Sateliti de comunicatieHampau Bogdan 443ATranulea Cristian
443A
Zabava Dragos 443ASumar
1. Introducere *2. Sisteme de comunicatii mobile prin sateliti
in functiune **INMARSAT, QUALCOMM, NASDA, IRIDIUM, GLOBALSTAR,
SKYBRIDGE
3. Tipuri de comunicatii ***4. Dinamica sistemelor de
satelitior***5. Orbitele satelitilor .Tipuri de orbite. Arii de
vizibilitate *5.1 Orbita geostationara *5.2 Orbite
non-geostationare *5.2.1 Orbite de joasa altitudine 5.2.2 Orbite de
medie altitudine
5.2.2Orbite eliptice foarte alungite6. Analiza sistemelor de
sateliti globali de tip LEO, MEO, si GEO in prezenta
interferentelor **7. Masuratori de performanta geometrica **8.
Dimensiunile zonelor de deservire *9. Conectivitate. Comparatie
intre tehnologiile de telecomunicatii***9.2 Conectivitate punct cu
punct
9.3 Conectivitate punct cu multipunct
9.4 Conectivitate multipunct cu punct
9.5Conectivitate multipunct cu multipunct 10. Modelarea
antenelor multipunct ** 11. Concluzii ***
Principalele avantaje
12. BibliografieImpartirea pe membrii echipei:*-Tranulea
Cristian
**-Zabava Dragos
***-Hampau BogdanIntroducerePrimul satelit artificial a fost
Sputnik 1, lansat de Uniunea Sovietica in 1957. De atunci au mai
fost pusi pe orbita mii de sateliti. Operationali sunt doar cateva
sute de sateliti acestia au scopuri in comunicare, observare,
navigare si meteorologie. Telstar a fost primul satelit de
comunicatie apartinand companiei AT&Tsi lansat de NASA in 1962.
[1]Satelitii de comunicatii se utilizeaza pentru a transmite date
si voce la mare distanta , precum si pentru a difuza semnale de
televiziune. Pentru telecomunicatiile la mare distanta, o
concurenta serioasa o reprezinta cablurile cu fibre optice. Un
cablu cu fibre optice poate asigura transmisiuni de date si de voce
mult mai ieftin, de mult mai buna calitate si mai fiabil decat o
pot face canalele prin satelit. Totusi, pentru telecomunicatiile
mobile, ca si pentru cele in zone izolate, sistemele fara fir, in
special cele realizate cu ajutorul satelitilor, isi mentin intact
interesul.Orice satelit activ are urmatoarele componente de
baza[2]:
Panouri solare, care capteaza energia solara pentru a fi
transformata in energie electrica (care ajunge cel mult la ordinul
miilor de watti).
Baterii, pentru situatiile in care Pamantul se afla intre
satelit si Soare, provocand o eclipsa.
Sistem de propulsie.
Sistemul de receptie-emisie, format din:
receptor si antena de receptie (de regula, parabolica)
convertoare, amplificatori, filtre, procesoare
emitator si antena de emitere (de regula, parabolica)
Sisteme de comunicatii mobile in functiune
Diverse tari au siteme proprii de sateliti de telecomnunicatii.
Pentru importanta lor, ne vom referi in principal la retelele
internationale de sateliti de telecomunicatii.
In 1964, a fost stabilita organizatia internationala INTELSAT(
International Telecommunications Satellite Organization) in scopul
de a furniza servicii fixe intre natiuni cu ajutorul satelitiilor.
Primul sateltit INTELSAT a fost pus in serviciul comercial in 1965.
Prima generatie de retele de comunicatii mobile cu ajutorul
satelitiilor incepe in 1982 cu INMARSAT ( de la International
MARitime Telecomunications SATellite organization). Aceasta este un
sistem de sateliti GEO ce utilizeaza banda L (1,5 +1,6 GHz) pentru
a furniza mai ales diverse servicii nave;lor aflate in croaziera pe
mari si oceane.
Alte sisteme din prima generatie de comunicatii mobile prin
satelit sunt : QUALCOMM, inaugurat in 1989 si care deserveste
America de Nord, ALCATEL QUALCOMM care a inceput sa functioneze in
1991 pentru Europa si sistemul japonez NASDA, operational in
1987.
Generatia a doua a aparut in 1995, avand ca obiectiv reducerea
gabaritului si a greutatii terminalelor mobile. Toate aceste
sisteme sunt GEO.
Pentru a se ajunge la terminalele mobile mici si usoare,
compatibile cu cele utilizate in sistemele terestre celulare,
trebuie utilizati satelitii pe orbite joase (LEO). Aceste sisteme
sunt de doua categorii: mici si mari.
Sistemele zise Little-LEO (adica, LEO mici)utilizeaza sateliti
de gabarit redus si de mica greutate pentru aplicatii de joasa
viteza sub 1kbit/s.
Sistemele zise Big-LEO (adica , LEO mari) include servicii de
voce, date, facsimil. Spectrele de frecvente alocate sunt
1610+1626,5 MHz pentru legaturile spre sateliti si de 2483,5+2500
MHz pentru legaturile de la sateliti.
Un astfel de sistem este IRIDIUM, conceput si realizat de
Motorola, compus din 66 de sateliti plasati la 785 Km pe sase plane
orbitale polare. Ei utilizeaza accesul multiplu cu diviziune in
timp (TDMA). Initial, se intentiona ca IRIDIUM sa aiba 77 de
sateliti dispusi in sapte plane, sistemul inspirandu-se din atomul
de iridiu care are 77 de electroni ce se rotesc in jurul nucleului.
IRIDIUM a fost totusi realizat cu numai 66 de sateliti plasati in
sase plane, cu 11 sateliti pe un plan. Cei 11 sateliti din fiecare
plan se afla pe o orbita polara, fiind egal distantati la
360/11=32,7. Cele sae plane se intersecteaza in cei doi poli ai
Pamantului si sunt separate prin aprozimativ 180/6= 30, distanta
nefiind uniforma. Privite de sus la Polul Nord, cele sase plane
seamana cu 12 spite ale unei roti. La o altitudine de 785 Km,
perioada orbitei este de cica doua ore.
Geometria sistemului este astfel gandita incat fiecare punct de
pe suprafata Pamantului vede intotdeauna cel putin un satelit pe
cer la peste 10 deasupra orizontului. Atunci cand un satelit apune,
un altul rasare un nou satelit se iveste pe cer la aprozimativ
fiecare zece minute.
