GHID PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE OFICIUL · PDF fileculorilor ... Pentru efectele declarațiilor de neinvocare, a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 2, Identitatea și

Identitatea și riscul de confuzie – Compararea semnelor

Ghid privind examinarea efectuată de Oficiu, Partea C, Opoziția Pagina 1 FINAL VERSION 1.0 DATE 02/01/2014

GHID PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE OFICIUL PENTRU ARMONIZARE ÎN

CADRUL PIEȚEI INTERNE (MĂRCI, DESENE ȘI MODELE INDUSTRIALE) ÎN LEGĂTURĂ

CU MĂRCILE COMUNITARE

PARTEA C

OPOZIȚIA

SECȚIUNEA 2

IDENTITATEA ȘI RISCUL DE CONFUZIE

CAPITOLUL 3

COMPARAREA SEMNELOR



Cuprins

1 Introducere ................................................................................................. 4

1.1 Perspectivă de ansamblu ........................................................................... 4

1.2 Principii generale........................................................................................ 4 1.2.1 Compararea obiectivă .................................................................................... 4 1.2.2 Trei aspecte: vizual, auditiv și conceptual ...................................................... 5 1.2.3 Semnele care fac obiectul comparației .......................................................... 5 1.2.4 Rezultatul posibil al comparării ....................................................................... 5 1.2.5 Teritoriul relevant și publicul relevant ............................................................. 6

2 Identitatea semnelor .................................................................................. 6

2.1 Conceptul de identitate .............................................................................. 6

2.2 Pragul necesar pentru constatarea identității .......................................... 7

2.3 Identitatea mărcilor verbale ....................................................................... 8

2.4 Mărci verbale și mărci figurative ............................................................... 9

2.5 Identitatea mărcilor figurative.................................................................. 10

3 Similaritatea semnelor ............................................................................ 11

3.1 Conceptul de similaritate ......................................................................... 11

3.2 Pragul necesar pentru constatarea similarității ..................................... 11

3.3 Elemente neglijabile ................................................................................. 12

3.4 Compararea vizuală .................................................................................. 13 3.4.1 Compararea vizuală a mărcilor verbale ........................................................ 13

3.4.1.1 Compararea a două mărci verbale ............................................................ 13 3.4.1.2 Compararea unei mărci verbale cu o marcă figurativă care conține

elemente verbale ....................................................................................... 14 3.4.2 Compararea vizuală a altor mărci decât cele verbale .................................. 15

3.4.2.1 Compararea a două semne pur figurative ................................................. 16 3.4.2.2 Compararea vizuală a două mărci verbale/figurative ................................ 17 3.4.2.3 Compararea vizuală a unui semn verbal/figurativ cu un semn figurativ ..... 18 3.4.2.4 Situații speciale la compararea semnelor figurative .................................. 19 3.4.2.5 Compararea vizuală a mărcilor de „culoare per se” ................................... 20 3.4.2.6 Compararea vizuală a mărcilor 3D ............................................................ 20

3.5 Comparația auditivă ................................................................................. 21 3.5.1 Criterii practice .............................................................................................. 21 3.5.2 Semne și elemente ale semnelor care trebuie evaluate .............................. 22 3.5.3 Sunete identice/similare așezate în ordine diferită ....................................... 26 3.5.4 Semne constituite din sau care includ cuvinte din alte limbi sau inventate .. 26

3.6 Compararea conceptuală: criterii practice ............................................. 28 3.6.1 Definiția conținutului semantic ...................................................................... 28

3.6.1.1 Conținutul semantic al cuvintelor ............................................................... 28 3.6.1.2 Conținutul semantic al părților cuvintelor ................................................... 31 3.6.1.3 Conținutul semantic al cuvintelor ortografiate incorect .............................. 33 3.6.1.4 Conținutul semantic al numelor și prenumelor ........................................... 34 3.6.1.5 Conținutul semantic al semnelor figurative, simbolurilor, formelor și

culorilor ...................................................................................................... 36 3.6.1.6 Conținutul semantic al cifrelor și al literelor ............................................... 37 3.6.1.7 Conținutul semantic al denumirilor geografice ........................................... 38



3.6.1.8 Conținutul semantic al onomatopeelor ...................................................... 38 3.6.2 Modul în care se efectuează o comparație conceptuală .............................. 39

3.6.2.1 Ambele mărci conțin același cuvânt și/sau aceeași expresie .................... 40 3.6.2.2 Două cuvinte sau doi termeni au aceeași semnificație, dar în limbi

diferite........................................................................................................ 41 3.6.2.3 Două cuvinte se referă la același termen semantic sau la variante ale

acestuia ..................................................................................................... 43 3.6.2.4 Două semne figurative, simboluri și/sau forme reprezintă același obiect

sau aceeași idee ....................................................................................... 43 3.6.2.5 Comparația între un cuvânt și un semn figurativ, un simbol, o formă

și/sau o culoare reprezentând conceptul ce stă la baza cuvântului ........... 44



1 Introducere 1.1 Perspectivă de ansamblu Riscul de confuzie (inclusiv riscul de asociere) apare atunci când există probabilitatea ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză, în ipoteza în care acestea se referă la mărcile în cauză, provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate între ele din punct de vedere economic. Existența riscului de confuzie depinde de evaluarea globală a mai multor factori interdependenți, printre care: (i) similaritatea produselor și serviciilor, (ii) similaritatea semnelor, (iii) elementele distinctive și dominante ale semnelor aflate în conflict, (iv) caracterul distinctiv al mărcii anterioare și (v) publicul relevant. Primul pas în aprecierea eventualei existențe a riscului de confuzie este stabilirea acestor cinci factori, iar cel de al doilea constă în stabilirea importanței lor. Prezentul capitol se referă la compararea semnelor. Scopul comparării semnelor este de a stabili dacă acestea sunt identice (secțiunea 2 din prezentul capitol), similare (secțiunea 3 din prezentul capitol) sau nesimilare. 1.2 Principii generale 1.2.1 Compararea obiectivă Compararea semnelor este o așa-numită comparare obiectivă, obiectivitatea referindu-se la faptul că sunt luate în considerare toate elementele semnelor, indiferent de caracterul distinctiv sau dominant al acestora. Prin urmare, metodologia pas cu pas utilizată de Oficiu menține inițial o separare între aprecierea obiectivă a similarității dintre semne și aprecierea caracterului distinctiv al părților lor componente1. Totuși, constatarea similarității semnelor nu ar trebui să fie considerată concludentă pentru constatarea existenței unui risc de confuzie. Compararea obiectivă stabilește că există cel puțin un caz prima facie de risc de confuzie, confirmând existența unui oarecare grad de similaritate între semne. Acest grad de similaritate va fi luat în considerare în evaluarea globală, când se ține seama de toți factorii la aprecierea de ansamblu a riscului de confuzie2. În cazul în care semnele sunt în mod clar nesimilare, examinarea riscului de confuzie va lua sfârșit în acest punct. Această abordare diferă de altele, care măsoară caracterul distinctiv al diverselor elemente ale mărcilor în același timp cu aprecierea similarității semnelor. Cu toate că diferența este doar una de metodă și nu afectează, în ultimă instanță, constatarea riscului de confuzie, Oficiul utilizează prima metodă descrisă, din motive de coerență a formatului.

1Ghid privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 4, Caracterul distinctiv, și Capitolul 5, Elementele dominante. 2Ghid privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 8, Evaluarea globală.



Aceeași metodă se aplică și atunci când se apreciază dacă semnele sunt identice, constatare ce presupune coincidența obiectivă în ceea ce privește toate elementele, indiferent dacă acestea sunt distinctive și/sau dominante. 1.2.2 Trei aspecte: vizual, auditiv și conceptual Semnele sunt întotdeauna comparate pe trei niveluri, și anume vizual (secțiunea 3.4 din prezentul capitol), auditiv (secțiunea 3.5) și conceptual (secțiunea 3.6), deoarece sunt percepute vizual și auditiv (comparația după gust, miros sau pipăit este, din mai multe motive, mai puțin relevantă sau deloc posibilă) și pot evoca o imagine similară sau un concept similar. Acest aspect va fi omis numai atunci când compararea nu este posibilă pe un anumit nivel (de exemplu, compararea auditivă, în cazul în care marca este pur figurativă). 1.2.3 Semnele care fac obiectul comparației La aprecierea identității sau a similarității semnelor, acestea trebuie să fie comparate în forma în care sunt protejate, adică cea în care sunt înregistrate/solicitate. Utilizarea reală sau posibilă a mărcilor înregistrate sub alte forme este irelevantă pentru procesul de comparare a semnelor3. Comparația trebuie să vizeze semnele în integralitatea lor. În consecință, este incorect să se omită compararea elementelor semnelor doar pentru că aceste elemente sunt, de exemplu, de dimensiuni mai mici (cu excepția cazului în care sunt neglijabile, astfel cum se explică mai jos) decât alte elemente ale semnelor sau deoarece nu au caracter distinctiv. Numai în aprecierea globală este necesar să se confere valoare elementelor distinctive sau dominante (Hotărârea din 12 iunie 2007, C-334/05 P, „Limoncello”, punctele 41 și 42, Hotărârea din 13 decembrie 2011, T-61/09, „Schinken King”, punctul 46). 1.2.4 Rezultatul posibil al comparării Compararea semnelor conduce la constatarea unuia dintre următoarele trei rezultate: identitatea, similaritatea sau absența similarității. Rezultatul este decisiv pentru examinarea ulterioară a opoziției, deoarece are următoarele implicații: • constatarea identității semnelor conduce la protecție absolută, în conformitate

cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din RMC, atunci când produsele și/sau serviciile sunt, de asemenea, identice;

• constatarea similarității conduce la inițierea unei examinări privind riscul de confuzie, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC;

• constatarea absenței similarității exclude riscul de confuzie. Nu este necesară analizarea altor cerințe prealabile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC.

3Pentru efectele declarațiilor de neinvocare, a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 4, Caracterul distinctiv.



