman, economist american, laureat al premiului Nobel pentru economie în anul 1976, caută soluţii în reîntoarcerea la principiile teoriei cantitative reformulate şi revigorează, împreună cu alţi economişti

3 Curba lui Phillips este alcătuită din ajustarea statistică a unui “nor” de puncte reprezentând diferiţi ani ai

perioadei studiate.

4

8 12

0

2 4

%

16

Rata inflaţiei

Rata şomajului %


20

(Hayek, Sargent, Wallace, Lucas, Gordon, Barro, s.a.) reuniţi în cadrul Şcolii de la Chicago, teoria monetaristă.

Curentul monetarist critică vehement analiza lui Phillips şi contestă ideea manifestării unei relaţii pe o perioadă îndelungată între rata şomajului şi variaţiile salariului nominal.

Cadrul teoretic general al monetarismului este cel al unui sistem economic conceput după analiza neoclasică tradiţională, în care flexibilitatea preţurilor asigură echilibrul. În particular, flexibilitatea salariilor permite ajustarea ofertei şi cererii de monedă şi asigură utilizarea integrală a forţei de muncă. Monetarismul lui Friedman reconsideră rolul banilor şi al statului în viaţa economică şi comportă două principii de bază:

- circulaţia monetară este factorul principal care acţionează sistematic asupra nivelului general al cheltuielilor şi activităţii economice;

- singura intervenţie cerută pentru a asigura stabilitatea preţurilor este cea a băncii centrale de emisiune, care va trebui să stabilizeze rata de creştere a masei monetare în jurul ratei de creştere a activităţii economice din statul respectiv, adică în proporţie de circa 3% - 5% pe an; se recomandă astfel fixarea unor reguli de creştere moderată a masei monetare, prin care să se asigure cantitatea de monedă necesară plăţilor.

Pe termen lung, dacă autoritatea publică decide o rată de creştere a ofertei de bani superioară ratei normale de creştere economică, atunci singurul rezultat posibil îl constituie inflaţia. În această accepţiune, inflaţia nu este numai un fenomen monetar ci şi o problemă de responsabilitate publică. Inflaţia reprezintă astfel refuzul guvernului de a finanţa activităţile sale din impozite, ceea ce determină acoperirea deficitului prin creşterea ofertei de monedă. M. Friedman preconizează măsuri de frânare a creditului, în aşa fel încât să se menţină un ritm egal între creşterea masei monetare şi cererea de monedă care decurge din creşterea anuală a producţiei de bunuri şi servicii. (Friedman, 1993)

Pentru monetarişti, sectorul privat tinde să se echilibreze prin el însuşi dar statul distruge acest echilibru prin intervenţiile sale. Piaţa, datorită informaţiilor furnizate prin sistemul preţurilor, este capabilă să realizeze o alocare optimă a resurselor. Dacă există inflaţie - susţine Friedman - aceasta se datorează autorităţilor statale, care creează prea multă monedă sub pretextul stimulării economiei, conducând inevitabil la creşterea preţurilor. Politica bugetară trebuie să fie deci cât mai neutră posibil

Postulatul lui Friedman însă s-a dovedit că rămâne în sfera speculaţiilor teoretice sau, cum se exprima plastic Edouard Lamfalussy, fost preşedinte al Băncii Reglementelor Internaţionale:

“Dacă inflaţia este un fenomen pur monetar, atunci a împuşca un om este un fenomen pur balistic”. (Rădulescu, 1996)

Politica monetaristă a lui Friedman a fost pusă în practică de către administraţia Regan care considera inflaţia ca o adevărată criză, datorată “terapiei excesive a economiei prin mijloace financiare şi bugetare” (Brăilean, 1998)

În prezent, politica monetară îşi găseşte un rol central: oferta restrânsă de monedă trebuie să permită selectarea celor mai productive investiţii şi să evite scoaterea de sub control a costurilor.

Dragomir Georgeta

Analizaţi comparativ teoriile cantitativaspectele care le diferen

1.2.4. Aspecte actuale

I. Pe aceste direccare cea mai cunoscutapărută în anul 1961 prin articolul lui Chicago, care trateazconsideră că în prognoza preinformaţiile anticipate privind precurente ale speculanaşteptări, devin „ra

La această concepanul 1996, R. J. Barro, T. J. Sargent, Sheffrin, economici ţin seama întotdeauna de evoluacţionează în direceconomie (Lucas, 1973)aprecia în cel mai scurt timp consecinmonetare, odată

Reprezentanţii raFriedman, atunci când afirmmecanismelor monetare în dirijarea economiei, a încetat s

II. Interesantă, sub aspectul conceste poziţia profesorului academician cele mai recente articole, cacceptând realitatea sloganului “banul este putere” (“moacelaşi timp, renumitul economist apreciazefectul aplicării vreunui act normativ, ci a unei situa(Kiri ţescu C. C., 1996)demonstrează punctual rolul factorului monetar în combaterea crizei economice şi în redresarea economiei, deci ideea monedei active. Analizând experienţele statelor dezvoltate care au adoptat fie teoriile keynesiste, fie cele neo-monetariste, C. Kirisă rezolve situaţ

Analiştii recomandpreocuparea dinspre inflaaxeze spre relansare economicteoriile keynesiste), bine monitorizate acestui proces, infla

Măsurarea perfovariabile, care influeneconomice, rata infla


Sarcina de lucru 6

ţi comparativ teoriile cantitativă şi monetariste şi identificaaspectele care le diferenţiază.

Aspecte actuale şi de perspectivă

I. Pe aceste direcţii, în literatura economică s-au elaborat şi alte variante, dintre care cea mai cunoscută este teoria anticipărilor sau aşteptă

în anul 1961 prin articolul lui J. E. Muth de la Universitatea din Chicago, care tratează aspecte privind piaţa asigurărilor şi piaţ

ă în prognoza preţurilor pe piaţa financiară trebuie incluse toate iile anticipate privind preţurile şi cele care stau la baza deciziilor

curente ale speculanţilor (pe pieţele financiare), ale căror preveri, devin „raţionale”.

concepţie au aderat R. E. Lucas - premiul Nobel pentru ecoR. J. Barro, T. J. Sargent, Sheffrin, s.a. care susţin seama întotdeauna de evoluţia imprevizibilă a pre în direcţia neutralizării oricărei încercări de interven(Lucas, 1973). În lumea „aşteptărilor raţionale” fiecare individ poate

aprecia în cel mai scurt timp consecinţele politicii economice, fiscale monetare, odată cu evoluţia previzibilă a valorilor variabilelor de echilib

ţii raţionalismului neoclasic critică astfel şi teoria lui Milton Friedman, atunci când afirmă că « iluzia monetară » bazatmecanismelor monetare în dirijarea economiei, a încetat să mai existe.

ă, sub aspectul concepţiilor economiştilor români contemporani, ia profesorului academician Costin C. Kiri ţescu care consider

cele mai recente articole, că stabilitatea este atributul esenacceptând realitatea sloganului “banul este putere” (“money is power”). În

i timp, renumitul economist apreciază că “stabilitatea monetarării vreunui act normativ, ci a unei situaţii economice stabile”

escu C. C., 1996) Având ca bază situaţia ţării noastre din ultimii ani, ă punctual rolul factorului monetar în combaterea crizei şi în redresarea economiei, deci ideea monedei active. Analizând

ele statelor dezvoltate care au adoptat fie teoriile keynesiste, fie cele monetariste, C. Kiriţescu constată lipsa unor modele general valabile care

rezolve situaţii dintre cele mai specifice.

tii recomandă economiştilor din ţările est-europene preocuparea dinspre inflaţie şi deficit bugetar spre economiaxeze spre relansare economică prin credite ieftine (revenire, în acest sens, la teoriile keynesiste), bine monitorizate şi dirijate, chiar dacă, în prima fazacestui proces, inflaţia şi deficitul bugetar ar putea creşte.

surarea performanţelor oricărei economii impune corelarea a cel pu, care influenţează în mod direct standardul de viaţă

economice, rata inflaţiei şi cea a şomajului.


i monetariste şi identificaţi

şi alte variante, dintre tărilor ra ţionale,

de la Universitatea din i piaţa mărfurilor. Se

trebuie incluse toate i cele care stau la baza deciziilor

ror prevederi şi deci

premiul Nobel pentru economie în s.a. care susţin că agenţii

ă a preţurilor şi astfel ervenţie a statului în

ionale” fiecare individ poate ele politicii economice, fiscale şi

a valorilor variabilelor de echilibru.

şi teoria lui Milton » bazată pe rolul mai existe.

tilor români contemporani, care consideră, în

stabilitatea este atributul esenţial al banilor, ney is power”). În

“stabilitatea monetară nu este ii economice stabile”.

i noastre din ultimii ani, punctual rolul factorului monetar în combaterea crizei

i în redresarea economiei, deci ideea monedei active. Analizând ele statelor dezvoltate care au adoptat fie teoriile keynesiste, fie cele

lipsa unor modele general valabile care

europene să deplaseze economia reală, să se

(revenire, în acest sens, la ă, în prima fază a

rei economii impune corelarea a cel puţin trei în mod direct standardul de viaţă: rata creşterii

Dragomir Georgeta

Mediul extern îşde globalizare. Cu cât gradul de deschidere a economiei crevor sancţiona orice politici imprudente competitivitate şadecvate unei economii de pia

Studiaţi bibliografia recomandatcare şi-au adus contribudouă idei în acest sens.

1.3. Dematerializarea monedei Aproape trei mii de ani, societatea omeneascvaloare intrinsecalte forme de monedSistemul monetar bazat pe etalonul aur a asigurat o stabilitate relativdisciplină internastrăine.

Demonetizarea în 1976, şi utilizarea sa ca o marfprima etapă a dematerializ

Aurul continuă sbăncilor centrale, naactivele lor în aur etapă de dezvoltare, la beneficiile oferite de metalul preunităţi de cont aur şi devize ale

De asemenea, multe opinii propagargint, ca singurorigine românăepoca de tranziţ1994; economistul francez Jacques Rueff, membru al Academiei Franceze de Ştiinţe Morale ş

În cursul sec. al XXunei dematerializmaterial, o datăaccentuat după al doilea rmai este direct tangibil

Moneda scripturalcreat în funcţie de cerinmonedei scripturale, în paralel cu banii electronici, marcheazputerii creaţiei monetare coperaţiunile de credit, într


Mediul extern îşi impune cerinţele sale, raportat la fenomenul tot de globalizare. Cu cât gradul de deschidere a economiei creşte, cu atât pie

iona orice politici imprudente şi reforme eşuate. Globalizarea cere competitivitate şi forţă economică, o monedă stabilă şi politici guvernamentale

ate unei economii de piaţă.

Sarcina de lucru 7

ţi bibliografia recomandată, enumeraţi trei economiau adus contribuţia în planul teoriilor monetare ş

idei în acest sens.

1.3. Dematerializarea monedei şi mijloacele de platăAproape trei mii de ani, societatea omenească a fost dominată de monedele cu valoare intrinsecă, din aur sau argint, respectiv de moneda materialalte forme de monedă care aveau însă ca reprezentare tot metalul monetar.

temul monetar bazat pe etalonul aur a asigurat o stabilitate relativ internaţională, fără intervenţiile unei autorităţi publice, na

Demonetizarea parţială a aurului, oficializată de Fondul Monetar Internai utilizarea sa ca o marfă obişnuită, cotată la bursăă a dematerializării monedei.

Aurul continuă să fie o componentă importantă a rezervelor internancilor centrale, naţionale sau regionale, multe state continu

activele lor în aur şi însuşi sistemul monetar european a recurs, în prima lui de dezvoltare, la beneficiile oferite de metalul preţios prin instituirea unei i de cont – ECU oficial – care avea la bază o cotă parte din rezervele de

i devize ale ţărilor membre.

De asemenea, multe opinii propagă ideea reinstituirii convertibilitargint, ca singură soluţie în asigurarea stabilităţii: economistul american de origine română, Anghel Rugină în lucrarea “Teoria şi practica epoca de tranziţie şi după”, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucure1994; economistul francez Jacques Rueff, membru al Academiei Franceze de

e Morale şi Politice.

În cursul sec. al XX-lea, formele monedei s-au transformat profudematerializări a monedei prin eliminarea treptată a suportului ei concret,

material, o dată cu progresul monedei bancare. Astfel, într-o miaccentuat după al doilea război mondial, apare "moneda scriptural

direct tangibilă.

Moneda scripturală este un instrument de plată extrem de suplu, care poate fi ţie de cerinţele expansiunii economice. În acest fel, extinderea

monedei scripturale, în paralel cu banii electronici, marcheazăţiei monetare către băncile comerciale care emit moned

iunile de credit, într-un cadru reglementat şi organizat de banca central


ele sale, raportat la fenomenul tot mai accentuat şte, cu atât pieţele

uate. Globalizarea cere i politici guvernamentale

i trei economişti români ia în planul teoriilor monetare şi sintetizaţi

mijloacele de plată a fost dominată de monedele cu

, din aur sau argint, respectiv de moneda materială, asociat cu ca reprezentare tot metalul monetar.

temul monetar bazat pe etalonul aur a asigurat o stabilitate relativă, o i publice, naţionale sau

de Fondul Monetar Internaţional la bursă, a reprezentat

a rezervelor internaţionale ale ionale sau regionale, multe state continuă să evalueze

i sistemul monetar european a recurs, în prima lui ios prin instituirea unei parte din rezervele de

ideea reinstituirii convertibilităţii în aur sau ii: economistul american de

i practica economică în iei “România de Mâine”, Bucureşti,

1994; economistul francez Jacques Rueff, membru al Academiei Franceze de

au transformat profund, în sensul a suportului ei concret,

o mişcare ce s-a zboi mondial, apare "moneda scripturală" care nu

extrem de suplu, care poate fi ele expansiunii economice. În acest fel, extinderea

monedei scripturale, în paralel cu banii electronici, marchează o deplasare a ncile comerciale care emit monedă prin

i organizat de banca centrală.


23

Mobilizarea depozitelor bancare, a banilor de cont, se realizează efectiv prin utilizarea instrumentelor de plată şi de credit, girate de banca centrală, de Tezaur şi de instituţiile de credit, instrumente care însă nu se identifică cu moneda.

Mijloacele de circulaţie a monedei scripturale se pot încadra în două mari grupe: instrumentele pe suport "hârtie" şi cele "automatizate", în ultimul timp fiind prioritară cea de-a doua categorie ca urmare a faptului că băncile au introdus şi dezvoltat tehnicile informatice, magnetice, electronice şi telematice, respectiv " monetica".

Principalele instrumente utilizate sunt:

a. Cecul - reprezintă ordinul de plată pe care titularul unui cont în bancă, îl dă bancherului direct în favoarea sa ori a unei terte persoane. Cecul este plătibil "la vedere" şi nu poate fi emis decât asupra unei bănci (sau institutie similară), în principal din initiativa debitorului.

