Geograful - SimpleSite

• Editorial - Geografie și Geografi

3

• Opinie geografică - Memoriul Asociației

Profesionale a Geografilor din România

- Memoriul adresat Ministrului Educației de

către Comunitatea Academică a Geografilor din

România

- De ce asigurarea calității în învățământul

superior riscă să devină un slogan ?

- Declarația de la San Francisco despre

evaluarea cercetării

• Restituiri - Anuarul Societății Studenților în

Geografie: Pentru Soveja - Ce puteți face -

• Interviu - Revista Analele Asociației

Profesionale a Geografilor din România:

Premiul Senatului Universității din București

pentru ”Cea mai bună publicație” în domeniul

Științele Vieții și Pământului

• Comunicări și referate - Atractivitatea

Universității Ovidius din Constanța pentru

studenții participanți la Programul Erasmus

• Recomandări bibliografice

4

5

8

17

21

30

34

42

R E V I S T Ă D E I N F O R M A R E , A N A L I Z Ă ,

C U L T U R Ă Ş I O P I N I E G E O G R A F I C Ă

Geograful A N U L X I I I , N R . 1 ,

I A N U A R I E – M A R T I E 2 0 2 1

A S OC I A Ţ I A

P R OF ES I ONA L Ă

A

G E OG RA F I L O R

D I N R O M Â NI A

• Geografia ca

știinţă

• Geografia ca

obiect de

învăţământ

www.apgr.eu

ISSN 2067 - 4090

e-ISSN 2068-9977

L- ISSN 2067 - 4090

Editura Universitară

Revista GEOGRAFUL este editată de:

Înscris

Bucuretel. 021-3138410, 021-3143508/2137, 0745121408

fax. 021-3138410, e-mail: [email protected]

ă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor nr.111 din 16.10.2008, Judecătoria Sector 1, Bucureşti

CIF 25807732 / 2009, IBAN RO93CECEB31943RON2300998CEC BANK S.A., S.M.Bucureşti, Agenţia Sala Palatului

şti, Sector 1, Bd.Nicolae Bălcescu nr.1, cod 010041

ASOCIAŢIA PROFESIONALĂ A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA

GEOGRAFUL Revistă de informare, analiză, cultură şi opinie geografică

COLEGIUL EDITORIAL

Editor şef Prof.univ.dr. Ioan IANOŞ

Secretar general de redacție

Prof.univ.dr. Cristian TĂLÂNGĂ

Editori şefi adjuncţi

Prof.univ.dr. Cristian BRAGHINĂ, prof.univ.dr. Pompei COCEAN, prof.univ.dr. Alexandru ILIEŞ, prof.univ.dr. Constantin RUSU,

prof.univ.dr. Petru URDEA

Membrii Colegiului editorial

Prof.univ.dr. Bogdan MIHAI, prof.univ.dr. Ionel MUNTELE, prof.univ.dr. Maria PĂTROESCU, prof.univ.dr. Nicolae POPA,

prof. univ.dr. Maria RĂDOANE, prof.univ.dr.Vasile SURD, conf.univ.dr. Dănuţ-Radu SĂGEATĂ, dr. Vasile SIMILEANU

Secretariat de redacţie

Conf. univ.dr. Daniela ZAMFIR, conf.univ.dr. Andreea Loreta CERCLEUX, conf. univ.dr. Maria Natasa TĂTUI-VĂIDIANU, conf.univ.dr. Igor SÎRODOEV, lector univ. dr. Ilinca Valentina STOICA, lector univ. dr. Mirela PARASCHIV,

asist. univ. dr. Florentina-Cristina MERCIU, asist. univ. dr. Irina FLOREA-SAGHIN

În colaborare cu:

CENTRUL INTERDISCIPLINAR DE CERCETĂRI AVANSATE ASUPRA DINAMICII TERITORIALE (C.I.C.A.D.I.T) - Universitatea din Bucureşti

Bucureşti, sector 3, Bd. Regina Elisabeta nr.4-12, cod 030018 web: www.cicadit.ro

G E O G R A F U L - A N U L X I I I , 1 , I A N U A R I E – M A R T I E 2 0 2 1

3


Toți geografii sunt de acord și aplică principiile cu care operează geografia ca știință.

De ce nu am aplica aceste prin-cipii în analiza problemelor cu care se confruntă Geografia ?

Principiul repartiței spațiale stabi-lește în mod clar că orice fenomen sau proces geografic are o anumită poziție spațială în limitele mediului geografic. În cazul nostru există geografi care sunt an-grenați în diferite activități : învățământ preuniversitar, învățământ superior, cer-cetare, alte domenii cu impact în societa-te: analiza și protecția mediului, planifica-re, amenajare și dezvoltare teritorială, tu-rism etc.

Evident se pune întrebarea simplă DE CE ? Răspunsul este dat de cel de-al doilea principiu, cel al cauzalității care precizează că orice fenomen sau proces care se petrece în mediul geografic are una sau mai multe cauze. Este un principiu care decurge din succesiunea cauză-efect.

Principiul integrării geografice pre-cizează că fiecare fenomen sau proces din mediul geografic trebuie analizat și înca-drat într-un ansamblu de elemente aflate în interacțiune. Acesta este de fapt princi-piul organizării sistemice, Geografia și Ge-ografii fiind integrați în Societate pe dife-rite trepte ierarhice, contribuind la ceea ce ne place să numim progres social-economic și cultural, dar nu trebuie să ne-glijăm unitatea Geografiei ca știință.

Principiul istorismului cere ca orice fenomen să fie studiat prin prisma evo-luției sale în timp. Numai așa se pot desci-fra și explica caracterele actuale actuale ale Geografiei precum și tendințele sale de evoluție. De aceea experința căpătată de-a lungul timpului nu trebuie minimalizată.

Principiul regionalismului permite cunoașterea faptelor în condiționarea lor, rezultată dintr-o anumită configurație a elementelor naturale și social-economice

ce se manifestă în interacțiunea lor, pe un anumit teritoriu. Acesta este un principiu care ar defini perfect tot ceea ce înseamnă Geografia României și Geografii Români.

Principiul ecologic constă în recu-noașterea legăturilor dintre viețuitoare, inclusiv omul, și mediul natural, principu care împreună cu principiul sociologic (rolul pe care îl joacă factorii sociali în evoluția și repartiția geografică a procese-lor și fenomenelor) constituie direcțiile principale de cercetare și de diseminare a Geografiei.

Principiul antropic presupune eva-luarea activității umane ca element de transformare a mediului natural, a socie-tății umane, dar și a Geografiei și Geogra-filor.

Acestea sunt câteva opinii care ar trebui să preocupe lumea Geo-grafilor și în special a Geografilor Români și nu disputele, mai mult sau mai puţin principiale, spre be-neficiul Geografiei Românești și al evoluţiei sale.

Parafrazând cele 4 principii de bază menționate în Carta Europeană a Amena-jării Teritoriului se poate afirma:

- Geografia trebuie să fie democrati-că încât să permită expunerea opiniilor științifice - didactice fără limite, fără con-secințe și evident cu un limbaj civilizat.

- Geografia trebuie să fie cuprinză-toare și să abordeze toate aspectele teore-tice, practice, dar și umane.

- Geografia trebuie să fie funcționa-lă și să ofere soluții pentru cercetare, în-vățământ și activități sociale, economice, culturale.

- Geografia, Geografii și toate insti-tuțiile implicate trebuie să previzioneze evoluția pentru un interval de timp de cel puțin 15-20 de ani. Unele din aceste opinii se regăsesc concretizate în conținutul Revistei Geo-graful nr.1 / 2021.

Editorial GEOGRAFIE ȘI GEOGRAFI

Prof.univ.dr. Cristian TĂLÂNGĂ


4



5



6



7



Ponderea populației cu studii su-perioare în Romania este mult mai redu-să în raport cu țările din UE, iar pentru creșterea acesteia vor fi necesare câteva decenii, și numai în condițiile în care se va adopta o nouă politică privind învăță-mântul terțiar. Dacă în această privință, ne-am împăcat cu gândul că această creș-tere a numărului de studenți (nu) se co-relează cu capacitatea de absorbție a eco-nomiei și societății românești, problema care rămâne este cea a calităţii absol-venţilor. Mai exact, este vorba că uni-versitățile românești pun accentul în mai mică măsură pe rezultatele învățării și mai mult pe alți indicatori, care privesc, în principal cadrele didactice. Din aceas-tă cauză, unii universitari români au con-statat că o parte dintre studenți sunt mai slab pregătiți la finalizarea studiilor de-cât atunci când au intrat pe băncile uni-versității. De aici și întrebările frecvente, pe care și le pun cadrele didactice univer-sitare, ministerul de profil, mass-media și cetățenii, ca de pildă: De ce nu se recu-noaște că învățământul superior este într-o degradare lentă, dar continuă? Care ar putea fi instrumentele potențiale pentru a marca măcar un reviriment în creșterea calității absolvenților? De ce după insti-tuirea unor standarde și criterii de cerce-tare tot mai înalte pentru cadrele didacti-ce, în ultimii 15 ani, calitatea absolvenți-lor scade?

Ca membră a spațiului european al învățământului superior, România s-a

aliniat la cerințele stabilite la nivel conti-nental, prin procesul Bologna, și a răs-puns în mare parte la acestea, adoptând legislații și construind instituții, care să faciliteze derularea unui învățământ de calitate la nivelul universităților. Totuși, realitatea ne arată că acestea nu au fost și nu sunt suficiente! Fără a detalia cauzele exterioare care influențează negativ re-zultatele învățământului superior, am dori să ne oprim doar la două dintre acestea, care se află în interiorul sistemu-lui de învățământ superior: finanţarea și autonomia universitară.

Sistemul actual de finanţare este

împotriva calităţii! În ce privește finanțarea, nu mă re-

fer la procentul din PIB acordat învăță-mântului superior (de aceea o consider ca aparținând sistemului de învățământ), ci la modul cum se face aceasta. Metodo-logia actuala de finanțare este relativ bu-nă, dar nu completă. În fiecare an, uni-versitățile românești de stat primesc fi-nanțare pentru un anumit număr de lo-curi. Resursele financiare sunt împărțite în raport de acest număr, luând în calcul finanțarea pe student echivalent. Adică, un student la drept, de exemplu, este considerat egal cu un student echivalent, pe când unul la inginerie, medicină sau cinematografie, primește o finanțare de la buget mai mare de două, trei sau de mai multe ori, având în vedere cheltuieli-


8

DE CE ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR RISCĂ SĂ DEVINĂ UN SLOGAN? *)

Prof.univ.dr. Ioan IANOȘ E-mail [email protected]

*) Articolul a apărut pe site-ul https://www.scoala9.ro, în zilele de 26 și 27 februarie 2021 și este preluat cu acordul redacției Scoala9.


le privind laboratoarele, materialele consumabile etc.