1.2.5 Teritoriul relevant și publicul relevant Similaritatea trebuie să fie evaluată pentru teritoriul în care marca anterioară este protejată. Este necesar ca teritoriul relevant să fie precizat. În plus, publicul relevant joacă un rol important în procesul de comparare a semnelor4. În cazul în care marca anterioară este o marcă națională, criteriile relevante trebuie analizate în funcție de publicul relevant din respectivul stat membru al UE (sau din statele membre respective, în cazul mărcilor din țările Benelux). Percepția similarității poate să difere de la un stat membru la altul, din cauza diferențelor de pronunție și/sau semnificație/înțelegere. În cazul în care marca anterioară este înregistrarea unei MC, analiza trebuie să se extindă, în principiu, la întreaga UE. Totuși, în situațiile în care există un risc de confuzie în cel puțin un stat membru și acest lucru este justificat din motive de economie a procedurii (de exemplu, pentru a evita examinarea pronunțiilor sau semnificațiilor specifice ale mărcilor în mai multe limbi), nu este necesar ca analiza Oficiului să se extindă la întreaga UE, ci poate să vizeze doar una sau mai multe părți din acest teritoriu unde există risc de confuzie. Caracterul unitar al mărcii comunitare înseamnă că o marcă comunitară anterioară poate fi invocată în procedurile de opoziție împotriva cererii de înregistrare a oricărei mărci comunitare care ar afecta negativ protecția primei mărci, chiar dacă numai sub aspectul percepției consumatorilor într-o parte a Uniunii Europene (Hotărârea din 8 septembrie 2008, C-514/06, „Armacell”, punctele 56-57, și jurisprudența ulterioară, inter alia Hotărârea din 18 septembrie 2011, T-460/11, „BÜRGER”, punctul 52, și jurisprudența citată în această cauză). 2 Identitatea semnelor 2.1 Conceptul de identitate Astfel cum s-a arătat mai sus, constatarea identității semnelor va conduce la acceptarea opoziției în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din RMC, atunci când produsele și serviciile sunt, de asemenea, identice. Este necesar să se țină seama de diferențele dintre articolul 8 alineatul (1) litera (a) din RMC și protecția în cazul existenței riscului de confuzie, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC, pentru a putea înțelege conceptul de identitate și condițiile aferente. Protecția în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din RMC este absolută, deoarece înregistrarea ulterioară a unui semn identic pentru produse sau servicii identice ar compromite funcția mărcii anterioare ca mijloc de identificare a originii comerciale. Atunci când sunt înregistrate semne sau mărci absolut identice pentru produse sau servicii identice, este imposibil de imaginat o situație în care toate riscurile de confuzie ar fi excluse. Nu este necesar să se mai ia în considerare alți factori, cum ar fi nivelul de atenție al publicului sau caracterul distinctiv al mărcii anterioare.

4Ghid privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 6, Publicul relevant și nivelul de atenție.



Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC, marca anterioară este protejată împotriva riscului de confuzie: chiar dacă mărcile diferă prin unele elemente, similaritatea lor – în combinație cu alte elemente suplimentare care trebuie să fie evaluate în mod global – poate conduce la prezumția că produsele respective provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate între ele din punct de vedere economic. Datorită protecției absolute conferite în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din RMC, conceptul de identitate dintre mărci trebuie să fie interpretat în mod strict. Protecția absolută, în cazul unei cereri de înregistrare a unei MC „identice cu marca [anterioară] aferentă unor produse sau servicii identice cu cele pentru care marca respectivă este înregistrată [în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din RMC], nu poate fi extinsă în afara situațiilor pentru care a fost prevăzută, în special pentru acele situații protejate mai exact de [articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC]” (Hotărârea din 20 martie 2003, C-291/00, „LTJ Diffusion” (Arthur et Félicie), punctele 50-54 referitoare la dispozițiile corespunzătoare ale Directivei privind mărcile). 2.2 Pragul necesar pentru constatarea identității Însăși definiția identității sugerează că cele două semne ar trebui să fie aceleași din toate punctele de vedere. Prin urmare, există identitate între mărci atunci când cererea de înregistrare a unei MC reproduce, fără nicio modificare sau adăugare, toate elementele constitutive ale mărcii anterioare. Totuși, întrucât percepția identității dintre semn și marcă nu este întotdeauna rezultatul unei comparări directe a tuturor caracteristicilor elementelor comparate, diferențele nesemnificative dintre mărci pot trece neobservate în percepția unui consumator obișnuit. Prin urmare, cererea de înregistrare a unei MC ar trebui să fie considerată identică cu marca anterioară „în cazul în care reproduce, fără nicio modificare sau adăugare, toate elementele constitutive ale mărcii sau în cazul în care, în ansamblul său, conține diferențe atât de nesemnificative încât acestea pot trece neobservate în percepția unui consumator obișnuit [Hotărârea din 20 martie 2003, C-291/00, „LTJ Diffusion” (Arthur et Félicie), punctele 50-54]. O diferență nesemnificativă între două mărci este o diferență pe care un consumator suficient de atent o va percepe numai la examinarea cu atenție a mărcilor așezate alături una de cealaltă. „Nesemnificativ” nu este un termen obiectiv, iar interpretarea acestuia depinde de nivelul de complexitate al mărcilor comparate. Diferențele nesemnificative sunt acelea care, la observarea mărcii în cauză, nu pot fi detectate imediat de ochiul uman întrucât se referă la elemente de dimensiuni foarte mici sau care se pierd în cadrul unei mărci complexe, având în vedere faptul că, în mod normal, consumatorul obișnuit nu se implică în examinarea analitică a unei mărci, ci o percepe în integralitatea ei. Constatarea faptului că un element este „neglijabil” ar trebui să fie însoțită de o justificare suficientă a lipsei de impact a acestui element asupra percepției de ansamblu a mărcii.



Din definiția de mai sus a identității rezultă că trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții pentru ca mărcile să fie considerate identice în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din RMC: • identitatea totală a semnelor, considerate în ansamblu. Identitatea parțială nu

este suficientă, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din RMC; totuși, o coincidență în ceea ce privește orice parte a mărcii poate determina similaritatea dintre semne și ar trebui să fie luată în considerare la efectuarea examinării în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC.

Orice element suplimentar este suficient pentru a concluziona că mărcile nu sunt identice; nu are importanță dacă elementul adăugat este un cuvânt, o formă figurativă sau o combinație a celor două.

În consecință, două mărci verbale nu vor fi considerate identice în cazul în care una este conținută în cealaltă, dar este însoțită și de alte caractere (a se vedea partea 2.4) sau de cuvinte – indiferent dacă există caractere distinctive sau, eventual, descriptive.

Semnul anterior Semnul contestat și comentarii Cauza nr.

millenium

MILLENIUM INSURANCE COMPANY LIMITED S-a constatat că „semnele puse în discuție nu erau, în mod evident, identice”, chiar dacă „Insurance company limited” este un semn descriptiv în limba engleză pentru serviciile respective.

R 0696/2011-1

INDIVIDUAL R 0807/2008-4

• identitatea la toate nivelurile de comparație. Identitatea între semne trebuie să

existe la toate nivelurile relevante de comparație a mărcilor, adică vizual, auditiv și conceptual. În cazul în care mărcile sunt identice sub anumite aspecte (vizual, auditiv sau conceptual), dar nu și sub alte aspecte, ele nu sunt identice în ansamblu. În cel din urmă caz, ele pot fi similare și, prin urmare, este necesar să se examineze riscul de confuzie.

2.3 Identitatea mărcilor verbale Mărcile verbale sunt identice în cazul în care ambele sunt mărci pur verbale și coincid exact în ceea ce privește succesiunea de litere sau cifre. Mărcile verbale sunt mărci compuse din litere, cifre și alte semne (de exemplu, „+”, „@”, „!”), reproduse în fontul standard utilizat de oficiul respectiv. Aceasta înseamnă că ele nu revendică niciun element figurativ sau aspect special. Atunci când ambele mărci sunt înregistrate ca mărci verbale, fontul utilizat efectiv de respectivul oficiu în publicația oficială (de exemplu, în Buletin) nu este important. Diferențele între utilizarea caracterelor minuscule și a celor majuscule nu sunt importante, chiar dacă minusculele alternează cu majusculele.



Următoarele mărci verbale sunt identice:

Semnul anterior Semnul contestat Cauza nr.

MOMO MoMo B 1 802 233

BLUE MOON Blue Moon R 0835/2010-1

Global Campus GLOBAL CAMPUS R 0719/2008-2

Zeus ZEUS R 0760/2007-1

Jumbo JUMBO R 0353/2007-2

DOMINO Domino R 0523/2008-2

apetito APETITO T-129/09

În general, ar trebui să se verifice dacă semnul a fost înregistrat ca marcă verbală. De exemplu, examinarea exclusivă a reprezentării grafice a mărcii (de exemplu, în Sistemul Madrid) poate induce în eroare, deoarece, în funcție de reprezentarea grafică a semnelor utilizate în certificate, buletine etc., o marcă invocată ca marcă verbală poate include elemente sau fonturi figurative sau stilizate. În aceste cazuri, marca invocată va prevala asupra reproducerii exacte din certificat, buletine etc. Mărcile formate din alte caractere decât cele latine trebuie considerate mărci verbale în jurisdicțiile desemnate unde aceste caractere sunt utilizate în mod oficial (de exemplu, caractere chirilice în cazul unei mărci comunitare sau al unei înregistrări internaționale desemnând Bulgaria sau UE), conform indicației pentru categoria nr. 28.05 din Clasificarea de la Viena a elementelor figurative.


B 1 827 537

O diferență de doar o literă este suficientă pentru a se constata neidentitatea. Același lucru se aplică în cazul unui spațiu sau al unui semn de punctuație (de exemplu, cratima, punctul), deoarece prezența unuia ar modifica modul în care este perceput semnul (a se vedea primul exemplu de mai jos). Următoarele mărci verbale nu sunt identice:


She, SHE S-HE T-391/06

TELIA teeli B 13 948

NOVALLOY NOVALOY B 29 290

HERBOFARM HERBO-FARMA R 1752/2010-1

2.4 Mărci verbale și mărci figurative O marcă verbală și o marcă figurativă, chiar și atunci când ambele sunt constituite din același cuvânt, nu vor fi identice decât dacă diferențele pot trece neobservate în percepția publicului relevant.



În următoarele exemple, în mod clar, semnele nu sunt identice:


IHotel T-277/11

ELCO R 0803/2008-1

eClear R 1807/2010-1

BIG BROTHER

R 0932/2010-4

Cu toate acestea, constatarea faptului că mărcile nu sunt identice poate fi mai dificilă dacă marca figurativă este scrisă cu un font normal. Totuși, în următoarele exemple s-a constatat că mărcile sunt neidentice:


THOMSON R 0252/2008-1

Klepper

R 0964/2009-1

2.5 Identitatea mărcilor figurative Există identitate între două mărci figurative în cazul în care ambele semne se potrivesc în ceea ce privește toate elementele lor figurative (formă, culori, contrast, umbre etc.). Este de la sine înțeles că utilizarea aceluiași cuvânt, în situația în care elementul figurativ este diferit, nu va fi suficientă pentru a constata identitatea. Următoarele mărci nu sunt identice:


R 0558/2011-1

R 1440/2010-1



7078 C

Cu toate acestea, în următorul caz, deoarece diferența în prezentarea literelor „TEP” cu caractere cursive ar trece neobservată de către public, s-a considerat că mărcile sunt identice:


B 2 031 741

3 Similaritatea semnelor 3.1 Conceptul de similaritate Conform jurisprudenței, două mărci sunt similare atunci când, inter alia, din punctul de vedere al publicului relevant, ele sunt cel puțin parțial identice sub unul sau mai multe aspecte relevante [Hotărârea din 23 octombrie 2002, T-6/01, „Matratzen”, punctul 30 (C-03/03 P); Hotărârea din 12 noiembrie 2008, T-281/07, „BLUE”, punctul 26]. Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se bazeze, în ceea ce privește similaritatea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor în discuție, pe impresia de ansamblu dată de mărci, ținând seama, inter alia, de componentele lor distinctive și dominante (Hotărârea din 11 noiembrie 1997, C-251/95, „SABEL”, punctul 23). 3.2 Pragul necesar pentru constatarea similarității În cazul în care există similaritate numai la unul dintre cele trei niveluri, semnele sunt similare (Hotărârea din 2 decembrie 2009, T-434/07, „Volvo”, punctele 50-53). Faptul că semnele sunt sau nu suficient de similare pentru a determina un risc de confuzie trebuie tratat într-o altă secțiune a deciziei („Evaluarea globală”), și nu în secțiunea referitoare la compararea semnelor. O consecință logică a unui prag scăzut este aceea că o constatare a similarității nu va conduce automat la constatarea existenței unui risc de confuzie, inclusiv a riscului de asociere, chiar dacă produsele și serviciile sunt similare sau identice. Astfel cum s-a menționat anterior, riscul de confuzie, inclusiv riscul de asociere, depinde de numeroși factori, care trebuie, mai întâi, să fie evaluați separat5. Întrucât o delimitare între similar și nesimilar nu este întotdeauna ușoară, aceste concepte sunt abordate împreună în fiecare dintre comparații: vizuală, auditivă și conceptuală.

