Ghid - Modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica produsa centralizat prin utilizarea cogenerarii de mica/medie putere

ASA HOLDING S.A., Romania ARCE, Romania

GHID

MODERNIZAREA

SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU ENERGIE

TERMICĂ PRODUSĂ CENTRALIZAT

PRIN UTILIZAREA COGENERĂRII

DE MICĂ/MEDIE PUTERE

Iunie 2004 Rev Finala

Acest document este parte a proiectului “DHCAN. Promovarea cogenerării în sistemele de alimentare cu energie termică produsă centralizat din România” desfăşurat în cadrul programului SAVE 2001 al UE şi a fost elaborat de o echipă de specialişti formată din:

Mihai MOLDOVANU – ASA – Şef proiect Corneliu ROTARU – ARCE Mihai POPOVICI – ASA Doina CUCUEŢEANU – ASA Cosmin NIŢĂ – ASA

Autorii mulţumesc pentru ajutorul dat la colectarea datelor şi încărcarea bazei de date următorilor colegi:

Nicolae PALEA – ASA Radu HANGANU - ASA Roxana PORFIR – ASA Vasile VĂRZARU – ASA Dan ZĂINESCU - ASA

Calde mulţumiri se cuvin domnilor / doamnelor: Mihai VORONCA – Preşedinte ARCE Cristian TOTOLO – Director ASA Robin WILTSHIRE – Coordonator proiect din partea BRE – Marea Britanie, Zsofia NAGY – Şef proiect BRE – Marea Britanie Norela CONSTANTINESCU – Euroheat & Power – Belgia

pentru lectura finală şi observaţiile la conţinutul lucrării. Finanţarea lucrării a fost asigurată de Uniunea Europeană în cadrul programului SAVE 2001 (50%), de ASA Holding S.A. prin decizia Domnului Alexandru APOSTEANU – Preşedinte (47%) şi respectiv de ARCE (3%). Ghidul reflectă punctul de vedere al autorilor. Aceştia însă nu recomandă utilizarea datelor cuprinse în ghid sau în baza de date ca informaţie primară de proiectare şi işi declină orice responsabilitate faţă de cei care procedează de o manieră contrară.

MODERNIZAREA SATC PRIN COGENERARE DE MICĂ / MEDIE PUTERE

1

______________________________________________________________________________________________________

GHID

MODERNIZAREA

SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ PRODUSĂ

CENTRALIZAT

PRIN

UTILIZAREA COGENERĂRII

DE MICĂ/MEDIE PUTERE


__________________________________________________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Termenul de cogenerare exprimă sintetic procesul tehnologic de producere combinată a energiei electrice şi termice pentru consum industrial sau casnic, fiind comun literaturii tehnice din statele UE. În ultimii ani a intrat practic în limbajul curent prin referirea frecventă în mass media în relatie cu problematica energiei, deşi exista deja în limba română termenul echivalent de termoficare.

Acest Ghid încearcă sa identifice problemele actuale şi perspectivele SATC în contextul evoluţiei pieţelor de energie din România, precum şi să sublinieze avantajele tehnologiei cogenerării aplicate în aceste sisteme. Pe de altă parte, am avut în vedere dimensiunea socială importantă asociată SATC în România, formulând modalităţi noi de abordare.

Studiile de caz detaliate în capitolul omonim au fost selectate cu grijă astfel încât să ilustreze anumite tendinţe sau să prezinte un potenţial ridicat de aplicabilitate în ţara noastră.

Intocmirea PP-EE in conformitate cu Legea 199/2000 va constitui un prilej deosebit pentru identificarea si compararea diferitelor optiuni de reabilitare a SATC. Pentru acest motiv partea a doua a prezentului Ghid se constituie intr-o sinteza a experientei noastre si a studiilor privind modalitatile de evaluare a SATC, indictorii specifici tehnici, financiari si manageriali pentru fundamentarea strategiilor locale. In final a fost propus un chestionar care sa ajute la formularea problemelor specifice ale politicii municipale privind eficienta energetica.

Nu este în intenţia noastră să prezentăm cogenerarea ca o soluţie miraculoasa, ci să convingem de potenţialul înalt de eficienţă al sistemelor de cogenerare ca surse în SATC şi fundament al dezvoltării durabile a comunităţilor locale. Numai studiul de fezabilitate poate corela soluţiile tehnice concrete cu aspectele de finanţare, constituind baza pentru formularea unei strategii de dezvoltare a sistemului energetic local.

LISTĂ DE TERMENI ŞI ABREVIERI

Cogenerare Producerea combinată a energiei electrice şi termice

SATC Sistem de alimentare cu energie termica produsa centralizat

Dezvoltare durabila Strategie prin care comunităţile urmăresc dezvoltarea economică pentru satisfacerea necesităţilor zilei de azi fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile nevoi. În acest cadru comunităţile utilizează eficient resursele de orice natura, dezvoltă infrastructuri eficiente, protejează şi îmbunătăţesc calitatea vieţii şi dezvoltă activităţile economice care aduc bunăstare.

Pret national de referinta Tariful subventionat al unitatii de energie termica (Gcal) livrata in sistemele de incalzire centralizata, perceput consumatorilor persoane fizice.

PP-EE Planul Propriu de Eficienta Energetica

2


_______1.1. Scopul ghidului 5 __________________________________________2.4. Asocierea SATC-cogenerare 13 ____________2.7. SATC şi cogenerarea în contextul pieţei energiei 16 ______3. COGENERAREA DE MICĂ/MEDIE PUTERE 23 ____________________________________4.1.2. Faza de optimizare 28 ______4.1.4. Programul de dezvoltare 29 ___________

CUPRINS

1. CONSIDERAŢII GENERALE 5

1.2. Cadrul legislativ specific din Romania şi UE 5

1.2.1. Ordonanţa de Guvern nr.73/2002 5

1.2.2. Directiva UE 2004-8-EC privind promovarea cogenerării 6

1.2.3. Legea nr.199/2000 7

1.3. Strategia energetică a Romaniei pe termen mediu (2003-2015) 8

1.4. Strategia nationala pentru alimentarea localitatilor cu energie termica 9 produsa centralizat

2. SISTEMELE CENTRALIZATE DE ÎNCĂLZIRE UBANĂ ŞI COGENERAREA 10

2.1. Încălzirea în România 10

2.2. SATC - Conceptul de Sistem energetic de interes local 10

2.3. Principiul cogenerării 12

2.5. SATC şi cogenerarea în Europa 13

2.6. SATC şi cogenerarea în România 15

2.8. Consumatorul de căldura în contextul actual şi în perspectivă 20

3.1. Definire şi caracteristici 23

3.2. Implementarea cogenerării de mică/medie putere 24

3.2.1. Cogenerarea de mică/medie putere în Europa 24

3.2.2. Oportunitatea implementării în România 24

3.2.3. Promovarea cogenerării de mică/medie putere în România 26

4. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN LUAREA DECIZIEI DE MODERNIZARE CU 27 ECHIPAMENTE DE COGENERARE DE MICĂ/MEDIE PUTERE

4.1. Studiul de fezabilitate 27

4.1.1. Principalele direcţii de orientare a studiului de fezabilitate 27

4.1.3. Veniturile din vânzarea energiei electrice şi termice 29

3

4.1.5. Evaluarea economică 30

4.2. Tipuri şi scheme de principiu pentru cogenerare 30


__________________________________________________________________________________________________________________

4.2.1. Cogenerare cu turbină cu abur 30

4.2.2. Cogenerare cu turbină cu gaze 31

4.2.3. Cogenerare cu motoare cu combustie interna 32

4.2.4. Cogenerare cu ciclu combinat abur-gaze 33

4.3. Aspecte economice 34

5. FINANŢAREA PROIECTELOR DE MODERNIZARE A SATC CU COGENERARE 35 DE MICĂ/MEDIE PUTERE

5.1. Organizarea proiectelor de modernizare 35

5.2. Finanţarea proiectelor de modernizare 35

5.3. Procurarea echipamentelor şi serviciilor 37

6. STUDII DE CAZ 38

6.1. România – Făgăraş 38

6.2. România – Sibiu 39

6.3. România – Botosani 42

6.4. Marea Britanie – Londra 44

7. CONCLUZII 47

LISTĂ DE REFERINŢE 49

ANEXA: ELEMENTE PENTRU ELABORAREA STRATEGIEI DE MODERNIZARE A SISTEMULUI ENERGETIC LOCAL

4


________________________________________________________________________________________________________________________

1. CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Scopul ghidului

Prezentul Ghid are intenţia să vină în ajutorul persoanelor de decizie implicate în administrarea, operarea, sau formularea strategiilor de evoluţie a SATC, în contextul legislativ specific recent aprobat şi a cărui punere în practică este în curs.

Se vor oferi argumente pentru promovarea soluţiei de cogenerare a electricităţii şi căldurii ca sursă în sistemele urbane de alimentare centralizată cu căldură (in aplicatii de mica-medie putere acolo unde este fezabil), ca si pentru refacerea increderii in SATC.

De asemenea, proprietarii şi administratorii de clădiri cu destinaţie publică sau de locuinţe de tip individual sau condominial pot găsi aici elemente care să susţină luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză.

Fără a fi un manual detaliat de implementare a cogenerării în SATC, sperăm să aducem totuşi o contribuţie la înţelegerea situaţiei actuale din Romania, a perspectivelor şi a necesităţii de a se propune o viziune pe termen mediu/lung pentru această zonă de interes.

1.2. Cadrul legislativ specific din România şi UE

1.2.1. Ordonanţa de Guvern OG 73/2002

Ordonanţa de Guvern OG 73/2002 defineşte cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, reglementarea, finanţarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu energie termică, produsă centralizat, a comunelor, oraşelor şi municipiilor [1].

Această ordonanţă stabileşte că sistemele publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat, definite ca servicii energetice de interes local, sunt conduse, coordonate şi controlate de către autorităţile administraţiei publice locale, care au obligaţia de a diagnostica starea prezentă şi a formula o strategie de evoluţie a acestora care să fie în consens

cu principiile dezvoltării durabile a comunităţii locale.

Activitatea serviciilor de alimentare cu energie termică produsă centralizat, este reglementata in România de către Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărie Comunală (ANRSC). În cazul în care operatorul sursei deţine instalaţii de cogenerare, activitatea acestuia este reglementată de Autoritatea Naţională de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).

Prezentare

Prezentăm mai jos prevederile Ordonanţei de Guvern OG 73/2002 [1] care sunt relevante pentru ghidul nostru.

Principiile care trebuie să guverneze activitatea serviciilor energetice de interes local sunt.

♦ Autonomie locală

♦ Descentralizarea serviciilor publice

♦ Responsabilitatea faţă de utilizatori

♦ Asigurarea calităţii şi continuităţii serviciilor

♦ Administrarea eficientă a bunurilor proprietate publică sau privată

♦ Asigurarea eficienţei energetice

♦ Asigurarea unui mediu concurenţial

♦ Promovarea asocierii intercomunale

♦ Promovarea parteneriatului public-privat

♦ Corelarea cerinţelor cu resursele

♦ Conservarea mediului şi dezvoltarea durabilă

♦ Accesul liber la informaţiile privind serviciului

♦ Participarea şi consultarea utilizatorilor

5

Serviciile energetice de interes local sunt gestionate şi administrate prin intermediul


__________________________________________________________________________________________________________________

operatorilor licenţiaţi conform legii de către ANRSC şi ANRE, după caz.

Modul de organizare şi funcţionare a serviciilor energetice de interes local au ca obiectiv:

♦

♦

♦

♦

♦

Asigurarea competiţiei

Creşterea eficienţei energetice

Asigurarea transparenţei în stabilirea preţurilor şi a tarifelor la energia termică

Stimularea participării sectorului privat

Realizarea obiectivelor locale şi globale privind protecţia mediului

Autorităţile publice locale pot gestiona această activitate direct, indirect sau pot delega gestiunea acestei activităţi. Autorităţile administraţiei publice îşi păstreaza prerogativele privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor energetice de interes local, precum şi dreptul de urmări, controla şi supraveghea aceste activitati.

Aprobarea strategiei locale de dezvoltare a serviciilor energetice de interes local, a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora, a criteriilor şi procedurilor de exercitare a controlului intră în competenţa exclusivă a consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General a Municipiului Bucureşti, după caz.

Comentarii

Ordonanţa de Guvern OG 73/2003 conferă autorităţilor locale responsabilitatea deplină a asigurării serviciului de încălzire în sistem centralizat a localităţilor.

Principiile care trebuie să guverneze această activitate, listate în ordonanţă, definesc obiectivele strategiei de reabilitare/dezvoltare şi modul de operare a acestor sisteme. Aceste principii sunt generoase, promovând dezvoltarea durabilă, conservarea mediului, gestionarea resurselor. Sunt recomandate asocierea intercomunală şi parteneriatul public-privat. Aceste principii sunt implementate

în descrierea modului de organizare şi funcţionare a acestor servicii.

Ordonanţa nu promovează în mod explicit producerea căldurii în cogenerare. Totuşi, ordonanţa oferă puncte de sprijin pentru argumentarea promovării cogenerării. De exemplu, aceasta stabileşte necesitatea ca serviciul de alimentare centralizată cu caldură să se încadreze în obiectivele locale şi naţionale de protecţie a mediului. Unul din aceste obiective va deveni limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, acesta fiind şi avantajul principal al cogenerării, când este comparată cu producerea separată a energiei electrice şi căldurii.

Este important şi faptul că ordonanţa promovează stimularea participării sectorului privat şi asocierea intercomunală. Acestea pot contribui la diversificarea surselor de finanţare pentru reabilitarea/dezvoltarea acestor sisteme.

1.2.2. Directiva 2004/8/EC privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de căldura

Principalul argument în favoarea cogenerării este reducerea consumului de combustibil primar şi, implicit, a emisiilor de gaze cu efect de seră - direcţie strategică pentru politica energetică şi de mediu a UE. Promovarea cogenerării este una din căile prin care ţările din UE caută să îndeplinească obiectivele pe care şi le-au asumat prin semnarea Protocolului de la Kyoto.

România este şi ea semnatară a Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice.

Considerăm ca această direcţie strategică trebuie să fie adoptată şi de ţara noastră, cu atât mai mult cu cât situaţia actuală a sistemelor de producere a energiei electrice şi termice impune investiţii masive. Trebuie profitat de această stare de lucruri pentru promovarea acelor soluţii care nu doar să rezolve problemele pe termen scurt, ci să asigure dezvoltarea durabilă a sistemelor energetice.

6

Prezentare


________________________________________________________________________________________________________________________

Obiectivul Directivei 2004/8/EC a UE [6] este promovarea cogenerării bazate pe cererea de caldura si pe economia de combustibil primar în ţările Uniunii Europene.

Ea defineste cogenerarea in armonie cu alte reglementari comunitare specifice, stabileste cadrul si modalitatile in care se pot oferi garantii de origine pentru productia de electricitate in cogenerare si cere statelor membre sa asigure proceduri obiective, transparente si nediscriminatorii pentru: (a) acces la reteaua de electricitate; (b) tarifare; (c) administrare.

Statele membre vor identifica pana in Februarie 2006 potentialul necesarului de caldura/frig care poate fi acoprit in mod fezabil prin cogenerarea de inalta eficienta (inclusiv microcogenerarea - sub 50kWt) si va analiza obstacolele de orice natura care ar putea impiedica aplicarea proiectelor care sa acopere acest potential. Obstacolele se refera la pretul/costurile accesului la combustibili, reteaua electrica, procedurile administrative si lipsa internalizarii costurilor de mediu in pretul energiei. La fiecare patru ani se va face evaluarea stadiului de acoperire a potentialului, a cotei de energie produsa in regim de cogenerare si a eficientei actiunilor de promovare.

Se stabilesc proceduri de calcul pentru (a) economia de energie primara prin cogenerare; (b) calculul ponderii energiei electrica produse in cogenerare de inalta eficienta.

Directiva nu işi propune uniformizarea cotei de energie produsă în cogenerare în ţările membre, ci promovarea cogenerării în toate cazurile unde este identificat un potenţial de economisire a energiei şi reducere a emisiilor de CO2, justificat economic. Nu se stabilesc valori/limite individuale pentru statele membre.

Comentarii

Reducerea emisiei de poluanţi atmosferici fiind argumentul major în promovarea cogenerarii, s-au creat la nivel European şi

funcţionează mecanisme financiare pentru cofinanţarea proiectelor de cogenerare (vezi Cap. 5.2 punctul 8). Aceste mecanisme sunt bazate pe evaluarea costurilor pe care societatea trebuie să le plăteasca pentru contracararea efectelor negative ale acestor emisii asupra mediului. Directiva identifica lipsa internalizarii costurilor de mediu ca o bariera principala in calea dezvoltarii cogenerarii, recunoscand indirect ca ne aflam deocamdata in tranzitie catre momentul acestei internalizari in pretul energiei. Dupa acest moment (care nu e precizat in document) abia avantajele cogenerarii fata de alte tehnologii vor putea fi valoficate in conditii de piata. Până atunci, cogenerarea rămâne expusă evoluţiilor de pe piaţa energiei aşa cum arată ea astăzi.

Formularea finală a Directivei nu contine obligatii suplimentare fata de cele stabilite la Kyoto pentru tarile din UE sau tarile candidate. Desi e dificil de estimat impactul pe termen scurt al Directivei asupra evolutiei cogenerarii, apreciem ca s-a facut totusi un pas înainte pentru promovarea acestei soluţii tehnice.

1.2.3. Legea nr.199/2000 Privind eficienţa energetică

În anul 1997 România a semnat Tratatul Cartei Energiei, care prevede la Art.8 că părţile contractante vor implementa programe de creştere a eficienţei energetice, printre care – cu caracter de recomandare – “sprijinirea şi promovarea cogenerarii şi măsurilor de creştere a eficienţei energetice în SATC”.

7

În acest context, Legea nr.199/2000 republicată în anul 2002 [2] instituie pentru agenţii economici cu un consum anual de energie peste 1000 TEP, ca şi pentru autorităţile administraţiei publice din localităţile cu mai mult de 20 000 de locuitori obligaţia de a formula Programe Proprii de Eficienţă Energetică, în scopul reducerii consumului de energie pentru încălzire şi aer condiţionat, iluminat, transport şi activităţi economice. Aceste programe vizează întreg lanţul energetic:


__________________________________________________________________________________________________________________

producţie – transport – distribuţie – utilizare şi vor include acţiuni pentru:

♦ promovarea cogenerării de mică şi medie putere şi a măsurilor necesare pentru creşterea eficienţei sistemelor de producere, transport şi distribuţie a căldurii (Art.6, paragraph “f”)

♦ evaluarea impactului negativ asupra mediului (Art.6, paragraph “h”)

Autorizarea lucrărilor de construcţii noi şi de reabilitare a celor existente se va face doar dacă proiectele respectă standardele de eficienţă energetică în vigoare (Art.12).

Legislaţia prevede anumite facilităţi fiscale pentru cei care investesc în reabilitarea termică a clădirilor - scutiri de taxe pentru verificarea proiectelor şi eliberarea certificatului energetic al clădirii, deducere din venitul anual impozabil a unei sume în limita a 200 euro/contribuabil.

Prin acest act normativ s-a înfiinţat Fondul Român pentru Eficienţă Energetică, cu ajutorul căruia s-a asigurat deja cofinanţarea unor proiecte de modernizare a SATC.

ARCE este organul de specialitate autonom de interes naţional care are raspunderea elaborării (împreuna cu Ministerul Industriei şi Resurselor) şi implementării politicii naţionale de eficienţă energetică. În prezent, ARCE este în proces de finalizare a procedurilor interne care să permită acest lucru.

1.3. Strategia energetică a României pe termen mediu (2003-2015)

Foaia de parcurs în domeniul energetic din România [3] constituie baza de negociere la capitolul “Energie” pentru aderarea României la UE şi menţionează direcţiile strategice ale politicii energetice a guvernului şi etapele de evoluţie, după câteva scenarii probabile, a producţiei, consumului şi reglementărilor pieţei specifice, pentru perioada 2003 - 2015.

Piaţa en-gros de electricitate este structurată pe două componente:

♦ piaţa competitivă

♦ piaţa reglementată.

În cadrul pieţei reglementate tranzacţiile cu energie electrică se fac pe baza de contracte reglementate (cu preţuri reglementate şi cantităţi limitate). Contractele pentru energia electrică produsă în cogenerare sunt, de asemenea, contracte reglementate.

Se preconizează o deschidere în totalitate a pieţei de electricitate începând cu anul 2007. Din acest moment preţurile reglementate vor fi aplicate numai acelor consumatori care preferă tarifele reglementate. O evoluţie asemănătoare va avea şi piaţa de gaze naturale, care va fi deschisă în totalitate începând tot cu anul 2007.

O componentă importantă a restructurării sectorului energiei este reglementarea accesului nediscriminatoriu al terţilor la sistemul de transport pentru energie electrică, cât şi la gaze naturale.

În perioada 2003-2004, ANRE va menţine obligaţia existentă ca operatorul “Electrica”al retelei să preia energia electrică produsă în cogenerare, corespunzător energiei termice livrate consumatorilor rezidenţiali, la preţuri reglementate. ANRE va determina şi mecanismul pentru internalizarea costurilor externe pentru protecţia mediului.

Consumatorii rezidenţiali de energie termica vor plăti un preţ naţional de referinţă, care va fi adaptat permanent preţului combustibilului. Autoritatile locale vor realiza studii pentru optimizarea variantelor de încalzire din cadrul comunităţilor. Consumatorii de energie termică ce au venituri scăzute vor primi în continuare subvenţii.

8

În perioada 2005-2007 ANRE va reduce gradat obigaţia companiilor furnizoare/distribuitoare de energie electrică de a mai prelua energia electrică produsă în centrale de cogenerare, corelat cu rezultatul studiilor şi programelor de reabilitare, modernizare şi investiţii în sistemele de furnizare a energiei termice


________________________________________________________________________________________________________________________

către consumatorii rezidenţiali. Se vor implementa masurile impuse de Directiva referitoare la promovarea cogenerarii bazate pe cererea de caldura.

Pe parcursul acestei perioade consumatorii de energie termică rezidenţiali vor continua să plăteasca un tarif naţional de referinţă, dar necesitatea menţinerii lui va fi revizuită. Pentru cogenerare va rezulta o obligaţie de achiziţionare a energiei electrice prin mecanisme specifice.

Consumatorii individuali cu venituri scăzute vor primi subvenţii directe.

În perioada 2008-2015 ANRE va reduce gradat obigaţia companiilor furnizoare/distribuitoare de energie electrică de a prelua energia electrică produsă in centrale de cogenerare, corelat cu rezultatul studiilor şi programelor de reabilitare, modernizare şi investiţii în sistemele de furnizare a energiei termice către consumatorii rezidenţiali. Se vor implementa masurile impuse de Directiva referitoare la promovarea cogenerarii.

Până la luarea unei decizii de continuare a aplicării preţului naţional de referinţă, factura fiecărui consumator va evidenţia costurile cu energia termică, stabilite prin preţuri reglementate de Autoritatea în cauza, pe baza principiului costurilor marginale justificate.

Consumatorii individuali cu venituri scăzute vor primi subvenţii directe.

Comentarii

Specificarea promovării cogenerării ca direcţie strategică pentru 2001-2004 este menţionată in [5]. Noua strategie în domeniul energetic prezentată aici nu conţine alte referiri la promovarea cogenerării în afara de asumarea obligaţiei de a implementa mecanismele prevăzute de Directiva UE privind promovarea cogenerării.

Problema alimentării cu caldură a consumatorilor rezidenţiali rămâne exclusiv de competenţa autorităţilor locale.

Pe de altă parte, pe măsura deschiderii pieţei de energie, obligativitatea preluării de către distribuitori a energiei electrice

produse în cogenerare de către centralele care alimentează SATC va privi cantităţi din ce în ce mai reduse de energie.

O componentă esenţială care va veni în sprijinul dezvoltării cogenerării va fi mecanismul pentru internalizarea costurilor externe pentru protecţia mediului, care va trebui reglementat de ANRE până în anul 2008.

1.4. Strategia naţională pentru alimentarea localităţilor cu energie termică produsă centralizat

Prezentată la 1 Iunie 2004, strategia a fost elaborată de Guvernul României şi vizează modernizarea sistemelor de încălzire urbana din România, cu orizont anul 2017.

Proprietarii de locuinţe racordate la sistemul centralizat de încălzire pot opta pentru debranşare, cu respectarea Ordinului 42-2004 al Ministrului Economiei şi Comerţului privind autorizarea cazanelor. Toate cazanele sub 70 kW care funcţionează deja, trebuie autorizate pana la 31 Dec 2004.

Se stabilesc următoarele termene şi obiective:

- 30 Iun 2006 finalizarea contorizării tuturor clădirilor racordate, cu finanţare de către operatorul sistemului

- 30 Iun 2007 implementarea sistemului de control individual si alocare de costuri in toate apartamentele conectate şi contractarea individuală a serviciului de încalzire (acţiune pe cheltuiala proprietarilor, cu 30% asistenta din partea statului)

- 2007 Eliminarea graduală a subvenţiei către producătorul de căldura şi dirijarea acestor fonduri către programele de modernizare si populaţia defavorizată

- Introducerea cogenerării de mica şi medie putere ca soluţie optima pentru modernizarea sistemelor şi reducerea costurilor cu încălzirea.

9


48%

29%

12%

8%2% 1%

Soba combustibil solidSATCSoba cu gaz naturalCT individuala/de blocFara incalzireIncalzire electrica

__________________________________________________________________________________________________________________

2. SISTEMELE CENTRALIZATE DE ÎNCĂLZIRE URBANĂ ŞI COGENERAREA

2.1. Încălzirea în România

Situarea României în zona geografică de climă temperat-continentală cu nuanţe excesive, precum şi nivelul de civilizaţie curent fac ca circa 40% din energia primară consumată la nivelul ţării să fie utilizată sub formă de energie termică pentru încălzirea spaţiilor publice şi locuinţelor individuale şi pentru producerea apei calde de consum. Această pondere justifică interesul permanent acordat problemei încălzirii în societatea românească.

