Grecii,

un model de cultura si civilizatie

1. Privește cu mare atenție imaginile! Alege

femeia greacă.

În perioada istoriei străvechi, acestui popor i se spunea poporul elen.

Ca si ordin arhitectural, Parthenonul este un prototip al ordinului doric, ordin ce se caracterizeaza prin forme sobre, viguroase, prin muchii vii, ce creeaza echilibru, in vreme ce fusul este decorat cu niste santuri, caneluri, care subliniaza verticalitatea coloanei, creand efectul de ascensiune. Desi ordinul doric este impozant, in incaperea tezaurului au fost identificate patru coloane ionice.

Exprimate in module, inaltimea Parthenonului are 15 module, iar cea dintre coloane de 55 de module.

Fusul coloanelor are treimea inferioara cilindrica, pe cand cele superioare sunt tronconice, racordarea fiind foarte subtila. Procedeul, denumit galbare, are scopul de a corecta optic senzatia de stabilitate fusului.

In general, coloanele si distantele dintre acestea au aceleasi dimensiuni, exceptie facand cele de colt; astfel, coloanele de colt, care se proiecteaza pe fundal zenital, au diametrul mai mai mare decat cele care se suprapun pe suprafata umbrita a incaperii, numita cella. Totodata, din aceleasi motive, intercolonamentul dinspre extreme, care au acelasi fond zenital, este mai mic fata de celelalte.

Misterele Parthenonului☺ Arhitectura fiecarei epoci este rodul

unei sinteze complexe intre latura sociala, nivelul atins atat de stiinta, cat si de tehnica, programe estetice si mentalitati specifice. Teritoriul Greciei a cunoscut forme de civilizatie inca din cele mai vechi timpuri. Intreg procesul de formare a poporului elen, care s-a realizat in 4 perioade, cea Homerica, cea arhaica, cea clasica si, nu in ultimul rand, perioada elenistica, se incheie in secolul X ien. Functia religioasa a acestui popor era, in general, axata pe altare, temple, sanctuarul principal, statui inclinate divinitatilor.

☺ Legatura dintre spatiul interior si cel exterior se realizeaza prin portice de coloane. Compozitia este simpla, rezultand din functia proprie a templului. Colonada ce inconjoara intreg templul, pteroma, are un rol multiplu: acela de a crea un spatiu, care sa permita amplasarea statuii zeitei, invita la ocolirea edificiului, act ce face parte din ritual, si unifica imaginea celor patru laturi.

Despre etimologia cuvântului templu aflam ca în greaca veche ὁναός,/ho NAOS se traduce prin “locuinta” (în limba latina este templum). Templul a fost un edificiu sacru în care se oficia serviciul religios, închinat zeului ce era divinizat si adorat de anumite popoare antice, printre care si grecii. La început, sacrificiile si ritualurile în cinstea zeilor aveau loc în afara templului. Templul putea reprezenta și un depozit votiv. Pâna prin secolul al IX-lea î.Hr. grecii construiau temple din caramizi suprapuse din lut, apoi, odata patrunse în arta elena, ordinele dorice, corintice si ionice au revolutionat arhitectura greaca.

Sanctuarul reprezinta partea sacra a templului, fiind cunoscut si sub numele de altar, interzis profanilor. Sanctuarul este un loc de cult; în limba greaca fiind numit naos (sanctuarium în latina).

în partea de nord-est a insulei Aegina.

Templul de la Didyma / Δίδυμα a fost un templu ionian închinat zeului Apollo, situat în orasul din zilele noastre numit Didim, în vestul Turciei.

În fosta Ionie a fost întrecut ca marime si splendoare doar de templul Heraion de pe insula Samos si templul Artemisei din Efes.

În prezent, acest edificiu religios se afla printre cele mai bine conservate temple din perioada antica, fiind vizitat de zeci de mii de turisti anual. Templul a fost contruit în jurul anului 300 î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, din secolul VI i.Hr., numit se pareDidymaion Templul era înconjurat de doua siruri de coloane,care pornesc ca doua aripi spre dreapta si stânga lui.Aceste coloane înconjurau o camera sacra,ce adapostea statuia marelui zeu Apollo.Coloanele sunt în stilul arhitectural ionic si au 19.5 m înaltime, înfațișându-ne grandoarea pe care acest edificiu o avea acum mai bine de doua mii de ani.Pausanias de asemenea a vizitat templul, iar Pliniu cel Batrân a scris despre el.

Gata!