• Editorial - Scrisoare de protest adresată Ministerului

Educației

3

• Comunicări și referate de geografie - Craterele de

impact meteoric

Uniunea Europeană. Raportul dintre fecunditate și fertilitate și determinarea natalității

Siria - ”Bulgărele” Orientului Mijlociu

Polar Ural - Munții dintre continente

Demonstrație de declanșare artificială a avalanșelor cu

sistemul Daisy Bell pe valea Capra (Munții Făgăraș) în

februarie 2013

Structuri geologice și forme de relief structural relevate și cartografiate prin interpretarea hărților satelitare Landsat ETM

7 +

• Învățământ universitar - Dezvoltare - Piața muncii

- Metodologia de elaborare a planului de învățământ pentru

acreditarea unui program de master de cercetare științifică în

geografie

5

14

17

27

36

38

45

R E V I S T Ă D E I N F O R M A R E , A N A L I Z Ă , C U L T U R Ă Ş I O P I N I E G E O G R A F I C Ă

Geograful A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

I A N U A R I E – D E C E M B R I E 2 0 1 6

A S O C I A Ţ I A

P RO F E S I O N A L Ă

A G E O G R A F I L O R

D I N RO M Â N I A

• Geografia ca

ştiinţă

• Geografia ca

obiect de

învăţământ

www.apgr.eu

ISSN 2067 - 4090

e-ISSN 2068-9977

L- ISSN 2067 - 4090

Editura Universitară

Revista GEOGRAFUL este editată de:

Înscris

Bucuretel. 021-3138410, 021-3143508/2137, 0745121408

fax. 021-3138410, e-mail: ianos50@yahoo.com

ă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor nr.111 din 16.10.2008, Judecătoria Sector 1, Bucureşti

CIF 25807732 / 2009, IBAN RO93CECEB31943RON2300998CEC BANK S.A., S.M.Bucureşti, Agenţia Sala Palatului

şti, Sector 1, Bd.Nicolae Bălcescu nr.1, cod 010041

ASOCIAŢIA PROFESIONALĂ A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA

GEOGRAFUL Revistă de informare, analiză, cultură şi opinie geografică

COLEGIUL EDITORIAL

Editor şef

Prof.univ.dr. Ioan IANOŞ

Editori şefi adjuncţi Prof.univ.dr.Cristian BRAGHINĂ, prof.univ.dr.Pompei COCEAN,

prof.univ.dr. Alexandru ILIEŞ, prof.univ.dr.Constantin RUSU, prof.univ.dr.Petru URDEA

Membrii Colegiului editorial Prof.univ.dr.Nicolae CIANGĂ, prof.univ.dr.Bogdan MIHAI,

prof.univ.dr.Ionel MUNTELE, prof.univ.dr.Maria PĂTROESCU, prof.univ.dr.Nicolae POPA, prof. univ.dr.Maria RĂDOANE, prof.univ.dr.Vasile SURD, conf.univ.dr.Dănuţ-Radu

SĂGEATĂ, dr.Vasile SIMILEANU

Secretar general Prof.univ.dr.Cristian TĂLÂNGĂ

Secretariat de redacţie

Conf. univ.dr. Daniela ZAMFIR, lector univ.dr. Andreea Loreta Cercleux, lector univ. dr. Ilinca Valentina STOICA, dr. Florentina-Cristina MERCIU,

dr. Mirela PARASCHIV, dr. Natasa TĂTUI, dr. Igor SÎRODOEV, drd. Irina SAGHIN

În colaborare cu: CENTRUL INTERDISCIPLINAR DE CERCETĂRI AVANSATE

ASUPRA DINAMICII TERITORIALE (C.I.C.A.D.I.T) - Universitatea din Bucureşti Bucureşti, sector 3, Bd. Regina Elisabeta nr.4-12, cod 030018

web: www.cicadit.ro

P A G I N A 2 G E O G R A F U L

P A G I N A 3 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

SCRISOARE DE PROTEST ADRESATĂ MINISTERULUI EDUCAȚIEI

21 IUNIE 2016

Editorial

Asociaţia Profesională a Geografilor din România (APGR), ca principală structură asociativă a specialiştilor şi cadrelor didactice din acest domeniu, își manifestă totalul dezacord față de modul de reprezentare a GEOGRAFIEI în Comisia „Științele Pământului” din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare (CNATDCU).

APGR a apreciat în mod deosebit activitatea depusă de Comisia de selecție, numită prin Ordin al ministrului, care, în ciuda dificultăților firești de selecție a unor domenii atât de diferite, a reușit să efectueze o analiză riguroasă și să propună o structură apropiată de raporturile dintre acestea. Prin prezenta, considerăm că Ministerul Educației a fost dus în eroare, în mod grav, ajungând să constituie o Comisie nereprezentativă, puternic asimetrică atât din punct de vedere al structurii pe domenii și subdomenii, cât și din punct de vedere teritorial. În context, nu ne putem explica următoarele:

- De ce în raportul dintre domenii nu s-a ținut cont de ponderea concretă a activităților pe care urmează să le desfășoare această Comisie? Doar circa 10% din activitate aparține domeniului Geologie, față de circa 90% cât revine domeniilor Geografie și Știința mediului. Structura Comisiei este însa de 60% geologi și 40% geografi!

- De ce în structura acestei Comisii, Geografia umană nu are nici măcar un reprezentant, în condițiile în care peste 45% dintre tezele de doctorat, spre exemplu, aparțin acestui subdomeniu? Probabil că Ministerul nu realizează care este competența unui paleontolog de a aprecia o teză de geografie politică, de geografie socială sau de geografie economică, în raport cu un specialist din domeniu! Cine va răspunde de numărul mare de contestații care ar putea să apară, inclusiv pe baza acestui considerent? Sau se va apela, în peste 50% din situațiile apărute la Comisie, la experți din domeniul geografiei umane! Dacă aceștia refuză?

- De ce în conducerea Comisiei atât Președintele, cât și Vicepreședintele provin din domeniul geologie, când, în realitate, acest

domeniu reprezintă puțin mai mult de o zecime din întreaga activitate pe care urmează să o desfășoare? Nu este vorba de o asimetrie în acest caz, ci, mai degrabă, de respectul pe care Ministerul se pare că îl (nu-l) acordă Geografiei, ca domeniu de învățământ și ca știință.

- De ce considerați că Geografia clujeană nu merită să aibă un reprezentant, așa cum avea în structura propusă de Comisia de selecție? Realizările geografiei clujene, nu se limitează numai la articole indexate în baza de date Thomson-Reuters, ci se materializează și în eforturile acesteia de a cunoaște mai bine și de a reflecta particularitățile de structurare geografică a spațiului și populației din bazinul transilvan și carpatic adiacent, în reviste cu mare audiență în țară și străinătate (Revistele indexate în baza de mai sus au o audiență foarte scăzută în marea masă a specialiștilor, mass-media și politicienilor!).

- De ce nu au fost respectate principiile enunțate inițial și, mai ales, munca asiduă a Comisiei de selecție, care a procedat rațional propunând o structură mai apropiată de realitate? Cum a fost posibilă apariția unui membru al Comisiei, parașutat peste propunerea Comisiei de selecție?

Geografii din învățământul superior vă solicită în mod imperios corectarea acestor erori grave, care pot aduce atingere unui domeniu, tot mai bine apreciat pe plan național și internațional. Este suficient să amintim că geografii își aduc o contribuție directă la planificarea riguroasă a teritoriului (fac parte din Comisii tehnice naționale, regionale și locale), la diminuarea discrepanțelor economico-sociale și la dezvoltarea regională adecvată (implicare în proiectele de regionare a țării), la sprijinirea societății românești pentru diminuarea efectelor hazardelor naturale și antropice, prin depistarea cauzelor și a modalităților de adaptare a comunităților umane (numeroase proiecte de cercetare încheiate cu ministerele de profil) etc. La nivel internațional, vizibilitatea geografiei este în creșterea rapidă (coordonarea de proiecte internaționale finanțate de UE, NATO sau Banca Mondială), ca, de altfel, și a geografilor (prezenți

P A G I N A 4 G E O G R A F U L

în Comisii ale Uniunii Internaționale de Geografie, în organismele de conducere ale unor Asociații din domeniu, premiați de mari asociații de geografie – precum Asociația Geografilor Americani, membri în Comitetele de redacție ale unor reputate reviste internaționale).

În speranța că Ministerul Educației și Cercetării Științifice va găsi o rezolvare amiabilă a acestui paradox, APGR așteaptă un răspuns corespunzător, care să fie adus la cunoștința tuturor geografilor din învățământul superior. Totodată, lipsa de reacție a ministerului de profil,

față de cele de mai sus, va implica o manifestare publică a Asociației noastre, prin forme ce vor fi hotărâte de către membrii acesteia.

Cu multă consideraţie, Consiliul de conducere al APGR

Prof. univ. dr. Ioan Ianoș

(președinte)

P A G I N A 5 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 5

1. Structuri geologice şi forme de relief de impact meteoric. Privire generală. Structurile şi formele de relief de impact

meteoric (pe scurt, structurile de impact) reprezintă o temă de interes ştiinţific pentru geologi şi geomorfologi, dar în special pentru astrogeologi. Interesul special este legat nu numai de cunoaşterea originii şi a caracteristicilor geologice şi geomorfologice ale structurilor de impact, ci şi a consecinţelor generate de căderea bolizilor celeşti asupra condiţiilor de mediu de pe Terra de-a lungul timpului geologic. Oamenii de ştiinţă au formulat de multă vreme ipoteza schimbărilor climatice globale pe planeta noastră şi a unor extincţii în masă datorită exploziei în atmosferă şi a coliziunii cu suprafaţa terestră a corpurilor cereşti (meteoriţi, asteroizi, comete). De exemplu, se opinează că asteroidul care a venit în contact cu suprafaţa Pământului în regiunea Peninsulei Yucatan (Mexic) cu cca. 65 milioane de ani în urmă s-ar afla la originea modificărilor climatice şi ecologice în general, cu extincţia Dinosaurienilor, care semnifică trecerea de la era mezozoică (perioada cretacică) la era neozoică (perioada paleogenă).