Până la sfârşitul secolului 19 lemnul era practic singurul combustibil folosit în România pentru încălzire. În anul 1938 lemnul mai reprezenta 26% din combustibil. În prezent, toată gama de combustibili fosili, sursele regenerabile (lemn, deşeuri lemnoase, energia geotermală) şi, în foarte mică măsură, energia nucleară şi electrică concură la asigurarea necesarului de căldură.

Ponderea diverselor modalităţi de încălzire raportată la numarul de locuinţe este ilustrată în Fig.1. [10].

Temperaturile convenţionale ale aerului exterior utilizate pentru calculul instalaţiilor

de încălzire a clădirilor civile din localităţile cu locuire permanentă sunt cuprinse între –12 grdC pe coasta Mării Negre sau în sud-vestul extrem şi –21 grdC pe arii largi din estul Transilvaniei şi nordul Moldovei. Durata medie a perioadei de încălzire variază între 160 şi 232 zile/an, cu un număr mediu anual de grade-zile cuprins între 3000-5000. Aceste date conduc la caracterizarea încălzirii ca necesitate vitală în România, cu impact social puternic.

Politica statului în domeniu a urmărit aspectul suportabilităţii costurilor încălzirii pentru populaţie, asigurându-se subvenţii diverse şi, pentru cazuri sociale, ajutoare financiare directe.

2.2. SATC – Conceptul de Sistem energetic de interes local

Acolo unde energia termica este livrată dintr-o instalaţie de producere specializată, prin intermediul unui agent termic vehiculat într-o infrastructură de transport şi distribuţie către mai mulţi consumatori de căldură, avem de a face cu un sistem centralizat de alimentare cu energie termica.

Din perspectiva producţiei de energie termică, controversa centralizat/distribuit (specifică mai degrabă pieţei energiei electrice) devine controversa centralizat/individual. Pentru ariile cu

Fig.1 - Modalităţi de încălzire a locuinţelor în România (2003)

10


________________________________________________________________________________________________________________________

densitate de locuire ridicată, cum sunt localităţile urbane cu clădiri de locuinţe multietajate, problema a fost de mult tranşată în favoarea producerii centralizate a căldurii, datorită avantajelor multiple şi evidente:

(a) asigurarea unui climat sănătos, nepoluat în ariile locuite, prin reducere numărului de guri de emisie, amplasarea centralelor termice la marginea oraşelor şi construirea de coşuri suficient de înalte pentru dispersarea emisiilor poluante;

(b) evitarea depozitării şi manipulării unor combustibili şi a produselor de ardere în zone intens populate;

(c) posibilitatea utilizării tehnologiilor cu eficienţă termică ridicată (cum este cogenerarea), care nu sunt disponibile în mod competitiv la scară individuală;

(d) posibilitatea utilizării unor combustibili care nu pot fi folosiţi individual (de ex. deşeuri menajere urbane, biomasă, etc);

(e) posibilitatea utilizării de resurse alternative la combustibilii fosili: resurse regenerabile disponibile pe plan local, deşeuri menajere urbane, deşeuri lemnoase, din care unele nu pot fi utilizate eficient sau chiar de loc în mod individual.

(f) evitarea utilizării combustibililor şi instalaţiilor de ardere de către mase largi de oameni care nu au cunoştinţe de specialitate.

În aceste condiţii, întrebarea la care a trebuit să răspundă experţii a fost nu dacă se va pune în practică, ci până la ce dimensiune se poate extinde în mod economic un SATC.

Elementul central al SATC este reţeaua de transport (eventual, inclusiv cea de distribuţie). Aceasta constituie veriga centrală care leagă diverşii consumatori de energie termică cu producători bazaţi pe tehnologii diferite şi resurse diferite.

Urmare a evoluţiilor tehnologice, denumirea de SATC tinde să devină incompletă, deoarece în UE funcţionează

deja sisteme centralizate urbane care asigură şi răcirea spaţiilor de locuit/publice în anotimpul cald.

Faţă de alternativa de încălzire individuală, consumatorul racordat la un SATC îşi asumă, inerent, o oarecare limitare a confortului termic legată de posibilitatea sistemului de a satisface în mod economic sarcini sub o anumita limită. Pe de altă parte, sistemul în sine nu poate funcţiona nicăieri în lume fără anumite pierderi naturale de căldura (care pot fi menţinute în mod economic sub 6-8%) şi de agent termic (2-4%). Chiar în aceste condiţii, însă, peste tot în societăţile dezvoltate bazate pe economia de piaţă, acolo unde s-a aplicat cu grijă, soluţia SATC asigură necesarul de căldură pentru încălzire şi apă caldă de consum la preţuri mai mici sau cel mult egale cu cele oferite de soluţiile alternative individuale, fiind solutia de electie (de exemplu) pentru cartierele cu locuinte sociale.

Toate acestea fac din SATC un factor important în implementarea politicilor energetice locale, care trebuie să urmărească:

(a) siguranţa alimentării cu energie, cu utilizarea pe scara cât mai largă a resurselor locale;

(b) accesul populaţiei la energie în condiţii acceptabile de preţ;

(c) reducerea impactului asupra mediului produs de activitatea de producere a energiei.

11

Ordonanţa Guvernului nr.73/2002 [1] defineşte Sistemul energetic de interes local (obiectul pricipal al reglementării) ca fiind infrastructura prin care se asigură Serviciile energetice de interes local. Acestea cuprind totalitatea acţiunilor şi activităţilor desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale sub conducerea, coordonarea şi controlul autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul alimentării centralizate cu energie termica pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum pentru locuinţe, instituţii publice, obiective social-culturale şi agenţi economici.


______________________________________________________

Producerea separata aenergiei electrice si caldurii

CHPefficiency85 %

40 power

45 heat

15 losses

Boilerefficiency90 %

Powerstationefficiency54 %

38 losses

5 losses

Cogenerare

78

Energyinput

50

128 total

100 total

100

Energyinput

43 total

15 total

Economia de combustibil128-100

128= 22 %

Fig. 2 Avantajul cogenerarii (exemplu)

____________________________________________________________

Componentele functionale ale sistemului energetic de interes local, legate prin procesul tehnologic comun, sunt:

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

centrale termice şi/sau de cogenerare ca surse

reţeaua de transport a agentului termic

puncte termice/centrale termice locale

instalaţii de transformare

reţea de distribuţie

construcţii şi instalaţii auxiliare

sisteme de măsura/control/automatizare

branşamentele şi aparatele de contorizare la consumator

Acelaşi act normativ [1] identifică patru tipuri de activităţi legate de serviciile energetice, şi anume (a) producerea; (b) transportul; (c) distribuţia şi (d) furnizarea energiei. Acestea sunt desfăşurate de agenţi economici (sau operatori) specializaţi, licenţiaţi în condiţiile legii. La cele două capete ale acestui lanţ de activităţi se află pe de o parte resursa

energetică ce se transformă în căldură, şi pe de alta parte utilizatori de energie termică – ale căror cerinţe trebuie asigurate în condiţii economice şi de calitate stipulate contractual, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.

2.3. Principiul cogenerării

Cogenerarea reprezintă producerea simultană a energiei electrice şi căldurii, ambele destinate consumului, intr-o instalaţie tehnologică gândită unitar în acest scop. Prezentăm în continuare în sinteză avantajele principale ale cogenerării, desprinse din experienţa acumulată până în prezent şi care explica de ce se pun în mişcare atâtea energii la nivel mondial pentru promovarea acestei tehnologii:

(a) Economie de combustibil primar. Producerea combinată a energiei electrice şi termice în instalaţia de cogenerare este considerabil mai eficientă decât producerea aceloraşi cantităţi de energie electrică şi căldură separat în centrale electrice şi centrale termice clasice. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi cantităţi de

12


________________________________________________________________________________________________________________________

energie destinate consumului vom utiliza cu până la 32%* mai puţin combustibil primar dacă le vom produce într-o instalatie de cogenerare şi nu în centrale clasice funcţionând pe acelaşi combustibil.

(b) Reducerea poluarii atmosferice. Orice reducere a consumului de combustibil primar conduce la reducerea în aceeaşi măsură a emisiilor de poluanţi în atmosferă. De aici ideea că extinderea cogenerării poate fi un instrument de bază în îndeplinirea programelor mondiale de reducere a poluării şi mai ales a emisiilor atmosferice de bioxid de carbon – pentru care, conform Protocolului de la Kyoto cele mai multe state şi-au asumat obiective de reducere progresivă până în anul 2012.

Cogenerarea atinge, asadar, doua zone de mare interes pentru societatea de azi.

2.4. Asocierea SATC-cogenerare

Cogenerarea are un grad relativ ridicat de extindere în SATC (de exemplu 70% in statele membre ale UE). Iată motivele care au condus la aceasta:

(a) SATC trebuie să concureze cu soluţiile de încălzire individuală, în condiţiile în care din start pleacă cu un handicap de până la 8% pierderi asumate în reţeaua de transport. De aici necesitatea ca tehnologiile de producere a căldurii în sistem să fie cele mai eficiente cu putinţă. Cogenerarea este una dintre acestea.

(b) În zonele urbane, sarcina termică coexistă cu un necesar de energie electrică pentru consumatori casnici sau industriali – pe care instalaţiile de cogenerare îl pot acoperi local. Astfel se evită pierderile cauzate de transportul energiei electrice de la distanţe mari prin reţeaua naţională până la locul de consum. Cu alte cuvinte, cogenerarea merge alături cu conceptul de producere distribuită a energiei electrice. Un element important care necesita actualizare

periodica este dimensionarea capacitatii termice a instalatiei de cogenerare in raport cu sarcina termica maxima. Acest raport se numeşte coeficient de cogenerare.

Teoretic, potentialul maxim de reducere a emisiilor intr-un SATC cu cogenerare se atinge prin dimensionarea echipamentului de cogenerare la sarc ina termica maxima. Astfel, toata caldura livrata pentru consum este produsa in regim de cogenerare - avantaj major pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2. Aceasta abordare nu este insa practica, din urmatoarele motive:

(a) energia electrică este furnizată în regim variabil care urmăreşte sarcina termică – dezavantaj pentru reţeaua electrică, care trebuie să aibă mijloacele de a gestiona acest regim variabil de producere;

(b) ţinând seama de alura curbei clasate de sarcină termică în România, rezultă un grad mediu anual de utilizare a puterii maxime de 40-45% - valoare inaceptabila pentru orice calcule de fezabilitate în condiţiile economice curente.

Implementarea cogenerarii în proiectele de modernizare a SATC în ultimii ani a fost o excepţie. Aceasta pentru că, relativ la precaritatea SATC vizate, înlocuirea cazanelor vechi cu cazane noi şi înlocuirea/reabilitarea reţelei de distribuţie (soluţia cu investiţie minima şi care aduce economii de 30-50% la cheltuielile de exploatare) a fost suficient de atrăgătoare în condiţiile economice si financiare din Romania.

2.5. SATC şi cogenerarea în Europa

13

În prezent, cogenerarea diminueaza cu aproximativ 350 milioane tone emisiile de bioxid de carbon in Europa şi reduce dependenţa de resursele de energie cu 1200 PJ pe an. Cogenerarea este astfel o excelentă opţiune de producere a energiei electrice şi termice acolo unde este fezabila şi de aceea este considerată o soluţie de bază în atingerea obiectivelor privind reducerea emisiilor poluante şi a impactului global asupra mediului [9].


__________________________________________________________________________________________________________________

În comparaţie cu 1999, producţia de energie în SATC a crescut în majoritatea ţărilor membre în UE. Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Italia (7.4% pe an), Austria (7.4% pe an) şi Suedia (6% în ultimii doi ani).

În ţările din centrul şi estul Europei (CEE) trebuie subliniate două aspecte specifice: în timp ce ponderea încălzirii centralizate se păstrează la acelaşi nivel din 1999, producţia de căldură a scăzut considerabil. În parte acest lucru se datorează economiilor de energie la consumator, dar si investitiilor in modernizarea retelelor si mai ales competiţiei neloiale cu încălzirea individuală cu gaze naturale - care a beneficiat de avantajul subvenţiilor încrucişate între micii şi marii consumatori şi a tarifelor mici practicate pentru gazele naturale.

În România, odată cu scăderea a producţiei de căldură furnizată centralizat în SATC, o modificare importantă s-a produs şi în ponderea acesteia care a scăzut de la 31% la 29% (cifra oficiala pentru iarna 2002/2003, dar care ar putea fi chiar de 25% in martie 2004). În ultimii patru ani aproximativ 21% din cele 2,700,000 de apartamente s-au deconectat de la sistemul de încălzire centralizată.

În timp ce ponderea incălzirii centralizate în ţările candidate este relativ mare, proporţia cogenerării în producţia de căldură furnizată de SATC este mai mică decât în ţările UE (o medie de 52% faţă de 67%).

Dezvoltarea în continuare a SATC împreună cu producerea în cogenerare în ţările candidate poate conduce la o importantă creştere a eficienţei energetice, de economisire a resurselor energetice şi de reducere a emisiilor de bioxid de carbon.

Producerea căldurii în cogenerare asociată cu SATC este recunoscută de asemenea şi ca un factor în creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu.

În ţările UE preţurile pentru căldura furnizată în SATC au rămas relativ constante (în comparaţie cu 1999) în ciuda

fluctuaţiilor de preţ ale gazelor şi ţiţeiului. În ţările candidate preţurile în general au crescut ca urmare a eliminării treptate a subvenţiilor, în vederea adaptării la cerinţele de integrare în Comunitatea Europeana. În cele mai multe dintre ţările candidate preţul căldurii furnizate de SATC este încă mult mai mic decât în ţările membre UE (acesta fiind şi cazul României), dar în câteva ţări (Cehia, Ungaria, Lituania) acesta este aproape la acelaşi nivel.

Există accente usor diferite în politica de utilizare a combustibilului în ţările membre UE şi ţările candidate. Acestea din urma se bazează (pe termen mediu) pe o creştere a consumului de gaze, în timp ce ţările membre UE promoveaza tot mai mult utilizarea surselor regenerabile şi valorificarea deşeurilor. Pentru viitor este previzibilă o strategie comuna care pune accentul pe creşterea eficienţei energetice, utilizarea resurselor regenerabile si satisfacerea necesarului de energie utilizand cat mai putina energie primara.

Această tendinţă va orienta în mod constant trecerea de la folosirea combustibililor fosili la sursele regenerabile în următoarele decade, cu folosirea gazelor naturale în faza de tranziţie. Se încurajează astfel si descentralizarea alimentării cu energie, incluzând cogenerarea de mică putere amplasată lângă consumator.

În majoritatea ţărilor membre UE nu sunt prevăzute legi speciale. Furnizarea căldurii în SATC este considerată ca o componentă a pieţii şi în consecinţă reglementată de mecanismele specifice ale pieţei libere. Totuşi se ţine cont că cogenerarea asociată cu SATC îndeplineşte nişte obiective economice generale, în special legate de politicile privind protecţia mediului.

14

Ţări ca Olanda şi Suedia corelează promovarea cogenerării cu facilităţi fiscale, în timp ce Germania, Austria şi Danemarca acordă un sprijin legislativ instalaţiilor de cogenerare cu eficienţă ridicată. În acelaşi fel sunt susţinute şi resursele regenerabile atât prin politici fiscale cât şi reglementări legislative.


________________________________________________________________________________________________________________________

În procesul de accedere în Uniunea Europeană majoritatea ţărilor candidate au elaborat legi privind energia pentru a crea cadrul legislativ general care să sustina liberalizarea pieţei şi competiţia în conformitate cu directivele Uniunii Europene.

Unele ţări au elaborat legi specifice privind încălzirea/racirea centralizată. De exemplu, Ungaria dispune de o lege a încălzirii centralizate, iar Estonia are una în curs de adoptare. În Croaţia şi Lituania, problemele încălzirii centralizate sunt tratate în legea pentru energia termică. În Cehia şi România, problema cogenerării asociate cu încălzirea în sisteme centralizate este văzută ca parte componentă a politicilor de conservare a energiei şi un instrument de implementare a măsurilor de eficienţă energetică (Legea 199/2000 – Legea Utilizarii Eficiente a Energiei) în România.

În Bulgaria, Ungaria, România, Letonia şi Slovacia, încălzirea centralizată intră în categoria serviciilor publice şi este reglementată ca atare.

Ca o concluzie se poate aprecia că principalele motoare ale dezvoltarii cogenerării în Europa au fost:

-Politica energetică a guvernelor, care prin pârghii legislative/financiare favorizează investiţiile în cogenerare.

-Angajamentele nationale de reducere a emisiilor de CO2

-Necesitatea instalării de capacităţi noi de producere a energiei electrice ca urmare a creşterii cererii.

-Tendinţele de evoluţie a preţurilor pe piaţa energiei, atunci când preţul gazului natural este scazut şi preţul energiei electrice ridicat.

2.6. SATC şi cogenerarea în România

Cogenerarea s-a dezvoltat în România din anii 1950, în contextul planurilor de creştere accelerată a producţiei de energie electrică, în aplicaţii exclusiv industriale. Cogenerarea pentru aplicaţii de încălzire urbană a demarat în anii 1960 şi s-a extins după 1970 urmărind ritmul rapid al creşterii cerinţelor de energie electrică, cât

şi pe cel al construcţiei de locuinţe condominiale de tip bloc, care prin densitatea ridicată a cererii de căldură asigurau condiţii economice favorabile instalării SATC.

O aplicaţie curentă a fost grupul de cogenerare cu cazan de abur şi turbină de 50 MWe cu condensare în schimbătoare de căldură tubulare care produc agent termic (apă caldă) pentru SATC. Studiile de optimizare efectuate în anii 60 şi 70 au apreciat că dimensionarea instalaţiei de cogenerare la 45-60% din sarcina termică de vârf constituie soluţia care asigură o încărcare acceptabilă la nivelul unui an astfel încât amortizarea investiţiei să se facă într-un termen rezonabil. Vârful de sarcină se acoperă din cazane de apă fierbinte (CAF). La sfârşitul anilor 70 toată furnitura aferentă grupului de cogenerare de 50 MWe se fabrica în România.

Iarna 2003/2004 a găsit pregătite de funcţionare SATC din 188 localităţi urbane din România, cu un număr total de apartamente cu branşament funcţional de 2.131.906 dintr-un total de 2.700.000 apartamente racordate prin proiect. [10]. Un număr de 26 orase beneficiază de centrale de cogenerare instalate înainte de 1989.

Un coeficient de cogenerare de 50%, corelat cu alura medie a curbei de sarcină anuală de încălzire în România, face ca (teoretic) circa 80-85% din căldura livrată în cursul unui an să poată fi produsă în regim de cogenerare – restul de 15-20% fiind livrat din cazane de vârf. În realitate, datorită stării tehnice precare a grupurilor de cogenerare şi costurilor mai reduse de reparare a cazanelor de vârf, proporţia căldurii livrate de acestea din urmă este astăzi cu mult mai mare.

15

Toate aplicaţiile recente de mică cogenerare pentru SATC din România constituie acţiuni pilot. Coeficientul de cogenerare proiectat este redus (10% raportat la necesarul de căldură estimat în momentul demarării proiectului), ceea ce exprimă: (a) dorinţa de a reduce pe cât posibil problemele de interfaţă cu reţeaua de electricitate (“exportul” de electricitate);


__________________________________________________________________________________________________________________

(b) incertitudinea privind evoluţia cererii de căldura în condiţiile actuale; (c) fezabilitatea scăzută a proiectelor, care duce la alegerea unor variante minimale. Capacitatea de replicare a acestor proiecte pilot pare sa fie aproape nula.

Încălzirea prin SATC a devenit o problemă critica în România. Uzura fizică şi morala, lipsa de management, lipsa resurselor financiare pentru intretinere si modernizare, pierderile mari in transport/distributie si izolarea termică necorespunzătoare a fondului existent de locuinţe sunt câţiva din factorii care au condus la această situaţie. Lipsa contorizării individuale contribuie si ea la valoarea mare a facturii pentru incălzire, suportate de populaţie.

Se estimeaza un potenţial de reducere a consumurilor ce poate depasi 60% din consumul actual.

Intârzierea în demararea unor programe privind rezolvarea problemei încălzirii centralizate, continua scădere a calităţii serviciilor şi creşterea valorii facturii de încălzire au condus la sporirea neîncrederii populaţiei în sistemele centralizate de încalzire. Aceasta a dus la debranşarea de la sistemul de incalzire centralizat a aproximativ 21% din apartamentele din acest sistem.

Aproximativ 70% din cei debranşati au ales ca soluţie încălzirea individuală la nivel de bloc, scară sau apartament folosind cazane cu combustibil gaz natural. Acest fenomen este favorizat acolo unde acest combustibil este disponibil, în condiţiile în care în România preţul gazelor naturale este încă relativ scăzut.

Un raport recent al FMI, intitulat “Enigma sistemului energiei termice în România” identifica aceleasi probleme semnalate mai sus:

Sistemul de încălzire centralizat (DH) este ineficient şi costisitor, din cauza pierderilor tehnice şi a slabelor stimulente ale pieţii. Consumatorii casnici nu au posibilitatea să regleze cantitatea de căldură pe care o primesc din lipsa sistemelor de contorizare

şi reglare. Subvenţionarea producătorilor descurajează măsurile de reducere a costurilor şi investiţiile pentru creşterea eficienţei. Pierderile din sistemul de termoficare au ajuns la 0.25% din PIB în anul 2002, adică aproximativ 112 milioane Euro. Totodată guvenul alocă subvenţii producătorilor de energie termica şi ajutoare familiilor cu venituri reduse ce reprezintă 0.66% din PIB.

FMI solicită accelerarea contorizării şi măsuri ferme împotriva rău-platnicilor. De asemenea recomandă eliminarea completa a subvenţiilor şi acordarea de ajutoare consumatorilor casnici, diferenţiat în funcţie de venituri.

Se apreciază că Guvernul şi-a concentrat eforturile mai mult pe proiecte de reabilitare a sistemului de producţie şi de reducere a pierderilor în reţelele de transport, proiecte a căror eficienţă reala nu a fost încă evaluată.

O evaluare a reabilitării sistemelor de încălzire centralizată din România estimează investitii de cca. 3900 milioane Euro. Nu sunt precizate efectele şi eficienţa, sau dacă această evaluare s-a bazat pe necesarul real de caldură rezultat în urma epuizării tuturor măsurilor de eficientizare la consumator.

Pe de altă parte reabilitarea termică şi eficientizarea locuinţelor la nivelul întregii ţări implică fonduri foarte mari (între 7000-10000 milioane euro) ţinând cont că 78% din locuinţele existente au o vechime mai mare de 25 de ani.

Sunt in curs de derulare actiuni de modernizare (de ex. Programul de contorizare din Bucuresti si alte orase) dar ritmul si gradul de acoperirea sunt insuficiente.

2.7. SATC şi cogenerarea în contextul pieţei energiei

16

Peste tot în lume unde cogenerarea a ajuns în ultimii ani să aibă o pondere relevantă în producţia de energie electrică şi termică, în Uniunea Europenă sau în statele din Estul Europei, se poate identifica o formă sau alta de intervenţie a autorităţilor locale sau


________________________________________________________________________________________________________________________

centrale ale statului în această direcţie. Politicile energetice au jucat, deci, un rol crucial în istoria dezvoltării cogenerării în diverse ţări.

Aglomerări urbane importante în Europa şi în lume beneficiază de SATC cu diverse grade de extindere. În statele din Europa de Est, cele mai multe oraşe mari beneficiază de SATC. Acolo unde funcţioneazî în condiţii de piaţă, SATC este un factor major pe piaţa locală a încălzirii, fiind spaţiul în care pot intra în competiţie diverşi producători de energie termică.

Prin definiţie, evoluţia instalaţiilor de cogenerare este strâns legată de trei componente ale pieţei de energie, şi anume (a) Piaţa energiei electrice; (b) Piaţa încălzirii; (c) Piaţa combustibililor primari – petrol, cărbune, gaz natural, biomasa, deşeuri menajere.

Deschiderea pieţelor de energie (este vorba în principal de piaţa energiei electrice şi cea a gazului natural), proces care a început prin decizie politică în UE în anii 90 şi se va încheia (conform programelor actuale) în anul 2005, a urmărit stimularea competiţiei în domeniu. Pe piaţa energiei electrice se manifesta o tendinţă de scădere a tarifelor pentru consumatorii casnici şi cei industriali. Pe piaţa gazului natural, datorită efectelor altor reglementări comunitare care leagă preţul acestuia de cel al petrolului, s-a produs după anul 2000 o creştere a tarifelor. Ambele tendinţe sunt, din pacate, potrivnice fezabilităţii proiectelor de cogenerare, solicitând un efort financiar sporit pentru promovarea acestei tehnologii.

Comentariu

In prezent, in Romania operatorul electric trebuie sa cumpere energia electrica livrata de 16 centrale de cogenerare importante, la tarife (aprobate de ANRE) adesea mai mari decat cea produsa in centrale de condensatie. Rezulta ca in absenta interventiei legale, aceste centrale de cogenerare cu greu ar putea accede la o piata competitionala.

Investiţiile în întreg sectorul de producţie a energiei electrice şi termice din economiile

cu piaţă funcţională sunt în expectativă (anul 2003) [4]. Directiva UE privind cogenerarea [6] nu prevede mecanisme de promovare cu efect imediat.

O schimbare majoră în folosul cogenerării se aşteaptă de la includerea costurilor de mediu implicate de utilizarea combustibililor fosili în producerea energiei (aşa-numita internalizare a costurilor externe) în tarifele de livrare a acesteia – şi probabil că aici trebuie să se concentreze atenţia promotorilor cogenerării. Aceasta se poate produce:

(a) doar prin decizie politică (efect al Directivei)

(b) în condiţiile în care economiile şi societatea vor fi pregătite pentru acest pas

(c) dacă există un consens asupra evaluării corecte a acestor costuri externe şi se va putea emite o reglementare comunitară în acest sens.

SATC intră în competiţie directă cu alte variante de încălzire prezente pe piaţă:

(a) Încălzirea individuală cu cazan pe combustibil fosil (gaz natural, GPL, fracţiuni combustibile rezultate din prelucrarea petrolului, cărbune, turbă) sau lemn.

