GRIGORE VIERU THE GREAT THEMES OF CREATION AND THE ... 05 A4.pdf · Iarba știe cum te cheamĈ, Steaua știe ce gândești.Ĭ Referindu-se la aceastĈ poezie, Ioan Alexandru avea

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

752

Section: Literature

GRIGORE VIERU – THE GREAT THEMES OF CREATION AND THE VOCATION OF SELF-

DEFINITION

Raisa Melenceanu (Gîscă) PhD Student, ”1 Decembrie 1918” University of Alba-Iulia

Abstract: Grigore Vieru is a poet of longing, poet of maternity, of beauty, sublime and sacred, of

immortality through nation and mother, through language, through all that he creates.By his word`s originality, he grounded the most valuable things which certify our identify, opening

unknown ways of understanding the national identity.

His literary work is synthetically one of the main landmarks of the Bessarabian national poetry that is deeply rooted and reveals the civic responsibility of the writer.

We can certainly affirm that the whole poet`s creation needs a special attitude, needs to be studied

until the last word, for the sharing of variety of experience, the stock of own experience expressed by means of metaphors and symbols.

Keywords: poet, Grigore Vieru, country, mother, speech

„Într-o literatură cu o mare densitate de valori (…) drumul spre originalitate al

unui poet trece prin confruntarea cu predecesorii și contemporanii săiŗ1. Grigore Vieru

este poetul care, asemenea unui mesianic, a parcurs drumul spre originalitate, rod al

acestei experiențe fiind întreaga sa creație literară, ce oferă o nouă viziune asupra marilor

teme de factură tradițională. Trebuie meționat aici un aspect important ce scoate în

evidență faptul că „tentația pentru definirea concepției despre poezie sau poet nu ține, la

Grigore Vieru, de vreo modă poetică, ci constituie o necesitate organică de conștientizare

sau aderare la o directivă sau la un program, la o tendință sau la un ideal artisticŗ2.

De multe ori, poetul Grigore Vieru era întrebat în interviuri:„Poetul cum își face

poezia?ŗ3 sau „Ce este poezia?ŗ

4, întrebări la care poetul răspundea, întrebând la rândul

său: „Cine o poate defini?ŗ, având de fiecare dată, un răspuns plin de inventivitate,

neașteptat; emitea unele considerații prin aforisme, cum ar fi: „Poezia ar fi secretul

materiei cenușii scăpat de gura inimiiŗ5 pentru că nimeni nu poate cunoaște pe deplin și

concepe toate secretele inimii. Grigore Vieru s-a definit pe Sine prin diversitatea temelor

abordate în creația sa literară și chiar din primul volum Numele tău, în 1968, cu o prefață

de Ion Druță, și-a anunțat în ce constă programul său civic și estetic pentru cultura

națională a neamului nostru. Motivele-cheie în creația literară a poetului GrigoreVieru, ce

marchează liniile esențiale ale esenței umane, sunt mama, copilul și copilăria, iubirea,

frumosul, femeia, vatra, casa părintescă, Patria, pitorescul naturii, graiul strămoșesc,

libertatea națională etc.

Între varietatea temelor și motivelor abordate în creația poetului principala temă la

care revine în nenumărate rânduri este mama, abordând principiul matern din diferite

1 Alexandru Burlacu, Grigore Vieru între tentația orifică și mesianică, în „Basarabiaŗ 1-2, 1996, p.100 2 Alexandru Burlacu,, Poetica lui Grigore Vieru, în „Metaliteraturaŗ, anul IX,nr. 1-2, 2009, p.6

3 Victor Ladaniuc, Din patria sufletului (Grigore Vieru la 50 de ani), în „Învățământul publicŗ, 1985, p.4 4 Nicolae Roibu, Focul din verb (Scriitori prezenți la radio national sau o istorie subiectivă a literaturii), Chișinău, Editura Hyperion, 1991, p.61 5 Ion Hadârcă „Din munții omeniei…ŗ, în „Literatura și Artaŗ. Nr.7, 14 februarie 1985, p.4



753

Section: Literature

perspective și conferindu-i o deosebită originalitate. Acest principiu este ideologia ce stă

la baza întregii sale creații, este veriga ce face legătura între lumile pe care le evocă,

deopotrivă lumea spirituală și cea fizică. Din adorația maternă și-a creat un ritual, venind

din profunda recunoștință și iubire față de cea care i-a dat viață, l-a susținut, i-a întreținut

existența. Grigore Vieru a înregistrat în poeziile sale, cu fidelitate, întreaga făptură a

mamei, descriind și reconstituind imaginea ei din fragedă copilărie până la trecerea în

neființă. Fiind cunoscut ca poet al mamei, poetul întotdeauna își începea antologiile cu

remarcabila poezie Făptura mamei:

„Ușoară, maică, ușoară,

C-ai putea să mergi călcând

Pe semințele ce zboară

Între ceruri și pământ.