Din categoria cecurilor, cele mai întâlnite sunt:

� cecul la purtător - este plătit direct persoanei care se prezintă cu el la încasare; � cecul la ordin - este nominalizat dar poate fi transmis altui beneficiar prin andosare ( mențiune expresă pe cec); � cecul certificat sau acceptat - contine garantia plătii dată de către banca emitentului, care blochează fondurile respective după certificare; � cecul barat - este o formă a cecului la purtător, care prezintă două linii paralele pe diagonală şi are caracteristic faptul că nu poate fi plătit în numerar, fiind folosit numai pentru efectuarea viramentelor; el poate fi de două categorii: - cec barat general, când virarea se poate face într-un cont deschis la orice bancă din ţară sau străinătate; - cec barat specializat, când se are în vedere o anumită bancă, mentionată în interiorul celor două linii paralele; � cecul de voiaj - permite beneficiarului să-l încaseze de la orice bancă, cu care există o convenție în acest sens, şi poate fi folosit la plăţi pentru transport, cazare, masă, etc. � cecul roșu de virament - este folosit pentru virarea sumelor între titularii care îşi au conturile deschise la aceeaşi unitate bancară. b. Viramentul - este ordinul de plată adresat de titularul unui cont direct băncii sale, de a efectua un transfer de fonduri în contul unui beneficiar. Viramentul se realizează din initiativa debitorului, fără a fi necesară interventia creditorului.

c. Efectele de comerţ - sunt titluri de credit între întreprinderi care pot fi totodată considerate ca instrument de circulaţie a monedei scripturale; cele mai utilizate efecte de comerţ sunt: cambia, biletul la ordin, warantul, conosamentul. Circuitul efectelor de comerţ le conferă credibilitate, în principal prin acceptare, andosare, avalizare, scontare, rescontare.

d. Cartela bancară - este cel mai utilizat instrument de plată şi de credit fără suport "hârtie". Ea oferă servicii numeroase la un pret rezonabil: retrageri de bancnote din distribuitoare special instalate, conectate la bănci; plăţi la comercianti afiliati la acest sistem; posibilităti de restituiri sau de plăţi în stăinătate etc.

Dragomir Georgeta

Băncile încurajeazmodalităţilor de platinformatizate, care nu implicdocumente.

Din acest punct al evolunivelului de active lichide delui în bancă) iar modalitcirculaţie a informa

În acest mod, tendinmonedei, se îndreapttehnicilor informatice, magnetice, electronice schimbul de fonduri fbănci, agenţi economici a relaţiilor financiare început de mai bine de 20 de ani.

Băncile centrale ale Uniunii Europene au definit, întrMonetar European din 1994, statutul emitentula puterea de cumpacestui raport, emitentul trebuie sla natura depozitelor bancare, a fondurilor alocate de la pop

Explicaţi comparativ şi devalorizarea

1.4. Masa monetară şMasa monetarţară la un moment dat, este o mmonedă, în proporeste de a defini

O clasificare edificatoare a activelor financiarlichiditatea acestor plasamente, adicutilizate pentru a regla o anumitcaracteristici de baz

- nu prezint

- poate fi utilizat direct ca mijloc de platrapid în instrument de plat

Din acest punct de vedere se evidenmonetare:

* Numerarul, soldurile creditoare ale conturilor în banccare sunt perfect lichide pentru cpot fi utilizate în orice moment pentru a regla imediat o tranzacactive perfect lichide fo


ncile încurajează, în principal datorită costurilor mai reduse, utilizarea ilor de plată informatizate: plăţi prin cartele, viramente

informatizate, care nu implică nici transferul fizic şi nici înscrieri pe

Din acest punct al evoluţiei, moneda ia forma unei simple informanivelului de active lichide deţinute de un agent economic (la nivelul contului

ă) iar modalităţile de reglementare, de lichidare, presupun o simplie a informaţiei care corespunde transferurilor de putere de cump

În acest mod, tendinţele actuale, ca argument decisiv al dematerializmonedei, se îndreaptă spre o monedă electronică, definitătehnicilor informatice, magnetice, electronice şi telematice care sschimbul de fonduri fără suport hârtie şi care implică o relaţie tripartit

ţi economici şi consumatori, într-un proces general de informatizare iilor financiare început de mai bine de 20 de ani.

ncile centrale ale Uniunii Europene au definit, într-un raport al Institutului Monetar European din 1994, statutul emitentului monedei electronice, referitor la puterea de cumpărare inclusă în cartela multiprestatarăacestui raport, emitentul trebuie să aibă calitatea de instituţie de credit, raportat la natura depozitelor bancare, a fondurilor alocate de la populaţ

Sarcina de lucru 8

ţi comparativ şi exemplificaţi demonetizarea, dematerializarea i devalorizarea.

1.4. Masa monetară şi contrapartidele sale asa monetară cuprinde ansamblul mijloacelor de plată care circul

moment dat, este o mărime eterogenă care conţine toate formele de , în proporţie variabilă. O problemă deosebită, specific

este de a defini structura stocului de monedă în circulaţie.

O clasificare edificatoare a activelor financiar-monetare se poate face duplichiditatea acestor plasamente, adică după măsura şi timpul în care pot fi utilizate pentru a regla o anumită tranzacţie. Un activ lichid prezintcaracteristici de bază, printre care:

nu prezintă riscul de modificare a valorii nominale;

poate fi utilizat direct ca mijloc de plată sau poate fi transformat sigur rapid în instrument de plată, fără costuri sau cu cheltuieli minime;

Din acest punct de vedere se evidenţiază următoarele active financiar

rarul, soldurile creditoare ale conturilor în bancă, şi altele similare, care sunt perfect lichide pentru că ele sunt mijloace de plată prin excelenpot fi utilizate în orice moment pentru a regla imediat o tranzacactive perfect lichide formează la scară naţională un stoc de mijloace de plat


costurilor mai reduse, utilizarea i prin cartele, viramente şi prelevări

şi nici înscrieri pe

informaţii asupra e un agent economic (la nivelul contului

ile de reglementare, de lichidare, presupun o simplă care corespunde transferurilor de putere de cumpărare.

l dematerializării , definită ca ansamblul

i telematice care să permită o relaţie tripartită între

un proces general de informatizare

un raport al Institutului lui monedei electronice, referitor

în cartela multiprestatară; corespunzător ţie de credit, raportat ulaţie.

i demonetizarea, dematerializarea

ă care circulă într-o ţine toate formele de

, specifică fiecărei ţări,

monetare se poate face după i timpul în care pot fi

ie. Un activ lichid prezintă o serie de

sau poate fi transformat sigur şi costuri sau cu cheltuieli minime;

toarele active financiar-

, şi altele similare, ele sunt mijloace de plată prin excelenţă şi

pot fi utilizate în orice moment pentru a regla imediat o tranzacţie. Aceste un stoc de mijloace de plată


25

cunoscut sub denumirea de „disponibilităţi monetare” şi definesc lichiditatea primară;

* Moneda de cont, respectiv disponibilităţile în conturi curente, pe care titularul contului le poate mobiliza în orice moment, prin instrumente specifice (cecuri, ordine de plată, carduri s.a.);

* Cvasi-moneda sau depunerile la termen şi în vederea economisirii, asupra cărora nu pot fi trase cecuri şi efectua plăţi imediat, dar care pot fi retrase după un preaviz şi cu o penalizare sub aspectul remunerării lor;

* Plasamente lichide sau pe termen scurt, alte active financiare care sunt lichide pentru că ele pot fi transformate într-o perioadă scurtă de timp în mijloace de plată: efectele de comerţ, efecte publice pe termen scurt şi în general titlurile de credit cu scadenţe apropiate.

* Active financiare pe termen mediu sau lung, a căror lichiditate este mai nesigură: obligaţiunile, acţiunile, certificatele de investiţii etc. Toate aceste valori mobiliare pot fi lichidate, pentru a le transforma în mijloace de plată înainte de scadenţă, dar pe o piaţă secundară, bursa de valori, cu riscuri care pot implica pierderi.

Locul monedei propriu-zise în ansamblul activelor financiare este tot mai greu de trasat, ultimii ani fiind scena unor apropieri esenţiale între active, sub aspectul caracteristicilor lor monetare.

Sarcina de lucru 9

Analizaţi comparativ şi prezentaţi principalele categorii de bani în funcţie de gradul lor de lichiditate; exemplificaţi prin referire la practicile întâlnite în ţara noastră.

În statistica monetară internaţională, în general, masa monetară se structurează pe următoarele agregate:

•••• M1 - reprezintă disponibilităţile monetare propriu-zise, mijloacele de plată utilizabile imediat pe piaţa bunurilor şi serviciilor; este agregatul cel mai restrâns, care cuprinde în principal bancnotele în circulaţie şi depozitele la vedere neremunerate deschise la instituţiile de credit corespunzător "lichidităţii primare" sau "absolute".

M2 - include pe M1 şi în plus, alte disponibilităţi monetare şi cvasi-moneda; conţine active remunerate şi corespunde "lichidităţii secundare" - nu pot fi utilizate în tranzacţii decât după transformarea în monedă fiduciară, însă relativ uşor şi fără pierderi.

•••• M3 - pe lângă M2, regrupează în general plasamentele la termen (emise pe o perioadă mai lungă de 5 ani) deci mai stabile şi mai puţin lichide decât componentele lui M2; compoziţia acestui agregat corespunde "lichidităţii terţiare" şi presupune o serie de riscuri de transformare.

•••• L - este înlocuit în unele ţări de M4 - cuprinde pe M3 şi alte active financiare negociabile pe o piaţă secundară, cu riscuri şi eventuale pierderi; acest agregat corespunde lichidităţii globale dintr-o ţară.

Dragomir Georgeta

Foarte utilizatăbancă centrală"(în afară de bancnotele emise se includ instituţiilor financiare). Acest tip de agregat monetar- este foarte utilizat în abordarea problemelor de politic

Inovaţia financiargraduale a gamei de instrumente financiare cu grad ridicat de lichiditate.

Din acest motiv, în unele agregatele existente sau plasamentele non

Masa monetarăpasivul bilanţului belemente constitutive ale masei monetare în circulainstituţiilor de credit.

Studiaţi publicaconţinutul principalelor agregate monetare utilizate în România.

Contrapartidele masei monetarecreştere a masei monetare, deci a diferitelor operafinanţarea monetar

Aceasta presupune monetare, înregistrate în pasivul bilanun credit unuia din clienatât activul, cât materializat printrpentru că toate creditele se traduc printra monedei. Orice credit adaug"creditele fac depozite"

Componentele contrapartidei masei monetare sunt definite de activele înregistrate de creatorii de monedinstituţii de credit, Tezaurul public.

Contrapartidele masei monetare sunt de dou

* Creditele acordate de b

* Creanţele asupra strmonetară de origine extern

Creaţia monetarăcare permit ageninvestiţii peste nivelul veniturilor lor imediate, pe baza anticipAceastă formă de intermediere, care permite creabăncilor, care gestioneaz


Foarte utilizată este şi noţiunea de bază monetară care define centrală" emisă deci de banca de emisiune şi înregistrat

de bancnotele emise se includ şi conturile creditoare ale biilor financiare). Acest tip de agregat monetar- deseori desemnat cu

este foarte utilizat în abordarea problemelor de politică monetar

ia financiară complică definirea agregatelor monetare datoritgraduale a gamei de instrumente financiare cu grad ridicat de lichiditate.

acest motiv, în unele ţări au fost introduse noi agregate care regrupeazagregatele existente sau plasamentele non-monetare ale agenţilor nefinanciari.

Masa monetară în circulaţie exprimă angajamentele de plată şţului băncii de emisiune sau al altor creatori de moned

elemente constitutive ale masei monetare în circulaţie reprezintiilor de credit.

Sarcina de lucru 10

ţi publicaţiile BNR şi site-ul www.bnro.ro şi identificainutul principalelor agregate monetare utilizate în România.

Contrapartidele masei monetare permit punerea în evidenţătere a masei monetare, deci a diferitelor operaţii care contribuie la

ea monetară a economiei.

Aceasta presupune creaţie monetară care se traduce prin creşterea agregatelor monetare, înregistrate în pasivul bilanţului bancar. De câte ori o bancun credit unuia din clienţii săi, ea majorează în acelaşi timp şi cu aatât activul, cât şi pasivul bilanţului ei: activul, pentru cămaterializat printr-o creanţă pe care banca o are asupra debitorului ei;

toate creditele se traduc printr-o creştere a depozitelor la vedere, deci a monedei. Orice credit adaugă o nouă cantitate de monedă"creditele fac depozite" - a concretizat un teoretician.

Componentele contrapartidei masei monetare sunt definite de activele înregistrate de creatorii de monedă: banca centrală, bănci comerciale

ii de credit, Tezaurul public.

Contrapartidele masei monetare sunt de două tipuri:

Creditele acordate de bănci economiei şi statului - creditul intern

Creanţele asupra străinătăţii sau operaţiunile cu devize (crea de origine externă)

ia monetară este strâns legată de mecanismele de finanţare a economiei, care permit agenţilor economici să dispună de resurse pentru consum

ii peste nivelul veniturilor lor imediate, pe baza anticipă de intermediere, care permite creaţia monetară

ncilor, care gestionează depozite la vedere, dar în ultimul timp


care defineşte "moneda i înregistrată în pasivul ei

i conturile creditoare ale băncilor şi deseori desemnat cu M0

monetară.

definirea agregatelor monetare datorită extinderii graduale a gamei de instrumente financiare cu grad ridicat de lichiditate.

ri au fost introduse noi agregate care regrupează ţilor nefinanciari.

angajamentele de plată şi se reflectă în i de emisiune sau al altor creatori de monedă. Diferitele

ie reprezintă deci datoriile

şi identificaţi inutul principalelor agregate monetare utilizate în România.

permit punerea în evidenţă a surselor de ii care contribuie la

care se traduce prin creşterea agregatelor ului bancar. De câte ori o bancă acordă

i timp şi cu aceeaşi sumă , pentru că un credit este

pe care banca o are asupra debitorului ei; pasivul, tere a depozitelor la vedere, deci

cantitate de monedă celei existente:

Componentele contrapartidei masei monetare sunt definite de activele nci comerciale şi alte

creditul intern.

iunile cu devize (creaţie

de mecanismele de finanţare a economiei, de resurse pentru consum şi

ii peste nivelul veniturilor lor imediate, pe baza anticipărilor viitoare. ia monetară, este specifică

depozite la vedere, dar în ultimul timp şi instituţiilor


27

care administrează plasamente pe termen scurt foarte uşor transformabile în monedă, cunoscută fiind realitatea după care “creditele fac depozitele”.

În general, instituţiile (societăţile) financiare au ca domeniu de activitate definitoriu operaţiunile financiare iar ca materie primă, moneda, în diferitele ei forme de manifestare.

