GEORGE MURĂTOREANU

TEHNICI DE GHIDNote de curs

Valahia University PressTârgoviște, 2019

4

Valahia University PressStr. Aleea Sinaia, nr. 13, TârgovișteTel: 0245/213684E-mail: universitypress@valahia.ro

Acreditată de Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS), categoria C dinanul 2012.

Colecția STUDIA TEHNICA

Referenți științifici:Conf.univ.dr. Vasile LoghinConf.univ.dr. Daniel PeptenatuLect.univ.dr. Radu Pintilii

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMURĂTOREANU, GEORGE

Tehnici de ghid : note de curs / George Murătoreanu. - Târgovişte :Valahia University Press, 2019

ISBN 978-606-603-195-0796.5

5

CUPRINS

Introducere ................................................................................... 71. Un scurt istoric al turismului organizat în România …………………... 82. Necesitatea ghizilor în turism …………………………………………............ 153. Atribuțiile ghizilor de turism ……………………………………………………... 184. Tipuri de ghizi în România …………………………………………….............. 225. Cum puteți deveni ghid turistic. Cerințe formale, cerințe

informale ………………………………………............................................. 246. Activitățile ghizilor de turism …………………………............................. 26

6.1. Primirea turiștilor, prezentarea în calitate de ghid ................ 266.2. Conversația cu turiștii. Atenție specială la imagine șiempatie ......................................................................................... 26

6.2.1. Elemente de imagine ...................................................... 276.2.2. Mijloace pentru a câștiga simpatia turiștilor .................. 28

6.3. Gestionarea grupului de turiști .............................................. 286.3.1. Prospectarea grupului de turiști ……………………………….... 296.3.2. Informarea turiștilor ....................................................... 316.3.3. Implicarea ghidului în actul turistic ................................ 36

7. Ținuta și conduita ghidului de turism ……………………………………..... 378. Ghidul de turism specializat ………………………………………….............. 39

8.1. Ghidul de turism montan …………………………………………........... 398.1.1. Planificarea turelor montane ……………………………………... 398.1.2. Marcajele turistice ………………………………………………......... 498.1.3. Orientarea în teren ………………………………………………........ 578.1.4. Echipamentul montan ……………………………………………...... 678.1.5. Informații si sfaturi aplicabile în turismul montan ……….. 75

8.2. Alte tipuri de ghizi specializați …………………………………............ 808.2.1.Ghid de turism sportiv ……………………………………………....... 808.2.2. Ghid de turism animator ………………………………………....... 818.2.3. Ghid de turism habitat natural, floră, faună în areal

montan/umed ............................................................................... 848.2.4. Ghid de turism religios …………………………………………........ 848.2.5. Ghid de turism ecvestru …………………………………………...... 848.2.6. Ghid de turism interpret la congrese si manifestări

internaționale ………....................................................................... 85

6

8.2.7. Ghid de turism supraveghetor …………………………………... 858.2.8. Ghid cu alte specializări …………………………………………...... 85

9. Trasee turistice în circuit. Turismul auto ………………………………...... 8610. Modalități de informare turistică ………………………………………......... 8811. Acordarea primului ajutor …………………………………………….............. 92

Bibliografie ……………………………………………………………..................... 97

7

INTRODUCERE

Într-o epocă în care activitățile cotidiene ale unei mari părți a populației seaflă sub imperiul stresului, vitezei și răspunderii, se impune din ce în ce mai multnevoia de evadare, de eliberare de obligații și de relaxare. În acest context,activitățile turistice și capătă un rol tot mai important în viața noastră.

Plecând de la o astfel de necesitate reală, economia și piața muncii s-auorientat și în acest domeniu, transformând turismul, într-o afacere din ce în cemai profitabilă.

Astfel, dacă în urmă cu câteva decenii turismul era o activitate strictpersonală, apanajul oamenilor înstăriți și cu un grad de cultură mai ridicat decâtmedia, în prezent face parte din viața marii majorități a populației. Turismul serealizează astăzi, în mare parte, într-un cadru organizat, supus unor reguli încadrul unei adevărate industrii dezvoltate de-a lungul secolului al XX-lea și înprimele două decenii ale secolului ai XXI-lea.

Numeroase agenții de turism, firme, organizații au astăzi ca obiect deactivitate turismul în toate formele sale, de la asigurarea infrastructurii șilogisticii individuale, la industria hotelieră, la serviciile specifice turismului. Un locaparte în acest ansamblu îl au ghizii în turism. Aceștia, prin cunoștințeleacumulate, prin calitățile cultivate în timp, sunt persoanele care pot transformaun sejur într-o experiență de neuitat. Pentru aceasta, ghizii au nevoie de oinstruire teoretică și demonstrativă și de o activitate practică sistematică. Astăziîn țara noastră există o serie de firme și asociații care asigură formarea ghizilor înturism.

Un curs de tehnici de ghid în cadrul specializării Geografia Turismului estenecesar pentru a familiariza viitorii profesioniști în turism cu activitățile specificeghizilor, fără a putea însă înlocui cursurile de formare acreditate în acest sens decătre Ministerul Educației Naționale prin Autoritatea Națională pentru CalificăriANC.

Tematica acestui suport de curs acoperă majoritatea problemelor pe carele poate întâmpina în practică un ghid de turism și completează informațiileprofesionale și practice pe care trebuie să le stăpânească pentru a-și onora cusucces profesia.

Târgoviște, ianuarie 2019

8

1. UN SCURT ISTORIC AL TURISMULUI ORGANIZAT ÎN ROMÂNIA

Termenul turism este explicat în Dicționarul explicativ al limbii române(DEX, 2009) ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă dindeplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecereavacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări)(www.dexonline.ro).

În ediția din 1998 a aceluiași dicționar, turismul este explicat ca fiind oactivitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos saucu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-unanumit punct de vedere.

În aceeași accepțiune, turismul este, după o definiție dată de W. Hunziker1

(citat de Cândea, Erdeli, Simon, 2000; Uscatu, 2009), ansamblul de relații șifenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliuluilor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilirepermanentă și o activitate lucrativă oarecare2.

R. Brunet (1993) include in sfera turismului toate călătoriile de agrement(deși statisticile includ adesea călătorii profesionale, pe care nu le pot distinge decelelalte), chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna strict de loisir: vizite de familie,călătorii de plăcere, excursii în locurile de vacanță, deplasări pentru sport saucură, pelerinajele.

Privind latura economică a acestei activități (Cândea, Erdeli, Simon, 2000)turismul poate fi definit ca latură a sectorului terțiar al economiei, undeactivitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor deagrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni;include toarte activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii aleturiștilor.

Cumulând esența acestor definiții, găsim potrivită descrierea mecanismelorturismului modern, propusă de V. Borda (1979): ansamblul activităților care-ipermit omului, pe de-o parte, petrecerea timpului liber în acțiuni de agrement,odihnă, tratament în stațiunile balneoclimaterice, îmbogățirea orizontului

1 Walter Hunziker (1899 – 1974), profesor elvețian, a înființat Institutul de Cercetări în Turism alUniversității St. Gallen, cofondator al Asociației Internaționale de Expertiză Științifică în Turism(AIEST)2 Definiția este preluată ca atare de numeroși autori din lucrarea Grundriss der AllgemeinenFremdenverkehrslehre (Scopul general al științei turismului), Hunziker W., Krapf K., (1942)

9

cunoștințelor generale etc. și, pe de altă parte, activitatea multilateralădesfășurată de sistemul instituțional adecvat pentru asigurarea tuturor serviciilorși bunurilor materiale puse la dispoziția turiștilor pe o perioadă de timp limitată.

Tot în contextul asigurării unei baze teoretice solide a acestei activități, aufost definite clar noțiuni precum vizitator, turist, excursionist etc.

Vizitatorul este orice persoană care călătorește spre un loc, altul decâtmediul său obișnuit, pentru mai puțin de 12 luni, scopul călătoriei fiind altuldecât exercitarea unei activități remunerate (Uscatu, 2009). Vizitatorii se împartîn două grupe:

- turiștii, vizitatori al căror sejur include cel puțin o înnoptare într-o altălocalitate decât cea de reședință, fără a presta o activitate lucrativă la destinație;

- excursioniștii, vizitatori care se deplasează în scopuri turistice pentru maipuțin de 24 ore, fără a include o înnoptare.

Mișcarea turistică organizată din România își are începuturile în cea de-adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Până în acel moment se practica un turismneorganizat, sub forma călătoriilor singulare sau colective de plăcere în mijloculnaturii (Borda, Simion, 1976). Forme ale turismului colectiv, de masă, trebuieconsiderate și acțiunile prilejuite de deplasarea în grup — în tot cursul evuluimediu românesc și până în zilele noastre — pentru a participa la manifestărilemarcate de evenimente și date tradiționale: sărbători folclorice, târguri, hramuri,aniversări cu caracter local sau național. Cea mai mare parte a acestorevenimente au rămas nemodificate până în zilele noastre (fig. 1.1) ca ocontinuitate a tradițiilor din spațiul românesc. Teritoriul actual al României a foststrăbătut în secolele trecute de călători străini, care i-au cercetat geografia,istoria și obiceiurile, făcând despre el însemnări ce constituie adevărate tezauredocumentare.

Fig. 1.1. Manifestări populare tradiționale moștenite în zilele noastre: Târgul de fete de peMuntele Găina (www.adevarul.ro) și Nedeia Munților de la Fundata

10

Pe de altă parte, numeroși călători români au întreprins deplasări în spațiuldin afara țării, și au consemnat pagini importante referitoare la locurile pe undeau călătorit. Sunt de amintit aici câțiva dintre aceștia, cu mențiunea că unii suntrecunoscuți și mediatizați la nivel național, în timp ce peste alții s-a așternut, dinpăcate, uitarea: Ștefan Olahus (sec. al XVI-lea), Samuilă Dămian, Elena Ghica3,George Pomuț, Gheorghe Cârțan4, Dumitru Dan, Mihai Tican Rumano, NicolaeGhimpu (Borda, 1983), Dimitrie Ghica Comănești, Bazil Assan5, la care se adaugănumeroși cercetători (cu recunoaștere în lumea științifică internațională6) careau efectuat călătorii în scopul cunoașterii și înțelegerii planetei noastre.

