9
Ștefania Marinică Instituțiile dreptului penal în legea țării 1.Infracțiunile Infracțiunile erau împărțite în mari sau grave și mici sau ușoare. Cele mai grave erau considerate infracțiunile împotriva conducerii statului feudal precum și a intereselor economice ale acestuia. Trădarea consta în încălcarea de către vasal a jurământului de credință depus domnului și se realiza prin ridicarea de pretenții la tron, prin fuga peste hotare în vederea uneltirii, prin însușirea pe nedrept a birului sau banilor visteriei. Infracțiuni grave erau considerate și cele împotriva persoanei (uciderea cu intenție a unui om liber sau rob), împotriva justiției (jurământul fals al jurătorilor) și împotriva moralei (incestul și răpirea fetelor sau femeilor). Vrăjitoria era considerată infracțiune și pedepsită ca atare când aducea atingere statutului sau persoanelor fizice. În categoria infracțiunilor mici sau ușoare erau cele împotriva patrimoniului (furt, violarea hotarelor dintre proprietăți, distrugerea bunurilor altuia), unele infracțiuni împotriva persoanei (loviri, răniri, defăimare) și unele împotriva moralei (bigamie, adulter). 2.Pedepsele Pedepsele erau aplicate după voința judecătorului, fără a ține seama de limitele legii, se aplicau inegal

IDR curs 5

Embed Size (px)

DESCRIPTION

bgh

Citation preview

tefania MarinicInstituiile dreptului penal n legea rii

1. Infraciunile Infraciunile erau mprite n mari sau grave i mici sau uoare. Cele mai grave erau considerate infraciunile mpotriva conducerii statului feudal precum i a intereselor economice ale acestuia. Trdarea consta n nclcarea de ctre vasal a jurmntului de credin depus domnului i se realiza prin ridicarea de pretenii la tron, prin fuga peste hotare n vederea uneltirii, prin nsuirea pe nedrept a birului sau banilor visteriei. Infraciuni grave erau considerate i cele mpotriva persoanei (uciderea cu intenie a unui om liber sau rob), mpotriva justiiei (jurmntul fals al jurtorilor) i mpotriva moralei (incestul i rpirea fetelor sau femeilor). Vrjitoria era considerat infraciune i pedepsit ca atare cnd aducea atingere statutului sau persoanelor fizice. n categoria infraciunilor mici sau uoare erau cele mpotriva patrimoniului (furt, violarea hotarelor dintre proprieti, distrugerea bunurilor altuia), unele infraciuni mpotriva persoanei (loviri, rniri, defimare) i unele mpotriva moralei (bigamie, adulter).2. Pedepsele Pedepsele erau aplicate dup voina judectorului, fr a ine seama de limitele legii, se aplicau inegal n funcie de starea social, cumulul fiind permis. Cele mai dure pedepse erau cele corporale, aplicndu-se inclusiv pedeapsa capital. Aceasta din urm se aplic pentru infraciuni grave precum trdare, neascultarea de porunci, furt, tlhrie, omor, adulterul femeii i se executa prin decapitare, tragere n eap, ardere de viu, necare, sugrumare, ngropare de viu. Alte pedepse corporale erai mutilarea sau btaia. Pedepse grave erau i cele patrimoniale (rscumprarea n caz de omor, confiscarea averii, amenda). Se mai aplicau i pedepse spirituale, precum excomunicarea, blestemul, penitena.