5Ghid privind opoziția, Partea 2, Identitatea și riscul de confuzie, Capitolul 8, Evaluarea globală.



3.3 Elemente neglijabile Astfel cum s-a menționat în secțiunea 1.2.1 de mai sus, compararea trebuie să vizeze semnele în integralitatea lor. Totuși, în cazul elementelor neglijabile, Oficiul poate omite încă de la început compararea acestora, după ce a motivat în mod corespunzător de ce sunt considerate neglijabile (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, C-334/05 P, „Limoncello”, punctul 42). Acest aspect este important în special atunci când elementul neglijabil este elementul comun conținut în semne. Noțiunea de elemente neglijabile ar trebui să fie interpretată în mod strict și, în cazul în care există dubii, decizia ar trebui să vizeze semnele în integralitatea lor. Oficiul consideră că un element neglijabil se referă la un element care, din cauza mărimii și/sau poziției sale, nu poate fi observat la prima vedere sau care face parte din un semn complex ce conține numeroase alte elemente (de exemplu, etichete de băuturi, ambalaje etc.) și, prin urmare, este foarte probabil să nu fie luat în considerare de publicul relevant. Exemple:


(GREEN BY MISSAKO)

T-162/08 Cuvintele „by missako” sunt aproape ilizibile: mărimea și caracterele le fac dificil de descifrat.

LUNA

R 02347/2010-2 Elementul „Rótulos Luna S.A.” a fost considerat neglijabil.

MATHEUS MÜLLER

R 0396/2010-1 Camera nu a evaluat elementele „30 cl”, „30% vol.”, „ANNO” sau „1857” din punct de vedere auditiv sau conceptual.

MAGNA

R 1328/2005-2 Camera a descris semnul contestat în întregime, dar elementele neglijabile precum „70%” nu au fost incluse în compararea pe trei niveluri.



T-472/08 Elementele, altele decât „cachaça”/„pirassununga” și „51”, ultimul scris cu caractere albe în cadrul unui cerc care, la rândul lui, este parțial încadrat de o bandă lată trasă dintr-o parte a semnului înspre cealaltă, sunt neglijabile în impresia de ansamblu creată de aceste mărci (punctul 65).

3.4 Compararea vizuală 3.4.1 Compararea vizuală a mărcilor verbale Atunci când este implicată cel puțin o marcă verbală, cuvântul ca atare este protejat, dar nu și forma în care acesta este scris. Conform jurisprudenței, marca verbală este o marcă constituită în întregime din litere, din cuvinte sau din asocieri de cuvinte, scrise cu caractere tipărite cu font normal, fără niciun element grafic specific (Hotărârea din 20 aprilie 2005, T-211/03, „Faber”, punctul 33, și Hotărârea din 13 februarie 2007, T-353/04, „Curon”, punctul 74). Protecția oferită de înregistrarea unei mărci verbale se aplică pentru cuvântul menționat în cererea de înregistrare, și nu pentru caracteristicile grafice sau stilistice individuale pe care le poate avea marca respectivă (Hotărârea din 22 mai 2008, T-254/06, „RadioCom”, punctul 43). Prin urmare, este irelevant dacă marca verbală este reprezentată cu majuscule sau cu minuscule:


BABIDU babilu T-66/11 (punctul 57)

BALLYMANOR BallyM R 0391/2010-1

3.4.1.1 Compararea a două mărci verbale În cazul mărcilor verbale, compararea vizuală se bazează pe o analiză a numărului și ordinii literelor/caracterelor, a poziției literelor/caracterelor care coincid, a numărului de cuvinte și a structurii semnelor (de exemplu, dacă elementele verbale sunt scrise separat sau cu cratimă). Totuși, în mod normal, consumatorul obișnuit percepe un semn ca pe un tot unitar și nu analizează diferitele detalii ale acestuia. Prin urmare, micile diferențe dintre litere (numărul acestora) sunt adesea insuficiente pentru a exclude constatarea similarității vizuale, în special atunci când semnele au o structură comună. În următoarele cazuri, mărcile au fost considerate ca fiind similare sub aspect vizual:


CIRCULON CIRCON T-542/10



MEDINETTE MESILETTE T-342/10

FORTIS FORIS R 0049/2002-4

ARTEX ALREX T-154/03

BALLYMANOR BallyM R 0391/2010-1

MARILA MARILAN R 0799/2010-1

EPILEX E-PLEX T-161/10

CHALOU CHABOU T-323/10

Următoarele mărci verbale sunt nesimilare sub aspect vizual:


ARCOL CAPOL C-193/09 P și T-402/07

HALLOUMI HELLIM T-534/10

3.4.1.2 Compararea unei mărci verbale cu o marcă figurativă care conține elemente

verbale Atunci când se compară vizual mărci figurative care conțin elemente verbale și mărci verbale, ceea ce contează este dacă semnele au în comun un număr semnificativ de litere în aceeași poziție și dacă elementul verbal din semnul figurativ este extrem de stilizat. Similaritatea poate fi constatată în ciuda faptului că literele sunt reprezentate grafic cu fonturi diferite, caractere cursive sau aldine, minuscule sau majuscule sau în culori. În principiu, atunci când aceleași litere sunt prezentate în aceeași ordine, orice diferență obținută prin stilizare trebuie să fie mare pentru a constata absența similarității vizuale. Următoarele mărci au fost considerate similare sub aspect vizual pentru că nu a existat nicio diferență majoră obținută prin stilizarea elementelor verbale conținute în mărcile figurative, iar elementul verbal a fost ușor de recunoscut și lizibil:


VITAFIT

T-552/10

Hella

T-522/10

vitafresh

R 0399/2009-1



COTO DE IMAZ

R 0409/2009-1

vendus sales & communication group

R 0994/2009-4

OPENDOOR R1309/2008-4

VITESSE

R 0636/2008-4

EMERGEA

T-172/04

Totuși, în cazurile în care cuvântul din marca figurativă este extrem de stilizat, ar trebui să se constate că mărcile sunt nesimilare sub aspect vizual, ca în următoarele exemple:


NEFF

R 1242/2009-2

NODUS R 1108/2006-4

3.4.2 Compararea vizuală a altor mărci decât cele verbale În cazul în care niciunul dintre cele două semne care fac obiectul comparației nu este o marcă verbală, este necesară o diferențiere între elementele pur figurative ale mărcilor și elementele verbale: • atunci când se compară semne aflate în conflict în privința elementelor pur

figurative pe care le conțin, Oficiul consideră aceste elemente pur figurative ca fiind imagini: dacă se potrivesc în ceea ce privește un element care poate fi recunoscut în mod separat sau au același contur sau un contur similar, este probabil să se constate o oarecare similaritate vizuală;

• atunci când se compară semnele sub aspectul elementelor verbale pe care le conțin, Oficiul consideră că semnele sunt similare în măsura în care au în comun un număr semnificativ de litere aflate în aceeași poziție și când acestea nu sunt foarte stilizate sau sunt stilizate în același mod ori într-un mod similar. Similaritatea poate fi constatată în ciuda faptului că literele sunt reprezentate



grafic cu fonturi diferite, caractere cursive sau aldine, minuscule sau majuscule sau în culori (Hotărârea din 18 iunie 2009, T-418/07 „LiBRO”, și Hotărârea din 15 noiembrie 2011, T-434/10 „ALPINE PRO SPORTSWEAR AND EQUIPMENT”, recurs respins în cauza C-42/12 P).

În general, există trei tipuri de comparare vizuală: • compararea a două semne pur figurative: semnele sunt similare sub aspect

vizual în cazul în care oricare dintre elementele lor se potrivesc; • compararea a două semne figurative care conțin elemente verbale: semnele sunt

similare sub aspect vizual dacă elementele lor figurative se potrivesc și/sau dacă au în comun cuvinte și/sau litere scrise cu același font sau cu fonturi similare sau cu un font care nu este foarte stilizat;

• compararea unui semn figurativ care conține elemente verbale cu un semn pur figurativ (sau viceversa): semnele sunt similare sub aspect vizual atunci când oricare dintre elementele lor figurative se potrivesc.

Aceste trei ipoteze sunt prezentate detaliat în continuare, cu descrierea unor situații speciale la sfârșit. 3.4.2.1 Compararea a două semne pur figurative Astfel cum s-a explicat anterior, semnele pot fi similare sub aspect vizual atunci când se potrivesc sau au un contur similar. S-a constatat că următoarele semne pur figurative sunt similare sub aspect vizual:


T-379/08

B 1 157 769

T-523/08

Următoarele semne pur figurative au fost considerate ca fiind nesimilare sub aspect vizual:




B 1 572 059

R 1904/2010-4 (recurs pe rol,T-502/11)

3.4.2.2 Compararea vizuală a două mărci verbale/figurative Astfel cum s-a menționat deja, în cazul în care ambele semne conțin elemente verbale, similaritatea va fi constatată atunci când aceste elemente coincid printr-o serie de litere nu foarte stilizate. Acest lucru este valabil chiar dacă literele sunt reprezentate grafic cu fonturi diferite, dar totuși nu foarte stilizate, fie cursive ori aldine, fie majuscule ori minuscule, fie în culori (Hotărârea din 18 iunie 2009, T-418/07 „LiBRO” și Hotărârea din 15 noiembrie 2011, T-434/10 „ALPINE PRO SPORTSWEAR & EQUIPMENT”, recurs respins în cauza C-42/12 P). În următoarele exemple, mărcile au fost considerate similare sub aspect vizual pentru că au în comun aceleași cuvinte sau serii de litere, iar în privința fontului s-a apreciat că nu este foarte stilizat:


T-418/07

T-434/10 (recurs respins)

R 1148/2008



B 921 934

T-460/09

T-204/09

R 1025/2010-4

În următoarele exemple, însă, mărcile au fost considerate nesimilare sub aspect vizual, în ciuda faptului că aveau în comun unele cuvinte și/sau litere și/sau forme figurative, deoarece literele comune sunt foarte stilizate, așezate în mod diferit și/sau pentru că există forme figurative suplimentare:


T-390/03

T-106/06

R 448/2009-1

R 0576/2010-2 (confirmată prin T-593/10)

R 0111/2010-4

3.4.2.3 Compararea vizuală a unui semn verbal/figurativ cu un semn figurativ O coincidență în privința unui element figurativ care este perceput vizual în mod identic sau similar poate conduce la o similaritate vizuală.