Aceste structuri şi forme de relief au atras atenţia oamenilor de ştiinţă pentru că ele contrastează frapant cu stilul structural şi specificul morfologic al unităţilor în care au apărut.

În privinţa originii, sunt cunoscute trei ipoteze: impactul meteoric, activitatea vulcanică, activitatea denudaţională asupra formaţiunilor litologice (de exemplu, decopertarea unor corpuri granitice intruzive prin procese de meteorizaţie şi eroziune, respectiv de denudaţie), de-a lungul timpului geologic.

Observaţiile de teren şi analizele de laborator din ultimele decenii aduc argumente indubitabile asupra originii lor prin impact meteoric, adică prin impactul de foarte mare viteză a meteoriţilor, asteroizilor sau cometelor

cu suprafaţa continentală a planetei noastre. De aceea, în literatura de specialitate sunt cunoscute prin termenul structuri de impact sau prin termenul englez astroblems. Dovezi aduse pentru a demonstra originea meteorică sunt multiple, atât de ordin geologic, cât şi geomorfologic.

Craterele meteorice au fost identificate pe tot Globul, din Antarctica până în Groenlanda. Foarte numeroase sunt în America de Nord şi Australia. De observat că foarte multe sunt pe suprafaţa structurilor vechi şi dure, granitice, ale continentelor, numite în geologie şi geomorfologie scuturi, unele fiind de vârstă proterozoică.

Modificările generate de căderea meteorilor pe suprafaţa Pământului depind de mărimea lor, de viteza de penetrare a formaţiunilor (de puterea exploziei şi a şocului meteoric), dar şi de natura geologică şi morfologică a teritoriului cu care au venit în contact.

Modificările de ordin geologic care se produc în locul de impact cu uscatul sunt:

- Topirea (lichefierea) rocilor datorită temperaturii uriaşe a bolidului celest incandescent şi a exploziei de impact;

- Metamorfozarea rocilor (metamorfozarea granitelor, a rocilor sedimentare preexistente) în locul impactului de foarte mare viteză (metamorfism de şoc) şi formarea de roci metamorfice specifice precum gnaisele, cuarţitele şi micaşisturile;

- Formarea de minerale specifice, care sunt indicatori folosiţi de geologi pentru determinarea originii de impact meteoric: cuarţ de şoc, maskelynit, lechatelierit. Acestea, fierul (oxizii de fier) şi nichelul, dar şi elementele chimice existente în fragmentele de meteori răspândite pe distanţe de zeci şi sute de kilometri faţă de locul impactului au trezit interes pentru exploatarea lor;

- Dispunerea în cercuri concentrice a modificărilor de ordin petrografic, mineralogic

CRATERELE DE IMPACT METEORIC

OBSERVAREA DIN SPAŢIU ŞI CARTOGRAFIEREA

PE BAZA IMAGINILOR SATELITARE

Conf. univ. dr. Vasile LOGHIN, lector univ. dr. George MURĂTOREANU

vloghin2003@yahoo.com

Comunicări și referate de geografie

P A G I N A 6 G E O G R A F U L

(Fig.1. A) şi structural, caracteristici puse în evidenţă de hărţile litologice, gravimetrice şi geomagnetice. Sunt hărţi speciale, care indică anomalii gravimetrice şi geomagnetice faţă de regiunea în care se încadrează;

- Compresarea formaţiunilor geologice ca urmare a impactului;

- Deformarea stratelor: ondularea, dislocarea, fracturarea, răsturnarea/inversarea, redresarea (punerea în poziţie oblică sau chiar verticală) spre marginea craterului (cu formarea de creste circulare) şi, uneori, spre centru (cu formarea unui dom proeminent);

- Dislocarea de fragmente de rocă şi împrăştierea în spaţiul înconjurător, de către suflul exploziei, până la zeci şi sute de kilometri;

- Împrăştierea de fragmente dezintegrate din corpul bolidului (meteorit, asteroid, nucleul de cometă). Sunt fragmente care conţin fier şi nichel.

Modificările de ordin geomorfologic cauzate de impactul corpurilor meteorice cu suprafaţa continentală a Pământului sunt:

- Formarea unor depresiuni cu configuraţii circulare, numite, de aceea, cratere, cratere de impact meteoric (de impact cu un meteorit, asteroid sau cometă);

- Craterele meteorice au, cum s-a spus, formă circulară (uneori perfectă) (fig. 1.B). Unele sunt singulare, altele sunt multiple, de forma unor caldere, alcătuite din mai multe cercuri (creste) concentrice;

- Craterele au dimensiuni diferite, cu diametre de la sub 1 km la zeci şi sute de kilometri (300 km în cazul craterului Vredefort Dome din Africa de Sud), în funcţie de dimensiunile meteorului şi viteza de penetrare, de natura geologică a substratului de impact;

- Craterele sunt conturate de creste circulare care se ridică cu zeci sau sute de metri deasupra altitudinii regiunii în care s-au format;

- În centrul unor cratere de impact se ridică aşa-numite domuri;

- Adâncimea craterelor este, de asemenea, de ordinul zecilor sau sutelor de metri (de exemplu, 170 m este adâncimea craterului Barringer din Arizona);

- Pe fundul unor cratere de impact s-au format lacuri permanente (în Lonar Crater din India sau în Pingualuit din Canada) sau temporare (cele formate în unele cratere din Australia şi Sahara). Le numim lacuri de crater meteoric;

- Craterele au vârste diferite, studiile plasându-le din era precambriană, având 2-3 miliarde de ani, până în era neozoică (perioada cuaternară, epoca pleistocenă), de câteva zeci de mii de ani. Ca urmare, acestea se află în

diferiote stadii de eroziune, de degradare. Craterele cele mai vechi sunt situate pe suprafaţa structurilor de tip scut (suprafeţe constituite din granite şi gnaise) – Scutul canadian (Scutul laurenţian), Scutul australian, Scutul african. De aceea, ele sunt aplatizate, degradate, fără acele creste inelare marginale specifice. De exemplu, craterul din Africa de Sud, de 300 km diametru în faza iniţială, mai prezintă contururi exprimate morfologic numai pe un diametru de 20 km. De asemenea, craterul din nordul Peninsulei Labrador este nivelat, în condiţiile peneplenizării scutului canadian (peneplena postproterozoică) şi a eroziunii glaciare (exaraţiei) în cele patru faze glaciare ale cuaternarului. Contururile circulare sunt reperabile pe baze litologice. În cazul altor cratere vechi, crestele de contur sunt mult reduse şi puternic erodate, ca în cazul craterului Vredefort Dome din Africa de Sud;

- Numeroase structuri de impact şi cratere meteorice se găsesc pe suprafaţa unor unităţi morfostructurale foarte vechi (precambrian, proterozoic), rigide, granitice, numite, cum s-a mai spus, scuturi. Sunt structuri geologice foarte dure, care au conservat formele specifice;

- Craterele meteorice au fost identificate pe toate continentele şi în marile insule, dar şi în apele puţin adânci ale unor mări (în proximitatea Peninsulei Yucatan, cazul meteorului Chicxhulub);

- Craterele meteorice sunt deosebit de vizibile în regiunile deşertice şi semideşertice din Africa şi Australia şi în regiunile subpolare de tundră.

- Observaţiile aeriene şi cele din spaţiu, prin tehnicile aerofotogrammetrice şi de teledetecţie, completează cercetările de teren. Informaţia obţinută astfel este variată şi de mare acurateţe.

Pe lângă aceste modificări geologice şi morfologice, căderile de meteoriţi (impactul cu suprafaţa terestră şi exploziile în atmosferă, în apropiere de suprafaţa Pământului) generează cutremure, care pot ajunge şi la 5 grade magnitudine pe scara Richter, şi unde de şoc (suflul exploziei), care pot înconjura atmosfera Pământului de câteva ori (2-4 ori). De exemplu, explozia meteoritului Tunguska din dimineaţa zilei de 20 iunie 1908 din Siberia Centrală (regiunea râului Tunguska Pietroasă). Energia exploziei a fost estimată de 3 ordine de magnitudine mai mare decât bomba de la Hiroshima

1).

1) Unda de compresie a aerului a înconjurat de 2 ori Pământul (explozia Tunguska). A pătruns în atmos-fera Pământului cu o viteză de 60 km/s. A explodat la 8 km deasupra suprafeţei Pământului. Nu a gene-rat crater. Temperatura în centrul bolului de foc a fost de 30 milioane grade F.

P A G I N A 7 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 7

2. Cercetarea ştiinţifică a craterelor de impact.

Primele observaţii ştiinţifice asupra

structurilor de impact datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Avem în vedere datele culese de către geologul american Daniel Barringer cu ocazia prospecţiunilor din vestul american (Pod. Colorado), când a descoperit craterul din Arizona, la est de Canionul Diablo. Este craterul meteoric care îi poartă numele.