Încălzirea bazată pe masă vegetală sub orice formă este promovată intens în UE ca mijloc de utilizare eficientă a resurselor locale şi de creştere a securităţii energetice din fiecare comunitate. Deşeurile lemnoase (solide sau rumeguş) sub formă de brichete, resturile vegetale din agricultură, precum şi lemnul arborilor cu creştere rapidă (cultivaţi în parcele alternative cu ciclu multianual) fac parte din grupa resurselor regenerabile şi au deja o pondere semnificativă în ţări ca Danemarca, Marea Britanie, Olanda, Germania, fiind utilizate atât individual, cât şi ca resurse pentru acoperirea locală a vârfului de sarcină în SATC.

17

(b) Încălzirea individuală cu energie electrică utilizată direct sau în instalaţii de pompe de căldură


__________________________________________________________________________________________________________________

Comentariu

Incălzirea electrică bazată pe conversia directă a energiei electrice în căldură necesită cea mai mică investiţie specifică, este cea mai curată local, dar este de patru ori mai costisitoare decât încălzirea cu gaz natural (în România, 2003). Aceasta explică ponderea nesemnificativă pe piaţă. Cel mai adesea deserveşte spaţii cu locuire ocazională sau constituie sursa de rezervă sau de vârf pentru locuinţe care se bazează pe alte sisteme de încălzire.

Pompele de căldură sunt echipamente care, pe baza unui ciclu frigorific intermediar cu consum de energie electrică, transferă căldura din mediul ambiant (aer, sol, apa din râuri, lacuri, sau

apa freatică) la un potenţial mai ridicat – adică la o temperatură care sa permită încălzirea spaţiilor locuite. Principiul este cunoscut de mult (1912), dar ritmul evoluţiei performanţelor tehnologice, ca şi costul scăzut al combustibililor fosili au făcut ca pompele de caldura sa devină competitive pe piaţa încălzirii abia după criza petrolului de la începutul anilor 70. În prezent acestea sunt utilizate pe scara tot mai largă, având avantajul ca acelaşi echipament poate produce căldura iarna şi frig vara, asigurând deci condiţionarea aerului din spaţiile publice sau de locuit. Coeficientul mediu de performanţă sezonier al pompelor de căldură geotermale, de exemplu, atinge astăzi în mod curent

valoarea 4 – ceea ce înseamnă că la 1 kwh de energie electrică consumată se produc 4 kwh de căldură. La preţuri 2003 de pe piaţa energiei din România, aceasta înseamnă că încălzirea cu pompe de căldură, în anumite condiţii, poate costa tot atât ca şi încălzirea cu gaze – ceea ce impune ca această soluţie tehnică (relativ puţin cunoscută la noi) să fie promovată cu putere pe toate căile.

(c) Încălzirea colectivă cu centrală termică de scară sau de bloc/clădire cu cazan pe combustibil fosil.

Comentariu

Încălzirea colectivă a fost prima formă de încălzire centralizată în oraşele din

România, adoptată pentru toate clădirile multietajate construite până în 1960.

Fig. 3 Indicele de escaladare a costului incalzirii in diverse solutii tehice raportat la costul incalzirii individuale cu gaz natural in Romania (Ianuarie 2004)

1

1,1

1,15

2,5

3,6

3,9

0 1 2 3 4 5

CT individuala cu gaz natural

Pompa de caldura geotermala

SATC (Pret national de ref)

CT individuala cu petrol

CT individuala cu GPL

Electric

18

În statele UE preţul combustibililor pentru încălzire la consumatorul individual (casnic) este în general mai mare (la gaz natural, până la de două ori) decât preţul cu care consumatorii industriali (deci şi producătorii de energie termică) achiziţionează acelaşi combustibil. Acest raport de preţuri - determinat în bună măsură de deschiderea pieţelor de energie, dar şi de politicile naţionale în domeniu - face ca încălzirea individuală să fie în general mai scumpă decât în cazul racordării la SATC – acolo unde această alternativă există. Faptul că într-o economie de piaţă SATC constituie


________________________________________________________________________________________________________________________

de obicei cadrul în care se manifestă competiţia între diverşi producători de căldură, bazaţi pe tehnologii şi resurse diferite, conduce şi el la preţuri mai reduse ale căldurii în SATC.

În România preţul reglementat la gazul natural pentru consumatorii casnici şi cei industriali a fost egal în ultimii ani, după o lungă perioadă în care –datorită subvenţionării încrucişate- preţul gazelor la consumatorii industriali a fost considerabil mai mare decât la consumatorii casnici. Cu anul 2003 începe un proces de diferenţiere generat, pe de o parte de lărgirea gradului de deschidere a pieţei de gaz natural, pe de altă parte de creşterea periodică a tarifului reglementat pentru consumatorii casnici. Efectele acestei evoluţii tind sa devina importante pentru diminuarea competiţiei puternice pe care gazul natural o face SATC. Aşa cum arată ele astăzi, SATC fac cu greu faţă acestei competiţii.

În acest context, în România – mai mult decât în alte state Est Europene – se manifestă tendinţa de renunţare la serviciile SATC. Circa 21% din numărul de locuinţe racordate prin construcţie la astfel de sisteme s-au debranşat. Acesta este un procent mediu pe ţară, exprimând faptul că reţeaua de gaz natural încă lipseşte în foarte multe localităţi. Pe lângă aspectele financiare (de cost al încălzirii) menţionate mai sus, sunt şi alţi factori care explică dimensiunea fenomenului debranşărilor:

(a) Calitatea scăzută a serviciilor asigurate de SATC;

(b) Dorinţa proprietarilor de locuinţe din clădirile condominiale de a se separa de la serviciile comune ale clădirii;

(c) Inconsistenţa legislaţiei privind locuirea în clădirile de de tip condominial;

(d) Părăsirea unor locuinţe din oraşe de către familii care se întorc în mediul rural;

(e) Pauperizarea unor categorii de populaţie;

(f) Marketingul agresiv al distribuitorilor de echipamente de încălzire

individuală şi mai ales scăderea marcată a preţului acestor echipamente pe piaţă din România – care a sporit accesibilitatea familiilor cu venituri reduse la această tehnologie;

(g) Interesul financiar al distribuitorului de gaz natural de a avea relaţia directă, nemijlocită, cu consumatorii de căldură, ocolind comercianţii de tip “Centrală termică” şi “ Distribuitor de căldură” care au fost surse majore de arierate în economie în ultimul deceniu;

În prezent, ca şi pe termen mediu conform [3], clienţii plătesc un preţ naţional de referinţă pentru unitatea de căldură livrată în SATC, stabilit şi actualizat periodic de Guvernul României. Apreciem că acest mecanism financiar urmăreşte, în toată această perioadă de tranziţie către o piaţă funcţională, trei obiective:

(a) Asigurarea suportabilităţii costului încălzirii de către populaţia racordată la SATC;

(b) Scăderea atractivităţii soluţiilor alternative la SATC şi, implicit, stoparea fenomenului debranşării, pentru a da o şansă reabilitării şi viitorului acestor sisteme;

(c) Menţinerea unei marje rezonabile faţă de costurile reale de producere a căldurii în SATC (variabile de la caz la caz), în vederea armonizării cu posibilităţile de finanţare a subvenţiilor.

Comentariu

19

Costurile reale de producere a căldurii în SATC sunt aproape întotdeauna mai mari decât preţul naţional de referinţă. Diferenţa se constituie subvenţie de la bugetul statului şi bugetele locale şi se acordă producătorului de căldură. Acest mecanism este o sursă importantă de întârzieri la plată la nivel naţional, deoarece nu întotdeauna există resursele reale pentru subvenţie. Suplimentar, categoriile de populaţie cu venituri sub anumite limite pot primi la cerere ajutoare pentru încălzire în perioada de iarna.


20

Fig. 4 Gradul de implementare a contorizarii individualein cateva tari vecine (2003) [11 ]

1%

40%

49%

75%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

Romania

Cehia

Polonia

Bulgaria

__________________________________________________________________________________________________________________

Modificările recente ale legislaţiei privind locuirea în clădiri condominiale impun acceptarea de către cei care doresc să se debranşeze de la SATC a plăţii unei contribuţii lunare convenite cu reprezentantul legal al asociaţiei de propietari – care să acopere nu doar cota de cheltuieli comune, ci şi efectele financiare ale acţiunii de debranşare asupra celorlalţi proprietari. De asemenea, s-a impus construirea de coşuri de fum pentru ca gazele de ardere evacuate de centralele termice individuale să fie evacuate deasupra acoperişului clădirilor. Toate acestea vor determina familiile care intenţionează să se debranşeze să se gândească de două ori înainte de a o face.

2.8. Consumatorul de căldură în contextul actual şi în perspectivă

Consultarea consumatorului de căldura din România branşat (sau care a fost branşat) la SATC, în legătură cu programele de investiţii pentru modernizarea sistemului, este o excepţie. Toate investiţiile de modernizare derulate dupa 1990 au vizat centralele termice sau de cogenerare existente, punctele termice şi o parte a retelei de transport/distribuţie din SATC. Contorizarea individuală este cvasiinexistentă, iar cea de branşament la limita clădirii s-a lăsat de obicei ultima pe lista de lucrări – ramânând adesea fără finanţare.

Societăţile sau Regiile care asigură servicii

locale de încălzire, concentrate până acum pe producţia de căldura, sunt puse în faţa unui examen dificil: pentru a supravieţui, trebuie să-şi transfere centrul atenţiei de pe producţie pe consumatorul de căldură. Este, în primul rând, o transformare pe care nu ştim câţi vor fi capabili să o realizeze. Examenul de maturitate al acestei schimbări va fi recâştigarea încrederii consumatorului şi transformarea relaţiei cu acesta într-un parteneriat.

Noţiunea de “consumator de căldură”, în condiţiile din România, nu are exact aceeaşi conotaţie dintr-o economie de piaţă funcţională. Ea exprimă starea în care un apartament este racordat la SATC pentru că “aşa a apucat” din alte vremuri – când, de exemplu, factura de încălzire reprezenta 5-7% din venitul anual al familiei medii. Aceeaşi familie medie a trebuit să plătească în anul 2003 15-25% din venitul anual pentru aceleaşi servicii. Racordarea la SATC nu a fost, deci, o alegere, ci asumarea standardului curent privind încălzirea locuinţelor din clădirile condominiale.

Comentariu

În Bulgaria, Cehia, Polonia legislaţia nu admite debranşarea de la SATC. În Ungaria, aceasta se admite în mod excepţional şi doar la extremităţile reţelei de distribuţie.

Dezavantajele inerente SATC au fost accentuate în multe cazuri de lipsa progresiva de performanţă a acestor


________________________________________________________________________________________________________________________

sisteme – generată de (a) exploatarea neprofesională, (b) lipsa fondurilor pentru întreţinere, (c) insuficienta sau slaba calitate a combustibilului, (d) extinderea necontrolată în teritoriu, (e) uzura morala si fizica a materialelor si echipamentelor.

După 1990, odată cu scăderea nivelului de trai pentru categorii largi ale populaţiei, locuirea la bloc în România - pe lângă deja existenta suspiciune asupra corectitudinii alocării cheltuielilor între proprietari în lipsa contorizării individuale – ofera un motiv în plus de frustrare: convieţuirea familiilor care işi permit sau acordă prioritate achitării regulate a facturilor, cu cei care nu îşi mai pot permite aceasta sau au alte priorităţi – acumulând datorii care conduc la sistarea periodică a furnizării unor utilităţi pentru întrega clădire.

Complexul de factori expus mai sus a indus sentimentul de captivitate într-o situaţie fără ieşire. Sentiment potenţial periculos, deoarece: (a) Pentru unii, poate conduce la ideea că singurul mecanism care te poate proteja în aceasta situaţie este intervenţia statului; (b) alţii sunt tentaţi să iasă din această situaţie pe prima portiţă care se deschide, fără să se uite în urmă şi fără să fie foarte atenţi unde intră.

Credem că cititorul rândurilor de mai sus poate intui starea de spirit a celui care, odata cu dezvoltarea pieţei cazanelor individuale care dupa 1995 oferea alternativă la SATC, a decis să se debranşeze.

Tentativele repetate de a impune cerinţe stricte legate de instalarea centralelor termice individuale în apartamente au fost calificate de opinia publică drept atentate la libertatea individuală şi la dreptul de alegere liberă între două soluţii tehnice legal admise la un moment dat.

Credinţa noastră este că evoluţia tuturor factorilor de influenţă prezentaţi la Cap.2.8. şi mai sus fac ca SATC care funcţionează în prezent acceptabil în ce priveşte costurile reale de producţie a căldurii, să prezinte un real potenţial de menţinere în funcţiune şi dezvoltare în viitor (chiar dacă, acolo unde există reţea de distribuţie a gazului natural, se vor mai produce debranşări) cu condiţia

punerii în practică a unui program care să includă:

(a) Abordarea consumatorului de căldură de pe principii de marketing, câştigându-se încrederea acestuia.

Comentariu

Societăţile comerciale care opereaza SATC trebuie să-şi asume rolul de prestator de servicii, desfăşurând o activitate de promovare şi marketing. Trebuie să-şi cunoască clienţii, să-i consilieze şi să vină în întâmpinarea nevoilor acestora într-o relaţie de tip parteneriat.

Se vor găsi căile de a explica consumatorilor modul corect de a calcula costurile de exploatare ale alternativei, care să includă recuperarea investiţiei făcute într-un termen rezonabil (maximum 10 ani), inspecţia periodică autorizată a cazanului, cota lunară vărsată asociaţiei de proprietari pentru compensarea efectelor debranşării.

Ne alăturăm celor (tot mai mulţi) care consideră concentrarea investiţiilor de modernizare/reabilitare numai pe producţie transport şi punctele termice drept o abordare greşită, care poate compromite SATC pe termen scurt/mediu prin reducerea capacităţii de recuperare a investiţiilor – datorită continuării debranşărilor şi reducerii numărului de clienţi.

(b) Consumatorului de căldura încă racordat la SATC şi care poate se gandeste la debranşare, trebuie sa i se ofere:

(1) Un mijloc imediat prin care să poată controla serviciul pe care îl plăteşte;

(2) Certitudinea că racordarea la SATC este, pe termen scurt/mediu, varianta cea mai convenabilă privind raportul calitate/preţ.

Comentariu

21

Faptele arată că debranşările continuă chiar după realizarea de investiţii majore în reabilitarea sistemelor de încălzire, ceea ce exprimă o criză de încredere a populaţiei faţă de acestea. Este deci absolut necesar


__________________________________________________________________________________________________________________

ca orice investiţie în reabilitare să includă mijloacelede reglare/contorizare individuale care să permită controlul consumatorului asupra serviciului pe care îl plăteşte si inlaturarea oricaror suspiciuni.

-Consumatorul dispus să plătească o soluţie alternativă pentru încălzire, trebuie convins de faptul că poate obţine acelaşi efect participând financiar la modernizarea/reabilitarea SATC la care este racordat cu o sumă mai mica decât dacă şi-ar instala o centrală termică individuală.

(c) Grija faţă de mediul ambiant, deşi este poate (din pacate, dar în mod explicabil) cea din urmă dintre preocupările românilor de rând, nu trebuie să lipsească ca argument important în acţiunile de promovare a SATC.

Aducerea insistentă în atenţie a aspectelor de mediu constituie o cale sigură de schimbare a atitudinii oamenilor faţă de aceste probleme.

22


________________________________________________________________________________________________________________________

3. COGENERAREA DE MICĂ/MEDIE PUTERE

3.1. Definire şi caracteristici

Echipamentele de cogenerare sunt în general clasificate după mărimea puterii electrice. Cogenerarea de mică putere se referă la cele cu puteri până la 1MWe, iar cele de medie putere ajung până la 25-40MWe.

Randamentul global de utilizare a combustibilului primar, in conditii favorabile, poate depasi 90%. În prezent există diferite soluţii pentru cogenerarea de mică/medie putere, ale căror tehnologii sunt bine puse la punct. Pentru o cogenerare de mică putere corect proiectata investiţia făcută se poate recupera într-o perioadă rezonabila. [14] indica 3-5 ani in conditiile specifice. Metoda de comparare a proiectelor pe care o recomandam este cea a costurilor totale pe durata de exploatare.

Dacă asupra costului căldurii produse în cogenerarea de mică/medie putere nu există îndoieli că este competitiv, trebuie ştiut că investiţia specifică şi costurile de exploatare sunt mai mari decât la cogenerarea de mare putere. De aceea, este foarte important să se obţină o crestere a fezabilitatii proiectelor prin vânzarea de energie electrică.

Domeniul de aplicare al cogenerarii de mică/medie putere acoperă necesităţile de energie electrica şi termică începând cu clădiri individuale şi până la cvartale de locuinţe, oraşe mici.

Tipul de cogenerare pentru putere mică/medie este ales funcţie de mai mulţi factori, printre care cei mai importanţi sunt: puterea electrică nominală cerută, structura cererii maxime şi anuale de energie (raportul între cererea de energie electrică şi termică), tipul combustibilului disponibil, parametrii necesari la consumator, condiţiile de dimensionare şi de funcţionare avute în vedere pentru instalaţiile alese.

Tehnologiile de cogenerare de mică/medie putere diferă în funcţie de instalaţiile de bază utilizate pentru producerea simultană a celor doua forme de energie.

Cele mai cunoscute tipuri sunt prezentate în tabelul de mai jos [8]:

PRODUCEREA ENERGIEI ÎN COGENERARE

Turbină cu contrapresiune

Ciclu cu abur

Turbină cu condensaţie şi prize

Cazan recuperator

Ciclu Cheng

Ciclu cu turbine cu gaze

Microturbină

Turbină cu contrapresiune

Ciclu combinat abur-gaze

Turbină cu condensaţie şi prize

Motoare Diesel şi cu gaze

Motoare cu aburi Procese alternative

Proces ORC

Pilă de combustie

Motor Stirling

Motor de tipul cu şurub

Turbină cu aer cald

Procese noi

Turbină cu ciclu invers

Dintre acestea, au ajuns la o maturitate tehnologica şi sunt aplicate în mod curent următoarele tipuri:

♦

♦

♦

♦

cogenerare cu turbine cu abur (cu contrapresiune sau cu condensaţie şi priză reglabilă,

cogenerare cu turbine cu gaze şi cazan recuperator,

23

cogenerare cu motoare cu combustie interna (cu aprindere prin scanteie sau diesel, inclusiv dual-fuel)

cogenerare cu ciclu mixt abur-gaze


__________________________________________________________________________________________________________________

Tehnologiile bazate pe turbine cu abur sau ciclu mixt pot fi folosite în gama de medie, (dar şi de mare putere), cele bazate pe turbine cu gaze şi motoare termice putând acoperi întreaga gamă de mică/medie putere. Diverşi producători realizează unităţi de cogenerare de mică putere compacte, livrate ca un bloc gata asamblat ce poate fi instalat şi pus în funcţiune cu costuri minime (cogenerare bloc).

3.2. Implementarea cogenerarii de mică/medie putere

3.2.1. Cogenerarea de mică/medie putere în Europa

Cogenerarea de mică/medie putere reprezintă o alternativă la aplicaţiile de centrale cu cazane de mică/medie putere, raspunzând totodata cerinţelor de economisire a resurselor energetice primare şi de reducere a emisiilor de bioxid de carbon. Cele mai importante capacităţi de cogenerare au fost construite avand la baza schemele mici, dezvoltate iniţial numai cu cazane.

În Europa cogenerarea de mică/medie putere a luat o dezvoltare mai accentuată la începutul anilor ’90. În prezent se pot evidenţia următoarele tendinţe:

♦

♦

♦

utilizarea resurselor energetice regenerabile,

promovarea cogenerarii de mică putere amplasate direct la consumator,

promovarea descentralizării atât la producerea căldurii cât şi la producerea energiei electrice.

Un exemplu de evolutie a cogenerarii de mică/medie putere este în Anglia, unde existau încă din 1994 peste 900 unităţi de mică putere cu o capacitate totală de aproximativ 120MW, ajungându-se în 2000 la 4632MWe instalaţi [14]. Aceste capacitati sunt instalate la consumatori individuali sau in SATC de mici dimensiuni.

Deşi în prezent există anumiţi factori care încetinesc ritmul de implementare al cogenerării, în special de natură economică (tendinţa de scădere a preţului energiei electrice şi de creştere la gazele naturale),

rămâne o opţiune care trebuie luată în considerare şi în viitor.

3.2.2. Oportunitatea implementării în România

Spre deosebire de multe ţări din Europa care au promovat cogenerarea în general şi în ultimii ani cogenerare de mică/medie putere, ţări în care cogenerarea era foarte puţin extinsă în urma cu 15-20 de ani, în România a avut o extindere largă cogenerarea de mare putere (atât pentru necesităţile industriale cât şi pentru cele ale populaţiei). Pentru România problema cogenerării este una de reevaluare a acestei tehnologii, de impunere ca o sursa viabilă consumatorilor rezidenţiali în condiţiile unei pieţe reale.

Proiectele de dezvoltare a SATC şi cogenerării au fost optimizate în raport cu o serie de parametri existenţi la data realizării lor: preţul combustibilului, ponderea redusă a importurilor de combustibili la nivelul anilor 1965-1970, tehnologiile şi materialele de izolaţie disponibile,etc. Toţi aceşti parametri s-au modificat esenţial în ultimii 30-35 de ani, ceea ce implică un nou proces de optimizare a valorilor de calcul pentru proiectele noi sau de reabilitare, practic redimensionarea acestora.

Actualele instalaţii din CET sunt bazate pe unităţi mari (in general de 50 MWe si mai mari) şi reabilitarea sau dezvoltarea viitoare a acestora va fi dificilă după procesul de descentralizare a companiilor de electricitate existente şi trecerea în administrarea autorităţilor locale.

24

Aceste instalaţii sunt realizate după standarde vechi şi prezintă un grad de supradimensionare de 15-30%, ceea ce implică reevaluarea necesarului de căldura pentru reabilitarea SATC, pentru o dimensionare corecta si evitarea investiţiilor suplimentare. În plus, majoritatea acestor centrale au echipamente cu durata de viaţă spre limita maximă. În cele mai multe cazuri reabilitarea acestora nu se justifică economic.


________________________________________________________________________________________________________________________

O abordare mai realistă ar putea fi noile soluţii aplicabile pe plan local prin trecerea la cogenerarea de mică/medie putere şi renunţarea în timp la centralele mari şi reţelele de distribuţie foarte mari. Oraşele cu reţele de distribuţie mari dispun fie de mai multe CT care livrează căldură în SATC, fie de o CET mare care livrează căldură consumatorilor prin intermediul unor puncte termice, fie combinaţii de CET, CT şi puncte termice. Este necesara analizarea oportunitatii divizarii marilor reţele în subsisteme şi folosirea CT sau PT pentru implementarea cogenerării de mică putere.

Soluţii de inters pentru cogenerarea de mică/putere în România pot fi :

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

motoarele cu combustie internă cuplate cu generator sunt în mod special recomandate ca unităţi care operează la baza curbei de sarcină în scheme de cogenerare sub 10 MW. O serie de instalaţii sunt deja în exploatare şi ele pot fi utilizate ca proiecte demonstrative atât din punct de vedere tehnic, cât şi pentru demonstrarea rentabilităţii finaciare.

pentru moment instalaţiile de incinerare deşeuri urbane nu sunt dezvoltate, dar astfel de capacităţi pot fi o oportunitate majora de dezvoltare a proiectelor de cogenerare, deoarece o mare parte din costul instalaţiei va fi finanţat prin contractul de colectare/depozitare a deşeurilor şi din vânzări de energie electrică;

în actuala situaţie colectarea biogazului din depozitele de deşeuri urbane şi utilizarea acestuia în motoare mici cu combustie internă pentru cogenerare este în stadiu de evaluare;

Cadrul legislativ actual conferă autorităţilor locale dreptul şi obligaţia să aleagă strategia cea mai potrivită pentru comunitatea respectivă privind rezolvarea problemei încălzirii, cu respectarea însă a unor cerinţe legate de dezvoltarea durabilă şi de protecţia mediului. Legislaţia nu îngrădeşte dezvoltarea cogenerării, dar din păcate nici nu prevede stimulente sau facilităţi pentru promovare (cu exceptia

obligativitatii achizitiei energiei electrice pentru 16 centrale de cogenerare preluate recent de diverse municipalitati de la operatorul “Termoelectrica”).

În aceste condiţii cogenerarea de mică/medie putere este o opţiune interesantă pentru modernizarea SATC, oportunitatea implementarii acestei solutii trebuind analizata de la caz la caz.

Capacităţile mici de cogenerare au în general costuri specifice mai ridicate de instalare şi întreţinere. În consecinţă, viabilitatea proiectelor de cogenerare depinde de capacitatea de a obţine cel mai ridicat venit din energia electrică vanduta şi de posibilitatea de valorificare a avantajelor care decurg din apropierea de consumator.

Pentru fiecare proiect specific, alegerea tipului şi capacităţii pentru sarcina de baza în cogenerare va fi influenţată de:

politica locală de depozitare a deşeurilor;

procesarea locală a surselor reziduale de energie termica rezultate din procese industriale;

accesibilitatea şi preţul combustibililor alternativi;

venituri adecvate din electricitate asigurate prin acorduri de vânzare;

potenţialul de stocare a energiei termice; sunt două motive principale pentru a utiliza stocarea energiei termice în corelare cu instalaţiile de cogenerare: i) să permită instalaţiei de cogenerare să maximizeze veniturile din electricitate; ii) să permită minimizarea utilizării combustibilului în cazanele de vârf;

necesarul de capacităţi în rezerva caldă la producerea electricităţii ;

tipul şi amplasarea cazanelor de vârf/rezervă.