Următoarele exemple ilustrează cazuri în care există similarități vizuale ca urmare a potrivirii elementelor figurative:


T-81/03, T-82/03 și T-103/03

și

(două semne anterioare diferite)

R 0144/2010-2

R 1022/2009-2

În exemplul de mai jos, elementele figurative au fost diferite, iar semnele au fost considerate a fi nesimilare sub aspect vizual:


B 134 900 Mărcile au fost considerate nesimilare sub aspect vizual

3.4.2.4 Situații speciale la compararea semnelor figurative Atunci când se compară vizual semne figurative, este, totuși, posibil să se constate o similaritate vizuală atunci când elementele figurative diferă (adică nu se potrivesc sau nu au același contur sau nu au un contur similar), iar elementele verbale sunt și ele diferite. Similaritatea va fi constatată atunci când, per ansamblu, stilizarea, structura și combinația de culori conferă semnelor, privite în ansamblu, un caracter similar sub aspect vizual. Exemplul de mai jos ilustrează modul în care structura, stilizarea și combinația de culori similare fac ca semnele să fie similare sub aspect vizual:




B 1 220 724

Semnele au fost considerate similare sub aspect vizual.

3.4.2.5 Compararea vizuală a mărcilor de „culoare per se” La compararea mărcilor formate pur și simplu din culori, între acestea va exista similaritate vizuală în măsura în care conțin aceleași culori/combinații de culori sau nuanțe similare. Exemplu:


Indicația de culoare: Galben curry (ocru) RAL 6003-HR/verde oliv RAL 1027-HR.

Indicația de culoare: galben, Pantone PMS 142, verde RAL 6001

B 1 229 790

Semnele au fost considerate ca fiind similare sub aspect vizual, în măsura în care ambele conțin nuanțe similare de verde și galben.

3.4.2.6 Compararea vizuală a mărcilor 3D La compararea semnelor tridimensionale și bidimensionale se aplică aceleași principii de bază ca în cazul mărcilor 2D. Deși raritatea cazurilor de comparație între semne tridimensionale va afecta, de regulă, în special impactul vizual al semnelor, ele trebuie comparate în ceea ce privește impresia de ansamblu. În schimb, există un grad scăzut de similaritate vizuală între următoarele mărci:


R 0806/2009-4



T-24/08

Următoarele mărci sunt nesimilare sub aspect vizual:


R 0806/2009-4, punctul 34

3.5 Comparația auditivă 3.5.1 Criterii practice În principiu, atunci când opoziția se bazează pe semne anterioare care se bucură de protecție în diferite state membre ale UE, trebuie luate în considerare toate pronunțiile diferite ale semnelor, utilizate de către publicul relevant în toate limbile oficiale ale statelor membre respective. Accentele locale nu sunt luate în considerare. Totuși, așa cum s-a menționat deja, în cazul în care marca anterioară este o înregistrare a unei MC, analiza trebuie, în principiu, să se extindă la nivelul întregii UE. Totuși, în situațiile în care există un risc de confuzie în cel puțin un stat membru și acest lucru este justificat din motive de economie a procedurii (de exemplu, pentru a evita examinarea pronunțiilor sau semnificațiilor specifice ale mărcilor în mai multe limbi), nu este necesar ca analiza Oficiului să se extindă la întreaga UE, ci poate să vizeze doar una sau mai multe părți din acest teritoriu unde există risc de confuzie. Impresia auditivă de ansamblu creată de un semn este influențată în special de numărul și ordinea silabelor pe care le conține. Ritmul comun și intonația comună a semnelor joacă un rol important în modul în care acestea sunt percepute auditiv. Dicționarul Collins al limbii engleze definește „ritmul” ca fiind „dispunerea cuvintelor într-o succesiune mai mult sau mai puțin regulată de silabe accentuate și neaccentuate sau de silabe lungi și scurte”. „Intonația” este definită ca „tiparul sonor al sintagmelor și propozițiilor, obținut prin variația de înălțime a vocii”. Prin urmare, elementele-cheie pentru determinarea impresiei auditive de ansamblu a unei mărci sunt silabele și succesiunea și accentul lor specific. Evaluarea silabelor comune este deosebit de importantă pentru procesul de comparare a mărcilor sub



aspect auditiv, întrucât similaritatea impresiei auditive de ansamblu a mărcilor va fi determinată, în principal, de silabele și de combinația identică sau similară de silabe pe care mărcile le au în comun. Următoarele exemple ilustrează mărci nesimilare sub aspect auditiv:

Semnul anterior Semnul contestat Teritoriul relevant Cauza nr.

ARCOL CAPOL UE C-193/09

CLENOSAN ALEOSAN ES R 1669/2010-2

GULAS MARGULIÑAS ES R 1462/2010-2

Următoarele exemple ilustrează mărci similare/identice sub aspect auditiv:

Semnul anterior Semnul contestat Teritoriul relevant Cauza nr.

FEMARA

UE R 0722/2008-4

țările Benelux

R 0166/2010-1

DE R 1071/2009-1 grad scăzut de

similaritate

Mărcile compuse dintr-o singură literă pot fi comparate auditiv. Următoarele mărci sunt identice sub aspect auditiv, în măsura în care ambele reproduc litera „A”:

Marca anterioară Semnul contestat Cauza nr.

T-115/02

3.5.2 Semne și elemente ale semnelor care trebuie evaluate O marcă figurativă fără elemente verbale nu poate, prin definiție, să fie pronunțată. Cel mult, conținutul ei vizual sau conceptual poate fi descris oral (Hotărârea din 7 februarie 2012, T-424/10, „Device of a rectangle with elephants”, punctul 46). Cu alte cuvinte, mărcile pur figurative (adică cele care nu conțin niciun element verbal) nu fac obiectul unei evaluări sub aspect auditiv. „Semnificația” pe care imaginea o evocă trebuie evaluată numai sub aspectele vizual și conceptual. Următoarele exemple se referă la cazuri în care nu s-a putut efectua nicio comparație auditivă, deoarece mărcile sunt pur figurative:




R 0131/2010-4

R 0403/2009-2

T-424/10

De asemenea, atunci când unul dintre semne are elemente care pot fi citite, iar celălalt are numai elemente figurative care nu fac obiectul unei evaluări auditive, rezultatul ar trebui să fie că nu se poate efectua nicio comparație auditivă. De exemplu:


(KUNGFU)

R 0144/2010-2

În ceea ce privește pronunția elementelor figurative reminiscente ale unei litere, ar trebui menționat faptul că publicul relevant va avea tendința să citească aceste elemente figurative numai atunci când sunt legate de un cuvânt sau fac parte dintr-un cuvânt cunoscut publicului relevant, ca în următoarele exemple:


OLI SONE

B 1 269 549

ROCK T-146/08

În sfârșit, în timp ce cuvintele, literele și cifrele trebuie să fie evaluate întotdeauna din punct de vedere auditiv, unele simboluri și abrevieri generează incertitudine.



De exemplu, logograma „&” (ampersand) va fi, în general, citită și pronunțată și, prin urmare, ar trebui să fie inclusă în comparația auditivă. Cu toate acestea, pronunția unui anumit simbol poate să difere de la o limbă la alta.


DNG

R 0160/2010-2 „&” (ampersand) va fi pronunțat în majoritatea limbilor Uniunii Europene și este recunoscut ca fiind traducerea corespunzătoare a conjuncției „și”.

Același lucru este valabil și în cazul caracterului tipografic „@”, care, în principiu, va fi pronunțat. Evident, pronunția unui anumit simbol poate să difere de la o limbă la alta.


VODAFONE AT HOME

R 1421/2010-4 @ va fi pronunțat „at” sau „arrobas” în țările Benelux

(punctul 21).

În cazul de mai sus, nu poate fi contestat faptul că o parte importantă a publicului relevant, în special vorbitorii de limba engleză, ar citi simbolul „at” și ar citi marca „at home”. Prin urmare, această eventualitate trebuie să fie luată în considerare, împreună cu alte posibilități cum ar fi „a home” sau pur și simplu „home”. În mod firesc, în alte limbi simbolul poate fi citit în mod diferit (de exemplu, „arroba” în spaniolă și portugheză). A se compara, însă, cu:


R 0719/2010-1 (T-220/11 respinsă, C-524/12 P pendinte) „@” va fi perceput ca litera „a” (cel puțin) de publicul din țările vorbitoare de limbă engleză (punctul 25).

De asemenea, simbolurile plus (+) și minus/cratimă (-), în funcție de circumstanțe, pot fi pronunțate de către publicul relevant. Simbolul minus poate fi pronunțat atunci când este folosit în combinație cu un număr, de exemplu „-1”, dar nu va fi pronunțat dacă este utilizat ca o cratimă (ca în „G-Star”). În următoarele exemple, simbolul „+” din cererea contestată de înregistrare a mărcii comunitare ar fi pronunțat „plus”:


AirPlus International

T-321/07 (C-216/10 P

respinsă)



T-400/06

Simbolurile monedelor (€, $, ₤ etc.) pot fi, de asemenea, pronunțate atunci când se rostește marca respectivă. Spre exemplu (fictiv), în Regatul Unit, semnul „₤20” ar fi pronunțat „20 pounds” (20 de lire sterline). Prin urmare, semnele „₤20”, „20 pounds” și „twenty pounds” (douăzeci de lire sterline) sunt identice sub aspect auditiv. Totuși, uneori, modul în care sunt utilizate simbolurile (sau literele) face nerealistă prezumția că ele vor fi citite și pronunțate, de exemplu atunci când, în cadrul unei mărci figurative, un simbol este repetat pentru a se crea un motiv ori este extrem de denaturat sau nu este clar lizibil din alte cauze. Acest aspect este ilustrat de următoarele exemple contrastante:

Marca Explicație

T-593/10 În această marcă figurativă, litera „B” poate fi citită. Prin urmare, marca trebuie să fie evaluată sub aspect auditiv.

T-593/10 În această marcă figurativă, litera „B” este atât de mult denaturată, încât este dificil să se identifice clar dacă este cu adevărat litera „b” sau cifra „8”.

R 1779/2010-4 Pronunția semnului este foarte dificil de determinat. Prin urmare, o comparație auditivă poate conduce la rezultate foarte diferite, de la identitate până la absența similarității.

B 1 127 416 În această marcă figurativă, litera „H” poate fi citită și, prin urmare, marca trebuie să fie evaluată sub aspect auditiv.

B 1 127 416 În acest semn, tiparul face puțin probabilă citirea de către consumatori a unui „H” (sau mai degrabă a mai multor „H”-uri). Această marcă nu poate fi evaluată sub aspect auditiv.

În concluzie, posibilitatea de pronunțare a unui anumit simbol sau a unei anumite litere depinde de tipul de caracter în cauză, de modul în care acesta este descris și de modul în care este combinat cu alte elemente ale semnului.