Spuneam că metodologia de finan-țare este relativ corectă, însă numai da-că toți studenții de la intrare (în anul I) ar absolvi facultatea! Raportarea numă-rului de studenți către minister se face semestrial, iar dacă unii dintre aceștia abandonează (iar la anumite specializări din domeniile inginerie, științe exacte etc., numărul acestora este alarmant de mare), ministerul reduce finanțarea, proporțional, scăzând resursele financi-are la nivel de universitate. Costurile acesteia însă, rămân constante: salariile profesorilor, utilitățile, mentenanța apa-raturii etc.

Într-o astfel de situație, cadrul di-dactic se află într-o mare dilemă: să ma-nifeste o exigență decentă la evaluare și să aprecieze corect achizițiile studentu-lui, luând doar jumătate din salariu, sau să fie extrem de indulgent, încât să fie „mulțumit și studentul și profesorul”! Între a face calitate și salariu, inclusiv la îndemnul celor care conduc universita-tea și structurile acesteia, profesorul ale-ge salariul.

Urmare a implementării timp de peste 20 de ani a acestui sistem de fi-nanțare, s-a ajuns în situația în care în-tre 10 și 30% dintre absolvenții noștri nu cunosc noțiuni elementare, nu mai vorbesc de specialitate, iar, câteodată, sunt străini de operații de aritmetică și de cunoștințe pe care le stăpânesc elevi din clasele inferioare de gimnaziu. Ulti-mele dezvăluiri ale mass-media scot în evidență faptul că astfel de absolvenți există și parazitează instituții publice fundamentale în această țară, compro-mițând total învățământul superior.

Opinia mea este că, prin actualul sistem de finanțare, asigurarea calității în învățământul superior rămâne o uto-pie! Probabil, că mulți cred că de asigu-rarea calității în universități trebuie să răspundă Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior sau o altă agenție înscrisă în Registrul Euro-pean al Agențiilor de Asigurare a Calită-

ții (EQAR). Greșit! Universitatea este cea care trebuie să-și dezvolte sistemele de asigurare a calității și să urmăreas-că modul în care acestea funcționează. Orice agenție de evaluare, română sau străină, verifică doar dacă există siste-mele, dacă acestea funcționează, anali-zează rapoartele înaintate de universita-te privind rezultatele învățării, discută cu reprezentanții instituției, cu studen-ții, cadrele didactice și angajatorii, con-statând că sunt îndeplinite sau nu stan-dardele pe fiecare program de studii sau la nivel instituțional și propune ministe-rului de profil (ne) autorizarea, (ne)acreditarea sau retragerea/menținerea acreditării. Dar, este interesul universi-tății să-și creeze o imagine bună în soci-etate prin calitatea absolvenților, de ace-ea trebuie să vegheze de la recrutarea propriilor cadre didactice, până la mo-dul în care aceștia își îndeplinesc sarci-na de bază pentru a forma specialiști de înaltă clasă.

Autonomie universitară

incompletă! Deși s-au făcut progrese incontes-

tabile, sistemul de învățământ superior românesc a rămas, în continuare, cen-tralizat, limitând autonomia universi-tară în domenii esențiale. Așa cum s-a prezentat anterior, din punct de vedere financiar, universitățile de stat, depind de reglementări care le limitează liberta-tea de a presta activități didactice de ca-litate. Legătura dintre finanțare și cali-tatea serviciilor în orice domeniu este extrem de relevantă și, prin urmare, in-clusiv în domeniul învățământului su-perior.

Universitățile se bucură de autono-mie totală privind alegerea domeniilor și programelor de studii, cu condiția ca acestea să fie evaluate și să primească un calificativ pozitiv din partea unei agenții înscrisă în EQAR, validat de mi-nister. Aș sublinia că toate agențiile în-scrise în acest registru sunt evaluate din cinci in cinci ani de către două organis-


9


me europene (ENQA și EQAR). Pentru ca diplomele să fie recunoscute în Spațiul European al Învățământului Superior, programele de studii și universitățile tre-buie să fie evaluate de astfel de agenții. Acestea sunt independente, iar metodo-logiile în baza cărora se fac evaluările respectă standardele și liniile directoare europene (ESG) și sunt supuse dezbaterii publice.

Spre deosebire de libertatea alegerii domeniilor și programelor de studii, au-tonomia universităţii este limitată, mai ales, în ceea ce privește calita-tea resursei umane și corelarea aces-teia cu misiunea declarată a institu-ţiei respective. Urmare a faptului că ministerul de profil, prin instrumentele pe care le are la dispoziție, intervine în procesul de orientare a formării cadrelor didactice, universitățile sunt obligate să urmeze criterii, standarde și direcții de structurare care nu concură, de regulă, la creșterea calității învățământului superi-or.

În acest sens, remarcăm că răspun-sul supradimensionat al ministerului la fenomene care se întâmplă și în alte in-stituții de învățământ superior din țările dezvoltate, precum cel de plagiat, a de-terminat utilizarea unor instrumente care aparţin unor regimuri trecute, în loc să perfecționeze sistemele de asi-gurare a calității la nivelul universităților prin creșterea autonomiei și responsabi-lității acestora.

Utilizarea unor asemenea instru-mente a transformat învăţământul centrat pe student (ca cerință a proce-sului Bologna), într-un învăţământ centrat pe profesor! Un astfel de re-zultat, face ca învățământul centrat pe student să rămână un slogan, întrucât este gol de conținut. Impactul acestor măsuri asupra autonomiei universităților este reflectat direct în imposibilitatea realizării obiectivelor fixate în Carta uni-versitară proprie, construită pentru a-și îndeplini misiunea asumată. În plus, în-tărirea controlului de la Centru înseamnă resurse financiare duble, alterări ale de-

ciziilor luate prin ordin de ministru, aruncarea în derizoriu a rolului pe care îl au evaluările de specialitate în comisiile de promovare și comisiile stabilite la sus-ținerea publică a tezelor de doctorat.

Ca exemple privind astfel de parazi-tări ale unui proces firesc de aliniere a învățământului superior românesc la standardele internaționale, ne exprimăm părerea asupra schimbărilor privind ro-lul Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), precum și asupra impactului acestuia asupra modu-lui în care se derulează activitatea de cer-cetare coordonată de UEFISCDI, ca uni-tate executivă a ministerului învățămân-tului și cercetării (până mai ieri).

Noile atribuții ale CNATDCU

neglijează studentul și consumă inutil resursele financiare ale

universităților

Atribuțiile întărite ale CNATDCU prin Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat (adoptată prin OMEC nr. 5229/17 august 2020), prin care mem-brii comisiilor acestuia sunt obligați să analizeze pe fond teza și dosarul docto-randului.

Astfel de atribuții arată superficiali-tatea cu care se adoptă măsuri, care aduc atingere imaginii universităților, consi-derate incapabile să poată gestiona un proces relativ simplu, cu bune practici în toate țările europene dezvoltate. Efectele unor astfel de decizii se soldează cu:

Desconsiderarea totală a rolu-lui fundamental pe care îl au, în orice sistem de studii doctorale, comisiile de experți stabilite la susținerea publică a tezelor; acestea se dovedesc a fi inutile atâta vreme cât Comisia din CNATDCU, la care este arondat domeniul, efectuează exact aceeași analiză;

Aprecieri, cel puţin discutabi-le, asupra unor teze de doctorat fă-cute de membri ai comisiilor CNATDCU ce nu sunt experți în nișa științifică pe care s-a axat teza de doctorat; în schimb,

1 0



comisiile stabilite de universități sunt axate exact pe nișa respectivă;

Finanţări inutile din partea universităţilor pentru organizarea pro-cesului de susținere publică, inclusiv pla-ta comisiilor de experți, dacă o analiză similară se face la nivel central.

Opinia personală este că acest ordin reprezintă un regres în procesul de deru-lare a studiilor doctorale în România.

Evaluarea exclusivă a activității de

cercetare a cadrelor didactice, impusă prin criteriile și standardele fixate de

CNATDCU pentru titlurile de conferențiar, profesor universitar și

pentru obținerea abilitării. Glisarea treptată a accentului

dinspre o abordare echilibrată a ac-tivității didactice și de cercetare spre una bazată exclusiv pe cercetare se corelea-ză foarte bine cu scăderea calităţii procesului de învăţământ și de for-mare a specialiștilor veritabili în domenii de care economia, societatea și cultura românească au stringentă nevoie. Or, în astfel de condiții, în majoritatea comisii-lor, criteriile și standardele vizează doar activitatea cu doctoranzii, în niciun caz cu cei peste 400.000 de studenți, câți în-sumează învățământul superior. Din cei circa 150.000 absolvenți anual, urmează doctoratul mai puțin de 1%. Și atunci, pentru ce „produs” de importanță majo-ră, oblig toate cadrele didactice să înde-plinească niște criterii care nu sunt deloc sau foarte puțin utile celorlalți 145-148.000 de absolvenți? Adică, pentru 1.500-2.000 de doctoranzi (dintre care doar între 1 și 3% se angajează în învăță-mântul superior sau cercetare științifică) neglijez marea masă a studenților, unii care au nevoie de cadre didactice dedica-te procesului de învățământ, care să-i formeze ca buni specialiști. Viitorul me-dic, economist, inginer sau profesor va fi apreciat prin operațiile pe care le face, prin modul în care coordonează funcțio-narea unei firme sau proces industrial, prin calitatea absolvenților de gimnaziu

și de liceu sau prin numărul de articole ISI?

Prin aplicarea acestor criterii, cum aminteam, învățământul nu mai este centrat pe student decât în vorbe, ci se centrează tot mai mult pe profe-sor. Orice cadru didactic tânăr, își vede cariera strâns legată doar de activitatea de cercetare, căreia îi acordă cele mai multe energii. Nu poate promova decât dacă realizează standardele care privesc rezultatele cercetării, standarde care au o durată de viaţă relativ scurtă, pentru că se schimbă la intervale de timp din ce în ce mai reduse. Așa se întâmplă că tine-rii asistenți și lectori universitari, în loc să se preocupe de perfecționarea tehnici-lor de predare, de formarea unui sistem de gândire în știința respectivă, prin co-relarea conceptelor și instrumentelor ști-ințifice, trebuie să intre într-o competiție cantitativă (similară „întrecerii stahano-viste”) împreună cu celelalte cadre didac-tice. Înlocuirea totală a performanței di-dactice cu performanța în cercetare, face ca cel care are cele mai multe articole pu-blicate și colectează mai multe citări are acces nelimitat nu numai la fonduri de cercetare, dar și la promovări în domeni-ul didactic. Cu alte cuvinte, ai rezultate într-un domeniu, dar ești promo-vat în altul, unde nu ești capabil să atragi studenții prin cursuri cu înalt im-pact în formarea lor. Printr-o astfel de politică de promovare a cadrelor didacti-ce, universitățile vor avea cercetători, de multe ori cu cercetări fragmentare (articolele sunt standardizate în funcție de revistă, apreciate numai după „banda” în care se află aceasta, și nu după conți-nut!), de tip speculativ, și nu cadre didac-tice, iar absolvenții sunt dezamăgiți de achizițiile profesionale, la licență și mas-ter.