Mișcarea turistică organizată românească a înregistrat până în 1971, cânds-a înființat Ministerul Turismului, mai multe etape importante legate deconstituirea unor organizații (Borda, Simion, 1976, Borda, 1979 cu adăugiri):

- Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor - SKV (SiebenburgischerKarpatenverein) este una din primele asociații turistice din spațiul românesc, oasociație a turiștilor montani, promovând un turism educativ și ecologic, fondatăîn anul 1880 la Sibiu. Realizată după model german, SKV a definit, construit șimarcat primele trasee turistice montane de pe teritoriul României, în MunțiiPostăvaru și Făgăraș. Tot SKV a construit și primele cabane (cea mai vechecabană încă funcțională din România este Cabana Postăvaru) și adăposturimontane, organizând și primele cursuri de instruire a călăuzelor (ghizi) din munți.De asemenea, a editat hărți turistice proprii și a tipărit broșuri de prezentare atraseelor montane, cu sfaturi pentru turiști. Această asociație a început din 1904și activități organizate de salvare montană, SKV fiind precursor al Salvamontului(http://www.skv.ro).

- 1895 – Societatea carpatină din Sinaia. Din grupul întemeietorilormenționăm pe arhimandritul Nifon, fostul stareț al mănăstirii Sinaia, pe TacheIonescu și Bucura Dumbravă. Această societate turistică, în timpul celor 15 ani deactivitate remarcabilă, a realizat amenajarea peșterii Ialomița, a construit poteciîn Bucegi, a ridicat primele case de adăpost la Caraiman și Omu.

- 1902 – Societatea de gimnastică sport și muzică din Iași a organizatexcursii în special pe Ceahlău și a construit cabana Dochia. A tipărit cea dintâicălăuză turistică a Ceahlăului, în 1932.

3 Nepoata domnitorului Grigore Ghica, cunoscută mai ales sub pseudonimul Dora d’Istria sub carea publicat numeroase lucrări literare. Este considerată ca fiind a treia femeie alpinist din lumedupă ce, în 1855, a escaladat vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m).4 Celebrul Badea Cârțan, care a călătorit pe jos de la nord de Munții Făgăraș până la Roma5 Primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului și care a ajuns în regiunile arctice6 Menționăm aici pe Emil Racoviță, Mihai Băcescu, Gheorghe Neamu, Teodor Negoiță

11

- 1903 – Societatea turiștilor români (S.T.R.). A desfășurat, între anii 1903—1916, o activitate laborioasă în Bucegi și Piatra Craiului: excursii, popularizareafrumuseților montane, deschiderea unor poteci, construirea uneia dintre celemai vechi cabane7 de pe versantul estic al Pietrei Craiului — cabana Grindu, între1904 – 1915 a tipărit consecvent „Anuarul S.T.R.", în paginile căruia au publicatcei mai iluștri reprezentanți ai primei generații de drumeți români grupați într-oasociație turistică: Nicolae Bogdan, Alceu Urechia, Nestor Urechia, BucuraDumbravă, Tache Ionescu, Emanoil Bucuța, Mihai Haret.

- 1919 - Asociația muncitorească „Prietenii naturii". Avea peste 15 filiale îndiferite colțuri ale tarii, cu un număr de peste 4500 membri. Asociația și-apropus, încă de la înființare, să armonizeze cele două acțiuni principale asupracărora se concentra: răspândirea drumeției în rândurile muncitorimii și educațiapolitică a membrilor săi. Dizolvată în 1924, activitatea turistică a acestei asociațiia fost continuată în cadrul sindicatelor unitare de către Asociația sportivă„Stăruința".

- 1921 — Hanul drumeților. Fondatorii asociației — Bucura Dumbravă,Emanoil Bucuța, Ion Bianu și Mihai Haret — pledau pentru „turismul pe jos" sau„drumeția", forma de turism cea mai potrivită să ofere contactul cu natura. Înspiritul acestei concepții a și scris Bucura Dumbravă „Cartea munților", lucrare ces-a bucurat de un deosebit succes, după cea semnată de Mihai Haret în 1910 șiintitulată „În munții Sinaiei, Rucărului și Branului".

- 1921 — Frăția munteană. A fost întemeiată la Cluj, din inițiativasavantului Emil Racoviță, cu scopul de a cunoaște Munții Apuseni și a organizaturismul de munte. În 1933 a fuzionat cu T.C.R.

- 1925 — Turing-Clubul României (T.C.R.), asociație de turism și pentruprotecția naturii. A avut, ca inițiatori, tot pe Bucura Dumbravă, Emanoil Bucuța șiMihai Haret. T.C.R. a desfășurat o activitate prodigioasă, construind și marcânddrumuri, clădind câteva case de adăpost bine amenajate și editând hărți și altepublicații de un deosebit interes, dintre care cităm „Calendarul turistic" ,,„Enciclopedia turistică" – publicații ce apăreau sub îngrijirea lui Mihai Haret,președintele T.C.R. și a lui Valeriu Pușcariu, vicepreședintele T.C.R. Turing ClubulRomâniei a fost, până în 1947, cea mai puternică și mai bine organizată asociațiede turism din România.

- 1929 – Asociația drumeților din munții înalți ai României (A.D.M.I.R.) Afost creată la București, având ca întemeietori câțiva tineri entuziaști și viitorianimatori ai turismului românesc: Ion Udrişte-Olt, Emilian Iliescu, Nicolae

7 alături de Cabana Curmătura - 1897 a Asociației EKE – echivalentul maghiar al Asociației SKV – șiCabana Vlădușca, ce se pare că ar fi fost ridicată în 1881

12

Dimitriu și alții. Dintre realizările asociației amintim construirea cabanelor Voina-Iezer (1935), Babele (1937), Cumpăna-Argeș (1937), Radu Negru (1937), refugiulIezer (1937) și revista „Buletinul alpin", publicație trimestrială de turism șialpinism (1938—1940). A.D.M.I.R. a activat în Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș,Iezer-Păpușa. Avea patru secțiuni zonale: la Ploiești, Câmpulung-Muscel, Pitești,Făgăraș.

- 1930 – Asociația turistică „România pitorească" (A.T.R.P.). Membrii săi aumarcat poteci în munții Ciucaș și Penteleu, au organizat excursii, au editat unbuletin turistic lunar, au construit o casă de adăpost pe muntele Ciucaș.Animatorii acestei asociații au fost profesorul Nicolae Ioan și avocatul Iosif Salter.

- 1930. Și-au început activitatea sau și-au amplificat-o și alte asociațiituristice: Clubul carpatin român (a construit cabanele Caraiman și Plaiul Mircii, înBucegi); Munții noștri (a construit cabana Obârșia Lotrului în Parâng); Asociațiasportivă a salariaților B.N.R. (a construit cabanele Podragul, în Făgăraș, și PoianaIzvoarelor, pe Diham); Clubul turistic bănățean; Oficiul de camping și turism, carea fost promotorul turismului balneo-maritim din țara noastră. În activitateadesfășurată de O.C.T. rolul principal l-a avut inițiatorul Oficiului, Val Tebeică(senior).

- 1933 – Clubul alpin român. S-a format prin desprinderea din cadrulasociației A.D.M.I.R. a unui grup de tineri alpiniști în frunte cu Nicolae Dimitriu,susținătorul alpinismului tehnic. Dintre realizările C.A.R. menționăm: construirearefugiului alpin Coștila, în Bucegi (1938), a Căminului alpin din Bușteni (1939) șieditarea a două publicații de prestigiu: „Buletinul alpin" (1933—1937) și,,Buletinul C.A.R." (1938—1940).

- 1934 – se creează Federația Societăților de Turism din România (F.S.T.R.),care a îndeplinit rolul de factor coordonator al asociațiilor turistice din țară.Înființarea ei a fost o necesitate, datorită faptului că, între anii 1930—1940, auapărut, în diferite colțuri din țară, noi asociații turistice: Hai la drum și Dor deducă (în București), Amicii Predealului, Clubul turistic al Olteniei, Plaiuriromânești, Minerul-Lupeni, Brădetul-Sibiu etc.

- 1936 – Oficiul Național de Turism. O.N.T. a fost înființat, de fapt, în 1926,dar abia în 1936 a devenit organizație cu un statut bine definit. Dintre realizărilesale până la izbucnirea celui de al doilea război mondial trebuie amintite:clasificarea stațiunilor balneoclimaterice, construirea unor hoteluri turistice laMamaia, Turnu Severin și Sarmizegetusa, sprijinirea inițiativei particulare privindconstruirea de cabane în munți, editarea unor publicații de turism, editarea unorhărți turistice.

13

Perioada celui de-al doilea război mondial a dezorganizat, ca peste tot înlume, mișcarea turistică. În 1948, întregul patrimoniu al vechilor asociațiituristice a fost preluat de stat, punându-se bazele asociației Turismul popular,care a activat între 1948—1950.

Acestei prime forme de organizare a mișcării turistice de după război i-auurmat înființarea unor secții de turism și alpinism în cadrul asociațiilorpolisportive pe ramuri de producție, coordonate de C.N.E.F.S. (Consiliul Naționalpentru Educație Fizică și Sport), prin Federația de turism-alpinism. La rândul său,vechiul O.N.T. și-a trecut atribuțiile Direcției de turism și excursii din cadrulConfederației Generale a Muncii. În 1955 ia ființă Oficiul Național de Turism. În1971 se înființează Ministerul Turismului. O.N.T. „Carpați" — București, O.N.T.„Litoral" și O.N.T. „Carpați'' — Brașov își desfășurau activitatea în subordonareanemijlocită a Ministerului Turismului. Cele 39 de O.J.T.-uri (oficii județene deturism) aveau o dublă coordonare — Ministerul Turismului și consiliile popularejudețene. Ministerul Turismului avea, și are și în prezent, ca obiect principal alactivității sale, desfășurarea și promovarea mișcării turistice românești, atât peplan intern cât și în ce privește relațiile turistice ale României cu țările străine.

După 1990, mișcarea turistică din România a urmat evoluția economică,devenind o activitate independentă, guvernată de Ministerul Turismului, care aavut până în prezent diverse organizări și denumiri: Ministerul turismului;Ministerul turismului și comerțului; Ministerul transporturilor, construcțiilor șiturismului; Ministerul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comerț, turism siprofesii liberale; Ministerul dezvoltării regionale și turismului etc. În prezentpoartă denumirea de Ministerul Turismului.

În perioada de după 1990, au fost reînființate o parte dintre asociațiileturistice care au fost desființate în anii comunismului, dar au fost înființate, deasemenea, și alte asociații profesionale, numeroase organizațiinonguvernamentale, organizații nonprofit (fig. 1.2), care au ca scop promovareași practicarea turismului montan și nu numai. Un caz particular l-a reprezentatO.N.T. Carpați care a funcționat fără întrerupere și după instaurarea la Bucureștia regimului comunist, și după înlăturarea acestuia, dar care și-a încheiatactivitatea prin faliment după 76 de ani de activitate, în 2012 (Sav, 2012).