Fiecare satelit lasa pe Pamant o amprenta circulara avand
diametrul ceva mai mare de 3226 km. Fiecare amprenta este
partitionata in 37 de celule, fiecare celula avand un diametru ceva
mai mare de 645 km.
IRIDIUM utilizeaza banda 1, in gama 390 MHz= 1,55 GHz, pentru
comunicatiile de suprafata. Se aplica modulatia digitala cu patru
faze QPSK cu mai multe frecvente purtatoare. Fiecare frecventa
purtatoare este impartita in 150 de canale multiplexate in timp pe
celula.La viteza de transmisiune de 2400 biti/s si utilizand
compresia vocii, fiecare canal asigura comunicatii vocale de
calitate acceptabila. Fiecare satelit poate comunica atat cu
telefoane cat si cu alti satelti vecini. Pentru comunicatiile intre
sateliti , IRIDIUM utilizeaza banda K, in gama 33-36 GHz . Fiecare
sateltit se interconecteaza cu mazimum doua statii de sol si cu
sase sateliti invecinati cei din fata si din spate de pe acelasi
plan si cei doi din fiecare plan adiacent .
Din cate stim, sistemul de sateliti de telecomunicatii IRIDIUM a
fost vandut de Motorola Armatei SUA.
Un alt sistem este GLOBALSTAR, realizat de Loral Quakcomm
Satellite Services.Acesta utilizeaza accesul multiplu cu diviziune
in cod (CDMA).
Alte sisteme ce pot fi mentionate sunt ODYSSEY promovat de TRW.
SKYBRIDGE al lui Alcatel si TELEDESICS al unui consortiu incluzand
Microsoft si Motorola. Acesta din urma a fost conceput ca un
Internet pe cer, realizat sub forma unei constelatii cu sute de
sateliti LEO.
O alternativa interesanta la utilizarea satelitilor de
telecomunicatii este inlocuirea acestora cu asa zisele platforme de
inalta altitudine , care nu sunt altceva decat baloane speciale
ancorate . Avantajele unei astfel de solutii tehnice sunt evidente:
se elimina pretul lansarii satelitilor, semnalul parcurge un traseu
mult mai scurt, ceea ce reduce atenuarea si intarzierea de
propagare, interventiile in caz de defectare sunt considerabil mai
simplu de operat.
Tipuri de comunicatii Comunicatiile mobile cu sateliti se pot
imparti in doua categorii dupa cum sunt necesare cu statii fixe de
sol sau fara .
In sistemele din prima categorie, satelitii au legatura cu
statii de sol fixe; statiile mobile sunt in legatura cu statiile
fixe de sol exact ca in sitemele celulare. Satelitul serveste drept
releu de transmisie.
In sistemele din a doua categorie, terminalul mobil poate
comunica direct cu satelitul din reteaua de sateliti care acopera
zona in care se afla mobilul. Terminalul mobil, la tehnologia
actuala, este relativ voluminos, fiind construit in forma unei
valize mici. Antena trebuie indreptata spre satelit cu ajutorul
unei busole.Comunicatiile spatiale au inceput cu sateliti activi
(SCORE, 1958), incluzand untransponder alimentat de la baterii
chimice. Putin mai tarziu s-au incercat si comunicatii cusateliti
pasivi, simpli reflectori de UEM (ECHO I 1960, ECHO II 1964),
constand din baloanemetalizate; procedeul nu a dat rezultate bune
(puteri mari la emisie, semnale receptionateslabe, deformari ale
sferei, corodarea metalizarii, ...). Ca urmare, in prezent se
folosesc numai sateliti activi cu echipamentele alimentate de la
baterii solare.
Din alt punct de vedere, satelitii pentru radiocomunicatii pot
fi cu transmisie in timp real sau cu memorie.
Satelitii cu lucru in timp real functioneaza cat timp sunt in
vizibilitatea ambelor statii de sol, ceea ceintroduce restrictii
privind altitudinea de amplasare fig. 1.6. Statiile de sol fiind cu
pozitii determinate (SS-1, SS-2), numai satelitii de pe orbita O3
pot functionain timp real, fiind observabili simultan de ambele
statiiin timpul deplasarii pe arcul FG. Pentru
continuitatealegaturii, pe orbita trebuie sa se afle mai multi
sateliti,astfel ca la iesirea din vizibilitate a unuia (S1 in
G),urmatorul sa intre in zona vizibila (S2 in F).Satelitii
amplasati pe orbite ca O1, trebuie salucreze cu memorie cat timp
sunt vizibili din SS-1primesc si memoreaza datele (pana in D) iar
cand intrain zona vizibila din SS-2 (din E), le emit.
Satelitii cu memorie sunt foarte rar folositi in prezent.In
concluzie, in prezent, sistemele de RR folosesc statii intermediare
active, cu foarte rare exceptii in RR; sistemele de CS utilizeaza
numai sateliti activi, cu lucru in timp real.
Dinamica sistemelor de satelitiScopul spre care tinde
dezvoltarea telecomunicatiilor este realizarea unor retele
integrate globale, care sa-i permita oricui, oriunde s-ar afla el
sau ea, sa poata lua contact si sa comunice, simplu si ieftin, cu
oricine de pesuprafata pamantului (ba chiar si intr-un avion in
zbor, ca sa nu ne gandim inca la un vehicul cosmic!) In realizarea
unei astfel de retele, satelitii de telecomunicatii joaca un rol
important. Sute si mii de sateliti artificiali serotesc in jurul
globului terestru, fiind exploatati in cadrul unor activitati
diverse, importante in plan strategic, -,stiintific, economic si
cultural. Sunt state ale lumii care poseda constelatii de zeci de
sateliti de comunicatii(lndonezia, Norvegia, etc.) Romania are
atribuite de UIT cateva pozitii orbita]e, care stint insa inca
neocupate. Ceea ce nu inseamna ca operatorii de telecomunicatii si
fumizorii de te]eviziune prill cablu nu utilizeaza intenscapacitali
ale unor sateliti straini sau intemationali. Vom vedea incontinuare
care Stint bazele acestei tehnologii.Un sateit artificial al
pamantului trebuie sa se supuna acelorasi legi de rotatii ca si
luna, care este satelitul natural a] pamantului. Aceleasi legi
Ierespecta si planetele care graviteaza in jurul soarelui.Trei legi
importante pentlll miscarea planetelor au fost descoperitede
astronomul Johannes Kepler (1571-1630) ~i au fost deduse teoretic
deIsaac Newton, in anu1 1665, pe baza legilor mecanicii care ii
poarta numcle~i a teoriei gravitatiei.Satelitul se rote~te in jurul
pamantului pe 0 elipsa, pamantul fiinduntil din focarele elipsei.
