1

Ieșirea din iarna

2016 - 2017 Autoare:

Mîndru Mara Veronica

apicultoare O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul

„Ieșirea din iarnă 2016-2017“ și în Revista România apicolă nr.3 martie 2017

Anterior am încercat să tratez unele probleme ale pregătririlor de intrare în iarnă și iernării

familiilor de albine abordând numai căteva aspecte pe care le-am considerat mai importante mai ales în lumina necazurilor pe care le-am avut în anul 2016.

Fig.1 Sunt semne că se apropie ieșirea din iarnă

De asemenea, țin să accentuez încă odată, așa cum făceam și întrun material anterior, că firul roșu al apicultorilor români ar fi că trebuie „SĂ ADOPTE CA STRATEGIE, GĂSIREA CELOR MAI BUNE METODE CA SĂ-ȘI SALVEZE FAMILIILE DE ALBINE CHIAR DACĂ ACESTE STRATEGII VOR DUCE LA MICȘORAREA PROFITURILOR OBȚINUTE DIN APICULTURĂ”. Totodată, m-am orientat și mă voi orienta și în viitoarele materiale pe accentuarea problemelor care pot să apară datorită intrării în condiții oarecum precare a multor familii în iarnă și la ieșirea din iarnă s-ar putea să apară situații atipice negative care trebuie rezolvate cât mai bine. De altfel, de modul de rezolvare a acestor situații și de aplicarea celor mai adecvate metode de sprijin pentru ieșirea din iarnă va depinde buna desfășurare a sezonului apicol activ și să obținem o bună dezvoltare a familiilor de albine, cu o sănătate bună și producții mulțumitoare.

2

La fel, ca și în materialele anterioare nu voi trata toate problemele calendarelor apicole lunare ci numai pe cele care le consider mai strigente și mai importante, rămânând ca pentru cele netratate apicultorii să se documenteze din bibliografia existentă. Înainte de a începe tratarea operațiunilor pe care vreau să le descriu precizez că socotesc că în perioada ieșirii din iarnă, care se încadrează intervalulului calendaristic a doua jumătate a lunii februarie – prima jumătate a lunii martie, că datorită capriciilor vremii acest interval poate fi avansat sau întârziat cu circa două săptămâni. În acest interval apar primele oferte (fig.2, 3, 4, 5, 6 și 7) de culesuri melifere, polen și chiar nectar, care în funcție de vreme pot impulsiona dezvoltarea familiilor de albine.

Fig.2 Mâțișori alun

Fig.3 Albina pe mâțișor alun

Fig.4 Amet salcie caprească

Fig.5 Ghiocel Fig.6 Brândușe de primăvară

Fig.7 Brândușe galbenă

●O primă acțiune importantă care se impune este efectuarea observaţiilor

fenologice cu privire la apariția polenului şi comportarea albinelor. În cazul prelungirii zborurilor de curăţire şi existenţei în apropierea stupinei de păduri sau zăvoaie de anini şi/sau aluni albinele încep uneori să aducă primul polen în cuib. Observaţiile asupra apariţiei polenului în natură şi asupra procentului de albine zburătoare care recolteză şi aduc în stup polen, orientează pe apicultori în aprecierea stării fiecărei familii de albine şi intensităţii creşterii de puiet. Când majoritatea albinelor care intră pe urdinişul unui stup aduce la sfârşitul luni februarie, în zilele mai calde, polen, în cazul în care beneficiază de o bogată sursă de polen, înseamnă că familia de albine respectivă este puternică şi activă, că are regină prolifică şi mult puiet de hrănit. A doua jumătate a lunii februarie poate fi o perioadă destul de schimbătoare şi capricioasă din punct de vedere meteorologic, adică acum iarna se poate manifestă cu zile reci, cu viscole şi cu nopţi senine şi foarte geroase, sau pot apărea zile mai călduroase în care pot apărea condiţii pentru efectuarea de zboruri de curăţire cu efecte benefice pentru sănătatea albinelor şi activitatea de viitor a acestora. Totodată, acum prin continuarea creşterii puietului, activitate demarată spre sfârşitul lunii ianuarie începutul lui februarie în mod obişnuit, acum o familie de albine de putere medie consumă circa 50 g miere în 24 de ore, consumul lunar de hrană al familiei de albine se