3.5.3 Sunete identice/similare așezate în ordine diferită În cazul în care mărcile aflate în conflict sunt formate din silabe sau cuvinte identice sau foarte asemănătoare, dar așezate în ordine diferită, astfel încât, dacă doar una dintre silabe sau unul dintre cuvinte ar fi rearanjat(ă), semnele ar fi identice sau foarte asemănătoare din punct de vedere auditiv, concluzia ar trebui să fie că semnele sunt similare sub aspect auditiv. De exemplu:


SAT-COM COM S.A.T B 361 461

Kids Vits VITS4KIDS T-484/08 (C-84/10 P respinsă)

T-67/08

3.5.4 Semne constituite din sau care includ cuvinte din alte limbi sau

inventate În cazul în care un semn conține cuvinte din altă limbă, în principiu ar trebui să se presupună că publicul relevant nu este familiarizat cu modul în care vorbitorii străini nativi pronunță propria limbă. În consecință, publicul va avea tendința să pronunțe un cuvânt străin în conformitate cu regulile fonetice din limba proprie.

Semnul anterior

Semnul contestat Cauza nr.

LIDL LIFEL

R 0410/2010-1 Primele două litere și ultima sunt aceleași în ambele mărci. Din punct de vedere auditiv, similaritatea este și mai puternică, deoarece LIDL va fi deseori pronunțat ca și cum ar fi scris LIDEL. Din motive fonologice, în majoritatea limbilor, D și L sunt aproape imposibil de pronunțat fără să se introducă o vocală între ele. Prin urmare, mărcile ar fi pronunțate LIFEL și LIDEL în limbi precum spaniolă, italiană, germană și franceză.

KAN-OPHTAL PAN-OPHTAL BAÑOFTAL

T-346/09 Teritoriul relevant corespunzător este Germania. Curtea a constatat o similaritate auditivă. Consumatorul german va pronunța, probabil, literele N și Ñ în același mod. În plus, literele P și B sunt pronunțate cu amândouă buzele, iar sunetul lor poate fi confundat dacă sunt însoțite de aceeași vocală; semnele PAN-OPHTAL și BAÑOFTAL sunt foarte similare din punct de vedere auditiv.

GLÄNSA GLANZ

T-88/10 Tribunalul a constatat că umlautul nu ar modifica impresia auditivă de ansamblu pentru vorbitorii de limbă engleză, franceză și spaniolă, deoarece limbile respective nu conțin litera „ä” (punctul 40)

Totuși, nu se poate afirma același lucru și în cazul în care publicul relevant este familiarizat cu un cuvânt, de exemplu în următoarele situații:



• Atunci când este deja stabilit că o limbă străină este cunoscută de publicul relevant. De exemplu, Curtea a confirmat deja că, cel puțin în țările scandinave, Țările de Jos și Finlanda, publicul general posedă cunoștințe de bază în limba engleză (Hotărârea din 26 noiembrie 2008, T-435/07 „NEW LOOK”, punctul 23);

• În situația în care o anumită terminologie este, în mod evident, cunoscută de publicul relevant în ceea ce privește anumite clase de produse și/sau servicii. De exemplu, se consideră că, în general, specialiștii IT și oamenii de știință sunt mai familiarizați cu utilizarea vocabularului de bază și a celui tehnic al limbii engleze decât consumatorul obișnuit, indiferent de teritoriu [Hotărârea din 27 noiembrie 2007, T-434/05, „ACTIVY Media Gateway”, punctele 38 și 48 pentru domeniul IT (C-57/08 P respinsă) și Hotărârea din 9 martie 2012, T-207/11, „EyeSense”, punctele 21 și 22 pentru specialiștii germani din domeniul medical];

• În situația în care unele cuvinte de nivel elementar vor fi înțelese în toate statele membre, cum sunt cuvintele englezești „baby”, „love”, „one”, „snack”, „surf”, „pizza” etc.;


Babylove Baby Love R 0883/2010-2

• În sfârșit, atunci când una dintre părți prezintă dovezi clare cu privire la faptul că

un astfel de cuvânt este cunoscut de o parte importantă a publicului relevant. În situația în care o parte importantă a publicului relevant pronunță corect cuvântul din altă limbă, dar o altă parte importantă aplică regulile propriei limbi, orice evaluare a similarității auditive ar trebui să menționeze ambele pronunții și să ofere argumente. De exemplu:


WRITE RIGHT

(doar cu titlu de exemplu) Engleză: extrem de similare sub aspect auditiv.

Spaniolă: nesimilare sub aspect auditiv.

ZIRH

T-355/02 (recurs respins în cauza C-206/04 P) Similare în țările vorbitoare de limba engleză și în Spania.

În ceea ce privește cuvintele inventate sau fanteziste (cuvinte care nu corespund niciunui cuvânt existent în UE), consumatorul relevant le-ar putea pronunța nu numai



așa cum ar suna în conformitate cu regulile de pronunție din limba maternă, ci și după cum sunt scrise. Semnul anterior

Semnul contestat Cauza nr.

BAMIX KMIX

T-444/10 Tribunalul a menționat că elementul verbal „kmix” nu corespunde niciunui cuvânt existent în Uniunea Europeană și că el poate fi pronunțat de o parte a publicului relevant așa cum este scris, într-o singură silabă. Totuși, Tribunalul a considerat că este posibil și ca marca solicitată să fie pronunțată ca un cuvânt cu două silabe, respectiv „ka” și „mix”. În anumite limbi ale Uniunii Europene (și anume, în franceză și germană), litera „k” se pronunță „ka”, iar pronunția „km” nu este uzuală (punctul 32).

3.6 Compararea conceptuală: criterii practice 3.6.1 Definiția conținutului semantic Două semne sunt identice sau similare din punct de vedere conceptual atunci când sunt percepute ca având un conținut semantic identic sau analog (Hotărârea din 11 noiembrie 1997, C-251/95, „Sabèl”, punctul 24). „Conținutul semantic” al unei mărci este ceea ce semnifică ori evocă aceasta sau, în cazul în care marca este constituită dintr-o imagine sau o formă, ceea ce reprezintă aceasta. În textul de față, expresiile „conținut semantic” și „concept” vor fi utilizate în mod nediscriminatoriu. În cazul în care o marcă este constituită din diverse elemente (de exemplu, un cuvânt și un element figurativ), trebuie definit conceptul fiecăruia dintre elemente. Dacă, însă, marca constă într-o expresie având o semnificație (formată din două sau mai multe cuvinte), ceea ce contează este semnificația expresiei în ansamblu, și nu semnificația fiecărui cuvânt separat. Nu este necesară definirea fiecărui concept: contează numai acele concepte care sunt cunoscute, probabil, de publicul relevant, astfel cum este definit acesta conform teritoriului relevant. De exemplu, dacă teritoriul relevant este Spania, faptul că un cuvânt are o semnificație în poloneză nu are, în mod normal, nicio importanță. De regulă, comparația conceptuală nu este influențată de produsele și serviciile relevante. Totuși, dacă un termen are numeroase înțelesuri, dintre care unul are o semnificație specială pentru produsele și serviciile relevante, comparația conceptuală se poate concentra pe acest înțeles. Indiferent de situație, ceea ce contează este modul în care termenul este perceput de publicul relevant. Nu trebuie să se forțeze sau să se construiască în mod artificial o legătură între produse și servicii și ceea ce semnul respectiv semnifică, evocă sau reprezintă. De exemplu, dacă produsele relevante se referă la iluminat, iar semnul este sau conține elementul „LED”, „diodă emițătoare de lumină” este unul dintre posibilele înțelesuri ale termenului „LED”. Prin urmare, comparația conceptuală se poate concentra pe această semnificație. 3.6.1.1 Conținutul semantic al cuvintelor În cazul în care o marcă constă sau conține un cuvânt, primul pas pe care trebuie să îl facă un examinator este să caute explicația acelui cuvânt în dicționare și/sau enciclopedii ale limbii (limbilor) din teritoriul relevant. Atunci când cuvântul este găsit în



dicționar/enciclopedie, semnificația descrisă va reprezenta conținutul semantic al cuvântului respectiv. Ca punct de plecare, ar trebui reținut faptul că se consideră că publicul relevant din diferite state membre ale UE vorbește, în principal, limbile predominante în teritoriile statelor respective (Hotărârea din 23 octombrie 2002, T-6/01, „MATRATZEN”, punctul 27). Aceste limbi sunt, în mod normal, limbile oficiale ale teritoriului relevant.


HALLOUMI HELLIM T-534/10

„Hellim” este traducerea în limba turcă a cuvântului „Halloumi” din greacă (un tip de brânză). Teritoriul relevant era Cipru. Curtea a considerat că, deși limba turcă nu este o limbă oficială a UE, este una dintre limbile oficiale ale Republicii Cipru. Așadar, limba turcă este înțeleasă și vorbită de o parte a populației Ciprului (punctul 38) Prin urmare, Curtea a constatat că, în Cipru, unde atât limba greacă, cât și limba turcă sunt limbi oficiale, consumatorul obișnuit va înțelege că ambele cuvinte, respectiv HALLOUMI și HELLIM, se referă la aceeași specialitate de brânză din Cipru. În consecință, există o similaritate conceptuală între aceste cuvinte (punctul 41).

Curtea a explicat, însă, la fel de clar faptul că această regulă se referă exclusiv la înțelegerea vocabularului de bază de către publicul din teritoriile respective. Această regulă nu este inflexibilă. Nu ar trebui să se considere, în mod automat, că publicul relevant are ca limbă maternă limba predominantă din statul membru în cauză sau că nu posedă o anumită cunoaștere a altor limbi (Ordonanța din 3 iunie 2009, C-394/08 P, „ZIPCAR”, punctul 51). De exemplu, în următoarele situații vor fi luate în considerare alte limbi decât limba predominantă: • Când cuvântul în altă limbă este foarte apropiat de cuvântul echivalent din limba

oficială a teritoriului relevant. De exemplu, cuvântul englezesc „bicycle” va fi înțeles în Spania pentru că este foarte apropiat de echivalentul în spaniolă „bicicleta”;

• Când cuvântul în altă limbă este în mod curent folosit în teritoriul relevant. De exemplu, cuvântul „bravo” din spaniolă este în mod obișnuit folosit în Germania ca termen ce denotă lauda, în sensul „bine executat”;

• Când se cunoaște faptul că publicul relevant este familiarizat cu o limbă străină. De exemplu, Curtea a confirmat deja că publicul larg, cel puțin din țările scandinave, Țările de Jos și Finlanda, posedă cunoștințe de bază în limba engleză (Hotărârea din 26 noiembrie 2008, T-435/07 „NEW LOOK”, punctul 23);

• Când se cunoaște faptul că publicul relevant este familiarizat cu un anumit limbaj pentru anumite clase de produse și/sau servicii. De exemplu, termenii englezești din domeniul IT sunt înțeleși, în mod normal, de publicul relevant în ceea ce privește produsele IT, indiferent de teritoriu;

• Cuvinte foarte elementare, care vor fi înțelese în toate statele membre pentru că au ajuns să fie folosite la scară internațională, cum ar fi „love”, „one”, „snack”, „surf”, „pizza”, „baby” etc.;

• În sfârșit, atunci când oricare dintre părți prezintă dovezi cu privire la faptul că un astfel de cuvânt este cunoscut de o parte importantă a publicului relevant.

Următoarele exemple se referă la conceptele care stau în spatele cuvintelor:



Marca Teritoriul Conceptul Cauza nr.

Mirto ES [cuvântul englezesc: myrtle] în spaniolă descrie un arbust din familia Myrtacee, a cărui înălțime atinge doi-trei metri.