Ne amintim de la geometria analitica definitia elipsei. Aceasta
este locul geometric al punctelor pentru care suma distantelor la
doua puncte fixe, nurnite focare, este constanta. Daca focarele
sunt situate pe abscisa simetric rata de originea axelor de
coordonate,ecuatia elipsei se scrie:Sistemele de comunicatii
spatiale, prin sateliti, (CS) sunt de asemnea sisteme de radio
comunicatii dirijate, lucrand in domeniile UIF si EIF, formate din
statii finale si o singurastatie intermediara amplasata pe satelit
fig. 1.1.b. Statiile finale sunt amplasate pe Pamant si se numesc
statii de sol, reprezentand segmentul de sol; satelitul reprezinta
segmentul spatial.
Intervalul dintre o statie de sol si satelit se numestetraiect
(link) exista un traiect ascendent (uplink) pentru transmisii de la
sol la satelit si untraiect descendent (downlink) pentru
transmisiile de la satelit la sol.
Statiile terminale din sistemele RR si statiile de sol din
sistemele CS realizeaza patrufunctii principale: 1) primirea,
prelucrarea semnalelor utile si suprapunerea lor pe un semnalde RF
purtator; 2) emisia semnalului de RF sub forma de UEM; 3) receptia
UEM de RF;4) extragerea semnalelor utile din semnalul RF si
trimiterea lor spre utilizatori.
Semnalele utile sunt variate: telefonice (vocale), de
radiodifuziune, de televiziune,digitale etc., cu variate surse si
destinatii. Semnalul cel mai vehiculat in sistemele RR si CSeste
(inca) cel telefonic, cu banda limitata la aproximativ 4kHz
(rotunjit); pentru fiecaresemnal telefonic se aloca un interval de
frecvente numit canal, cu largimea de cca. 4kHz.Cand trebuie
vehiculate semnale cu spectru mai larg (date, TV), se aloca mai
multe canale. Caurmare, capacitatea de transmisie a unui sistem se
exprima in numar de canale.
La emisie, semnalele cu banda ingusta (telefonic, telegrafic, de
radiodifuziune, unelesemnale de date) sunt multiplexate in
frecventa sau in timp, formand semnalul in banda debaza; semnalul
TV cu componenta de sunet formeaza singur semnalul in banda de
baza.
Semnalul in banda de baza moduleaza un semnal de frecventa
intermediara FI, (tipic70MHz, mai rar 100MHz sau 140MHz) care apoi
este translat in RF, amplificat si emis cu oantena directiva. La
receptia finala, semnalul RF este translat la frecventa
intermediara (deregula se folosesc doua FI) si dupa demodulare se
obtine semnalul in banda de baza; din acestsemnal se separa
semnalele utile prin demultiplexare (daca este cazul).
Astfel, schema bloc principiala, foarte simplificata, a
subsistemului de radiocomunicatiidintr-o statie terminala a unui
sistem de RR sau dintr-o statie de sol a unui sistem de CS arata ca
in fig. 1.2; pe langa acest subsistem, statiile includ si multe
alte ansambluri (dealimentare, de urmarire, de control,
...).Intr-un sistem de CS, subsistemul de radiocomunicatii de pe
satelit are rolul unei statiiintermediare, care asigura numai
receptia semnalelor de RF de la mai multe statii de sol,translarea
pe o alta frecventa purtatoare si retransmisia semnalului de RF
spre mai multe statiide sol. Acest subsistem utilizeaza una sau mai
multe antene care receptioneaza una sau maimulte UEM purtatoare, cu
frecvente intr-o banda destul de larga in jurul unei frecvente
mediisi emit UEM cu frecvente purtatoare in alta banda, in jurul
altei frecvente medii, intotdeaunamai mica decat frecventa de
receptie. Pentru fiecare frecventa purtatoare exista o unitate
(unsistem) de receptie si emisie numit transponder fig. 1.4. Un
transponder este format din:1) filtrul de banda de intrare (FTBin)
pentru separarea purtatoarei; 2) amplificatorul cu zgomotredus (LNA
Low Noise Amplifier); 3) schimbatorul de frecventa (SF) cu
oscilator local(OL) si filtru de banda (FTBo); 4) lantul de
amplificatoare de RF (ARF); 5) amplificatorul deputere (ARFP)
final. Pe satelit se pot afla mai multe transpondere (pana la
24).Se mentioneaza ca unele sisteme realizeaza translarea cu o
singura schimbare de frecventa(ca in fig. 1.4) dar altele, care
lucreaza la peste 10GHz, utilizeaza doua schimbari defrecventa.
Toti satelitii sunt echipati cu inca un sistem de
radiocomunicatii, cu antena (antene)separata pentru urmarire,
telemetrie si comanda (TT&C - Traking, Telemetry &
Command);in prezent, de regula, aceste operatii se realizeaza cu
statii de sol anume destinate.
Discutiile de mai sus releva multe asemanari, mai ales de ordin
calitativ, intre sistemelede RR si de CS; deosebirile sunt insa
importante si vor apare mai clar in continuare.
Orbitele satelitilor
Tipuri de orbite. Arii de vizibilitate
De orice forma ar fi, planul orbitei unui satelit trece prin
centrul Pamantului. Orbitele(fig. 1.7) se caracterizeaza prin multi
parametri, printre care:- inclinarea, adica unghiul dintre planul
orbitei si planulecuatorial - exista sateliti cu orbite
ecuatoriale,inclinate si polare (inclinate la 90);- forma orbitei,
care poate fi circulara (aproximativ),eliptica sau elipsa alungita
cu centrul Pamantului intrunuldin focare;- altitudinea orbitei,
adica distanta fata de sol dinacest punct de vedere exista sateliti
de joasa, medie siinalta altitudine..O categorie aparte o
reprezinta satelitii geostationari.Considerand cu aproximatie
Pamantul sfericsi orbitele de asemenea sferice fig. 1.8,
miscareaunui satelit cu masa ms se face cu o viteza unghiulara s
determinata de echilibrul fortelor deatractie gravitationala (Gs)
si centrifuga (Fc):
Daca se impune ca viteza unghiulara a satelitului sa fie egala
cu a Pamantului (Ts = 1zi siderala medie = 86164sec), considerand
raza Pamantului la ecuator Req, din (1.2) rezultaca aceasta se
realizeaza pentru o raza a orbitei R + h = 42164km, laaltitudinea h
= 35786km.Satelitii cu perioada de rotatie egala cu a Pamantului,
aflatipe orbite circulare la h = 35786km, se numesc (geo)sincroni
iarorbita geosincrona.In functie de altitudine, orbitele si
satelitii pot fi:- de joasa altitudine (LEO1), h = 500 5000km (Ts =
1 4ore);- de medie altitudine (MEO1), h = 5000 20000km (Ts = 4
12ore);- de inalta altitudine, h = 20000 35786km (Ts = 12 24ore);-
geosincroni, h = 35786km (Ts = 24ore).Satelitii cu perioada de
rotatie submultiplu al perioadei de sincronismse numesc
subsincroni.