3

măreşte la 1,2 – 1,5 kg mărind încărcătura intestinului gros, astfel că zborurile de curăţire devin imperios foarte necesare. Şi în fine, un fenomen nedorit ce apare în stupi, în această perioadă, este umiditatea ridicată datorată a două cauze principale: ventilaţia insuficientă şi o izolaţie defectuoasă și se măreşte și consumul de hrană creîndu-se un mediu propice de dezvoltare a agenţilor patogeni, cu precădere a ciupercilor. Aici, trebuie precizat că umezeala, respectiv condensul, se formează atunci când aerul cald încărcat cu vapori de apă intră în contact cu suprafeţe reci, în cazul nostru cu pereţii stupului şi cu fagurii neocupaţi de albine. Condensul apare mai ales pe peretele din spatele stupului şi o poziţionare a stupului întro poziţie uşor înclinată spre urdiniş face ca picăturile de condens care se aglomerează pe pereţi să se scurgă afară pe urdiniş micșorând gradul de umiditate. Un alt fenomen periculos care poate apare în această perioadă este strângerea bruscă a ghemului de iernare datorită alternanței rapide a zilelor călduroase cu zile cu scăderi bruște de temperatură și astfel albinele ajung să ocupe unele suprafețe de faguri golite de miere unde sunt obligate să rămână înfometate mai multe zile şi din această cauză, rezultă cât de importantă este supravegherea continuă a iernării familiilor de albine şi de ce este necesară intervenţia promptă a apicultorului pentru a îndrepta stările anormale. ●Astfel este evident că o altă acțiune pe care trebuie s-o executăm este evaluarea stării familiilor de albine care de această dată va trebui efectuată dacă nu zilnic măcar la două trei zile mai ales dacă evoluția vremii este foarte capricioasă și schimbătoare. În principal în această perioadă evaluarea stării familiilor de albine se face prin metodele descrise la perioada de iernare dar având în vedere că apar și zile la care albinele ies afară se va face și examinarea urdinișului și circulației la urdiniș, examinarea zonei din fața și din jurul stupului, examinarea zborului albinelor și ascultarea stupului la exterior. Pentru tragerea de concluzii prin examinările enumerate mai sus sfătuesc apicultorii să consulte fie cartea “Patologia albinelor” de dr.vet.Vasilică SAVU și dr.vet.Agripina ȘEPCALIU cercetători la I.C-D.A. București sau articolul meu intitulat “Evaluarea albinelor la sfârșitul iernii” publicat în revista LUMEA SATULUI, Anul XI, nr.3(224), 1 -15 februarie 2015. În funcție de constatările făcute cu ocazia evaluării stării famliilor de albine se vor aprecia stările negative și se vor lua măsuri de corectare a lor. ●O problemă strigentă care se pune la ieșirea din iarnă este completarea rezervelor de hrană și hrănirile stimulative pentru creșterea pontei reginelor și dezvoltarea rapidă a familiilor de albine astfel ca să fie pregătite pentru fructificarea optimă a culesurilor melifere de la rapiță și de la pomii fructiferi. Așa cum am arătat în cazul perioadei de iernare, când s-a constatat lipsa parţială sau totală a rezervelor de hrană, s-a trecut neîntârziat la completarea acestor rezerve și aici trebuie precizat că dacă s-a iernat pe rezerve de hrană numai pe bază de zahăr această situație se va reflecta negativ asupra traversării sezonului rece şi a dezvoltării familiilor de albine la desprimăvărare. Asta datorită lipsei micro şi macroelementelor precum şi vitaminelor, respectiv, aminoacizilor absolut necesari. Familiile de albine cu lipsă de hrană se depistează uşor prin faptul că albinele sunt aglomerate masiv în spaţiul dintre leaţurile superioare ale ramelor şi podişor şi au un bâzâit mai puternic și în acest caz în care sunt familii de albine care suferă de foame se va proceda urgent la hrănirea acestora deoarece a le lăsa înfometate este o mare greşeală care incontestabil se soldează cu pieirea acestora. De astfel, a doua jumătate a lunii februarie este caracterizată prin fenomenul de creştere a puietului pe suprafeţe din ce în ce mai mari, iar rezervele de proteine din organismul albinelor se epuizează apârând aşa numita "foame de proteină". Deci fără prezenţa păsturii şi a rezervelor de miere în cuprinsul ghemului, nu este posibilă intensificarea creşterii de puiet. Asigurarea necesarului de hrană este o condiţie esenţială a supravieţuirii familiilor.

4

Completarea rezervelor de hrană poate fi făcută cu faguri cu miere, fluidă sau cristalizată sau cu turte (pastă) de zahăr pudră şi miere, cu şerbet din zahăr, cu şerbet din zahăr cu miere sau cu plăci din zahăr candi şi cu diverse turte conţinând zaharuri preparate industrial sub formă de pastă omologate, respectiv, notificate ca fiind acceptate pentru hrăniri de completare sau stimulative ale familiilor de albine (fig.8, 9 și 10).