25


__________________________________________________________________________________________________________________

3.2.3. Promovarea cogenerarii de mică/medie putere în Romania

În România sunt o serie de factori care defavorizeaza cogenerarea, reprezentând bariere în calea dezvoltarii acesteia [18]:

1) Soluţiile de alimentare cu energie electrică şi căldură prin cogenerare sunt determinate în mare măsură de politica de preţuri pentru combustibilii clasici. O politică de preţuri diferenţiate arbitrar, care are la bază alte criterii decât cele economic, distorsionează costurile specifice de producţie a căldurii, ceea ce face dificila o analiză economică a soluţiilor tehnice. În România, preţul gazelor naturale a avantajat multa vreme incalzirea individuală sau descentralizată (la nivel de bloc sau scară) faţă de orice altă soluţie de încălzire, inclusiv cogenerarea.

2) Mentinerea preţului naţional de referinţă ca preţ unic pe ţară pentru livrarea căldurii din sisteme centralizate descurajează cogenerarea. Producătorii şi distribuitorii nu sunt stimulaţi să-şi reducă costurile de producţie, pentru ca diferenţa între costul real şi cel naţional de referinţă este subvenţionată de la bugetele local/central şi deci nu se reflectă asupra eficientei producătorului şi distribuitorului de căldura.

3) Riscurile ca o cogenerare nouă să nu aibă succes sunt mai mari decât în cazul unei soluţii de aceeaşi capacitate, dar numai cu cazan clasic unde valoarea investiţiei este mai mică.

4) Neincluderea în preţul energiei a taxelor de mediu defavorizează cogenerarea.

5) Ineficienţa economică şi reticenţa consumatorilor faţă de alimentarea centralizată cu căldură (inclusiv prin cogenerare), cauzate de:

♦

♦

♦

♦

♦

♦

lipsa contorizării care conduce la suportarea de către consumator a pierderilor din reţele,

lipsa sistemelor de reglare din Punctele Termice pentru corelarea cantităţii şi calităţii căldurii livrate cu cerinţele variabile ale consumatorilor,

politica de monopol a marilor companii de producere şi distribuţie şi lipsa transparenţei privind structura costurilor de productie, transport şi distribuţie,

lipsa posibilităţii consumatorului de a decide când şi câtă căldură are nevoie, lipsa unui contract individual între consumator şi furnizor,

reactia negativă a consumatorului faţă de tot ceea ce înseamnă dependenţa de colectivitate, ca urmare a 50 de ani de apologie a proprietăţii comune,

lipsa pana in prezent a unei strategii, atât pe plan naţional, cât şi la nivel local, privind politica alimentării cu căldură, simultan cu lipsa unei educaţii energetice a consumatorilor.

In plus, cogenerarea mica are sanse mai reduse sa devina consumator eligibil si sa acceada astfel la tarife negociate (mai mici) ale gazului natural.

Deşi la această oră România nu pare pregatită pentru implementarea pe scară largă a proiectelor noi de cogenerare de mică/medie putere, soluţia trebuie promovată împreuna cu îmbunătaţirea legislaţiei în acest domeniu şi în paralel cu aşezarea preţurilor şi funcţionarea corectă a mecanismelor de piaţă. Implementarea cogenerarii descentralizate se poate esalona in timp, cu reducerea efortului iniţial de investiţii. În cazul inlocuirii tuturor echipamentelor se poate începe prin instalarea cazanelor clasice, ca instalaţii termice de vârf, şi completarea apoi cu instalaţiile de cogenerare de bază. Daca din cazanele existente mai pot fi utilizate in mod acceptabil un numar suficient, modernizarea se poate incepe prin instalarea echipamentului de cogenerare.

26

Performanţele tehnice ale tehnologiilor de cogenerare de mică/medie putere, simultan cu reducerea în perspectivă a investiţiilor specifice aferente acestora, le conferă în


________________________________________________________________________________________________________________________

viitor şi în cazul României, poziţia de soluţii complementare şi/sau alternative faţă de soluţiile de cogenerare de mare putere.

În prezent există astfel de aplicaţii (proiecte poilot) în România, dintre care am selectat in Capitolul 6 – Studii de caz.

4. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN LUAREA DECIZIEI DE MODERNIZARE CU ECHIPAMENTE DE COGENERARE DE MICĂ/MEDIE PUTERE

4.1. Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate [7] prezintă elementele specifice şi factorii care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea viabilităţii tehnice şi economice a SATC cu cogenerare de mică/medie putere, prin comparaţie cu alte opţiuni posibile. Opţiunile trebuie comparate utilizând o gamă de principii economice, care să ofere certitudinea că toate costurile pe durata de viaţă a sistemului au fost utilizate.

4.1.1. Principalele direcţii de orientare a studiului de fezabilitate [7] (vezi si capitolele anterioare)

1) Evaluarea cererii de energie termică şi electrică (evaluarea pieţei pentru căldură , electricitate şi o posibilă nouă piaţă pentru climatizare / răcire):

a. Identificarea unor posibili parteneri – autorităţi, spitale mari, şcoli, asociatii de proprietari şi toţi cei care pot contribui în constituirea unei sarcini de bază pentru SATC. Aceasta se impune pentru orice sistem nou, dar si pentru reevaluarea unui sistem existent care urmeaza a se moderniza.

b. Este important ca toate măsurile rentabile de economisire a energiei la consumatori să fi fost realizate anterior, sau, cel puţin, luate în considerare înainte de determinarea cererii de energie termică, astfel încât să se evite instalarea de capacităţi suplimentare nejustificate.

c. Datele necesare pot fi obţinute din datele de arhivă privind clădirile existente, sau prin tehnici de modelare energetică pentru clădirile noi, în concordanţă cu strategia de dezvoltare a zonei urbane respective, furnizată de către municipalitate.

27

d. Variaţiile cererii de energie termică sunt de asemenea importante, şi se recomandă o serie de evaluări prin


__________________________________________________________________________________________________________________

măsurători directe făcute cu aparate instalate în clădiri.

e. Este de asemenea important să se ia în considerare efectul în viitor al diferiţilor factori asupra profilului cererii:

♦

♦

♦

introducerea contorizării şi a noilor tarife; actualul sistem fără contorizare poate fi modernizat şi, o astfel de schimbare spre contorizarea alimentării, în mod normal, determină o reducere semnificativă în utilizarea căldurii;

liberalizarea pieţei de electricitate va facilita vânzarea de electricitate direct către locuitorii racordaţi la SATC;

cererea în creştere pentru servicii de climatizare /răcire ar putea fi o soluţie pentru utilizarea unui excedent de căldura în perioada de vară;

2) Evaluarea sistemelor de încălzire din clădiri:

a. Pentru clădirile deja conectate trebuie reconsiderate temperatura şi presiunea de lucru, astfel incât să se asigure necesităţile prezente şi viitoare;

b. Ar putea fi necesar un program de lucrări care să mărească flexibilitatea actualul sistem şi să-l adapteze la noua soluţie de reabilitare adoptată;

c. Există o multitudine de căi pentru producere de apă caldă menajeră din SATC. Cea mai eficientă schemă din punct de vedere energetic implică luarea în calcul a avantajului temperaturii reduse a apei de alimentare, astfel încât temperatura returului din SATC sa fie redusă la o valoare cât mai apropiată de această temperatură;

3) Evaluarea centralelor termice – aspectele care trebuie considerate sunt :

a. Alegerea combustibilului, flexibilitatea contractului şi siguranţa aprovizionării;

b. Cooperarea în asigurarea combustibilului, livrarea electricităţii (pentru CET-uri) şi căldurii in SATC;

c. Capacităţile în rezervă;

d. Costurile de operare şi întreţinere;

e. Acumularea căldurii şi pomparea apei astfel incât CET-ul sa aibă o mai mare flexibilitate;

f. Nivelul de penetrare al noilor tehnologii: conducte preizolate, cazane cu condensare, etc.

4) Evaluarea sistemului de distribuţie :

a. Utilizarea unui software specific este foarte importantă;

b. Identificarea restricţiilor majore ale traseelor (examinarea desenelor altor servicii de utilităţi pentru evitarea deteriorărilor);

4.1.2. Faza de optimizare

Aceasta este cea mai complexă fază a studiului de fezabilitate, unde diferitele opţiuni disponibile pentru reabilitarea SATC trebuie comparate pe baza maximizării Venitului Net Actualizat şi Ratei Interne de Rentabilitate. Câteva probleme de optimizare posibile sunt:

1) Temperatura de funcţionare: o temperatura mai ridicată va determina un debit de apă mai redus şi deci un diametru mai redus al conductelor, dar sunt necesare sisteme de conectare mai scumpe a clădirilor, şi totodată un cost mai ridicat de producere a căldurii;

2) Presiunea de funcţionare: costurile de pompare trebuie luate în considerare în special pentru sistemele mari, unde o presiune mai ridicată reduce necesarul de pompe auxiliare;

3) Contoarele: instalarea contoarelor va determina o diminuare a energiei utilizate în clădiri şi, în consecinţă, un cost mai redus de operare. Dar cel mai important impact al utilizării contoarelor ar putea fi atingerea acceptabilităţii pe piaţă din partea consumatorilor casnici ş a celor care dezvoltă proiecte;

28


________________________________________________________________________________________________________________________

4) Sistemul de încălzire din clădiri: reabilitarea sau înlocuirea unor parţi din instalaţia de încălzire din clădiri va implica unele costuri suplimentare, dar ar putea fi justificate prin impactul pozitiv asupra restului sistemului, sau prin creşterea vânzărilor de căldura (depunerile din ţevi sau calorifere conduc la creşterea necesarului de putere de pompare si la scăderea transferului de căldura din interiorul clădirii);

5) Izolarea si etanşarea clădirii ar putea crea un avantaj financiar prin reducerea cererii de căldura la vârful de sarcina si ca atare a capacitaţii centralei termice (în mod uzual a cazanelor) şi a sistemului de distribuţie. Costul marginal al energiei termice trebuie luat în considerare în acest tip de evaluare.

4.1.3. Veniturile din vânzarea energiei electrice si termice

1) Pentru a evalua vânzările maxime posibile de căldură este necesară o înţelegere corectă a costurilor curente şi viitoare pentru încălzirea individuală a potenţialilor clienţi;

2) Ar trebui acordată atenţie estimării nivelului neîncasărilor;

3) In cazul utilizării cogenerarii este vital să se obţină venit maxim din producerea de electricitate, deoarece, din estimări generale, o creştere de 10% a vânzărilor de energie electrica va imbunătăti rata internă de rentabilitate (RIR) a investiţiei cu 2%, în timp ce o creştere a vânzărilor de energie termică tot cu 10% va îmbunătăţi RIR cu numai 1%.

4) Câteva opţiuni pentru vânzarea de electricitate produsă în cogenerare sunt (opţiuni specifice după liberalizarea pieţei de energie electrică):

a. vânzare en gros către furnizorul public local de energie electrică;

b. vânzare către alt furnizor de energie electrică;

c. vânzare directă către clienţi în calitate de furnizor secundar, în concordanţă cu reglementările pieţei de electricitate;

d. vânzare sub prevederile reglementarilor privind energia regenerabilă (numai pentru deşeuri utilizate ca combustibil);

e. vânzare în calitate autoproducător către alţi clienţi pe acelaşi amplasament;

NOTA

Rezultatul analizei acestor opţiuni poate fi utilizat în analiza de sensibilitate;

Pentru o buna fezabilitate se recomandă să se ofere clienţilor energie termică şi electrică împreuna, în cadrul unei scheme de încălzire urbană, pentru a beneficia de aranjamente comune de contorizare şi facturare. În această situaţie sunt necesare aranjamente adiţionale pentru: cazul în care producţia proprie de energie este mai mică sau mai mare decât cererea clientului, plăţile pentru utilizarea sistemului/instalării noilor cabluri,etc.

4.1.4. Programul de dezvoltare

Programul de dezvoltare este un rezultat al studiului de fezabilitate, care lipseşte în multe din studiile elaborate în România până acum; acesta este foarte important pentru a se permite o planificare avansata a stadiilor următoare; conţinutul acestui plan se prezintă astfel:

1) Necesităţile viitoare pentru investigaţii: condiţiile pe teren, inspectarea structurilor,etc.

2) Operaţii de planificare;

3) Implementarea reglementărilor locale şi naţionale;

4) Perioada de ofertare;

5) Perioada de licitatie;

29

6) Realizare liste scurte pentru: companii de construcţii, companii de dezvoltare energetică, companii de exploatare, etc.


__________________________________________________________________________________________________________________

7) Evaluarea ofertelor şi negocierea finală a contractelor;

8)Supravegherea in timpul fazai de implementare / reabilitare;

9) Realizare şi testare;

10) Operare şi întreţinere.

4.1.5. Evaluarea economică

Două probleme importante trebuie incluse :

1) Calculul economic : cash flow-ul, cheltuielile anuale de capital, cheltuielile anuale de exploatare şi întreţinere, venituri anuale;

2) Compararea alternativelor utilizând perioada simplă de rambursare, venitul net actualizat (VNA), rata internă de rentabilitate (RIR);

Nota:

- Alternativa selectată va fi aceea cu VNA cel mai mare şi RIR trebuie să fie mai mare decât minimul solicitat de cel care dezvoltă proiectul (investitor), luând în considerare riscul acestuia;

- Se recomandă o evaluare financiară pentru calcularea implicaţiilor taxelor şi ratelor de acoperire a datoriei;

4.2. Tipuri şi scheme de principiu pentru cogenerare

4.2.1. Cogenerare cu turbină cu abur [8]

Descriere

Acest tip de cogenerare este utilizabil în zona de medie putere, prin folosirea unui ciclu simplu, cu parametri reduşi ai aburului la intrare. Accentul trebuie pus pe obţinerea unei disponibilităţi ridicate cu o investiţie cât mai mică, mai curând decât obţinerea unor randamente foarte mari la producerea energiei, câştigul principal fiind tocmai producerea în cogenerare a celor două forme de energie.

La folosirea ciclului de turbină cu abur pot fi alese două variante: turbina cu condensaţie şi prize reglabile, sau turbina cu contrapresiune.

Ciclul cu contrapresiune simplă, utilizând apa fierbinte ca agent în circuitul primar, poate destinde aburul până la o presiune joasă cu un bun raport între energia electrică şi căldura produsă. La acest ciclu producţia de energie electrică este dependentă de consumatorul de caldură. Se poate utiliza o răcire suplimentară, astfel încât să se poată menţine producţia de energie electrică şi în timpul verii când necesarul de căldură este foarte scăzut.

Ciclul cu condensaţie şi prize reglabile este mai complex şi asigură o eficienţă mai mare a producerii energiei electrice. Are

30

QinComb. de abur

GeneratorTurbinacu abur

Pel

Generator

Qh

Pel - Putere electricaQh - Caldura livrataQin - Caldura introdusa

cu comb.

Fig. 5 Cogenerare cu turbina cu abur cu contrapresiune


________________________

QinComb.

Generatorde abur

Turbinacu abur

Pel

Generator

Qh

Pel - Putere electricaQh - Caldura livrataQin - Caldura introdusa

Condensator

cu comb.

Fig. 6 Cogenerare cu turbina cu aburcu condensatie si prize

________________________________________________________________________________________________

avantajul că producerea de energie electrică este asigurată şi în perioadele când nu este necesar de căldură şi că există o mai mare flexibilitate privind proporţia între energia electrică şi cea termică produse. Cheltuielile mai mari de investiţie, privind corpul de joasă presiune, condensatorul şi sistemul de răcire, se recuperează prin vânzarea de energie electrică produsă suplimentar.

Avantaje

Tehnologia bazată pe utilizarea turbinelor cu abur permite folosirea oricarui tip de combustibil.

Tehnologia ciclului turbinei de abur este foarte bine stapânită

Mărimea centralei nu este limitată

Dezavantaje

Eficienţă redusă la producerea energiei

electrice

Performanţe scăzute la funcţionarea cu sarcină parţială.

Costuri de exploatare ridicate.

Cogenerarea cu turbină cu abur, funcţionând descentralizat, utilizează turbine în gama 1-10MW, cu presiunea aburului la intrare de 30-70 bar şi temperatura de 400-500 oC.

4.2.2. Cogenerare cu turbina cu gaze [8]

Descriere

Folosite iniţial ca turbine de vârf la furnizarea energiei electrice, actualmente turbinele cu gaze cuplate cu un cazan recuperator sunt în mod curent folosite în cogenerare pentru sarcina de bază. Excesul de oxigen din gazele de ardere permite de asemenea folosirea arderii suplimentare de

31

Turbinacu gaze

Pel

Generator

Qh

Pel - Putere electricaQh - Caldura livrataQin - Caldura introdusa cu comb.

Aer

Compresor

ardereComb.

QinCamera de

Pompaalimentareapa

Cazanrecuperatorde caldura

Fig. 7 Cogenerare cu turbina cu gaze


__________________________________________________________________________________________________________________

combustibil în cazanul recuperator, pentru marirea flexibilitatii.

Temperatura de calcul a gazelor de ardere este impusă de considerente legate de punctul de rouă, depunerile de acid (când exista sulf în combustibil) şi de dispersia în atmosferă.

Dimensionarea cazanului recuperator se va face în funcţie de temperaturile pe tur şi retur din reţeaua de încălzire.

Costul căldurii este relativ independent de temperatura de tur şi retur din reţeaua de încălzire.

Sunt posibile mai multe scheme în funcţie de tipul de turbină cu gaze folosit. Mai pot fi folosite microturbine în centrale de tip bloc, sau turbine cu gaz cu injecţie de abur (atât în turbină cât şi în camera de ardere).

4.2.3. Cogenerarea cu motoare cu combustie interna [8]

Descriere

Cogenerarea cu motoare cu combustie interna este adecvata functionarii de bază, în domeniul de puteri până la 10MW. Căldura se recuperează din gazele de ardere, din sistemul de răcire al motorului, din sistemul de răcire a uleiului şi prin răcirea aerului din sistemul de supra-alimentare. Recuperarea de căldură îmbunatăţeşte eficienţa totală a sistemului de la 36-38% cât este pentru producerea energiei electrice la peste 90% daca toată căldura recuperată este folosită într-un circuit de incalzire cu temperatura pe tur de circa 90 oC.

Scaderea temperaturii pe retur sub valoarea minima impusa de fabricant conduce la scaderea cantitatii de caldura livrate, o parte a caldurii din ciclu fiind utilizata pentru ridicarea temperaturii pana la aceasta limita minima. Cogenerarea cu motoare cu combustie interna este adecvata sistemelor de încălzire cu temperaturi relativ scazute. Preţul căldurii este puţin influenţat de temperatura turului, deoarece cea mai parte din căldura recuperată este cea din gazele de ardere evacuate, unde există suficientă marjă

privind diferenţa de temperatură. Recuperarea căldurii în cazul motoarelor termice (şi turbinelor cu gaze) nu sacrifică din puterea produsă ca în cazul turbinelor cu abur.

Se folosesc motoare în patru timpi cu turatia de 1500 rpm pentru puteri pana la 5MW (valoarea maxima uzuala pentru motoarele cu gaz). Motoarele termice au o comportare buna la sarcini parţiale, căldura recuperata fiind practic constanta (in valoare raportata la sarcina nominala) de la sarcina nominala pana la 50%, sub aceasta valoare .

Pentru puteri până la 5MW se folosesc cu rezultate la fel de bune si motoarele cu aprindere prin scânteie.

Motoarele cu combustie interna pot utiliza o gamă variată de combustibili: gaze naturale, biogaz, combustibili obtinuţi prin gazeificarea biomasei, combustibili lichizi uşori şi chiar păcură. În prezent sunt disponibile şi motoare care funcţionează atât cu gaze cât şi cu combustibili lichizi.

Pentru aducerea emisiilor sub limitele impuse, la motoarele Diesel se impune instalarea unui echipament de tip SNCR inainte de evacuarea gazelor de ardere la cos.

Avantaje

-Caldura şi energia electrică pot fi generate în apropierea consumatorului, eliminând astfel pierderile în retelele de transport, aşa cum se întâmplă în cadrul marilor sisteme de încălzire centralizată.

-Eficienţa totală a unei cogenerări cu motoare cu combustie interna se ridică la peste 85%, având în vedere consumatorul final, aproximativ cu 10% mai mare decât la centrala convenţională din sistemul de încălzire centralizată.

-Reducerea consumului de energie primară prin utilizarea cu eficienţă ridicată a căldurii din gazele de ardere şi din apa de răcire a motorului

32

-Reducerea poluării mediului prin caldura reziduală a gazelor de ardere


______________________________Fig. 8

Cogenerare cu motoare termice

Pel

Generator

Qh

Pel - Putere electricaQh - Caldura livrataQin - Caldura introdusaCazan

recuperatorde caldura

Racitorapa

cu comb.

UleiRacitor

Aer

Comb.Qin

Motor termic

__________________________________________________________________________________________

-Realizarea modulară a centralelor de cogenerare utilizând mai multe blocuri motor-generator conduce la o mai bună adaptare la cererea de putere şi o întreţinere mai uşoară.

-Pe piaţă există mulţi producători, deci o ofertă bogată.

Dezavantaje

Cogenerarea bazată pe motoare termice este adecvată pentru sisteme de încălzire cu temperaturi joase pe tur (120 oC).

4.2.4. Cogenerare cu ciclu combinat abur-gaze [8]

Descriere

Ciclul mixt abur-gaze foloseşte căldura din gazele de evacuare ale turbinei cu gaze pentru a produce într-un cazan recuperator aburul necesar turbinei cu abur. Pentru

încălzirea agentului primar din circuitul de încălzire se foloseşte abur din prizele turbinei şi abur din cazanul recuperator. Ciclul mixt se caracterizează printr-un randament ridicat de circa 50% la funcţionarea numai pentru producerea energiei electrice şi de aproximativ 85% în ciclul de cogenerare.

Excesul de oxigen din gazele de ardere permite de asemenea folosirea arderii suplimentare de combustibil în cazanul recuperator.

Arderea suplimentară de combustibil în cazanul recuperator este mai eficientă decât arderea într-un cazan clasic, nemainecesitând preîncalzirea aerului.

Datorita eficienţei ridicate şi investiţiei specifice foarte competitve, centralele cu ciclu combinat se instalează în locul celor clasice cu turbine cu abur, acolo unde

33

Fig. 9 Cogenerare cu ciclu combinat

Turbinacu gaze

Pel

Generator

Qh

Pel - Putere electrica Qh - Caldura livrata Qin - Caldura introdusa cu comb.

Aer

Compresor

de ardereComb.Qin

CameraGeneratorde abur

Pel

cu aburTurbina

Generator

Condensator


__________________________________________________________________________________________________________________

există gaze naturale pentru turbina cu gaze. Optimizarea ciclului abur-gaze pentru COGENERARE este similară cu cea pentru ciclul turbinei cu abur, deoarece orice cantitate de căldură extrasă din turbina cu abur conduce la diminuarea puterii electrice. Un avantaj îl reprezintă faptul că aproximativ o treime din căldura recuperată din gazele de evacuare ale turbinei cu gaze poate fi folosită pentru încălzire, la o temperatură care nu afectează producerea de abur pentru turbina cu abur, respectiv puterea produsă de aceasta.

4.3. Aspecte economice, investiţii specifice

(a). Investiţia specifică în cogenerare este relativ ridicată, de aceea se impune dimensionarea cu grijă a capacităţii echipamentului de cogenerare relativ la necesarul termic de vârf. Vârful de sarcina sezonier se acoperă de obicei din altă sursă (cazan clasic). Pe de altă parte, investiţia specifică relativ mai ridicată conduce la necesitatea căutarii unor facilitati financiare pentru a asigura competitivitatea soluţiei.

(b). Maximizarea beneficiilor cogenerării în aplicaţiile de încălzire urbană se obţine prin dimensionarea instalaţiei după necesarul de căldură, şi nu după cel de energie electrică. În această situaţie, experienţa arată că pentru o fezabilitate acceptabilă a proiectelor este indispensabilă asigurarea unui debuşeu permanent pentru energia electrică - produsă de regula mult peste nevoile consumatorului de căldură. Reglementarea accesului la reţeaua electrică şi condiţiile contractuale în care se face livrarea energiei electrice către reţea se dovedesc a fi bariere principale în calea dezvoltării cogenerării.

(c). Promovarea unei investiţii în acest domeniu trebuie să aibă la bază studii aprofundate, bazate pe date reale caracteristice zonei analizate. Studiile vor pune în evidenţă ce soluţii îşi poate permite o comunitate locală pentru rezolvarea problemei încălzirii centralizate folosind cogenerarea şi momentul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru demararea investiţiei.

(d). În stabilirea soluţiilor de eficientizare a alimentării cu energie termică a consumatorilor urbani va trebui să se pornească de la principii economice de piaţă. Orice soluţie va trebui să asigure funcţionarea sistemului de termoficare în condiţiile în care să poată returna valoarea investitiei făcute, recuperarea cheltuielilor de exploatare şi obţinerea de profit.

(e). Este foarte important ca piaţa să nu fie influenţată în mod artificial, aşa cum a fost cazul în România.

Există acreditată ideea în rândul investitorilor că finanţarea sistemelor de încălzire centralizată nu este oportună. De aceea, aceste investiţii trebuie făcute acolo unde există posibilităţi şi întrunite condiţiile economice. Pentru rezolvarea necesităţilor de încălzire ale unei zone, numai studiul de fezabilitate poate arăta dacă este aplicabilă soluţia cu cogenerare, sau trebuie să se implementeze soluţii alternative.

In tabelul de mai jos sunt prezentate spre comparare câteva date caracteristice pentru diverse scheme de cogenerare de mică/medie putere. Datele sunt preluate din [8], se refera la anumite proiecte concrete si nu sunt specificate in vederea compararii diverselor solutii.

Tip centrala U.M. Turbină cu

abur

Turbină cu

gaze

Micro

Turbină

Motoare

Termice

Ciclu

combinat

Capacitate KWe 1000 20,000 30-75 30-75 40,000

Investitie specifică EUR/kWhe 1500 1200 650-1100 1250-1800 800

Cost O&M EUR/kWhe 0.007 0.007 0.005-0.007 0.2-0.3 0.007-0.011

Eficienţa electrică % 10-20 25-35 15-25 28-31 50-55

Eficienţa totală % 70-85 70-92 70-90 52-57 85-90

Emisii (NOx) Mg/Nm 450-600 25 20 100-250 25

34


5. ORGANIZAREA ŞI FINANŢAREA PROIECTELOR DE MODERNIZARE A SATC CU COGENERARE DE MICĂ/MEDIE PUTERE

5.1. Organizarea proiectelor de modernizare

______________________________________________________________________________________________________

Actul normativ [1] specifică faptul că în procesul delegării gestiunii serviciului energetic de interes local, autoritatea administraţiei publice locale păstreaza prerogativele privind stabilirea strategiei de dezvoltare a acestui serviciu, cât şi responsabilitatea de a planifica şi urmări lucrările de investiţii programate.