Efectele constatate, deja, asupra în-vățământului superior în ultimii 10 ani, sunt catastrofale, iar în unele domenii se observă faptul că participarea la activită-țile didactice, la publicarea de materiale cu scop didactic, este total desconsidera-tă. Logica este simplă: de ce să mă stră-

1 1



duiesc să public un curs prin care să dez-volt studentului sistemul de gândire în domeniu, când pot să improvizez sau chi-ar să nu mă prezint la curs (unde îl trimit pe asistent sau chiar pe laborant!) și să dedic timpul unui articol ISI, publicat într-o revistă în bandă roșie sau galbenă! Cu „tolba în creștere de astfel de artico-le”, dacă am șansa să ajung într-o Comi-sie a CNATDCU, le pot impune și celor-lalți un număr tot mai ridicat de astfel de articole! Pe de altă parte, cu un astfel de portofoliu îmi pot asigura și câștigarea proiectelor naționale de cercetare, care se acordă în funcție de numărul de articole ISI!

Prin sondaje efectuate la nivelul universităților, se poate verifica faptul că, în foarte multe cazuri, profesorii adevă-rați nu sunt cei care au sute de articole ISI, ci cei care au avut capacitatea de a păstra un echilibru între cele două activităţi de bază. Adepții scientome-triei excesive în universități „se plâng că îi deranjează procesul de învățământ și nu se pot ocupa numai de cercetare”! Iată cât de mult contează utilizarea exagerată, exclusivă, a criteriilor scientometrice în procesul de evaluare individuală! Pe plan mondial există foarte multe reacții la o astfel de tendință, impusă și foarte bine exploatată financiar de marile firme mul-tinaționale din domeniul „marketizării” științei.

Concluzia este că structura actuală a criteriilor și standardelor CNATDCU nu corespunde misiunii pentru care a fost gândit, inițial, acest consiliu, întrucât a devenit tot mai rigid si nu ține cont de evoluția învățământului superior, când accentul se pune pe asigurarea calității și pe rezultatele învățării. Această rigiditate rezultă din faptul că elaborează si impu-ne standarde si criterii minimale pentru toate universitățile indiferent de misi-unea asumată de acestea și că se exclude exact procesul didactic. As-tfel, sunt universități care au misiuni de-clarate, total diferite: de cercetare și edu-cație, de educație și cercetare și de edu-cație. Aceste criterii ar trebui să ți-

nă cont de această diversitate și să se coreleze cu misiunile specifice. Mai mult, în cadrul fiecărei universități sunt programe de studii cu misiuni di-ferențiate pe cele trei categorii sau do-menii de master (mastere științifice și profesionale, de exemplu). Deocamdată, în România nu există numai universități de cercetare, care să aibă doar programe de masterat și de doctorat, încât aceste criterii să poată fi aplicate cu un anumit grad de relevanță. În schimb, există insti-tute de cercetare care au ca principală sarcină astfel de activități.

Titlurile didactice în învățământul superior sunt aceleași pentru fiecare din-tre cele trei categorii de universități: pro-fesori universitari axați pe activitatea de cercetare, alții pe activitatea didactica și pe producție științifică, dominant, în sprijinul acesteia. De ce sunt aceleași standarde și criterii minimale pen-tru toate cele trei categorii de uni-versităţi?

Reîntoarcerea universitarilor în turnul

lor de fildeș, când în alte țări l-au părăsit demult!

Aceste criterii desconsideră total

implicarea cadrelor didactice în proiecte de cercetare cu aplicare directă în econo-mie și în societate. La cele mai multe co-misii acestea nu figurează între criterii și standarde, promovând o izolare a universităților de mediul lor regio-nal și social-economic. Or, dacă ve-dem schimbarea fundamentală care a avut loc între proiectele finanțate de UE pe linie de cercetare, vom vedea că evalu-area acestora se face mai ales după im-pactul cercetării respective în rezolvarea unor probleme concrete ale societății contemporane. De la FP6 și FP7, care erau axate pe cercetarea fundamentală, actualul program Horizon 2020 este ori-entat exact pe relația cu mediul social-economic și pe eficiența estimată a cerce-tărilor în domenii aplicative.

1 2



CNATDCU și cercetarea științifică românească – o relație ciudată pe

banii țării Plecând de la ideea falsă că o uni-

versitate este cu atât mai puternică cu cât are mai multe articole publicate în baza de date Clarivate Analytics (fosta Thom-son-Reuters), ministerul de profil a pro-movat cheltuirea banului public într-un mod mai puțin eficient, cu efecte directe reduse asupra calității învățământului superior (absolventul este barometrul principal!), economiei și societății, în ge-neral.

Rezultatele granturilor de cercetare, plătite cu câteva zeci de milioane de euro au fost apreciate după numărul de artico-le publicate în reviste, considerate de top. Pentru a publica articole în unele reviste din aceasta categorie, uneori au fost alo-cați bani cu această destinație. La alte reviste, cadrele didactice au plătit sume echivalente la doua-trei salarii lunare, pentru a avea lucrări publicate în aceste reviste și a putea promova pe poziții su-perioare, conform criteriile și standarde-lor CNATDCU.

Alte câteva zeci de milioane de euro au fost cheltuite pentru a premia astfel de articole, considerându-se că, astfel, va fi impulsionată cercetarea științifică în România. Dacă se vor face analize serioa-se asupra producției științifice respective se va observa că multe dintre aceste arti-cole reprezintă cercetări țintite pe subiec-te la modă, fără nicio dovadă că aparțin unui sistem de gândire în știință, care să marcheze un progres consistent în apli-carea social-economică sau/și să serveas-că ridicării calității în învățământul su-perior. În acest sens, un exemplu eloc-vent îl regăsim în modul în care au fost alocați banii pentru cercetare în Coreea de Sud, în ultimele patru decenii și care au determinat o schimbare totală a sur-selor de finanțare a cercetării: cercetarea finanțată de la bugetul de stat a ajuns la circa un sfert, restul fiind suportată de

întreprinderile economice. Cercetarea sud-coreeană a propulsat economia țării foarte rapid, fără ca cercetătorii și cadre-le didactice să exceleze în publicații ISI (Shin si Lee, 2015)!1)

Circuitul banilor nu se încheie aici, pentru că cei care publică în astfel de re-viste, ei înșiși nu au acces la propriile cercetări! Paradoxul este că pentru a re-vedea propriul articol pe site-urile speci-alizate ale renumitelor edituri multinați-onale, trebuie să plătești. Universitățile românești, care își permit, au acces la unele din bazele de date (prin ANELIS), numai dacă plătesc o sumă deloc modes-tă.

Direct sau indirect, criteriile și stan-dardele CNATDCU influențează modul în care circulă banii, alocați prin UEFISCDI cercetării științifice. O anali-ză, chiar sumară, arată că prin criteriile de eligibilitate și de evaluare, impuse în condițiile de participare la competiții, se alocă sume de bani direcționate spre ace-iași beneficiari fizici, aproape la fiecare call! Te întrebi: de ce ponderea activității directorului de proiect este de 50% din punctajul unei propuneri de proiect, când, în realitate, o pondere chiar mai mare decât aceasta ar trebui alocată ideii proiectului și eficienței acestuia? Proiecte foarte bune cu idei noi și aplicabile au fost drastic depunctate pentru că directo-rul de proiect nu avea suficient de multe articole ISI în bandă roșie sau galbenă!!! Multor evaluatori străini, implicați într-un asemenea proces de evaluare, li s-a părut ciudată disproporția dintre idee si CV-ul celui care face propunerea.

Suntem prea săraci ca să cheltuim bani foarte mulți pentru cercetări ale că-ror rezultate sunt valorificate de alții (cărora le oferim inteligența gratis) și care nu se văd nici măcar în locul ocupat de universitățile românești în clasificările internaționale. Pe de o parte, pentru că universitățile de top au centre de cerceta-re puternice, cu cercetători proprii și cu cadre didactice care sunt axate numai pe

1 3


1) Shin J.C., Lee S.J. (2015), Evolution of research universities as a national research system in Korea: accomplishments and challenges, Higher education, 70, 187-202.


activități de doctorat și foarte puțin pe masterate. În același timp, clasificările internaționale sunt multicriteriale și iau în considerație alte elemente precum gradul de internaționalizare, legătura cu mediul economic și social, gradul de sa-tisfacție al studenților etc. În ultimii ani remarcăm atractivitatea universităților românești de medicină și, într-o oarecare proporție, a unor universități tehnice, atractivitate care nu se explică prin do-rința studenților străini de a învăța să scrie articole ISI, ci de a deveni, evident, cu costuri mai reduse, foarte buni doctori sau ingineri. Acreditarea universităților românești de către o agenție înscrisă în EQAR le asigură recunoașterea sau facili-tăți în recunoașterea diplomelor la nivel european și internațional.

Concluzia generală este că având un asemenea sistem de finanțare și o exage-rare a rolului pe care îl are CNATDCU în viața universitară, asigurarea calităţii va rămâne doar un slogan.

Cum poate asigurarea calităţii în

învăţământul superior să se transforme dintr-o utopie

în realitate? În urma acestei succinte analize cri-

tice, a reieșit că universitățile românești, pentru a deveni performante, trebuie să-și îmbunătățească permanent mecanis-mele de asigurare a calității vizând re-zultatele învăţării, pe de o parte, iar pe de alta să se bucure de autonomie deplină în luarea deciziilor privind gu-vernanța universitară, procesul didactic, cercetarea științifică, relațiile cu mediul social-economic și cooperarea internați-onală. Statul, prin ministerul de profil, trebuie să reglementeze cadrul general și să se asigure că fiecare universitate dis-pune de toate mecanismele interne si in-strumentele necesare, inclusiv de au-tocontrol, pentru a-și atinge misiunea asumată și că acestea funcționează.