Fig.8 Distribuția turtelor pe stupi

Fig.9 Introducerea turtei în stup

Fig.10 Turtă cu miere și polen

Aici, țin să precizez că eu ocolesc folosirea preparatelor industriale pentru că nu am certitudinea că nu sunt nocive pentru albine – niciun comerciant nu a dovedit verificarea acestor produse pe termen lung (3 la 5 ani) de către laboratoare specializate privind efectele hrănirii cu aceste produse a albinelor. Produsele de hrană energetică sub formă de turte se vor administra în cantitate de 0,5-0,7 kg aşezate deasupra ghemului de iernare, ceea ce asigură necesarul de hrană pe o perioadă de 10-15 zile şi în zilele mai călduroase, cu temperaturi peste 12-13°C şi cu soare, atunci când ghemul este desfăcut, se poate introduce chiar în mijlocul cuibului un fagure cu miere şi păstură şi tot acum, se vor completa şi rezervele de proteină, prin administrarea de turte de zahăr cu miere cu adaos de polen 20 - 30%. Nu recomand administrare de înlocuitori de polen, dacă se poate. Este important ca în fagurii familiilor de albine să existe suficiente rezerve de hrană de bună calitate aceasta contribuind la intensificarea creşterii de puiet în această perioadă şi implicit la scurtarea perioadei de înlocuire a albinelor iernate cu albine tinere. Cu cât se vor creşte mai multe albine tinere în timpul iernii, cu atât va creşte puietul în continuare şi prin aceasta mai devreme va începe creşterea puterii familiilor de albine. ● O altă acțiune, foarte importantă, din acestă perioadă este instalarea adăpătorului pentru albine și cântarului de control.

Fig.11 Adăpător pentru albine

Trebuie precizat că apa are atribuţii multiple în viaţa albinelor fiind o componentă în structura celulelor, constituie solventul unor substanţe nutritive, serveşte la diluarea mierii din faguri şi intră în componenţa lăptişorului de matcă. Înainte de apariţia puietului, în lunile de iarnă, nevoile de apă ale albinelor sunt satisfăcute prin consumul de miere, deoarece s-a constatat că fiecare kilogram de miere consumată de albine degajă între 600 – 700 g vapori de apă datorită higroscopităţii mierii şi a temperaturii din cuibul familiei, sunt absorbiţi

şi reţinuţi în cantităţi mai mari sau mai mici însă odată cu apariţia puietului, când temperatura în cuib trece de 320C, albinele vor duce lipsă de apă deoarece aerul cald are o capacitate de absorţie a vaporilor mai mare decât cea a mierii descăpăcite (sub 50%). Cea mai eficientă metodă de punere la dispoziţie a apei pentru albine este folosirea unor adăpătoare compuse dintrun rezervor de apă cu robinet în partea de jos şi capac sus

5

(fig.11). Apa din rezervor pică pe o scândură, lată de 20 la 25 cm şi groasă de 5 cm, înclinată convenabil, pe suprafaţa căruia este săpat un şanţ în zig-zag de 1,5 – 2 cm adâncime şi 2 cm lăţime. O altă variantă de adăpător este cel comus dintr-o tavă din material plastic în care se plasează un grătar realizat din leţuri de lemn. Adăpătoarele se instalează în zilele călduţe alimetându-se cu apă călduţă în care se dizolvă un adaus de 5 g/sare la litru de apă. Instalarea cântarului de control (fig.12) se face în scopul urmăririi evoluției dezvoltării familiilor de albine.

Fig.12 Cântare de control

Față de acțiunile descrise mai sus se mai impun: efectuarea în zilele călduroase, a reviziei sumare de primăvară, împachetarea suplimentară a cuiburilor pentru creșterea confortului termic al puietului și, cu ocazia reviziei sumare, recoltarea probelor de albine și de faguri pentru efectuarea de analize în scopul stabilirii stării de sănătate a familiilor de albine.

Eventualele observații și sugestii chiar și

critice constructive le primesc fie la redacția revistei ROMÂNIA APICOLĂ fie,

direct la tel: 0744670533 sau pe e-mail: iordach75@gmail.com

6

Eventualele observații și sugestii chiar și critice constructive le primesc fie la

redacția revistei ROMÂNIA APICOLĂ fie, direct la tel: 0744670533 sau

pe e-mail: iordach75@gmail.com