T-427/07

Peer EN Lord T-30/09

Storm EN Vreme rea T-30/09

---

STAR SNACKS

UE

Termenii „star snacks” și „star foods” vor fi înțeleși ca făcând referire la calitatea alimentelor nu numai de către vorbitorii de limbă engleză, ci și de cea mai mare parte a publicului relevant.

T-492/08 (Star foods I) T-333/11 (Star Foods II)

-

UE

Există un oarecare grad de similaritate conceptuală, bazată pe „Mc” și pe cuvintele „baby” și „kids”, ambele referitoare la copii (punctul 42)

T-466/09

Astfel cum s-a ilustrat în unele dintre exemplele de mai sus, nu este întotdeauna necesar să se menționeze o definiție completă din dicționar a semnificației unui cuvânt. Este suficient să se utilizeze un sinonim, de exemplu Peer=Lord sau Storm=vreme rea. În plus, dacă o parte a publicului va percepe conceptul, iar o altă parte fie nu îl va percepe, fie îl va percepe cu un înțeles diferit, trebuie făcută distincția corespunzătoare. În cazul în care o marcă constă într-o expresie semnificativă, semnificația expresiei în ansamblu, în măsura în care este înțeleasă ca atare și nu ca semnificație a cuvintelor individuale, este relevantă pentru comparația conceptuală (a se reține, însă, excepția de mai jos, referitoare la expresiile în limbi străine). Exemplu fictiv: „KING’S DOMAIN” / „KING SIZE”. Apreciere eronată: KING înseamnă „un suveran de sex masculin”, „DOMAIN” înseamnă „un teritoriu în care se exercită domnia sau controlul”, iar „SIZE” înseamnă „dimensiunile fizice, proporțiile, mărimea sau întinderea unui obiect”. Mărcile sunt similare din punct de vedere conceptual, în măsura în care au în comun noțiunea de „king”. Apreciere corectă: „KING’S DOMAIN” înseamnă „un teritoriu aflat sub controlul unui rege”; „KING SIZE” înseamnă „o dimensiune mai mare decât cea obișnuită sau standard”. Mărcile sunt nesimilare din punct de vedere conceptual, chiar dacă au în comun noțiunea de „KING”. Acest aspect este ilustrat prin următoarele exemple, în care s-a constatat că mărcile sunt nesimilare din punct de vedere conceptual:




MOUNTAIN MOUNTAIN BIKER B 1 950

GoldGips Goldband R 0975/2009-4

ALTA ALTA FIDELIDAD B 112 369

Regula menționată anterior cu privire la expresia semnificativă are următoarea excepție: când semnele sunt într-o limbă străină, o parte importantă a publicului relevant poate avea doar cunoștințe limitate în limba respectivă și, prin urmare, este posibil ca acesta să nu distingă diferența de înțeles dintre două expresii. În aceste cazuri, s-ar putea să nu fie percepută semnificația unei expresii ca atare, ci doar semnificațiile elementelor individuale. În consecință, acest lucru ar putea conduce la constatarea unei similarități, în măsura în care publicul înțelege numai partea comună. În exemplul de mai sus, dacă se constată că publicul (sau o parte a acestuia) va înțelege numai termenul KING, ar trebui să se constate că semnele sunt similare din punct de vedere conceptual.


ICEBERG ICEBREAKER T-112/09

Tribunalul a considerat că „icebreaker” va fi înțeles numai de acea parte a publicului italian care posedă cunoștințe de limba engleză. „Iceberg” este, însă, un cuvânt comun, cu o semnificație clară imediată pentru publicul relevant. Prin urmare, marca anterioară ICEBERG va avea o semnificație clară pentru publicul italian, în timp ce marca solicitată, ICEBREAKER, va fi lipsită de semnificație clară pentru același public. De asemenea, Tribunalul a arătat că mărcile în discuție au același prefix, „ice”. Tribunalul a considerat că acesta este un cuvânt englezesc de bază, care poate fi înțeles de cea mai mare parte a publicului relevant, și a concluzionat că, întrucât prefixul „ice” are o anumită forță evocatoare, trebuie privit ca o limitare a diferenței conceptuale dintre mărcile în discuție, acționând ca o „punte semantică” (punctele 41-42) Considerente similare se aplică și în cazul expresiilor care includ o combinație de termeni tehnici înțeleși numai de o parte a publicului relevant (de exemplu, cuvinte latinești, cuvinte care fac parte dintr-un limbaj extrem de specializat) și cuvinte utilizate în mod curent. În aceste cazuri, este posibil ca doar semnificația cuvintelor utilizate în mod curent să fie percepută, și nu și cea a expresiei ca atare. 3.6.1.2 Conținutul semantic al părților cuvintelor În această privință, Curtea a considerat că, deși consumatorul obișnuit percepe, în mod normal, o marcă în ansamblu și nu face o analiză a diferitelor detalii ale acesteia, nu este mai puțin adevărat că, atunci când va percepe un semn verbal, publicul îl va despărți în elemente care, pentru el, sugerează o semnificație specifică sau care se aseamănă cu unele cuvintele cunoscute lui (Hotărârea din 13 februarie 2007, T-256/04, „RESPICUR”, punctul 57). În consecință, deși regula se referă la faptul că mărcile sunt percepute în ansamblul lor, excepția constă în aceea că, în anumite circumstanțe, consumatorii le-ar putea despărți în părți mai mici. Întrucât aceasta este o excepție, ea trebuie aplicată în mod restrictiv. Excepția se va aplica în următoarele cazuri:



• atunci când semnul însuși este despărțit vizual în diferite părți (de exemplu, prin

utilizarea majusculelor, ca în AirPlus); • atunci când toate părțile sugerează o semnificație concretă, cunoscută publicului

relevant (de exemplu, Ecoblue); sau • atunci când numai o parte are o semnificație clară (de exemplu, Dermaclin). Exemple de semne despărțite vizual:

Semnul Teritoriul Conceptul Cauza nr.

VITS4KIDS UE Marca conține VITS (făcând aluzie la „vitamine”) și KIDS. T-484/08

AirPlus UE Există două semnificații, Air și Plus, care pot fi percepute vizual pentru că termenul Plus este scris cu majusculă.

T-321/07 (C.216/10P respinsă)

UE AGRO: referire la agricultură HUN: referire la Ungaria UNI: referire la universal sau la uniune

T-423/08

RNAiFect UE Publicul relevant, în special publicul specializat, va percepe primele trei litere ca pe o referire la abrevierea în limba engleză a acidului ribonucleic.

T-80/08

Exemple de cazuri în care mărcile nu sunt despărțite vizual, dar toate părțile sugerează o semnificație concretă, cunoscută publicului relevant:

Semnul Teritoriul Conceptul Cauza

Ecoblue UE

Elementul verbal „eco” este un prefix comun sau o abreviere în numeroase limbi vorbite în Uniunea Europeană, în timp ce cuvântul englezesc „blue” înseamnă albastru și face parte din vocabularul de bază al limbii engleze, cunoscut publicului relevant.

T-281/07 (C-23/09P respinsă)

Solfrutta / FRUTISOL UE

Elementele „sol” și „frut” pot fi, în general, recunoscute și înțelese ca făcând aluzie la „soare” și, respectiv, la „fructe”.

T-331/08

RIOJAVINA UE Termenul „riojavina” din marca solicitată se referă în mod direct, din punctul de vedere al publicului relevant, la produsele din viță de vie, mai precis la vinul de Rioja.

T-138/09 (C-388/10P respinsă)

În sfârșit, cazurile în care numai o parte are o semnificație clară sunt, de obicei, cele în care există un prefix sau sufix comun, de exemplu:


DE „DERMA” poate fi perceput ca făcând referire la

produse dermatologice. B 1 249 467



Astfel cum s-a explicat mai sus, toate cele trei excepții trebuie interpretate în mod strict; prin urmare, dacă nu este evident că una sau mai multe părți sugerează o semnificație concretă cunoscută publicului relevant, examinatorii ar trebui să nu mai caute astfel de semnificații ex officio. În exemplele de mai jos, nu s-a constatat existența niciunui concept în semnele:


ATOZ DE, ES, FR, IT, A

Marca nu va fi percepută ca însemnând „de la A la Z”. Literele „to” (corespunzătoare unei prepoziții din limba engleză) nu ies în niciun fel în evidență față de literele „a” și „z”.

T-100/06 (C-559/08P respinsă)

SpagO Benelux

Cuvântul „SpagO” este un cuvânt inventat care nu are nicio semnificație în niciuna dintre limbile oficiale ale țărilor Benelux. Acesta nu ar trebui să fie perceput ca o combinație formată din SPA + GO.

T-438/07

CITRACAL ---

CICATRAL

ES

Elementele verbale „cica” și „citra” nu au nicio semnificație concretă, la fel și terminațiile „tral” și „cal”. Prin urmare, semnele în discuție nu pot fi despărțite de către public în elemente verbale care au o semnificație concretă sau seamănă cu alte cuvinte cunoscute acestuia și care, împreună, ar forma un tot coerent care să confere o semnificație fiecăruia dintre semnele respective sau oricăruia dintre ele.

T-277/08

3.6.1.3 Conținutul semantic al cuvintelor ortografiate incorect Nu este necesar ca un cuvânt să fie ortografiat corect pentru ca publicul relevant să perceapă conținutul semantic al acestuia. De exemplu, deși cuvântul scris „XTRA” nu este, sub aspect vizual, același cu cuvântul „corect” „EXTRA”, deoarece este identic sub aspect auditiv, conceptul cuvântului „corect” (extra) va fi, în mod normal, transferat cuvântului ortografiat incorect (xtra). Următoarele exemple ilustrează acest punct:


UE O parte a publicului relevant o va privi ca pe o referire la cuvântul englezesc „store”, însemnând „magazin”, „depozitare”.

T-309/08

CMORE EN

Având în vedere practica uzuală în contextul trimiterii de mesaje text, marca CMORE va fi probabil asociată de o parte importantă a publicului larg din Danemarca și din Finlanda cu o abreviere sau ortografiere incorectă a verbului „to see” (a vedea) din engleză, conceptul fiind perceput ca „see more” (a vedea mai multe).

T-501/08 „SEE MORE / CMORE”

EN Cuvântul „ugli”, conținut în marca anterioară, va fi, probabil, asociat de publicul relevant cu cuvântul englezesc „ugly” (urât).

T-488/07

UE

Termenul conținut în marcă va aminti consumatorilor ideea de „yogurt” (iaurt), adică „un aliment semisolid, cu un ușor gust acru, preparat din lapte fermentat prin adaos de bacterii”.

B 1 142 688



Spania

Cuvintele „KARISMA” și „C@RISMA” se referă la „charisma” sau „charism” (carismă), adică o calitate personală specială sau o putere specială a unei persoane, care o face capabilă să influențeze sau să inspire numeroase alte persoane.

B 1 012 857

În orice caz, examinatorii ar trebui să aibă grijă atunci când atribuie semnificații unui cuvânt ortografiat incorect: este puțin probabil ca semnificația să poată fi transferată când cuvintele nu sunt identice (auditiv) și/sau când elementul ortografiat incorect nu poate fi perceput în mod independent:


Bebimil UE Marca solicitată nu conține cuvântul „baby”, ci un cuvânt fantezist, care este și mai îndepărtat și care nu are nicio semnificație clară și specifică, adică „bebi”.