Întrucât nu ne-am propus o abor-dare exhaustivă a celor doua aspecte menționate, subliniem doar câteva direc-

ții de acțiune pentru a asigura corelarea dintre asigurarea calității, rezultatele în-vățării și misiunea universității (programelor de studii).

Ținând cont de modul actual de finanțare, de ce să nu primească uni-versitatea resursele financiare, în baza unui buget multianual, pe un întreg ciclu de studii și să-l gestioneze în interesul atingerii performanțelor pe ca-re le vizează prin Carta universitară? Evi-dent că, anual, universitatea va primi re-sursele financiare defalcate din bugetul multianual, luând în considerare durata ciclului de studii: doi, trei, patru sau șase ani.

Prin urmare, pentru ca asigurarea calității să devină realitate, sistemul de finanţare trebuie gândit și aplicat pe cicluri universitare, fără a fi drastic corelat cu fluctuaţiile nu-mărului de studenţi. Cadrul didactic universitar va trebui să se axeze pe cali-tatea activității de predare-învățare și evaluare sumativă, încât să aibă certitu-dinea că absolvenții au competențe în domeniu, că știu să lucreze în echipă, că știu să gândească aplicat, că au spirit inovativ în rezolvarea problemelor și că au capacitatea de a comunica rezultatele obținute și reflecțiile personale.

Indiferent de sistemul de finanțare ales, pentru că pot exista și altele, ținta prioritară trebuie să fie eliminarea de-pendenței finanțării cadrelor didactice de variația numărului de studenți pe par-cursul anilor de studii, dar și a temerii că din cauza unei exigențe decente, cadrul didactic să nu poată primi salariul cuve-nit. Nu se poate implementa o cultura reala a calității, daca sistemul de finanța-re rămâne defectuos și opus calității!

Actualele reglementari în domeniul evaluării și acreditării instituționale, a structurilor, domeniilor și programelor de studii scot în evidență rolul agențiilor independente înscrise în EQAR în proce-sul de asigurare a calității prin accentul pus pe rezultatele învăţării. Una din provocările imediate pentru universități-le românești este evaluarea externă a

1 4



Instituţiilor organizatoare de stu-dii doctorale, școlilor doctorale și a domeniilor de doctorat. Este un pro-ces complex, în parte, inedit la nivel eu-ropean, care presupune un efort de im-plicare atât a universităților, cât și a agențiilor care fac aceste evaluări (având în vedere că există puține experiențe în acest sens, chiar la nivel european).

Odată obținută acreditarea structu-rilor și a domeniilor de doctorat, univer-sitățile vor deveni mult mai responsabile, pentru că orice derapaj major poate con-stitui un argument pentru retragerea acreditarii la nivelul structurilor și dome-niilor de doctorat, dar și la nivel instituți-onal. Responsabilizarea universităților prin sarcini care sunt acum în competen-ța unor structuri cu atribuții centraliste ale ministerului de profil, va însemna in-clusiv atingerea autonomiei depline în acordarea titlurilor didactice, a abilitării și a titlurilor de doctor în științe.

Problema plagiatelor nu tre-buie sa fie a ministerului, ci a uni-versităţilor! Pentru aceasta, după sus-ținerea publică a tezelor de doctorat si de abilitare, rezultatul comisiilor de evalua-re trebuie validate de mecanisme in-terne ale universităților, care vor fi con-stituite în baza unor reglementări clare stabilite de minister (după mo-dele existente în alte țări). Dacă nu dăm posibilitatea universităților să-si testeze responsabilitatea, tot timpul vom avea nevoie de organisme centrale, care repre-zintă, în realitate, elemente de blocaj și nu de funcționare a sistemelor proprii de asigurare a calității.

Având această responsabilitate, universitățile, în raport de misiunea de-clarată, își vor fixa propriile standarde și criterii. Astfel, nu vor mai exista criterii minimale identice pentru toate universi-tățile, indiferent de misiunea și reputația lor, ci dimpotrivă, se vor accentua dife-rențierile. Cele cu reputație națională si, eventual, internațională vor impune pro-priile criterii de promovare și de acces pentru candidați, cele regionale, axate pe educație sau educație și cercetare, alte

criterii. Rezultatul va fi acela ca nu va mai fi nevoie de nicio ierarhizare ri-gida a acestora, întrucât percepţia publică va face astfel de distincţii.

Asigurarea calităţii se bazează, evident, și pe cercetarea știinţifică din universități, care va trebui să sprijine învățământul superior prin conținuturi noi ale manualelor și materialelor cone-xe, care să fie coezive și de o complexita-te mereu crescândă, în funcție de dome-niul și de anul de studiu. Universitățile a căror misiune va fi de cercetare și educa-ție, în principal, vor fi axate pe studii de masterat și de doctorat. Acolo, studenții vor lucra în echipe de cercetare, alături de cercetători, în centre puternice, care vor contribui la rezolvarea problemelor din economia românească, oferind solu-ții și instrumente adecvate de implemen-tare.

Concluzia generală este că minis-terul educaţiei (prin direcțiile și consi-liile sale consultative) nu mai trebuie să fie jandarmul învăţământului superior! După 31 de ani de evoluție postcomunistă, credem că a sosit mo-mentul ca și universitățile românești să fie UNIVERSITĂȚI, ca statul să aibă încredere în sistemele lor de asigu-rarea calităţii și de autocontrol (care vor fi reglementate, cât mai rapid) și să le ajute să funcționeze. Evaluările externe efectuate de agenții înscrise în EQAR, cu instrumente de evaluare în continuă perfecționare, trebuie conside-rate ca probe ale colegialității în îmbună-tățirea procesului de învățământ și de reflectare corectă a acestuia în rezultatele învățării. În schimbul finanțării publice, prin asumarea unor misiuni precise și a întregului sistem de reglementări pro-prii, definite explicit în Carta universita-ră, instituţiile de învăţământ su-perior sunt responsabilizate juridic și social.

Opiniile exprimate în acest materi-al reprezintă o sinteză a unor puncte de vedere exprimate public anterior, atât în materialele publicate, cât și în intervenți-ile directe în cadrul unor dezbateri, în

1 5


1 6


consilii naționale sau în discuțiile avute cu factori responsabili din universități și structuri ale sistemului de învățământ.

Exprimarea lor în acest material nu reprezintă altceva decât declanșarea unor discuții pentru un pachet de reglementări privind învățământul superior, care să nu mai fie conceput și exprimat ca «forţă a Centrului», ci ca parte a unui partene-riat universitate - minister. Într-un astfel de cadru, universitățile, dispunând de o autonomie reală, vor aplica cu rigoa-re prevederile stabilite în propria Cartă universitară, aprobată de minister, având ca țintă asigurarea calității absolvenților.

Nu va fi departe momentul când toate universitățile vor realiza că imagi-

nea lor este reflectată de absolven-ţii actuali și nu de cei care au fost stu-denții lor cu zeci de decenii în urmă.

În final, mesajul meu este acela de a păstra un echilibru între activitatea didactică și de cercetare, iar ambele activități să fie subordonate asigurării reale a calității în învățământul superior. Sunt pentru performanță în cercetarea universitară, dar aceasta să fie măsurată diferențiat, în raport de misiunea univer-sității, de efectele generate asupra asigu-rării calității învățământului și asupra dezvoltării unei țări, precum România, care plătește scump idei importate și ofe-ră gratis idei obținute prin cheltuirea ba-nului public.


Evaluarea cercetării este un subiect sensibil peste tot în lume. Întrebarea ma-joră rămâne cum să evaluăm rezultatele activității de cercetare astfel încât să sur-prindem proiectele originale și să reținem oamenii cu potențialul de a face descoperiri.

În urmă cu câțiva ani am citit un articol foarte interesant, în care doi ma-tematicieni spuneau că, dacă nu vom modifica traseul pe care a luat-o știința de astăzi, și în anul 2065 ne vom afla cu descoperirile unde suntem și acum, fără efervescența care a existat la începutul secolului XX (Geman, D., & Geman, S. (2016). Opinion: Science in the age of selfies. Proceedings of the National Aca-demy of Sciences, 113(34), 9384-9387). Tot cam pe atunci am aflat de inițiativa DORA (The San Francisco Declaration on Research Assessment) și mi s-a părut că este o mișcare necesară pentru a mo-difica felul în care se face și se evaluează cercetarea pentru a promova apariția marilor descoperiri.

Am tradus în acest an această de-clarație (https://sfdora.org/read/read-the-declaration-romana/) în speranța că ne-am putea racorda la noile sugestii in-ternaționale, evitând reluarea greșelilor altor sisteme care acum observă efectele negative ale centrării excesive pe anumiți indicatori în evaluarea cercetării, care setează firește și felul în care se realizea-

ză cercetarea. În speranța că ea poate fi utilă mai

multor categorii de actori implicați în ac-tul cercetării, cred că inițierea unor dez-bateri de profunzime ar fi cea mai bună consecință imediată.

Declaraţia de la San Francisco

despre evaluarea cercetării Există o nevoie urgentă de a îmbu-

nătăți modalitățile în care este evaluat rezultatul cercetării de către agențiile de finanțare, instituțiile academice și alte părți. Pentru a aborda această problemă, un grup de editori și edituri de reviste științifice s-au reunit la Întâlnirea Anua-lă a Societății Americane de Biologie Ce-lulară (Annual Meeting of The American Society for Cell Biology – ASCB) în San Francisco, California, în 16 decembrie 2012. Invităm părțile interesate din ca-drul tuturor disciplinelor științifice să își ofere sprijinul prin adăugarea numelui lor la această declarație.

Rezultatele cercetării științifice sunt multe și variate, incluzând: articole științifice care raportează cunoștințe noi, date, reactanți și programe software; proprietate intelectuală; cercetători ti-neri înalt specializați. Agențiile de fi-nanțare, instituțiile care angajează oa-meni de știință și oamenii de știință înșiși își doresc cu toții, dar au și nevoia,

1 7


DORA ÎN LIMBA ROMÂNĂ*) (DECLARAȚIA DE LA SAN FRANCISCO DESPRE

EVALUAREA CERCETĂRII)

Conf.univ.dr. Dorothea IONESCU

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

*) Articol preluat de pe site-ul https://www.contributors.ro/dora-in-limba-romana/, (publicat în data de 15 martie 2021) cu acordul autoarei și a Redacției contributors.ro.