Pamantul este inconjurat de doua centuri (Van Allen, 1.2.4) cu
concentratie foartemare de particule cu sarcina, cu mare energie:
una la 1900 - 4500km altitudine si a doua la13400 - 19800km.
Deoarece echipamentele electronice sunt puternic afectate de
bombardamentulcu particule incarcate, aceste zone sunt evitate cu
mare grija.Satelitii care raman la verticala locului de plasare se
numesc geostationari, iar orbitaeste geostationara (GEO2) Orice
satelit geostationar este si sincron; reciproca nu este
adevarata.Un satelit este geostationar daca: 1) este sincron (Ts =
1 zi siderala); 2) are orbita in planecuatorial; 3) se roteste pe
orbita in acelasi sens cu care se roteste Pamantul in jurul
axei.
Altitudinea determina zona de pe Pamant din care satelitul poate
fi observat, numita arie devizibilitate fig. 1.9. Aceasta arie se
poate determina considerand situatia schematizata in fig. 1.10.S
fiind satelitul si statia de sol amplasata inA, unghiul dintre
tangenta in A si dreapta AS(orizontala in A) se numeste elevatie.
Punctul S0 laintersectia verticalei satelitului OS cu
suprafataPamantului (ideal sferica) se numeste subsatelit(cand
satelitul este nestationar, S0 descrie o curbape suprafata
pamantului). Ducand OB perpendicularape SA, in triunghiul
drepunghic SOB, cu R =OS0 raza Pamantului si h altitudinea
satelitului, rezulta:
Semiunghiul sectorului sferic de vizibilitate (in cazul
satelitului geostationar aflat inplan ecuatorial, este latitudinea)
este:
Pentru o altitudine h data, unghiurile si sau si , sunt in
relatiile (1.3) respectiv (1.4). Evident,locul geometric al
punctelor cu aceeasi elevatie (h dat)este un cerc intersectia
conului cu vatful in S si unghiul din varf 2 cu Pamantul).Ideal,
elevatia minima este min = 0 (satelitul vizibil pana la linia
orizontului), aria devizibilitate este maxima, corespunzatoare
unghiurilor max = arccos[R/(R+h)] si max =arcsin[R/(R+h)].
Pentru un satelit geostationar, cu h = 35786km, R = 6378km, se
obtin valorile max =8050 si 2max = 1820.Din motive de protectie la
perturbatii, statiile de sol sunt amplasate in depresiuni,
intredealuri si munti. Ca urmare, elevatia minima realizabila nu
este zero: min = 5 ... 10.Orbita geostationaraIntr-un articol din
1945, celebrul autor britanic de literatura stiitifico-fantastica
AthurC. Clark a demonstrat existenta orbitei geostationare si
posibilitatea ca, folosind 3 sateliti de comunicatii plasati pe
GEO, alimentati cu baterii solare, sa se acopere practic intreaga
suprafatalocuita a globului terestru. Primele realizari practice au
fost in 1963 (Syncom I si II,Hughes Aircraft Corporation) iar
primul serviciu comercial a fost asigurat de INTELSAT I(Early Bird,
Hughes, 38kg, putere 46W, 240 canale telefonice sau 1 canal TV, )
lansat inaprilie 1965 deasupra oceanului Atlantic. Proiectat pentru
1,5 ani, INTELSAT I a functionatperfect 6 ani, dupa care a fost
scos din serviciu. In prezent sunt in serviciu aproape 300
desateliti pe GEO si numarul lor creste in fiecare an.
Considerand elevatia minima realizabila pentru un satelit pe GEO
min = 5 ... 10, seobtin (fig. 1.10): max = 7621 ... 7127 si 2max =
1719 ... 1707 iar lungimea arculuiAS0 este Lg(arc AS0)max = R[rad]
= R[]/180 = 8500 ... 7950km. Aceasta inseamna ca cu3 sateliti
geostationari amplasati la 120 in plan ecuatorial (deasupra
oceanelor Atlantic,Pacific si Indian) se acopera practic intreaga
suprafata dens populata a Pamantului. Lungimeaecuatorului fiind
40000km, la elevatii de 5 ... 10, suprafetele de vizibilitate in
regiunileecuatoriale se suprapun partial: 32(8500 ... 7950) = 51000
... 47700 > 40000km. Zoneleneacoperite sunt in regiunile polare
( este latitudinea), la latitudini peste 71, cu necesitatireduse de
radiocomunicatii.
O statie de sol dintr-o zona de suprapunere poate lucra simultan
cu 2 sateliti si caurmare poate servi pentru legatura intre 2
statii acoperite de sateliti diferiti procedeul senumeste dublu
salt. Mai clar (fig. 1.11) legatura dintre statiile SS-A si SS-B se
poate face prinSS-C, cu 2 salturi: SS-A S1 SS-C si apoi SS-C S2
SS-B.Trebuie remarcat ca in procedeul descris mai sus, statiile
aflate la limita de vizibilitate(cu elevatie mica) receptioneaza
semnale sensibil mai slabe decat cele din regiunea subsatelit,in
primul rand din cauza distantei mari la satelit. In adevar dupa
fig. 1.10, distanta statie satelit(AS) este:AS = (R + h)sin( + )
Rsin
Trebuie remarcat ca in procedeul descris mai sus, statiile
aflate la limita de vizibilitate(cu elevatie mica) receptioneaza
semnale sensibil mai slabe decat cele din regiunea subsatelit,in
primul rand din cauza distantei mari la satelit. In adevar dupa
fig. 1.10, distanta statie satelit(AS) este:AS = (R + h)sin( + )
Rsin (1.5)O SB A S0Fig. 1.10. Calculul ariei de vizibilitateR
h8Pentru min = 5 - 10, si max = 7621 -7127, rezulta AS = 41128 -
40588km,sensibil mai mare ca S0S = h = 35800km.Acesta este
dezavantajul geografic.