Identificarea şi caracterizarea craterelor

meteorice de pe diferite continente aveau să urmeze un curs progresiv de-a lungul secolului XX şi până astăzi, dar mai ales în ultimele decenii, prin investigaţii de teren şi prin utilizarea aerofotogrammetriei şi a teledetecţiei satelitare. Geologii, astrogeologii şi geomorfologii din SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Rusia etc. au realizat ridicări topografice, hărţi şi schiţe geomorfologice, cartografieri geologice măsurători şi hărţi gravimetrice şi geomagnetice, analize de laborator ale eşantioanelor de roci şi minerale prelevate din craterele meteoritice şi

Fig. 1 - Meteor Crater. A. harta geologică; B. harta topografică (sursa: www.usgs.gov)

P A G I N A 8 G E O G R A F U L

din spaţiul adiacent (roci şi minerale de metamorfism şi impact/de şoc meteoric, fragmente din corpurile cereşti dezintegrate odată cu impactul terestru).

Astăzi, informaţii semnificative despre structurile de impact sunt achiziţionate cu ajutorul sateliţilor de observare a Pământului. Senzorii de teledetecţie îmbarcaţi la bordul acestor sateliţi înregistrează imagini în domeniul Vizibil, Microunde (Radar) şi prin sistemele LIDAR. Se obţin imagini cu rezoluţie înaltă (15 m, 10 m, 5 m şi chiar sub 1 m) de mare acurateţe, şi Modele Numerice de Teren (documente tridimensionale obţinute prin tehnica Interferometriei Radar - InSAR), care reprezintă o sursă de date complementare celor obţinute prin înregistrări la teren şi prin aerofotogrammetrie.

În acest articol au fost valorificate imagini satelitare obţinute în Vizibil, majoritatea de către senzorul ETM+ (Enhanced Thematic Mapper) de la bordul satelitului Landsat 7

2), cu rezoluţia de

15 m Pan şi 30 m MS (2000-2003). Pe baza lor au fost realizate schiţele şi profilele geomorfologice alăturate.

3. Câteva din cele mai cunoscute cratere

meteorice (America de Nord, Africa, Peninsula India, Australia)

- Craterul Pingualuit (Craterul Chubb /

Nouveau Québec / New Quebec) - Craterul Manicouagan (Canada) - Craterul Barringer (Craterul „Canyon

Diablo” / Craterul Meteor (Arizona)

- Guelb er Richat (Mauritania) - Vredefort Dome (Africa de Sud) - Lanar (India) - Wolfe Creek (Marele Deşert de Nisip,

Australia) - Shoemaker (Teague Ring), Australia de

Vest - Gosses Bluff (Teritoriul Australian de

Nord).

Craterul Pingualuit (Craterul Chubb sau Nouveau Québec / New Quebec)

Este situat în nord-vestul Peninsului

Labrador (Canada) în apropierea Strâmtorii Hudson, în regiunea de tundră. Acesta este unul din cele 130 de cratere de impact localizate în provincia Québec (după geologul canadian Richard A.F. Grieve).

Craterul de impact Pingualuit (Fig. 2) a fost descoperit de Friderick W. Chubb în 1950, cu ocazia unor prospecţiuni de diamante. Acesta l-a considerat a fi un crater al unui vulcan stins. Cercetările au continuat, remarcându-se expediţiile geologilor W. Ben Meen, între anii 1951-1954, James Boulger, în 1986, şi cele efectuate în perioada 1980-2010 de către geologii şi geomorfologii de la National Geografic Society, Royal Ontario Museum şi Universitatea Laval din Quebec. Mai cunoscute sunt studiile recente ale profesorului Reinhard Pienity.

Este un crater tânăr de impact, vârsta fiind estimată la 1,3 – 1,4 milioane de ani, adică în prima parte a cuaternarului (pleistocenului). Coliziunea s-a produs cu suprafaţa granitică a

2) Satelitul american de observare a Pământului Landsat 7 şi-a desfăşurat programul de imagerie globală în perioada 1999-2013. A fost înlocuit de Landsat 8, lansat în februarie 2013. United States Geological Survey (USGS) operează acest satelit de teledetecţie.

Fig. 2 - Craterul Puingualuit

P A G I N A 9 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 9

scutului geologic canadian. Dovezi în sprijinul originii meteorice sunt şi eşantioanele de magnetit, conţinând nichel şi fier, ca mineral de şoc metamorfic.

Dimensiunile craterului sunt: 3,44 km în diametru, 160 m este înălţimea ramei (marginea ridicată a craterului) faţă de regiunea înconjurătoare, 400 m este adâncimea, din care 267 m reprezintă adâncimea lacului Pingualuk. Acest lac are o serie de caracteristici deosebite: este unul din cele mai adânci lacuri din America de Nord, salinitatea extrem de redusă sub 3 ppm (prin comparaţie, Marile Lacuri au 500 ppm), transparenţa foarte mare (peste 35 m – discul Secchi este vizibil la această adâncime). Pentru claritatea şi puritatea apelor sale, acest lac este numit de către inuiţi „Ochiul de cristal” („Crystal Eye of Nunavik”).

Se consideră că depozitele din acest lac (9 m) reprezintă o arhivă naturală a schimbărilor climatice (ecologice în general) care au avut loc în America de Nord în ultimele două faze interglaciare, ele conţinând fosile indicatoare (polen, alge, larve de insecte).

Craterul împreună cu teritoriul limitrof (adiacent) alcătuiesc Parcul Naţional Pingualuit.

Manicouagan

Acest crater meteoric (Fig. 3) se găseşte

în nord-estul Canadei, în provincia Québec, la nord de estuarul Sf. Laurenţiu.

Este rezultatul impactului unui asteroid (cu diametru estimat la 5 km) cu uscatul granitic, peneplenizat, al scutului geologic canadian (laurenţian). Impactul a avut loc cu aproximativ 215 milioane de ani în urmă (datarea rocilor de impact printr-o tehnică precisă: Laserul argon-agon), în prima perioadă a erei mezozoice (perioada triasică). Atunci a generat o mare extincţie (Extincţia Carniană).

Această structură, una din primele cunoscute, este al şaselea mare crater de impact de pe Terra, cu diametrul de aproximativ 100 km. Este alcătuit din mai multe creste circulare, din care 70 km revin inelului interior mai proeminent, conturat de un lac (Manicouagan Reservoir). Insula astfel apărută se numeşte René Levaseur. Există ipoteza că acest crater face parte dintr-o serie de cinci cratere formate în acelaşi timp prin impactul unei comete: Canada (Québec şi Manitoba), SUA (Dakota de Nord), Franţa şi Ucraina.

Barringer (Craterul „Meteor”, Craterul „Diablo

Canyon”) Craterul Barringer (Fig. 4), cunoscut şi sub

numele Meteor şi „Diablo Canyon”, este situat în Podişul Colorado, în statul Arizona (SUA), la 60 km est de oraşul Flagstaff şi 29 km vest de Winslow, în condiţiile unui semideşert, la altitudinea de 1700 m.

Numele de Barringer este dat în omagiul

Fig. 3 - Craterul Manicouguan

P A G I N A 1 0 G E O G R A F U L

geologului Daniel Barringer, primul care a indicat originea prin impact meteoritic a acestui crater. Cel de-al treilea nume provine de la canionul Diablo şi oraşul Diablo Canyon din apropiere.

Cercetările asupra acestui crater se leagă de numele următorilor geologi: Albert E. Foote (1891), cel care descoperă mineralele specifice acestui gen de structură (diamant, albit); Grove Karl Gilbert (1891), care aduce în discuţie, ca ipoteze, originea vulcanică şi originea meteorică; Daniel Barringer (1903), care sugerează formarea acestui crater prin impactul unui meteorit (alcătuit din fier) cu suprafaţa terestră; fizicianul Benjamin Chen Tilghman (1906), care susţine teoria impactului, pe baza fierului meteoritic descoperit până la adâncimea de 419 m; Eugene Marie Shoemaker (1960), prin cercetările căruia se confirmă ipoteza lui Barringer (descoperă forme rare de silice – cocsite şi stişovite – care se formează prin vaporizarea instantanee a rocilor cuarţitice, ca urmare a unui impact natural extraterestru (meteoric) sau artificial (explozie nucleară).

Craterul Barringer a fost considerat, mai întâi (sec. XX), a fi de origine vulcanică, ştiind că în Platoul Colorado se găsesc vulcani (vulcanul San Francisco este la numai 64 km spre vest). Cercetările geologice ulterioare au demonstrat originea sa prin impact meteoric.

Acesta a fost creat, aşadar, prin căderea şi impactul unui meteorit de fier în Platoul Colorado acum 50.000 de ani, în pleistocen. Impactul a inversat stratigrafia locului în raport cu spaţiul înconjurător pe o distanţă de 1-2 km faţă de crater (gresii, marne, dolomite, argile cu o vechime cuprinsă între 265-245 milioane de ani).

Craterul Barringer are 1200 m în diametru şi 170 m adâncime. Marginile sale se ridică cu 45 m deasupra platoului în care s-a imprimat.

Craterul Barringer a fost desemnat „National Natural Landmark” în 1967.

Este un obiectiv turistic foarte căutat şi este administrat în regim privat de către Barringer Crater Company. Aici se află un centru de vizitare (Meteor Crater Visitor Center) şi un Muzeu de astrogeologie.

Guelb er Richat

Craterul de impact Guelb er Richat (Fig. 5)

sau Structura Richat se situează în vestul Deşertului Sahara, în Mauritania, teritoriu unde sunt localizate cinci astfel de structuri. Acesta este însă cel mai mare.

Este cunoscut şi sub numele de „Ochiul Saharei” sau „Ochiul Africii”.

A fost descoperit, prin observaţii din spaţiu, de către Programul Gemini în 1960.

Craterul Richat este rezultatul impactului unui mare meteorit cu o formaţiune sedimentară veche din partea vestică a Saharei (proterozoic-ordovician, respectiv 650-450 milioane de ani).