Într-o economie, moneda se creează pe următoarele canale:

a) banca centrală;

b) băncile comerciale (instituții de credit) şi alte societăţi sau instituţii similare;

c) Tezaurul public;

d) Instituţii financiare non-bancare.

Banca centrală emite monedă efectivă sub două forme: bancnote şi conturi deschise de celelalte organisme financiare, printre care figurează rezervele bancare. Se disting două tipuri de operaţiuni: banca centrală poate emite monedă fără legătură directă cu nevoile de trezorerie ale băncilor, ceea ce se poate numi "monedă centrală neîmprumutată" sau poate emite monedă în funcţie de cerinţele băncilor, adică "monedă centrală împrumutată".

Creaţia monetară prin bănci vizează băncile comerciale, celelalte instituţii de credit şi se referă la moneda scripturală sau de cont. Activitatea principală a unei bănci este de a acorda credite economiei. Potenţialul de creditare al unei bănci depinde de: volumul resurselor proprii şi atrase; volumul rezervelor obligatorii deţinute în cont la banca centrală; volumul rezervelor lichide facultative deţinute în cont la banca centrală sau ca numerar în casieria proprie.

Băncile nu păstrează, de regulă, potenţial de creditare nefolosit, cunoscut fiind apetitul lor pentru venituri cât mai consistente, uneori neglijând riscurile la care se expun. Analiza multiplicării depozitelor şi creditelor a dominat mult timp teoria ofertei de monedă, urmărind să demonstreze bancherilor că dacă ei pot aproba credite pornind de la situaţia existenţei unor resurse prealabile (depozitele fac creditele) se produce mai ales situaţia inversă (creditele fac depozite). Procesul de creaţie monetară implică participarea băncilor care aprobă creditele, iar pe de altă parte a instituţiei de emisiune care emite monedă centrală în constituirea rezervelor şi pentru efectuarea plăţilor către alte circuite.

Sarcina de lucru 11

Studiaţi publicaţiile BNR şi site-ul www.bnro.ro şi identificaţi conţinutul contrapartidei masei monetare din România.


28

1.5. Organizare monetară – cerinţe şi mecanisme

Modul de organizare şi de reglementare a emisiunii şi circulaţiei monedei în cadrul unui spaţiu naţional, regional sau mondial defineşte sistemul monetar, în sens generic. Sistemul monetar defineşte astfel un complex de instituţii, mecanisme, instrumente şi tehnici care permit reglementarea circulaţiei monetare, într-o ţară sau pe o zonă mai extinsă, prin intermediul unui ansamblu de norme şi reglementări legale.

Sistemele monetare nu au fost legiferate concomitent cu apariţia monedei în cadrul economiei de schimb, ci mult mai târziu, în decursul evoluţiei.

Printr-un sistem monetar se reglementează în principal următoarele elemente ale circulaţiei băneşti:

a) unitatea monetară a statului respectiv;

b) etalonul care stă la baza sistemului bănesc respectiv (în evoluţie: metalul monetar, o anumită valută, o anumită putere de cumpărare a cărei determinare se bazează pe un "coş" de produse reprezentative);

c) instrumentele efective de circulaţie şi de plată, structura pe cupiuri a banilor (reprezintă totalitatea semnelor monetare de diferite valori, emise într-o ţară) şi ponderea fiecărei cupiuri în totalitatea masei monetare, care de obicei depinde de cererea populaţiei şi a agenţilor economici, de nivelul preţurilor, de puterea de cumpărare a unităţii monetare etc.;

d) emisiunea şi baterea monedei (cu sau fără valoare deplină, respectiv moneda din metale preţioase sau moneda fiduciară), decontările cu şi fără numerar;

e) organizarea şi atribuţiile băncii centrale, obiectivele şi direcţiile de politică monetară;

f) stabilirea relaţiilor cu alte sisteme monetare pe plan mondial.

Formarea sistemului monetar unic naţional a reprezentat o necesitate rezultată şi din imperativul asigurării unei relative stabilităţi a unităţii monetare, în condiţiile adaptării ofertei la cerinţele economiei.

Sistemele monetare au înregistrat evoluţii cu caracter general, dar şi particularităţi naţionale sau regionale.

Sarcina de lucru 12

Identificaţi şi prezentaţi elementele reglementate în cadrul sistemului monetar din România.

În consecinţă, principalele elemente definitorii ale unui sistem monetar clasic, prezentate în evoluţie, sunt:

1 - unitatea monetară;


29

2 - etalonul monetar;

3 - modul de batere, de emisiune şi circulaţie a monedei cu şi fără valoare integrală;

4 - convertibilitatea monetară.

1. Unitatea monetară

Definirea prin lege a unităţii monetare este atributul autorităţii monetare naţionale şi are ca referinţă etalonul stabilit ca bază a sistemului monetar.

În decursul timpului, unitatea monetară a fost caracterizată prin trei elemente componente:

1) valoare paritară;

2) paritate monetară;

3) curs de schimb.

1). Valoarea paritară - reprezintă conţinutul valoric al monedei şi are echivalent fie într-o cantitate de metal preţios, fie într-o altă valută, fie într-o monedă compozită (drepturile speciale de tragere - D.S.T.) iar în ultimii ani, în puterea ei de cumpărare.

2) Paritatea monetară reprezintă raportul valoric dintre două monede, respectiv dintre valorile lor paritare

3) Cursul de schimb sau cursul valutar reprezintă preţul unei monede exprimat într-o altă monedă; acesta reflectă legătura dintre economia naţională şi cea mondială, cu importante influenţe asupra dinamicii economiei naţionale.

Cursul de schimb reprezintă practic raportul valoric între moneda unui stat şi moneda altui stat. În evoluţie, există numeroase tipuri de curs de schimb, dintre care precizăm:

- cursul oficial, stabilit de autoritatea monetară a unui stat; este un curs relativ stabil în timp, bazat pe o reglementare legală, fiind de cele mai multe ori un curs paritar.

- cursul pieţei sau cursul liber, stabilit pe pieţele specializate, în baza cererii şi ofertei pentru fiecare valută, este un curs variabil, care se poate modifica zilnic; asupra acestui curs acţionează şi alţi factori, cum ar fi nivelul dobânzilor, politica bancară, inflaţia, politica societăţilor transnaţionale, stabilitatea şi perspectivele politice, s.a.

Cursul de schimb asigură compararea valorică a unităţilor monetare. Ca ordin de mărime, paritatea era sinonimă cu cursul oficial.

Determinarea cursului de schimb pe piaţă se mai numeşte cotaţie, care prezintă două forme:

- cotaţie directă sau incertă - prin care se înregistrează suma variabilă în moneda naţională – “cota” - corespunzătoare unei unităţi (sau la 100 de unităţi) de monedă străină – “baza”; majoritatea valutelor cotează direct;

- cotaţie indirectă (inversă) sau certă - prin care o unitate (sau 100 unităţi) de monedă naţională se echivalează într-un număr variabil de unităţi de monedă străină, situaţie rar întâlnită.

Exemplu: Dintre cele mai puternice valute, lira sterlină ( £ ) cotează indirect - procedură urmată de Marea Britanie în cursul istoriei sale - precum şi


30

monedele compozite, de genul D.S.T. sau E.C.U iar mai recent, moneda unică europeană.

Cotaţia monedelor nu se întrerupe niciodată, ea se realizează pe toate pieţele de schimb din lume (asiatică, europeană, americană), după orarul propriu.

Cursul pieţei, la rândul lui, poate fi:

- curs valutar direct, care exprimă raportul valoric direct dintre două monede naţionale;

- curs valutar indirect sau “încrucişat” (cross-rate), care stabileşte raportul valoric dintre două monede prin intermediul unei a treia monede, de largă circulaţie internaţională.

Sarcina de lucru 13

Identificaţi şi prezentaţi elementele reglementate în cadrul sistemului monetar din Uniunea Europeană.

2. Tipologia sistemelor monetare în funcţie de etalonul monetar

Etalonul monetar, strâns legat de celelalte elemente ale sistemului monetar, reprezintă modalitatea de precizare şi concretizare a unităţii monetare, conţinutul acesteia.

Costin C. Kiriţescu defineşte etalonul monetar ca fiind „valoare sau materie adoptată convenţional ca bază a sistemului monetar, prin care se defineşte unitatea monetară.” (Kiri ţescu C. C., 1997)

În decursul timpului au funcţionat mai multe tipuri de sisteme monetare.

� Sistem monetar constituit pe metalul monetar, cu variantele:

~ monometalism argint - în unele ţări din Asia, dispărând treptat în a doua jumătate a sec. al XIX – lea;

~ monometalism aur - bazat pe etalonul aur-monedă şi aur-lingouri; ~ ~ bimetalism.

Bimetalismul reprezintă un sistem monetar în cadrul căruia două metale-aurul şi argintul - servesc concomitent ca echivalent general şi ca mijloc de circulaţie

Practica bimetalismului a evidenţiat o serie de dezechilibre legate de diferenţele tot mai mari dintre raportul valoric legal, oficial, şi cel de piaţă privind cele două metale, cu consecinţe care conduc până la eliminarea din circulaţie a monedei din metalul mai bine cotat, ca o demonstraţie a "Legii lui Gresham" (sec XVI): "moneda rea scoate din circulaţie moneda bună", lege care, adaptată realităţilor actuale, se dovedeşte valabilă şi în prezent.

Exemplu: Ca urmare a acestor dificultăţi, s-a renunţat la bimetalism în favoarea monometalismului aur, cu evoluţia cunoscută, printre primele ţări

Dragomir Georgeta

care au adoptat acest sistem fiind: Anglia Belgia (Uniunea Monetar

� Sistemul combinatîn 1922, având ca obiectiv mai ales monetizarea astfel împrumutate cu lire sterline aur, şi vor bate monedîmprumuturile fiind majoritar pe termen scurt restituite iar baCriza economică

Sistemul se generalizeazBretton Woods care pune bazele sistemprincipale caracteristici urmdolarul american (1 uncie de aur = 35$);şi dolari; paritatea monedelor este riguros stabilitcursurile de schimb sunt fixe, ajustabile la o marj% maximum), prin interven

Acesta a fost de fapt un sistem al "etalonului dolar", care nu a mai putut funcţiona o dată

� Sistemul cursurilor flotanteflotarea poate fi mai mult sau mai pu

� Sistemul bazat pe etalonul puţin combinat cu alte elemente, dominstate, fiind caracterizat prin cursuri flotante, cu toate inconvenientele legate de acestea. În sistemele monetare bazate pe etalonul putere de cumpemisă şi pusăcorespondent un etalon format prin contribucadrul fiecărei economii na

Studiaţi bibliografia recomandatsisteme monetare din istoria României.

Principalele tipuri de etaloane monetare care au stat la baza sistemelor monetare, în evolu

a) Etalonul aurEtalonul se bazeazexperţi englezi reunit la cererea guvernului britanic în 1918:monedelor printrlibera circulaţie în interiorul b) Etalonul auetalonului aur, caracterizatconvertibilităţii bancnotelor în monede de aur, fiind pnumai în lingouri de aur (un lingou standar


care au adoptat acest sistem fiind: Anglia – 1816; Franţa, Italia, ElveBelgia (Uniunea Monetară Latină)- 1878; România -1890; S.U.A.

Sistemul combinat aur-devize a fost iniţiat o dată cu Conferinţîn 1922, având ca obiectiv mai ales monetizarea ţărilor balcanice care vor fi

el împrumutate cu lire sterline şi dolari, monede definite şi vor bate monedă pe baza acestor "rezerve". Această soluţ

împrumuturile fiind majoritar pe termen scurt şi deci devizele trebuiau rapid restituite iar baza emisiunii monetare a ţărilor respective nu se mai justifica. Criza economică generală de după 1929 a stopat această intenţie de ajutor.

Sistemul se generalizează după al doilea război mondial, prin ConferinBretton Woods care pune bazele sistemului monetar internaţprincipale caracteristici următoarele: singura monedă convertibildolarul american (1 uncie de aur = 35$); rezervele ţărilor se constituie din aur

paritatea monedelor este riguros stabilită, atât în aur cât cursurile de schimb sunt fixe, ajustabile la o marjă de fluctuaţie foarte redus% maximum), prin intervenţia instituţiilor de emisiune.

Acesta a fost de fapt un sistem al "etalonului dolar", care nu a mai putut ă cu abandonarea convertibilităţii dolarului în aur.

cursurilor flotante - cu caracter mai mult internaţional, pentru care flotarea poate fi mai mult sau mai puţin extinsă.

Sistemul bazat pe etalonul putere de cumpărare - care, mai mult sau mai in combinat cu alte elemente, domină în prezent relaţiile economice dintre

state, fiind caracterizat prin cursuri flotante, cu toate inconvenientele legate de În sistemele monetare bazate pe etalonul putere de cumpi pusă în circulaţie pe plan naţional şi internaţional are drept

corespondent un etalon format prin contribuţia bunurilor şi serviciilor create în ărei economii naţionale.

Sarcina de lucru 14

ţi bibliografia recomandată şi evidenţiaţi care au fossisteme monetare din istoria României.

Principalele tipuri de etaloane monetare care au stat la baza sistemelor monetare, în evoluţie, sunt:

Etalonul aur-monedă (Gold Specie Standard) Etalonul se bazează pe câteva reguli esenţiale, descrise mai ales de un grup de

i englezi reunit la cererea guvernului britanic în 1918:monedelor printr-o cantitate de aur fixă; convertibilitatea monedelor în aur;

ţie în interiorul şi exteriorul frontierelor. b) Etalonul aur-lingouri (Gold Bullion Standard)- este o variantetalonului aur, caracterizată prin eliminarea monetizării aurului

ăţii bancnotelor în monede de aur, fiind păstrată convertibilitatea numai în lingouri de aur (un lingou standard cântărea 400 uncii, respectiv


ţa, Italia, Elveţia, 1890; S.U.A. - 1900.

cu Conferinţa de la Genova rilor balcanice care vor fi

i dolari, monede definite şi convertibile în soluţie a fost fragilă,

i deci devizele trebuiau rapid rilor respective nu se mai justifica.

intenţie de ajutor.

zboi mondial, prin Conferinţa de la ului monetar internaţional, având ca

convertibilă în aur este rilor se constituie din aur

în aur cât şi în dolari; ţie foarte redusă (1

Acesta a fost de fapt un sistem al "etalonului dolar", care nu a mai putut ii dolarului în aur.