Logica reglementării presupune obligaţia consiliilor locale (care au competenţa exclusivă în stabilirea acestor strategii şi programe) de a contacta populaţia din zona afectată.

5.2. Finantarea proiectelor de modernizare

Amploarea investiţiilor estimate pentru modernizarea SATC, lipsa unor strategii credibile, cadrul legislativ limitat şi capacitatea redusă de plată a beneficiarilor finali ai acestor proiecte – populaţia - sunt factorii principali care justifică “lipsa de fonduri” indicată în mod curent ca fiind cauza actualei stări a SATC. Fezabilitatea redusă a proiectelor a ţinut departe de domeniu entităţile finanţatoare private.

Din mai multe considerente (între care cel mai important pare a fi împărţirea riscului între mai mulţi finanţatori), pentru punerea în practică a proiectelor de investiţii în SATC se practică în ultimul deceniu schemele complexe de finanţare, care includ:

♦

♦

♦

♦

♦

♦

1)

2)

autoritatea publică locală (direct sau indirect prin bugetul local)

fonduri de la bugetul de stat

bănci

entităţi finanţatoare externe (fonduri disponibile pe bază de mecanisme financiare sau programe internaţionale cu obiective precise)

fonduri private de investiţii

fonduri proprii ale operatorilor economici din SATC

Organizarea şi gestionarea programelor de investiţii cu finanţare multiplă necesită management specializat de înaltă calificare, de care autorităţile locale nu dispun în mod curent.

Alocaţia bugetară locală directă

Creditul local, prin instituţionalizarea emiterii de obligaţiuni municipale pe termen scurt/mediu.

În România emiterea de obligaţiuni municipale a început cu întârziere comparativ cu alte state est-europene, deoarece cadrul legislativ a apărut abia în anul 2001 (OMF 1987/2001, Regulamentele CNVM privind calificarea unor titluri de credit ca valori mobiliare, Regulamentele CNVM privind oferta publică de vânzare a titlurilor de credit). Sursa de returnare a creditului (răscumparare a obligaţiunilor) este bugetul local.

Până în ianuarie 2004 circa 20 municipalităţi au apelat la acest instrument de finanţare – majoritatea de valoare redusă reprezentând mai degrabă tatonări ale modului de funcţionare al acestui mecanism. Prin lege, împrumutul nu poate depăşi 20% din veniturile municipalităţii pe perioada de derulare – de aici limitări importante pentru oraşele mici. Cele mai reprezentative: Oradea şi Timişoara prin valoare (fiecare aproape 3 mil EUR), Deva prin perioada de maturitate (1,5 mil EUR pe 5 ani).

Există deja o cotare a fiecărei municipalităţi din România urmând criterii bine stabilite, în privinţa gradului de risc al unor eventuale obligaţiuni municipale, ceea ce indică mişcarea în direcţia formării unei pieţe pentru acest tip de plasament financiar. Pe măsura dezvoltării economice locale, a creşterii veniturilor populaţiei şi capacităţii de management a autorităţilor locale, creditul municipal va deveni o modalitate importantă de finanţare a proiectelor de modernizare a serviciilor publice.

35


__________________________________________________________________________________________________________________

3) Alocaţia de la bugetul statului

In prezent se deruleaza prin ARCE deruleaza (asigurand cofinantare nerambursabila din fonduri bugetare) cateva programe de reabilitare a SATC.

In perspectiva se va limita/renunta la finanţarea pe această cale a investiţiilor de modernizare a SATC.

4) Creditul bancar

Deşi condiţiile de piaţă nu sunt îndeplinite, proiectele de modernizare a SATC desfăşurate în România au implicat bănci din ţară sau din străinătate în scheme complexe de finanţare. Un motiv principal a fost garanţia oferită de stat asupra creditelor angajate. Pe măsura limitării garanţiei guvernamentale la cazuri selectate cu grijă, creditul bancar va fi disponibil doar acolo unde se vor putea oferi garanţii locale şi unde studiile vor indica o capacitate superioară de recuperare a creditelor.

5) Leasingul financiar

Se derulează pe bază de contract Locator/Utilizator cu durata specificată. S-a apelat la această formă de finanţare pentru simplitate şi pentru că este aplicabilă în condiţiile legislaţiei deja existente - existând o experienţă pozitivă.

6) Programele comunitare de asistenţă financiară pentru tările candidate la aderarea la UE.

Ilustrativ este programul PHARE care a asigurat cofinanţarea unor proiecte de reabilitare a SATC în oraşele Ploieşti, Buzău, Făgăraş, Paşcani şi Olteniţa.

7) Programele USAID (Agenţie independentă a Guvernului federal al SUA) pentru susţinerea creşterii economice, agricultură, comerţ, sănătate.

8) Fonduri internaţionale disponibile prin mecanismele stabilite de Protocolul de la Kyoto la Convenţia Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.

În decembrie 1997 la Kyoto statele industrializate au negociat limitele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de

seră (în principal CO2), stabilind termene şi procente de reducere pentru fiecare ţarî în parte. Acest obiectiv poate fi atins nu numai prin proiecte interne, ci şi prin actiuni internaţionale. Statele dezvoltate pot raporta ca reduceri proprii orice reducere de emisii obţinută prin investiţii efectuate în alte ţări semnatare (eventual, mai puţin dezvoltate - acolo unde, datorită tehnologiilor învechite şi a starii tehnice precare a echipamentelor tehnologice, investiţia pe tona de CO2 evitat ca emisie este considerabil mai mică decât o investiţie cu acelaşi efect făcută în ţara dezvoltată).

Protocolul de la Kyoto instituţionalizează trei mecanisme de finanţare

(a) Clean Development Mechanism;

(b) Joint Implementation;

(c) International Emissions Trading.

Volumul emisiilor de CO2 evitate se determină conform procedurilor specifice elaborate de Comisia Europeana, de către entităţi autorizate care studiază proiectul ce urmeaza a fi implementat.

9) Compania Română de Eficienţă Energetică în Industrie (RIEEC) înfiinţată de Fondul Româno-American de Investiţii (RAEF) împreuna cu BERD – prima iniţiativa privată pentru finanţarea proiectelor de eficienţă energetică în industrie. Fondul Român pentru Eficienţă Energetică (FREE) - instituţie independentă înfiinţată prin OG 124/2001, care funcţionează în conformitate cu Legea 287/2002 şi are ca obiectiv gestionarea finanţărilor nerambursabile GEF (Global Environmental Facility) alocate României prin IBRD (vezi Acordul de grant între Guvernul României şi IBRD ratificat prin OU 188/2002). Se va consulta Manualul de Funcţionare al fondului, disponibil la www.free.org.ro.

10) Alte Fonduri private de investiţii

36

Fondurile private de investiţii se implică deja în cumpărarea obligaţiunilor municipale – singura formă de creditare a proiectelor de investiţii prin mecanismele pieţei libere.


________________________________________________________________________________________________________________________

11)

12)

Fonduri proprii ale operatorilor economici din sfera SATC

Participarea acestor agenţi economici la finanţarea investiţiilor, deşi foarte redusă, exprimă totuşi interesul direct al acestora ca SATC să poată funcţiona în continuare.

O sursă importantă de finanţare, nevalorificată din cauza deficitului de management/marketing în condiţii de piata şi a unor mentalităţi care trebuie depăşite, este disponibilitatea consumatorilor individuali de a investi pentru creşterea confortului termic în locuinţe.

În fond, eforturile care se fac pentru modernizarea SATC au ca beneficiar consumatorul final (fie el locuinţă, instituţie publică sau agent economic). Implicarea financiară a consumatorului final în realizarea investiţiei ar constitui dovada refacerii încrederii între client şi prestatorul de servicii de încălzire, contribuind la reducerea costurilor de finanţare a proiectelor de modernizare.

5.3. Procurarea echipamentului şi serviciilor

Procurarea echipamentului şi materialelor care se pun în operă, ca şi a serviciilor de proiectare, montaj şi PIF aferente proiectelor de modernizare se desfăşoară sub prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice (OUG 60/2001) care promovează următoarele principii:

(a) libera concurenţă şi accesul nediscriminatoriu al oricărui furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii la procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică;

(b) eficienţa utilizării fondurilor publice, respectriv atribuirea contractelor pe baza criteriilor economice;

(c) transparenţa;

(d) tratamentul egal

(e) confidenţialitatea (garantarea secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului).

37


__________________________________________________________________________________________________________________

6. STUDII DE CAZ

6.1. Studiu de caz Romania / Fagaraş

Reabilitarea termică a SATC în municipiul Făgăraş

Identificare geografică

Municipiul Făgăraş este situat în Judeţul Braşov (Regiunea de dezvoltare 7 – Centru). SATC a fost proiectat pentru alimentarea cu energie termică a celor 10512 apartamente de bloc şi clădiri publice din municipiu.

Strategia autorităţilor locale

Municipiul Făgăraş a fost inclus începând din anul 1998 într-un program complex de finanţare (de tip “Joint Implemetation” în valoare totala de 88,7 mil USD) angajat de EBRD, Guvernul României, alţi donatori internaţionali şi Societăţile locale de distribuţie care a avut ca obiect modernizarea centralelor termice şi sistemelor aferente de distribuţie a apei calde. Includerea Municipiului Făgăraş în acest program de finanţare s-a datorat poziţiei favorabile ocupate în clasamentul rezultat în urma unui studiu care a apreciat fezabilitatea investiţiei în modernizarea SATC dintr-un grup mai mare de oraşe/municipii din România (din care au fost selectate primele cinci). Pe lângă obiectivul de a îmbunătăţi serviciile asigurate de SATC din cele cinci municipalităţi selectate, s-a apreciat că investiţiile propuse conduc la reducerea emisiilor atmosferice de NOx cu până la 75% şi a celor de CO2 cu până la 69% comparativ cu situaţia constatată în studiul de fezabilitate.

Sumar tehnic

Programul de modernizare încheiat în anul 2001 (proiect, execuţie, procurare echipament, punere în funcţiune) s-a desfăşurat cu subcontractanţi specializaţi din România, sub supravegherea consultanţilor EBRD. Criteriul principal de selecţie a soluţiei tehnice a fost costul minim al energiei termice pe perioada de fezabilitate analizată.

Cele opt centrale termice au fost echipate cu 22 cazane de apă caldă 95oC/75oC funcţionând pe gaz natural şi au o capacitate individuală între 7 şi 16MWt, cu un total de 86 MWt instalaţi, ceea ce asigură necesarul termic al consumatorilor conform proiectului iniţial. S-au instalat schimbatoare de căldura cu plăci din inox şi sisteme de pompare performante cu turaţie fixă sau variabilă. Au fost complet înlocuite reţelele de distribuţie în lungime totală de 18,5 km însumând 57 km de ţeavă preizolată îngropată. S-a instalat aparatură de contorizare la toate cele 372 branşamente (la nivel de bloc/scara de bloc sau instituţie). Nu s-au reabilitat conductele de distribuţie interioară în clădiri şi nu s-au prevăzut sisteme de contorizare/control individual la nivel de apartament.

Municipiul dispune de reţea extinsă de distribuţie a gazului natural.

Tarifarea energiei

Preţul de facturare al energiei termice produse în noile instalaţii, practicat cu avizul ANRSC pentru anul 2003, este de 1.265.415 ROL/Gcal*, din care 547.224 ROL reprezintă componenta EBRD aferentă returnarii creditului angajat. Populaţia plăteşte preţul naţional de referinţă stabilit prin Hotărâre de Guvern la 672.268 ROL/Gcal* pentru anul 2003 si iarna 2003/2004. Diferenţa între preţul plătit de populaţie şi cel real aprobat de ANRSC şi EBRD se constituie subvenţie şi se achită din bugetul central şi cel municipal conform legislaţiei în vigoare.

Evoluţii după implementarea proiectului

38

Pe parcursul implementării proiectului de modernizare se constată creşterea continuă a numărului de apartamente care solicita debranşarea de la SATC. Majoritatea locuinţelor debranşate au instalat sistemul alternativ cu cazan mural individual functionând pe gaz natural, sau varianta cu convectoare individuale pe gaz natural, dar există şi locuinţe care după debranşare nu au instalat un sistem alternativ. Începând cu anul 2002 SATC era complet modernizat


________________________________________________________________________________________________________________________

şi funcţional. Totuşi, procesul de debranşare a apartamentelor de la SATC a continuat, ajungând în vara anului 2003 la 40,63% - adică 4.271 apartamente debranşate.

Subvenţia aferentă anului 2003 pentru cele 6241 apartamente conectate la sistem este de 593.147 ROL/Gcal şi poate ajunge la 40 miliarde ROL.

Comentarii

Având în vedere gradul de extindere a distribuţiei de gaz natural în municipiu, populaţia poate alege pentru asigurarea încălzirii şi apei calde de consum între SATC şi sistemul individual bazat pe echipamente funcţionând cu gaz natural. Un calcul simplu atestă un cost mediu din exploatare la nivelul anului 2003 al căldurii produse cu ajutorul unui cazan mural modern funcţionând pe gaz natural de circa 530.000 lei/Gcal*, deci cu 21% mai mic decât tariful naţional de referinţă şi cu 26% mai mic decât tariful din exploatare aprobat al SATC local (adică fără componenta de returnare a creditului) de 718.191 ROL/Gcal*.

Fenomenul debranşărilor de la SATC poate fi considerat o manifestare a existenţei de fapt a unei pieţe reale a sistemelor de încălzire, care oferă următoarele soluţii: (a) Păstrarea racordării la SATC; (b) Instalarea unui sistem de încălzire individuală cu gaz natural. A doua soluţie este avantajată de preţul redus al combustibilului gazos pe piaţa energiei din România.

Apreciem că o cauză principală a continuării fenomenului debranşărilor este neasigurarea prin proiectul de modernizare a posibilităţii consumatorului final de a-şi regla individual consumul de căldură şi de a plăti exact ceea ce consumă. De altfel, autoritatea locală a stabilit ca prioritate imediată un program de instalare de robinete termostatate şi alocatoare de costuri: 500 apartamente sunt deja rezolvate şi se fac eforturi intense pentru finalizarea urgenta a acestui program.

Pe de altă parte, considerând că 70% din apartamentele debranşate au instalat un

sistem alternativ de încălzire investind aproximativ 1.100 EUR, rezultă o sumă de 3,3 mil EUR care, într-o abordare de piaţă a acestui proiect de modernizare s-ar fi putut constitui în sursă de finanţare.

6.2. Studiu de caz Romania / Sibiu

NUONSIB - Proiect pilot de cogenerare municipala pentru reabilitarea CT6 Hipodrom, municipiul Sibiu

Identificare geografica

Municipiul Sibiu este resedinta judetului omonim, fiind situat in zona submontana a Carpatilor Meridionali (Regiunea de dezvoltare 7 – Centru).

Strategia autoritatilor locale

Prin constructie, un numar de 32700 apartamente au fost racordate la SATC – compus din 36 subsisteme insularizate alimentate de 29 centrale termice prevazute cu cazane de apa calda functionand pe gaz natural, si 7 puncte termice (substatii) de distributie. Capacitate instalata in sursele de apa calda atinge 340 MWt.

In anul 1996 se inregistreaza asocierea intre Consiliul Local al Municipiului Sibiu si firma NUON din Olanda, pentru reabilitarea si exploatarea uneia din cele 29 centrale termice de zona – CT6 Hipodrom si a SATC aferent. Impartit initial in proportie egala intre cei doi asociati, capitalul social al societatii apartine astazi in majoritate partenerului olandez, reflectand aporturile financiare ulterioare ale acestuia.

In prezent, circa 21000 apartamente mai sunt racordate la sistemele centralizate din municipiu – exploatate de SC ENERGIE TERMICA SA, societate pe actiuni detinuta in proportie de 100% de municipalitatea locala.

Sumar tehnic

39

Proiectul a demarat in anul 1996, cand CT 6 Hipodrom alimenta cu caldura/apa calda de consum un numar de 24 blocuri de locuinte (1500 apartamente), o gradinita, un liceu si sediile catorva societati comerciale. La preluarea centralei termice s-au inlocuit toate pompele de circulatie,


__________________________________________________________________________________________________________________

sistemele de conducte si automatizarea, punandu-se in functiune cele doua grupuri de cogenerare Waukesha-Stamford. S-au inlocuit in etape cazanele de varf cu cazane noi, marca SIETA (Cluj Napoca, Romania) dotate cu arzatoare performante Weishaupt pe gaz natural. Puterea termica instalata in

cogenerare acoperea 20% din necesarul maxim de caldura la punerea in functiune. In anul 2003 circa 40% din energia termica vanduta a fost produsa in regim de cogenerare, cu un randament de utilizare a combustibilului primar de 85%. Iata sumarul investitiilor efectuate:

1 Instalarea a doua grupuri de cogenerare cu motor Diesel cu gaz natural

2 x (475 kWe + 700 kWt)

2 Instalare cazane noi de apa calda (in etape) 1 x 3 Gcal/h (anul 2000) 2 x 1,5 Gcal/h (anul 2002)

3 Instalare statie de tratare a apei

4 Modernizare pompe de circulatie, sisteme de conducte din centrala termica si instalatie electrica si de automatizare

Anul 1996-1997

5 Instalare schimbatoare de caldura cu placi Anul 1996-1997

6 Inlocuirea a 70% din reteaua de distributie a apei calde

Conducte preizolate pozate direct in sol 1998 - 2002

În plus, acţionarul majoritar NUON a reuşit atragerea de fonduri nerambursabile de la Guvernul Olandei, prin intermediul unui proiect PSO aprobat de către SENTER, - agenţie de implementare guvernamentală olandeză, în anul 2003 fiind demarată implementarea proiectului respectiv sub coordonarea firmei NUON Energy Romania. Proiectul presupune inlocuirea instalatiilor interioare din blocurile de locuinte deservite, finalizandu-se astfel actiunile de modernizare a intregului sistem de incalzire (surse, transport, distributie, consumator) pentru circa 70% din consumatori. Ca un caracter de noutate, abordarea strategica a fost de a se inlocui distributia verticala multipla cu cea orizontala – care permite contorizarea individuala la fiecare consumator.

Finantarea proiectului

Investitia initiala (cele doua grupusi de cogenerare, schimbataore de caldura cu placi, sisteme noi de circulatie, automatizari) care a permis demararea proiectului a fost realizata integral de firma olandeza NUON. Investitiile ulterioare (statie de tratare apa, cazane noi de varf,

conducte de distributie preizolate) au fost realizate din surse proprii ale NUONSIB.

Modernizarea instalatiilor interioare din cladirile racordate la SATC este in derulare si se realizeaza cu finantare nerambursabila in cadrul programului PSO al guvernului Olandei, pentru obtinerea careia firma NUON Energy Romania (reprezentanta partenerului olandez NUON) a acordat consultanta gratuita.

Tarifarea energiei

Tarifele de facturare a energiei termice si energiei electrice vandute sunt in prezent aprobate anual de ANRE, pe baza metodologiei de calcul elaborate tot de ANRE. Energia electrica este preluata integral de operatorul Electrica SA. Tariful de facturare a energiei termice pentru populatie s-a situat intotdeauna la concurenta cu pretul national de referinta stabilit de guvern de 672.000 ROL, fiind ocazional chiar sub nivelul acestui tarif. Producatorul primeste subventia legala in perioadele cand costurile depasesc pretul national de referinta.

40


0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

1998 2000 2002 2003

Consum gaz natural (mii mc)

________________________________________________________________________________________________________________________

Evolutii dupa implementarea proiectului

S-a constatat reducerea continua (putem spune, drastica) a cererii de energie termica in sistemul centralizat si, implicit, a consumului de gaz natural.

Aceasta evolutie a fost generata de urmatoarele cauze:

1. Modernizarea continua a instalatiilor a condus la cresterea eficientei pe partea de productie si transport a energiei termice.

2. Accentuarea fenomenului de debransare a consumatorilor individuali, mai ales in perioada 1998-2002. Daca la demararea proiectului (1996) procentul de debransare de la SATC era de 4%, in prezent (Martie 2004) acesta este de circa 30%.

In aceste conditii, productia (si vanzarea) de energie termica a scazut in anul 2002 cu circa 27% fata de anul 1998.

In perioada 1999-2001 NUON Energy a desfasurat actiuni de promovare in randul clientilor a necesitatii modernizarii urgente a instalatiilor de incalzire din interiorul cladirilor, lucrari care ar fi trebuit finantate de asociatiile de proprietari. Desi reprezentantii acestora s-au aratat convinsi de necesitatea si urgenta lucrarilor, nu s-a reusit practic acumularea de la proprietarii individuali a fondurilor care sa permita incheierea unor contracte. In aceasta situatie, incepand cu anul 2001 NUON Energy a acordat gratuit asociatiilor de locatari asistenta pentru accesul la o linie de finantare specifica a guvernului Olandei.

Succesul acestui demers a facut ca in anul 2003 sa inceapa lucrari de modernizare a instalatiilor interioare la circa 70% din locuintele racordate la CT NUONSIB.

Pe de alta parte, se apreciaza ca reabilitarea distributiei interioare din cladiri si dotarea cu robinete termostatate la

calorifere va condce la reducerea consumului termic anual mediu pe apartament cu circa 25% (de la 14 Gcal/an la 10,5 Gcal/an), si implicit la o noua reducere a productiei de energie termica de catre NUONSIB. Toate acestea fac sa creasca ponderea costurilor fixe in pretul unitar al Gcaloriei – prevazut si el sa creasca cu 12%. Consumatorul individual va simti, in final, o reducere de 16% a facturii anuale de incalzire/apa calda.

La nivelul anului 2003, circa 40% din energia termica livrata s-a produs in regim de cogenerare.

Comentarii

In imposibilitatea practicarii unui tarif care sa fie substantial mai mic decat pretul national de referinta al Gcal, neincluderea de la inceput a instalatiilor interioare ale consumatorului in programele de modernizare (care sa poata satisface nevoia de control individual asupra consumului) a avut ca efect continuarea debransarilor de la SATC. Pus in fata continuarii fenomenului de pierdere a clientilor, producatorul a demarat el insusi actiuni de promovare si de cautare a unor surse de finantare pentru aceste proiecte. Pana la urma a reusit in buna masura, dar nu in totalitate si nu in ritmul care ar fi fost necesar pentru prevenirea evolutiilor amintite. Concursul financiar al

41


__________________________________________________________________________________________________________________

municipalitatii locale (co actionara la acest proiect) a fost inexistent pana in prezent.

Costul de productie, amortizarile si practicarea unui profit care sa poata permite continuarea investitiilor au generat tarife de vanzare a energiei termice care pot concura fara probleme cu cele obtinute intr-o centrala termica individuala. Din pacate starea inlocuiriea instalatiilor la consumator, chiar daca presupune o investiţie mult redusă comparativ cu instalarea unei centrale murale, este un obiectiv greu de realizat de catre marea majoritate a Asocuatilor de Proprietari, data fiind proasta colaborare dintre locatarii aceleiaşi clădiri. Chiar si cresterea costului unitar al Gcal - care s-a produs datorita reducerii puternice a consumului de caldura si a bazei de clienti - este si ea o evolutie previzibila care insa nu inseamna costuri mai mari pentru consumatorul final contorizat, valoarea totala a facturii fiind reusă faţă de situaţia actuala similara din punct de vedere al confortului.

Ramane un ultim aspect de rezolvat, care nu depinde nici de producatorul de energie, nici de consumatorul final, ci de reglementatorul national ANRSC: este vorba despre aprobarea unui tarif cu doua componente, fixa si variabila, respectiv asigurarea cadrului legislativ pentru incheierea contractelor individuale cu consumatorii de energie termica.

Iesirea din impasul prezent necesita o reevaluare strategica. Se impun (a) finalizarea urgenta a modernizarii instalatiilor interioare din cladiri in stransa corelare cu modificarea legislatiei in vigoare spre a permite contractare individuala si tarife cu doua componente; (b) extinderea bazei de

clienti printr-o abordare de pe principii de marketing; (c) reluarea actiunilor de promovare in vederea stoparii fenomenului debransarilor; (d) crearea conditiilor pentru un parteneriat real si imbunatatirea colaborarii intre cei doi actionari ai NUONSIB.

42


________________________________________________________________________________________________________________________

6.3. Studiu de caz Romania / Botoşani

Proiect pilot de modernizare a centralei termice SC TERMICA prin introducerea cogenerării de mică putere

Localizare

Municipiul Botoşani este reşedinţa judetului omonim, care face parte din Regiunea de dezvoltare nr.1 + Nord Est. Geografic este situat in partea de nord a Moldovei.


Prin proiect, SATC din municipiul Botoşani a insumat un număr de 33,460 apartamente. Centrala termica, situata in platforma industriala a orasului, a utilizat cazane de apa fierbinte de fabricaţie autohtonă cu functionare pe pacură si gaz natural si alimentează cu agent termic in prezent un număr de 46 puncte termice (dintr-un total initial de 49), fiecare distribuind căldură şi apă caldă la 300 până la 1900 apartamente, precum şi la clădirile publice din municipiu. Capacitatea instalata totală a punctelor termice este de 338 MWt.

SATC este exploatat, in numele comunitaţii locale, de SC TERMICA SA. Din cele 46 puncte termice aflate in funcţiune, in ultimii 10 ani au fost complet modernizate 4 şi parţial modernizate 27. Celelate 15 puncte termice sunt cuprinse în programe de modernizare care aşteaptă finanţare.

Rata de debranşare a consumatorilor de la SATC este de 15%. Desi judetul Botosani este, conform statisticilor nationale si europene, printre regiunile cele mai sărace din Romania si din Europa, totuşi municipiul Botosani este un exemplu de ceea ce se poate face cu bani puţini, dar cu mult suflet. Imaginea de mai jos arată alura SATC local.