Dintre asociațiile reînființate menționăm:- Clubul Alpin Român reînființat în 1990 prin inițiativa lui Nicolae Baticu

(https://www.clubulalpinroman.net) la București- SKV Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor (Siebenburgischer

Karpatenverein), reînființată în 1996, cu două secții la Sibiu și Brașov

14

Fig. 2.1. Sigle, simboluri și fanioane ale asociațiilor turistice, expuse la Cabana Curmăturadin Munții Piatra Craiului

Asociații înființate după 1990:- Asociația Națională a Agențiilor de Turism ANAT - 1990- Asociația turistică Ghizii României – 2007- Federația Patronatelor din Turismul Românesc FPTR- Asociația pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului - Litoral- Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic si Cultural ANTREC

15

2. NECESITATEA GHIZILOR ÎN TURISM

Verbul to guide, cu sensul de a îndruma, a călăuzi, de origine franceză,preluat și asimilat de limba engleză, înseamnă a arăta ceva cuiva, a conduce pecineva spre o anumită destinație, dar mai înseamnă și a organiza și direcționacursul evenimentelor (Uscatu, 2009). Persoana care stă la dispoziția turiștilor,pentru a-i călăuzi, pentru a le prezenta principalele obiective turistice şi pentru aorganiza călătoria în interes turistic este cunoscută sub numele de ghid în turism.

Dealtfel, un termen foarte utilizat în perioada de pionierat a activitățilorturistice din țara noastră pentru ghizii în turism a fost acela de călăuză.

În limbajul curent se folosește mai frecvent noțiunea de ghid turistic pentrua desemna persoana care conduce și îndrumă un grup de turiști, deși aceasta, demulte ori, este asimilată cu opera literară care cuprinde informații diverse despreun loc sau despre un obiectiv turistic, menite să ofere cunoștințele necesareparticipanților la actul turistic, să aducă lămuriri și să direcționeze programul deagrement/broșura sau carte care cuprinde informații pentru orientarea într-oregiune, într-un oraș, într-un muzeu.

Această diferențiere terminologică este oarecum forțată, pornindu-se de laforma de plural pe care o capătă cei doi termeni, în funcție de gen: un ghidturistic – două ghiduri turistice (pentru genul literar) și un ghid în turism – doighizi în turism (pentru persoana care practică activitatea de ghid). La singularînsă, ambele forme pot fi folosite în aceeași manieră pentru a desemna persoanacare se ocupă cu ghidarea turiștilor (DEXLR – http://dexonline.ro).

Ghidul este elementul cheie pentru reușita deplină a unei excursii,indiferent de durată, scop, cadru geografic și numărul de turiști. Un ghid poatetransforma o excursie într-un succes și într-o amintire memorabilă, dar, pe dealtă parte, poate fi responsabil de nereușita unei drumeții și transformarea eiîntr-un coșmar.

Odată cu dezvoltarea mișcării turistice în România, s-a impus şi aparițiaghizilor de turism, care încă de la început şi-au dovedit utilitatea atât în ceea ceprivește organizarea şi buna desfășurare a excursiei, cât şi pentru explicareatraseelor, a obiectivelor vizitate, a locurilor prin care treceau turiștii. Aparițiaacestei ocupații a fost un proces firesc impus de siguranța pe care o călăuză oconferea într-un spațiu geografic mai puțin cunoscut. Primii ghizi au desfășurataceastă activitate ca o ocupație secundară, rezultată din cunoașterea anumitorregiuni ca urmare a practicării unor altor meserii: vânători, pescari, muncitori

16

forestieri etc. Aceștia, prin experiența pe care au căpătat-o în turele efectuatede-a lungul vieții, au devenit unele din primele călăuze din țara noastră.Importanța lor a fost sesizată de primii turiști care au pătruns de exemplu înspațiul carpatic românesc.

Dovadă stau şi poveţele unuia din primii ghizi montani din Munţii Bucegi –Nicolae Butmăloiu, cunoscut sub numele de Moş Butmăloi (fig. 2.1): Dar, pentruorice întâmplare, cei mai cuminte lucru e să luaţi o călăuză, căci altfel,necunoscători fiind, sau cunoscând drumul pe jumătate, nu vă puteţi bucura întihnă de excursie! Cele mai vestite călăuze din Sinaia sânt din familia Pascu, maiales Costică şi Filică Pascu. Ei sânt oameni de buna omenie, gata oricând la unserviciu şi care, fie zi, fie noapte, sânt ca la ei acasă prin potecile munţilor! Şi nu ebine să vă scumpiţi la un ban mai mult de dat unei călăuze; căci ei, în adevăr, îşimerită banul ! Apoi, de la o călăuză ai şi multe de învăţat: îţi explică potecile, îţispune numele munţilor şi văilor pe unde treci de ţi-se întipăresc în minte şi poţipovesti şi tu altora cum şi pe unde ai umblat; altfel, zău, nu eşti departe de caii şiboii cari pasc şi degeaba ţi-ai frământat picioarele prin munţii Bucegii.(Butmăloiu, 1927)

Fig. 2.1. Moș Butmăloi (centru stânga) pe platoul Bucegilor, anii `20(http://mariananghel.blogspot.com/2008/12/istoria-instruirii-n-alpinismul-romnesc.html)

Într-o altă carte de căpătâi a turismului montan românesc, Cartea Munţilor(1924), autoarea, Bucura Dumbravă (fig. 2.2) aduce elogiul importanţeicunoaşterii locurilor umblate de turist: Turistul cel bun poate însă, şi trebuiechiar, să afle numele ţinuturilor, munţilor şi văilor care-l înconjoară, direcţiapotecilor ce se despart de a lui; cu cât bagă mai bine în seamă toate acesteamănunte, cu atât mai bine va putea să conducă la rândul lui.

17

Primii ghizi montani, cei care au realizat pentru prima oară anumite traseeîn Carpați, au fost recunoscuți în lumea turistică prin atribuirea numelor acestoraunor trasee devenite clasice, unor poteci sau unor formațiuni naturale. Suntcunoscute astfel drumul lui Butmăloi, hornul lui Gelepeanu, traseul Take Ionescu,traseul Nae Popescu, vârful Bucura Dumbravă etc. Toate acestea, și multe altele,sunt foarte cunoscute de către montaniarzii care urcă în munții socotiți leagănulturismului românesc – Munții Bucegi8.

În prezent există numeroase societăți naționale și internaționale, scoli deghizi, agenții, care se ocupă cu recrutarea, formarea și certificarea ghizilor înturism.

Prin atribuțiile pe care le are, un ghid în turism poate transforma o excursiesau un sejur într-o experiență unică, fără evenimente neplăcute, cu un bogatbagaj de informații și, totodată, extrem de relaxantă. Pentru aceasta însă, ghidultrebuie să își cunoască bine meseria, să aibă o cultură generală foarte binedezvoltată și să fie un foarte bun comunicator.

8 Dealtfel, despre Munții Bucegi, geograful francez Emm. de Martonne afirma în lucrarea LaValachie, 1902: Par la variété des formes des sommets, par la netteté des contrastes du relief, parla richesse des horizons géologiques, cette région, qui doit son nom au massif du Bucegiu,mériterait d'être un lieu classique d'excursions pour le géographe et le géologue (prin varietateaformelor vârfurilor, prin limpezimea contrastelor reliefului, prin bogăția orizonturilor geologice,această regiune care-și datorează numele său masivului Bucegilor ar merita să fie un loc clasic deexcursiuni pentru geograf și geolog). (Martonne, 1902)

Fig. 2.2. Bucura Dumbravă, fondatoare aHanului Drumeţilor, autoare a uneia din celemai cunoscute cărţi de literatură turistică –

Cartea Munţilor (1920) (sursa: Borda V., 1979)

18

3. ATRIBUŢIILE GHIZILOR DE TURISM

Persoana care acompaniază un grup de turiști pe durata sejururilorturistice, a vacanțelor, circuitelor, croazierelor, excursiilor sau tururilor de orașeste cunoscuta sub numele de ghid de turism.

În raport cu atribuțiile pe care le are față de turiști, un ghid se poateîncadra în una din următoarele categorii:

1. Ghid însoțitor pe toata durata călătoriei (în cazul turismului itinerant),persoana care acționează în numele tour-operatorului sau al agentului de turism,având atribuții de lider, manager sau director de călătorie;

2. Ghid de sejur, persoana care reprezintă interesele tour-operatorului șiale turiștilor în stațiuni sau localități, pe toata durata unui sejur;

3. Ghid local, persoana angajată a unor muzee, parcuri sau a altor instituțiicu statut de obiective turistice incluse in patrimoniul turistic, desfășurându-șiactivitatea numai in localitățile vizitate.

De regulă, ghidul local însoțește grupul de turişti pentru câteva ore sau celmult o zi. EI poate însoți şi persoane individuale sosite in scopuri turistice sau deafaceri. Ghizii locali pot fi utilizaţi, de asemenea, şi pentru efectuarea transferu-rilor de la aeroport sau gară până la hotel sau staţiunea turistică. În cazul în careghidul local se află la dispoziţia turiştilor pe toată durata unui sejur, asigurândasistentă turistică, el se numeşte ghid de sejur.

Atribuţiile concrete ale ghidului de turism (menţionate şi în fişa postului –fig. 3.1) se stabilesc de către organizatorul acţiunilor turistice (tour-operator sauagenţie de turism), sarcinile ghidului diferind în funcţie de categoria pentru careposedă atestat şi de specificul acţiunii turistice care urmează a se derula.