Diametrul acestui crater de impact este de aproape 50 de km. Morfologic, se prezintă sub forma a cinci creste circulare concentrice, având înălţimi de aproximativ 200 m, sugerând o calderă. Deşi în centru au fost descoperite roci vulcanice, cercetările nu indică a avea origine vulcanică, nu indică a fi o calderă.

Vredefort Dome

Structura de impact Vredefort Dome este

în Africa de Sud, în provincia Free State, la 120 km sud-vest de Johannesburg, în apropierea oraşului Vredefort.

Vredefort Dome este cel mai mare crater de impact de pe Pământ, în dimensiuni iniţiale având un diametru de 300 km.

Fig. 4 - Meteor Crater

P A G I N A 1 1 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 1 1

A fost creat prin impactul unui asteroid cu suprafaţa terestră dură (cuarţite), în era proterozoică, respectiv cca. 2 miliarde de ani, fiind al doilea ca vârstă de pe Glob (cel mai vechi este Craterul Suavjarui din Rusia).

Datorită vechimii sale, craterul original (300 km diametru) a fost erodat şi aplatizat, astăzi conturându-se morfologic un crater de numai 70 km diametru, suprafaţa bazinului Sudbary (Sudbary Basin). Această este partea centrală a craterului original, este un martor al vechii structuri de impact, derivat din domul ridicat în timpul coliziunii (înălţarea şi fracturarea formaţiunilor geologice în partea centrală a craterului original, urmate de explozii vulcanice). Pe o distanţă de 40 km de centru, structura Vredefort este constituită dintr-un dom granitic.

Pentru importanţa sa geologică, Vredefort Dome este înscris pe lista UNESCO World Heritage Sites.

Lonar

Craterul Lonar (Fig. 6) este localizat în

Podişul Deccan (India), în statul Maharashtra, la 550 km sud-est de Mumbai.

A fost creat de impactul unui asteroid în epoca pleistocenă a perioadei cuaternare, cu aproximativ 52.000 de ani în urmă. Coliziunea a avut loc pe un substrat de bazalt. Prezenţa mineralului maskelynit indică impactul de foarte mare viteză al unui meteor.

Diametrul craterului este de aproximativ 1,8 km, iar adâncimea de 150 m.

În crater s-a format, cu peste 40.000 de ani în urmă, un mare lac – Lacul Lonar, al treilea lac de crater meteoric din lume. Acesta are 1,2 km în diametru. Oglinda lacului Lonar se află la 137 m faţă de creasta (marginea) craterului. Este un lac cu ape saline şi alcaline.

Shoemaker

Craterul Shoemaker, cunoscut şi sub

numele de Teague Ring, este situat în Australia de Vest, în condiţii de desert, la 100 km nord-est de oraşul Wilma.

Această structură de impact poartă numele geologului Eugene M. Shoemaker (1928-1997), un precursor al studiilor despre craterele meteorice. Cercetări mai recente privitoare la structurile de impact din Australia au efectuat Shoemaker C.S (1996), Pirajno F. (2002). Dovezile aduse în susţinerea teoriei structurii de impact sunt numeroase: prezenţa cuarţului de şoc (shocked quartz), conurile sfărâmate (shatter cones), aspectul circular (concentric) al structurii geologice a regiunii înconjurătoare cu un diametru de 12 km.

Unele estimări arată că impactul cu granitul regiunii (granitul de Teague = 2,6 miliarde de ani) a avut loc cu 1,6 miliarde de ani în urmă (era proterozoică).

Datările prin metode mai noi (metodele K-Ar) indică însă o vârstă mult mai mică, de ±568 milioane de ani (la începutul erei paleozoice).

Craterul original, estimat la un diametru de 30 km, a fost puternic erodat, încât morfologic se

Fig. 5 - Craterul Guelb er Richat

P A G I N A 1 2 G E O G R A F U L

mai conturează două inele concentrice cu diametrul de 10-12 km.

În cadrul craterului actual, mult restrâns, s-au format mai multe lacuri sărate cu regim temporar, cel mai mare fiind Lacul Teague.

Gosses Bluff

Acest crater de impact (Fig. 7) se găseşte

în Australia (Teritoriul Australia de Nord), într-o regiune de deşert, la 180 km vest de oraşul Alice Springs.

Se apreciază că impactul meteoritului Gosses Bluff s-a produs în urmă cu 142 milioane de ani. Craterul original avea un diametru de 22 km, însă astăzi, din cauza activităţii denudaţionale (meteorizaţie, eroziune), are numai 5 km lărgime. Proeminenţele din inelul central se ridică la cca. 150 m.

Wolfe Creek Craterul Wolfe Creek (Fig. 8) este situat în

Marele Deşert de Nisip din Australia, la est de Kimberly.

Impactul meteoritului cu structurile de tip scut geologic ale Australiei au avut loc cu peste 300.000 de ani în urmă, în pleistocenul mediu.

Craterul, bine conturat, măsoară 800 m în diametru şi 55 m adâncime.

Este protejat printr-un statut de pac naţional: Wolfe Creek Meteorite Crater National Park. Are şi calitatea de obiectiv turistic de mare interes.

4. Însemnătatea craterelor de impact

Craterele de impact prezintă, în primul

rând, însemnătate ştiinţifică, dar ele comportă şi

Fig. 6 - Craterul Lonar

Fig. 7 - Craterul Gosses Bluff

P A G I N A 1 3 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 1 3

o importanţă economică şi turistică specială. Semnificaţiile ştiinţifice constau din

informaţiile conţinute de aceste structuri de impact meteoric cu privire la compoziţia bolizilor cereşti (meteoriţi, asteroizi, comete) care au intrat în coliziune cu suprafaţa terestră. Acestea sunt indicii asupra corpurilor constitutive sistemului solar. Eşantioane din resturile de meteoriţi şi asteroizi şi din rocile prelevate de la locul impactului au fost analizate în laboratoare de specialitate prin metode tot mai precise. Astfel, a fost posibilă depistarea fierului şi nichelului meteoritic, determinarea de roci şi minerale de şoc metamorfic (de impact meteoric), devenite indicatori ai acestui proces (cuarţ de şoc, maskelynit, lechatelierit etc.).

De asemenea, structurile de impact meteoric deţin informaţii despre evoluţia paleogeografică, luând în considerare vârsta impactului, determinată prin metode stratigrafice (vârsta formaţiunilor terestre de la locul impactului) sau prin metode noi mult mai precise. Mărturii cu privire la condiţiile de mediu din diferite ere şi perioade geologice conţin şi depozitele acumulate în lacurile de crater meteoritic (natura stratelor constitutive, fosilele conservate).

Pe de altă parte, exploziile de bolizi meteorici de mari dimensiuni şi impactul de foarte mare viteză cu suprafaţa terestră generează modificări semnificative ale condiţiilor de mediu, respectiv modificări ale climei planetare şi ale biosferei. Se citează, cel mai adesea, cazul impactului unui asteroid în partea sudică a continentului America de Nord (Pen. Yucatan) cu 65 milioane de ani, care a generat schimbări radicale ale condiţiilor ecologice de pe Pământ şi extincţia Dinosaurienilor. Cele mai recente analize (2010) ale datelor geofizice, geochimice, sedimentologice, paleontologice şi climatologice conduc la concluzia că impactul de

la Chicxhulub (Peninsula Yucatan, Mexic) a declanşat extincţia în masă de la limita dintre cretacic şi paleogen, inclusiv extincţia Dinosaurienilor. Sunt schimbări care au făcut trecerea de la era mezozoică (secundară) la era neozoică (terţiară). Evenimente relativ similare au mai avut loc în istoria geologică a planetei noastre.

Datorită importanţei ştiinţifice, unele cratere meteorice au fost declarate momente geologice de interes mondial, fiind înscrise pe lista UNESCO World Heritage Sites. Pe considerente ecologice mai complexe, anumite cratere de impact şi regiunile înconjurătoare acestora au primit statut de „parc naţional” (Parcul Naţional Pingualuit din Canada).

Craterele de impact, în general, şi cele mai spectaculoase dintre ele, în special, au căpătat o importanţă turistică din ce în ce mai mare, îndeosebi cele din SUA, Canada şi Australia. De exemplu, craterul Barringer din Arizona a devenit un obiectiv turistic gestionat de o companie privată (Barringer Company), care a amenajat un centru de vizitare şi un muzeu de astrogeologic. Accentul este pus pe informarea şi educaţia marelui public.

Bibliografie

www.en.Wikipedia.org: Meteor Craters www.usgs.com: USGS Meteor Crater

Sample Collection www.google.com: Impact Meteor Crater

Viewer. Google Maps Page with locations of Meteor Craters around the world

www.google.com: Meteor Craters views from space

www.cseligman.com: meteorcraters http://landsat.usgs.gov

Fig. 8 - Wolfe Creek

P A G I N A 1 4 G E O G R A F U L

Introducere Mișcarea naturală a populației reprezintă o

componentă a geografiei umane. Pe de altă parte, fecunditatea, fertilitatea și natalitatea sunt componente interdisciplinare, care se suprapun în plan social, în proporții variate, în condiții economice, politice, diverse și diferențiate de condițiile de mediu. Analiza geografică a statisticilor privind mișcarea naturală a populației pune în evidență rezultatele cercetării variațiilor indicatorilor fertilității/fecundității pe fondul unor cauze, diferite de la o țară la alta, în funcție de mentalitatea populației și de motivele cuplurilor conjugale, dar și de gradul de atractivitate economică și socială al perioadei.