Pe langa aceasta, UEM de la satelitipe GEO parcurg distante mari
prin ionosferasi troposfera, zone in care apar pierderi sensibilede
putere, prin variate fenomene (absorbtii,reflexii si refractii,
depolarizari etc.),reducand si mai mult puterea la receptor.
Pentru asigurarea acoperirii intregilorzone, satelitii
geostationari trebuie saaiba antene cu deschiderea 17, destul
demare. Evident, este posibila utilizarea unorantene mai directive
(cu deschidere catevagrade), care acopera zone mai mici darasigura
putere mai mare la receptoarele dela sol. Chiar in acest caz,
unitatile de la soltrebuie sa aiba antene directive, cu castigmare,
cu dimeniuni mari Din cauza distantelormari, statiile de sol
trebuie sa emita cu puterimari, cu antene directive mari (diametre
x10cm).
Experienta arata ca plasarea unui satelitpe GEO este o operatie
delicata, care necesitamult combustibil si costa foarte mult.
Satelituleste plasat mai intai pe o orbita de parcare, joasa,de pe
care este propulsat pe o orbita de transferpana la atitudinea GEO
fig. 1.12. In final seexecuta operatii de ajustare si stabilizare
pe GEO;asemenea operatii se executa periodic, pentrucompensarea
efectelor precesiei Pamantului, avantului solar si a altor fenomene
perturbatoare.
Asadar, dezavantajele utilizarii GEO sunt:necesita putere mare
la emitatorele de la sol,asigura putere redusa la receptorii de la
sol,calitatea comunicatiilor este influentata de factori
atmosferici si ionosferici, nu se asiguraacoperirea zonelor polare,
costul lansarii este ridicat. Toate acestea au stimulat, mai ales
dupa1990, utilizarea orbitelor non-GEO, de regula LEO, mai ales
pentru comunicatii mobile.Orbite non-geostationare
Avantajele esentiale, necontestabile, ale satelitilor
geostationari au determinat lansareaunui numar impresionant de
asemenea sateliti pentru telecomunicatii (circa 300 in
prezent).Totusi, utilizarea GEO are si dezavantajele mentionate in
finalul 1.1.4.2. Ca urmare, a foststimulat efortul de utilizare si
a altor orbite, printre care orbitele circulare joase si
medii,inclinate si polare si a celor tip elipsa alungita. Cateva
dintre orbitele non-GEO, folosite sauprevazute a se folosi sunt
prezentate mai jos.Orbitele non-GEO inalte, cu h > 20000km, nu
sunt folosite, neavand nici un avantaj.
a. Orbite de joasa altitudine (LEO)Orbitele de joasa altitudine
trebuie sa fie deasupra ionosferei dar sub prima centuraVan Allen;
obisnuit, altitudinea acestor orbite este hLEO = 750 1500km.
Orbitele de joasa altitudine au avantaje importante, printre
care: putere mica necesarape satelit pentru emisie, antene cu
dimensiuni mai mici, timpi de propagare a semnalelor
mici,posibilitatea utilizarii efectului Doppler pentru determinarea
pozitiei satelitului, costuri redusepentru lansare si pentru
statiile de sol. Primii si urmatorii sateliti lansati in scopuri
stiintifice similitare (din 1957 si in prezent), utilizeaza LEO.
Utilizarea LEO pentru comunicatii civile ainceput mult mai tarziu -
primele proiecte au aparut prin 1990.
Pentru asigurarea continuitatii legaturii, in cazul utilizarii
LEO sunt necesari mai multisateliti pe orbita iar pentru acoperirea
unor suprafete intinse, trebuie folosite mai multe orbite.Ansamblul
satelitilor pe mai multe LEO, cu mai multi sateliti pe fiecare LEO,
formeaza oconstelatie.
In prezent exista in functie trei constelatii (inca incomplete)
de sateliti pe LEO:ORBCOMM, GLOBALSTAR si IRIDIUM; alte sisteme
sunt in stadiu de proiect.
ORBCOM (cu prima lansare in 1995) a prevazut folosirea a 20 ...
24 sateliti pe orbitecirculare la 970km altitudine. Constelatia
include: 3 orbite inclinate la 40 cu cate 6sateliti/orbita si 2
orbite polare (inclinate la 90) cu cate 1 satelit/orbita. In
prezent se prevedeca sistemul sa includa 36 de sateliti pentru
acoperirea practic a intregii suprafete locuite.
GLOBALSTAR, cu 48 de sateliti in 8 orbite cu 6 sateliti/orbita
(orbite la 1400km,inclinate la 52) este destinat in principal
comunicatiilor mobile, urmand sa acopere Pamantulpana la 69
latitudine nord si sud.
IRIDIUM1, constelatie realizata de Motorola incepand din 1996,
unul dintre cele mai ambitioase proiecte de sisteme spatiale pentru
comunicatiimobile, va include 66 de sateliti pe 11 orbite polare la
750km, cu 6 sateliti/orbita,acoperind intregul Pamant. Satelitii
pot comunica si unii cu altii, permitand conectarea aoricaror
puncte de pe glob.
b. Orbite de medie altitudine (MEO)Orbitele de medie altitudine
circulare sunt situate intre centurile Van Allen;
obisnuit,altitudinea acestor orbite este hMEO = 10000
20000km.Exista mai multe proiecte de sisteme cu sateliti pe
MEO.
In prezent, este activ sistemul GPS(Global Positioning System),
dezvoltat de DepartamentulApararii al SUA pentru
localizareanavelor, in general a oricaror unitati de soldotate cu
echipament adecvat. Sistemul folosestesateliti pe orbite circulare
la h = 20182km,inclinate la 55. Satelitii au perioada de rotatiede
12 ore si ca urmare traiectoria pe sol (curbadescrisa pe sol de
subsatelit) este curba inchisafara intersectii fig. 1.13. In final,
constelatiava avea 21 de sateliti operationali plus 3
rezerve,repartizati cate 4 pe 6 orbite. Receptia simultanaa
semnalelor de zgomot pseudo-aleator de la 4 sateliti permite
determinarea pozitiei receptorului in spatiul tridimensional.