ţional, pentru care

care, mai mult sau mai iile economice dintre

state, fiind caracterizat prin cursuri flotante, cu toate inconvenientele legate de În sistemele monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare, moneda

i internaţional are drept şi serviciilor create în

i care au fost tipurile de

Principalele tipuri de etaloane monetare care au stat la baza sistemelor

escrise mai ales de un grup de i englezi reunit la cererea guvernului britanic în 1918: definirea

convertibilitatea monedelor în aur;

este o variantă redusă a ării aurului şi a

strată convertibilitatea rea 400 uncii, respectiv

Dragomir Georgeta

12,4414 kg.). Acest etalon limiteazsau superioare greutaristocratic" (ec. francez Henri Guitton, în lucrarea „La monnaie”).

c) Etalonul aureconomisirii aurului în pl

Conferinţa Monetarprimul sistem monetar internaaur-devize şi în principal dolarul american, singuraaur, ca valută de rezerv

d) Etalonul devize (Exchange Standard)gravelor dezechilibre survenite la nivelul sistemului monetar internacarenţelor sistemului cursurilor flotante, autoritatea monetarîn mod oficial abandonarea convertibilitşi în prezent. Aurul nu mai are rol monetar, el devine o simplbursă.

e) Etalonul putere de cumpare la bază totalitatea bunurilor ţară, ca expresie a nivelului de trai al popula

Aceasta reprezintfăcut pe unii specialicaracterizate drept valoare fixată de drept sau de fapt, sistemul cursurilor preturile relative ale monedelor se modific

Enumeraţi etaloanele monetare care stau la baza sistemelor monetare şi precizaţi importan

3. Mecanisme dfără valoare integral

Fiecare sistem monetar a avut caracteristicile sale proprii care ispecificitate, avantaje internaţionale.

A. Banii cu valoare integral

Monedele cu valoare integralcorespundea cu valoarea lor nominal

4 De exemplu, în 1933 dolarul america


12,4414 kg.). Acest etalon limitează convertibilitatea numai la cantitsau superioare greutăţii unui lingou, ceea ce i-a adus denumirea de "etalon aristocratic" (ec. francez Henri Guitton, în lucrarea „La monnaie”).

c) Etalonul aur-devize (Gold Exchange Standard) - apărut din necesitatea economisirii aurului în plăţile internaţionale.

a Monetară Internaţională de la Bretton Woods (1944) a statuat primul sistem monetar internaţional modern, la baza căruia s

şi în principal dolarul american, singura valută direct convertibilă de rezervă şi de plăţi externe a sistemului.

d) Etalonul devize (Exchange Standard) - începând cu anul 1971, ca urmare a gravelor dezechilibre survenite la nivelul sistemului monetar interna

or sistemului cursurilor flotante, autoritatea monetară din S.U.A. decide în mod oficial abandonarea convertibilităţii în aur a dolarului, situai în prezent. Aurul nu mai are rol monetar, el devine o simplă

putere de cumpărare - se apreciază că în prezent, unitatea monetar totalitatea bunurilor şi serviciilor ce pot fi procurate într

, ca expresie a nivelului de trai al populaţiei acelei ţări.

Aceasta reprezintă o modalitate mai complexă de calcul şi mai incertcut pe unii specialişti să afirme că sistemele monetare actuale pot fi

caracterizate drept "fără etalon", în sensul că moneda de referinvaloare fixată de drept sau de fapt, sistemul cursurilor devine aleatoriu, preturile relative ale monedelor se modifică în mod continuu şi necontrolat.

Sarcina de lucru 15

ţi etaloanele monetare care stau la baza sistemelor monetare i precizaţi importanţa lor în economia mondială.

Mecanisme de stabilizare în cazul sistemelor bazate pe moneda cuvaloare integrală

Fiecare sistem monetar a avut caracteristicile sale proprii care ispecificitate, avantaje şi dezavantaje legate de integrarea în mecanismele

cu valoare integrală

Monedele cu valoare integrală erau banii a căror valoare intrinseccorespundea cu valoarea lor nominală4. Monedele cu valoare integral

De exemplu, în 1933 dolarul american având un conţinut de 1,5 gr. aur, moneda de 10 USD cânt


convertibilitatea numai la cantităţi egale a adus denumirea de "etalon

aristocratic" (ec. francez Henri Guitton, în lucrarea „La monnaie”).

ărut din necesitatea

de la Bretton Woods (1944) a statuat ruia s-a aflat etalonul direct convertibilă în

începând cu anul 1971, ca urmare a gravelor dezechilibre survenite la nivelul sistemului monetar internaţional şi a

ă din S.U.A. decide ii în aur a dolarului, situaţie valabilă

i în prezent. Aurul nu mai are rol monetar, el devine o simplă marfă cotată la

în prezent, unitatea monetară i serviciilor ce pot fi procurate într-o anumită

i mai incertă, fapt ce a sistemele monetare actuale pot fi

moneda de referinţă nu mai are o devine aleatoriu,

în mod continuu şi necontrolat.

i etaloanele monetare care stau la baza sistemelor monetare

e stabilizare în cazul sistemelor bazate pe moneda cu şi

Fiecare sistem monetar a avut caracteristicile sale proprii care i-au conferit i dezavantaje legate de integrarea în mecanismele

ror valoare intrinsecă . Monedele cu valoare integrală aveau

inut de 1,5 gr. aur, moneda de 10 USD cântărea 15 gr. aur.


33

specifică baterea liberă, cu rol important în cadrul mecanismului intern de reglare a circulaţiei monetare şi de echilibru 5.

Aceste mecanisme acţionau mai ales pe plan extern. Valoarea paritară a monedei naţionale era fixată oficial şi corespundea unei anumite cantităţi de aur, stabilind cursul oficial sau paritar al monedei. Titlurile de plăţi străine sau devizele care se negociau pe pieţele de schimb, puteau fi cotate peste sau sub acest curs, în funcţie de plăţile excedentare sau deficitare ale fiecărei ţări.

Limitele fluctuaţiilor erau strict încadrate prin aşa-numitul mecanism al "punctelor aurului" , respectiv punctul de intrare sau de ieşire a metalului din ţară, astfel:

- plăţile internaţionale se efectuau fie în aur, fie în devize care se procurau de pe pieţele de schimb;

- dacă balanţa unei ţări era deficitară, devizele străine deveneau tot mai rare iar valoarea lor urca, până la limita superioară fixată de punctul de ieşire a aurului din ţară;

- acesta marca momentul în care importatorul prefera efectuarea plăţilor în străinătate direct în metalul monetar - incluzând cheltuielile cu remiterea aurului în exterior (transport, asigurare) care nu depăşeau 1 % din valoarea tranzacţiei - decât în devizele care s-au scumpit;

- în acest mod, cursul monedelor era stabilizat prin posibilitatea transferului aurului dintr-un loc în altul, ca modalitate de plată general admisă.

În mod similar se proceda şi în cazul în care balanţa de plăţi a unei ţări era excedentară, cursul devizelor scădea sub preţul aurului şi devenea preferabil să se primească plata în aur şi nu în devize, raportat la punctul de intrare a aurului în ţară.

Exemplu: APLICAŢII ALE MECANISMULUI „PUNCTELOR AURULUI”

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se determine soluţiile favorabile unui importator spaniol de mărfuri din Anglia în valoare de 10.000 lire sterline, ştiind următoarele:

1£ = 7,32 g aur fin

1 pesos = 2,52 g. aur fin

Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur pe traseul Londra – Madrid reprezintă 2 % din valoarea transportului.

Cursul valutar pe piaţa din Madrid este de:

1) 2,90 pesos

2) 3,00 pesos

Rezolvare:

A. Plata în aur, la cursul oficial

5 Pe măsură ce se înregistra o tendinţă de creştere a cererii de monedă, ceea ce se manifesta prin reducerea

,,preţului” aurului-lingou, posesorii de monede erau în avantaj, iar deţinătorii de lingouri erau stimulaţi să transforme lingourile în monede. Dacă se înregistra un aflux de monedă în circulaţie, oferta depăşind solicitările, se înregistra o creştere treptată a ,,preţului “ aurului-lingou până la un nivel la care interesul pentru batere dispărea din lipsă de câştig.


34

Cursul paritar (oficial) = 7,32:2,52 = 2,90 Echivalentul a 10.000 lire sterline, la cursul paritar = 10.000x2,90 = 29.000 pesos Cheltuieli de transport 2%x29000 = 580 pesos Punctul superior sau de ieşire (export) a aurului în ţară: 29.000 + 580 = 29.580 pesos Importatorul suportă cheltuielile de transfer aur, dacă impune această modalitate de plată. B. Plata în devize: Momentul 1). 10.000x2,90 = 29.000 pesos Momentul 2) 10.000x3,00 = 30.000 pesos Opţiuni ale importatorului în fiecare din cele două momente ale evoluţiei cursului valutar pe piaţa din Madrid:

Tabel 1.2. Analiza modalităţii de plată şi stabilirea punctului superior pentru importator

Momentul Plata prin transfer aur pesos

Plata în devize pesos

Soluţia preferată de importator

1)

29.580

29.000 Devize Avantaj 580 pesos

2) 29.580

30.000 Aur Avantaj 420 pesos

Sarcina de lucru 16

Să se determine soluţiile favorabile unui importator francez de mărfuri engleze în valoare de 20.000 lire sterline, în fiecare din cele două momente (a, b), ştiind următoarele: 1£ = 7,32 g aur fin 1 FF = 6 g. aur fin Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur pe traseul Londra – Paris reprezintă 2 % din valoarea transportului. Cursul valutar pe piaţa franceză este de a. 1,25 b. 1,20

2 Să se determine soluţiile favorabile unui exportator spaniol de mărfuri în Marea Britanie, în valoare de 10.000 lire sterline, ştiind următoarele:

1£ = 7,32 g aur fin

1 pesos = 2,52 g. aur fin

Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur pe traseul Londra – Madrid reprezintă 2 % din valoarea transportului.

Cursul valutar pe piaţa din Madrid este de:

1) 2,80 pesos


35

2) 2,90 pesos

Rezolvare:

Cursul paritar (oficial) = 7,32:2,52 = 2,90

Echivalentul a 10.000 lire sterline, la cursul paritar = 10.000x2,90 = 29.000 pesos

Cheltuieli de transport 2%x29000 = 580 pesos Punctul inferior sau de intrare (import) a aurului în ţară: 29.000 - 580 = 28.420 pesos Exportatorul suportă cheltuielile de transfer aur, dacă impune această modalitate de plată. Plata în devize: Momentul 1). 10.000x2,80 = 28.000 pesos Momentul 2) 10.000x2,90 = 29.000 pesos Opţiuni ale exportatorului în fiecare din cele două momente ale evoluţiei cursului valutar pe piaţa din Madrid:

Tabel 1.3 Analiza modalităţii de plată şi stabilirea punctului inferior pentru exportator

Momentul Plata prin transfer aur pesos

Plata în devize pesos

Soluţia preferată de exportator

1)

28.420

28.000 Aur Avantaj 420 pesos

2) 28.420

29.000 Devize Avantaj 580 pesos

Sarcina de lucru 17

Să se determine soluţiile favorabile unui exportator român de mărfuri în Franţa, în valoare de 20.000 FF, în fiecare din cele două momente (a, b), ştiind următoarele: (3p) 1 leu = 0,10 g aur fin 1 FF = 3,50 g. aur fin Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur reprezintă 2,5 % din valoarea transportului. Cursul valutar pe piaţă este de: a. 33 b. 36

B. Modul de batere, emisiune şi punere în circulaţie a monedelor fără valoare integrală

Dragomir Georgeta

Monedele fărăredusă în raport cu valoarea nominalmonede a fost şdin această operamai mare, şi valoarea lor realaceastă calitate, moneda divizionarun venit al statului. Moneda divizionarşi pusă în circulasistematic al cantitmoneda divizionarbilanţului, reprezentând din acest punct de vedere o crean

În cazul monedei fmecanismele de emisiune atât referitor la bancnote, cât în capitolul precedent. De asemenea, pierealizării unui echilibru interna

4. Convertibilitatea monetar

Ca sens şi forme de manifestare, convertibilitatea a cunoscut o diversitate de aspecte direct legate de sistemul monetar la care setalonului aur, convertibilitatea obliga numai la echivalarea monedei în metalul pmaterializa şi întramerican sau lirăcomerciale interna

Convertibilitatea reprezintpreschimbată cu o altpiaţă, în sensul cnici la scopul preschimbcapital) şi nici cu privire la calitatea celui care efectueaz(rezident al ţării în care se efectueaz

Piaţa trebuie săcomunice cu piemonetare naţionale întransamblu de acorduri, practici corespunzătoare tranzac

Interesul pentru convertibilitate poate fi motivat prin urmpozitive: se creeazexterior în ansamblu întregii activităţexistenţa unor preprodusele ţarii se aflţări, astfel încât agenproducţie, creşterea productivitşi estetic al produselor;permanentă a economiproduselor celor mai eficiente cerute la export, precum a ramurilor în func

6 Valoarea lor nominală nu era determinat

care-l reprezentau în circulaţie.


ără valoare integrală sunt monede cu o valoare intrinsec în raport cu valoarea nominală cu care erau investite6.

monede a fost şi este un drept reţinut doar de monetăria statului, care rea operaţiune un venit egal cu diferenţa dintre valoarea lor nominalşi valoarea lor reală, mai mică. Şi astăzi Tezaurul ac

calitate, moneda divizionară fiind considerată în momentul emiterii ei tatului. Moneda divizionară este emisă de stat prin institu

în circulaţie de banca centrală, în scopul exercitării unui control sistematic al cantităţii de monedă în circulaţie. Banca de emisiune evidenmoneda divizionară în activul ei bilanţier. Concomitent, se reflect

ului, reprezentând din acest punct de vedere o creanţă faţă

În cazul monedei fără valoare integrală, rolul autorităţilor monetare în mecanismele de emisiune şi circulaţie monetară devine de o mare importanatât referitor la bancnote, cât şi la moneda divizionară, aşa cum sîn capitolul precedent. De asemenea, pieţele de capital acţioneaz

rii unui echilibru internaţional.

Convertibilitatea monetară

i forme de manifestare, convertibilitatea a cunoscut o diversitate de aspecte direct legate de sistemul monetar la care s-a raportat. Dacetalonului aur, convertibilitatea obliga numai la echivalarea şmonedei în metalul preţios, în cazul etalonului aur-devize convertibilitatea se

şi într-o monedă "forte", de referinţă, cel mai adesea în dolarul american sau liră sterlină, raportat la rezervele de aur şi la volumul tranzaccomerciale internaţionale ale ţărilor respective.

Convertibilitatea reprezintă însuşirea legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu o altă monedă în mod liber, prin vânzare şi cump

, în sensul că nu există restricţii nici cu privite la suma de preschimbat, scopul preschimbării (plăţi pentru tranzacţii curente sau mi

i nici cu privire la calitatea celui care efectueazţării în care se efectuează operaţia sau nerezident).

a trebuie să permită o confruntare permanentă a cererii comunice cu pieţele străine. Convertibilitatea conduce la integrarea sistemelor

ţionale într-un cadru mondial, care implică existenansamblu de acorduri, practici şi instituţii prin care se efectueaz

toare tranzacţiilor.