În priviri c-un fel de teamă,

Fericită totuși ești Ŕ

Iarba știe cum te cheamă,

Steaua știe ce gândești.ŗ

Referindu-se la această poezie, Ioan Alexandru avea să afirme: „Un asemenea imn

închinat mamei este o capodoperă de valoare universală în simplitatea cea mai de peste

vârfuri a unui clasicism nepieritor, mereu modern, apropiat fiecărei generațiiŗ.6 De

aceeași părere este și criticul Mihail Dolgan, că această poezie se prezintă ca „o

chintesență a chintesențelor motivului mereu modern, ca o sinteză a sintezelor lirice

despre mama care, de-a lungul întregii vieți, s-a dăruit cu întreaga-I ființă fizică și

spirituală, cu cele două inimi ale ei, înaltei meniri și predestinări ce i-au revenit pe

pământ: de a trudi de una singură ziua - la muncile câmpului, noaptea - la mașina de

cusut, de a-l scoate pe fiu în lume cu „universitatea cuptoruluiŗ făcută și cu „steaua de

vineriŗ împlinită, de a-i șinea mâna pe creștet de la leagăn până la pleata-i

înzăpezită(…)7.

Vlad Pâslaru comentează poezia Făptura mamei în prefața la volumul de poezii

Curățirea fântânii de Grigore Vieru, remarcând următoarele: „Vizual, făptura mamei e ca

o Sfântă Marie de pe zidurile bisericilor, care merge pe nori, fără a le simți împotrivirea,

cu fața deschisă ca o lumină internă ce se îndreaptă spre oameni, zicându-le parcă: „Eu v-

am adus lumina lumii! Luați-o întru desăvârșirea voastră!ŗ8 Genetic, între chipul Maicii

Domnului și imaginea din prima strofă atestăm o comunitate uimitoare de sensuri,

„semințele ce zboară/ Intre ceruri și pământŗ, fiind niște raze de lumină. Spațiul între

ceruri și pământ e hotarul între divinitate, spiritual, universal și existența terestră,

panteistică, a oamenilor. Aici zboară semințele (ideile, credința în bine și frumos) peste

care mama ar putea călca (ar putea merge). Totuși, mama nu-i o ființă cerească, ci doar o

asemănare cu aceasta: ai putea să mergi desemnează o acțiune prezumtivă…ŗ9.

Referitor la poezia lui Grigore Vieru despre mama, criticul literar Mihail Dolgan

remarcă, polemizând cu unele accepții înguste ale criticii curente: „În creația poetică a lui

Grigore Vieru „mamaŗ se prezintă nu numai ca o „realitateŗ umană dintre cele mai vii,

6 Ioan Alexandru, Cuvânt înainte la Grigore Vieru Ŕ Rădăcina de foc.Postfață de Victor Crăciun. Selecție și îngrijire:

Arcadie Donos. București, Univers, 1988, p.7 7 Mihail Dolgan, Poezia contemporană, mod de existență în metaforă și idee, Chișinău, Elan Poligraf, 2007, p.114 8 Vlad Pâslaru, Prefață la volumul Curățirea fântânii, Galați, Editura Porto-Franco, 1993. p.VII-VIII. 9Ibidem, p.VII-VIII.



754

Section: Literature

sacre și mai aproape sufletului omenesc, dar și ca un veșnic și frumos mit al Naturii Ŕ

mitul solar al existenței omului în timp, spațiu și istorie… mama fiind, în ultimă instanță,

simbolul totalizator al omeniei supreme și al stăruirii totale înaltelor rosturi pământești.

Într-un fel sau altul, totul e văzut și trait, cugetat și interpretat prin prisma de vederi și de

simțiri a mameiŗ10

.