Pentruaplicatii militare rezolutia este mai buna de 10m iar pentru
utilizari civile se asigura orezolutie de 100 300m. Pe fiecare
satelit exista ceasuri cu rubidiu si cesiu care asigura bazede timp
si frecvente de referinta de foarte mare precizie si stabilitate.Un
sistem similar este dezvoltat de Rusia (GLONASS), cu 24 de sateliti
pe 3 orbite.Pentru comunicatii mobile se afla in stadiu de proiect
sistemul ODYSSEY cu 12sateliti la 10355km altitudine.
c. Orbite eliptice foarte alungiteOrbite eliptice foarte
alungite (HEO Highly Elliptical Orbit) se folosesc cand se doreste
ca satelitul sa fie vizibil mult timp numai dintr-o anumitazona. Pe
asemenea orbite viteza liniara a satelitului variaza: estemaxima la
perigeu si minima la apogeu (perigeu punctul cel maiapropiat de
centrul Pamantului, apogeu - punctul cel mai departatde centru).De
interes deosebit este orbita tip Molnia, utilizata primadata de
satelitii pentru comunicatii lansati de URSS prin 1975.Orbita
Molnia are apogeul la 39360km, perigeul la 1000km si oinclinare de
63,4; aceasta inclinare asigura o pozitie fixa pentru axamare a
elipsei (la alte inclinari, axa mare se roteste rotatieapsidala).
In prezent exista mai multe sisteme care utilizeaza orbite Molnia
si similare. In timpul de fata sint utilizate citiva tipuri de
orbite cu excentrcitate mare:
-Orbita tip Borealis cu perioda de revolutie T=3 ore
-Orbita tip Arhimedes cu perioda de revolutie T=8 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=12 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=14,4 ore
-Orbita tip cu perioda de revolutie T=24 oreDatorita apogeului
inalt a orbitei eliptice satelitul se afla in zona de vizibilitate
directa a statiei de sol mai mult timp, asigurind legatura timp mai
indelungat. Exemplu satelitul de pe obita (apogeul 40000km perigeul
460km) asigura sesiunile de comunicare cu durata de 8-10 ore, iar
sistemul din trei satelit asigura legatura globala 24ore di 24.
Orbitele cu apogeul mai jos asa ca Borealis (apogeul 7840km
perigeul 520km) sau Arhimedes (apogeul de 26737km perigeul 1000km)
sint destinate pentru comunicatii regionale.
Sistemile cu apogeul mai jos cistiga de le cele cu
excentricitate inalta, in caracteristicile energetice, cedind in
durata timpului sesiunei de comunicatie.
Pentru asigurarea legaturei permanente cu folosirea orbitei
sincrone solare de tip Borealis trebuie nu mai putin de 8 sateliti,
ce permit deservirea a traficului maximal la unghiul de
viziblilitate nu mai putin de 25o.
Alegerea planului de inclinare a orbitei eliptice prevede citiva
restrictii. Ele sint cauzate de influenta neomogenitatii cimpului
magnetic a pamintului, care duce la aparitia momentului de rotatie
a in jurul axei mari a orbitei eliptice, ce duce la fluctuatia
latitudinei satelitului in apogeu. Obita ramine constanta pentru
dou marimistbile al ungiului de inclinare 69,4o si 116,6o.Tipul
orbiteiGEOMEOLEO
Altitudinea orbitei,km3600010355700-1500
Numarul de sateliti in grupul orbital38-1248-66
Suprfata de acoperire a unui satelit, in unitati relative,
%3425-283-7
Durata prezentei satelitului in zona de vizibilitatea
Continuu1,5-2 ore10-15 min
Intirzierea semnalului 500ms250-400ms170-300ms
Deplasarea maximala a frecventei 10-86*10-6(1,8-2,4)10-5
Unghiul de vizibilitate la frontiera zonei de
deservire525-3010-15
Analiza sistemelor de sateliti globali de tip LEO, MEO, si GEO
in prezenta interferentelor [3]Orbitele circulare de altitudine
joasa (LEO) si orbitele de altitudine medie (GEO) sunt luate , in
special, in cosiderare. O analiza preliminara este purtata doar pe
baza consideratiilor geometrice, conducand catre evaluarea:
procentajului de acoperire a suprafetei Pamantului de catre
constelatiile de sateliti, a statisticilor asupra frecventelor de
legatura intre sateliti si a perioadelor de absenta a legaturilor
intre sateliti.
Scenariul de interferente intr-un sistem de sateliti mobili este
diferit fata de cel terestru datorita prezentei antenei integrate,
care actioneaza precum un filtru spatial. Interferenta de canal
este o consecinta a prezentei lobilor laterali din diagrama de raze
a antenei. Acest lucru implica selectivitatea unghiulara neideala a
undelor. Pentru a realiza o comparatie corecta a constelatiilor ce
opereaza la diferite altitudini orbitale si cu unghiuri diferite de
elevatie , a fost dezvoltat un model empiric pentru a sintetiza
castigul undei in functie de parametrii mentionati mai sus si
unghiul de incidenta cu suprafata Pamantului.
Dandu-se diagrama razelor a unei antene multispot, se introduce
un model general pentru evaluarea raportului
carrier-to-interference power C/I, ce poate fi aplicat pentru toate
tehnicile de acces. Modelul este , apoi, aplicat tehnicii de acces
multiplu prin divizare in frecventa (FDMA). Este realizata o
alocare statica a frecventelor canalelor , astfel pot fi
identificate a priori punctele de suprapunere a acestora. Totusi,
datorita dinamicii constelatiilor , pozitia relativa a punctelor de
suprapunere a canalelor se schimba cu timpul, astfel C/I va fi
mereu considerat o cantitate statistica.In unele ocazii speciale
(mai ales cand planele satelitilor din orbite apropiate se
intersecteaza ), punctele de suprapunere a canalelor se
intersecteaza la sol : in aceste conditii, nivelul de interferente
este intotdeauna inacceptabil, daca nu cumva au fost luate
contramasuri. Pentru evitarea sau minimizarea producerii acestor
situatii se folosesc urmatoarele tehnici : oprirea undei (spot
turnoff), diviziunea frecventelor in interiorul planului orbital si
diviziunea frecventelor intre planele orbitale.