Interesul pentru convertibilitate poate fi motivat prin urmse creează premisele determinării exacte a eficien

exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte şi, pe plan maiîntregii activităţi economice a ţării. Acesta întrucât convertibilitatea presupune

a unor preţuri apropiate de valoare, deci de preţţarii se află într-o concurenţă reală şi intensă cu produsele celorlalte

, astfel încât agenţii economici sunt stimulaţi în îmbunătăţirea activitie, creşterea productivităţii muncii, ridicarea nivelului tehnic, cal

i estetic al produselor; convertibilitatea face posibilăă a economiei prin dezvoltarea prioritară a producţiei sectoarelor

produselor celor mai eficiente cerute la export, precum şi mai buna specializare a ramurilor în funcţie de cerinţele şi condiţiile pieţei externe;

nu era determinată de valoarea metalului din care se confecţionau, ci valoarea aurului pe


sunt monede cu o valoare intrinsecă foarte . Baterea acestor

ria statului, care realizează a dintre valoarea lor nominală,

zi Tezaurul acţionează în în momentul emiterii ei

de stat prin instituţiile sale , în scopul exercitării unui control

ie. Banca de emisiune evidenţiază ier. Concomitent, se reflectă şi în pasivul

ţă faţă de Tezaur.

ăţilor monetare în e de o mare importanţă,

a cum s-a evidenţiat şi ele de capital acţionează în ideea

i forme de manifestare, convertibilitatea a cunoscut o diversitate de a raportat. Dacă în contextul

etalonului aur, convertibilitatea obliga numai la echivalarea şi transformarea devize convertibilitatea se

, cel mai adesea în dolarul i la volumul tranzacţiilor

a unei monede de a putea fi în mod liber, prin vânzare şi cumpărare pe

ii nici cu privite la suma de preschimbat, ii curente sau mişcări de

i nici cu privire la calitatea celui care efectuează operaţiunea ia sau nerezident).

a cererii şi ofertei şi să Convertibilitatea conduce la integrarea sistemelor

un cadru mondial, care implică existenţa unui ii prin care se efectuează plăţile

Interesul pentru convertibilitate poate fi motivat prin următoarele efecte rii exacte a eficienţei comerţului

i, pe plan mai general, a rii. Acesta întrucât convertibilitatea presupune

are, deci de preţurile mondiale; cu produsele celorlalte ă ăţirea activităţii de

ii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ onvertibilitatea face posibilă restructurarea

a producţiei sectoarelor şi i mai buna specializare

ei externe; contribuie la

ionau, ci valoarea aurului pe

Dragomir Georgeta

realizarea echilibrului valutarutilizată – desigur temporareventuale dezechilibre ale balancreditoare în moneda naacestora; sporestimulează investitorii strprofiturilor şi a capitalului în valuta convertibil

În condiţiile în care mecanismul sunt inevitabile influen

� Diminuarea rezervei valutare a cazul unui export cu eficien

� Accelerarea falimentului unorpiaţa externă, cu consecineconomică – diminuarea ofertei anumitor bunuri pe pia

� Majorarea pre

Astfel, convertibilitatea nu reprezintconvertibilitatea monedei naobicei, prima fazprin frecvenţa convertibilitate. Apoi, se trece treptat la înlconvertibilităţii integrale.

În România, prima lege monetardata de 22.04.reprezentare în argint

Studiaţi bibliografia recomandatconvertibilit

1.6. Sistemul monetar interna


realizarea echilibrului valutar-financiar: moneda naţională convertibildesigur temporar şi în anumite limite – pentru acoperirea unor

eventuale dezechilibre ale balanţei plăţilor, întrucât soldurile (balancreditoare în moneda naţională deţinute de străini rămân o

poreşte operativitatea şi diversificarea decontă investitorii străini, deoarece facilitează însuşirea şi a capitalului în valuta convertibilă.

iile în care mecanismul convertibilităţii nu este corect fundamentat, sunt inevitabile influenţe economice şi sociale nefavorabile, privind:

Diminuarea rezervei valutare a ţării şi creşterea datoriei externe, în cazul unui export cu eficienţă redusă.

Accelerarea falimentului unor firme care nu fac faţăă, cu consecinţe în plan social – creşterea şomajului diminuarea ofertei anumitor bunuri pe piaţa internă

Majorarea preţurilor, prin alinierea acestora la preţurile mondiale.

tfel, convertibilitatea nu reprezintă doar o opţiune, trecerea la convertibilitatea monedei naţionale fiind un proces gradual şobicei, prima fază o constituie dreptul la convertire pentru opera

ţa şi importanţa lor, reclamă cel mai mult nevoia de convertibilitate. Apoi, se trece treptat la înlăturarea restricţiilor

ăţii integrale.

prima lege monetară a statului român modern a fost elaboratdata de 22.04.1867, lege care instituia leul ca monedăreprezentare în argint şi indirect în aur.

Sarcina de lucru 19

ţi bibliografia recomandată şi punctaţi principalele etape ale convertibilităţii leului, din primele etape ale circulaţiei monetare.

1.6. Sistemul monetar internaţional şi structuri reprezenta


convertibilă poate fi pentru acoperirea unor

ilor, întrucât soldurile (balanţele) perioadă asupra

rsificarea decontărilor externe; şirea şi transferul

ii nu este corect fundamentat, , privind:

terea datoriei externe, în

firme care nu fac faţă concurenţei pe omajului – şi în sfera

a internă.

urile mondiale.

ţiune, trecerea la ionale fiind un proces gradual şi complex. De

o constituie dreptul la convertire pentru operaţiunile care, cel mai mult nevoia de

ţiilor şi la realizarea

a statului român modern a fost elaborată la ca monedă naţională, cu

i principalele etape ale iei monetare.

i structuri reprezentative

Dragomir Georgeta

Sistemul monetar internadirijarea comportamentului monetar în relainterdependente.

Sistemul monetar internadin practicile comerciale impuse de cdefinească: un regim de schimbconvertibilitatea între monede;pentru a face facare conferă diferitelor nasă la permit surmontarea dezechilibrelor temporare între cantitintrate şi ieşite din balanţei de plăţi curente, pe termen mediu sau lung.

Un sistem monetar interna

- stabileşte o monedmondiale;

- reglementeazăinternaţională;

- statuează mecanismele reechilibrante.

Primele încercădepăşit cadrul regional sau zonal, fiind legate de realizarea unor monetare, iar mai târziu a unor parţial, axate pe anumite

Bazele primului pentru mijlocirea schimburilor internacapitalurilor şi creFinanciară Internaîntre 1 şi 22 iulie 1944. Conferinspecializate ale Orgcomplementare în sistemul monetar internaInternaţional (FMI) (BIRD). cu scopul de a reglementa decontstabilitate sistemului, de a asigura o largcreşterea echilibrateconomice a fiec

În sistemul elaborat la Bretton Woods, fiecare propria monedăreglator. Asistenanumitor reguli. Un Fond Monetar Internarolul să organizeze asistenspecialişti şi asumate de membrii noii institu

Fiecare ţară din reîn propria moneda ţării respective capacitatea de împrumut respective. Cât despre paritate, exprimatconstantă, valabilmonede.


Sistemul monetar internaţional poate fi definit ca un cod de conduitdirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente.

Sistemul monetar internaţional se bazează pe reguli care provin în mod direct acticile comerciale impuse de către state. Aceste reguli trebuie s

un regim de schimb constând în principii care asigurconvertibilitatea între monede; asigurarea cu bani lichizi în cantitate suficientpentru a face faţă dezvoltării comerţului internaţional; un sistem de rezerve

ă diferitelor naţiuni participante la schimb mijloacele de plat la permit surmontarea dezechilibrelor temporare între cantit

şite din ţară; mecanisme de reajustare în caz de dezechilibre ale ei de plăţi curente, pe termen mediu sau lung.

Un sistem monetar internaţional organizat îndeplineşte o triplă func

te o monedă sau mai multe care vor fi utilizate în tranzac

reglementează cursul de schimb dintre fiecare monedă naţional

mecanismele reechilibrante.

Primele încercări de reglementare internaţională a relaţiilor monetare nu au it cadrul regional sau zonal, fiind legate de realizarea unor

iar mai târziu a unor zone monetare, deci reglemential, axate pe anumite ţări.

Bazele primului sistem monetar internaţional, ca ansamblu de relapentru mijlocirea schimburilor internaţionale, pentru miş

şi creştere economică, au fost puse la Conferinţ Internaţională de la Bretton Woods (S.U.A.), care s

i 22 iulie 1944. Conferinţa a hotărât înfiinţarea a douspecializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), cu funccomplementare în sistemul monetar internaţional: Fondul Monetar

(FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţcu scopul de a reglementa decontările externe şi de a oferi

stabilitate sistemului, de a asigura o largă cooperare monetarterea echilibrată a comerţului internaţional, ca o condiţ

economice a fiecărei ţări.

În sistemul elaborat la Bretton Woods, fiecare ţară este chematăpropria monedă pe piaţa schimburilor, fără să conteze pe vreun mecanism reglator. Asistenţa celorlalte ţări îi este asigurată cu condianumitor reguli. Un Fond Monetar Internaţional, instalat la Washington, avea

nizeze asistenţa şi să vegheze la respectarea regulilor impuse de şi asumate de membrii noii instituţii.

ă din reţeaua F.M.I. subscrie o cotă-parte, vărsată atât în aur, cât în propria monedă, şi anunţă o paritate calculată în raport cu puterea economic

rii respective şi cu volumul comerţului său exterior. Cotacapacitatea de împrumut şi drepturile de conducere în F.M.I. ale respective. Cât despre paritate, exprimată în aur sau dolari, ea trebuie s

, valabilă pentru toate tipurile de tranzacţii şi în raport cu celelalte


ional poate fi definit ca un cod de conduită pentru iile specifice unei lumi

pe reguli care provin în mod direct tre state. Aceste reguli trebuie să

constând în principii care asigură în cantitate suficientă un sistem de rezerve

iuni participante la schimb mijloacele de plată care la permit surmontarea dezechilibrelor temporare între cantităţile de devize

z de dezechilibre ale

te o triplă funcţie:

sau mai multe care vor fi utilizate în tranzacţiile

naţională şi moneda

iilor monetare nu au it cadrul regional sau zonal, fiind legate de realizarea unor uniuni

, deci reglementări cu caracter

ca ansamblu de relaţii băneşti ionale, pentru mişcarea liberă a

Conferinţa Monetară şi (S.U.A.), care s-a desfăşurat

area a două organisme iunilor Unite (ONU), cu funcţii

ional: Fondul Monetar pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

i de a oferi o mai mare cooperare monetară şi astfel,

ional, ca o condiţie a dezvoltării

este chemată să-şi întreţină conteze pe vreun mecanism

cu condiţia respectării ional, instalat la Washington, avea

vegheze la respectarea regulilor impuse de

ă atât în aur, cât şi aport cu puterea economică

u exterior. Cota-parte determină i drepturile de conducere în F.M.I. ale ţării

în aur sau dolari, ea trebuie să fie i în raport cu celelalte

Dragomir Georgeta

Principiile menite sBretton Woods, nu au fîn statutul F.M.I.

1. Universalitatea statelor, însă cu condiinclusiv cu cele care nu au leg

2. Asigurarea stabilitspus, fixitatea paritcerinţe, statutul stabilea urmatât în aur, cât şmotive deosebite (corectarea unui dezechilibru fundamental) F.M.I.; fluctuarea cursului valutar era limitatulterior la + 2,25 %, raportat la camerican funcţîncredere în moneda de rezerv

3. Asigurarea echilibrsistem de rezerve valutare internacentrale, rezerve formate din stocurile oficiale de aur, valute convertibile, titluri negociabile pe pieulterior, deţinerile

4. Convertibilitateadolarului, considerat singura monedamericane s-au obligat sdeţinerile lor în dolari la pre35 dolari uncia de aur. Transformarea oficiallimitată la relaţsau financiare se efectpiaţă, monedele fiind convertibile în aur indirect, prin intermediul dolarului.

La acestea s-a asociat necesitatea eliminpractici protecţioniste din schimb

Sistemul monetar internadolarul ca unicărezervă. Moneda americansă menţină paritatea monedei sale precum

Evoluţii. Sistemul monetar internasatisfăcător, cu anumite amendamente, pânsucces pentru SUAputernică dezvoltare, în cadrul unei relative stabilitCreditele oferite de FMI statelor membre au permis deptemporare ale balan

Aceste rezultate nu sasigura viabilitatea sistemului au determinat aplicarea necorespunz

Ca urmare a inaplicabilitde dezechilibre tot mai accentuate ale balandevalorizarea dolarului crizei S.M.I.


menite să guverneze primul sistem monetar internaţional, stabilite la Bretton Woods, nu au făcut obiectul unui document special, ele au fost inserate

statutul F.M.I. şi au vizat în esenţă:

Universalitatea - calitatea de membru era deschisă, în principiu, tuturor ă cu condiţia să fie de acord cu toate prevederile statutului F.M.I.,

inclusiv cu cele care nu au legătură cu sistemul. stabilităţii cursurilor valutare, cu posibilitatea ajust

spus, fixitatea parităţilor şi cursurilor valutare. Pentru îndeplinirea acestei e, statutul stabilea următoarele: definirea monedei fiecă

atât în aur, cât şi în dolari; modificarea valorii paritare se realiza numai pentru motive deosebite (corectarea unui dezechilibru fundamental) şF.M.I.; fluctuarea cursului valutar era limitată, iniţial la + 1 %, marj

2,25 %, raportat la cursul oficial. Valoarea paritaramerican funcţiona drept garanţie pentru asigurarea unui grad mare de încredere în moneda de rezervă pentru posesorul străin. Asigurarea echilibrării balanţelor de plăţi ale statelor membre prin crearea unui

rezerve valutare internaţionale adecvat la care să aibcentrale, rezerve formate din stocurile oficiale de aur, valute convertibile, titluri negociabile pe pieţele financiar-monetare, creanţele faţă

ţinerile de D.S.T. Convertibilitatea reciprocă a monedelor ţărilor participante, prin intermediul dolarului, considerat singura monedă convertibilă în aur. Autorit

au obligat să convertească oricând, la cererea băe lor în dolari la preţul oficial, păstrat mult timp la valoarea stabil

35 dolari uncia de aur. Transformarea oficială a unei monede în alta era la relaţiile dintre autorităţile monetare. Celelalte operaţ

sau financiare se efectuau în baza convertibilităţii reciproce, oficiale , monedele fiind convertibile în aur indirect, prin intermediul dolarului.

a asociat necesitatea eliminării restricţiilor, discriminpractici protecţioniste din schimburile şi plăţile internaţionale.