Metodologia cercetării are în vedere, în

primul rând, toate componentele cercetării: tehnici de lucru și proceduri de prelucare a informației, axate pe o cercetare atentă privind comportamentul demografic, fapt pentru care obiectivele cercetării se referă la: - ceea ce se vrea a se afla și demonstra, în condițiile în care ipoteza de cercetare se îndreaptă spre identificarea impactului mărimilor fecundității și natalității asupra evoluției numerice a populației în ritmuri variate și în raport cu factorii modificatori; - dobândirea de noi informații prin analiza geografică a natalității, grefată pe fecunditate și fertilitate, generând zone diferit reprezentate de valori mai mari ale indicatorilor demografici și de consecințe variate asupra populației și stării de sănătate a acesteia.

Tipurile de cercetare se axează pe metode teoretice și explicative al căror scop este identificarea și explicarea faptelor demografice/sociale a căror țintă este distribuția populației,

evoluția numerică a acesteia și creșterea gradului de variație numerică a populației, dar diferențiat pe zone tradiționale și zone cu grad mediu/redus de dezvoltare.

Rezultatele cercetării surprind: - caracteristicile proprii, diferite pe țări, zone și regiuni ale Africii, cu ponderi și ritmuri variate; - particularități transpuse în asemănări și deosebiri; - areale cu grad de atractivitate diversă și arii tradiționale privind practicile ce vizează numărul de copii, care cresc și se formează în condiții materiale mai mult sau mai puțin precare.

Datele statistice arată faptul că, în anul 2014, rata natalității a scăzut cel mai mult comparativ cu anii perioadei anterioare. Astfel, între 1994 și 2014, populația a crescut, în medie, cu 1,3 milioane persoane/an, în timp ce în anii de după 1960 creșterea anuală medie a fost de 3,3 milioane persoane (La Banque Mondiale, 2015).

De asemenea, creșterea naturală reprezenta 200 000 de nașteri, adică 14,5% din creșterea numerică a populației europene, în timp ce 85,5% din schimbarea demografică provenea din soldul migrator, ceea ce reprezenta circa 1,8 milioane persoane.

♦ În statele membre ale Uniunii Europene s-a înregistrat o creștere variabilă a numărului populației. Între anii 2012 și 2014, 16 state ale Uniunii Europene au înregistrat o creștere numerică a populației. Astfel, statul Luxemburg a cunoscut cea mai puternică creștere (+23,9%), apoi Suedia (+10,6%), Malta (+9,3 %) și Austria (+9,1 %), după care, cu o creștere medie mai redusă, s-a înscris Franța (+4,5%), în timp ce cea mai slabă creștere s-a înregistrat în Italia (+0,2 %). Pe de altă parte, celelalte 12 state

Abstract: Within, EU countries were developments varied in the number of people marked by

increases and decreases caused by natural movement grafted on rates of fertility total, wich fell more in

Cyprus, Malta, Slovakia, Poland, Portugal, Ireland, Spain, Greece, Germany etc with repercurssions in

providing the necessary labor resources, whose convergence transposed into European refernce area.

Key words: Birth/ rate, fertility rate, demographic behavior, European Union, fecondity rate

UNIUNEA EUROPEANĂ. RAPORTUL DINTRE FECUNDITATE ȘI FERTILITATE ȘI DETERMINAREA NATALITĂȚII

Prof. univ. dr. Nicolae ILINCA

ilinca.g.nicolae@gmail.com

P A G I N A 1 5 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 1 5

membre ale Uniunii Europene au înregistrat scăderi ale numărului populației, precum Polonia (-0,3%), Grecia (-8,4%) și Cipru (-12,9%). Un alt aspect semnificativ arată că natalitatea se află în scădere, cu variații de la un an la altul, de la o perioadă la alta. Totuși, în unele țări, precum Franța, Olanda, Austria, Croația, Ungaria, Italia, Portugalia, s-au înregistrat scăderi continue în perioada 1990 – 2014, precum în Franța (13,4 ‰ în 1990 și 12,2 ‰ în 2014) și în Italia (9,9‰ în 1990 și 8,4‰ în 2014) sau o succesiune de creșteri și descreșteri ale ratei natalității în aceeași perioadă.

Aceste mărimi ale ratei de fecunditate, specifice diferitelor țări ale Uniunii Europene (2015) sunt determinate de diversitatea fecundității, care a fost, pentru perioada 1960 – 2015, rezultatul ratei de fertilitate, exprimată prin scăderi pronunțate, de peste 50 %, precum: Cipru (-58%), Portugalia (-59%), Spania (-53%), apoi cu scăderi mai reduse în Irlanda (-47%), Austria (-46%), Germania (-42%), Grecia (-42%), Italia (-40%), iar cele mai mici în Suedia (-12%), Estonia (-21%), Marea Britanie (-29%) , după care cu scăderi cuprinse între 32% și 37%: Lituania, Finlanda, Danemarca, România, Bulgaria, Croația, Slovacia. În aceste condiții, rata totală de fertilitate explică numărul copiilor pe care o femeie de vârstă fertilă îi naște, aceasta fiind, în fapt, o mărime superioară ratei de fecunditate. Explicația deosebirilor rezidă în: - gradul de emancipare al femeii; - participarea femeii la activitățile economice/sociale; - creșterea duratei și a nivelului educației; - costul ridicat al copilului; - gradul ridicat de urbanizare; - mobilitatea socială în creștere.

În perioada 1990-2014, anii de referință demografică sunt fie 2000, fie 2010, fie 2013, când scăderea și/sau creșterea ratei natalității s-au impus prin ruperea mersului pozitiv al bilanțului natural al populației în Uniunea Europeană. În fapt, numai Franța avea să fie cuprinsă în scăderea continuă a ratei natalității de la 13,4‰ la 12,2 ‰, alături de care Slovacia, Polonia, Austria, Ungaria, Spania, Italia și-au conturat bilanțul natural prin variații cu sens general de scădere: Germania, Spania, Ungaria, Croația, România, Slovacia, Olanda, Estonia, Finlanda, Luxemburg, Belgia, Suedia, Marea Britanie.

Prin urmare, în anul 2013, s-au născut în Uniunea Europeană, 5,1 milioane copii, adică o rată brută a nataliății de 10,0‰. Variațiile ratei natalității sunt mai evidente dacă luăm în calcul numărul de născuți în ani diferiți: ♦7,7 milioane persoane în 1964, ♦7,5 milioane persoane la începutul secolului al XXI-lea, ♦5,0 milioane persoane în 2002 și ♦5,5 milioane persoane în 2008, urmate de scăderi anuale ale numărului de

nou-născuți sau 1,47 n.v./femeie în Uniunea Europeană, 2003. A urmat o creștere ușoară a fecundității cu media de 1,62 n.v./femeie în 2010, care s-a diminuat la 1,55 n.v. în 2013. Această creștere redusă este pusă pe seama fenomenului de ratrapaj (dorința de revenire/recâștigare a poziției inițiale). Astfel, în anii 1980 și 2002-2003 s-a redus fecunditatea, întrucât, în anul 2000, valorile specifice au scăzut sub rata de 1,3 în Bulgaria, Cehia, Grecia, Spania, Italia, Letonia, Slovenia și Slovacia.

După nivelul slab al fecundității, atins în perioada 2000-2003, rata fecundității a crescut în aproape toate stale Uniunii Europene, înregistrându-se rate egale sau superioare valorii de 1,3, excepție făcând Spania, Polonia, Portugalia. În aceste condiții, intervalul statistic pentru rata de fecunditate, specifică fiecăreia din cele 28 de țări se încadrează în intervalul de 75 de sutimi (2,08... 1,33).

În perioada de după 1960, ratele de fecunditate în statele membre ale UE au convers în anii 1960 și 1980. Diferența dintre rata cea mai ridicată (Irlanda) și rata cea mai scăzută (Estonia, în 1960 și Luxemburg în 1980) era de circa 1,8 nașteri vii/femeie, ajungând, în 1970, la 2,0 nașteri vii/femeie. În 1990, acest ecart – între Cipru și Italia – a scăzut la 1,1 nașteri vii/femeie. După anul 2000, ecartul a fost aproximativ de 0,7 – 0,8 n.v./femeie.

● Pentru perioada disponibilă cea mai recentă (2013), cu rate inferioare mărimii de 2 n.v./femeie, Irlanda și Franța au înregistrat ratele de fecunditate cele mai ridicate. Pe de altă parte, după 2013, ratele de fecunditate cele mai coborâte s-au înregistrat în Polonia (1,29 n.v./femeie), Spania (1,27 n.v./femeie) și Portugalia (1,21 n.v./femeie). Printre statele membre UE, privind anii 1990 - 2013, numai Belgia, Italia, Olanda și Slovacia, se reprezentau printr-o rată de fecunditate total superioară acestui indicator specific anului 1990.

● Rata de fecunditate totală a scăzut de la peste 30 % între 1990 și 2013 în Cipru, Malta, Polonia, Slovacia. Pe de altă parte, în termeni absoluți, cea mai puternică ruptură de serie s-a înregistrat în Polonia. Tot în termeni absoluți, cea mai pronunțată scădere a ratei de fecunditate totală s-a înregistrat în Cipru, unde a trecut de la 2,41 n.v./femeie în 1990 la 1,3 în 2013.

Un alt motiv explică, în parte, evoluția scăderii ratelor de fecunditate în statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce este, în fapt, decizia unor cupluri/părinți de a împinge momentul fondării familiei spre o vârstă mai înaintată. Datele statistice arată că vârsta medie a femeilor la maternitate a continuat să crească între 2001 și 2013, de la 29 de ani la 30 de ani și

P A G I N A 1 6 G E O G R A F U L

3 luni. Important este faptul că politica socială a Uniunii Europene nu depinde neapărat de obstacolul axat pe probleme familiale, care privesc structurile familiale ale evoluțiilor demografice, tradițiilor și comportamentelor sociale diferite de la un stat-membru la altul, până la reducerea numărului mediu de copii/femeie sau creșterea vârstei medii a femeilor la maternitate.