Ghidul are următoarele atribuţii:- să preia de la agentul de turism organizator dosarul acțiunii (delegația,

ștampila, programul acțiunii, mijloacele de plată) şi instrucțiunile de lucru(referitoare la derularea programului);

- să verifice dacă au fost lansate comenzile de cazare, masă, transport saualte servicii şi să ia măsuri in consecinţă;

- să controleze dacă sunt rezervate spatiile de cazare şi de servire a mesei;- să verifice starea de curățenie a autocarului şi funcționarea stației de

amplificare;

19

Fig. 3.1. Fișa postului ghidului de turism

20

- să preia de la organizatori materialele publicitare (pliante, broșuri,fluturași etc.) referitoare la localitățile obiectivele de interes turistic prevăzute înprogram, pe care să le pună apoi la dispoziția turiștilor;

- să asigure îmbarcarea turiștilor şi a bagajelor acestora în mijlocul detransport;

- să comunice, la începerea acțiunii, programul ce urmează a fi efectuat,prezentând succint traseul şi alte informații;

- să verifice dacă turiștii nu au uitat obiecte personale în mijlocul detransport;

- să asigure, în mod operativ, în baza diagramei, cazarea și transportulbagajelor în camere;

- să asigure, prin recepția unității de cazare, trezirea turiștilor atunci cândprogramul impune aceasta;

- să asigure desfășurarea tuturor acțiunilor înscrise în program;- să informeze turiștii asupra prestațiilor suplimentare de care aceștia pot

beneficia;- să atenționeze turiștii asupra obligației pe care o au cu privire la ocrotirea

monumentelor naturii, a tuturor obiectivelor turistice, la evitarea degradării şi apoluării naturii și la păstrarea patrimoniului;

- să dispună pregătirea unor meniuri corespunzătoare preferințelorturiștilor, verificând ca în perioada sejurului, inclusiv în cazul excursiilor în altelocalități, să nu se repete meniul, iar turiștilor bolnavi să li se asigure regimulalimentar adecvat;

- să fie prezent la luarea mesei de către turiști, urmărind servireacorespunzătoare a meniurilor prevăzute;

- să intervină cu operativitate pentru a fi asigurată asistența medicală despecialitate în cazul îmbolnăvirii unor turiști;

- să fie cazat în aceeași unitate în care este cazat grupul de turiști pe care îlînsoțește;

- în cazul acțiunilor de sejur, numele său şi numărul camerei trebuie să fieafișate vizibil la recepția hotelului;

- să se intereseze, pe timpul derulării programului turistic, dacă turiștii suntmulțumiți de serviciile primite, intervenind în cazul eventualelor sesizări șireclamații ale acestora;

- să se asigure că plecarea turiștilor se face în condiții optime;- să întocmească decontul acțiunii la încheierea sejurului;- să întocmească raportul privitor la modul în care s-a derulat programul.

21

Pentru a face față tuturor acestor provocări, persoana care dorește săpractice meseria de ghid trebuie să beneficieze de numeroase calități, dobânditesau dezvoltate prin practică, calități morale, calități intelectuale, calitățiprofesionale (PNGTPA, 2009):

Calități morale: onestitate, modestie, mândrie, și simțul umorului, aldemnității și al încrederii.

Calități intelectuale: interes pentru informație și cultură.Calități profesionale: planificarea, organizarea, coordonarea, abilitatea de a

comunica și conduce cu ușurință.La toate acestea trebuie adăugate abilități psihologice, actoricești, o foarte

bună cunoaștere a orizontului în care practică activități de ghid și multă pasiuneși interes pentru această meserie.

De altfel, meseria de ghid depășește statutul unei meserii oarecare,vorbind aici de o ocupație vocațională, care nu poate fi făcută fără pasiune.Ghidul nu are menirea de a repeta mecanic informații despre locuri, fapte șioameni, ci de a oferi o imagine coerentă și adaptată caracteristicilor grupuluidespre locurile vizitate. Pentru aceasta ghidul trebuie să fie bun cunoscător algeografiei locurilor, istoriei țării, să aibă cunoștințe bogate despre tradiții,obiceiuri, arhitectură, artă și, în cazul ghizilor naționali și a celor specializați,trebuie să folosească foarte bine o limbă de circulație internațională.

Cele mai importante elemente de care trebuie să țină seama un ghid sunt:- să știe să vorbească fluent și corect (aici nu e vorba doar de o limbă

străină, ci și de limba maternă)- să fie stăpân pe informația pe care o transmite- să fie capabil să își adapteze discursul în funcție de caracteristicile

grupului de vizitatori și de timpul disponibil- să ofere un comentariu variat și echilibrat și legat strict de ceea ce văd

turiștii

22

4. TIPURI DE GHIZI ÎN ROMÂNIA

Ghidul de turism este persoana calificată care, în urma obținerii“Atestatului de ghid de turism" în conformitate cu prevederile prezentelornorme, este angajată în relațiile dintre turiști, prestatorii de servicii și agențiieconomici, pentru derularea în bune condiții a programelor turistice;

Conform Monitorului Oficial al României, partea a I, nr. 561/2011, există 17ocupații incluse în Clasificarea Ocupațiilor din România (C.O.R.) compatibile cumeseria de ghid. Acestea sunt incluse ierarhic în categoria 5 – Lucrători îndomeniul serviciilor, 5.1. – Lucrători în domeniul serviciilor personale; 5.1.1. –Însoțitori de zbor, conductori și ghizi; 5.1.1.3. – Ghizi, fiind cuprinse între pozițiile5.1.1.3.01 și 5.1.1.3.17 (fig. 4.1.)

Categoriile de ghizi, utilizate în activitatea de turism din Romania, sunt(Glăvan, Nicula, 2007):

Ghid local este ghidul care acordă asistență turistică pe plan local (stațiuneturistică, hotel, obiectiv turistic, transfer);

Ghid național este ghidul care asigură asistență turistică pentru turiștiiromâni şi străini în acțiunile turistice organizate în țară și în străinătate;

Ghid specializat este ghidul care asigură asistență turistică pentru anumitesegmente ale serviciilor turistice, respectiv:

Ghidul de turism montan pentru drumeții și excursii în zona montană;Ghidul de turism sportiv pentru organizarea cursurilor de iniţiere şi

perfecționare în practica diferitelor discipline sportive de către turişti pe timpulsejurului (schi, tenis, înot, călărie, etc. );

Ghidul de turism animator pentru organizarea activităţilor de agrement, aprogramelor sau acţiunilor turistice pentru turişti pe perioada sejurului ;

Ghidul de turism habitat natural, floră, faună în areal montan / umedGhidul de turism religiosGhidul de turism ecvestruGhidul de turism interpret la congrese şi manifestări internaţionaleGhidul de turism supraveghetor pentru supravegherea copiilor în vârstă de

până la 7 ani aflaţi în staţiuni turistice;Alte specializări în funcţie de necesităţi: ghid de turism de artă, de

arheologie etc.

23

Fig. 4.1. Încadrarea ocupației de ghid în nomenclatorul de coduri C.O.R. (www.123coduri.ro)

24

5. CUM PUTEŢI DEVENI GHID TURISTIC.CERINȚE FORMALE, CERINȚE INFORMALE

Atestatele de ghid se eliberează în conformitate cu Hotărârea Guvernuluinr. 305 din 8 martie 2001 privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism(Publicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 21 martie 2001) si a Ordinului nr. 637din 1 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile șicriteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor deturism, precum și atribuțiile acestora (Publicat în Monitorul oficial nr. 534 din 15iunie 2004)9 (http://www.monitoruljuridic.ro).

În vederea obținerii atestatului de ghid de turism local, solicitantul vaprezenta următoarele documente:

a) cerere;b) copie de pe actul de identitate;c) copie de pe certificatul de calificare în profesia de ghid de turism;d) atestat de limba română, pentru cetățenii străini;e) certificat de cazier judiciar;f) certificat medical;g) două fotografii tip buletin de identitate;

În cazul ghizilor de turism de categoria național şi specializat documentațiava cuprinde, suplimentar, următoarele:

a) acte justificative privind cunoașterea cel puțin a unei limbi străine decirculație internațională;

b) certificat de absolvire a cursului de specializare profesională ca ghidde turism.

În cazul ghizilor turism montan în România clasificările și certificările suntîncă o nebuloasă. Practic, există numai circa 70 de ghizi montani recunoscuțiinternațional - absolvenți ai cursurilor organizate de AGMR (Asociația GhizilorMontani din România), însă standardele pentru această certificare sunt foarteridicate.

9 Acesta abrogă Ordinul nr. 263 din 20 iunie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologiceprivind condițiile și criteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor deturism, precum și atribuțiile acestora (PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 6 august2001).

25

Recent a mai Apărut și Societatea Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) careare printre atribuții și certificarea ghizilor montani. Acestea sunt cam singureleorganizații cu recunoaștere internațională a certificării de ghid montan.

Există discuții pentru preluarea unor modele de certificare din alte țărivestice (Norvegia, Elveția, Germania), unde nu este nevoie să știi să urci/coboripe corzi sau pe schiuri pe văi de abrupt pentru a putea conduce un grup de turiștide la Bușteni la Diham pe Valea Cerbului - Gura Diham.

În Norvegia, de exemplu, pentru drumeții foarte simple, e nevoie de uncurs care durează 4 zile și în urma căruia primești certificare.

Documentația întocmită se transmite MTCT (Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului) – Direcția Generală de Autorizare și Control înTurism.

În situația în care solicitantul nu îndeplinește condițiile pentru eliberareaatestatului de ghid de turism, persoanei în cauză i se comunică motivul în scris.

Termenul de eliberare sau de răspuns, după caz, este de 30 de zile de ladata primirii și înregistrării documentației complete.

Atestatele de ghid de turism trebuie vizate de MTCT – Direcția Generală deAutorizare și Control în Turism, o dată la doi ani.

Pentru obținerea vizei solicitantul va prezenta:a) cerere;b) curriculum vitae cu referire expresa la activitatea din ultimii doi ani;c) certificat de cazier judiciar;d) certificat medical;e) atestatul de ghid de turism, în original;f) recomandare de la agenții economici cu care a colaborat în ultimii doi

ani;Ghizii de turism care au înregistrat mai mult de cinci reclamații vor fi

respinși de la viză pe o perioadă de minimum 1 – 2 ani, în funcție de gravitateafaptelor.

26

6. ACTIVITĂŢILE GHIZILOR DE TURISM

6.1. Primirea turiștilor, prezentarea în calitate de ghid

Odată intrat în anturajul oferit de această meserie, buna dispoziție șidiplomația ghidului nu trebuie să lipsească nici un moment.

Ghidul va saluta politicos oaspeții, cu zâmbetul pe buze, arătându-seîncântat că poate fi de folos turiștilor prin asigurarea unui sejur cât mai agreabil.

Înainte de punerea în mișcare a autocarului se recomandă ca ghidul să seprezinte. Prezentarea se face stând în picioare și privind spre grup.

Daca ghidul este puțin nervos, emoționat, un zâmbet schimbă impresia pecare ar putea-o produce emoția ghidului. De regulă, ghidul se va prezentaturiștilor cu prenumele, deoarece acesta poate fi reținut cu ușurință. Pe toatădurata perioadei de sejur a turiștilor, ghidul va purta ecusonul de ghid de turism.

În mod normal, după ce ghidul se prezintă, se pune puțină muzică, lăsându-i pe turiști să se cunoască.

La rândul său ghidul se va strădui să cunoască și chiar să rețină cât mairepede cu putință numele turiștilor (folosindu-se de diagramele de hotel, detichetele de bagaje), deoarece prin folosirea numelui acestora se creează oatmosferă plăcută. Numele unui om este pentru el cuvântul cel mai plăcut și celmai important din tot vocabularul.