Sistemul monetar internaţional a consolidat etalonul aur-devizedolarul ca unică monedă utilizată drept mijloc internaţional de plat

. Moneda americană era definită în aur iar guvernul S.U.A paritatea monedei sale precum şi convertibilitatea ei în aur

Sistemul monetar internaţional creat la Bretton Woods a functor, cu anumite amendamente, până în anul 1971 şi a reprezentat un

succes pentru SUA şi moneda americană. Comerţul mondial a cunoscut o dezvoltare, în cadrul unei relative stabilităţi economice, monetare.

Creditele oferite de FMI statelor membre au permis depăşirea unor dificulttemporare ale balanţelor lor de plăţi.

ezultate nu s-au impus însă, ele fiind oscilante şi insuficiente pentru a asigura viabilitatea sistemului şi a anihila efectele unor fenomene negative care au determinat aplicarea necorespunzătoare a principiilor sale.

inaplicabilităţii principiilor de funcţionare a sistemului, însode dezechilibre tot mai accentuate ale balanţei de plăţi externe a S.U.A. devalorizarea dolarului şi lirei sterline, în anii '60 încep să apar


guverneze primul sistem monetar internaţional, stabilite la cut obiectul unui document special, ele au fost inserate

, în principiu, tuturor fie de acord cu toate prevederile statutului F.M.I.,

, cu posibilitatea ajustării lor, altfel i cursurilor valutare. Pentru îndeplinirea acestei

toarele: definirea monedei fiecărui stat membru dolari; modificarea valorii paritare se realiza numai pentru

motive deosebite (corectarea unui dezechilibru fundamental) şi cu aprobarea 1 %, marjă extinsă

Valoarea paritară a dolarului ie pentru asigurarea unui grad mare de

i ale statelor membre prin crearea unui ă aibă acces băncile

centrale, rezerve formate din stocurile oficiale de aur, valute convertibile, ele faţă de F.M.I. şi

rilor participante, prin intermediul în aur. Autorităţile monetare

oricând, la cererea băncilor centrale, strat mult timp la valoarea stabilă de

a unei monede în alta era ile monetare. Celelalte operaţiuni comerciale

ii reciproce, oficiale şi de , monedele fiind convertibile în aur indirect, prin intermediul dolarului.

iilor, discriminărilor şi altor

devize, dar a menţinut ţional de plată şi de

în aur iar guvernul S.U.A s-a angajat ei în aur.

ional creat la Bretton Woods a funcţionat şi a reprezentat un

ul mondial a cunoscut o i economice, monetare. ăşirea unor dificultăţi

i insuficiente pentru a i a anihila efectele unor fenomene negative care

a sistemului, însoţite i externe a S.U.A. şi de

ă apară simptomele

Dragomir Georgeta

Controversele în jurul dolarului amelichidităţi internaeconomică - conduc la

O dată cu diminuarea stabilitadus statutului F.M.I. în 1969, prin decizia de creare a tragere" (D.S.T.) cu scopul de a asigura necesarul de lichiditate internacerut de economia mondialinstituirea unui nou etalon monetar internaexistenţă contabilDolarul a continuat svedere şi predominan

D.S.T. reprezintcantităţi de aur echivalentiulie 1974, definitde valute a fiecinternaţionale ş"coşul" cuprindea 16 valute, din anul 1981 D.S.T. conconvertibile, de importanregăseşte mai ales în circuitul oficial, în operamonetare.

Exemplu: Dupăintră în coşul DST, alDe la 01.01.2001, ponderea atribuit

Dolar american: 39%;Euro: 32%; Yen: 18% Lira sterlină: 11%.

Elementele tehnicevalutar se deruleaz

1) Stabilirea ponderii diferitelor monede componente în „coîn funcţie de volumul comer

2) Stabilirea de sume fixe din fiecare monedponderii monedelor în „c

3) Stabilirea valorii zilnice a D.S.T., prin însumarea echivalentelor în dolari a sumelor fixe aferente „copiaţa londonezăpe piaţa din New York sau Frankfurt pe Main.

F.M.I. a decis ca valutele din „coamericani să fie revizuit la fiecare jumde fapt ale monedelor.

De la apariţie şavantaje: este mai stabil decât orice valutrealizându-se o compensare a devalorizfiind reprezentat de cele mai importantun organism internanaţionale în sistem; emisiunea de D.S.T. are la bazraţional, astfel încât se diminueaz


Controversele în jurul dolarului american, dar şi faţă de o eventuali internaţionale - care paralizează schimburile, deci

conduc la crearea Drepturilor Speciale de Tragere (DST)

cu diminuarea stabilităţii dolarului, un important amendamadus statutului F.M.I. în 1969, prin decizia de creare a "drepturilor speciale de

" (D.S.T.) cu scopul de a asigura necesarul de lichiditate internacerut de economia mondială. Lansarea drepturilor speciale de tragere a urm

tituirea unui nou etalon monetar internaţional dar moneda compozit contabilă, nu a avut forţa de a înlocui aurul în toate atributele sale.

Dolarul a continuat să rămână o monedă de bază pe piaţa monetari predominanţa sa în structura rezervelor valutare ale statelor

D.S.T. reprezintă o monedă de cont emisă de F.M.I. iniţial pe baza unei i de aur echivalentă cu 1$ (0,888671 gr.) iar mai târziu, începând cu

iulie 1974, definită printr-un "coş" de valute. Ponderea de participare la code valute a fiecărei ţări, se determină în funcţie de locul în schimburile

ionale şi de rolul fiecărei monede pe piaţa financiară. Dacul" cuprindea 16 valute, din anul 1981 D.S.T. conţine 5 valute liber

tibile, de importanţă internaţională ($ SUA, £, DM, FF, yen) te mai ales în circuitul oficial, în operaţiunile dintre autorit

upă introducerea în circulaţie a monedei unice europene, EURO ul DST, alături de yenul japonez, lira sterlină şi dolarul american.

De la 01.01.2001, ponderea atribuită fiecăreia dintre aceste monede a fost:

Dolar american: 39%;

ă: 11%.

Elementele tehnice care stau la baza constituirii şi funcţionvalutar se derulează pe trei etape:

Stabilirea ponderii diferitelor monede componente în „coie de volumul comerţului exterior al ţărilor respective (exporturi);

Stabilirea de sume fixe din fiecare monedă a „coşponderii monedelor în „coşul” valutar;

Stabilirea valorii zilnice a D.S.T., prin însumarea echivalentelor în dolari a sumelor fixe aferente „coşului”, pe baza ratei de schimb zilnice de pe

a londoneză – când aceasta este închisă, se iau în considera din New York sau Frankfurt pe Main.

F.M.I. a decis ca valutele din „coş” şi modul lor de evaluare în dolari ă fie revizuit la fiecare jumătate de deceniu, în funcţ

de fapt ale monedelor.

e şi până în prezent, utilizarea D.S.T. a confirmat o serie de este mai stabil decât orice valută, în cadrul "cose o compensare a devalorizării unei monede cu revalorizarea alteia,

fiind reprezentat de cele mai importante valute pe plan mondial; este emis de un organism internaţional, deci nu propagă deficienţele unei economii

ionale în sistem; emisiunea de D.S.T. are la bază un necesar determinat ional, astfel încât se diminuează riscurile unor dezechilibre.


de o eventuală penurie de schimburile, deci şi creşterea

Drepturilor Speciale de Tragere (DST)

ii dolarului, un important amendament a fost "drepturilor speciale de

" (D.S.T.) cu scopul de a asigura necesarul de lichiditate internaţională . Lansarea drepturilor speciale de tragere a urmărit

ional dar moneda compozită, cu a de a înlocui aurul în toate atributele sale.

a monetară, având în n structura rezervelor valutare ale statelor.

de F.M.I. iniţial pe baza unei cu 1$ (0,888671 gr.) iar mai târziu, începând cu

participare la coşul ie de locul în schimburile

a financiară. Dacă la început ţine 5 valute liber

£, DM, FF, yen) şi se iunile dintre autorităţile

ie a monedei unice europene, EURO i dolarul american.

reia dintre aceste monede a fost:

i funcţionării „ coşului”

Stabilirea ponderii diferitelor monede componente în „coş”, în principal rilor respective (exporturi);

a „coşului”, potrivit

Stabilirea valorii zilnice a D.S.T., prin însumarea echivalentelor în ului”, pe baza ratei de schimb zilnice de pe

, se iau în considerare cursurile de

i modul lor de evaluare în dolari tate de deceniu, în funcţie de evoluţiile

în prezent, utilizarea D.S.T. a confirmat o serie de , în cadrul "coşului" valutar

rii unei monede cu revalorizarea alteia, e valute pe plan mondial; este emis de

ţele unei economii un necesar determinat

Dragomir Georgeta

În acelaşi timp, slimitarea utilizăpreponderent un circuit oficial, desectorul privat, mai ales ca monednu sunt excluse; fiind emis participare la FMI, acau mai mare nevoie de fo

Utilizări practicetranzacţii bazate pe acord direct între membri contra D.S.T., schimbul efectuându„SWAP”, prin care un membru poate transfera DST altui membru, în schimbul unui activ de rezervulterioară, la un curs convenit de comun acord;„forward” - o ţarplăţii la o dată viitoare, în schimbul oricun curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacsuplimentarea rezervelor valutare ale statelor;convertibilă de la altrambursarea lor ş

Chiar dacă D.S.T. nu este o monedajutorul mecanismelor de creditarerezervă de la internaţional.

Prezentaţi caracteristicile care definesc DST stabileşte valoarea zilnicexemplifica

Relaţiile valutardiversificarea lor, un cadru organizatoric adecvat, în profil mondial, care spermită executarea unor activitvalutare sau sfinanciare, de credit

Fondul Monetar Internacontinuare problemele monetare, în încercarea de a ajuta statajusteze balanţele lor de plau accentuat deficitele bugetare


i timp, s-a putut constata existenţa unor dezavantaje care au condus la limitarea utilizării lui, cum ar fi: nu îndeplineşte toate funcţiile monetare; are preponderent un circuit oficial, deşi sunt încercări de extindere a utiliz

vat, mai ales ca monedă de facturare; inflaţia şi deflanu sunt excluse; fiind emis şi trecut în contul ţărilor în raport cu cota lor de participare la FMI, acţionează în favoarea statelor dezvoltate şau mai mare nevoie de fonduri.

ri practice cele mai frecvente ale D.S.T. vizează: obţinerea de valute prin ii bazate pe acord direct între membri - orice valută se poate ob

contra D.S.T., schimbul efectuându-se la cursul zilnic; încheierea de acorduri prin care un membru poate transfera DST altui membru, în schimbul

unui activ de rezervă, cu excepţia aurului - valuta se restituie la o dat, la un curs convenit de comun acord; efectuarea de opera

o ţară membră a FMI poate vinde sau cumpăra DST, cu obligaii la o dată viitoare, în schimbul oricăror active monetare (excep

un curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacsuplimentarea rezervelor valutare ale statelor; pentru obţinerea de

ă de la altă ţară membră a FMI; acordarea de împrumuturi, rambursarea lor şi plata dobânzilor în DST.

ă D.S.T. nu este o monedă în sensul complet al termenului, cu mecanismelor de creditare ale F.M.I. se pot procura mone

de la ţările excedentare şi redistribui astfel fondurile la nivel

Sarcina de lucru 20

ţi caracteristicile care definesc DST şi modul în care se şte valoarea zilnică a DST – urmăriţi cotaţiile BNR

exemplificaţi.

iile valutar-financiare internaţionale au solicitat, odată cu dezvoltarea diversificarea lor, un cadru organizatoric adecvat, în profil mondial, care s

executarea unor activităţi concrete de derulare a raporturilor financiarvalutare sau să contribuie la reglementarea desfăşurării operafinanciare, de credit şi de plăţi internaţionale.

Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială au rămas săcontinuare problemele monetare, în încercarea de a ajuta statajusteze balanţele lor de plăţi, în condiţiile în care dereglările la nivel mondial au accentuat deficitele bugetare şi îndatorarea.


care au condus la ţiile monetare; are

ri de extindere a utilizării lui în şi deflaţia de D.S.T.

rilor în raport cu cota lor de în favoarea statelor dezvoltate şi nu a celor care

ţinerea de valute prin orice valută se poate obţine

încheierea de acorduri prin care un membru poate transfera DST altui membru, în schimbul

valuta se restituie la o dată efectuarea de operaţiuni

ra DST, cu obligaţia ror active monetare (excepţie aur), la

un curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacţiei; pentru ţinerea de valută

acordarea de împrumuturi,

în sensul complet al termenului, cu ale F.M.I. se pot procura monede de i redistribui astfel fondurile la nivel

i modul în care se ţiile BNR şi

ă cu dezvoltarea şi diversificarea lor, un cadru organizatoric adecvat, în profil mondial, care să

i concrete de derulare a raporturilor financiar-ăşurării operaţiunilor

mas să gestioneze în continuare problemele monetare, în încercarea de a ajuta statele lumii să-şi

ările la nivel mondial

Dragomir Georgeta

Studiaţi siteorganizare ş

Una dintre funcţde la Bretton Woods au prevsale de credite, doremembre, el poate încheia un acord cu aceîmprumuta moneda de care are nevoie. AceastAcordul General de Împrumut (AGE). anumită cantitate din moneda statului membrudeţine, iar începând din 1970, în schimbul DSTpoată refuza.

Scopul declarat al permite ţărilor membre sde plăţi, fără săinternă sau dezvoltarea schimburilor internastatelor membre, FMI le oferadopte măsurile de reechilibrare a balanmăsurile respective s

O dată cu completarea resurselor financiare prin crearea de D.S.T., F.M.I. a instituit un sistem propriu de presupune acordarea de îparticipare la D.S.T. însacordă în valutănaţională iar restituirea creditului implic"răscumpărare"convertibilă se numesc răscumpărări.