T-221/06

3.6.1.4 Conținutul semantic al numelor și prenumelor Tribunalul a acceptat faptul că numele au un concept. Prin urmare, trebuie efectuată o comparație conceptuală atunci când semnele aflate în conflict sunt compuse din nume (a se vedea exemplele de mai jos). Totuși, există puține situații în care faptul că o marcă conține un nume de familie are o semnificație conceptuală. În special, similaritatea conceptuală nu poate rezulta din simplul fapt că ambele mărci conțin un nume, chiar și același tip de nume (nume de familie celtic, nume olandez etc.).


MCKENZIE / McKINLEY UE

Publicul relevant recunoaște prefixul „Mc”, însemnând „fiul lui”, ca pe un prefix al multor nume de familie scoțiene sau irlandeze. Așadar, publicul respectiv va privi elementele verbale ale mărcilor în discuție ca pe nume de familie celtice, fără nicio semnificație conceptuală, mai puțin în cazul în care numele este îndeosebi cunoscut ca aparținând unei persoane celebre.

T-502/07

VANGRACK / VAN GRAF DE

Faptul că ambele mărci pot fi percepute ca nume de familie din partea de sud a Germaniei sau din Țările de Jos este, în sine, neutru în sensul comparației.

R 1429/2010-4

Simplul fapt că două nume pot fi grupate sub același termen generic comun de „nume” nu constituie o similaritate conceptuală. De exemplu, dacă se compară FRANK cu MIKE: faptul că ambele sunt nume nu va conduce la constatarea unei similarități conceptuale, deoarece este puțin probabil ca publicul să facă legătura conceptuală între cele două cuvinte. În schimb, faptul că FRANK și FRANKIE reprezintă același nume, dar cel de al doilea este diminutivul primului, este relevant și ar trebui să conducă la constatarea unei similarități conceptuale.



Mărcile Teritoriul Conceptul Cauza nr.

SILVIAN HEACH (FIG.)/ H. EICH

Italia și alte teritorii

În timp ce „HEACH” ar fi perceput ca un nume de familie de origine anglo-saxonă, elementul „EICH” ar fi perceput ca un nume de familie de origine germană (punctul 66). În acest sens, consumatorii ar realiza că aceste nume de familie se referă la persoane diferite. Semnele sunt diferite din punct de vedere conceptual (punctul 69).

T-557/10

Faptul că o marcă conține un nume poate avea un impact asupra comparației conceptuale în următoarele situații: (a) când este numele/prenumele unei persoane binecunoscute (CERVANTES,

MARCO POLO, PICASSO):


PICASSO UE

Semnul verbal PICASSO are un conținut semantic clar și specific pentru publicul relevant. Notorietatea pictorului Pablo Picasso este atât de mare, încât este puțin plauzibil să se considere că, în percepția consumatorului obișnuit și în absența unor dovezi specifice care să probeze contrariul, semnul PICASSO ca marcă de autoturisme primează față de numele pictorului.

T-185/02 (C-361/04 P respinsă)

‘

(b) în cazul în care două mărci reprezintă același nume, dar în variante diferite

(FRANK, cu diminutivul FRANKIE) sau în limbi diferite, ca în următoarele exemple:

Mărcile Teritoriul Conceptul Cauza nr.

---

ELISE

UE

Publicul relevant va privi cu siguranță aceste nume ca fiind nume feminine extrem de similare, derivate din aceeași rădăcină. În anumite state membre, în special în Regatul Unit, Irlanda, Germania și Austria, ele vor fi cu siguranță percepute de publicul relevant ca diminutive ale prenumelui întreg Elizabeth.

T-130/09

PEPEQUILLO / PEPE ES

Publicul spaniol va înțelege „Pepequillo” ca pe un diminutiv al numelui „Pepe”, conducând la o identitate conceptuală.

T-580/08

JAMES JONES / JACK JONES UE Ambele mărci pot fi înțelese ca făcând referire la

aceeași persoană. T-11/09

(c) când ambele mărci pot fi înțelese ca făcând referire la aceeași persoană, în

special atunci când marca anterioară este compusă exclusiv dintr-un nume de familie. Acest caz ar putea exista dacă un nume este mai important decât celălalt:




Cererea MC: Julián Murúa

Entrena Marca anterioară:

MURUA,

ES

Cererea de înregistrare a MC conține un nume spaniol (un prenume și două nume de familie). Primul nume de familie, care pentru publicul spaniol este mai important, coincide cu marca anterioară.

T-40/03

Cererea MC: MANSO DE VELASCO

Marca anterioară:

VELASCO

ES Velasco este un nume de familie spaniol. Cererea de înregistrare a MC poate fi înțeleasă ca fiind compusă din două nume de familie.

T-259/06

Cererea MC: Antonio Basile

Marca anterioară:

BASILE

IT Semnele sunt similare din punct de vedere conceptual prin faptul că au în comun același nume de familie (punctul 60).

T-133/09 și T-134/09

(d) în cazul în care numele conținut de mărci are o semnificație într-o anumită limbă,

coincidența în ceea ce privește această semnificație poate conduce la o similaritate conceptuală:


peerstorm / PETER STORM UE, UK Consumatorii vorbitori de limbă engleză vor asocia

numele de familie Storm cu vremea rea (punctul 67). T-30/09

3.6.1.5 Conținutul semantic al semnelor figurative, simbolurilor, formelor și culorilor Conceptele mărcilor care conțin sau sunt formate din elemente figurative și ale mărcilor constituite din forme (mărci 3D) vor fi cele pe care le reprezintă acele elemente figurative sau forme, ca în următoarele exemple:


Benelux, DE, ES, FR, IT,

AT, PT

Reprezentarea unei cești de culoare roșie pe un strat de boabe de cafea.

T-5/08 - T-7/08

DE O parte a publicului relevant poate recunoaște un

păun. T-361/08

Benelux Marca contestată va fi descrisă ca reprezentând un om de afaceri jucând fotbal. B 1 202 852



În consecință, atunci când o marcă conține atât cuvinte, cât și imagini, este necesar ca toate conceptele să fie evaluate.

Marca Teritoriul Conceptele Cauza nr.

EN

Cuvântul „ugli” din marca anterioară ar putea fi asociat de publicul relevant cu cuvântul englezesc „ugly”. Un buldog având un fruct citric în față.

T-488/07

UE

Termenul „Rioja” din marca anterioară, care este accentuat din punct de vedere conceptual prin reprezentarea unui ciorchine de struguri și a unei frunze de viță de vie, se referă direct la produsele din viță de vie, mai exact, la vinul de Rioja.

T-138/09 (C-388/10 P respinsă)

țările baltice, Benelux, DE, ES, FR, HU, RO, IT

Marca descrie un tip de pește (un rechin). Majoritatea vorbitorilor relevanți de limba engleză vor înțelege termenul SPAIN (Spania) din marca contestată ca făcând referire la această țară. Cuvântul „Tiburón” înseamnă „rechin” în spaniolă, dar el nu va fi înțeles de restul publicului relevant. Termenul rămas, SHARK (rechin), va fi probabil înțeles de consumatorii vorbitori de limba engleză din teritoriile relevante.

B 1 220 724

În sfârșit, conținutul semantic (conceptul) mărcilor de culoare per se este acela al culorii pe care o reproduc. 3.6.1.6 Conținutul semantic al cifrelor și al literelor Conceptul unui cuvânt reprezentând un număr este cifra pe care o identifică, astfel cum se arată în exemplul de mai jos:

Marca Teritoriul Semnificația Cauza nr.

DE Cuvântul zero evocă numeralul cardinal 0. T-400/06

TV2000 (fig.)/TV1000 LT

Semnele sunt similare din punct de vedere conceptual, în măsura în care ambele au în comun ideea de „televiziune” combinată cu un număr rotund format din patru cifre, care, în plus, se corelează în ordinul miilor (punctul 47).

R 2407/2011-2

7 (fig.)/7 (fig.) UE Camera de recurs a constatat că „7” are o semnificație (punctul 25). R 0782/2011-2

Conceptul unei cifre este numărul pe care aceasta îl identifică, mai puțin în cazul în care ea sugerează un alt concept, cum ar fi un anumit an. Oficiul respectă abordarea potrivit căreia literele unice pot avea o semnificație conceptuală independentă. Curtea a confirmat această abordare (Hotărârea din 8 mai 2012, T-101/11, „G/G+”, punctul 56, contestată în cauza C-341/12 P),



constatând identitatea conceptuală atunci când ambele mărci pot fi privite ca fiind aceeași literă:

Marca Teritoriul Semnificația Cauza nr.

/

DE

Pentru acea parte a publicului relevant care interpretează semnele ca fiind litera „e”, cât și pentru acea parte a publicului relevant care le interpretează ca fiind litera „c”, semnele sunt identice din punct de vedere conceptual (punctul 99)

T-22/10

/

et al

UE Semnele au fost considerate identice din punct de vedere conceptual (punctele 60-61) T-187/10

3.6.1.7 Conținutul semantic al denumirilor geografice Denumirile orașelor, satelor, regiunilor și altor zone geografice evocă un concept care poate fi relevant pentru comparația conceptuală, în cazul în care publicul relevant le-ar putea recunoaște ca atare. De obicei, publicul larg din Europa este familiarizat cu denumirile capitalelor și ale orașelor mai mari, precum și cu cele ale destinațiilor de vacanță sau călătorie. Dacă percepția publicului dintr-un anumit stat membru este relevantă, se poate prezuma și cunoașterea denumirilor orașelor mici din țara respectivă. Lipsa dovezilor sau a indicației potrivit cărora publicul relevant recunoaște denumirea geografică nu afectează comparația conceptuală. A se vedea următorul exemplu:


/

DE

Rezultatul comparației conceptuale este neutru. Din argumentația recurentului, potrivit căreia denumirea Chtaura desemnează o zonă agricolă din Liban, renumită pentru produsele sale agricole, este imposibil a se deduce că această semnificație va fi familiară și pentru mediile profesionale din Germania.

R 1213/2008-4

3.6.1.8 Conținutul semantic al onomatopeelor Analiza conținutului semantic al onomatopeelor respectă regulile generale ale comparației conceptuale: conceptul lor va fi cel reprezentat de onomatopeele în cauză, cu condiția să se poată stabili că acesta va fi recunoscut ca atare de publicul relevant. De exemplu, „WOOF WOOF” reprezintă lătratul unui câine pentru vorbitorii de limba engleză; „MUUU” reprezintă mugetul unei vite pentru vorbitorii de limba spaniolă.



În unele cazuri, contextul în care se va utiliza onomatopeea poate fi decisiv pentru a stabili dacă publicul relevant îi va recunoaște sau nu semnificația. De exemplu, în cazul următor, Camera a considerat că publicul relevant nu va interpreta semnul „PSS” ca pe o onomatopee în contextul serviciilor de tehnologie a informației:


PSS ES

Argumentul solicitantului, potrivit căruia marca anterioară ar putea fi pronunțată și ca o onomatopee [un îndemn la liniște], este neverosimil, având în vedere atât serviciile relevante în cauză, și anume de tehnologie a informației, cât și publicul relevant care este familiarizat cu acronimele din acest domeniu, astfel cum menționa solicitantul însuși (punctul 42).