Sumar tehnic

Atât primarul municipiului (aprilie 2004), cat si directorul SC TERMICA sunt membri COGEN România (o organizaţie neguvernamentală din România pentru promovarea cogenerării). Aceasta poate explica interesul autorităţii locale de a implementa din anul 2000, impreună cu Institutul National pentru Motoare Termice COMOTI, un proiect municipal de modernizare a centralei termice existente.

A fost aleasa o soluţie de aplicare a cogenerarii de mica putere care implică un efort investitional minim. S-au instalat doua turbine cu gaze (2 x 2 Mwe) – ambele realizate prin adaptarea in scopuri energetice a unor motoare de avion cu reacţie de catre specialistii de la COMOTI. Două cazane de apă fierbinte (existente) au fost, la rândul lor, modificate pentru a funcţiona pe post de cazan de apă fierbinte recuperator pentru gazele de ardere evacuate de cele două turbine.

Fiecare grup cazan+turbină produce in cogenerare 2 Mwe + 5,5 MWt, cu o eficienţă globală de 77%. Cele două cazane au menţinut o capacitate de ardere suplimentară (post ardere) de 11,6 MWt fiecare, ceea ce ridică eficienţa globală a grupului la sarcina maximă la 89%.

43

Vârful de sarcină de iarna in SATC este mult mai redus decât capacitatea instalată de transfer insumată a punctelor termice ( 338 MWt ), nedepaşind 200 MWt. Capacitatea in pură cogenerare acoperă 5,5% din această valoare. Cu postardere,


__________________________________________________________________________________________________________________

ajunge la 17%. Acest raport asigură posibilitatea de functionare la sarcina maximă a capacităţii de cogenerare instalate pe tot parcursul anului (exceptând, desigur, perioadele de revizie/reparaţie) – deci un număr maxim posibil de ore de funcţionare. In aceste condiţii investiţia in grupul#1 este in prezent (aprilie 2004) amortizată, iar grupul#2 va fi intr-o situaţie similară in 2005. Prin proiect termenul brut de recuperare a investiţiei a fost estimat la 1,5 ani.

Evoluţii dupa implementare

Investitia s-a finalizat in anul 2003. SC TERMICA Botosani s-a confruntat şi ea cu fenomenul debranşărilor de la SATC. In toamna 2003 cota acestora era de 15% (mai puţin decât media pe ţara). Totusi SC TERMICA a înţeles semnalul dat de piaţa şi a inceput din anul 2002 un program de contorizare a blocurilor racordate la SATC. Ceea ce este şi mai relevant, în paralel s-a iniţiat şi un program de instalare a robinentelor termostatate + alocatoare de costuri in apartamentele conectate. In iunie 2004 circa 90% din blocuri sunt deja contorizate şi 30% din apartamentele conectate dispun deja de sistem de reglaj individual. Toate aceste măsuri, cât şi evolutiile macroeconomice recente în domeniul energiei in Romania au condus la o scădere spectaculoasă a numărului de solicitari de debranşare de la SATC in anul 2004, raportat la perioada similară din 2002.

6.4. Studiu de caz Marea Britanie Londra

Schema de cogenerare şi SATC aplicate în reabilitarea complexului Barkantine (Mare Britanie)

Localizare

Complexul Barkantine este situat în estul Londrei în cartierul Tower Hamlets. Predominant rezidenţial, complexul este alcătuit din clădiri joase şi înalte, construite la începutul anilor 1950 şi 1960.

În cadrul complexului căldura este asigurată mixt de sisteme de încălzire individuale şi parţial centralizat cu aer cald. Sistemele de încălzire se aflau într-o stare tehnică proastă necesitând reparare şi reabilitare.


Iniţial, Consiliul local a intenţionat să înlocuiască sistemul de încălzire centralizat cu cazane individuale. Totuşi, Comisia de Eficienţă Energetică a Consiliului şi-a exprimat îngrijorarea privind două aspecte:

♦ Impactul asupra mediului al cazanelor individuale (în comparaţie cu furnizarea căldurii prin sistem centralizat şi în regim de cogenerare)

♦ Cheltuielile mari de exploatare a cazanelor individuale (în comparaţie cu furnizarea căldurii prin sistem centralizat şi în regim de cogenerare).

De asemenea, Consiliul a luat în calcul strategia de a păstra şi moderniza sistemul de încălzire centrală. Comisia de Eficienţă Energetică a Consiliului a fost însărcinată să analizeze opţiunea pentru încălzire centralizată prin cogenerare. Comisia a realizat că cheia problemei este consultarea locatarilor înşişi.

Consultarea consumatorilor

44

La început consumatorii au dorit înlocuirea încălzirii centralizate cu încălzire individuală. Aceasta s-a datorat ineficienţei şi serviciilor proaste oferite de vechiul sistem. A urmat o lungă perioadă de consultare a cetăţenilor, concretizată prin:


________________________________________________________________________________________________________________________

♦ Întâlniri cu consumatorii,

♦ Înfiinţarea Serviciului de Consultare a consumatorilor,

♦ Consiliul municipal a organizat o expoziţie cu posibili furnizori şi echipamente.

Prin aceste acţiuni consumatorii au fost convinşi că un sistem nou de încălzire centralizată bazat pe o furnizare de căldură produsă în cogenerare, va fi mult mai sigur şi eficient decât sistemul existent. Ei au realizat de asemenea că preţul pe care îl vor plăti va fi considerabil mai mic decât în cazul încălzirii cu cazane individuale.

Îndoielile consumatorilor au fost complet înlăturate când primul bloc cu apartamente a fost alimentat de noul sistem. Mai mult, cererile de racordare la noul sistem au depăşit numărul consumatorilor racordaţi iniţial la vechiul sistem.

Sumar tehnic

O evaluare completă a opţiunii posibile de încălzire centralizată a condus la următoarele rezultate:

♦ Sistem centralizat cu centrală de cogenerare pentru alimentarea a 706 locuinţe, o şcoală şi un complex sportiv,

♦ Temperatura de proiect este de 18oC pentru dormitoare şi de 21oC pentru living,

♦ Contorizare şi reglare a căldurii pentru fiecare locuinţă,

Centrala selectată pentru aceste servicii este bazată pe:

♦ motoare cu ardere internă folosind gaze naturale, cu o putere electrică de 1.4MWe,

♦ cazane de vârf la sursa de producţie şi local în blocurile cu multe apartamente,

♦ 2 rezervoare pentru acumularea apei calde de câte 125m3.

Centrala a fost proiectată pentru sarcina de încălzire iarna; aceasta a permis folosirea unei unităţi de putere mai mare în locul

mai obişnuitelor unităţi mici, proiectate dupa consumul de apă caldă de vară. Acest lucru permite o producţie mai mare de energie electrică.

Energia electrică este vândută de asemenea consumatorilor rezidenţiali locali. Aceasta permite o recuperare mai bună a banilor din vânzarea energiei electrice decât vânzarea în reţeaua naţională, care nu este structurată pe recunoaşterea avantajelor energiei produse în cogenerare.

Se aşteaptă obţinerea următoarelor performanţe: ♦ Eficienţa producerii de energie electrică

este de 39%,. ♦ Producţia anuală de căldură este de

10.483 MWh ♦ Producţia anuală de energie electrică

este de 8.457 MWh, ♦ Eficienţa totală este de 78,3%, ♦ Reducerea anuală de emisii de carbon

este de 2.435t ♦ Economia anuală de energie primară

este de 6.653MWh.

Mecanisme de implementare

Deoarece soluţia aleasă necesită investiţii mai mari decât soluţia alternativă, LBTH a decis să colaboreze cu sectorul privat. Sectorul privat oferă următoarele avantaje: ♦ Experienţă în proiecte similare şi

cunoaşterea pieţei ♦ Asistenţă tehnică în faza de dezvoltare

a proiectului ♦ Transferul riscului din sectorul public ♦ Riscul preluat de sectorul particular,

care este capabil să gestioneze mult mai bine afacerea

♦ Plata către sectorul privat în funcţie de performanţele şi calitatea serviciilor.

45

Această schemă are garanţii guvernamentale prin fondul Iniţiativa de Finanţare Privată (PFI). Astfel se recunoaşte beneficiul pe care îl are sectorul public datorită capacităţii de management şi inovare a investitorului privat. Cu toate acestea, prin PFI nu se poate spune că s-a facut o privatizare, ci mai curând un parteneriat public-privat, în acest caz între LBTH şi partenerul privat EDF Energy (fostul London Electricity Group).


__________________________________________________________________________________________________________________

Este important ca fiecare partener privat să realizeze următoarele: ♦ Să înţeleagă obiectivele autorităţilor

locale ♦ Să posede experienţă în domeniul

energiei, ♦ Este convins de succesul acţiunii, ♦ Disponibilitate în angajamente cu

autorităţile locale.

LBTH and EDF Energy au lucrat împreuna la iniţierea acestui proiect, la promovarea lui în rândul populaţiei, şi asigurarea suportului de finanţare (PFI). Pentru a face funcţională exploatarea acestei acţiuni, s-a înfiinţat o nouă firmă de servicii energetice. Compania de Electricitate şi Căldură Barkantine (BHPC) aparţine în întregime EDF Energy.

LBTH a dorit să-şi menţină o anumită influenţă asupra BHPC pentru a susţine interesele consumatorilor şi de a asigura nişte beneficii comunităţii. Aceasta s-a realizat prin: • Negocierea împărţirii profitului în

beneficiul consumatorilor: profitul realizat peste o anumită limită urmează să fie folosit pentru noi măsuri de eficientizare;

• S-a înfiinţat un comitet format din 5 persoane din partea consumatorilor, un reprezentant al Consiliului local, şi doi reprezentanţi ai BHPC pentru a supraveghea bunul mers al activităţii;

• Introducerea unei clauze în contractul cu BHPC care prevede acordul LBTH înainte de orice modificare privind extinderea sau reducerea schemei, modificarea tarifelor sau vânzarea în interesul BHPC.

Succesul schemei

Centrala de cogenerare a căldurii şi energiei electrice a fost dată în exploatare la începutul anului 2001 şi alimentează 540 de locuinţe cu căldură şi electricitate la un preţ convenabil. Au fost prevăzute instalaţii de încălzire noi, s-au instalat schimbătoare de căldura noi, împreună cu contoare cu plată în avans şi radiatoare noi în locuinţe.

Celelalte 160 de locuinţe urmau să se conecteze în următorii doi ani, schema

având capacitate şi pentru alte extinderi ulterioare.

Consumatorii rezidenţiali sunt alimentaţi cu: • Căldura la un preţ convenabil (aprox. 2

EUR pe săptămână pentru căldură şi apă caldă)

• Energie electrică mai ieftină decât cea furnizată de la reţeaua naţională.

Avantajul privind impactul asupra mediului se traduce printr-o reducere cu 2.400 tone de bioxid de carbon pe an.

46


________________________________________________________________________________________________________________________

7. CONCLUZII

7.1. Evoluţiile din sfera SATC în ultimul deceniu au fost generate de (a) Incapacitatea statului şi autorităţilor locale (in calitate de proprietari) de a asigura finanţarea investiţiilor de modernizare pe măsura degradarii tehnice avansate a sistemelor; (b) Inerţia organizatorică şi incapacitatea operatorilor SATC (monopoluri) de a se restructura si de a se comporta în condiţii de piaţă; (c) Incapacitatea financiară a majorităţii populaţiei de a suporta tarifele ridicate la căldură datorate pierderilor uriase din sisteme sau care rezulta din necesitatea recuperării investiţiilor în modernizarea SATC;

Condiţiile de mai sus au întârziat implementarea principiilor pieţei şi au impus intervenţia permanentă a statului pentru atenuarea impactului social, prin mecanisme financiare (subvenţii, preţuri reglementate) care, la rândul lor, conduc populaţia şi agenţii economici la decizii nesustenabile pe termen lung.

Procentul de 21% de locuinţe debranşate constituie, de fapt, gradul de deschidere (nereglementat!) a pieţei încălzirii relativă la SATC şi având ca alternativă gazul natural. Acest procent exprimă in parte limita posibilităţilor financiare ale consumatorilor individuali de a-şi reyolva problemele pe cont propriu, cât şi nivelul actual de capacitate si extindere a reţelei de distribuţie a gazului natural.

7.2. Dezvoltarea cogenerării a fost şi este în continuare marcată în măsură covârşitoare de politica energetică a guvernelor. Deschiderea pieţelor de energie si tendintele de evolutie in cadrul acestora nu au adus beneficii cogenerării. În acelaşi timp evoluţia tehnologiilor fac cogenerarea tot mai competitivă datorită scăderii investiţiei specifice şi a costurilor de intretinere/exploatare;

7.3. Şansele extinderii cogenerării de mică putere în SATC din România depind în mod esenţial de:

(a) menţinerea existenţei SATC din oraşele mici, care în lipsa unor

programe de reabilitare şi a resurselor financiare aferente, sunt cel mai expuse lichidarii;

(b) posibilitatea de insularizare a unor subsisteme viabile din cadrul SATC din oraşe mari care au reusit sa desfăşoare în ultimii ani programe de investiţii pentru reabilitare;

(c) exploatarea SATC în condiţii de piaţă, cu intervenţia statului doar în cazuri izolate (bine studiate) pentru evitarea dezafectării;

(d) cresterea capacitatii financiare a populatiei (cresterea nivelului de trai);

(e) acceptarea de facto a generării distribuite de energie pe scara larga şi accesul nediscriminatoriu în reţea a energiei electrice produse de echipamentele de mică/medie cogenerare

(f) popularizarea performanţelor proiectelor pilot care funcţionează deja in România.

7.4. Contorizarea si reglajul individual reprezinta singura cale prin care clientul va recunoaste fara suspiciuni consumul si va avea satisfactia controlului asupra serviciului pe care il plateste, fiind in acelasi timp un factor esential care garanteaza succesul proiectelor de modernizare, punand bazele pentru refacerea increderii in SATC.

7.5. Acţiunile care pot asigura viitorul SATC sunt:

(a) Recâştigarea încrederii consumatorilor în serviciul public de încălzire, prin reorientarea priorităţii operatorilor de pe producţie pe client. Contactul strans cu clientii prin vizitarea regulată a clădirilor condominiale şi organizarea de seminarii.

47

(b) Consilierea clientului. Explicarea modului corect de a evalua comparativ soluţiile de încălzire disponibile. Explicarea necesităţii de a întreţine instalaţiile de distribuţie interioară din cladiri şi apartamente. Explicarea potenţialului important de reducere a facturii de încălzire prin acţiunile de izolare termică a clădirii. Popularizarea sistemelor actuale de alocare


__________________________________________________________________________________________________________________

între proprietari a consumului indicat de contorul de branşament.

(c) Atragerea clientilor în schemele de finanţare pentru modernizarea SATC. Consumatorul trebuie să fie făcut conştient că momentul de faţă este al unei alegeri :

(1) Se debranşează de la SATC şi alege o soluţie de încălzire individuală pe termen scurt/mediu (necesită un efort financiar: pentru realizarea racordului de gaz natural, instalarea cazanului, refacerea distributiei în apartament, autorizarea instalatiei);

(2) Rămâne racordat la SATC, cu perspective pe termen lung şi avantaje atât pentru individ, cât şi pentru comunitate (deoarece SATC existente sunt la limita duratei de viaţă, necesitând investiţii pentru modernizare/înlocuire – care genereaza tarife relativ mai ridicate).

Indiferent ce solutie alege, consumatorul trebuie sa faca un efort financiar. Dacă consumatorul se va convinge că SATC poate să-i asigure confort cu o investiţie mai mică şi o cheltuială de exploatare mai mică, atunci viitorul SATC este asigurat, iar cogenerarea are perspective bune în acest context.

(d) Întocmirea împreună cu consumatorii, autoritatea locala si consultantul a strategiei şi programului de modernizare a SATC.

7.6. Dificultatea de organizare a finanţării unor proiecte de anvergură în domeniu, corelată cu instituirea responsabilităţii autorităţii locale privind SATC, sporesc probabilitatea de aparitie a proiectelor de dimensiuni mici/mijlocii şi favorizează implementarea cogenerării de mica putere. În acest context, devine prioritară identificarea urgentă a SATC sau subsistemelor acestora care întrunesc premisele de funcţionare în condiţii de piaţă, adica acolo unde:

(a) autoritatea locală şi operatorii locali fac eforturi pentru refacerea încrederii consumatorilor în serviciul public şi în perspectivele sistemului;

(b) există consensul dovedit al tuturor factorilor implicaţi (autorităţi, operatori, marea majoritate a consumatorilor) de a pune în practică un program de modernizare a sistemului şi de a participa financiar la această acţiune.

7.7. Asigurarea individuală a încălzirii în apartamentele condominiale este o soluţie pe termen scurt/mediu. Durata de viaţă a cazanelor murale pe gaz este de 10-12 ani, după care proprietarul va trebui să facă o nouă investiţie. El poate fi recâştigat ca şi consumator al SATC dacă în acel moment i se va oferi o alternativă de rebranşare competitivă.

48


________________________________________________________________________________________________________________________

LISTĂ DE REFERINŢE

49

1 Ordonanţa Guvernului nr. 73 / 29.08.2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat

Publicată în MO nr.650 din 31.08.2002

2 Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei

Republicată în MO nr.734 din 8.10 2002

3 Foaie de parcurs în domeniul energetic din România Aprobată prin HG nr.890/29.07.2003

4 Raportul Secretariatului Cartei Energiei CS(02)689 Bruxelles, 29.05.2002

5 Strategia naţională în domeniul energetic 2001-2004 2001

6 COM(2002)415 final - DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL- on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market

2002

7 Guide to community heating and COGENERARE BRECSU, March 1998

8 Cogeneration (COGENERARE), a Technology Portrait Institute for Thermal Turbomachinery and Machine Dynamics, Graz University of Technology

Vienna, 2002

9 District heating across Europe, trends from East to West - Euroheat&Power (Norela Constantinescu)

Cogeneration and On-site Power Production, nr.6/2003

10 Situaţia serviciilor de încălzire urbana în iarnă 2002/2003

Ministerul Administraţieii şi Internelor

11 Seminar APER “Punerea în practică a conceptului de eficienţă energetică a locuinţelor condominiale”

2003

12 Manual pentru încălzire urbană vol.I, vol.II (MVV – contract PHARE)

13 Utilizarea eficientă a energiei – Manual pentru instruirea personalului din serviciile tehnice ale autorităţilor locale

OER/ADEME 2003

14 Guide 3 – Introduction to small scale combined heat and power – ETSU – UK

ETSU - 1996


__________________________________________________________________________________________________________________

15 Catalog JENBACHER ENERGY –Austria

16 Aspecte tehnice ale cogenerării de mică putere (CMP) (V. Athanasovici şi colectiv)

Revista «Energetica» nr.7/2001

17 Europa despre cogenerare şi cogenerare de mică putere (V. Athanasovici si colectiv)


18 Cogenerarea în România între prezent şi perspectivă (V. Athanasovici şi colectiv)


19 Adaptarea sistemelor de alimentare cu energie termică a localităţilor urbane la condiţiile producerii energiei termice şi electrice în cogenerare (I. Draganicea şi colectiv)

Buletin ISPE nr.3/2001;

20 Exemple de promovare a centralelor de cogenerare de dimensiuni mici şi mijlocii (G. Constantinescu)

Buletin ISPE nr.3/2001

21 Studii de caz (Polizu şi colectiv)

22 District Heating in Europe – 1999 Survey – Euroheat & Power

23 Cogenerarea în contextul dezvoltării pieţei de energie Seminar COGENERG 2001

24 Catalog GENERATOR – 2002

25 Romania Demand Side District Heating Energy Conservation Project – EBRD/MVV

26 Urban Energy Planning Guide – Energy Cites

27 Finacial Manual for Municipalities in CEEC`s (Zeman şi colectiv)

28 Bazele tehnice si economice ale termoficarii (I.D. Stancescu)

1967

29 IMF Country Report no.03/359 (Raportul FMI privind stadiul Acordului Stand-by cu Romania)

Noiembrie, 2003

50


CI

__________________________________________________________________________________________________________________

INDRUMAR

ELEMENTE PENTRU ELABORAREA STRATEGIEI DE MODERNIZARE A SISTEMULUI ENERGETIC LOCAL

A.1 Elemente de bază pentru întocmirea Programelor Proprii de Eficientă Energetică (PP-EE)

Pentru ca o municipalitate să poată juca un rol dinamic in planificarea energetică, ea trebuie să acţioneze la diverse niveluri, în special în: ♦ producerea de energie şi utilizarea

optimă a surselor regenerabile locale de energie;

♦ distribuţia de energie; ♦ consumul de energie în sectorul public

şi privat.

Deoarece municipalităţile sunt în legătură directă cu locuitorii şi cu agenţii economici, ele reprezintă nivelul ideal pentru a conferi o nouă dimensiune politicii energetice astfel: ♦ prin analiza necesarului şi a cererii de

energie care rezultă în ideea de a defini o politică de aprovizionare şi, de asemenea, de exploatare a surselor locale de energie cât mai mult timp posibil;

♦ prin integrarea acestei acţiuni în cadrul dezvoltării economice şi sociale şi crearea de noi activităţi.

Direcţiile generale de acţiune sunt corelate cu următoarele obiective: ♦ necesitatea reducerii consumului pe

locuitor, pentru servicii municipale (fără însă a reduce calitatea serviciului energetic) şi iniţierea acţiunilor necesare pentru a realiza aceasta (gestiunea cererii de energie – DSM – Demand Side Management);

♦ ajustarea producţiei şi aprovizionării cu energie la nivelul cererii finale (planificare cu costuri minime – LCP – Least Cost Planning).

Prin Legea nr.199/2000 republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.734 / 2002 a fost introdusă obligaţia autorităţilor locale din localităţile cu mai mult de 20.000 de locuitori de a realiza Programe Proprii de

Eficientă Energetică (PP-EE). Aceste programe au rolul de: ♦ a fundamenta pe bază de calcule

tehnico-economice opţiunile pe termen mediu şi lung privind serviciile energetice care intră în competenţa municipalităţii, cu accent pe utilizarea raţională a energiei şi creşterea eficienţei energetice ;

♦ a asigura coerenţa necesară între strategia energetică, inclusiv aceea de eficientă energetică la nivel naţional şi opţiunile de asigurare a alimentării cu energie pe plan local;

♦ a facilita accesul autoritaţilor locale la sistemul naţional de stimulente financiare şi fiscale pentru conservarea energiei în condiţii de tratament nediscriminatoriu şi transparent.

Acest capitol prezintă o abordare structurată a metodologiei de întocmire a PP-EE în scopul de: ♦ a oferi un document cadru de discuţie

între reprezentanţii autorităţii locale şi consultanţii angajaţi în realizarea PP-EE;

♦ a asigura un conţinut minimal pentru PP-EE şi o posibilitate de selectare transparentă a celor eligibile pentru facilităţi fiscale şi financiare prevăzute de legislaţia în vigoare;

♦ a permite realizarea de analize, sinteze şi baze de date la nivel naţional asupra consumului de energie al populaţiei şi al altor categorii de consumatori municipali.

Având în vedere progresul procesului de integrare europeană şi dorinţa preluării în România a experienţei europene, la elaborarea acestui capitol au fost luate în considerare lucrări similare realizate în ţările membre sau în România cu aportul experţilor europeni participanţi la contracte de asistenţă tehnică finanţate de programe ale Comisiei Europene.

A1


__________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

Realizarea PP-EE permite o abordare integrată a serviciilor energetice municipale care, de multe ori, sunt gestionate de societăti diferite, cât şi o punere în evidenţă a celor 5 funcţii distincte pe care le au municipalităţile în raport cu energia [13]:

♦ consumator;

♦ producător / transportator / distribuitor;

♦ iniţiator de proiecte de dezvoltare energetică;

♦ reglementator local al pieţei de energie;

♦ principalul factor de motivare al consumatorilor locali spre un comportament în favoarea utilizării eficiente a energiei şi protecţiei mediului.

Ultimele 4 funcţii sunt relativ recent introduse în portofoliul de competenţe al autorităţilor locale şi exercitarea lor presupune crearea capacităţii necesare pentru o abordare calificată.

Încălzirea şi iluminatul clădirilor, asigurarea funcţionarii echipamentelor, gestionarea sistemului de iluminat exterior şi a parcului auto municipal sunt acţiuni care reflectă calitatea de consumator de energie a municipalităţii. Principalele activităţi în desfăşurare în această calitate sunt:

a) pentru sectorul clădiri:

♦ realizarea de audituri energetice;

♦ realizarea de studii de fezabilitate;

♦ elaborarea unui plan de acţiune pe termen lung care să includă: montare de izolaţii, monitorizarea temperaturii, reabilitarea instalaţiei de încălzire, contorizarea şi monitorizarea consumului pe clădire şi, dacă este posibil, pe fiecare tip de consum (încălzire, iluminat), managementul echipamentului prin telecomandă (contorizare şi măsurare la distanţă, alarmare şi reglaj prin telecomandă);

♦ informarea celor implicaţi şi formarea specialiştilor.

b) pentru sectorul vehicule:

♦ realizarea unui audit pentru parcul de vehicule (conf. prevederilor Legii 199 / 2000 cu privire la utilizarea eficientă a energiei) [2];

♦ măsurarea şi monitorizarea consumului pe fiecare vehicul;

♦ extinderea întreţinerii preventive;

♦ adoptarea unei politici de reînnoire a parcului.

c) pentru iluminatul public exterior:

elaborarea unui plan pe termen lung de imbunătăţire, ca urmare a auditului asupra instalaţiei existente;

generalizarea utilizării lămpilor cu consum redus;

aplicarea întreţinerii preventive;

dezvoltarea sistemului de măsurare in punctul de alimentare cu energie şi a monitorizării consumului;

Producerea şi distribuţia energiei şi apei către locuitori şi diferiţi agenţi economici reflecta calitatea de producător şi distribuitor de energie a municipalităţii. Principalele activităţi desfăşurate în această calitate sunt:

a) în ceea ce priveşte producţia:

auditarea instalaţiilor;

realizarea studiilor de fezabilitate (vezi A.1.1 - structura şi orientările pentru studiul de fezabilitate);

creşterea performanţelor instalaţiilor de producere;

selectarea surselor de energie după relevanţa lor economică, socială şi de mediu;

utilizarea surselor regenerabile de energie (deşeuri de lemn, energia solară, eoliană, si micro-hidro);

dezvoltarea sistemelor de cogenerare;

utilizarea eficientă a deşeurilor urbane;

ajustarea producţiei la un nivel controlat de cererea finală de energie.

b) în ceea ce priveşte furnizarea şi distribuţia:

auditarea energetică a instalaţiilor;

A2


________________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

îmbunătăţirea eficienţei circuitelor de distribuţie a apei şi a energiei termice;

stabilirea de contracte de operare (de exemplu pentru distribuţie de gaze şi electricitate) cu clauze precise în beneficiul municipalităţii şi al locuitorilor;

dezvoltarea unor sisteme simple de contorizare ş facturare pentru utilizatori, sisteme care încurajează reglarea consumului;

folosirea planificării integrate pentru reţelele de energie;

optimizarea infrastructurii sistemului pentru evitarea costurilor suplimentare de investiţii.