Instituiile dreptului civil n legea rii

1. Statutul juridic al persoanelor Potrivit Legii rii, orice persoan devenea subiect de drepturi i obligaii la momentul naterii sale. Capacitatea de folosin era recunoscut tuturor, ns nu asigura subiecilor de drept aceleai drepturi i obligaii. Diferenele de clas social se reflectau n diferenierea statutelor juridice al marii boierimi, al clerului nalt, al boierimii de rnd, al clerului inferior, al orenilor, al ranilor liberi i aservii, al robilor. Aceste statute asigurau drepturi i obligaii specifice, potrivit treptei sociale aferente. Boierimea avea totalitatea drepturilor i privilegiilor recunoscute, aveau dreptul de a alege domnul, de a face parte din Sfatul domnesc, de a ocupa dregtorii, se bucurau de scutiri fiscale i de privilegii n domeniul penal. naltul cler ortodox avea aceleai drepturi i privilegii, participa la conducerea statului i realizarea justiiei. rnimea liber se bucura de drepturile i obligaiile aprute n sistemul normativ vicinal acestea fiind cenzurate de domnie. Nu avea acces la viaa politic a rii, ns aveau drepturile nscute din sistemul devlma al proprietii. rnimea aservit se afla n raport de dependen cu stpnul feudal care putea face acte de dispoziie ntre vii i pentru cauz de moarte asupra ranului aservit. ranul avea, ns, capacitate patrimonial sau capacitate testamentar n temeiul creia putea dispune de patrimoniul su prin testament. Robii erau considerai mai degrab lucruri dect persoane, obiect al patrimoniului i nu subiecte de drepturi i obligaii. Acetia prestau o serie de obligaii n munc i natur n raport cu stpnii lor.