Grigore Vieru își creează din mama personală mitul întregii sale vieți, al omenirii,

al fiecărei făpturi care a avut sau are mamă, după cum observă și Constantin Ciopraga:

„Prin mama personală ni se transmite arhetipul mamei universale. Se ajunge, de fapt, la o

mamă sauprapersonală, o mama-idee, proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică

meritând adorație, acționând suprasenzorial, ca un fluviu învăluitor…ŗ11

. Astfel, poetul a

știut să descrie mama universală, având-o în vedere pe mama sa, ce reprezintă protecție,

grijă pentru toate și toți: „Mă temeam să nu-ți fie frig, zice mamaŗ(Acasă12

), „Când

geamul/ la care așteptai/ Era, mamă, cernit/ De jalea ochilor tăiŗ (De unde13

) Ŕ lacrimile

vărsate pentru fiu; „Nu mai vine, mamă,/ nimeni din urmă/ afară de pâinea ta/ învelită-n

ștergarŗ(Dar tu14

); „Se încălzește cerul, mamă,/ De la mâinile tale/ Se iluminează-n

adânc/ Își liniștește/ Nemărginireaŗ (Mama în câmp)15

, mâna mamei reprezentând primul

ajutor și sprijin; „Născând tu ești un geniu, mamă/ Un geniu, mamă, ești./ Tu ești

zămislitoarea,/ Ești pomul numai versŗ (Tu ești un geniu16

) etc.

În creația lui Grigore Vieru fiecare părticică a corpului mamei sale este asemănată

cu natura, legându-se organic cu elementele întregului pământ: ochii, buzele, mâinile,

picioarele, inima, însăși întreaga-i ființă: „Iar buzele tale, mamă/ Sunt o rană tăcută

mereu/ Mereu presurată cu țărna/ Mormântului tatălui meuŗ (Buzele mamei17

); Chipul tău,

mamă,/ Ca o mie de privighetori răniteŗ, „Lacrima ta/ Diamant ce taie-n două/ oglinda

zileiŗ (Chipul tău, mamă18

); „Cum să te apăr, mamă: fluture fericit/ Soare/ în aceeași

clipă/ Răsărit și asfințit?!ŗ (Litanii pentru orgă19

); „Creștetul tău -/ Vârful muntelui

acoperit de neaŗ, „ Ochii tăi -/ mări albastreŗ, „Palmele tale -/ arăturile noastreŗ;

„Respirația ta -/ nori din care curg ploiŗ (Mamă, tu ești…20).

Alături de tema mamei, în lirica sa, poetul abordează și tema casei părintești, de

care este legat organic, cum este legată fața cerului de pământ, fiindcă acolo și-a început

drumul vieții, acolo e mama, acolo sunt prietenii, vecinii săi împreună cu care a îndurat

foamea, a împărtășit durerea, a așteptat întoarcerea taților și a fraților din război, în

jocurile nevinovate ale copiilor, au străbătut ulițele satului. Devenind matur și plecând de

acasă, poetul este măcinat de o vină lăuntrică: „Tu mă iartă, o, mă iartă,/ Casa mea de

humă, tu/ Despre toate-am scris pe lume,/ Numai despre tine, nu!ŗ(Casa mea21

). Poetul

asociază casa cu străbunii atunci când spune: „Oamenii la noi/ Primăvara/ Scot din malul

Prutului/ Lut pentru casă: Îi scot pe străbunii noștri/ Prefăcuți în lutŗ(Casa22

). Generații după generații, în acest fel, oamenii își construiesc case, „frământă, dureros, lutul/ Până

10 Mihail Dolgan., Creația lui Gr. Vieru în școală, Chișinău, Lumina, 1984, p. 34-35.

11 Constantin Ciopraga, Grigore Vieru Ŕ destin re-întemeietor, în „Limba Românăŗ, nr. 1-4, 2009, p. 16. 12 Grigore Vieru, Acum și în veac, București-Chișinău, Litera-Internațional, 2001, p.17. 13 Ibidem, p. 26. 14 Ibidem, p. 45. 15 Ibidem, p. 68. 16 Ibidem, p. 79. 17 Ibidem, p. 27. 18 Ibidem, p. 69.

19 Ibidem, p. 71. 20 Ibidem, p. 45. 21 Grigore Vieru, Acum și în veac, București-Chișinău, Litera-Internațional, 2001, p.16 22 Ibidem, p.67



755

Section: Literature

când/ le sângeră picioareleŗ și „înaintează tot mai multŗ spre orizonturi, până când se

contopesc cu străbunii.

În Casa părintească găsim un îndemn de toată admirația, prin intermediul

căruia poetul ne motivează să păstrăm cu sfințenie moștenirea părintească, să valorificăm

amintirea părinților, fiind datoria cea mai sfântă a fiecărui om.