Condiţionarea volumului creditelor de cota parte cerinţe economice, financiare, sociale, constituie restricprocesul de finanderulează pe măprogramele lor econcazuri se impune, recurgerea la disciplina stabiliznaţionale, reducerea deficitelor bugetare, presiuni asupra salariilor, eficientizarea economiilor na

România a devenit membrînscris pe linia colaboractivitatea organizacrearea unui cadru propice unei asemenea colabor

Ca ţară membrăsubscrierea şi văreprezentativ al leului fa


Sarcina de lucru 21

ţi site-ul F.M.I. şi BIRD şi prezentaţi principalele structuri de organizare şi obiectivele celor două organisme internaţionale

Una dintre funcţiile importante ale FMI este de asistenţă financiarde la Bretton Woods au prevăzut că, dacă FMI, în scopul promovsale de credite, doreşte să îşi reconstituie disponibilităţile în moneda unei membre, el poate încheia un acord cu această ţară membrîmprumuta moneda de care are nevoie. Această dispoziţie a dat naAcordul General de Împrumut (AGE). FMI are posibilitatea s

cantitate din moneda statului membru, în schimbul aurului pe care îl iar începând din 1970, în schimbul DST-urilor, fără ca ţă

Scopul declarat al mecanismului împrumuturilor acordate de FMIrilor membre să îşi remedieze dezechilibrele temporare ale balană ă să recurgă la măsuri susceptibile să compromit

sau dezvoltarea schimburilor internaţionale. Acordând împrumuturi statelor membre, FMI le oferă, de fapt, timpul necesar pentru ca acestea s

surile de reechilibrare a balanţelor de plăţi care se impun surile respective să aibă efectele scontate.

cu completarea resurselor financiare prin crearea de D.S.T., F.M.I. a instituit un sistem propriu de creditare, prin tehnica "tragerilor"presupune acordarea de împrumuturi ţărilor membre, raportat la cota de participare la D.S.T. însă, în anumite condiţii, superioare acesteia. Creditele se

în valută liber convertibilă, în schimbul sumei echivalente în moneda iar restituirea creditului implică operaţiunea invers

rare". Astfel, în terminologia FMI, împrumuturile întră se numesc trageri sau cumpărări, iar rambursă

ionarea volumului creditelor de cota parte dar şi de realizarea unor e economice, financiare, sociale, constituie restricţii justificate în

procesul de finanţare. Acordarea de credite se efectuează în pe măsură ce ţările debitoare îndeplinesc o serie de condi

programele lor economice şi financiare. Astfel, se recomandcazuri se impune, recurgerea la disciplina stabilizării cursurilor monedelor

ionale, reducerea deficitelor bugetare, presiuni asupra salariilor, eficientizarea economiilor naţionale, incluzând şi privatizarea s.a.

România a devenit membră a FMI în anul 1972. Aderarea României la FMI sînscris pe linia colaborării şi cooperării cu toate statele lumii, de participare la activitatea organizaţiilor internaţionale ale căror obiective tind tocmai spre

earea unui cadru propice unei asemenea colaborări şi cooperă

membră, România şi-a asumat anumite obligaţii statutareşi vărsarea cotei-părţi de capital; convenirea cu Fondul a unui curs

reprezentativ al leului faţă de dolarul SUA, utilizabil în relaţ


i principalele structuri de ţionale

financiară. Acordurile FMI, în scopul promovării politicii

ile în moneda unei ţări membră pentru a-i ţie a dat naştere la

are posibilitatea să cumpere o , în schimbul aurului pe care îl

ă ca ţările membre să

împrumuturilor acordate de FMI este de a i remedieze dezechilibrele temporare ale balanţelor

compromită situaţia lor ionale. Acordând împrumuturi

, de fapt, timpul necesar pentru ca acestea să i care se impun şi pentru ca

cu completarea resurselor financiare prin crearea de D.S.T., F.M.I. a "tragerilor" care

rilor membre, raportat la cota de ii, superioare acesteia. Creditele se

, în schimbul sumei echivalente în moneda ţiunea inversă, de

. Astfel, în terminologia FMI, împrumuturile într-o monedă iar rambursările se numesc

i de realizarea unor e economice, financiare, sociale, constituie restricţii justificate în

ă în "tranşe" care se condiţii legate de

i financiare. Astfel, se recomandă sau în unele rii cursurilor monedelor

ionale, reducerea deficitelor bugetare, presiuni asupra salariilor, ivatizarea s.a.

a FMI în anul 1972. Aderarea României la FMI s-a rii cu toate statele lumii, de participare la

ror obiective tind tocmai spre i cooperări.

ii statutare, şi anume: i de capital; convenirea cu Fondul a unui curs

rul SUA, utilizabil în relaţiile cu Fondul;


43

comunicarea de informaţii şi date cu caracter economic şi financiar; comunicarea reglementărilor valutare interne şi a modificărilor aduse acestora; cooperarea cu Fondul în vederea facilitării sarcinii de supraveghere a sistemului monetar internaţional atribuită acestuia.

Sarcina de lucru 22

Studiaţi site-ul F.M.I. şi prezentaţi concret mecanismul împrumuturilor acordate de FMI și o serie de condiţii impuse statelor (României) pentru accesul la finanţare.

1.7. Sistemul monetar european şi integrarea europeanã; moneda unică

Sistemul monetar european este o încercare de stabilitate la nivel european, în contextul dezordinii mondiale. El implică un sistem de cursuri organizate, de mecanisme stabilizatoare, fiind constituit între state care se bazează pe legături juridice şi economice strânse (Comunitatea Economică Europeană).

În esenţă, pot fi sintetizate trei etape mai importante de constituire a sistemului monetar european:

a) Sistemul monetar al "şarpelui valutar";

b) Sistemul monetar vest european;

c) Tratatul de la Maastricht (Olanda).

În 1972, la iniţiativa cancelarului german Helmut Schmidt şi a preşedintelui francez Giscard d’Estaing, Consiliul Europei a decis crearea Sistemului Monetar European, având ca obiectiv limitarea fluctuaţiilor cursurilor de schimb ale monedelor europene. Drept punct de referinţă, a fost creată moneda de cont ECU (“European Currency Unit”) - Unitatea de Cont Europeană. Valoarea ECU a fost stabilită în raport cu moneda SUA.

E.C.U. nu a fost niciodată o monedă efectivă ci doar o unitate de cont europeană, concepută ca un "coş" de valute ale ţărilor membre ale sistemului, în ponderi bine determinate. Ponderea fiecărei ţări în cadrul coşului reflecta puterea economică a fiecăreia. Cursul E.C.U. a fost cursul de referinţă al sistemului european, un sistem complex de cursuri în care se încadrează un curs oficial al E.C.U. şi un curs zilnic, de piaţa, calculat în funcţie de fluctuaţiile curente de pe piaţă. E.C.U. utilizat în tranzacţiile oficiale dintre băncile centrale ale ţărilor membre, deci ca unitate de cont oficială, reprezenta contravaloarea a 20 % din rezervele de aur şi devize vărsată de statele membre la Fondul European de Cooperare Monetară (F.E.C.O.M.), ca o încercare de revigorare a mecanismelor stabilizatoare ale aurului.

Proiectul UEM a început să se concretizeze abia în anul 1979, prin înfiinţarea Sistemului Monetar European, cu scopul creării unei zone de stabilitate monetară în Europa, pentru realizarea unei mai strânse cooperări monetare


44

între statele membre şi a unei mai mari convergenţe a politicilor financiare şi monetare.

În decembrie 1985, Consiliul Comunităţii a adoptat Actul Unic, ca expresie a deciziei ţărilor membre ale C.E. de a desăvârşi procesul de integrare pe care Tratatul de la Roma l-a stabilit, în sensul realizării unui spaţiu economic integrat pe baza triplei libertăţi de circulaţie a persoanelor, bunurilor şi capitalurilor.

Consiliul European de la Madrid (1989) a decis ca prima etapă a Uniunii Economice şi Monetare să înceapă în iulie 1990. Consiliul European de la Maastricht, finalizat prin Tratatul de la Maastricht - semnat în 1991 la reuniunea la nivel înalt din Olanda, devenit oficial în 1992, aprobă proiectele de realizare a Uniunii Monetare Europene (U.M.E.) lansate cu puţin timp înainte ("Raportul Delors" din 1989 privind crearea Uniunii Economice şi Monetare a Pieţei Comune).

Prin acest tratat se prevede realizarea U.M.E. în trei etape, precis definite, care trebuie să conducă la instaurarea unei monede unice europene pentru cei 15 parteneri ai S.M.E.

1. Prima etapă, prevăzută pentru perioada 01.07.1990 - 01.01.1994, a vizat liberalizarea completă a mişcării capitalurilor, a prestărilor de servicii financiare; C.E.E. constituie o piaţă unică pe care circulă persoane, mărfuri, capitaluri.

2. A doua etapă, cu coordonatele ian. 1994 - dec.1997, vizează înfiinţarea Institutului monetar european (I.M.E.) care să realizeze o strânsă cooperare între băncile centrale naţionale şi să supravegheze evoluţia U.M.E.

De asemenea, se urmăreşte "armonizarea" politicilor economice ale statelor membre, care vor trebui să îndeplinească 5 criterii de convergenţă care să le permită trecerea în ultima etapă. Criteriile de convergenţă şi valorile standard ale indicatorilor ce la caracterizează au fost următoarele:

• Criteriul stabilităţii preţurilor - inflaţia, calculată cu ajutorul indicelui preţurilor de consum armonizat – IPCA, nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media aritmetică simplă a ratelor inflaţiei din primele trei state membre care prezentau cele mai bune rezultate în domeniu;

• Criteriul situaţiei finanţelor publice, criteriu complex, cu două componente:

- ponderea deficitului bugetar în PIB, care nu trebuia să depăşească 3 %;

- datoria publică să nu depăşească 60% din PIB.

• Criteriul cursului de schimb - respectarea, pe cel puţin doi ani, a marjelor normale de fluctuare prevăzute de mecanismul valutar al UE, fără devalorizări ale monedei în cauză faţa de moneda altui stat membru; marjele de fluctuaţie s-au situat între –15% şi +15%, începând cu august 1993; ) menţinerea fluctuaţiei cursurilor de schimb în limite strânse, astfel încât să nu fie necesară devalorizarea monedei o perioadă de doi ani.

• Criteriul ratei dobânzii pe termen lung - cerinţa a fost să nu se depăşească cu mai mult de 2% media aritmetică simplă (pe 12 luni) a ratelor dobânzii din primele trei state membre cu cele mai scăzute rate.

Dragomir Georgeta

• Independenţmonetară a deficitului public sal sectorului public la iEtapa a doua a Uniunii Economice importantă, spentru introducerea monedei unice. În aceastMonetar Eur

3. Etapa a treiamai târziu în ian. 1999, pentru statele care vor îndeplini condi

Ea impune stabilirea irevocabila adopta moneda unicCentrale (S.E.B.C.) care sprivind politica monetar

Crearea S.E.B.C. U.E.M., în vederea instaurşi realizării politicii monetare unice.băncile centrale nafinal menţinerea stabilitsănătoase a eco

Se poate preciza astfel cconcepte: coordonarea politicilor economice nainstituţii independente, responsabil

Studiaţi bibliografia recomandatconstrucţieipentru fiec

Mecanismele de creditare ale S.M.E. au fost puse în practicavând ca scop susreglarea unor deficite temmembre. Finanţemisiune, pe termen foarte scurt(până la 6 luni) F.E.C.O.M. efectueaztermenelor stabilite

Moneda unică europeanReuniunea la nivel

7 I.M.E., în cei patru ani de funcţionare (ianuarie 1994

fundamentarea aspectelor esenţiale ale construcB.C.E. şi a Sitemului European al Bpoliticii monetare şi valutare comune, realizarea rapoartelor asupra convergenplăţi, rezolvarea problemelor juridice, statistice, de contabilitate etc.


Independenţa băncilor centrale, cerinţa de bază fiind caă a deficitului public să fie interzisă, la fel ca şi accesul privilegiat

al sectorului public la instituţiile financiare. Etapa a doua a Uniunii Economice şi Monetare (U.E.M.), deosebit de importantă, s-a concentrat asupra continuării şi intensificăpentru introducerea monedei unice. În această perioadă s-au creat Institutul Monetar European7 (I.M.E.) şi Banca Centrală Europeană (B.C.E.).

Etapa a treia a fost prevăzut să înceapă cel mai devreme în anul 1997 mai târziu în ian. 1999, pentru statele care vor îndeplini condiţiile cerute.

Ea impune stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb intercomunitare pentru moneda unică şi funcţionarea unui Sistem European de B

(S.E.B.C.) care să se substituie în parte băncilor centrale naprivind politica monetară.

Crearea S.E.B.C. şi a B.C.E. reprezintă o importantă construcţie instituU.E.M., în vederea instaurării Uniunii Monetare, introducerii monedei comune

rii politicii monetare unice. S.E.B.C., compus iniţial din B.C.E. ncile centrale naţionale ale celor 15 state membre U.E., are drept obiectiv

inerea stabilităţii preţurilor, condiţie necesară a creştoase a economiei ţarilor comunitare.

Se poate preciza astfel că Uniunea Economică şi Monetară se bazeazordonarea politicilor economice naţionale şi existen

ii independente, responsabilă cu politica monetară

Sarcina de lucru 23

ţi bibliografia recomandată şi punctaţi principalele eţiei Uniunii economice şi monetare europene, cucare, a perioadei și evenimentului aferent.

Mecanismele de creditare ale S.M.E. au fost puse în practică de F.E.C.O.M., având ca scop susţinerea intervenţiilor băncilor centrale pe pieţreglarea unor deficite temporare sau de durată ale balanţelor de plmembre. Finanţarea se acordă în mod automat în relaţia dintre b

pe termen foarte scurt, reînnoibilă până la 3 luni, sau la 6 luni) şi în sfârşit, pe termen mediu (5ani), de la caz la caz.

F.E.C.O.M. efectuează înregistrarea contabilă a sumelor împrumutate termenelor stabilite şi serveşte ca intermediar la rambursare.

Moneda unică europeană a fost numită "euro", aşa cum sReuniunea la nivel înalt a membrilor Uniunii Europene de la Madrid

ţionare (ianuarie 1994-mai 1998), a exercitat un rol deosebit de important în fundamentarea aspectelor esenţiale ale construcţiei monetare europene: proiectarea şi punerea în lucru a

i a Sitemului European al Băncilor Centrale (S.E.B.C.), stabilirea liniilor directoare i valutare comune, realizarea rapoartelor asupra convergenţei, proiectarea sistemelor de

i, rezolvarea problemelor juridice, statistice, de contabilitate etc.


fiind ca finanţarea şi accesul privilegiat

i Monetare (U.E.M.), deosebit de i intensificării pregătirilor

au creat Institutul ă (B.C.E.).

în anul 1997 şi cel mai târziu în ian. 1999, pentru statele care vor îndeplini condiţiile cerute.

a cursurilor de schimb intercomunitare pentru Sistem European de Bănci

ncilor centrale naţionale

construcţie instituţională a rii Uniunii Monetare, introducerii monedei comune

S.E.B.C., compus iniţial din B.C.E. şi ionale ale celor 15 state membre U.E., are drept obiectiv

a creşterii durabile şi

ă se bazează pe două şi existenţa unei

i principalele etape ale u precizarea,

Mecanismele de creditare ale S.M.E. au fost puse în practică de F.E.C.O.M., ncilor centrale pe pieţele de schimb şi

elor de plăţi ale ţărilor ţia dintre băncile de

la 3 luni, sau pe termen scurt (5ani), de la caz la caz.

a sumelor împrumutate şi a

a cum s-a stabilit la înalt a membrilor Uniunii Europene de la Madrid -

a exercitat un rol deosebit de important în şi punerea în lucru a

ncilor Centrale (S.E.B.C.), stabilirea liniilor directoare şi a mecanismelor ei, proiectarea sistemelor de


46

16.11.1995. Abrevierea oficială pentru moneda unică este „EUR”, fiind înregistrată la Organizaţia Internaţională pentru Standarde (ISO). Ulterior, în cadrul Consiliului European de la Amsterdam (iunie 1997) s-a adoptat designul monedelor şi bancnotelor Euro. Cu aceeaşi ocazie, s-a încheiat un acord între statele membre ale UE, intitulat Pactul de Stabilitate şi Creştere, care viza două aspecte cheie: un sistem de alarmă preventivă pentru identificarea şi corectarea dezechilibrelor bugetare, înainte ca acestea să depăşească pragul de 3% din PIB; un set de reguli cu efect restrictiv care să exercite presiuni asupra statelor membre ale zonei Euro, astfel încât acestea să evite deficitele excesive şi să ia măsuri rapide de corectarea lor.