Un articol pe aceeași temă se poate accesa la adresa: https://www.nature.com/news/bibliometrics-the-leiden-manifesto-for-research-metrics-1.17351.

https://www.nature.com/news/bibliometrics-the-leiden-manifesto-for-research-metrics-1.17351

https://www.nature.com/news/bibliometrics-the-leiden-manifesto-for-research-metrics-1.17351


să evalueze calitatea și impactul rezulta-telor științifice. De aceea este imperativ ca rezultatul științific să fie măsurat cu acuratețe și evaluat cu înțelepciune.

Factorul de impact al revistelor este utilizat frecvent drept parametrul princi-pal cu care se compară rezultatul științi-fic al indivizilor și al instituțiilor. Facto-rul de impact al revistelor, așa cum este calculat de către Thompson Reuters,* a fost creat inițial ca instrument care să îi ajute pe bibliotecari să identifice reviste-le pe care să le achiziționeze și nu ca o măsură a calității științifice a unei cerce-tări dintr-un articol. Ținând cont de acest aspect, este esențial să înțelegem faptul că factorul de impact are un nu-măr bine documentat de deficite ca in-strument de evaluare a cercetării. Aceste limitări includ: a) distribuția citărilor în interiorul revistelor este foarte asimetri-că [1-3]; b) proprietățile factorului de im-pact sunt specifice domeniilor: reprezin-tă o combinație de multiple tipuri foarte diferite de articole, incluzând articole primare și review-uri [1, 4]; c) factorii de impact pot fi manipulați (sau “fabricați”) de către o politică editorială [5]; d) datele utilizate pentru a calcula factorii de im-pact nu sunt nici transparente, nici acce-sibile în mod liber publicului [4, 6, 7].

Oferim mai jos o serie de recoman-dări pentru a îmbunătăți felul în care es-te evaluată calitatea rezultatelor cercetă-rii. În viitor va crește importanța altor tipuri de rezultate decât articolele științi-fice pentru evaluarea succesului cercetă-rii, însă articolele științifice de tip peer-review vor rămâne un rezultat central care să conteze în evaluarea cercetării. De aceea, recomandările noastre se cen-trează în primul rând pe practicile re-laționate cu articolele științifice publicate în reviste peer-reviewed, însă ele pot și ar trebui să fie extinse prin recunoaște-rea și altor produse, precum seturi de da-te, ca și rezultate importante. Aceste re-comandări se adresează agențiilor de fi-nanțare, instituțiilor academice, reviste-lor, organizațiilor care construiesc metri-cile și cercetătorilor.

Aceste recomandări au o serie de teme comune:

- nevoia de a elimina utilizarea me-tricilor bazate pe indicatorii revistei, pre-cum factorul de impact, din analizele pri-vind finanțarea, angajarea și promova-rea;

- nevoia de a evalua cercetarea în funcție de meritele ei particulare și nu în funcție de revista în care este publicată;

- nevoia de a valorifica oportuni-tățile oferite de publicarea online (cum ar fi renunțarea la limita de cuvinte, fi-guri și referințe bibliografice în articole, precum și explorarea unor noi indicatori de semnificație și impact).

Recunoaștem faptul că multe agenții de finanțare, instituții, edituri și cercetători încurajează deja practici îm-bunătățite în evaluarea cercetării. Astfel de acțiuni apropie momentul creării de modalități mai sofisticate și relevante pentru evaluarea cercetării care se pot construi pe cele existente și pot fi adop-tate de toți factorii cheie implicați.

Semnatarii Declarației de la San Francisco despre evaluarea cercetării susțin adoptarea următoarelor practici în evaluarea cercetării.

Recomandări generale

Nu utilizați metrici bazate pe indi-

catorii revistelor, cum e factorul de im-pact, ca și măsură surogat pentru calita-tea articolelor științifice individuale, pentru a evalua contribuțiile unui om de știință sau pentru angajare, promovare sau decizii legate de finanțare.

Pentru agenţiile de finanţare

Menționați cu claritate criteriile

utilizate pentru evaluarea productivității științifice ale celor care trimit propuneri de granturi și subliniați, mai ales pentru cercetătorii aflați la începutul carierei, faptul că este mai important conținutul științific al unei lucrări decât indicatorii publicației sau identitatea revistei în care a fost publicată.

1 8



Pentru a evalua cercetarea, luați în considerare pe lângă publicațiile științifi-ce și valoarea și impactul tuturor rezulta-telor cercetării (inclusiv ale seturilor de date și programelor software) și, de ase-menea, o gamă largă de măsurători ale impactului incluzând indicatori calitativi ai impactului cercetării, precum influ-ența asupra politicilor și asupra practicii.

Pentru instituţii

Menționați cu claritate criteriile

utilizate pentru deciziile cu privire la an-gajare, titularizare și promovare, sublini-ind, mai ales pentru cercetătorii aflați la începutul carierei, faptul că este mai im-portant conținutul științific al unei lu-crări decât indicatorii publicației sau identitatea revistei în care a fost publica-tă.

Pentru a evalua cercetarea, luați în considerare pe lângă publicațiile științifi-ce și valoarea și impactul tuturor rezulta-telor cercetării (inclusiv ale seturilor de date și programelor software) și, de ase-menea, o gamă largă de măsurători ale impactului incluzând indicatori calitativi ai impactului cercetării, precum influ-ența asupra politicilor și asupra practicii.

Pentru case de editură

Reduceți în mod semnificativ ac-

centul pus pe factorul de impact ca mij-loc de promovare, prin încetarea, în mod ideal, a promovării lui sau prin prezenta-rea metricii în contextul unei varietăți de indicatori ai revistei (de exemplu, facto-rul de impact pe 5 ani, EigenFactor [8], SCImago [9], h-index, timpul de evalua-re și publicare, etc.), care oferă o imagine mai completă despre performanța revis-tei.

Oferiți o serie de metrici referitoare la articole pentru a încuraja trecerea spre evaluarea bazată pe conținutul științific al unui articol și nu pe indicatorii revistei în care a fost publicat.

Încurajați practicile oneste cu privi-re la cine sunt autorii și oferirea de infor-

mații despre contribuția specifică a fiecă-rui autor.

Fie că revista este cu acces liber, fie că este pe bază de abonament, îndepăr-tați orice limitări de reutilizare din listele bibliografice și faceți-le accesibile con-form Creative Commons Public Domain Dedication [10].

Îndepărtați sau reduceți constrân-gerile cu privire la numărul de referințe bibliografice din articolele științifice și, acolo unde este adecvat, solicitați citarea literaturii primare și nu a review-urilor, pentru a acorda credit grupului sau gru-purilor care au raportat datele prima oa-ră.

Pentru organizaţiile care furnizea-

ză metrici Fiți deschiși și transparenți prin

punerea la dispoziție a datelor și a meto-delor care au fost utilizate pentru calcu-larea indicatorilor.

Oferiți datele sub o licență care să permită reutilizarea nerestricționată și oferiți acces computațional la date, dacă este posibil.

Menționați cu claritate faptul că manipularea inadecvată a metricilor nu va fi tolerată; explicați la ce se referă ma-nipularea inadecvată și ce măsuri vor fi luate pentru a combate acest lucru.

Luați în considerare varietatea ti-purilor de articole (de exemplu, review versus studiu experimental) și a diferite-lor arii în care sunt utilizați, agregați sau comparați indicatorii.

Pentru cercetători

Atunci când faceți parte din comisii

care iau decizii despre finanțare, angaja-re, titularizare sau promovare, realizați evaluarea pe baza conținutului științific mai degrabă decât pe baza indicatorilor publicațiilor

Ori de câte ori este potrivit, citați literatura primară în care sunt raportate pentru prima dată observațiile mai de-grabă decât review-urile, pentru a oferi

1 9


creditul acolo unde se cuvine. Utilizați o gamă de metrici și indi-

catori referitori la articole pe declarațiile personale sau de suport, drept dovadă a impactului articolelor individuale și ale altor rezultate ale cercetării [11].

Chestionați practicile de evaluare care se bazează în mod inadecvat pe fac-torul de impact și promovați și predați bune practici care se centrează pe valoa-rea și influența rezultatelor specifice ale cercetării.

Bibliografie

1. Adler, R., Ewing, J., and Taylor,

P. (2008) Citation statistics. A report from the International Mathematical Union.

2. Seglen, P.O. (1997) Why the im-pact factor of journals should not be used for evaluating research. BMJ 314, 498–502.

3. Editorial (2005). Not so deep im-pact. Nature 435, 1003–1004.

4. Vanclay, J.K. (2012) Impact Fac-

tor: Outdated artefact or stepping-stone to journal certification. Scientometric 92, 211–238.

5. The PLoS Medicine Editors (2006). The impact factor game. PLoS Med 3(6): e291 doi:10.1371/journal.pmed.0030291.

6. Rossner, M., Van Epps, H., Hill, E. (2007). Show me the data. J. Cell Biol. 179, 1091–1092.

7. Rossner M., Van Epps H., and Hill E. (2008). Irreproducible results: A response to Thomson Scientific. J. Cell Biol. 180, 254–255.

8. http://www.eigenfactor.org/ 9. http://www.scimagojr.com/ 10.http://opencitations.

wordpress.com/2013/01/03/open-letter-to-publishers

11. http://altmetrics.org/tools/ *Factorul de impact al revistelor

este acum publicat de către Clarivate Analytics.

2 0


https://www.mathunion.org/fileadmin/IMU/Report/CitationStatistics.pdf




https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2126010/pdf/9056804.pdf




https://www.nature.com/articles/4351003b

https://www.nature.com/articles/4351003b

https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11192-011-0561-0




http://journals.plos.org/plosmedicine/article?id=10.1371/journal.pmed.0030291




http://jcb.rupress.org/content/179/6/1091



https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2213574/




http://www.eigenfactor.org/

http://www.scimagojr.com/

http://opencitations.wordpress.com/2013/01/03/open-letter-to-publishers



http://altmetrics.org/tools/

2 1


Restituiri

SOCIETATEA STUDENȚILOR ÎN GEOGRAFIE PENTRU SOVEJA - CE PUTEȚI FACE

Simion MEHEDINȚI

2 2


2 3


2 4


2 5


2 6


2 7


2 8


2 9



Reporter (R): Ce v-a motivat să concurați la cea de-a patra ediție a Pre-miilor Senatului Universității din Bucu-rești și ce a însemnat pentru dumnea-voastră obținerea acestui premiu?

Cristian Tălângă (CT) : Partici-parea la cea de-a patra ediție a Premiilor Senatului Universității din București s-a realizat din dorința de a promova o pu-blicație care susține cercetarea geografi-că românească și pe cei care nu urmăresc neapărat adunarea de puncte în vederea constituirii de portofolii, ci pe cei care doresc, cu adevărat, ca prin contribuțiile lor să stimuleze gândirea într-un dome-niu atât de complex.