Urările de bun venit vor fi adresate cu jovialitate, naturalețe și cordialitate,imediat după prezentare.

La ieșirea pe șosea sau autostradă se poate descrie programul, ghidulputând împărți pliante turiștilor.

6.2. Conversația cu turiștii. Atenție specială la imagine și empatie

Ghidul va depune eforturi pentru a întreține mereu trează conversația. Vorfi antrenate conversații agreabile, în așa fel încât ghidul să-și dea seama de ceeace-i atrage pe turiști (partea istorică, culturală, arhitecturală a locului sau aobiectivului).

Ghidul trebuie să fie prompt, să caute să antreneze în conversație pe toțituriștii, evitând monopolizarea acesteia, astfel va acorda o atenție deosebităconversației cu persoanele timide precum și cu cele în vârstă.

27

Ghidul este un permanent transmițător de mesaje, de aceea trebuie săaccepte idea că turiștii nu sunt întotdeauna atenți la ceea ce li se spune și nu estebine să fie surprins dacă un turist pune întrebări referitoare la date sau aspectecare au fost deja prezentate.

Pe tot parcursul traseului, în timpul derulării programului, ghidul se vainteresa despre starea de sănătate a turiștilor, despre impresiile ce le-au fostproduse de obiectivele vizitate, chiar și despre modul de derulare a programului.

Pentru a crea o ambianță plăcută, este recomandabil ca discuțiile să fiepresărate cu glume de bun gust. Un ghid bun va avea întotdeauna la îndemânăcâteva glume, ușor de înțeles de către turiștii cărora li se adresează.

Deoarece, în cele mai multe cazuri, turiștii din același grup nu se cunoscîntre ei, este recomandabil ca ghidul să creeze o ambianță propice stimulăriicunoașterii reciproce.

Când trebuie să răspundă la anumite întrebări sau să dea explicații, ghidultrebuie să fie politicos, agreabil și bine dispus.

Ghidului îi este interzis să răspundă la insulte sau provocări. El va căutaîntotdeauna modalitățile de a evita, prin comportament și atitudine ireproșabilăîn îndeplinirea sarcinilor profesionale, cauzele care pot genera insulte sauatitudini provocatoare. În cazul în care, cu toate eforturile depuse, turistulcontinuă să insulte sau să treacă la provocări, ghidul va informa neîntârziat peorganizatorul programului turistic, pentru ca acesta să ia măsurile ce se impun.

6.2.1. Elemente de imagineGhidul turistic trebuie să păstreze întotdeauna o atitudine demnă față de

turiști și față de firma care organizează turul. Pentru aceasta, ghidul trebuie sărespecte câteva principii:

- ghidul nu are voie să discute cu turiștii detalii de organizare pe caretrebuie să le cunoască doar organizatorii

- ghidul nu are voie să vorbească de rău firma organizatoare- ghidul poate să poarte o uniformă specifică firmei, dar care să nu-l

incomodeze pe durata prestării serviciului- ghidul se sacrifică dacă este cazul în ceea ce privește cazarea sau masa- ghidul se așază ultimul la masă- ghidul se culcă ultimul și se scoală primul- ghidul nu întârzie niciodatăAcestea au menirea de a apropia ghidul de grupul de turiști, de a le arăta

acestora că sunt cele mai importante personaje din cadrul excursiei, că sunt înpermanență în centrul atenției.

28

Percepția turiștilor este foarte importantă în relația cu ghidul turistic și,implicit, cu firma organizatoare.

6.2.2. Mijloace pentru a câștiga simpatia turiștilorStabilirea unei relații bune cu grupul de turiști este esențială pentru

succesul unei ture ghidate. Pentru o bună relație cu turiștii ghidul trebuie să ținăcont de următoarele aspecte:

- să se intereseze sincer de turiști- să surâdă în permanență- să învețe și să folosească numele fiecărui turist. Numele unui om este

pentru acesta cuvântul cel mai dulce și mai important din tot vocabularul- să știe să asculte- să le vorbească interlocutorilor despre ceea ce lor le place- să facă interlocutorii, în chip sincer, să-și simtă importanța

6.3. Gestionarea grupului de turiști

Se au în vedere următoarele elemente:- tipul de ghidaj- durata programului turistic- tematica programului turistic- distanțele de parcurs- tipul mijlocului de transport- starea carosabilului- dimensiunea grupului- proveniența grupului

Șase moduri de a pierde clienţii

Clientul moare 1 % din cazuriClientul se mută 3 % din cazuriClientul are un prieten nemulţumit de tine 5 % din cazuriClientul este „furat” de către competiţie 9 % din cazuriClientul este nesatisfăcut 14 % din cazuriClientul crede că nu-ţi pasă de el 68 % din cazuri

Studiu făcut în SUA de către Westinghouse (www.tacom.com)

29

- structura grupului- numărul de atracții turistice- timpul necesar vizitării fiecărui obiectiv turistic- situații care necesită rezerve de timp- locurile pentru servirea mesei- operativitatea în servirea mesei pentru fiecare restaurant- locurile și timpii necesari pentru intervalele de program liber

6.3.1. Prospectarea grupului de turiștiEste o etapă importantă pentru buna desfășurare a turului ghidat și se

poate realiza în două etape:Prima etapă se va realiza la agenția de turism sau la preluarea dosarului

excursiei și a grupului de turiști. Se vor urmări vârsta participanților, starea civilă,naționalitatea, mediul de proveniență (urban/rural), limbile vorbite, profesia,preferințe privind tipurile de atracții turistice și subiectele de discuție, excursiianterioare etc.)

A doua etapă se va desfășura pe durata circuitului și se va baza peurmărirea permanentă a feedback-ului (verbal și nonverbal). Pentru aceasta estenevoie de o bună cunoaștere a psihologiei grupurilor și a indivizilor.

În activitatea cu grupul de turiști trebuie să se țină cont și de tipologiapsihologică a turiștilor. Din această perspectivă pot fi identificate câteva tipuriprincipale de turiști (CREST, 2008):

Metodicul – vrea să pătrundă în esența lucrurilor, clarificându-și fiecareaspect în parte. Îi plac explicațiile detaliate și de ordin tehnic. Preferă analiza, maipuțin sintetizarea lucrurilor. Este un client de încredere al unui hotel, dar dacă sedecide să-l schimbe nu va mai reveni niciodată.

Tăcutul (liniștitul) – îi displace vorbăria fără sens, deoarece el însuși nu esteprea vorbăreț. Își exprimă dorințele în termeni scurți și categorici. Dacă părereasa este cerută, el și-o va exprima, dar nu acceptă să fie contrazis.

Timidul – trebuie tratat cordial și asistat atunci când are neplăceri sau dăde un obstacol. Nu se ceartă niciodată, chiar atunci când are îndoieli.Sentimentele sale sunt rănite atunci când nu este mulțumit sau când lucrurile nusunt așa cum și le dorește. Fiți foarte atent, câteodată îl puteți confunda cu tipulde client ideal.

Neîncrezătorul – trăiește totdeauna sub impresia că cineva vrea să-lpăcălească sau să-l dezamăgească. Suspectează pe oricine și orice. Dacă lucrurileîi sunt prezentate cu toata seriozitatea și cineva va reuși să-l convingă, va avea înel un client excelent, deoarece, de fapt, el căută pe cineva în care să-și pună

30

toată încrederea.Pesimistul – vede lucrurile în mod negativ. Îi place să se plângă chiar și din

cauza unor probleme ireale, deoarece se teme ca acestea să nu se adevereascăcândva în viitor. Este necesar să i se insufle mult optimism și să fie determinat îna-și da seama că până și în micile incidente, viața poate căpăta o turnură plăcută.

Prudentul – îi plac faptele. Nu-i place să fie prea mult sfătuit în luarea uneidecizii. Acționează cu prudență, în urma cântăririi îndelungi a acțiunilor pe careva trebui să le întreprindă.

Nehotărâtul – are ceva în comun cu tipul timid. Stă întotdeauna la îndoialăatunci când trebuie să decidă asupra unui lucru, se implică în numeroasedificultăți care sunt în afara propriei inițiative. Puteți să-l asistați, oferindu-ifoarte puține posibilități de ales, altfel va fi foarte zăpăcit.

Lunaticul – își schimba atitudinea de la un moment la altul. Câteodatăacționează fără nici o logică și cel mai mic incident din viața sa îi poate schimbasentimentele. El consideră corecte toate ideile lui ciudate și vrea ca ele să fieduse la îndeplinire, așa cum dorește el. Foarte multă răbdare și adaptabilitatesunt necesare pentru a ne putea obișnui cu el. Încercați să-l satisfaceți în limiterezonabile.

Grăbitul – este tot timpul pe fugă. Mănâncă pe fugă, vorbește cunervozitate. Câteodată această stare de spirit este cauzată de diverselepreocupări pe care le are în minte, dar și pentru că nu știe cum să-și foloseascărațional timpul. Serviți-l cu promptitudine și, dacă este necesar, acceptați-iaceastă nestăpânire.

Impulsivul – se grăbește în luarea deciziilor, iar atunci când greșește înluarea deciziei recunoaște greșeala, dar dă vina pe altcineva. Impuneți-văsfaturile cu tact și discreție.

Agresivul – este mereu pus pe reclamații, mereu în ofensivă și de multe oriare lacune în educație. Îi place să se ia la harță cu lumea chiar și pentru lucrurineimportante sau mici neînțelegeri. Ascultați-i plângerile cu calm și politețe șifaceți-l să înțeleagă că proasta sa dispoziție îl poate face nepopular printreclienți.

Atotștiutorul – nu admite că ar mai avea de învățat. Crede că știe totul înprivința conducerii unui hotel și este zadarnic să încerce cineva să-i schimbepărerea. Este foarte încântat dacă părerea sa este cerută și va da explicații pelarg. A trata cu acest tip de client nu este o problemă, trebuie doar lăsat să-siexprime părerea și determinat să creadă că nu greșește niciodată.

Competentul – este contrar tipului atotștiutor. În general este unobservator și câteodată chiar expert în probleme de turism. Dacă cere explicații,

31

dați-le cu cea mai mare precizie. Nu-i prea place să-și exprime opinia, preferăservicii prompte și o primire cordială.

Vorbărețul – vorbește în continuu. Trece în mod fericit și cu ușurință de laun argument la altul, fără nici un fel de coordonare. Îi place să se asculte pe sineși de multe ori se auto felicită pentru ceea ce a spus. Nu este un client dificil.Ascultați-l fără să ridicați prea multe probleme, altfel nu mai scăpați de el.