2. Rudenia Rudenia se mprea n rudenie de snge, rudenia prin alian i rudenia spiritual. Rudenia de snge sau natural lua n considerare ascendenii i descendenii care formau linia direct, precum i fraii, surorile i urmaii lor, care formau linia colateral de rudenie. Rudenia prin alian lega rudele unuia dintre soi de rudele celuilalt so, n timp ce rudenia spiritual se ntea din taina botezului sau din taina cununiei. 3. Cstoria Cstoria era o instituie situat la confluena normelor canonice bisericeti cu cele laice ale Legii rii. Cstoria era precedat de logodn, fiind o promisiune de cstorie binecuvntat de preot i garantat prin oferirea reciproc a unor inele i a unei sume de bani, cu titlu de arvun, de ctre logodnic familiei fetei. Dac logodna era rupta, arvuna trebuia restituit. Caracteristic dreptului vechi romnesc a fost luarea n considerare a consimmntului tinerilor pe lng cel al prinilor. La ncheierea cstoriei, nu existau limite legale de vrst la biei i fete, dar se practica ntemeierea unei familii la vrste foarte fragede (14-15 ani pentru fete i 19-20 de ani pentru biei). n cadrul familiilor cu mai muli copii, aveau prioritate la cstorie cei mai vrstnici, ceilali neputndu-se cstori naintea acestora. Trebuiau respectate incompatibilitile provenite din rudenia de snge pn la gradul 8 i din cea spiritual, existena unei cstorii anterioare, starea de robie a unuia dintre tineri i confesiunea. Biserica ortodox nu acorda dispense de la aceste incompatibiliti. Cstoria se desfcea prin moartea unuia dintre soi sau prin divor. Motivele de divor constau n imoralitate, erezie, dumnia brbatului sau rudelor sale fa de soie, boal etc. Biserica acorda divorul doar dup repetate demersuri de reconciliere a soilor4. Familia Familia romneasc i-a pstrat n Evul Mediul dezvoltat caracterul patrilocal, astfel femeia l urmeaz pe brbat n casa acestuia dup celebrarea cstoriei, precum i caracterul patriliniar, descendena stabilindu-se pe linie masculin. Tipul de familie lstar obliga pe fii mai vrstnici s prseasc gospodria printeasc pentru a-i ntemeia propria gospodrie, casa printeasc revenindu-i fiului cel mic. Se menine o anume egalitate juridic ntre brbat i femeie n privina exercitrii puterii printeti i n ceea ce privete invocarea motivelor de divor, dar de regul femeia avea o poziie inferioar n cadrul familiei.5. Succesiunile Motenirea se realiza att pe cale legal ct i pe cale testamentar. Normele cutumiare ce reglementau succesiunea pentru cauz de moarte se aplicau tuturor strilor sociale. n lipsa unui testament, succesorii veneau la motenire n temeiul legii. Vocaia succesoral era stabilit pe clase succesorale, respectiv descendeni, ascendeni, colaterali privilegiai, colaterali ordinari. Clasele mai apropiate de motenitori le excludeau pe cele ndeprtate, iar n interiorul aceleiai clase rudele mai apropiate n grad le excludeau pe cele mai ndeprtate. La motenire se venea att pe capete, ct i pe tulpin. Descendenii, biei i fete, copii legitimi sau adoptivi, erau chemai n mod egal la motenire. Privilegiul masculin al ultimogeniturii asupra casei printeti s-a pstrat, cu condiia ca fiul cel mic s participe la construirea caselor frailor mai mari. Aplicat exclusiv n Moldova, principiul egalitii sexelor s-a aplicat n ara Romneasc n paralel cu privilegiul masculinitii. Fetele erau excluse de la motenirea pmntului, primind o zestre n bunuri i bani. Acest privilegiu se stinge n sec. al XVI-lea, cnd fetele vor fi asimilate juridic cu bieii. Copiii naturali veneau la motenirea mamei lor, n timp ce copiii vitregi veneai doar la motenirea printelui biologic. Soul supravieuitor avea drept de motenire n concuren cu copiii. Dac defunctul nu avea succesori, motenirea erau culeas de domnie. Dac accepta succesiunea, motenitorul urma s susin cu propriul su patrimoniul datoriile defunctului, dac acesta era insolvabil. Dac pasivul motenirii depea activul, motenitorii puteau renuna la motenire. Cnd existau mai muli succesori acceptani, acetia puteau rmne n indiviziune, dac se nelegeau n acest sens. Totodat puteau iei din indiviziune, fie pe cale amiabil, fie pe cale judectoreasc. Succesiunea testamentar s-a impus urmare a dezvoltrii proprietii individuale. Testatorul putea testa fie pe cale oral sau cu limb de moarte, fie n scris, n faa unor martori. El trebuia s-a rezerve rudelor apropiate o parte din bunurile motenite, ns avea libertatea de a testa n favoarea oricui n cazul bunurilor dobndite. ranii dependeni puteau testa doar cu privire la bunurile gospodriei i inventarul agricol. Specific Evului Mediu a fost substituia fideicomisar, prin care motenitorul instituit era obligat s pstreze bunurile motenite i s le transmit, la moartea sa unui ter, numit substituit. Testatorul putea astfel s stabileasc devoluiunea succesoral pentru mai multe generaii.6. Procedura de judecata n Evul Mediu, judecata se fcea dup lege i dreptate, respectiv n funcie de Legea rii i morala cretin a epocii. Legea rii nu distingea ntre procedura civil i cea penal, procedura era, n mare parte oral i se desfura n public, n cazurile penale. Prile trebuiau s se prezinte n persoan la termenul fixat de instan. Martorii erau asistai de prini sau tutori, n timp ce femeile de soii lor. Prile trebuiau s-i dovedeasc preteniile n faa instanei prin intermediul probelor. Proba considerat cea mai sigur era mrturisirea prtului. Se utilizau i probe scrise i probe orale. Cele mai importante probe scrise erau cojurtorii i jurmntul cu brazd. Cojurtorii erau un numr par de persoane (6,12,24,48) private, alese de domn sau stpnul feudal din aceeai stare sociala cu mpricinatul i care, sub stare de jurmnt, urmau s jure cu privire la reputaia inculpatului n procesele penale sau s arate de parte cui este dreptatea n procesele civile. Calitatea de jurtori a devenit treptat un privilegiu al boierilor. Dac partea advers nu era mulumit de rezultat putea cere un numr dublu de cojurtori, lege peste lege, care s confirme ori sa infirme prima hotrre. Cnd se stabilea grania dintre dou terenuri aflate n proprietate individual, se utiliza o prob special, respectiv jurmntul cu brazda n cap. Aceasta operaiune consta n aezarea unei traiste cu pmnt (luat din cel aflat n disput) pe capul unei persoane. Aceasta se deplasa i trasa, ghidat de pmntul nsui, hotarul dintre cele dou fonduri. Sub influena bisericii ortodoxe care a urmrit ncretinarea acestor obiceiuri pgne, pmntul a fost nlocuit cu o carte de blesteme. Ulterior administrrii probele se pronuna sentina, la nceput oral, apoi n scris. Nu exista autoritate de lucru judecat, astfel c cel nemulumit de sentin putea relua procesul cu condiia achitrii fa de domnie a unei amenzi n bani sau animale.