Obținerea premiului reprezintă o statisfacție și o recunoaștere, nu numai pentru mine, ci și pentru toți colegii din Colegiul Editorial, a unei munci de echi-pă desfășurată de-a lungul unui deceniu de activitate.

R.: Povestiți-ne cum a luat ființă revista Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România ? Care a fost momentul decisiv în conturarea acestui proiect?

CT: Proiectul s-a conturat spre sfârșitul anului 2008 când, împreună cu Profesorul Ioan Ianoș și o serie de colegi din Facultatea de Geografie din Bucu-rești (Prof. Cristian Braghină, Prof. Maria Pătroescu, Prof. Mihai Bogdan), dar și din alte centre universitare (Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara, Sucea-va, Sibiu) am pus bazele Asociației Profe-

sionale a Geografilor din România cu obiectivul principal de promovare a Geo-grafiei Românești și a profesiunii de Geograf. În statutul Asociației s-a stipu-lat și apariția a 2 publicații: Analele APGR (www.apgr-anale.com, cu peste 25500 de accesări) și Revista Geograful – publicație de informare, analiză, cultu-ră și opinie geografică (http://www.geo-buc.com, cu peste 18000 de accesări).

R.: Analele APGR este editată de Asociația Profesională a Geografilor din România în colaborare cu Centrul Inter-disciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale al UB. Cum ați ca-racteriza acest parteneriat, care are deja o tradiție de peste 11 ani?

CT: Parteneriatul este excelent, dat fiind că acest centru de cercetare are deja 2 decenii de existență (2001-2021), iar prin activitatea membrilor săi s-au deru-lat numeroase contracte de cercetare, fiind în același timp și o bază de practică pentru pregătirea doctoranzilor și a celor

3 0


Interviu

PREMIUL SENATULUI UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI PENTRU CEA MAI BUNĂ PUBLICAȚIE ÎN DOMENIUL

ȘTIINȚELE VIEȚII ȘI PĂMÂNTULUI : ANALELE ASOCIAȚIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA*)

Interviu cu Prof.univ.dr. Cristian TĂLÂNGĂ

*) Sursa = https://unibuc.ro/la-universitatea-din-bucuresti-valorile-predau-valoare-interviu-cu-prof-univ-emerit-dr-cristian-talanga/ - 2 martie 2021


care urmează studii universitare de mas-terat.

R.: Ați optat pentru un cuprins ela-borat și un conținut consistent, având în vedere că fiecare număr al Analelor APGR însumează 100 de pagini. Care e motivația din spatele acestei decizii edi-

toriale? V-ați gândit că ați fi putut publi-ca anual un volum colectiv?

CT: La această întrebarea am să vă răspund printr-un citat care se regăsește pe site-ul publicației: ”Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România este o revistă care își propune să promo-

3 1



veze și să încurajeze cercetarea geogra-fică românească, prin publicarea lucră-rilor în limba română și prin asigurarea unei calități corespunzătoare acestora. Probabil, unii dintre colegii noștri se în-treabă: De ce, oare, mai era nevoie de o nouă publicație? Vom fi capabili să susținem un evantai atât de mare de re-viste? Prin ce se va detașa această revis-tă în raport cu altele?

Sunt întrebări legitime, la care vom încerca să răspundem și să argu-mentăm necesitatea unei asemenea pu-blicații. În primul rând, orice asociație profesională are una sau mai multe pu-blicații prin care facilitează cunoașterea și cercetarea în domeniul pe care îl susține. În al doilea rând, producția de cunoștințe este una din laturile activi-tății asociației, care veghează la calita-tea acesteia. În al treilea rând, asociația trebuie să susțină inserția profesională a absolvenților și a membrilor săi, încât să asigure un echilibru între producția de specialiști și necesitățile economiei și societății. În al patrulea rând, prin noua publicație, pe de o parte, asociația vrea să promoveze cercetările de vârf în do-meniu, iar pe de altă parte, vrea să mențină tradițiile unei linii de abordare, care să asigure caracterul creativ al cer-cetării.

Tendințele actuale în cercetarea științifică sunt de standardizare și de prezentare a rezultatelor în forme tipi-zate, ceea ce, după părerea noastră, di-minuează creativitatea. Procesul de creație este unul individual și colectiv, având nevoie nu numai de exprimarea dură, seacă, în date și ecuații a reali-tății, dar și de prezentarea nuanțată a acesteia. Tocmai aceste nuanțe, care nu pot fi introduse în tipare, transmit, celui care intră în contact cu rezultatele, im-pulsuri ce îl conduc spre noi tipuri de reflecții. Aceasta înseamnă că dilemele fin exprimate sau unele frânturi de idei ascunse pot oferi conexiuni unei cerce-tări ulterioare performante într-un nou domeniu.

Prin urmare, revista nu impune

standarde structurale, dar promovează o cercetare riguroasă, care să lase câmp liber reflecției și activităților creative în domeniu. Această poziție vrea să echili-breze trecerea a cât mai multor reviste pe modele rigide, respectând o anumită linie, poate fertilă în științele exacte și inginerești, dar aducătoare de prejudicii pe termen lung științelor în care logica și fantezia se împletesc. Cert este că obi-ectul geografiei este unul extrem de complex și că înțelegerea acestuia nu se poate face decât printr-un schimb liber de informații, într-un mod pe care auto-rul îl constituie adecvat”.

R.: Care sunt temele vizate de pla-nul editorial al revistei și cui se adresează această revistă?

CT: Temele abordate în paginile revistei sunt variate și aparțin Domeniu-lui Geografie, dar și unor domenii cone-xe: urbanism, turism, valorificarea ele-mentelor de patrimoniu natural și antro-pic. Un sumar al numerelor apărute până în anul 2019 poate fi consultat în Revista Geograful XI/2019 (http://www.geo-buc.com/448472800)

R: Unde pot găsi persoanele intere-sate revista? Există și un tiraj printat?

CT: Revista, așa cum am precizat anterior, are un site propriu (www.apgr-anale.com, cu peste 25500 de accesări), cu acces liber pentru orice persoană inte-resată. Există și un tiraj tipărit (cca. 100 exp. / număr). Din acest tiraj tipărit și din cel al Revistei Geograful am oferit, cu titlu gratuit, de-a lungul timpului, premii la diferite manifestări geografice, îndeo-sebi studențești.

R: Având în vedere că revista apare în limba română, din punctul dvs. de ve-dere acest aspect nu limitează impunerea Analelor APGR pe plan internațional, în ideea că limba engleză ar facilita acest proces?

CT: Vă rog să-mi permiteți, din nou să vă răspund cu un mesaj primit în ziua de 10 februarie 2021:

, Greetings from Boston. I hope you

are well staying safe during the pande-

3 2


mic. We have reviewed the aim and

scope of the Annals of the Professional Association of Romanian Geographers and feel that it would be an excellent pu-blication for our prestigious internatio-nal research databases.

Partnering with EBSCO provides you with the opportunity to reach your targeted audience, increase your sub-missions and citations, drive web traffic to your site, and enhance your presence in the research community.

We partner with more than 17,000 publishers worldwide and there is no cost to work with us.

Are you the appropriate people to speak with about a possible licensing arrangement?

Kind regards, Kacee Kacee Puzniak Publisher Relations Manager, Con-

tent Licensing, EBSCO Information Ser-vices, 10 Estes Street, Ipswich, MA 01938, 978-356-6500 x2490

R.: Aportul științific al autorilor în edițiile publicate ale revistei este unul considerabil. Ce le recomandați aspiran-ților pentru a îndeplini criteriile de pu-blicare?

CT: După cum am precizat nu im-punem decât respectarea standardelor specifice cercetării și originalitatea teme-lor prezentate.

R: Cum ați reușit performanța ca APGR să ajungă să se regăsească în 2021 în mai multe baze de date, printre care amintim ULRICHSWEB?

CT: Revista este indexată doar în baza de date amintită. Efortul se dato-rează, în principal, colegei mele asist. dr. Florentina Cristina Merciu, editor execu-tiv al publicației, dar și tuturor colegilor, membri în Colegiul editorial și Colegiul tehnic, care număr de număr își aduc contribuția la realizarea acestei publica-ții, dar și a Revistei Geograful sau a Revistei Journal of Urban and Re-gional Analysis (JURA) – revistă

bianuală, în limba engleză, indexa-tă în mai multe baze de date inter-naţionale dintre care amintim (Clarivate Analytics – Emerging Source Citation Index, DOAJ, SCOPUS, Index Copernicus ș.a.)

R: Care a fost motivația de a oferi „acces liber” la Analele APGR, în afară de a vă alinia la recenta politică europeană de a facilita circulația liberă a cunoașterii științifice dinspre autori către cititori?

CT: Accesul liber a fost motivat de a facilita libera circulație a ideilor și de ce nu de a promova o publicație în limba română.

R.: Domeniul dvs. de expertiză este unul complex și aveți o activitate publi-cistică remarcabilă. Cum îmbinați munca la catedră cu toate celelalte activități, printre care și cercetarea în domenii de interes ca analiza rețelelor sociale, socio-logia organizațiilor, comportament orga-nizațional? Cum vă gestionați timpul astfel încât să vă dedicați tuturor activi-tăților în care sunteți implicat?

CT: Răspunsul este simplu: pasiu-nea pentru Geografie; ”dacă vrei poți”.

R.: Care este impactul produs de revistă în rândul studenților și al tineri-lor cercetători din domeniu? O regăsiți citată în lucrările lor științifice, uneori primiți feedback din partea lor sau chiar sugestii de subiecte?

CT: Dacă aveți curiozitatea de a consulta sumarele celor 11 numere apă-rute se poate observa că printre autori se numără doctoranzi, masteranzi și tineri cercetători. Așa cum am precizat suntem deschiși și primim contribuții, care sunt în concordanță cu obiectivele declarate.

R.: Cum credeți că ar mai putea sti-mula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

CT: Excelența didactică și de cerce-tare poate fi corelată și stimulată nu nu-mai material, dar și logistic și prin pro-movarea susținută a valorilor conform unui logo drag mie, utilizat în anul 2014 la aniversarea a 150 de ani de existență a Universității: ”La Universitatea din București valorile predau valoare”.