În condiţiile în care moneda rămâne unul dintre cele mai importante simboluri ale suveranităţii naţionale, teritoriul naţional fiind asimilat cu cel monetar, noutatea monedei Euro constă în acordul unui grup independent de state de a-şi înlocui monedele naţionale cu o monedă unică, transferând totodată suveranitatea politicii monetare către o instituţie nouă, respectiv Banca Centrală Europeană.

În vederea analizării capacităţii statelor membre de a participa la zona Euro, prin Tratatul de la Maastricht s-a prevăzut prezentarea unor rapoarte privind gradul de compatibilitate al statelor membre cu criteriile de convergenţă stabilite. Pe baza acestor rapoarte, Consiliul European a confirmat în luna mai 1998, statele membre ale Uniunii Europene care vor adopta Euro ca monedă unică începând cu 01.01.1999.

Moneda unică a fost introdusă iniţial în 11 ţări din cele 15 ale Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 1999: Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Portugalia şi Spania. Au făcut excepţie Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Grecia. Primele trei ţări au refuzat introducerea Euro din motive politice interne, iar Grecia (şi parţial Suedia) nu a îndeplinit criteriile de convergenţă.

De la 1 ianuarie 2002, bancnotele şi monedele Euro intră în circulaţie iar din 28.02.2002 se trece definitiv la moneda unică în administraţia publică, în timp ce bancnotele şi monedele naţionale au fost retrase din circulaţie într-o scurtă perioadă de timp în care au circulat în paralel – circulaţie duală. În mod obligatoriu, toate tranzacţiile de cont se efectuează în Euro.

Condiţiile economice şi politice de aderare a ţărilor candidate în zona euro privesc, într-o primă etapă, democraţie, respectarea drepturilor omului, la care se adaugă o economie de piaţă funcţională şi concurenţială. Economia de piaţă funcţională, atât de mediatizată şi abordată în contextul actual, presupune:

- sistem financiar-bancar eficient, capabil să orienteze economiile către investiţii productive;

- sistem juridic modern, care să ofere securitate activităţii economice în ansamblul ei;

- cadru macroeconomic stabil şi neinflaţionist, propice creşterii economice şi ocupării forţei de muncă.

Capacitatea concurenţială, în relaţie cu piaţa unică, obligă la realizarea unor produse de performante, la standardele Uniunii, formarea de resurse umane adecvate, asigurarea infrastructurii de calitate, etc.

Dragomir Georgeta

Primele cinci ţăaderare la Uniunea Europeanau răspuns principalelor cerinAvând ca reper aceste realEuropeană de la 01.01.2007 iar previziunile de integrare realdoresc a fi dintre cele mai optimiste.

Studiaţi bibliografia recomandata realizat fiecare dintre

RezumatEconomia monetarasupra funcţionMoneda a fost definits-au atribuit în fiecare perioadexistente între monedparte, precum şrealizează prin studiul Dematerializarea monedeimaterial, o datbancare, a banilor de cont, se realizeazde plată şi de creditMasa monetarăţară la un moment dat, este o mmonedă, în proporangajamentele de platsau al altor creatori de monedSistemul monetar defineşi tehnici care permit reglementarea circulazonă mai extinsreglementări. Sistemul monetar internadirijarea comportamentului monetar în relainterdependenteprovin în mod direct din practicile comerciale impuse de cde creare a asigurarea necesarului de lichiditate internamondială. D.S.T. reprezintSistemul monetar european este o încercare de stabilitate la niimplică un sistem de cursuri organizate, de mecanisme stabilizatoare, fiind constituit între state care se bazeazCrearea S.E.B.C.


ele cinci ţări central şi est-europene care au primit aviz favorabil de aderare la Uniunea Europeană – Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia

spuns principalelor cerinţe impuse de extinderea în condiţAvând ca reper aceste realizări, România şi Bulgaria au aderat la Uniunea

de la 01.01.2007 iar previziunile de integrare realădoresc a fi dintre cele mai optimiste.

Sarcina de lucru 24

ţi bibliografia recomandată şi analizaţi modul în care Româniafiecare dintre criteriile impuse pentru trecerea la euro

Rezumat Economia monetară studiază în esenţă influenţa pe care o exercit

ţionării economiei naţionale, regionale sau mondiale.a fost definită în decursul timpului în funcţie de formele

au atribuit în fiecare perioadă a dezvoltării societăţii. Evidenexistente între monedă, pe de o parte şi între producţie şi consum, pe de altparte, precum şi furnizarea bazelor ştiinţifice necesare politicii monetare se

prin studiul teoriilor şi doctrinelor monetare. Dematerializarea monedei implică eliminarea treptată a suportului ei concret, material, o dată cu progresul monedei bancare. Mobilizarea depozitelor

a banilor de cont, se realizează efectiv prin utilizarea i de credit, instrumente care însă nu se identifică cu moneda.

Masa monetară cuprinde ansamblul mijloacelor de plată care circul la un moment dat, este o mărime eterogenă care conţine toate formele de

, în proporţie variabilă. Masa monetară în circulaangajamentele de plată şi se reflectă în pasivul bilanţului băncii de emisiune sau al altor creatori de monedă. Sistemul monetar defineşte un complex de instituţii, mecanisme, instrumente i tehnici care permit reglementarea circulaţiei monetare, într

mai extinsă, prin intermediul unui ansamblu de legi, norme

Sistemul monetar internaţional poate fi definit ca un cod de conduitdirijarea comportamentului monetar în relaţiile specifice unei lumi interdependente. Sistemul monetar internaţional se bazeazăprovin în mod direct din practicile comerciale impuse de către state.

a "drepturilor speciale de tragere" (D.S.T.) a avut ca scop asigurarea necesarului de lichiditate internaţională cerut de economia

D.S.T. reprezintă o monedă de cont emisă de F.M.I.Sistemul monetar european este o încercare de stabilitate la ni

un sistem de cursuri organizate, de mecanisme stabilizatoare, fiind constituit între state care se bazează pe legături juridice şi economice strânseCrearea S.E.B.C. şi a B.C.E. reprezintă o importantă construcţ


europene care au primit aviz favorabil de Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia şi Estonia –

e impuse de extinderea în condiţii optime a U.E. i Bulgaria au aderat la Uniunea

de la 01.01.2007 iar previziunile de integrare reală şi completă se

i modul în care România criteriile impuse pentru trecerea la euro.

a pe care o exercită moneda ionale, regionale sau mondiale.

ie de formele şi rolul care i ii. Evidenţierea relaţiilor şi consum, pe de altă

ifice necesare politicii monetare se

a suportului ei concret, cu progresul monedei bancare. Mobilizarea depozitelor

efectiv prin utilizarea instrumentelor ă cu moneda. ă care circulă într-o ţine toate formele de

în circulaţie exprimă ului băncii de emisiune

ii, mecanisme, instrumente iei monetare, într-o ţară sau pe o

, prin intermediul unui ansamblu de legi, norme şi

un cod de conduită pentru iile specifice unei lumi

ional se bazează pe reguli care provin în mod direct din practicile comerciale impuse de către state. Decizia

" (D.S.T.) a avut ca scop cerut de economia

de F.M.I. Sistemul monetar european este o încercare de stabilitate la nivel european. El

un sistem de cursuri organizate, de mecanisme stabilizatoare, fiind şi economice strânse

construcţie instituţională

Dragomir Georgeta

Teste de autoevalu1. Dematerializarea monedei presupune:

a. demonetizarea aurului şb. pierderea de valoare (de materie) a monedei c. eliminarea treptată a suportului material al banid. introducerea activelor financiare negociabile pe piae. fenomene inflaţioniste accentuate

2. Ca o derivată a concepţiei keynesiste, prin curba lui Philips se demonstra cşomajul sunt: a. mărimi invers proporţionale, în sensul ca reducerea accelerarea inflaţiei şi invers; b. fenomene care pot să coexiste;c. categorii în care nu există condid. mărimi direct proporţionale;e. fenomene specifice capitalismului liberei concuren 3. Teoria keynesistă consideră c

a. neutru;: b. activ; c. destabilizator; d. în asigurarea utilizării complete a fore. anticipativ.

4. Masa monetară cuprinde urma. numai moneda emisă de banca centralb. numai moneda efectivăc. ansamblul mijloacelor de platd. instrumentele de plată şe. activele reale şi financiar 5. Studiul teoriilor şi doctrinelor monetare are ca scop, printre altele:

a. evidenţierea relaţiilor existente între monedaltă parte;

b. definirea precisă a funcţiilor banic. furnizarea bazelor ştiinţifice necesare politicii monetare;d. cunoaşterea formelor monedei, în evolue. asigurarea unui fundament ş

a U.E.M., în vederea instaurcomune şi realizTrecerea la moneda uniccalendar precis.în zona euro privesc, întromului, la care se adaug


Teste de autoevaluare 1. Dematerializarea monedei presupune:

demonetizarea aurului şi înlocuirea progresivă a numerarului cu banii de cont;pierderea de valoare (de materie) a monedei şi suspendarea convertibilit

ă a suportului material al banilor; introducerea activelor financiare negociabile pe piaţa de capital;

ioniste accentuate şi instabilitate monetară.

ţiei keynesiste, prin curba lui Philips se demonstra c

ţionale, în sensul ca reducerea şomajului poate fi ob

coexiste; ă condiţionări reciproce;

ionale; ismului liberei concurenţe.

consideră că, în economie, moneda are un rol:

ării complete a forţei de muncă;

cuprinde următoarele: ă de banca centrală;

b. numai moneda efectivă şi depunerile la termen în vederea economisirii;c. ansamblul mijloacelor de plată care circulă într-o ţară la un moment dat;

instrumentele de plată şi de credit; i financiare care se află în proprietatea unui stat.

şi doctrinelor monetare are ca scop, printre altele: iilor existente între monedă, pe de o parte şi producţie ş

ţiilor banilor şi rolului acestora în societate; ţifice necesare politicii monetare;

terea formelor monedei, în evoluţie şi a semnificaţiei lor; asigurarea unui fundament ştiinţific activităţii băncii centrale.

U.E.M., în vederea instaurării Uniunii Monetare, introducerii monedei i realizării politicii monetare unice.

Trecerea la moneda unică reprezintă un proces controlat în detaliu calendar precis. Condiţiile economice şi politice de aderare a în zona euro privesc, într-o primă etapă, democraţie, respectarea drepturilor omului, la care se adaugă o economie de piaţă funcţională şi concuren


a numerarului cu banii de cont; i suspendarea convertibilităţii în aur

iei keynesiste, prin curba lui Philips se demonstra că inflaţia şi

omajului poate fi obţinută prin

i depunerile la termen în vederea economisirii; la un moment dat;

ţie şi consum, pe de

rii Uniunii Monetare, introducerii monedei

un proces controlat în detaliu şi cu un ţărilor candidate

ie, respectarea drepturilor ă şi concurenţială.


49

6. Sistemul monetar creat în baza acordurilor de la Bretton Woods s-a bazat pe respectarea anumitor principii, printre care se regăsesc: a. flotarea cursurilor valutare; convertibilitatea îngrădită a dolarului, eliminarea aurului din plăţile internaţionale; b. universalitatea, fixitatea parităţilor şi cursurilor valutare, convertibilitatea reciprocă a monedelor prin intermediul dolarului; c. circulaţia liberă a banilor; stabilitate monetară; creştere economică; d. lichiditate internaţională; asigurarea comparabilităţii schimburilor economice externe; dolarul ca etalon pentru operaţiunile comerciale şi financiare..

7. Drepturile speciale de tragere au fost create de FMI cu scopul:

a. stabilirii unui etalon monetar internaţional; b. asigurării necesarului de lichiditate internaţională cerut de economia mondială; c. reinstituirii mecanismelor monetare stabilizatoare specifice aurului.

8. Criteriile de convergenţă stabilite la Maastricht prevăd limite pentru: a. rata inflaţiei, rata dobânzii, cursul de schimb, deficitul bugetar, datoria publică; b. rata şomajului, cursul de schimb, PIB, balanţa de plăţi, creditul public; c. cheltuieli publice, asistenţă socială, politica vamală, rezerva valutară, politica externă; d. sistem fiscal, inflaţie, curs valutar, deficit bugetar, legislaţie; e. circulaţia capitalurilor, a persoanelor şi mărfurilor.

9. Să se determine soluţiile favorabile unui exportator japonez de mărfuri în Marea Britanie, în valoare de 20.000 lire sterline, în fiecare din cele două momente (a, b), ştiind următoarele: 1£ = 7,32 g aur fin 1 Y = 3,66 g. aur fin Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur pe traseul Tokio-Londra reprezintă 3 % din valoarea transportului. Cursul valutar pe piaţă este de: a. 1,90 b. 2,10 10. Să se determine soluţiile favorabile unui importator elveţian de mărfuri engleze în valoare de 10.000 lire sterline, în fiecare din cele două momente (a, b), ştiind următoarele: 1£ = 7,32 g aur fin 1 F elveţian = 1,40 g. aur fin Cheltuielile de transport, asigurare, pază aur reprezintă 2 % din valoarea transportului. Cursul valutar pe piaţă este de: a. 5,20 b. 5,40

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1.c; 2.a; 3.b; 4.c; 5. a,c; 6. b; 7. a,b; 8. a; 9. a) 38.800; b) 42.000; 10. a) 52.000; b) 53.244

Dragomir Georgeta

Bibliografie minimal1. Basno C., Dardac N. s.a.

76, 77-125 2. Dragomir, G. (2010)

Universitară Danubius Gala3. Dragomir, G. (2010).

Universitaria, București4. Turliuc V., Cocriș. V. (1998).

319-380 5. *** Mon itorul Oficial, 2002


Bibliografie minimal ă s.a. (2003). Monedã, credit, bãnci, EDP, Bucureş

G. (2010) - Economie monetară şi financiară – curs ID, Danubius Galați

(2010). Structuri și mecanisme financiar-monetarești, p. 11-227

ș. V. (1998). Monedă și credit, Iași, Ed. Ankarom, p.

itorul Oficial, 2002-2011


Bucureşti, p. 5-21, 23-

curs ID, Editura

monetare, Ed. Pro

i, Ed. Ankarom, p. 7-62, 155-177,

Documents

I.+EMF+CURS+platforma.pdf