„E păcat, nu-i drept și nu e bine

Să vinzi casa care te-a-ncălzit.

..................

Casa părintească nu se vinde,

Nu se vinde tot ce este sfânt.

...................

Vom pleca și noi cândva din viață

Și părinții sus ne-or întreba

Ce mai face casa lor cea dragă,

Cine are grijă azi de ea.ŗ

(Casa părintească23

)

Cea mai mare liniște și odihnă poetul o găsește doar în casa mamei: „E-atâta

liniște-n casa mumei/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humeiŗ (Poeții24)- din nou

legătura cu strămoșii îngropați de veacuri în humă, chiar și cu tatăl său care este „îngropat

în pământ străinŗ (Formular25

), căruia i-a așteptat întoarcerea, îi aude murmurul

plânsetului, îl simte aproape. Grigore Vieru prefigurează, într-un mod cu totul neașteptat,

imaginea mamei care locuiește în casa care are numai două ferestre, fiind total opuse una

față de alta: „Locuiești o casă/ cu două ferestre:/ Una ce dă spre viață/ Alta cu fața spre

moarteŗ(Cipul tău, mamă26

).Casa este legată întru totul de părinți care, asemeni unor

„copaci bătrâni/ acasă rămân/ Ca niște bunici/ Cu puii cei miciŗ, „pe urmă îi dor crengile/

și n-au ce să legeneŗ(A, iubite, a27

), ca să ia întruchiparea lutului.

Altă entitate care ocupă un loc important și este evocată în imaginarul creației lui

Grigore Vieru, fiind legată nemijlocit de casa părintească, de mama, de graiul matern, dar

și de tot spațiul cotidian în care se desfășoară existența umană, este Patria. Poetul însuși a

propus în unul din aforismele sale o definiție pentru termenul de naționalist: „Ești

naționalist în măsura în care îți aperi Limba, Credința, Istoria și Neamulŗ28

. După cum

afirmă Ion Ciocanu, „ poetul e un atare naționalist, sinonim cu noțiunea de patriot, de fiu

devotat al neamului din care descindeŗ29

. În acest context, Ion Ungureanu menționează,

pe bună dreptate, că „Grigore Vieru este poetul acestei triste comete pre nume Basarabia.

El și-a cucerit dreptul de a fi numit poet național, poetul întregii țări. Cărțile sale au trecut

Prutul devenind o permanență vibrantă în casele românilor, iar Albinuțasa polenizează cu

hărnicie florile românismului zburând pe deasupra sârmei ghimpateŗ30

.

În întreaga sa activitate civică și literară, Grigore Vieru manifestă un

devotament profund față de plaiul natal, față de țară și față de adevărul că basarabenii fac

parte din marea familie a României, că toți suntem români, din acest motiv a luptat cu

23 Ibidem, p.134 24 Ibidem, p.70 25 Ibidem, p.23 26 Ibidem, p.69 27 GrigoreVieru, Acum și în veac, București-Chișinău, Litera-Internațional, 2001, p.35.

28 Grigore Vieru, Cugetări despre limba română în Revista „ Limba Românăŗ, Nr.1-4, anul XIX, 2009 29 Ion Ciocanu, Cinstirea limbiiîn publicistica lui Gr. Vieru, în „Limba Românăŗ, nr. 1-3, 2005, p.37. 30 Ion Ungureanu, Cu prețul vieții: (din cuv. rostită la manifestarea consacrată celor 150 de ani de la Unirea Principatelor și de comemorare a poetului Gr.Vieru), în „Literatura și Artaŗ, 26 februarie, 2009, p.3



756

Section: Literature

toată ființa pentru trezirea conștiinței naționale, încercând să scoată la iveală acest adevăr,

indiferent de împrejurări, de istorie, de conjuncturi, indiferent de orice. În nenumărate

rânduri, poetul menționează faptul că am fost despărțiți, dezlipiți de „mamăŗ, rămânând

orfani. Într-un articol al ziarului Literatura și arta, poetul scria: „Noi, basarabenii, suntem

ca niște copii orfani. Noi, românii din Basarabia, suntem așa cum zic celebrele versuri

folclorice: „Nu suntem săraci de-avere,/ ci săraci de mângâiere...31

. Aceasta i-a servit ca

un imbold puternic în lupta pentru propagarea adevărului, pentru reîntregirea țării și

pentru trezirea conștiinței pentru unitate „care a ținut vie, de-a lungul istoriei, ființa

noastrăŗ32

.