3 3



Introducere Universitățile au adoptat diferite

inițiative în scopul creșterii gradului de internaționalizare. Una dintre acestea ar fi adoptarea programelor de mobilitate pentru studenți. Această internaționali-zare este foarte importantă deoarece stu-denții străini aduc un raport financiar pentru universități, dar internaționaliza-rea se referă și la gradul de satisfacție ridicat al studenților prin oferirea unui mediu educațional, social și cultural di-versificat. Studenții caută orice modalita-te să plece în altă țară pentru a continua studiile la o altă universitate. Programul Erasmus, înființat în anul 1987, permite studenților din diferite universități să plece în altă zonă decât cea natală pentru a continua studiile. Acest program poar-tă numele savantului olandez Erasmus (1465- 1535). Programul Erasmus vrea să asigure un sprijin pentru orice tip de per-soană care dorește să se dezvolte.

Programul Erasmus până în anul 2007 era parte din programul Comisiei Europene care are ca scop promovarea educației pentru toate persoane de toate vârstele.

Din anul 2014 programul a devenit Erasmus Plus cu un buget de 14,7 mil. euro și are ca obiectiv să finanțeze educa-ția, formarea, tineretul și sportul. Pro-gramul Erasmus a fost creat pentru pro-movarea interculturală de schimburi în Uniunea Europeană, pentru dezvoltarea

studenților și extinderea competențelor privind însușirea limbilor străine. Acest program a avut o serie de obiective după care s-a ghidat, cum ar fi: să promoveze o bună cooperare între toate universități-le din statele membre, creșterea de stu-denți în universități, valorificarea între-gului potențial intelectual al universități-lor dintr-o comunitate și consolidarea interacțiunii dintre persoane din diferite state membre în vederea experienței educației1).

Studiul lui Engel din 2010 arată că studenții consideră proiectul Erasmus o influență pozitivă asupra dezvoltării per-sonale. Există două categorii de studenți care participă la mobilități Erasmus:

1. Studenții orientați spre carieră, care se bazează pe creșterea cunoștințe-lor lor academice, pe îmbunătățirea per-spectivelor ca viitori angajați și perfecțio-narea într-o limbă străină.

2. Studenții orientați spre experien-ță, care au simțit nevoia de noi experien-țe, de a explora culturi noi, oameni noi, de a fi independenți și de învăța să se descurce într-o țară străină.

Politica fiecărei țări care este inte-resată de managementul studenților in-ternaționali, se împarte în două catego-rii. În primul caz, universitățile din fieca-re țară se pot concentra pe atragerea de studenți străini, iar în al doilea caz pe in-fluențarea reținerii studenților după ce au absolvit pentru a crește forța de mun-că.

3 4


Comunicări și referate

ATRACTIVITATEA UNIVERSITĂȚII OVIDIUS DIN CONSTANȚA PENTRU STUDENȚII PARTICIPANȚI LA

PROGRAMUL ERASMUS

Student-masterand Emilian - Silviu DAMASCHIN

[email protected]

1) Council of Ministers, 1987

Programul Erasmus oferă studenți-lor fonduri necesare pentru a se descurca la începutul aventurii lor în altă țară. Programul nu acoperă și costurile referi-toare la cheltuielile suplimentare pentru călătorie, cheltuielile pentru o viață extra – didactică și nici cursurile de limbi stră-ine, necesare studenților pentru a se des-curca în țara respectivă (Teichler, 1996). Însă, cu toate acestea, programul Eras-mus a avut o creștere a numărului de studenți în fiecare an, persoane ce au do-rit să studieze într-o altă universitate, pe o perioadă determinată, ce variază de la 3 luni până la 1 an. Universitățile recurg la această internaționalizare a studenți-lor deoarece doresc să suplimenteze cu o sursă de venit, deoarece instituțiile țării respective nu alocă fonduri suficiente pentru învățământul superior. Aceștia caută să își dezvolte partea de marketing prin atragerea de studenți străini din țări mai puțin dezvoltate. Le propun diferite programe de studii, cazare, alocă o anu-mită bursă pentru desfășurarea activită-ții studențești. Acești rezidenți străini sunt văzuți că o sursă de venit pentru universități.

Metodologie

Dobrogea este o regiune care se află

în S-E României care are ca elemente principale Marea Neagră și Dunărea. Este o regiune care are un impact econo-mic destul de mare deoarece are cel mai mare parc eolian, soluri fertile pentru dezvoltarea agriculturii și bineînțeles plajele lungi care atrag pe toată lumea.

Universitatea Ovidius din Constan-ța este situată într-o metropolă multicul-turală în care trăiesc numeroase grupuri etnice și religioase. Există numeroase grupuri de tătari și turci care sunt atrași de prezența numeroaselor moschee și a restaurantelor cu specific care îi fac să se simtă ca acasă. Dar nu doar acest grup sunt atrași, întâlnim și studenți din țări precum Bulgaria, Grecia și Albania dato-rită grupurilor de aromâni și meglenoro-mâni care locuiesc în Constanța. Univer-

sitatea Ovidius din Constanța are ca obi-ectiv să fie o universitate sustenabilă și performantă prin programe educaționale în raport cu standardele pieței europene a forței de muncă și metode de învățat inovative.

Universitatea Ovidius din Constan-ța a avut în planul strategic de internați-onalizare în perioada 2015-2019 3 crite-rii importante: internaționalizarea în educație, în cercetare științifică și impli-care în comunitate. Internaționalizarea în educație este primul lucru la care se gândește universitatea deoarece are ca scop să fie numărul unu în preferințele studenților străini din toate colțurile lu-mii. Pentru ca acest obiectiv să fie reali-zat, au întărit programele de studiu în limba engleză, în special cel de la medici-nă deoarece reprezintă 80% din totalul de studenți internaționali, dar nu sunt excluse nici cele de la informatică sau limbi și literaturi străine. Bineînțeles că încearcă să creeze noi programe de stu-diu în limba engleză ca să mărească opți-unile de alegere și care să aducă un nu-măr considerabil de studenți. Vor să în-tărească calitatea serviciilor oferite. Această se referă la dezvoltarea paginii web a universității și oferirea de infor-mații utile și în timp care să ajute stu-dentul cu găsirea acestora mult mai ușor. Crearea de programe secundare în limba română pentru studenții străini pentru a-i integra mult mai ușor la viața de stu-dent. Tot aici vorbim și despre crearea unei experiențe de neuitat pentru a le arata că nu sunt singuri și că îi susținem. Astfel, sărbătorim alături de ei Ziua Stu-dentului Internațional sau oferirea de surprize cu o ocazia zilei de naștere. În-cearcă să țină relații strânse cu Asociația Studenților Internaționali, cu ambasade-le pentru a veni mereu în sprijinul nevoi-lor și dorințelor acestora. Universitatea se axează și pe integrarea studenților într-o lume cât mai globalizată. Pentru asta ajută studenții români pentru a-și întări experiențele internaționale prin trimite-rea la diverse mobilități, prin sprijinerea carierei lor și chiar prin găsirea a mai

3 5



multor angajatori internaționali care să ii ajute.

Metode și instrumente de analiză Pentru acest studiu au fost utilizate

instrumente, cum ar fi studii biblio-grafice, publicații științifice pentru anali-za programului Erasmus și date statistice de la Biroul Oficial Erasmus al Universi-tății Ovidius pentru observarea activității programului în universitate.

Studiul se bazează pe un chestionar aplicat studenților care au participat la acest program și care au dorit să aplice pentru Universitatea Ovidius din Con-stanța. Chestionarul a fost distribuit online pe grupuri ale studenților Univer-sității Ovidius și direct pe mail stu-denților având o listă cu cei înscriși de la Biroul Erasmus. Strângerea de date a fost desfășurată într-un interval de 25 de zile, pentru ca numărul de răspunsuri sa fie unul considerabil, însă extrem de im-portant, a fost atât claritatea cât și precizia lor. Chestionarul a fost format din 13 întrebări, care au avut ca temă ex-periența mobilității Erasmus pentru stu-denții străini în cadrul Universității Ovidius din Constanța, având răspunsuri scurte, care să nu plictisească re-spondenții. Toate întrebările au fost ob-ligatorii și au avut un singur răspuns sau au putut alege să selecteze mai multe. Durata de completare a acestuia este de aproximativ 7 minute. Chestionarul a fost completat de 105 studenți care au fost foarte deschiși la completarea acestuia și împartășirea experienței Eras-mus.

Pentru a înțelege mai bine im-portanța programului Erasmus în Uni-versitatea Ovidius din Constanța, per-sonalul de la Biroul Erasmus al Universi-tății Ovidius a pus la dispoziție in-formațiile necesare, pentru a vedea cu ce universități din țările partenere la pro-gram există acorduri în ceea ce privește mobilitatea de studiu sau de practică.

Rezultate și discuţii Universitatea Ovidius din Con-

stanța, în anul 2016 avea peste 1100 de studenți străini. Predomină studenții care vin din Europa, 49%, dar un procent considerabil au fost și cei care provin din Orientul Mijlociu, 40%. Țările din care universitatea are cei mai mulți studenți sunt Israel, Grecia, Turcia și Republica Moldova. Universitatea Ovidius din Con-stanța a încheiat numeroase parteneriate cu diferite universități din țările aflte în programul Erasmus pentru ca fiecare student să aibă o gamă largă de alegeri pentru moblilitatea de studiu sau prac-tică. Cele mai multe acorduri sunt cu Turcia, dar urmată de Franța și Italia. Studenții care vin la această universi-tatea aleg ca facultate, Facultatea de Medicină, dar și Facultatea de Litere. Bineînțeles că toate facultățile ale Uni-versității Ovidius din Constanța sunt căutate de studenți în programul Eras-mus pentru că acestea le oferă un învățământ de calitate.

Prima întrebare a chestionarului este legată de genul fiecăruia dintre re-pondenți, pentru a observa cât mai apro-ape de adevăr privind structura acestora. Din Fig. 1 se poate observa că 80% sunt

persoane de gen feminin, pentru că au o disponibilitate mai mare în completarea chestionarelor și sunt mai deschise în a

3 6


Fig. 1 - Structura pe sexe a respondenților


împărtăși experiența. Doar 20% de gen masculin au completat chestionarul.

Într-un studiul al Comisia Euro-peană pentru perioada 2011-2012, se arată că femeile reprezentau 61% din totalul de studenți Erasmus, ceea ce vine în sprijinul studiului de față, din anul 2020.

Analizând în continuare rezultatele chestionarului, putem să observăm că majoritatea studenților au aflat de pro-gramul Erasmus de la colegi sau prieteni care au fost plecați și au împărtășit expe-riența trăită. Un al doilea factor a fost reprezentat de campaniile de informare al Biroului Erasmus al Universității Ovidius din Constanța (Fig.2).