Alegerea soluţiei de dezvoltare şi planificare urbană determină în mod semnificativ consumul de energie al tuturor celor implicaţi în activitatea urbană şi, în mod special, în traficul urban. Luarea în considerare a acestor aspecte reflectă calitatea de reglementator/promotor de dezvoltare a municipalităţii. Principalele activităti desfăşurate în această calitate sunt:

a) în ceea ce priveşte dezvoltarea:

crearea unei baze de date privind consumul de energie;

estimarea impactului diferitelor scenarii de dezvoltare;

integrarea sistematică a conceptului de „eficienţă energetică” în specificaţiile proiectelor;

b) în ceea ce priveşte reglementările locale:

reglementarea dezvoltării sistemului de încălzire centralizată şi a cogenerării;

reglementarea rutelor pentru transportul public cu facilitarea transportului cu autobuzele, tramvaiele, metroul, bicicletele şi cel pietonal, mijloace mai uşor de utilizat şi mai sigure;

reglementarea subvenţiilor municipale (55% pentru energie termică) pentru a încuraja iniţiativa individuală de izolare termică a clădirilor şi reabilitare a instalaţiilor de încălzire.

Consumul total de energie este rezultatul consumurilor individuale care este, la rândul său, rezultatul unui număr mare de decizii individuale sau comune, private sau publice. Orientarea spre rentabilitate a investiţiilor municipale şi urmărirea implicării tuturor acestor actori dispersaţi, prin încurajarea activităţii lor, reflectă calitatea de motivare a municipalităţii. Principalele activităţi desfăşurate în această calitate sunt:

a) în ceea ce priveşte informarea şi conştientizarea publicului:

stabilirea unui centru de informare asupra problemelor energetice, inclusiv asistenţa posibilă şi sprijinul financiar;

publicarea unui buletin de informare municipal;

promovarea proiectelor demonstrative.

b) în ceea ce priveşte facilităţile:

asigurarea asistenţei pentru auditarea energetică a clădirilor în faza preliminară de aplicare a reglementărilor naţionale existente în acest domeniu;

aplicarea unei noi abordări în acordarea autorizaţiilor de construcţie conform planificării urbane;

asistenţă pentru utilizarea raţională a apei.

TEST

Sunteţi pregătiţi pentru stabilirea programul propriu de eficienţă

energetică ?

Urmăriţi anexa 1 şi încercaţi să completaţi chestionarul!

O abordare completă a dezvoltării energetice locale necesită:

♦

♦

♦

♦

analiza utilizării energiei în alimentarea cu căldura şi apă caldă;

analiza utilizării energiei la alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate;

A3

analiza utilizării energiei la iluminatul public;

analiza utilizării energiei le transportul public urban.


__________________________________________________________________________________________________________________

♦ ♦ ♦

♦

♦

♦

Experienţa de pană acum arată că ordinea în care au fost menţionate mai sus ar putea fi, pentru o mare parte din localităţi, chiar ordinea de prioritate dată de importanţa lor pe plan local şi de gradul de urgenţă cu care vor trebui soluţionate. Sursele financiare limitate de care se dispune pentru rezolvarea tuturor acestor probleme, raportul diferit cost / eficienţă sau capacitatea diferită de atragere a unor alte surse financiare sunt elemente care pot schimba ordinea de prioritate. De aceea un element esenţial este, pe de o parte, realizarea PP-EE ,iar pe de alta parte, realizarea studiilor de fezabilitate pentru proiectele iniţiate in fiecare din cele 4 domenii menţionate anterior şi compararea indicatorilor tehnico-economici pentru fundamentarea deciziei asupra:

domeniului prioritar; proiectului prioritar; componenţei care se realizează în condiţii suportabile financiar din cadrul proiectului prioritar.

A.1.1. Analiza utilizării energiei în alimentarea cu căldură şi apă caldă

Încălzirea prin termoficare se realizează acolo unde un număr de clădiri sau locuinţe sunt încălzite dintr-o sursa centralizată. Acest fapt oferă posibilitatea unor economii prin scara mare la care sunt realizate şi o diversificare a încărcării (sarcinii termice). Corelată cu cogenerarea (CET), termoficarea / sistem centralizat de încălzire urbană (SATC) oferă:

avantaje în protecţia mediului: o reducere importantă a emisiilor de bioxid de carbon (CO2) datorită eficienţei ridicate a schemei CET/SATC; energie termică accesibilă locuitorilor şi altor categorii de utilizatori; noi oportunităţi pentru alimentarea pe plan local cu electricitate pentru locuitori şi alţi consumatori;

Studiul de fezabilitate [7] - elemente specifice şi factori care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea viabilităţii tehnice şi economice a SATC, prin comparaţie cu alte opţiuni posibile. Opţiunile trebuie comparate utilizând o gamă de principii economice, care să ofere

certitudinea că toate costurile pe durata de viata a sistemului au fost utilizate.

I). Principalele direcţii de orientare a studiului de fezabilitate [7]

1. Evaluarea cererii de energie termică şi electrică (evaluarea pieţei pentru căldură, electricitate şi o posibilă nouă piaţă pentru climatizare/răcire);

2. Evaluarea sistemelor de încălzire din clădiri;

3. Evaluarea centralelor termice;

4. Evaluarea sistemului de distribuţie.

II). Faza de optimizare

Aceasta este cea mai complexa faza a studiului de fezabilitate, unde diferitele opţiuni disponibile pentru reabilitare trebuie comparate pe baza maximizării Venitului Net Actualizat si Ratei Interne de Rentabilitate.

III). Veniturile din vânzarea energiei electrice şi termice

a. Pentru a evalua vânzările maxime posibile de căldură este necesară o înţelegere corectă a costurilor curente şi viitoare pentru încălzirea individuală a potenţialilor clienţi;

b. Trebuie acordată atenţie estimării nivelului întărzierilor la plată - neîncasărilor;

c. În cazul utilizării cogenerării este vital să se obţină venit maxim din producerea de electricitate, deoarece, din estimări generale, o creştere de 10% a vânzărilor de energie electrică va imbunătăţi rata internă de rentabilitate (RIR) a investiţiei cu 2%, în timp ce o creştere a vânzărilor de energie termică tot cu 10% va imbunătăţi RIR cu numai 1%.

d. Câteva opţiuni pentru vânzarea de electricitate produsă în cogenerare sunt (opţiuni specifice după liberalizarea pieţei de energie electrică).

NOTA: Rezultatul analizei acestor opţiuni poate fi utilizat în analiza de senzitivitate.

A4


________________________________________________________________________________________________________________________

Se recomandă să se ofere clienţilor energie termică şi electrică împreună, în cadrul unei scheme de încălzire urbană, pentru a beneficia de aranjamente comune de contorizare şi facturare. În această situaţie sunt necesare aranjamente adiţionale pentru cazul în care producţia proprie de energie este mai mică sau mai mare decât cererea clientului, plăţile pentru utilizarea sistemului / instalării noilor cabluri etc.

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

IV). Programul de dezvoltare

Programul de dezvoltare este un rezultat al studiului de fezabilitate, care lipseşte în multe din studiile elaborate în România pană acum; acesta este foarte important pentru a se permite o planificare avansată a stadiilor următoare.

V). Evaluarea economica

Două probleme importante trebuie incluse:

a. Calculul economic: cash flow-ul, cheltuielile anuale de capital, cheltuielile anuale de exploatare şi întreţinere, venituri anuale;

b. Compararea alternativelor utilizând perioada simplă de rambursare, venitul net actualizat (VNA), rata interna de rentabilitate (RIR).

A.2. Metodologia de evaluare a situaţiei actuale a serviciilor energetice [25]

Cea mai mare parte a investiţiilor curente pentru reabilitarea infrastructurii aferente serviciilor municipale de alimentare cu căldură şi apă sunt focalizate, în general, asupra unor obiective ca:

reducerea consumului de energie termică prin descreşterea pierderilor la nivelul consumatorului final şi satisfacerea cererii în creştere pentru căldură fară a creşte în mod necesar cantitatea furnizată;

creşterea eficienţei globale a companiei locale de încălzire şi satisfacerea dezvoltării locale cu menţinerea solicitărilor de finanţare la un nivel suportabil;

reducerea dependenţei de combustibilul de import şi eliminarea

impactului acestuia asupra balanţei de comerţ exterior prin promovarea investiţiilor în conservarea energiei la consumator;

combaterea consecinţelor asupra mediului rezultate din producţia şi utilizarea energiei termice.

O posibila metodologie pentru a obţine o analiză relevantă a situaţiei curente a SATC ar trebui să includă urmatoarele etape [25]:

definirea unui set de 5 indicatori tehnici, fiecare evaluat de la 0 la 5 puncte, maximul care se poate obţine fiind de 25 de puncte;

estimarea unui set de 5 indicatori financiari, fiecare evaluat de 0 la 5 puncte - maximul care se poate obţine fiind de 25 de puncte;

estimarea unui set de 3 indicatori pentru capabilitate managerială, fiecare evaluat de la 0 la 5 puncte - maximul care se poate obţine fiind de 15 de puncte.

Se calculează un punctaj mediu pentru fiecare tip de indicator prin însumarea punctajului acordat şi împărţire la numărul de indicatori. Odată realizată această operaţie, evaluatorul poate acorda o pondere diferita celor trei categorii de indicatori medii (tehnic, financiar, managerial) şi să obtină printr-o medie ponderată un calificativ general.

Acest tip de indicatori reprezintă numai sugestia autorilor, dar pot fi utilizaţi si alţi indicatori, cu diferite ponderi acceptate, în concordanţă cu priorităţile autorităţilor naţionale sau locale sau ale companiilor locale. Este însă important să se selecteze aceşti indicatori prin respectarea câtorva norme generale cum sunt:

claritatea: indicatorul trebuie să descrie fără ambiguităţi o caracteristică relevantă a sistemului;

simplitatea: informaţia ar trebui să fie făcută disponibilă intr-o perioadă de timp dedicată acestui scop;

A5

generalitatea: indicatorul trebuie să descrie caracteristici sau trăsături comune tuturor SATC;


__________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

obiectivitatea: indicatorul trebuie să prezinte o mărime – parametru care să poată fi evaluată în mod obiectiv;

sa fie cuantificabil: indicatorul trebuie să descrie parametrii cuantificabili şi să nu fie susceptibil de interpretări incorecte;

să fie nediscriminatoriu: indicatorul nu trebuie să lase loc discriminării, de exemplu, între sistemele mari şi cele mici.

Din cauza lipsei de baze de date bine structurate în cadrul companiilor municipale de încălzire, apă, iluminat sau transport public, pot fi utilizate diferite metode pentru colectarea datelor:

analiza datelor existente de exploatare şi de proiectare;

evaluări pe teren;

interviuri şi discuţii cu persoane reprezentative din companiile locale sau din cadrul departamentelor municipalităţii.

Prezentarea indicatorilor tehnici, financiari si manageriali este făcuta in A.3.3.

A.3. Priorităţi şi limite în rezolvarea problemelor energetice. Necesitatea perspectivei pe termen lung.

A.3.1. Gradul de prioritate al reabilitării sistemului de încălzire în raport cu alte opţiuni energetice

Gradul de prioritate al modernizării infrastructurii aferente diferitelor servicii energetice municipale poate avea la bază două criterii:

Criteriul 1: impactul raportului cost / beneficiu asupra bugetului municipal după modernizare;

Criteriul 2: impactul social al modernizării asupra confortului şi bugetului familiilor racordate la SATC;

Analiza după criteriul 1 trebuie să ia în considerare următoarele elemente:

reducerea cheltuielilor de operare (combustibil, energie electrică, manoperă, piese de schimb etc.) pentru serviciul analizat: încălzire, alimentare cu apă, iluminat, transport urban;

reducerea cheltuielilor pentru compensarea incapacităţii de plată – subvenţii.

Analiza după criteriul 2 este determinată de creşterea continuă a ponderii cheltuielilor pentru servicii in consumul populaţiei (Tabel A.1), cât şi de ponderea importantă a consumului pentru încălzire în consumul casnic de energie (Tabel A.2).

Tabel A.1 – Ponderea cheltuielilor pentru servicii în totalul cheltuielilor casnice

Anul 1997 1998 1999 2000 2000/1997

Populaţie activă 17,9% 21,6% 25,2% 27,2% +52%

Pensionari 20,5% 23,% 27,2% 28,1% +37%

Total populaţie 18,9% 21,8% 25,5% 26,9% +42%

Tabel A.2 – Ponderea încălzirii în totalul consumului casnic de încălzire

Tip locuinţă\Tip consum Încălzire Apă caldă Gătit Iluminat

Electrocasnice

Apartament în bloc conectat la SATC (urban) 55,5% 19,5% 9,7% 13,9%

Apartament în bloc cu cazan individual (urban) 49,6% 20,7% 19,0% 10,6%

Locuinţă individuală cu sobe (urban) 73,2% 3,5% 16,2% 7,0%

Apartament în bloc cu cazan individual (rural) 56,3% 22,2% 11,2% 10,2%

Locuinţă individuală cu sobe (rural) 65,8% 6,4% 16,4% 11,4%

Alte locuinţe cu sobe (rural) 67,9% 5,8% 14,8% 11,5%

A6


CI

__________________________________________________________________________________________________________________

A.3.2 Definirea opţiunii pentru încălzire centralizată sau descentralizată –delimitarea zonelor după tipul sistemului de încălzire – indicatori de densitate

Opţiunea pentru încălzire centralizată este abordată diferit în ţările europene, în funcţie de regimul termic al ţării respective, accesului la diverse surse de combustibil, politicii energetice şi de mediu adoptată de ţara respectivă. Astfel, cota aferentă sistemelor centralizate de încălzire urbană se prezintă în felul următor [12]: Danemarca 50%, Finlanda 44%, Suedia 31%, Germania 12%, Olanda 3% etc., în timp ce în România aceste sisteme deţin o

pondere de 31% (în urma debranşărilor, ponderea a scăzut la cca. 23%), fiind dezvoltate cu prioritate în mediul urban. Ţările care dispun de gaze naturale, combustibili uşori sau energie electrică ieftină au o cota de piaţă redusă pentru SATC.

Ca urmare, deciziile cu privire la dezvoltarea SATC trebuie sa aibă în vedere în special experienţa ţărilor cu caracteristici apropiate României. Una dintre aceste caracteristici este structura de combustibili utilizată la termoficare şi cogenerare, aşa cum este prezentată în tabelul A.3 [12]:

Tabel A.3. - Ponderea diferiţilor combustibili utilizaţi în SATC / cogenerare

Tip de comb. \ Ţara Finlanda Germania România Suedia

Cărbune 37,0% 51,45 12,0% 9,0%

Păcura 9,0% 11,1% 25,8% 13,0%

Gaz natural 26,0% 30,3% 54,1% 7,0%

Deşeuri 0% 4,1% 4,4% 9,0%

Alţi combustibili 28,0% 3,1% 3,7% 62,0%

Deşi România are o pondere dublă a gazelor naturale în producerea energiei termice, performanţele instalaţiilor aferente sunt modeste, ceea ce arată că:

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

există un potenţial important de economie de energie care se poate valorifica prin modernizare;

există condiţii pentru promovarea cogenerarii de mică şi medie putere.

Proiectele de dezvoltare a SATC au fost optimizate în raport cu o serie de parametri existenţi la data realizării lor: preţul combustibilului, ponderea redusă a importurilor de combustibili la nivelul anilor 1965-1970, tehnologiile şi materialele de izolaţie disponibile etc. Toţi aceşti parametri s-au modificat esenţial în ultimii 30-35 de ani, ceea ce implică un nou proces de optimizare a valorilor de calcul pentru proiectele de reabilitare, practic redimensionarea acestora.

Principalii parametri luaţi în considerare pentru evaluarea oportunităţii SATC sunt:

rata de densitate;

necesarul de căldură;

numărul de grade-zile;

Pentru facilitarea procesului de decizie şi definirea corectă a opţiunii de modernizare a SATC, inclusiv prin utilizarea cogenerarii, se dau mai jos o serie de valori de control pentru parametrii de bază:

a) indicatori de densitate

Rata de densitate, definită ca raport între suprafaţa locuibilă şi suprafaţa amplasamentului, este un parametru important în determinarea necesarului de căldură într-o anumită zonă;

Valori orientative ale ratei de densitate:

0,4-1,0 pentru mediul urban;

0,3-1,0 pentru cartiere în zone industriale;

0,15 – 0,6 pentru cartiere rezidenţiale.

A7

Se apreciază că racordarea la SATC este economică dacă suprafaţa construită depaşeşte 200.000 m2/km2, sau pentru


__________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

zone de locuinţe densitatea să fie mai mare de 0,25, clădirile să aibă mai mult de două apartamente si suprafaţa locuibila sa fie mai mare de 1500 m2.

Economicitatea racordării la SATC se poate aprecia şi astfel [12]:

1. pentru zone cu blocuri de apartamente:

puterea termică necesară > 12 MW/km2;

cererea de energie termică > 36 GWh/an,km2;

2. pentru zone cu clădiri comerciale si de uz public:


cererea de energie termică > 27 GWh/an,km2;

3. pentru zone cu clădiri industriale:


cererea de energie termică > 54 GWh/an,km2.

Pentru verificarea necesarului de energie termică pentru încălzire fară un calcul detaliat (de specialitate), se pot considera ca valori orientative, următoarele (nr. grade-zile 4360):

clădiri de locuit cu 1-6 familii – 55 kWh/m3;

blocuri de apartamente – 45 kWh/m3;

clădiri publice – 31 kWh/m3;

clădiri industriale – 24 kWh/m3.

Pentru verificarea necesarului de energie termică pentru preparare apă caldă, fără un calcul detaliat (de specialitate) se pot considera ca valori orientative următoarele:

clădiri de locuit – 12 kWh/m3;

şcoli – 3 kWh/m3;

cămine –7 kWh/m3;

alte clădiri publice – 4 kWh/m3.

A.3.3. Elemente de bază pentru formularea deciziei de reabilitare a SATC

Decizia de reabilitare a SATC trebuie să aibă la bază rezultatele unei activitati de planificare energetică realizată în concordanţă cu metode moderne de planificare economică a energiei cum sunt:

1. Stabilirea indicatorilor de performanţă, care au rolul de:

identificare a liniilor directoare;

exercitare a funcţiei de control a succesului;

facilitare a comparaţiilor.

Indicatorii de performanţă pot fi formulaţi ca valoare absolută sau valoare relativă (prin comparare cu o valoare de referinţă).Principalele elemente de care se ţine seama la stabilirea indicatorilor sunt:

modul în care aceştia satisfac criteriile economice;

caracterul de actualitate al indicatorilor;

sa fie limitaţi ca număr;

2. Managementul cererii de energie (DSM), are rolul de pune în valoare potenţialul de economie de energie termică (inclusiv limitarea capacitaţii de producţie) printr-o serie de servicii pe care furnizorul le oferă consumatorului :

i. Consultanţa, care trebuie sa ofere informaţii adecvate asupra posibilităţii de reducere a consumului, inclusiv asupra posibilităţii de a accesa surse de finanţare pentru economisirea energiei sau eventualele facilitaţi fiscale şi financiare oferite de stat în acest scop;

ii. Service la fata locului, care poate include asistenţa de urgenţă 24 de ore din 24 sau operaţiuni specializate de întreţinere a instalaţiilor consumatorilor mari (clădiri publice, etc.);

iii. Service de decontare (instalare / citire / facturare cu alocatoare de costuri);

A8


________________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

iv. Proiectare/instalare/finanţare modernizări în instalaţia consumatorului pentru reducerea consumului şi evitarea investiţiilor scumpe în instalarea capacitaţilor de vârf;

3. Planificarea cu costuri reduse (Least-Cost Planning - LCP) sau Planificarea Integrată a Resurselor (Integrated Resources Planning - IRP).

Aplicarea LCP / IRP presupune ca compania de alimentare cu energie să nu considere necesarul de purtători de energie finală mai mare decât cel dat, să-şi eficientizeze propriile instalaţii şi să contribuie la economisirea energiei la clienţi; noile capacităţi vor fi acceptate numai după epuizarea potenţialului de economie de energie în sistemele existente. Prin această metodă se compară investiţiile necesare pentru a economisi o cantitate de energie cu investiţiile necesare pentru a produce aceeaşi cantitate de energie într-o nouă capacitate.

LCP/IRP tratează o planificare energetică integrată pentru un obiectiv sau areal dat (o municipalitate) cu luarea în considerare a tuturor resurselor energetice, sau se stabilesc zone de prioritate pentru diferiţi purtători de energie (apă caldă, gaze, etc.)

In România, prin Legea 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, art.14.1.a,b,c s-a creat baza legală pentru abordarea noilor metode precizate anterior (DSM LCP,IRP). Este important ca pe plan local să se dezvolte reglementări specifice care să contribuie la aplicarea acestor prevederi.

Indicatori tehnici de evaluare a SATC [25]

Valori de comparaţie pentru indicatori tehnici

Cu titlu de exemplu, pentru servicii de încălzire şi apă caldă indicatorii tehnici pot fi:

pierderi specifice de apă – calculate ca pierderile anuale de apa împărţite la lungimea totala a conductelor [m3 /h, km]; valoarea normala: 0,05 – 0,1 m3/h, km pentru conducte de distribuţie de vârsta medie. Orice

valoare mai mare de 0,1 m3/h, km trebuie privită ca neperformantă şi indică existenţa numeroaselor scurgeri şi defecţiuni prin coroziune la scară mare.

Măsuri care trebuiesc luate :

măsura imediată - golirea si uscarea canalelor;

înlocuirea unor secţiuni de conducte;

repararea capacităţilor de tratare apa.

Pentru centralele de cogenerare se poate aprecia necesarul de apă de adaos pentru dimensionarea staţiei de tratare, la 4% din debitul vehiculat [12].

pierderi specifice de caldură – calculate ca pierderi anuale de căldura raportate la cantitatea totală anuală de căldură vândută [%]; valoarea normală: 8-10% pentru canale din beton acoperite.

Măsuri care trebuiesc luate: înlocuire cu conducte preizolate.

cerere specifica de caldură – calculată ca cerea totală de căldura împărţită la lungimea totală a conductelor [MW / km; valoarea normala: 2,5 MW/km.

Măsuri care trebuiesc luate: acest factor poate fi imbunătătit prin conectare de noi consumatori la reţeaua existentă, şi/sau prin evitarea traseelor paralele când se reabilitează reţeaua.

lungimea medie a conductelor pentru fiecare punct termic – calculată ca lungimea totală a reţelei conductelor împărţit la numărul de puncte termice aferente (km/PT); valoare recomandata: 4,5-5 km/PT.

A9

Măsuri care trebuiesc luate: punctele termice trebuie evitate ori de cate ori este posibil prin utilizarea tehnologiilor moderne de configurare a conductelor. În mod ideal reţelele ar trebui exploatate fără PT-uri, deoarece ele implica costuri ridicate de personal şi pierderi suplimentare; PT –urile eliminate ar trebui înlocuite cu substaţii compacte de clădire, conectate direct la reţeaua de transport.


__________________________________________________________________________________________________________________

♦ consum specific de energie electrica – calculat prin împărţirea consumului de electricitate anual la căldura vânduta [kWhe / MWht]; valoare normala: 12-20 kWh / Mwh.

Măsuri care trebuiesc luate: prin utilizarea unor tehnologii moderne de pompare şi operare numai consumul

specific pentru pompare poate fi redus cu 5-8 kWh/MWh.

Un exemplu de analiză tehnică în diferite oraşe din România este prezentat în tabelul A.4. unde s-a utilizat metodologia propusă la capitolul 3.2.

Tabel A.4. - Analiza tehnica

Pierderi specifice de apă

Pierderi specifice de

căldură

Crerea specifică de căldură

Lungimea medie a conductelor /

PT

Consum specific de electricitate

Punctaj tehnic

m3 / h,km

Punctaj % Punctaj MW / km

Punctaj km/ PTs

Punctaj kWhe

/ MWht

Punctaj

Oraş No.1

0,15 4 25 3 3,10 3 3,7 3 10,17 2 15

Oraş no.2

1,92 2 25 3 5,28 5 1,19 1 15,27 0 11

Oraş No.3

2,13 1 30 2 3,58 3 2,15 2 15,88 0 8

Oraş No.4

2,63 1 40 1 3,96 3 1,01 1 25,09 0 6

O serie de alţi indicatori tehnici pot fi luaţi în considerare:

Indicatori specifici pentru centrale cu cazane

Estimat la 5% dobandă, 20 de ani durată de exploatare şi preţuri 1997 – pentru Finlanda[ ] vezi tabelul A.5.