Din moment ce canalele de comunicatii mobile sufera tot timplul
din cauza conditiilor de propagara neideala, analiza
interferentelor trebuie realizata si tinand cont de prezenta
fading-ului. Totusi, este dificil de realizat o analiza precisa de
fading, tinand cont ca userii care interfereaza mutual sunt , in
mod normal , localizati in medii complet diferite .Masuratori de
performanta geometrica
Acoperirea instantanee realizata de o constelatie, C(t;) poate
fi definita ca zona fractionala ponderata a suprafetei Terrei S,
acoperit cu un unghi de elevatie mai mare decat
unde P este un punct deasupra lui S; =1 daca P este acoperit la
timpul t cel putin cu unghiul , =0 altfel; functia pondere , 0 1,
este adaptata la zona de serviciu a sistemului , si posibil, catre
cerinta de trafic asteptata. In toate analizele ulterioare, vom
presupune =0 peste +70 lat. si sub 70 lat., si =1 altfel.
Evaluand C(t;) pentru valori diferite ale unghiului de elevatie
si a timpului de schimb, functia de distributie cumulativa poate fi
obtinuta. Aceasta analiza poate fi folosita pentru a verifica daca
constelatia selectata poate atinge acoperire globala si de asemenea
pentru a identifica ce proncent din Terra este acoperita cu unghi
de elevatie mai mare decat un anumit prag.
Dimensiunile zonelor de deservire
Cu cit mai inalta orbita, cu atit mai putini sateliti trebue
pentru acoperire globala a suprafetii pamintului. Legatura intre
numarul de sateliti inaltimea orbitei si unghiul este dat in
relatia de jos
unde numarul de planuri
orbitale numarul de sateliti in planul orbital.
Pentru acoperirea suprafetii cu sistemul de sateliti cu
inaltimea 700-1500km este necesar un minim de la 40-70
sateliti.
Acoperirea dubla se socoate atunci cind in zona de vizibilitate
a statiei de sol se afla cel putin 2 sateliti in timp de 90-95% din
timpul zilei.
Zona echivalenta (suprafata echivalenta) pentru un satelit, este
zona limitata de suprafata vizibilitatii directe a satelitului si
statiei de sol, care se calculeaza dupa formula de jos
S=2Rp(1-)
In practica are interes valoarea relativa a suprafetii de
acoperire a unui satelit
; Sp- suprafata totala a pamintului In figur de jos este
prezintata dependenta suprafetii relative acoperite de un satelit
in dependenta de inaltimea satelitului.
1.3.3. Caracteristicile de probabilitate si timp
In sisteme cu sateliti negeostationari in care satelitii se
misca in timp si in spatiu in mod neprevazut, aliator parametrii de
baza care caracterizeaza calitatea deservirii sint:
-durata medie a sesiunii de comunicatie
-timpul mediu de asteptare
Timpul de prezenta a satelitului in zona de vizibilitate a
statiei de sol depinde de unghiul si parametrii orbitei. Cu cit
orbita este mai inalta, cu atit este mai lung timpul de prezenta a
satelitului in zona de vizibilitate a statiei de sol.
Expresiile analitice sint dificil de obtinut pentru toate
tipurile de orbite incluzind toti factori de influenta. Deaceea ele
sint date numai pentru cazurile aparte. Astfel timpul mediu de
prezenta a satelitului in zona de vizibilitate a statiei de sol,
pentru orbita ecuatoriala se calculeaza din urmatoarele
conditii
Pentru un satelit cu orbita ecuatoriala joasa cu perioada de
revolutie T=90-127min, ca rezultat sesiunea de comunicatie este
9-31min cu schimbarea inaltimii 570-2000.
In cazul orbitelor polare timpul maxim al sesiunei la latitudini
50-60 grade este de 8-15min cu schimbarea inaltimii 800-1500km.
Latitudinea 45 50 55 60 65
Timpul sumar al sesiunei (%) 79,4 69 50,4 27,2 9
Timpul mediu al unei sesiuni (min) 10,8 9,4 7,9 5,9 3,1
Timpul sumar de intreruperi (%) 20,6 31 49,6 72,8 91
Durata medie a unei intreruperi (min) 2,8 4,2 7,8 15,9 81,9
Din tabelul de sus se vede cu cresterea latitudinei a statiei de
sol, se schimba durata sesiunii de comunicatie si durata
intreruperilor. Cu crestrea latitudinii creste timpul
intreruperilor in sesiune, cele mai mari intreruperi sint la
latitudinea de 65o (81,9). Acest lucru se explica astfel: statia de
sol nu intra in zona de acoperire a satelitului cu orbita inclinata
la 45o.Conectivitate. Comparatie intre tehnologiile de
telecomunicatiiIn prezent, practic toata lumea vrea si trebuie sa
comunice cu toata lumea. Ca urmare,sistemele de telecomunicatii, cu
rare exceptii, indiferent de tip, sunt structurate in retele.Modul
in care un sistem, o retea de telecomunicatii, asigura legaturile
intre diversi utilizatorise numeste conectivitate. Formele primare
de conectivitate sunt: 1) punct cu punct; 2) punctcu multipunct; 3)
multipunct cu punct; 4) multipunct cu multipunct. Evident,
legaturile trebuiesa fie bidirectionale. Pentru detaliere se va
considera sistemul de comunicatii spatiale.
1. Conectivitatea punct cu punct, asigura legatura intredoua
puncte fixe fig. 1.16; a fost primul sistem utilizat in CSsi in
prezent nu se mai foloseste.
2. Conectivitatea punct cu multipunct, tip radiodifuziunepermite
transmisii unidirectionale, dintr-o singura statie lanumeroase
altele care pot numai sa receptioneze fig. 1.17.Sistemele de
televiziune prin satelit sunt un exemplu tipic.
3. Conectivitatea multipunct cu punct permite
conectareabidirectionala din mai multe statii la o singura
statieprincipala fig. 1.18. De la satelit se transmite catre
numerosiutilizatori in sistem de radiodifuziune; de la statii se
transmitespre satelit printr-o tehnica de acces multiplu Deobicei
procedeul asigura conectarea multor statii decapacitate mica la o
statie de mare capacitate.
4. Conectivitatea multipunct cu multipunct este realizata atunci
cand mai multe statii folosescin comun resursele satelitului, atat
pentru transmisiicat si pentru receptii (aceasta tehnica se
numesteacces multiplu.....).
In prezent se folosesc pe scara larga maimulte tehnologii pentru
retele de telecomunicatii:1) prin perechi de cable torsadate
(telefonie); 2)prin cablu coaxial si fibra optica; 3) prin
reteleradio locale; 4) prin radiorelee; 5) prin sateliti.Aceste
tehnologii sunt mai mult complementaredecat concurente, fiecare
satisfacand, cu avantajemai mari, necesitati specifice.