3 7


Fig 2 – Modul de informare despre Programul Erasmus

Fig 3 – Motivațiile pentru care studenții au optat pentru o mobilitate Erasmus

Acest chestionar confirmă faptul că studenții aleg să participe la o mobilitate Erasmus, în primul rând din dorința de a vizita o țară străină și de a cunoaște cul-tura locului pentru că își doresc să iasă din zona de comfort, să cunoască locuri noi și să se distreze. Dar în același timp aceștia doresc să acumuleze cunoștințe noi și să se dezvolte pe domeniul ales (Fig. 3 ).

Studenții străini care au ales Uni-versitatea Ovidius din Constanța pentru a își desfășura perioada de studiu într-o mobilitate Erasmus au avut oportunita-tea să beneficieze pentru prima dată de participarea la diferite cursuri, iar apoi să își cunoască colegii și să lege prietenii. Programul Erasmus este modul în care

acumulezi experiențe noi și dobândirea de cunoștințe care te vor ajuta pe viitor.

Studenții care au finalizat mobili-tatea de studiu la Universitatea Ovidius din Constanța au rămas impresionați și cu numeroase amintiri pe care nu le pot sterge mult timp din memorie.

Acestora le-a plăcut cel mai mult vizitarea locurilor de interes turistic din oraș, cum ar fi “Casino-ul”, “Farul”, “plaja din stațiunea Mamaia” și faleza unde au putut să se relaxeze la o plim-bare. Au rămas impresionați de sistemul educațional, adică de desfășurarea cursurilor și despre modul de predare pe care fiecare profesor al Universității Ovidius din Constanța încearcă să îl facă interactiv și ușor de asimilat (Fig.4).

3 8


Fig.4 – Oportunitățile de care au beneficiat pentru prima dată studenții Erasmus

Fig.5 – Experiența Erasmus și viitorul respondenților


Ca orice experiență nouă, oamenii, în general, încearcă să învețe lucruri noi, ce le vor fi de folos pentru viitor. Așa se întâmplă și cu experiența Erasmus, în care studenții văd această posibilitate ca pe o rampă de ajutor pentru viitor. În Fig. 5 se poate observa că studenții care au luat parte la acest studiu au răspuns pozitiv la întrebare. Aceștia au ales că experiența Erasmus îi va ajuta foarte mult și mult în viitor. Prea puțini sunt cei care spun că această experiență nu îi va ajută deoarece s-au confruntat cu diferite situații care nu au fost pe placul lor.

La întrebarea referitoare despre problemele întâmpinate de studenți în cadrul mobilității Erasmus, doar 13 per-soane au selectat că au întâmpinat probleme grave într-o mobilitate Eras-mus. Restul de 94 de studenți au răspuns că nu au întâmpinat probleme grave și că au fost foarte bine tratați indiferent de țară în care se desfășura mobilitatea. Chestionarul se încheie cu această între-bare, pentru a observa dacă studenții ar mai dorii să aplice pentru altă mobilitate, sau dacă ar invita și alți prieteni să aplice și ei pentru o mobilitate Erasmus. Răs-punsurile au fost categorice la această întrebare, 103 repondenți au selectat că ar mai repeta această experiență cu pri-ma ocazie care apare. În Fig. 7 se poate observa că 97% au răspuns pozitiv, și doar 3% negativ.

În perioada 2017-2019, studenții care au ales o mobilitate Erasmus în Ro-mânia, la Universitatea Ovidius din Con-stanța, au fost atrași de toate facultățile pe care universitatea le-a pus la dispozi-ție. Cea mai căutată facultate a fost Fa-cultatea de Medicină deoarece studenții străini au fost atrași de desfășurarea sis-temului nostru sanitar și de modul de învățare ridicat pe care aceștia îl caută. În același timp, Facultatea de Litere a fost în preferințele studenților pentru că dispune de discipline cu specializări în diferite limbi străine, cum ar fi Limba și Literatura Română, Limba și Literatura Franceză, Studii Americane și Jurnalism. Studenții care sunt atrași de universita-

tea Ovidius provin din Turcia, urmată de Italia și Franța.

Studenții Erasmus își încep călăto-ria că urmare a alegerii proprii deoarece se plictisesc de monotonia studiilor și activităților pe care țară natală le oferă și din lipsa puținilor stimuli noi, aceștia aleg o schimbare. Speranța acestora este de găsii experiențe noi și de a da peste aventuri care să îi captiveze și să îi ajute. Prin acest program toți participanții pri-

3 9


Fig.6 – Probleme întâmpinate în timpul mobilității Erasmus

Fig.7 – Dorința de a mai repeta această experiență

mesc un ajutor financiar care să îi ajută în perioada respectivă. Această bursă în anul 2012 era de 290 de euro.

Universitatea Ovidius încearcă să atragă cât mai mulți studenți străini prin programul Erasmus, pentru că reprezin-tă un aport financiar crescut. Studenții care aleg Universitatea Ovidius sunt atrași de taxele de învățământ mici, aces-tea încadrându-se între 1500 – 2000 € pe an. Bineînțeles că și nivelul de trai al orașului Constanta este unul accesibil pentru orice student. Conform Biroului Erasmus al Universității Ovidius, în peri-oada 2017-2018, 69 de studenți au fost primiți de către universitate să studieze, însă numai pentru un semestru. Cei din Turcia, 27 și Italia, 15 au fost cei mai mulți care au dorit să experimenteze via-ța în Romania. Printre ei s-au numărat și studenți din țări precum Franța, Spania, Portugalia, Grecia (Tabel 1).

Tabel 1

Sursa: Biroul Erasmus al Universității Ovidius.

Concluzii Universitatea pune la dispoziție nu-

meroase programe de studiu pentru a avea o gamă variată de specializări pen-tru a atrage numeroși studenți străini. Ținând cont că mobilitatea studenților reprezintă un lucru necesar pentru învă-țământul universitar, scopul acestui stu-diu a fost să descopere factorii care stau la baza realizării mobilității Erasmus.

Studenții care aplică pentru o mobilitate Erasmus la Universitatea Ovidius din Constanța apreciază foarte mult deoare-ce se dezvoltă și învață lucruri noi. Stu-denții sunt împărțiți, unii favorizează mai mult dezvoltarea personală, în timp ce alții sunt dornici de experiențe noi și pline de aventură. Observăm că mobilită-țile au o formă de educație. Studenții străini care vin prin Erasmus aduc un suport financiar local deoarece aceștia investesc în oraș. Aceștia primesc diferite vizite de la prieteni, familie și asta arată că ajută la creșterea fluxului de turiști.

Concurența dintre instituții pentru atragerea de studenți străini trebuie ca fiecare universitate să se evidențieze prin cursuri relevante pentru industrie pentru că problemele în studiul turismului sunt generale. Învățământul superior turistic în studiul meu arată că se bazează puter-nic pe programe pentru studenți. Univer-sitatea Ovidius din Constanța are ca scop să atragă cât mai mulți studenți prin ofe-rirea de domenii diferite de studiu, de organizarea activităților practice prin ca-re aceștia să înțeleagă mai bine, prin taxe de școlarizare în raport cu economia ora-șului, prin programe pentru studenți în care îi încurajează să se dezvolte și să își găsească un loc de muncă în domeniul studiat.

Referinţe bibliografice

Cărţi

Greg Richards (2015), Tourism Re-

creation Research – The new global no-mads: Youth travel in a globalizing world, Vol 40, No 3.

David Aireys și John Tribe (2005), An International Handbook of Tourism Education, editura Elsevier

Teichler, U. (2009). Internationa-lisation of higher education: European experiences. Asia Pacific Education Revi-ew, 10(1), p. 93-106.

Knight, J. (2004). “Internatio-nalisation remodelled: definitions, ratio-nales, and approaches”. Journal for Stu-

4 0


Țara de proveniență

Numărul de studenți străini care au venit prin Eras-mus în perioada

2017-2018 Franța 10 Portugalia 1 Turcia 27 Italia 15 Spania 2 Bulgaria 3 Polonia 1

dies in International Education, Vol. 8 No.1, pp. 5-31.

Holdnak&Holland, (1996). Edu – Tourism: Vocatining to lear. Parks and Recreation, 31(9), 72-75.

Hamilton – Smith, 1987. Four Kinds of Tourism. Annals of Tourism Re-search 14, 332-334.

Articole

Elly Malihah, Heri Puspito Diyah

Setiyorini, Tourism Education and Edu – Tourism Development: Sustainable Tou-rism Development Perspective in Educa-tion.

Strategia de Internaționalizare, 2015-2019, Universitatea Ovidius din Constanța.

Anabele Machado Monteiro, Ale-

xandra Matos Pereira, în revista Touris-mo: Estudos&Practicas, vol 5, no.1, Jan/Jun 2016 – Erasmus Student Travel Mo-tivation: A factor – cluster segmentation approach.

Al-Rodhan, N. R., & Stoudmann, G. (2006). Definitions of globalization: A comprehensive overview and a proposed definition. Program on the Geopolitical Implications of Globalization and Trans-national Security, 6.

Altbach, P.G. & Knight, J. (2007). The Internationalization of Higher Edu-cation: Motivations and Realities. Jour-nal of Studies in International Educati-on, 11(3/4), p. 290305.

Ritchie, B. W. (2003). Managing educational tourism, Vol.10, Channel Vi-ew Publications.

4 1



4 2


Recomandări bibliografice

http://jurareview.ro/current-issue


4 3


https://link.springer.com/book/10.1007%2F978-3-030-66766-5?

4 4


New Rural Geographies in Europe

https://books.google.ro/books?id=YqAeEAAAQBAJ&pg=PA20&lpg=PA20&dq=steinfuhrer+%2B+stoica+%2B+rural&source=bl&ots=IdvgYrCAaH&sig=ACfU3U1jb-tElpQCQlP_mWa69PdRJ6WZQg&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwi1-JDbgtbvAhWnyIUKHUIaCAwQ6AEwEHoECA8QAw#v=onepage&q&f=false

4 5


https://link.springer.com/referencework/10.1007%2F978-3-030-15145-4

4 6


https://youtu.be/TWoF3vA9Bc0

http://www.apgr-anale.com/448500377

9 7 7 2 0 6 7 4 0 9 0 0 3

ISSN 2067 - 4090

” Tot astfel și noi, în cântece și proverbe, în colinde și basme, în cronici și legende naționale, vom afla nu numai alinarea amărăciunilor prin care am trecut și trecem, dar și întărirea credinței în viitor ” . (Simion MEHEDINȚI), pag. 154. ” Este un lucru de care nimeni nu se poate îndoi și care răsare din toată is-toria geților (dacilor): râvna religioasă a fost de când lumea, caracterul precumpănitor al firii lor”. (Simion MEHEDINȚI, Geografia) pag. 179.

Documents

Geograful - SimpleSite