● Rata de fertilitate, în țările Uniunii Europene, a înregistrat o scădere pronunțată în perioada 1960 – 2013, ca urmare a reducerii numărului de copii născuți de populația feminină, care și-a încheiat perioada fertilă. Este vorba de rata de descendență finală care privește femeile care și-au încheiat perioada fertilă. Cele mai pronunțate scăderi le-au înregistrat Franța (-74%), Portugalia (-59%), Polonia (-56%), Irlanda (-47%), Slovacia (-56%), Spania (-54%), Grecia (-42%), Germania (-42%), Italia (-40%), Lituania (-37%), Finlanda (-37%), România (-35%) etc. Pe acest fond al fertilității se explică scăderea ratei fecundității în țările UE, ceea ce confirmă că fertilitatea este manifestarea activă a fecundității.

Nașterile și fecunditatea

♦ Fecunditatea a scăzut continuu de la

mijlocul periadei 1960-1970 până în anul 2000, în statele Uniunii Europene. Totodată, în anii de după 2000, rata totală de fecunditate prezintă semne de redresare, tendință întreruptă în 2010, după care o nouă scădere s-a înregistrat în 2011. De asemenea, vârsta medie a populației Uniunii Euroepene este de 39 de ani și în 2050 ar putea ajunge la 49 de ani. De aici, modificarea formei piramidei grupelor de vârstă, în paralel cu creșterea speranței de viață, în condițiile măririi numărului de pensionari. Ca urmare a scăderii ponderii populației Uniunii Europene în totalul populației Europei, va fi tot mai coborât și la nivel mondial. În aceste condiții se va exercita o presiune tot mai mare asupra sistemelor de

sănătate, în timp ce PIB-ul Uniunii Europene va scădea continuu, atrăgând după sine variații în evoluția economică și a vieții sociale. Prin urmare, imigrarea prin integrare în societatea și economia țărilor dezvoltate ar putea fi o soluție care să ducă la reducerea deficitului demografic al Uniunii Europene.

♦ În fapt, o rată a natalității de 1,0-1,2 ‰ ar fi foarte scăzută, în condițiile în care scăderile demografice, în perioada 1960 – 2015 au fost deficitare. Mai clar, în perioada 1960 – 2010 numărul nașterilor în țările Uniunii Europene a scăzut de la 7,5 milioane copii la 5,0 milioane copii în 2002 și 5,5 milione copii în 2009. Aceste fapte sunt puse pe seama rolului femeii în societate, care s-a modificat ca urmare a măsurilor de control al fecundității prin contracepție, în condițiile disfuncțiilor economice, ale prelungirii duratei vieții active dincolo de 70 de ani și ale schimbării sistemului de pensii, în așa fel ca fiecare om să fie activ timp de cel puțin 40 de ani.

♦ Pe fondul fluxului ridicat de imigranți s-au înregistrat scăderi pronunțate ale ratei fertilității în țările Uniunii Europene, de-a lungul perioadei 1960-2013. Totodată, în 2003, rata totală de fecunditate era de 1,47 n.v./femeie, care a urcat la 1,62 n.v./femeie în 2010 și a scăzut la 1,55 n.v./femeie în 2013. După anul 2000, ecartul între valorile extreme ale fecundității avea să urce la 0,7...0,8, în condițiile în care numai în Irlanda și Franța s-au înregistrat rate mai mari de 2,0 n.v./femeie.

BIBLIOGRAFIE

Erdeli G., Dumitrache Liliana (2001),

Geografia populației, Ed. Corint, București. Ilinca N. (2009), Geografia umană, Ed.

CDPress, București Ungureanu Al., Muntele I. (2006),

Geografia populației, Ed. Libris, Iași. x x x La Banque Mondiale, Paris.

P A G I N A 1 7 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 1 7

Introducere

Siria sau Republica Siriană Arabă este un stat situat în Orientul Mijlociu cu capitala la Damasc, având o suprafață de 185.181 km

2

(locul 89 în lume) cu o populație de 17.951.639 (2012), învecinându-se la nord cu Turcia, la est cu Irak, la sud cu Iordania iar la vest cu Israel (Înălțimile Golanului-disputat), Liban și Marea Mediterană (193 km de coastă) (http://safetravels.ro/tara/siria/)

Ca formă de guvernare Siria este republică semiprezidențială, avându-l la conducere pe Bashar al-Assad, predecesor al tatălui său începând din anul 2000 ce a condus inițial țara timp de 30 de ani.

În ceea ce privește aspectul fizico-geografic, cea mai mare înălțime se regăsește în ariile disputate cu Israel ale Înălțimilor Golanului, Muntele Hermon (2814 m), în timp ce cel mai mare râu la nivelul țării este Eufrat.

Se poate constata faptul că râul Eufrat joacă un rol strategic în economia zonală întrucât utilizarea irigațiilor reprezintă un aspect esențial în agricultura locală, suprafețele arabile deținând o pondere de 28 % din arealul țării.

Siria se împarte din punct de vedere administrativ în 14 regiuni, acestea fiind:Rif Dimashq, Damasc, Hims, Hamah, Tartus, Al Ladhioiyah, Idlib, Halab, Ar Raqqah, Dayr az-Zawr, Al Hasakah, Daria, As Suwayda și Al Qunaytirah (regiune ce se suprapune cu Înălțimile Golanului). Cel mai mare oraș ca număr de locuitori este Alep cu o populație de 2.1 milioane locuitori. Alte orașe importante ar fi:

Damasc, Homs, Latakia, Al-Raqqah, Home, Dayr az-Zawr, Al Hasakah. (http://www.nationsonline.org/oneworld/map/syria-map.htm).

Mare parte din economia țării se bazează pe ramura extractivă, mai exact pe cea a petrolului și a gazelor asociate ce dețin o pondere de peste 60% (Fig.1). Se poate observa că principalele zăcăminte se regăsesc în partea central-estică a țării, suprapunându-se cu regiunile Dayr az-Zawr, Al Hasakah, Ar Raqqah și Himis. Alte resurse importante sunt zăcamintele de fosfați, fier, sare, marmură.

Situația etnică și religioasă a Siriei

Situația etnică este una destul de complicată, țara fiind cunoscută pentru multiculturalismul său. Astfel, apartenența etnică a poporului sirian este compusă din arabi șiiți alawiți și suniți, evrei, kurzi, levanți, druze, ciracassians, egipteni, armeni și alții.

Se poate remarca pe baza cartogramei (Fig. 2) faptul că arabii suniți ocupă cel mai vast areal al țării (orașe importante Alep, Damasc, Homs, Idlib etc), în timp ce șiiții alawiți sunt dispuși paralel cu ieșirea la Marea Mediterană (cca. 70 km în interiorul țării), principalele orașe fiind Latakia și Tartus. Următorul grup etnic este cel al kurzilor, ce se regăsesc în partea de nord a țării, în timp ce populația druză o regăsim în partea de sud a țării la granița cu Iordania, dispuși în jurul orașului Suwelda.

Din punct de vedere religios, Siria este o țară predominant musulmană, aceștia

Abstract: This article illustrates the development and the significance of the conflicted started in Syria in 2011 and also its underlying causes. The study highlights the external political interests which urged the subsequent turn of events, the climax being represented by the knock down of the Russian aircraft by the Turkish fleet, the justification being the invading of the sovereign space. On the other hand, in this article, there can be found data about each fighting force's interests and also about the areas that they control. The ethnic substrate offers the image of a chess board the actors being also the alliances at the level of groups entered in this conflict. The civilian population has been the most affected one, always being in the middle of the conflict and always being used as a human shield.

Key words: the conflict in Syria, Bashar al Assad, the Syrian opposition, ISIS, the Kurds, the knock down of the Russian airplane, Shiites, Sunnis.

SIRIA – "BULGĂRELE" ORIENTULUI MIJLOCIU

Drd. George SECĂREANU

secareanugeorge@yahoo.com

P A G I N A 1 8 G E O G R A F U L

Fig.1 - Dispunerea hidrocarburilor și a principalelor conducte de transport la nivelul Siriei. Sursa: U.S. Energy Information Administration, from Tri-Ocean Energy

Fig.2 - Dispunerea principalelor grupuri etnice la nivelul Siriei Sursa: Dr. Michael Izady, Gulf/2000 Program at Columbia University, N.Y

P A G I N A 1 9 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 1 9

împărțindu-se în suniți (74%) și șiiți alawiți (13%), cunoscuți pentru conflictul dintre cele două grupuri, creștini (10%), druze (3%) (Fig. 3) (http://smallwarsjournal.com/print/14163)

Actualul areal al Siriei a fost deținut de numeroase civilizații, începând de la Imperiul Asirian, urmat de dominația Imperiului Roman până în trecutul apropiat, la finalul Primului Război Mondial când au fost sub influența Imperiului Otoman. Odată cu sfârșirea conflictului militar, "Poarta" a pierdut autoritatea asupra Orientului Mijlociu, aceste teritorii intrând sub influența Franței și a Angliei. Noii conducători ai zonei și-au împărțit aria de influență în urma Tratatului Sykes-Picot. Acest tratat nu a ținut cont de situația etincă și religioasă a zonei, motiv pentru care au apărut actualele conflicte în acea zonă.

Din toate grupurile religioase, șiiții alawiți au reușit să își creeze relații diplomatice cu Franța, astfel încât minoritarii au fost propulsați în nivele de conducere a țării, aspect ce a dus nemulțumirea suniților și implicit a majorității.

În anul 1970 vine la putere partidul Ba'ath prin intermediul lui Hafez al-Assad, ce conduce statul Sirian timp de 30 de ani, până când puterea este preluată de către fiul său, actualul președinte Bashar al-Assad.