Importantul – se simte foarte important, câteodată peste clasa sociala dincare face parte. În general, este foarte conservator și așteaptă același lucru și dela ceilalți.

Îngâmfatul – se vrea remarcat și vrea să fie mereu lume în jurul lui.Satisfaceți-i vanitatea în limite rezonabile.

Încrezătorul – este clientul ideal. Crede în ceea ce i se spune, deoarece prinnatura sa încrezătoare așteaptă aceeași încredere. Fiți întotdeauna cinstit șiprecis cu el, deoarece dacă află ca este păcălit nu se mai întoarce.

Comerciantul – din principiu și obișnuință el dorește mereu să plăteascămai puțin decât ar trebui. Îi place să spună povești despre cum a primit aceleașiservicii în alta parte la un preț mult mai scăzut etc.

Fandositul (afectatul) – este genul căruia îi place să iasă în evidență, săatragă atenția. Evitați să vă arătați iritarea.

Impacientatul – mereu neliniștit, nerăbdător, dar și pretențios, îi place săprimească un serviciu eficient și la obiect iar conversația să se mențină la unanumit nivel. Nu-i arătați că sunteți intimidat.

Nemulțumitul – din obișnuință se va plânge de orice. Evaluați reclamația șiluați o decizie. Dacă se va dovedi neîntemeiată, explicați-i acest lucru, sugerându-i totuși să scrie o reclamație la întoarcere. Fiți fermi în atitudine, dar politicos.Dacă insistă cu reclamațiile, spuneți-i că n-are nici un rost să continue deoarecenu aveți nici o putere în acest sens, în plus, aveți alți turiști de care trebuie să văocupați.

6.3.2.Informarea turiștilorEste o parte importantă a activității ghidului în turism și comportă două

aspecte. Pe de-o parte sunt informațiile necesare ghidului pentru a conduceactivitatea turistică eficient, iar pe de altă parte sunt informațiile care vor fitransmise turiștilor de-a lungul excursiei / sejurului / turei montane, referitoarela ținuturile străbătute.

Tipuri de informații și documente necesare ghiduluiGhidul va avea în permanență acces la o serie de documente necesare

32

desfășurării activității, fie pentru a respecta programul fie pentru a le prezentaautorităților în situația în care evenimentele o impun (frontieră, cazare, controlîn trafic etc). Principalele documente sunt:

- Structura programului- Ecusonul de ghid- Dovada atestatului de ghid- Lista nominală a participanților- Cecurile pentru efectuarea unor plăti- Copii de pe contractele dintre touroperator și prestatorii de servicii

turistice- Documentele firmei- Adrese și modalități de contact cu prestatorii de servicii turistice și

organizatorii (numere de telefon, adrese de e-mail, conturi de internet)- Hărți turistice și planuri ale localităților- Lista locurilor de parcare în interiorul orașelor- Orarele muzeelor și a altor atracții turistice- Lista traseelor recomandate în interiorul orașelor- Materiale promoționale ale firmei organizatoare- Materiale informaționale cu detaliile programului- Structura grupului pe camere de cazare- Structura grupului privind conținutul meselor (dacă există recomandări

speciale)

Tipuri de informații adresate turiștilorÎn dialogul permanent al ghidului cu grupul de turiști, acesta va trebui să se

asigure că transmite în permanență toate informațiile necesare pentru aeficientiza activitatea. Informațiile sunt de două categorii.

În primul rând trebuie aduse la cunoștința turiștilor informații de naturăadministrativă și organizatorică pentru ca aceștia să aibă o imagine generalăasupra turei organizate. Din această categorie de informații fac parte:

- Documentele individuale necesare- Elemente de legislație (mai ales când tura se face în altă țară decât cea de

origine a turiștilor)- Informații financiare (curs valutar, prețuri etc)- Repere de timp (prezentarea aproximativă a programului)- Elemente de securitate- Date comerciale (magazine, oficii poștale, bănci etc.)În al doilea rând, menirea ghidului este aceea de a asigura turiștilor

33

suportul informațional referitor la locurile vizitate. Pentru aceasta, pornind de labibliografia specifică utilizată și de la experiența acumulată, ghidul va trebui săofere informații bine argumentate, simplu prezentate și adaptate pentru fiecaretip de grup de turiști. În general prezentarea va urmări aducerea turistului întemă plecând de la general la particular. Astfel, după scara dimensională aspațiului geografic prezentat se va respecta, în linii generale și de la caz la caz,următoarea succesiune:

- Informații despre continent- Informații despre țară- Informații despre regiune- Informații despre localitate- Despre o atracție anumeInformațiile referitoare la obiectivele turistice întâlnite pe parcursul unei

ture organizate pot fi oferite în două tipuri de situații. În primul rând este vorbade obiectivele turistice observate din autocar sau din mijlocul de transportfolosit. În acest caz trebuie să se țină cont de câteva reguli:

- menționarea obiectivului se va anunța cu puțin timp înainte de a seajunge în dreptul acestuia. În acest fel, turiștii vor fi atenționați și vor puteaobserva cu ușurință punctele de interes pe lângă care trec.

- nu se vor face referiri la obiectivele care au fost omise din mers. Subiectulcomentariului unui ghid se va referi la ceea ce turistul vede. Din această cauză,uneori va fi necesar ca ghidul să aleagă cel mai important obiectiv dintre toatecele care sunt întâlnite pe un sector de drum.

- descrierea obiectivului va fi sumară, clară și concisă, fără multe detalii.- se va insista asupra detaliilor vizibile din mers și asupra lucrurilor

spectaculoase legate de obiectiv (legende, curiozități, recorduri etc.)Pentru obiectivele la care se fac staționări, explicațiile vor fi mult mai

ample, cu mai multe detalii, cu posibilitatea purtării unei conversații pe diverseteme conexe cu membrii grupului. Prezentarea, în linii mari, va respecta unalgoritm clar stabilit, astfel încât să nu fie omise detalii importante. Structuraunei prezentări poate fi următoarea:

- Istoria locurilor- Geografia locurilor- Oameni- Ocupații- Arhitectură- Obiceiuri vechi și actuale- Atracții turistice

34

- Alimentația și specialitățile locului- Etnografie- Curiozități- LegendeEvident că această structură va fi adaptată de fiecare dată tipului de

obiectiv turistic, structurii grupului de turiști (identificată prin prospectareagrupului), timpului avut la dispoziție, stării vremii, stării de oboseală a turiștiloretc.

Prezentările vor fi simple și concise. Turiștii nu trebuie încărcați cu detaliiinutile, cu multe cifre și date statistice. De asemenea prezentările trebuie să fiedinamice, presărate uneori cu anecdote și istorisiri legate de locurile văzute, deoameni, de istoricul locurilor.

De la o excursie și implicit de la ghidul lor, turiștii așteaptă mai multelucruri (PNGTPA, 2009):

- informații- distracție- siguranță- atingerea scopurilor călătoriei- informații practicePentru ca o prezentare să fie atractivă aceasta trebuie să răspundă unor

cerințe imperative:- Pasiunea pentru meserie- Documentarea serioasă reflectată în explicații concise şi clare- Să se imprime un ritm susținut al prezentării prin dozarea explicațiilor în

funcție de succesiunea obiectivelor- Să nu se abuzeze de detalii minuțioase și nesemnificative care obosesc

turiștii- Prezentarea să fie un act de creație- Ghidul trebuie să fie un bun psiholog, antrenant și spiritual- Să aibă o atitudine plină de tact, politețe și atenție față de turiști- Să folosească formule de atragere la coparticipare a turiștilor la explicații- Dozarea cu pricepere a vocii

Pregătirea prezentării unui obiectiv turistic.Înainte de a începe o prezentare a unui obiectiv trebuie realizată captarea

atenției turiștilor și acceptarea ghidului ca lider al grupului de către aceștia. Acestlucru se realizează:

- zâmbind,

35

- realizarea contactului vizual cu turiștii,- arătând interesul față de starea de confort a turiștilor (cum ați călătorit

până acum? vă e prea cald/frig?, mă auziți?)- arătând interes pentru problemele curente și pentru rezolvarea lor (aveți

nevoie de ajutor?).

Vocea și dozarea vociiUn discurs trebuie să fie rostit tare (fără a striga), clar și cu intonație.

Poziționarea corectă în fața grupului de turiști poate asigura o bună audiție.Trebuie avut în vedere că poziționarea se va face cu fața la turiști și cu spatele laobiectivul prezentat, fără însă a bloca vizibilitatea astfel încât turiștii să vadă șighidul și obiectivul în același timp (fig. 6.1). Ghidul trebuie să se așeze astfel încâtsă nu permită turiștilor să formeze un cerc în jurul lui. Odată încunjurat de turiști,cei din spatele lui, cu siguranță, nu vor vedea explicațiile ghidului.

Fig. 6.1. Explicații oferite de ghidul de la Peștera Polovragi. Topografia peșterii a permispoziționarea ghidului în fața tuturor turiștilor, astfel încât aceștia să fie cu toții atenți

Folosirea indicațiilor vizualeFolosirea gesturilor și a indicațiilor de direcție este foarte folositoare

pentru a arăta turiștilor despre ce obiectiv se discută. Pentru a arăta un obiectivse va folosi indicarea acestuia cu brațul întins, folosind gesturi ample și și lenteastfel încât tot grupul să le vadă și să le înțeleagă. De asemenea se pot folosiindicații de direcție precum: la stânga/dreapta dumneavoastră, în ultimul plan, labaza versantului etc, arătând în același timp cu brațul.

36

6.3.3. Implicarea ghidului în actul turistic- îmbarcarea turiștilor- verificarea documentelor- prezentarea traseului și atracțiilor- vizitarea obiectivelor turistice- servirea mesei- cazarea- gestionarea bagajelor- trecerea granițelor- rezolvarea conflictelor

37

7. ŢINUTA ȘI CONDUITA GHIDULUI DE TURISM

Ghidul fiind o persoană, în general cu valoare de conducător, ce ia deciziiasupra grupului de turiști, va trebui să fie pentru ei un model, să le lase oimpresie plăcută.

Prima impresie a turiștilor despre ghid este cea mai importantă înacceptarea acestuia ca lider pe toată durata sejurului.

- ghidul trebuie să aibă un aspect îngrijit și agreabil, păstrând permanent oigienă desăvârșită.

- îmbrăcămintea va fi aleasă cu gust, croită decent și întotdeauna bineîngrijită (proaspăt spălată și călcată).

- ținuta oficială pe timpul efectuării atribuțiilor de ghid de turism estecostumul clasic. Însă în zilele călduroase de vară și în excursiile efectuate în afaraorașelor ghidul poate purta îmbrăcăminte sport.