R 1433/2007-2

3.6.2 Modul în care se efectuează o comparație conceptuală În esență, atunci când efectuează o comparație conceptuală, examinatorul trebuie să stabilească mai întâi dacă semnele au un concept, conform principiilor descrise în secțiunea precedentă. În cazul în care niciunul dintre semne nu are un concept, rezultatul va fi acela că o comparație conceptuală nu este posibilă. În cazul în care numai unul dintre semne evocă un concept, rezultatul va fi acela că semnele nu sunt similare din punct de vedere conceptual. Comparația conceptuală va fi efectuată numai atunci când ambele semne au un concept, pentru a stabili dacă semnele sunt identice sau similare din punct de vedere conceptual, în cazul în care se referă la aceleași concepte ori la concepte similare, sau dacă semnele sunt nesimilare, în cazul în care se referă la concepte diferite. Semnele vor fi nesimilare din punct de vedere conceptual în cazul a două cuvinte pentru care există un termen generic ce le acoperă pe amândouă și/sau în cazul în care cele două semne se încadrează în aceeași categorie generală de semne. Dacă semnificațiile semantice sunt foarte diferite, semnele pot avea un concept general comun, însă unul atât de larg încât relația conceptuală să nu fie relevantă. În aceste cazuri nu se va constata nicio similaritate conceptuală. De exemplu: • simplul fapt că cele două cuvinte sau simboluri pot fi grupate sub un termen

generic comun nu constituie un caz de similaritate conceptuală. De exemplu, în comparația dintre „jaguar” și „elefant”, faptul că ambele sunt animale nu va conduce la constatarea unei similarități conceptuale, deoarece este puțin probabil ca publicul să facă o legătură conceptuală între cele două cuvinte. De fapt, întrucât cuvintele se referă la animale diferite, ar trebui să fie considerate nesimilare din punct de vedere conceptual;


CLICK DE

Din punct de vedere conceptual, marca contestată „CLICK” este o onomatopee din limba engleză, care exprimă un scurt sunet acut. Acest cuvânt va fi imediat înțeles în Germania, datorită echivalentului apropiat din germană, „Klick” (punctul 45).

R 1394/2006-2



• același lucru se întâmplă și în cazul a două semne aparținând aceluiași tip de marcă sau cuvânt: faptul că „TDI” și „LNF” sunt abrevieri formate din trei litere este irelevant din punct de vedere conceptual. Semnele ar trebui să fie considerate nesimilare din punct de vedere conceptual;

• un alt exemplu de semne „aparținând aceleiași categorii” se referă la nume (legat

de cele afirmate în secțiunea 3.6.1.4 de mai sus). Dacă se face comparația între FRANK și MIKE, faptul că amândouă sunt nume este irelevant din punct de vedere conceptual (atât timp cât ele se află pe niveluri complet diferite); în schimb, este relevant faptul că FRANK și FRANKIE reprezintă același nume, dar cel de al doilea este diminutivul primului, și ar trebui să conducă la constatarea similarității conceptuale în acest caz.

Mai precis, mărcile vor fi identice sau similare din punct de vedere conceptual atunci când: 3.6.2.1 Ambele mărci conțin același cuvânt și/sau aceeași expresie În cazul în care cele două mărci conțin același cuvânt sau aceeași expresie, mărcile vor fi similare din punct de vedere conceptual, ca în următoarele exemple:

Semnul anterior Semnul contestat Opoziția nr.

B 1 209 618

Mărci similare: mărcile au în comun conceptul de SOL (=soare: „steaua care reprezintă sursa de lumină și căldură pentru planetele din sistemul solar”).


ECOBLUE BLUE T-281/07 (C-23/09P respinsă)

Mărcile în cauză sunt similare din punct de vedere conceptual, deoarece amândouă se referă la culoarea albastru.


T-MUSIC

B 1 081 167

Mărcile de mai sus sunt similare din punct de vedere conceptual, deoarece ambele se referă la conceptul de MUZICĂ (= „arta combinării sunetelor în timp, astfel încât să se producă o compoziție continuă, uniformă și evocatoare, sub raportul melodiei, armoniei, ritmului și timbrului”).


B 1 220 724

Mărcile de mai sus sunt similare din punct de vedere conceptual, deoarece ambele semne conțin imaginea aceluiași pește (rechin) și o referire la cuvântul SHARK (rechin) [=„oricare dintre numeroșii pești carnivori, în principali marini, din clasa Chondrichthyes (subclasa Elasmobranchii) […]”].




CASTILLO EL CASTILLO T-85/02

Curtea a constatat că semnele sunt aproape identice din punct de vedere conceptual.


Servus et al. SERVO SUO T-525/10

Semnele sunt similare din punct de vedere conceptual pentru consumatorul italian obișnuit, în măsura în care ambele se referă la „servitor”. Curtea a confirmat Camerei de recurs faptul că publicul italian ar putea percepe semnificația cuvântului latin „SERVUS”, având în vedere apropierea acestuia de cuvântul „SERVO” din limba italiană.

Astfel cum s-a menționat deja, ortografiile incorecte pot avea, de asemenea, un conținut semantic și, în aceste cazuri, pot fi comparate, ca în următoarele exemple:


T-485/07

Pentru publicul relevant spaniol, ambele semne invocă același concept, acela al unei măsline. Nu există nicio dovadă că publicul consumator relevant din Spania va înțelege cuvântul englezesc „live” (viu).


B 1 142 688

Ambele mărci se referă la cuvântul yogurt (iaurt) și, în consecință, au în comun conceptul „unui produs lactat preparat prin fermentarea laptelui cu ajutorul bacteriilor”.


B 1 012 857

Mărcile de mai sus sunt similare din punct de vedere conceptual pentru că amândouă se referă la conceptul de „charisma” (= carismă: „capacitatea de a insufla sau inspira altora o afinitate ideologică față de un anumit punct de vedere”).

3.6.2.2 Două cuvinte sau doi termeni au aceeași semnificație, dar în limbi diferite De asemenea, este posibil să existe o similaritate conceptuală între mărci verbale din limbi diferite. În următorul exemplu, s-a constatat că mărcile sunt similare din punct de vedere conceptual, deoarece cuvântul „Hai” din germană și finlandeză va fi înțeles de publicul relevant ca însemnând rechin („shark”):




(teritoriu relevant, inter alia,

Germania și Finlanda)

Hai T-33/03

Acest caz va exista, în special, atunci când marca anterioară este protejată într-o parte a Uniunii Europene, în care diferitele limbi în cauză sunt limbi oficiale. O altă situație este cea în care percepția unei semnificații comune a semnelor este împărtășită de o parte importantă a publicului relevant din teritoriul unde este protejată marca anterioară și, în cazul în care marca anterioară este o MC, în aceeași parte a UE, adică în același stat membru. Acest aspect trebuie să fie evaluat pentru (fiecare dintre) zonele relevante. În ceea ce privește înțelegerea limbilor străine, a se vedea secțiunea 3.6.1.1.


OLYMP

T-203/09 și T-204/09

Pentru publicul spaniol, semnele sunt similare din punct de vedere conceptual, deoarece cuvântul „olymp” poate fi perceput de publicul relevant din Spania ca fiind derivat din cuvântul „olympo”.

Dacă niciuna dintre cele două situații de mai sus nu se aplică, este posibil ca simplul fapt că un termen este o traducere a celuilalt termen să nu fie suficient pentru constatarea identității/similarității conceptuale.


CORONA KARUNA T-357/10

CORONA înseamnă coroană în spaniolă, iar KARUNA înseamnă tot coroană în lituaniană. În limba rusă, „корона”/„korona” înseamnă coroană. Curtea a considerat că, chiar dacă publicul relevant [țările baltice] ar ști că cuvântul rusesc „корона” înseamnă „coroană”, nu există nicio dovadă care să demonstreze că publicul relevant ar asocia „корона” din alfabetul chirilic (sau „korona”, termenul echivalent din alfabetul latin) cu elementul verbal „corona” conținut în semnul solicitat, care este un cuvânt străin, fără semnificație în limbile estoniană, letonă sau lituaniană (punctul 35)

LE LANCIER T-265/09

Teritoriul relevant este Spania. „El lancero” (în spaniolă) înseamnă „le lancier” în franceză. Din punct de vedere conceptual, Tribunalul a concluzionat că spaniolul obișnuit are doar cunoștințe limitate de limba franceză și că expresia „le lancier” nu face parte din vocabularul de bază al acestei limbi. Semnele nu sunt similare din punct de vedere conceptual.



În următorul exemplu, mărcile au fost considerate identice din punct de vedere conceptual, deoarece s-a apreciat că publicul relevant din Germania va înțelege în egală măsură expresia „land of leather”:

Marca anterioară Marca contestată Cauza nr.

B 1 233 842

3.6.2.3 Două cuvinte se referă la același termen semantic sau la variante ale acestuia Acest caz există atunci când sunt implicate sinonime, adică atunci când există două cuvinte pentru aceeași semnificație semantică [exemple: baggage / luggage (bagaje); bicycle / bike (bicicletă); male horse / stallion (armăsar)]. Ca ilustrare a celor afirmate mai sus, următoarele două expresii au fost considerate similare din punct de vedere conceptual:


SECRET PLEASURES PRIVATE PLEASURES R 0616/1999-1

ORPHAN INTERNATIONAL R 1142/2009-2

3.6.2.4 Două semne figurative, simboluri și/sau forme reprezintă același obiect sau

aceeași idee Atunci când două mărci conțin sau sunt formate din elemente figurative și/sau forme și reprezintă aceleași obiecte sau idei ori obiecte sau idei similare, semnele vor fi identice sau similare din punct de vedere conceptual. În următoarele cazuri s-a constatat identitatea sau similaritatea conceptuală:


T-168/04 (C-488/06

confirmată)

R0703/2011-2



R1107/2010-2

Totuși, faptul că ambele semne conțin același obiect nu conduce la constatarea similarității conceptuale dacă diferă modul în care obiectul este descris în mărcile aflate în conflict:


T-593/10

Tribunalul a acceptat constatarea Camerei, potrivit căreia semnele sunt diferite din punct de vedere conceptual, dat fiind faptul că marca anterioară, datorită elementului său figurativ și modului în care este reprezentată litera „b”, ar putea evoca un bumerang, ceea ce nu se întâmplă în cazul mărcii solicitate (punctul 36).

3.6.2.5 Comparația între un cuvânt și un semn figurativ, un simbol, o formă și/sau o

culoare reprezentând conceptul ce stă la baza cuvântului Similaritatea conceptuală există și între un cuvânt și o imagine care arată ceea ce reprezintă cuvântul [exemple fictive: marca verbală „TIGER” (tigru) comparată cu o marcă figurativă care descrie un tigru sau marca verbală „orange” (portocaliu) și o marcă pentru culoarea portocaliu per se].


T-389/03

Documents

GHID PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE OFICIUL · PDF fileculorilor ... Pentru efectele declarațiilor de neinvocare, a se vedea Ghidul privind opoziția, Partea 2, Identitatea și