Lumea musulmană și conflictul geopolitic

După cum s-a menționat mai sus, lumea

arabă se împarte în două mari ramuri, șiiți și suniți.

Șiiții sunt predominanți ca număr în Iran, Irak și Liban în timp ce sunții reprezintă cea mai mare parte din statele arabe. Aceste state sunt: Siria, ce este condusă de către un lider șiit, Yemen 53 % ( 45% este reprezentată de populația șiită houtită), Turcia, Iordania, Arabia Saudită, Kuwait, Qatar, Bahreim, Emiratele Arabe Unite, Oman, Pachistan, Afganistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Brunei, Djibouti, Somalia, Sudan, Egipt, Libia, Tunisia, Alegeria, Maroc, Mali, Mauritania, Senegal, Niger, Gambia,

Fig.3 - Dispunerea religiilor la nivelul Siriei Sursa: http://gulf2000.columbia.edu/maps.shtml

P A G I N A 2 0 G E O G R A F U L

Guineea, Surinam, Guiana, Albania. Restul statelor reprezentate în figura 4 sunt state unde există arabi suniți, însă sunt minoritari.

Situația actuală face ca interesele celor doi actori să se întâlnească pe teritoriul Siriei."Criza siriană" izbucnește prin manifestații de stradă pe 26 ianuarie 2011 ca urmare a valului de nemulțumiri la adresa conducerii, dar și ca urmare a impulsului creat de înlăturarea regimurilor autoritare din Egipt și Tunisia. Toate aceste evenimente au dus la suprimarea revoltei cu violență, astfel ajungându-se la un adevărat război civil.

Evenimentele se extind pe tot arealul țării, începând cu Damasc, iar mai apoi Latakia, Dara, Qamishli, Baniyas, Alep, Homs, Hama evenimente ce au dus la "paralizarea țării", dar și la impunerea unor sancțiuni din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite. Respectivele circumstanțe fac din regimul lui Bashar să impună o serie de reforme administrative, printre ele numărându-se și modificarea constituției, noua formă de guvernare fiind cea de republică semi-prezidențială.Evenimentele se extind pe tot arealul țării, începând cu Damasc, iar mai apoi Latakia, Dara, Qamishli, Baniyas, Alep, Homs,

Hama evenimente ce au dus la "paralizarea țării", dar și la impunerea unor sancțiuni din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite. Respectivele circumstanțe fac din regimul lui Bashar să impună o serie de reforme administrative, printre ele numărându-se și modificarea constituției, noua formă de guvernare fiind cea de republică semi-prezidențială.

Însă "zarurile au fost aruncate" în cazul Siriei, violențele intesificându-se pe fondul suprimării populației și interzicerii manifestațiilor în spații publice. Mai mult, apar unele grupări formate din dezertori ai armatei siriene, autointitulată Armata Siriană Liberă (LFA) sau rebeli ce se suprapun cu interesele suniților. Pe lângă aceștia, mai regăsim și alte grupări, cum sunt milițiile kurde, Al Nusra sau Statul Islamic (ISIS sau Daesh) ce au scopuri separate.

Dintre taberele ce luptă în conflictul din Siria, regimul lui Bashar (cca.338.000 de soldați) este susținut de către următoarele grupări militare:Hezbollah(cca.8.000 luptători), brigăzile al-Ba'ath (cca. 7.000 luptători), al-Abbas (cca.8.000-10.000 luptători), Jaysh al-Muwahhideen (JM), Rezistența Siriană (RS),

Fig.4 - Dispunerea suniților și a șiiților pe glob Sursă: http://waitbutwhy.com/2014/09/muhammad-isis-iraqs-full-story.html

P A G I N A 2 1 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 2 1

Garda Națională Arabă (GNA), Frontul Național pentru Eliberarea Palestinei-Comandamentul General (FNEP-CG), Houthi, Sootoro și Asa'ib Ahl al-Haq (AAH). Susținute de către Iran (cca.10.000-15.000 militari), Rusia, China, Egipt, Cuba și Korea de Nord.

De remarcat ar fi faptul că Rusia deține o bază militară navală în orașul port Tartus., acesta fiind singurul punct prin intermediul căruia poate emite pretenții în zona, dar mai ales poate să răspundă prezenței NATO din Marea Mediterană. Pe acest fond Rusia este obligată sa îl susțină pe Bashar în demersul acestuia în a-și apăra puterea. Acesta este garantul Rusiei în regiune, iar o eventuală cădere a regimului ar face ca Rusia să își piardă definitiv unul dintre cei doi aliați strategici în zonă (Siria și Iran) din lumea arabă.

O mișcare importantă este cea făcută la jumătatea lunii septembrie 2015 de către Putin, prin implicarea directă a trupelor rusești (nerecunoscut, susținând că s-au transferat doar asistenți militari, care să instruiască armata regimului). Acesta însă transferă avioane de luptă în Siria, deschizând o nouă bază militară

aeriană în orașul port Latakia, aflat la nord de Tartus. Pe lângă aviație, au fost aduse și efective militare terestre cum ar fi transportoare blindate, tancuri, infanterie sau mortiere.

În cele din urmă, oficialii ruși au recunoscut prezența trupelor în Siria, însă rolul acestora ar fi lupta împotriva terorismului, dar se pare că ținta lor ar fi regiunea Idlib ocupată de opozanții lui Assad și susținuți de turci.

Însă această mișcare avea să ducă la un eveniment grav, dar previzibil. În data de 24 noiembrie 2015, aviația turcă doboară un avion de luptă rusesc, fiind singurul incident de acest tip de după 1950 în care este implicat direct un avion aparținând Rusiei și unul aparținând unui stat membru NATO. Partea rusă declară că avionul nu a încălcat spațiul aerian turcesc, în timp ce Turcia prezintă date radar ale traseului avionului doborât (Fig.5). De precizat ar fi că aparatul de zbor a încălcat de două ori spațiul aerian, fiind atenționat în mai multe rânduri în acest sens, după cum susține partea turcă. Avionul se prăbușește în Siria, însă unul din cei doi piloți este omorât în aer în timp ce se catapulta, în timp ce al doilea este recuperat de

Fig. 5 - Imagina radar a încălcării spațiului aerian turc Sursa: http://theaviationist.com/2015/11/24/ruaf-su-24-shot-down-by-turkey/

P A G I N A 2 2 G E O G R A F U L

forțele rusești. Cu roșu este reprezentat traseul avionului

rusesc, în timp ce cu albastru este reprezentat traseul avionului turcesc. Cadranul verde indică locul de prăbușire al avionului, iar cu turcoaz este notată granița dintre cele două state, în partea de sus fiind Turcia, iar jos Siria.

Iranul este un aliat tradițional al Siriei, aceștia făcând parte din aceeași familie (șiită). Hezbollah reprezintă o aripă teroristă ce susține aceeași doctrină șiită, în timp ce China și Coreea de Nord sunt aliați ai intereselor Rusiei.

Actualul regim controlează ariile notate cu roșu în cadrul cartogramei 6. Se poate observa că în prezent partea de vest a țării este în totalitate deținută de către aceștia, îndeosebi zona unde se regăsesc preponderent șiiți, cum ar fi împrejurimile orașelor Tartus și Latakia, însă și alte orașe precum Homs, Hama, Damasc,Suwaida. Alte orașe importante pentru

care se duc lupte cu celelalte grupări sunt:Daraa, Deir ez-Zor dar mai ales Alep.

Aceștia sunt în conflict atât cu Armata Siriană Liberă, cât și cu Statul Islamic, Al Nusra dar aliați cu milițiile kurde întrucât aceștia luptă cu ISIS De partea cealaltă, Armata Siriană Liberă ce vrea să preia controlul asupra statului Sirian, este formată pe fondul nemulțumirilor acumulate în timp, din foști soldați ai regimului ce au dezertat. Aceste dezertări în masă se pot pune pe seama faptului că majoritatea statului este de sorginte sunită. Astfel, coducătorul acestor grupări militare este considerat a fi Abdul-Ilah al-Bashir, aceasta bazându-se pe 40.000-50.000 de luptători.Alte grupări ce luptă pentru cauza comună a opoziției sunt: Frontul Islamic (40.000-70.000 luptători), Armata Siriană Liberă (ASL), Consiliul de Comandă al Siriei Revoluționare (CCSR), Susținătorii Frontului Religios (JAD), Alianța Muhajirin wa-Ansar

Fig.6 - Situația conflictului din Siria 4-10-2015 Sursa: https://pietervanostaeyen.com/2015/10/

P A G I N A 2 3 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 2 3

(AMA,5.000-12.000 luptători), Brigăzile turkmene din Siria (STB), etc.

Interesele opoziției sunt susținute cu precădere de Turcia (ce apară interesele populației turkmene din regiune Idlib), Qatar, Arabia Saudită vechi rivali ai lui Bashar dar și de către Franța, Statele Unite și Libia.

Rebelii controlează regiunea Idlib, dar și o parte din Alep și Daraa însă se mai regăsesc și în unele zone din periferia orașului Damasc unde duc lupte crâncene cu actualul regim. În proporție de peste 95% aceștia au front deschis doar cu actualul regim. Pe lângă trupele guvernamentale, aceștia sunt în conflict cu ISIS și milițiile kurde, însă aliați cu Al-Nusra.