Primele patru tehnologii sunt avantajoasepentru comunicatii
locale si regionale, cu conectivitatepunct cu punct (se pot realiza
si conectivitati multipunct cu multipunct dar numai
prininterconectarea punctelor, prin comutare). Sistemele de CS prin
insasi natura lor, acoperaarii imense si asigura orice tip de
conectivitate fara comutare din acest punct de vedere,avantajul
este formidabil. In schimb, sistemele cu cablu coaxial si fibra
optica pot asiguraviteze de transmisie mult mai mari iar sistemele
cu cabluri torsadate exista deja. Sistemele deRR sunt ieftine si de
asemena, de multa vreme in functie. Retelele radio locale sunt
ieftine simai usor adaptabile necesitatilor locale.
Intr-un fel, sistemele RR si CS sunt asemanatoare, folosind
aceleasi principii detransmisie, cam aceleasi benzi de frecventa si
in consecinta echipamente construite pe aceleasiprincipii.
Deosebirile majore provin din modul de lucru (punct cu punct in RR,
multipunct cumultipunct in CS) si distantele parcurse de unde intre
statii.
Modelarea antenelor multipunct
NS, indica numarul satelitilor din constelatie, iar NC
reprezinta numarul celulelor per satelit. O celula specifica din
zona de service este identificata cu ajutorul perechii (j;k),
j=1,....,NC , k =1,...., NS. Fiecare celula este acoperita de lobul
principal al undei al carei castig , Gj(), este asociat cu modelul
de raze normalizat al campului indepartat, Fj() : Gj()=GMj F2j(),
unde GMj este castigul maxim al celui de-al spot. Undele pot avea
modele de raze diferite pentru a compensa pentru unghiurile de
incidenta diferitele si pierderile spatiilor libere. Modelele de
raze au fost modelate prin masti potrivite invaluind maxima
diafragmei conice a antenei
^
Fj()=F ( uj )= * unde:
uj= daj sin / ; Jp (u) este functia Bessel de speta I si ordin p
; T este marginea deschiderii de forma conica; daj este deschiderea
efectiva a diametrului celui de-al j-lea spot; este lungimea de
unda. Ca exemplu, F(u) si masca corespunzatoare sunt sunt desenate
in figura 3. pentru T=20 dB si p=2.
Concluzii Importanta comunicatiilor prin satelit in dezvoltarea
domeniului de telecomunicatii se determina, in primul rand, de
posibilitatea de acoperire a mari si intinse teritorii, fiind
necesara doar crearea unor statii terestri. Aceasta este un avantaj
ce permite utilizarea acestor sisteme in transmiterea circulara a
informatiei la distante mari de la centru, cat si in organizarea
comunicatiilor cu teritoriile si ariile indepartate sau obiectele
mobile (vapoare, avioane, etc).Un alt avantaj major al
comunicatiilor prin satelit il constituie posibilitatea de
redistribuire a fluxurilor de informatii. Ceea ce permite
utilizarea eficienta a canalelor de transmisiune fara prezenta unei
supraincarcari a anumitor canale si pentru celelalte canale nu.
Redistribuirea canalelor este, de asemenea, necesara pentru
restabilirea conexiunilor in cazul incidentelor pe traseele
terestre.Cel de-al treilea avantaj al comunicatiilor prin satelit
consta in faptul, ca costul canalelor acestei tehnologii nu depinde
de distanta dintre terminalele terestre ale sistemei de
comunicatii. Comunicatiile prin satelit sunt cu atit mai economice
(in comparatie cu statiile terestre), cu cat mai departe unul de
altul sunt amplasati cei doi corespondenti, cu cat este mai dens
distribuita reteaua statiilor terestre, cu cat este mai inalt
coeficientul de transfer al satelitului.
Bibliografie
1. [1] David S. F. Portree; Joseph P. Loftus, Jr (1999)."Orbital
Debris: A Chronology"2. [2]
http://en.wikipedia.org/wiki/Communications_satellite3. Santos, V.,
Neves, J., "Link quality assessment in mobile satellite
communication systems", Personal, Indoor and Mobile Radio
Communications, 2003. PIMRC 2003. 14th IEEE Proceedings on, On
page(s): 405 - 409 Vol.1, Volume: 1 Issue: , 7-10 Sept. 20034.
Smida, B., Efthymoglou, G.P., Ghassemzadeh, S.S., Tarokh, V., "On
Effects of Antenna Pointing Accuracy for On-the-Move Satellite
Networks",Vehicular Technology, IEEE Transactions on,On page(s):
1677 - 1686, Volume: 60 Issue: 4, May 2011
5. [3] Zhipeng Wang, Mathiopoulos, P.T., Schober, R.,
"Performance Analysis and Improvement Methods for Channel Resource
Management Strategies of LEOMSS With Multiparty Traffic",Vehicular
Technology, IEEE Transactions on,On page(s): 3832 - 3842, Volume:
57 Issue: 6, Nov. 2008
6. De Gaudenzi, R., Giannetti, F., "DS-CDMA satellite diversity
reception for personal satellite communication: satellite-to-mobile
link performance analysis",Vehicular Technology, IEEE Transactions
on,On page(s): 658 - 672, Volume: 47 Issue: 2, May 19987. De
Gaudenzi, R., Giannetti, F., Luise, M., "Capacity of a multibeam,
multisatellite CDMA mobile radio network with
interference-mitigating receivers",Selected Areas in
Communications, IEEE Journal on,On page(s): 204 - 213, Volume: 17
Issue: 2, Feb 19998. Hongyi Fu, Guoan Bi, Arichandran, K.,
"Performance of multi-beam CDMA-based LEO satellite systems in a
Rice-lognormal channel",Communications Letters, IEEE,On page(s): 88
- 90, Volume: 3 Issue: 4, Apr 1999
9. Satellite Communications - David Hart AUG 199710. Satellite
communications systems and technology--Europe, Japan, Russia /
Burton I. Edelson [et al.], Park Ridge, N.J., U.S.A. : Noyes Data
Corp., c1995
11. Satellite Communications Tutorial - J P Silver
http://www.odyseus.nildram.co.uk/Systems_And_Devices_Files/Sat_Comms.pdf
EMBED Word.Picture.8
Suprafaa relativ,%
1
1.000
nalimea orbitei,km
10.000
100.000
500
10
100
150
50
100
Fig.5 Dependena suprafeii relative acoperite de un satelit n
dependen de nlimea satelitului.
_1387624766.unknown
_1387624768.unknown
_1387624769.unknown
_1387624767.unknown
_1387624765.unknown
_1387624764.doc