- în cazul unor acțiuni deosebite (mese, recepții, primiri oficiale, spectacoleetc), ținuta vestimentară a ghizilor (femei și bărbați) va fi în concordanță cucaracterul acestor acțiuni.

- ghizii specializați (sportivi, de munte etc) vor avea ținută și echipament,corespunzătoare activității pe care o desfășoară.

În afară de aspectul fizic, trebuie ținut cont și de conduita morală șicomportamentul general în raport cu turiștii. Pentru a-și îndeplini sarcinile înmod eficient și cu succes, ghidul turistic trebuie să fie un diplomat. Prindiplomație și tact, va asigura relații bune și plăcute cu turiștii.

Acest lucru se poate realiza prin respectarea acestor reguli de conduită(PNGTPA, 2009):

1. Amintiți-vă că tipul dumneavoastră de comportament contribuie laimaginea companiei/țării.

2. Fiți curat, bine îmbrăcat.3. Afișați întotdeauna bune maniere și evitați nervozitatea, indiferent ce

evenimente neașteptate apar. Nu vă panicați, păstrați-vă calmul.4. Mențineți-vă simțul umorului în toate situațiile.5. Nu manifestați față de clienți un comportament mai mult decât familiar.6. Respectați legile, regulamentele, obiceiurile și tradițiile din țara în care

faceți ghidaj și încurajați-i pe clienți să facă la fel acest lucru.7. Evitați să faceți judecăți negative despre alte țări, despre credințele,

obiceiurile, politica acestora și evitați discutarea subiectelor controversate.

38

8. Asigurați-vă că acordați o atenție egală tuturor clienților și nu numaipersoanelor tinere, bogate sau atrăgătoare.

9. Răspundeți la întrebări cu grijă, onestitate și politețe.10. Recunoașteți-vă mai degrabă necunoașterea unor lucruri decât să dați

informații eronate.11. Evitați să recomandați persoane sau locuri cu reputație îndoielnică.12. Evitați discutarea problemelor dumneavoastră personale cu clienții.13. Evitați îndrumarea turiștilor în zonele cu acces restricționat.14. Nu cereți niciodată cadouri sau bacșiș.

39

8. GHIDUL DE TURISM SPECIALIZAT

Ghid de turism specializat este ghidul care, prin pregătirea lui, poateasigura asistență turistică în condiții speciale și se adresează unui public țintărestrâns. Cele mai cunoscute categorii de ghizi de turism specializați sunt: ghidulde turism montan; ghidul de turism sportiv; ghidul de turism cultural; ghidul deturism animator; ghidul de turism habitat natural, floră, faună în areal montan /umed; ghidul de turism religios; ghidul de turism ecvestru; ghidul de turisminterpret la congrese și manifestări internaționale; ghidul de turismsupraveghetor pentru copii în vârstă de până la 7 ani aflați în stațiuni turistice;ghid de turism de artă, ghid de arheologie etc.

8.1. Ghidul de turism montan

Poate că nu este o disciplină mai minunată și un mijloc de educație alomului mai puternic ca acel al eforturilor și al plăcerilor turistice (Dimitriu, 1910).Astfel își începea Nicolae Dimitriu, farmacist din Câmpulung și un mare iubitor almuntelui, acum mai bine de o sută de ani, una din pledoariile sale în favoareamuntelui, în lucrarea Însemnătatea și efectul excursiilor, referindu-se, evident laexcursiile montane.

Pe lângă plăcerea excursiei la munte, turistul care alege să practice o astfelde activitate mai are parte de numeroase alte beneficii: îmbunătățirea stării desănătate; redobândirea tonusului; o mai bună organizare; câștigareasentimentului de solidaritate etc.

O tură în spațiul montan este, de fiecare dată, o provocare atât pentruturist cât și pentru ghidul specializat. Planificarea turelor, pregătireaechipamentului, cunoașterea semnelor și marcajelor din munți, orientarea înteren și alte aspecte ale turismului montan trebuie bine cunoscute și însușite decătre cei care vor să însoțească un grup de turiști pe munte.

8.1.1. Planificarea turelor montanePlanificarea traseelor montane reprezintă una din cele mai importante

etape din orice excursie care se vrea a fi reușită. În planificarea oricărei turemontane, și nu numai, trebuie să se țină cont de câteva aspecte extrem deimportante (Vodă, Predescu, 1981):

40

- vârsta participanților- pregătirea fizică a acestora- anotimp- timpul disponibil- mijloace de transport- modalități de aprovizionare și cazare- cantitatea bagajelor necesare- posibilități materialeÎn afară de aceste aspecte practice, în planificarea unei ture un rol foarte

important îl au și desemnarea obiectivului general și al obiectivelor secundare deurmărit pe parcursul excursiei.

De exemplu (Vodă, Predescu, 1981), o tură cu tema „Scriitori români prinMunții Neamțului", ar putea cuprinde, eventual, zona Târgu Neamț (Humulești) –comuna Vânători – Piatra Neamț - Bicaz, care este accesibilă în oricare anotimp,cu trenul și autobuzul. Alt itinerar literar, ușor accesibil în toate anotimpurile,poate fi: București — Târgoviște — Câmpulung — Curtea de Argeș — Pitești —Golești — București.

O tură montană de o zi, accesibilă tuturor categoriilor de turiști în toateanotimpurile și care poate oferi câteva obiective interesante poate fi realizatăpornind din orașul Zărnești, în Munții Piatra Craiului, trecând pe la Cabana GuraRâului, urcând prin Prăpăstiile Zărneștilor până la Cabana Curmătura, cucoborâre prin Poiana Zănoagei la Fântâna lui Botorog. În acest circuit, care poatedura între 5 și 8 ore (în funcție de ritmul de mers și de durata staționărilor),turiștii pot vedea unul dintre cele mai frumoase sectoare de chei din țară – CheileZărneștilor, pot vedea una din cabanele simbol ale turismului românesc – CabanaCurmătura și pot admira peisajul mirific al Munților Piatra Craiului.

Pentru o tură montană (Goja, 2002), „în primul rând e importantă alegereatraseului ținând cont de starea și pregătirea fizică, de experiența în domeniu aparticipanților. În al doilea rând, se impune obligatoriu o minimă documentarereferitoare la parcursul de urmat, eventualele dificultăți/riscuri de surmontat. Înacest scop se vor consulta monografii, ghiduri, prospecte, hârți, reviste despecialitate, site-uri internet etc.”

Pentru buna desfășurare a turei organizate este necesară și cunoaștereaprognozei meteorologice pentru perioada aleasă. În acest scop pot fi urmăriteprognozele din mass media sau acelea oferite de instituții de specialitate şidisponibile pe internet:

- http://vremea.meteoromania.ro (site-ul Administrației Naționale deMeteorologie, cu o prognoză la nivel de regiune pentru 10 zile)

41

- www.freemeteo.ro (prognoză detaliată pentru 7 zile la nivel de localitate)- http://www.accuweather.com/ (prognoza pentru 45 de zile)- https://www.meteoblue.com (prognoză pentru o săptămână, sau extinsă

pentru 14 zile, pentru fiecare punct de pe hartă – localitate, coordonategeografice).

Urmărirea prognozei oferă caracteristicile medii ale vremii pentruintervalul dorit, dar trebuie să ținem seama și de faptul că, mai ales în etajulmontan, vremea se poate schimba brusc și pot apărea fenomene climatice cucaracter extrem – ploi torențiale de scurtă durată, oraje, intensificări ale vântului– chiar dacă acestea nu sunt incluse în prognoză.

În ceea ce privește turele organizate pe timp de iarnă, în afară de prognozătrebuie ținut seama și de grosimea și caracteristicile stratului de zăpadă, unfactor important de risc fiind constituit de declanșarea și manifestareaavalanșelor. În principiu, lunile cu risc maxim de declanșare a avalanșelor suntfebruarie – mai, cu diferențieri în funcție de condițiile topografice și decaracteristicile iernii.

Caracteristicile stratului de zăpadă pot fi urmărite în buletinulnivometeorologic pus la dispoziție zilnic de către site-ul administrației naționalede meteorologie http://www.meteoromania.ro/vremea/buletin-nivologic/ (fig.8.1.), preluat și de alpinet http://alpinet.org/main/vremea/nivo_ro_t_buletin-nivometeorologic.html și de site-ul www.carpati.org, unde există și o arhivă abuletinelor.

Cele mai favorabile luni pentru turismul montan de vară pot fi considerateaugust – octombrie, iar pentru sezonul rece decembrie – ianuarie.

"Decât să mă prindă vremea bună și soarele, acasă, în fata televizorului,mai bine să mă prindă ploaia în traseu" (Dinu Mititeanu alpinist – montaniard cuexperiență de decenii) poate constitui crezul/deviza turistului montan pasionat(Goja, 2002).

E bine de profitat de primele ore ale zilei la plecarea în traseu, poate cuceva înainte de răsărit. De regulă ploile, aversele, schimbările meteo se produc încea de-a doua parte a zilei. În acest scop pregătirea bagajului de seara, culcatuldevreme, odihna sănătoasă sunt absolut de dorit.

Dincolo de satisfacția generată de participarea la răsăritul de soare,pornirea matinală la drum conferă o suită de alte, esențiale, avantaje (Goja,2002):

- evitarea arșiței de peste zi- inutilitatea precipitării, evitarea unui ritm prea alert, epuizant

42

Fig. 8.1. Buletin nivometeorologic emis de Administraţia Naţională de Meteorologie(www.meteoromania.ro/vremea/buletin-nivologic/)

43

- rezervă de timp pentru odihnă / parcurs și mai ales admirarea peisajului(scopul primordial al excursiei)

- certitudinea încadrării în timpii consemnați în documentații- camparea, instalarea taberei in condiții de vizibilitate / siguranță- excelente condiții pentru vânătorii de imagini foto / video.Atât pentru excursiile montane, cât și pentru cele de altă natură (excursii în

circuit, excursii rutiere, excursii cu bicicleta sau cu alte mijloace de transport)este foarte importantă planificarea etapelor în funcție de durată, obiectiveleurmărite, mijloace de transport, costuri estimative, căi de acces.

Primul pas îl reprezintă fixarea itinerariului şi a obiectivelor urmărite.Ulterior se realizează fişa tehnică a circuitului (fig. 8.2).