În această ordine de idei, academicianul Eugen Simion analizează și apreciază

rolul activității patriotice a lui poetului în Basarabia: „Grigore Vieru a devenit de mulți

ani un simbol al Basarabiei înstrăinate, umilite și ofensate. Împreună cu alți scriitori, el a

contribuit substanțial la redeșteptarea conștiinței și demnității naționale în opera lui și

prin atitudinea lui morală exemplarăŗ33

.

Patria este ecoul dragostei pentru neam, este mormântul și memoria strămoșilor,

este lupta pentru pace, este pâinea cea de toate zilele, este libertate, este un trai mai bun.

Grigore Vieru a fost inspirat anume de aceste realități, astfel el a știut să-și cânte plaiul

natal, dorul de adevăr, de libertate și de dreptate.

Prin toată poezia pentru Patrie ca un fir roșu străbate aceeași viziune originală,

poetul cântându-i frumusețea și rodnicia, chiar dacă era nevoit uneori să admire existența

altor țări frumoase, dar care nu ne aparțin și cărora nici noi nu le aparținem. Cât de

departe ar fi, poetul revine mereu la Patrie, întreaga ființă fiindu-i legată cu trup și suflet

de acest pământ:

„Dacă văzul meu vreodată

În vreo luptă ar fi stins -

Te-aș găsi și orb, Moldovă,

Pe acest pământ întins.

Te-aș găsi din fund de lume

Într-o lună, într-o zi,

După codru cu miresme,

După cântec te-aș găsi.ŗ

(Cântec tânăr34

)

Multiple semnificații capătă realitatea mamei în realitatea Patriei și a

pământului, într-un destin istoric nefericit. Identitatea mamă-Patrie este deseori reflectată

în creația poetului:

„Mamă,

Tu ești patria mea!

Creștetul tău Ŕ

Vârful muntelui

Acoperit cu nea.

Ochii tăi Ŕ

Mări albastre.

31 Georgeta Adam, Eminescu să ne judece. Interviu cu poetul Gr. Vieru, în „Literatura și Artaŗ, nr.14 (2382), 4 aprilie 1991, p.4.

32 Ibidem. 33 Eugen Simion, Un liric complex, în „Literatura și Artaŗ, nr.16 (2488), 15 aprilie 1993, p.4. 34 Grigore Vieru, Fiindcă iubesc, prez.graf. de I. Cârmu; pict.: V. Rusu-Ciobanu, I. Vieru, M.Grecu, Chișinău, „Literatura artisticăŗ, 1980, p.46.



757

Section: Literature

Respirația ta Ŕ

Nor

Din care curg ploi

Peste câmp și oraș.

Inelul din degetul tău

Cătare

Prin care ochesc

În vrăjmaș.

Basmaua -

Steag,

Zvâcnind

Ca inima...

Mamă,

Tu, ești patria mea!ŗ

(Mamă, tu ești...35)

Ilustrativă în acest context este și poezia Patria, care începe cu definirea Patriei

și culminează cu o notă dominantă a creației sale Ŕ mama:

„Patria asta e o pâine caldă.

Vântul ăsta e un vin domnesc.

Și pelinul Ŕ busuioc sălbatic.

Vine ziua aurindu-mi pâinea.

Vine seara aromându-mi vinul.

Vine mama îndulcindu-mi gândul.ŗ

(Patria36

)

Poetul și dramaturgul Constantin Cubleșan, în Cuvânt - înainte la volumul O

sută și una de poezii, afirmă că Grigore Vieru se situează, prin creația sa, în postură de

poet național, prin simplitatea artistică aparentă a poeziilor sale imprimă, de fapt, în

subtext, adevăruri profunde, lipsite de artificialitate și superficialitate, așezându-l în

rândul marilor poeți români: „E în această poezie, ce amiroase a glie și a codru, o forță de

exprimare nebănuită, prin simplitate, prin frumusețea verbului decantat în canon

tradițional, ce-l așază în rândul marilor poeți naționaliști Ŕ în cel mai bun și mai autentic

înțeles al cuvântului -, de la Andrei Mureșanu la Alexie Mateevici și de la George Coșbuc

la Octavian Goga, nu mai puțin Ioan Alexandru sau Adrian Păunescu. Iată o linie poetică,

dacă vreți, extrem de productivă în literatura română, ilustrată mai bine prin cântec decât

prin căutarea soluțiilor de expresivitate modernă. Poezia Ŕ și Grigore Vieru o ilustrează la

superlativ Ŕ se naște aici din trăirea spontană și autentică a sentimentelor deșteptate într-o

conștiință curată a ființării obârșiilor primordialeŗ37

.