Tabel A.5 - Indicatori specifici pentru centrale cu cazane (CT)

A10

Parametru Unitate de masură

Valoare indicator

Capacitate centrală termică MW 2 5 15 Presiune maximă bar 10 10 16 Temp. max. 0C 120 120 120 Randament cazan - gaz natural - pacură - carbune - deşeu lemn

%

90 88 -

83

90 90 88 87

92 90 88 88

Volum cladire - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

m3 100 100

- 500

80 800 2000 2000

2500 2500 6500 6500

Volum depozit comb. - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

m3 -

500 500 100

-

1000 1500 300

-

2000 4000 450

Consum apa adaos - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

m3/MWh 0,006 0,06

- 0,06

0,06 0,06 0,06 0,06

0,06 0,06 0,06 0,06

Servicii interne - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

kWh/MWh 6 11 -

18

5 11 23 23

5 11 23 23

Investiţie specifică - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

USD/kW 240 240

- 606

144 144 554 672

94 94 406 454

Costuri fixe de operare - gaz natural - pacura - carbune

USD/kW 28,4 15,4

-

22,4 7,0 31,2

22,4 5,8 18,4


Parametru Unitate de masură

Valoare indicator

Capacitate centrală termică MW 2 5 15 Presiune maximă bar 10 10 16

0

________________________________________________________________________________________________________________________

Temp. max. C 120 120 120 - deseu lemn 35,4 31,6 17,8 Preţ combustibil - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

USD/MWh 13 16 10 10

13 16 10 10

13 16 10 10

Cost energie termică - gaz natural - păcură - cărbune - deşeu lemn

USD/MWh 21,8 27,4

- 31,8

18,6 23,2 30,2 32,4

17,4 22,0 25,0 26,0

Indicatori specifici pentru centrale de cogenerare

La dimensionarea sistemelor de incălzire se apreciază că centralele de baza pot acoperi 50-60% din cererea maximă de energie termică şi 80-90% din energia termică anuală.

Pentru a putea estima indicatorii de disponibilitate în operarea centralelor de cogenerare, vom prezenta mai jos în tabelul A.6. valorile obţinute în Danemarca şi Finlanda, ţări cu tradiţie în acest domeniu: [12]

Tabel A.6. - Indicatori specifici pentru centrale de cogenerare (CET)

Danemarca Finlanda

Tip comb./

Capacitate

Centrală [MW]

Nr.

Centr.

Analiz.

F1

[%]

F2

[%]

F3

[%]

Nr.

Centr.

analiz.

F1

[%]

F2

[%]

F3

[%]

Gaz, păcură/

50-99

100-199

200-400

3

94,7

3,6

1,7

6

4

78,2

78,7

13,3

17,6

8,5

3,8

Cărbune/

50-99

100-199

200-400

8

12

93,6

84,5

4,5

10,6

1,9

4,9

6

7

74,1

84,0

19,5

11,4

6,3

4,6

Deşeuri /Lemn

50-99

100-199

6

4

86,6

88,7

11,8

8,8

1,6

2,5

Notaţiile folosite în tabelul de mai sus au următoarea semnificaţie:

F1 – factor de disponibilitate a energiei = E1/E2 unde:

E1 – energia maximă anuală la capacitatea disponibilă;

E2 – energia maximă anuală la capacitatea maxima;

F2 – factor de opriri planificate =E3/E2 unde

E3 – pierdere anuală de energie prin opriri planificate;

F3 – factor de opriri accidentale=E4+E5/E2 unde :

E4 – pierdere anuală de energie prin opriri accidentale;

E5 – pierdere anuală de energie prin opriri pentru întreţinere.

Se constată că în primii doi ani de funcţionare şi după 20 de ani de

funcţionare factorii de opriri sunt mai mari decât valorile medii uzuale.

Indicatori specifici pentru reţele de conducte

Conductele care alcătuiesc reţeaua de transport şi distribuţie ale SATC au o importanţă deosebită în decizia de reabilitare a sistemului, deoarece acestea reprezintă aproximativ 50% din investiţiile pentru termoficare [12]. De asemenea importanţa acestora rezultă şi din faptul că ele sunt considerate investiţii cu o durată de viaţă de 30-50 de ani.

A11

Recondiţionarea acestui sistem de conducte trebuie să fie precedat de o determinare nouă şi calificată a necesarului de căldură pentru zona aprovizionată cât şi pentru dezvoltarea ulterioară a acesteia (este cunoscută abordarea necorespunzatoare a


__________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

reabilitării unor reţele din România fără a se lua in considerare procesul de deracordare a unor consumatori, ceea ce a dus la supradimensionări nejustificate).

Principalele tipuri de reţele utilizate în Europa sunt:

reţeaua radială – specifică sistemelor mici de alimentare cu căldură; în cazul avariilor, prin deconectare, sunt afectate zone importante; nu permit dezvoltări ulterioare, ceea ce necesită realizarea din prima etapă la capacitatea maximă previzionată;

reţeaua inelară – este indicată pentru zone extinse de alimentare cu căldură, de regulă în oraşe mari cu mai multe centrale; costurile mai ridicate de realizare pot fi justificate de necesitatea de a asigura o siguranţă sporită în alimenarea cu căldură;

reţeua cu ochiuri – este o variantă imbunătăţită a reţelei inelare, realizată în scopul creşterii siguranţei în alimentarea cu căldură, deoarece permite alimentarea unui consumator pe cel puţin două căi; în mod corespunzător şi costurile de investiţii sunt ridicate.

Ca tehnologie de execuţie s-a impus în ultimul timp metoda cu conducte preizolate cu mase plastice, care pot fi utilizate până la 1200C în regim permanent şi până la 140oC în regim variabil [12].

Standardul tehnic şi cerinţele de încercare sunt prevazute de norma europeana EN 253.

Un element important în reducerea costului de execuţie este modul de amplasare a conductelor în sol. In Europa de vest se practică cu rezultate bune tehnica de pozare plană, care permite reducerea costurilor de montaj cu 30% şi este caracterizata in principal de:

utilizarea înălţimii minime de acoperire cu pământ;

dispunerea conductelor în sol fără o pantă definită;

montarea unor armături de izolare direct în pământ, ceea ce permite renunţarea la amenejări speciale;

nu necesită puncte fixe în sistem;

prin pretensionare termică nu mai este necesară respectarea lungimilor maxime de montaj.

Prin utilizarea unor tehnologii mai recente sunt posibile reduceri suplimentare de costuri:

montaj la rece fără pretensionare termică;

utilizare de amestecuri de nisipuri pentru acoperire conducte în şanţuri, cu reducerea operaţiunilor de compactare a solului;

în cazul specific al modernizărilor de reţele se pot lua în considerare următoarele variante de amplasare a noilor conducte:

montajul pe bolta canalului existent (montajul peste canal) , fără îndepărtarea vechilor conducte;

montajul în lateral, stanga / dreapta, (montajul lângă canal) fără îndepărtarea vechilor conducte;

montarea în bolta canalului existent (varianta în boltă) cu îndepărtarea vechilor conducte;

construcţie nouă pe traseu vechi sau nou, cu îndepărtarea vechilor conducte.

Pentru orientare şi comparaţie vor fi prezentate câteva date privind duratele de exploatare şi costurile de întreţinere şi de punere în funcţiune (PIF), exprimate în % faţă de valoarea investiţiei (date valabile pentru companii europene)[12]:

a) reţele de termoficare

A12

Element de reţea Durata de

Viaţă [ani]

Cost

întreţinere [%]

Ţeava de transport din oţel, preizolată, montaj la rece 45 1,5

Conducte pentru condens 30 2,0


________________________________________________________________________________________________________________________

b) puncte termice(PT)

Componenţa din PT Durata de

viaţă [ani]

Cost PIF [%]

Pompe şi tubulatura aferentă 30 2,0

Armături 20 1,5

Schimbatoare de căldură 12-20 2,0

AMC 12 3,0

Vase expansiune 15 0

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

Consumul pompelor de circulaţie este apreciat la 20-30 kWh/MWh, ceea ce face interesantă evaluarea economicităţii de utilizare a sistemului de turaţie variabilă pentru înlocuirea reglajului prin laminare utilizat în prezent. Se estimeaza prin calcul economic că pierderea de presiune pe traseu să fie de 1 bar/km [12].

Pierderile de căldură relative (raportate la cantitatea de căldură livrată) sunt mai limitate pe perioada de iarna (3%) şi mai ridicate vara (25%) când reţeaua este operată la sarcini parţiale numai pentru asigurarea apei calde menejere [12].

Tratarea apei are un rol important în reducerea costurilor de operare. Se apreciază că depuneri de numai 1 mm pe elementele de transfer de căldură poate determina creşterea costurilor cu combustibilul cu 10%. Pentru evitarea efectelor negative ale diferitelor suspensii (şlam calcaros sau feritic) se recomandă filtrarea a cel putin 5% din apa de retur printr-un filtru magnetic cu sac.

Indicatori financiari de evaluare a SATC [25]

Valori de comparaţie pentru indicatori financiari [12]

În mod curent sunt utilizate două categorii de indicatori financiari:

categorie pentru estimarea situaţiei curente în cadrul companiei locale de furnizare în scopul aprecierii eligibilităţii acesteia pentru credite comerciale; (eligibilitatea companiei);

altă categorie pentru aprecierea „bancabilităţii proiectului” aşa cum a fost prezentată în metodologia pentru

întocmirea studiului de fezabilitate; (eligibilitatea proiectului);

O estimarea cuprinzatoare a poziţiei financiare a companiei locale de furnizare poate fi facută prin luarea în considerare a diferiţilor indicatori financiari:

ponderea subvenţiilor în totalul căldurii vândute, calculată prin împărţirea valorii anuale a subvenţiilor la valoarea totală a căldurii vândute;

ponderea facturilor neplatite în totalul căldurii vândute, calculată prin împărţirea valorii anuale a facturilor neplătite la valoarea totală a căldurii vândute; se apreciază că oraşele care nu au mai mult de 10-12% facturi neplatite au o şansă reală de a fi acceptate în programe de investiţii;

Nota: Rata de colectare agregata la nivelul principalililor producatori de caldura pentru SATC din Romania a fost sub 80% in anul 2003 [29].

costul unitar al căldurii vândute;

ponderea facturii medii de încălzire pentru un apartament în venitul mediu, calculată ca total căldură facturată pe un bloc cu apartamente împarţită la numarul total de proprietari şi la media venitului pe apartament; o pondere de până la 5% în venitul mediu este considerată social acceptabilă [25], dar cifra reală actuală este de 2-4 ori mai mare.

A13

Considerand că costul energiei va creşte, chiar şi numai datorită reducerii subvenţiei pentru consumatorii finali, o soluţie social - acceptabilă ar putea fi aplicată, iar pe de altă parte, trebuie luate măsuri complexe tehnice şi economice pentru a se evita o simpla transferare către consumatorul final a costurilor rezultate din pierderea de energie


__________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

datorată unui sistem ineficient de încălzire.

Introducerea sistemelor de măsurare şi reglare, inclusiv ventile termostatice şi alocatoare de costuri în apartamente, ar putea fi un mijloc foarte eficient pentru a echilibra costurile şi a oferi o garanţie investitorilor privaţi interesaţi în finanţarea proiectelor de reabilitare a SATC.

Ponderea căldurii consumate de instituţiile publice, comerciale şi cele industriale în totalul căldurii vândute; experienţa diferitelor ţări est-europene a aratat că acest parametru poate juca un rol important în luarea deciziei de reabilitare a SATC: dacă o parte semnificativă a industriei işi diminueaza producţia, ca rezultat al restructurării generale şi procesului de privatizare, o oprire a capacităţilor încălzite poate cauza reduceri importante în vânzările companiei locale de furnizare şi poate induce costuri fixe suplimentare în factura populaţiei.

Importanţa consumului de căldură industrial este mai mare în procesul de decizie pentru instalarea unitătilor de cogenerare în SATC, deoarece consumul industrial este mai puţin dependent de temperatura exterioară şi, de regulă, este un consum constant de căldură.

Din păcate, lipsa unei strategii locale în acest sector determină un puternic proces de deconectare a consumatorilor industriali exitenţi şi o slabă politică de marketing din partea companiei locale de furnizare nu poate motiva noi consumatori pentru a se conecta şi a participa la programul de reabilitare a SATC.

Pornind de la datele furnizate de studiul de fezabilitate pot fi utilizati următorii indicatori:

investiţia specifică pentru energie economisită, calculată din costul total al investiţiei impartit la cantitatea totala de energie economisită, in US $/Gcal economisită şi an. Calculele făcute de BERD în 1995 pentru 14 oraşe au arătat o valoare a acestui indicator de 4-31 US $/Gcal, an. Pentru comparaţie, un caz similar în Polonia a arătat 10 US $/Gcal,an;

energia economisită în raport cu vânzarile totale de căldură, calculată prin împarţirea potenţialului total estimat de economie de energie la vanzarile totale estimate ca căldură;

Un exemplu de analiză finaciară în diferite oraşe din Romania poate fi văzut în tabelul A.7 unde s-a utilizat metodologia propusă în cap.3.2

Tabel A.7 - Analiza financiara

Oraş Ponderea

subvenţiilor

Pondere facturi

neplătite

Costul facturii Cheltuieli casnice

cu căldura /

venit

Alte consumuri/

Cosumul

populaţiei

Total

punctaj

finaciar

% Punc

taj

% punc

taj

USD/M

Wh

punc

taj

% punc

taj

% punc

taj

oraş no.1 11.44 4 14.15 4 8.29 5 5.3 4 12.98 4 21

oraş no.2 29.19 3 38.03 2 10.76 4 7.11 3 7.96 5 17

oraş no.3 4.76 5 28.14 3 12.23 3 10.5 2 40.66 0 13

oraş no.4 30.65 2 57.74 0 13.92 3 9.46 2 44.87 0 7

♦

♦

Indicatori de management

Capabilitatea managerială este de asemenea importantă în cadrul companiei locale de furnizare pentru asigurarea succesului proiectului de reabilitare. În acest context pot fi stabiliţi indicatori specifici de management:

conceptul echipei manageriale despre furnizarea de energie în viitor; în baza legislatiei actuale răspunderea pentru alimentare cu căldură se transferă autoritatilor locale;

A14

atitudinea echipei manageriale către competiţie într-un mediu concurenţial; o provocare serioasă o constituie


________________________________________________________________________________________________________________________

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

♦

compensarea politcii de marketing foarte active implementate de companiile de gaze naturale şi de furnizorii de echipmente în favoarea instalării cazanelor mici individuale;

strategia de planificare finaciară a echipei manageriale pentru investiţii;

Câteva caracteristici manageriale identificate în diferite companii locale sunt:

planificare strategică interesantă cu accent pe soluţiile tehnice, şi mai puţin pe estimările de vânzare şi preţuri;

numai câteva companii încearcă să-şi evalueze profiturile proprii pe termen lung;

un numar important de companii sunt capabile să realizeze studii de fezabilitate şi planuri de finanţare;

unele municipalităţi şi companiile lor locale care întampină mari dificultăţi în operarea SATC au decis să oprească eforturile lor de reabilitare şi să permită populaţiei să acţioneze pe cont propriu pentru a instala surse individuale de încălzire;

În condiţiile actuale specifice din România, managementul modern are o importanţă deosebită atât în creşterea performanţelor de operare ale sistemelor actuale, cât şi în promovarea SATC în competiţia cu sistemele individuale de încălzire, care, în lipsa unor reglementări adecvate, au cunoscut o dezvoltare accentuată.

În acest context marketingul modern trebuie orientat spre mărirea cotei de piaţă a energiei termice produsă centralizat,cu accent pe urmatoarele probleme:

identificarea grupurilor ţintă şi a persoanelor care iau decizii privind opţiunile de alimentare cu căldură:

consumatori cu buget privat la care este preponderentă hotarârea propretarului cât şi influenţa exercitată de o serie de specialişti cum sunt arhitecţii, constructorii, furnizorii de instalaţii etc.;

consumatori din domeniul industrial (inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii), unde un rol

important îl are responsabilul energetic;

organismele de reglementare a pieţei de energie, care trebuie să asigure condiţii corecte de competiţie, transparenţa sistemelor de tarifare, legislaţia necesară aplicării strategiilor naţionale şi locale;

prospectarea pieţei bazată pe următoarele aspecte:

modul de cunoaştere de către potenţiali consumatori a companiei locale cât şi avantajele SATC;

impresia consumatorilor asupra satisfacerii necesităţilor de confort;

care sunt criteriile după care se orientează opţiunea consumatorilor;

care potenţiali consumatori vor lua o decizie în urmatoarea perioadă de timp sau pe termen mediu şi lung;

modul de segmentare a pieţei: împărţirea unei pieţe eterogene în pieţe parţiale, omogene, pentru care se pot formula oferte adecvate;

aplicarea conceptului de “marketing mix” - o comparare simplistă a cheltuielilor nu este în avantajul SATC; este necesara punerea în evidenţă a altor factori importanţi şi mai puţin “vizibili”prin:

politica produsului – livrarea energiei completată cu alte prestaţii de servicii (aplicarea conceptului de DSM pentru a sprijini consumatorii să-şi reducă consumurile care le determină incapacitatea de plată:

consultanţa,

service 24 de ore,

A15

service de decontare (instalare, citire aparate de masură şi de alocare a costurilor, facturare individuală)


__________________________________________________________________________________________________________________

contractul de performanţă- pentru obiective cu un potenţial de economisire ridicat; participare prin Joint-Venture la crearea companiilor de servicii energetice (ESCO)

politica preţului – reducerea componentelor mai putin înţelese şi agreate de consumatori: partea fixa din tarif determinată de investiţii de racordare, construcţii, etc.

vânzarea – este necesară specializarea departamentului de vânzări pe grupe de consumatori şi realizarea de instrumente adecvate ca bănci de date, software specializat etc.;

sprijinul partenerilor de piaţă: activitate promoţională comună, marketing coerent, premii de vânzare, instruire comună etc.;

politica de comunicare – ţinta acesteia nu sunt numai clienţii existenţi sau potenţiali, ci şi toate instituţiile publice care pot influenţa decizia acestora (mijoace media, asociaţii profesionale, organizaţii de protecţia consumatorului sau de consultanţă pentru aceştia, instituţii politice etc.)

În relaţia cu clienţii existenţi trebuie avut în vedere faptul că clienţii multumiţi sunt “purtatori de reclamă”, iar cei nemultumiţi pot anula eforturile de marketing.

A.4. Metodologia de evaluare pentru reabilitare

Având toate datele necesare privind indicatorii, se pot propune diferite opţiuni pentru ponderea acestora conform priorităţilor şi criteriilor pentru politica energetică locală. Mai jos este prezentat un model de utilizare a acestei metodologii:

Criteriul Opţiunea nr. 1 Opţiunea nr. 2 Opţiunea nr. X

Tehnic 20% 30% X1%

Financiar 30% 30% X2%

Investiţii (Studiul de fezabilitate) 40% 30% X3%

Management 10% 10% X4%

Total 100% 100% 100%

Pentru o opţiune selectată va fi necesară o evaluare mai detaliată sau o detaliere a studiului de fezabilitate după negocierile cu

instituţiile de reglementare, bănci, instituţii financiare internaţionale etc.

A16


________________________________________________________________________________________________________________________

ANEXA 1

TEST pentru stabilirea unui plan municipal de eficienţă energetică [26]

Nota : Acest chestionar nu este un indicator de performanţă. El a fost conceput ca un instrument interogativ pentru a facilita conturarea problemei eficienţei energetice în politica energetică municipală.

1. Cu privire la clădirile municipale

Ce ştim despre ?

ÎNTREBARE Da Nu

- patrimoniul aparţinând municipalităţii şi plasat sub autoritatea acesteia

- suprafaţa ce trebuie încălzită pe fiecare clădire (şi pe toate clădirile)

- volumul ce trebuie încălzit pe fiecare clădire (şi pe toate clădirile)

- caracteristicile termice ale clădirilor (pierderi, necesităţi, probleme de instalaţii)

- consumul pe clădire şi pe tip de utilizare(încălzire, iluminat, altele)

- consumul pe principalele sectoare (şcoli, spaţii pentru cultură, spaţii administrative)

- consumul pe tip de energie

- costul energiei consumate şi ponderea costului energiei în bugetul municipal

- emisiile poluante generate de acest consum energetic

- masurile publice şi private pentru sprijinirea financiară a managementului energiei

Ce facem ?

A17

ÎNTREBARE Da Nu

- citirea periodică a contoarelor (anual, trimestrial, lunar, în timp real)

- monitorizarea computerizată a principalilor indicatori de consum pe clădire

- un bilanţ anual al consumului (şi economiilor făcute), în general şi pe clădire

- comparaţii în timp (pe clădire)-

- comparaţii cu alte clădiri din patrimoniu cu utilizări similare

- comparaţie cu clădirile altor municipalităţi

- diseminarea rezultatelor obţinute către reprezentanţii electoratului, serviciilor şi populaţiei

- formularea specificaţiilor pentru noi construcţii, cu integrarea sistematică


__________________________________________________________________________________________________________________

a unei simulări energetice

Ce avem la dispoziţie ?

ÎNTREBARE Da Nu

- un reprezentant al electoratului responsabil pentru consumul de energie în clădirile municipale

- o echipă tehnică a municipalităţii specializată în acest domeniu

- o serie de obiective cuantificate pentru economii de energie şi financiare şi de reducere a emisiilor poluante

- un program de îmbunataţire pe termen lung

- un buget anual pentru lucrări de management al energiei

- rezultate concrete ale lucrărilor de izolare termică, reabilitarea echipamentelor de încălzire, control/programare, cogenerare, management prin telecomandă

2. Cu privire la distribuţia energiei in oraş

Ce ştim despre?

ÎNTREBARE Da Nu

- consumul general al oraşului

- structura consumului pe sectoare: clădiri, servicii, industrie, transport

- structura consumului pe zone

- structura consumului pe tipuri de energie: electricitate, gaz, energie termică, păcură

- ponderea electricităţii produsă local

- ponderea energiei produse din surse locale (deşeuri urbane, lemn, biogaz, hidro)

- emisiile de poluanţi generate de consumul energetic al oraşului

- evoluţia diferiţilor indicatori

- conţinutul exact al contractelor încheiate cu distribuitorii de energie

- cele mai bune aranjamente financiare pentru situaţia dată

Ce facem? (sau este făcut de către alţii)

A18

ÎNTREBARE Da Nu

- un raport asupra evoluţiei consumului pe sectoare sau pe tipuri de energie

- comparaţie cu datele altor oraşe

- o verificare periodică a cererii de contracte adresate producătorilor şi


________________________________________________________________________________________________________________________

distribuitorilor de energie şi actualizarea acestora

- monitorizarea regulată a performanţelor tehnice şi energetice a instalaţiilor de producere şi distribuţie

- utilizarea resurselor locale pentru producerea de energie (deşeuri, lemn, biogaz, hidro)

- publicarea cu regularitate si distribuirea datelor şi rezultatelor obţinute

- diseminarea cu regularitate a informaţiilor pentru consumatori privind utilizarea eficientă a energiei

Ce avem la dispoziţie?

ÎNTREBARE Da Nu

- obiective cuantificate cu privire la îmbunătăţirea producţiei locale publice şi private

- un plan de dezvoltare a cogenerarii pentru oraş

- un plan de dezvoltare a energiei regenerabile

- obiective cuantificate de reducere a consumului de energie şi emisiilor poluante

- un reprezentant al electoratului responsabil pentru furnizarea de energie

- o echipa tehnică a municipalităţii specializată în probleme de energie şi în relaţii cu companiile implicate

- un plan de acţiune pentru organizarea furnizării şi distribuţiei diferitelor forme de energie

3. Cu privire la activităţile si consumul populaţiei :

Ce ştim despre?

ÎNTREBARE Da Nu

- factorii publici şi privaţi implicaţi în planificarea şi dezvoltarea oraşului

- asociaţiile care reprezintă chiriaşi, proprietari, consumatori, protecţia mediului

- cele mai importante probleme întâmpinate de consumatorii de energie

- nivelul de reacţie al opiniei publice cu privire la activitatea de eficienţă energetică

- acţiunile întreprinse de participanţi publici sau privaţi în tot oraşul

- structurile şi modalităţile prin care se intenţionează să se sprijine schemele de management energetic

A19


__________________________________________________________________________________________________________________

Ce facem? (sau este făcut de către alţii )

ÎNTREBARE Da Nu

- calcularea impactului energetic determinat de opţiunea pentru dezvoltare şi transport

- opţiuni pentru dezvoltare şi transport cu integrarea sistematică a dimensiunii energetice

- întâlniri periodice între manageri şi serviciile municipale

- diseminarea cu regularitate a informaţiei asupra eficienţei energetice către cei care iau decizii şi către populaţie

- distribuirea sistematică a informaţiei către toţi cei care solicită autorizaţii pentru clădiri

- vizite regulate la instalaţiile municipale eficiente care deservesc publicul

- întâlniri regulate cu diferiţi participanţi din oraş interesaţi în probleme de energie

- acţiuni privind populaţia, în scopul conştientizării acesteia asupra procedeelor tehnologice şi economice (managementul cererii de energie, lămpi cu consum redus, încălzire cu energie solara, izolaţie termică, reglaj etc.)

- relaţii permanente cu agenţiile regionale şi naţionale de management energetic

Ce avem la dispoziţie?

INTREBARE Da Nu

- un reprezentant al electoratului responsabil pentru consumul de energie şi emisiile poluante

- o echipă tehnică a municipalităţii cu responsabilităţi similare

- reglementari locale pentru planificare urbană şi dezvoltare care integrează standardele de eficienţă energetică

- un centru de consiliere energetică independent deschis publicului

- un document care să prezinte obiectivele oraşului privind eficienţa energetică

- documente care să prezinte acţiunile de succes din oraş şi rezultatele lor

-o rubrică specializată de „eficienţă energetică / mediu” în ziarul municipal

A20

www

Şos. Kiseleff

Tel. 021 260 23 TelV

. .

ASA HOLDING S.A.

nr. 55, 011343 Bucure

55 … 56 … 57 … 58; Faerde: 0800 800 ASA (e-mail: [email protected]

ro

şti, ROMÂNIA

x. 021 260 23 60 272)

mailto:[email protected]

Documents

Ghid - Modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica produsa centralizat prin utilizarea cogenerarii de mica/medie putere