Această fişă va cuprinde câteva rubrici obligatorii pentru a uşura ulteriororganizarea în timpul excursiei:

0. Număr curent corespunzător fiecărui serviciu;1. Data desfăşurării etapei;2. Localitatea (etapa). Se trec principalele localităţi sau repere ale

circuitului;3. Ruta. Cuprinde tipul de drum rutier (autostradă, drum naţional, drum

de munte etc.);4. Distanţa în km între localităţi;5. Total km. Cumularea distanţei de la o escală la alta;6. Călătoria. Cuprinde timpii afectaţi parcurgerii distanţelor dintre

escale plus timpul de opriri pentru pauze mici (5 – 10 minute);7. Opriri. Vizite. Cuprind timpul necesar vizitelor obiectivelor turistice (1

– 2 ore pentru muzee, 15 – 30 minute pentru catedrale şi mănăstiri, 1 - 1,5 orepentru monumente), tur de oraș (20 minute), mese (1 – 1h 30 minute), timp liber(variază în funcție de încărcătura programului turistic).

8. Orar. Se calculează cu flexibilitate în funcție de calitatea drumurilor,trafic, întârzieri din timpul escalelor și servirea mesei.

9. Programul escalelor. Cuprinde momentele principale ale escalelor:vizite obiective turistice, serviciul de alimentație publică, serviciul de cazare(denumire, tip, categorie), justificarea timpului liber (timp în care nu sedesfășoară activități de grup).

La completarea tabelului, se vor avea în vedere mai multe elemente, careîmpreună contribuie la realizarea unei excursii agreabile.

- Ziua turistică începe la ora 8-8,30 și se termină la ora 19,00;- Timpul de pauză trebuie să depășească timpul călătoriei;- Timpul liber trebuie să fie suficient de mare.

44

Având în vedere resursele financiare limitate ale unui excursionist, acestaare nevoie să cunoască cu aproximație totalitatea cheltuielilor ocazionale deparcurgere a unui itinerar turistic. La baza analizei stau, de obicei, oferte dinpliante publicitare pentru hoteluri și restaurante, reclame radio-tv, informații dela agențiile de turism etc. Pentru excursiile mai mici se poate face un calculținând cont numai de costul transportului, cheltuieli ocazionale de masă șicazare, taxe de intrare la obiectivele de vizitat.

Pentru excursiile cu o durată mai mare, este de preferat să se apeleze laserviciile unei agenții de turism, care face rezervări pentru locuri de cazare, biletela spectacole, asigurarea serviciilor de alimentație publică, fiind mult mai bineinformată cu privire la preturile practicate. Agenția de turism percepe pentruserviciile sale costuri specifice (comision, asigurări, cheltuieli ghizi și șoferi, T.V.A.etc.).

Analiza de preț a unui circuit turistic se face conform tabelului din fișaestimativă (fig. 8.2. 1 – 4).

Aplicație:Un grup de 10 studenți efectuează o excursie la Brașov, în județul Brașov.

Ei vor vizita obiective turisticevariate: naturale, civile și de cult.Obiectivele urmărite vor fi:- Castelul Peleș și Mănăstirea Sinaia din Sinaia;- Cabana Babele cu obiectivele Babele și Sfinxul din Bucegi- Orașul Brașov – Biserica Neagră- Cetatea Râșnova) Completați itinerariul pentru fișa tehnică a următorului circuit turistic:Târgoviște – Pucioasa – Fieni – Sinaia – Bușteni – Babele – Bușteni – Brașov

– Râșnov – TârgovișteCompletați fișa tehnică a circuitului propus:

Nr.Crt. Data

Localitatea

(etapa)

Căi de acces Timpii circuituluiProgramulescalelorRuta Dist. Totalkm Călătorie

OpririVizite Orar

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. TOTAL KM:2. TOTAL TIMPI AFECTAŢI CĂLĂTORIEI:3. TOTAL TIMPI AFECTAŢI OPRIRILOR:

VIZITARE+ACTIVITĂŢI + SERVICII ALIMENTAŢIE =4. SERVICII CAZARE =5. TIMP LIBER =

45

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (1)

46

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (2)

47

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (3)

48

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (4)

49

b) Calculați prețul comercial al excursiei ținând cont de următoareleprecizări:

- excursia se organizează în regie proprie, cu mijloace de transport încomun;

- nu există cheltuieli de cazare, excursia fiind de o zi;- pentru serviciile de alimentație publică se va considera un regim de

pensiune completă de 100 lei.

Nr.Crt. Tipul serviciului

Valoarea(lei/pers.)

1Servicii de transportT1-nr.km x tarif(lei/km)T1/nr.pers.=T2(lei/pers)

2 Serviciul de cazare; nr.zile x tarif/zi

3

Serviciul de alimentație publicănr. md. x tarif(lei/pers) ; md = mic dejunnr. d x tarif(lei/pers) ; d = dejunnr. c x tarif(lei/pers) ; c = cinăTOTAL

4 Servicii suplimentare(intrări ob. turistice)nr. intrări x tarif(lei/pers)

5 Cheltuieli personal bord(şofer, ghid)[(2) + (3)] x nr. pers. bord/nr. turişti6 TOTAL: (1) + (2) +(3) +(4) +(5)7 TOTAL: (6) + (7)8 TOTAL PREŢ: (8) +(9) +(10)

PREŢ COMERCIALSe rotunjește valoarea obținută în linia 8

8.1.2. Marcajele turisticeMarcajele turistice din Carpații României au evoluat de-a lungul timpului,

fiind o necesitate impusă de dezvoltarea tot mai accentuată a turismului montanși a ascensiunilor în munții înalți. De altfel, încă din 1926 se făcea simțitănecesitatea marcării potecilor turistice din Munții Bucegi, printr-un articolsemnat de geograful și montaniardul Mihai Haret în Primul anuar al Bucegilor(fig. 8.3) în care, după ce face câteva considerații generale asupra necesitățiimarcajelor, prezintă primele proiecte și primele rezultate ale marcării traseelorturistice din Bucegi. Acesta afirmă că elementul care contribue în mare măsură ladesvoltarea alpinismului, este fără îndoială marcarea drumurilor.

50

Fig. 8.3. Primul Anuar al Bucegilor (stânga) şi primele marcaje turistice din Munţii Bucegi(sursa: https://cartileploiestiului.files.wordpress.com/2018/01/82116897-tcr-primul-anuar-al-

bucegilor-1926.pdf)

Planul adoptat pentru marcarea Bucegilor era preluat la acea dată de laClubul Alpin Elveţian şi de la Clubul Alpin Austro-German.

Explicarea sistemului.— Explicarea sistemului adoptat, pe care dupe numele Turing– Clubului României îl vom numi sistemul tecerist10, este următoarea :1. Semnele se aplică pe orice fel de suport ca: arbori, stânci, pietre, case, garduri,parapete de poduri şi pe stâlpi anume înfipţi în pământ, înalţi de peste 2 m. Cu altecuvinte, la golişte, unde nu sunt arbori şi unde chiar stâncile lipsesc, drumurile s-auînsemnat cu astfel de stâlpi puşi din distanţă în distanţă şi vopsiţi la capătulsuperior în culoarea drumului. Ei sunt astfel aşezaţi, în cât se vede de la unul laaltul; fiind înalţi de 2 m şi mai bine, iarna nu sunt niciodată complet acoperiţi dezăpadă, aşa că drumul este totdeauna perfect jalonat, ceeace este extrem defolositor căci se ştie cât de grea este orientarea pe zăpadă. În fine, chiar vara petimp rău, pe negură deasă sau pe noapte întunecoasă, aceşti stâlpi marcaţi ca şitoate celelalte semne devin salvatoare pentru caravanele rătăcite sau întârziate.2. Pentru marcare s-au adoptat culorile roşu, galben, albastru, verde şi negru de

10 În acea perioadă era utilizat termenul de tecerist, care desemna într-un mod simplist tot ceeace era legat de Turing Clubul României (TCR)

51

oarece deocamdată nu vom încerca de cât marcarea a cinci drumuri mari.3. Culorile nu se întrebuinţează mai nici odată singure, ci încadrate pe două părţi dealb, care se vede de la distanţă şi care în majoritatea cazurilor se observă şinoaptea. Albul nefiind deci culoare de marcare, poate lipsi uneori; el are numai rolulde a mări vizibilitatea la distanţă şi de a îndruma în timpul nopţei prin strălucirealui.4. Culoarea în linie orizontală, arată drumurile mari, principale, cari străbat masivulde la un capăt la altul. (Vezi planşa fig. l, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7; nu există diferenţă întresemnele figurilor l şi 2. Mai des se fac în fig. 1, pentru economia muncei şi aculoarei, când mai multe itinerare urmează acelaşi drum. Că atare şi ordinea în caresunt puse culorile pe aceaste distanţe, poate varia dupe fantezia muncitorului carele-a aplicat, fără ca aceasta să însemne ceva, precum şi unele să dispară cânddrumurile pe cari le marchează îşi despart itinerariul).5. Culoarea în linie verticală înseamnă drum de o importanţă secundară (fig. 8, 9,10, 11, şi 12).6. Două culori orizontale alăturate, este legătura între două drumuri principale (fig.13 şi 14).7. Două culori verticale alăturate, vor lega două poteci secundare şi8. Două culori în cruce leagă un drum principal de altul secundar.

Astăzi situația marcajelor este reglementată prin anexa 3 (pag 7) a H.G. 77privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şiorganizarea activității de salvare în munți, publicată în M.O. nr. 91/2003:

Semnele utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane și condițiilede detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurareauniformității si respectării inscripționării internaționale.

Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarelesemne:

a) banda verticală - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale,numite și magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creasta;

b) crucea cu brațe egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor delegătură;

c) triunghiul echilateral - pe fond alb - și punctul într-un cerc - pe fond alb -pentru marcarea traseelor secundare;

52

d) punctul cu cercuri duble de culoare albă și roșie pentru traseele dus-întors.

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roșu, galben și albastru,obligatoriu pe fond alb. Pentru asigurarea uniformității și respectăriiinscripționării internaționale semnele de marcaj vor îndeplini următoarelecondiții de detaliu tehnic:

a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;b) benzile de culoare vor avea o lățime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de

5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de

culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare

albă, o lățime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar

banda de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulație, la

distanțe astfel apreciate încât să fie ușor vizibile de la un semn la altul,perpendiculare pe direcții de mers și la înălțimea de 1,5-2 m față de sol;

g) în golurile alpine și în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor facepe stâlpi confecționați din țevi metalice (fig. 8.4); stâlpii vor fi vopsiți mai întâi cugrund de protecție, apoi cu vopsea de culoare albă și neagră, în dungi alternativede 30 cm lățime, vor fi prevăzuți la partea inferioara cu gheare pentru fixarea înfundații de ciment și apoi, în pământ și la partea superioară, cu o paletă pentrusemnele de marcaj;

h) pentru protecția arborilor s