Faptul că Grigore Vieru a fost poetul epocii noastre, poetul simbol al neamului

nostru îl confirmă și criticul și istoricul literar Iulian Boldea: „Grigore Vieru întrupează,

în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepție

și, în același timp, o impecabilă conștiință a națiunii sale... . Cred că latura de cea mai

autentică profunzime a poeziei lui Grigore Vieru este aceea a responsabilității civice a

scriitorului, a omului de cultură, care se simte, cu fiecare gest pe care îl face, cu fiecare

35 Grigore Vieru, Acum și în veac, București Ŕ Chișinău, Litera-Internațional, 2001, p.31. 36 Ibidem, p.47. 37 Constantin Cubleșan, Grigore Vieru, O sută și una de poezii, Editura Academiei Române, București, 2016, p.5.



758

Section: Literature

cuvânt pe care îl rostește, adânc răspunzător de soarta neamului său, de destinul limbii în

care s-a născut și în care respiră.ŗ38

Așadar, Grigore Vieru rămâne un poet de geniu, care a trăit cu toată ființa sa

pentru poporul român, pentru limba română și pentru împărtășirea bucuriilor și a

suferințelor compatrioților săi, poezia sa fiind o revărsare de doruri și probleme

existențiale, formând câmpul magnetic unitar al universului său imaginar.

BIBLIOGRAPHY

ADAM, Georgeta, Eminescu să ne judece. Interviu cu poetul Gr. Vieru, în

„Literatura și Artaŗ, nr.14 (2382), 4 aprilie 1991.

ALEXANDRU, Ioan, Cuvânt înainte la Grigore Vieru Ŕ Rădăcina de foc. Postfață

de Victor Crăciun. Selecție și îngrijire: Arcadie Donos, București, Univers, 1988.

BURLACU, Alexandru, Gr. Vieru între tentația orifică și mesianică, în

„Basarabiaŗ 1-2, 1996.

BURLACU, Alexandru, Poetica lui Grigore Vieru, în „Metaliteraturaŗ, anul IX,nr.

1-2, 2009.

CIOPRAGA, C-tin., Grigore Vieru Ŕ destin re-întemeietor, în „Limba Românăŗ, nr.

1-4, 2009.

CIOCANU, Ion, Cinstirea limbiiîn publicistica lui Gr. Vieru, în „Limba Românăŗ,

nr. 1-3, 2005.

CUBLEȘAN, Constantin, Grigore Vieru, O sută și una de poezii, Editura

Academiei Române, București, 2016.

DOLGAN, Mihail, Creația lui Gr. Vieru în școală, Chișinău, Lumina, 1984.

DOLGAN, Mihail, Poezia contemporană, mod de existență în metaforă și idee,

Chișinău, Elan Poligraf, 2007.

HADÂRCĂ, Ion, „Din munții omeniei…ŗ, în „Literatura și Artaŗ.Nr.7, 14

februarie 1985.

LADANIUC, Victor, Din patria sufletului (Grigore Vieru la 50 de ani), în

„Învățământul publicŗ, 1985.

PÂSLARU, Vlad, Prefață la volumul Curățirea fântânii, Galați, Editura Porto-

Franco, 1993. ROIBU, Nicolae, Focul din verb (Scriitori prezenți la radio national sau o

istorie subiectivă a literaturii), Chișinău, Editura Hyperion, 1991.

SIMION, Eugen, Un liric complex, în „Literatura și Artaŗ, nr.16 (2488), 15 aprilie

1993.

UNGUREANU, Ion, Cu prețul vieții: (din cuv. rostită la manifestarea consacrată

celor 150 de ani de la Unirea Principatelor și de comemorare a poetului Gr.Vieru), în

„Literatura și Artaŗ, 26 februarie, 2009.

VIERU Gr., Acum și în veac, București-Chișinău, Litera-Internațional, 2001.

VIERU, Grigore, Fiindcă iubesc, prez. graf. de I. Cârmu; pict.: V. Rusu-Ciobanu, I.

Vieru, M.Grecu, Chișinău, Literatura artistică, 1980.

38 Ibidem, p. 149.

Documents

GRIGORE VIERU THE GREAT THEMES OF CREATION AND THE ... 05 A4.pdf · Iarba știe cum te cheamĈ, Steaua știe ce gândești.Ĭ Referindu-se la aceastĈ poezie, Ioan Alexandru avea