ISIS sau Daesh ia naștere în aprilie 2013, autointitulată califat, întemeiată de către Abu Bakr al-Bagdadi, desprinsă din Al-Nusra, adică Al-Qaida. Această grupare sunită extremistă are ca scop întemeierea unui nou stat pe teritoriul Siriei, însă și-a extins influența și asupra unor regiuni din Irak, Liban, Libia sau Nigeria (prin intermediul grupării Boko Haram). Au câștigat repede capital de imagine evidențiindu-se prin acte brutale, dar și prin unele atacuri cu substanțe chimice. Se estimează că până în prezent aceștia ar fi comis peste 3.500 de execuții pe teritoriul Siriei.

Gruparea deține cea mai mare parte a Siriei (Fig.6), care este, într-adevar, o zonă deșertică, însă care beneficiază de controlul

aproape integral asupra cursului râului Eufrat, o resursă foarte importantă aici.

Ideea susținută public de către organizații ISIS este aceea de redobândi autoritatea asupra tuturor regiunilor ce au fost cândva sub dominație arabă (Fig.7).

Capitala califatului a fost stabilită la Al-Raqqah, gruparea deținând controlul și asupra unor alte orașe vestite cum sunt: Palmyra, Manbij, Abu-Kamai, dar și o parte din orașul Deir ez-Zor.În Irak deține controlul asupra părții de vest al țării asupra unor orașe importante cum sunt:Mosul, Fallujah și Ramadi.

Desprinsă din Al-Nusra aceștia sunt în conflict deși au aceleași interes, acela de a crea un nou stat în zonă. Se mai luptă în Siria cu milițiile kurde, Armata Siriană Liberă, dar și cu regimul de la Damasc.

Pe lângă jihadiști, gruparea beneficiaza de mercenari, ce adesea sunt plătiți din taxele ce sunt puse în zonele controlate de către aceștia dar și din comerțul ilegal de petrol, deținând o bună parte din zăcămintele Siriei, dar și cu obiecte de antichitate (Palmyra) vândute către colecționari. Totalul luptătorilor se estimează a fi undeva la 32.000 jihadiști conform CIA, însă milițiile kurde estimează ca fiind 100.000 numărul lor.

Milițiile kurde, reprezentate de către Partidul Muncitoresc Kurd (PKK), s-au dovedit cele mai eficiente în lupta contra ISIS și Al-Nusra

Fig.7 - Intențiile asumate ISIS pe glob Sursa: http://waitbutwhy.com/2014/09/muhammad-isis-iraqs-full-story.html

P A G I N A 2 4 G E O G R A F U L

prin intermediul luptătorilor IPG, IPJ (forțele feminine). Aceștia au intervenit cu precădere în partea de nord a Siriei pentru a-și proteja cele cca. 2 mil de locuitori de origine kurdă, dar și în zona de nord a Irakului sub același pretext. Interesele acestui popor sunt sunsținute de către Franța, Statele Unite, Australia, Qatar, Arabia Saudită, Maroc, Canada, Bahrein, Iordania, E.U.A dar și Siria întrucât luptă împotriva ISIS. Pe de altă parte aceștia sunt atacați de către Turcia, întrucât sunt considerați a fi teroriști.

Pe lângă rolul strategic pe care îl ocupă în Siria, adică granița de nord a Siriei, locul prin intermediul căruia se făceau cele mai mari schimburi comerciale ale ISIS. Kurzii dețin controlul unor orașe importante din Siria precum sunt orașele Kobane, Efrin, Hasakah sau Qamishlo.

De asemenea aceștia formează cel mai mare popor estimându-se între 25-30 mil persoane, însă neavând un stat al său. Aceștia locuiesc atât în Siria (2 mil.) și Irak (5 mil.), dar și în Iran (5 mil.),Turcia (15 mil.) și în Europa de Vest (aprox. 3 mil.).

De aici și problema Turciei, jumătate dintre kurzi locuiesc pe teritoriul său în partea de sud-est a țării.Iar aceștia ar putea crea un stat nou în nordul Siriei ca mai apoi să devină un precedent.Dreptul popoarelor la autodeterminare îi "sperie" pe turci, acesta fiind stipulat în Pactul Internațional privind Drepturile Civile si Politice

(PIDCP), respectiv Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale(PIDESC), chiar și articolul nr.1 din Cartei ONU. (http://www.infolegal.ro/dreptul-popoarelor-la-autodeterminare/2012/02/29).

Și nu în ultimul rând ultima grupare Al-Nusra, grupare radicală sunită, este în conflict cu toate forțele angrenate în conflict, însă sunt aliați Armata Siriană Liberă și având ca scop declarat formarea unui nou stat pe actualul teritoriu al Siriei. Dețin controlul asupra unor localități din regiunea Idlib, dar luptă activ în cadrul bătăliei pentru Alep. Al-Nusra dispun de 7.000 de "brațe " de luptă.

Concluzii

Se poate remarca faptul că sferele de

influență a taberelor angrenate în război se mulează atât cu substratul etnic cât și cel religios exeptând zona capitalei Damasc, căreia i s-a acordat un interes aparte întrucât o eventuală cădere a sa în mâinile opoziției va însemna capitularea automată a actualului regim.

Cele mai intense lupte se dau pentru controlul orașului Alep, între regim și opoziție. Dacă una dintre aceste tabere va reuși să aibă deplin control al celui mai mare oraș al țării, atunci impactul moral al soldaților va crește. În eventualitatea în care opoziția va reuși acest

Fig. 8 - Distribuția populației kurde în Orientul Mijlociu. Sursa:http://gulf2000.columbia.edu/images/maps/Kurds_Distribution_in_Mid_East_lg.png

P A G I N A 2 5 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 2 5

lucru, atunci cel mai probabil, orașul va deveni capitala noului stat, în sens invers însă va face din actualul regim marele câștigător al conflictului, astfel șiiții controlând cel mai important oraș al suniților. Așadar Alepul poate reprezenta un capitol important în balanța conflictului ce se desfășoară astăzi.

Tot mai multe voci susțin că principalul motiv al situației tensionate din Siria, ar fi poziția strategică pe care o deține aceasta. Pentru a putea aproviziona Europa, țările riverane Golfului Persic cheltuiesc mai mult pentru aprovizionarea sa, însă dacă ar deține controlul asupra Siriei, acest fapt le-ar facilita o ieșire mult mai ușoară către Marea Mediterană cu ajutorul conductelor, deci un cost mai mic al transportului și al mentenanției infrastructurii de transport al țițeiului.

Așadar, se pare că nu doar aspectele pshio-sociale, politice, sau substratul etnico-religios din Siria ar fi stat la baza luptelor actuale, ci mai degrabă acestea au fost motivele oficiale în care populația Siriei a fost angrenată .

O mică radiografie a situației etnice cât și a armatei se poate observa mai jos în cartograma 9. În acest context, situația rămane extrem de dificilă, ce poate degenera orcând într

-un război deschis cu implicații atât regionale cât și mondiale. De aceea, un prim pas ar fi așezarea marilor puteri implicate în conflict la masa tratativelor în vederea căderii asupra unui punct comun în problema siriană.

Până în prezent, datele actuale nu sunt foarte clare în privința pierderilor suferite de ambele tabere; adesea sunt orientative și contradictorii, bazându-se pe presupuneri. Astfel s-a anunțat uciderea în tabăra conducerii între 46.000-81.000 de soldați, 30.000-44.000 milițieni, dar și cca. 1.000 de oficiali guvernamentali. Hezbollah au pierdut cca 1000 de combatanți, în timp ce în rândul luptătorilor non-sirieni s-au înregistrat între 13.700-15.700 de decese. În tabăra opozanților s-au înregistrat între 91.000 - 127.000 de victime (https://ro.wikipedia. org/wiki/R%C4%83 zboiul _ Civil _ Sirian)

În rândul populației civile s-au înregistrat cca. 310.000 de pierderei de vieți omenești, în timp ce peste 4.100.000 au emigrat în Turcia 1.94 mil, Liban 1.11 mil, Irak 250.000, Iordania 630.000, Egipt 132.000, în timp ce în Europa au ajuns cca. 310.000, o mică parte dacă ne raportăm la amploarea fenomenului (http://johnbrianshannon.com/2015/09/26/syria-the-

Fig.9 - Expansiunea ISIS și capacitățile militare a statelor din Orientul Mijlociu. Sursa: https://vincenton.files.wordpress.com/2014/06/article-0-1eb74dcf00000578-223_964x981.jpg

definition-of-insanity/ ) Bilanțul portretizează amploarea

dezastrului, iar într-o eventuală încetare a conflictului, cu siguranță Siria nu va mai arăta la fel, atât din punct de vedere al numărului, în următoarele decenii, cât și al administrării teritoriale. Cu siguranță se va redesena granița Orientului Mijlociu, iar un factor esențial în trasarea lor îl va constitui substratul etnico-religios. O atenție aparte o va avea crearea unui stat kurd pe teritoriul actual al Siriei, ce în viitor va fi un motiv în plus al etnicilor de pe teritoriul Turciei să-și obțină independența.

Bibliografie

https://www.washingtonpost.com/news/

worldviews/wp/2013/08/27/the-one-map-that-shows-why-syria-is-so-complicated/

U.S. Energy Information Administration, from Tri-Ocean Energy

https://vincenton.files.wordpress.com http://gulf2000.columbia.edu/maps.shtml http://www.bbc.com/news/world-middle-

east-24403003 http://www.rumaniamilitary.ro/flota-nato-la-

marea-neagra http://www.euractiv.ro/extern/rusia-

construieste-o-baza-militara-in-siria-surse-1342

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/EXODUL/Stratfor+Rusia+Siria

http://theaviationist.com/2015/11/24/ruaf-su-24-shot-down-by-turkey/

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Civil_Sirian

https://www.youtube.com/watch?v=aM1M-ai-8wE

https://pietervanostaeyen.com/2015/10/ http://www.infolegal.ro/dreptul-popoarelor-

la-autodeterminare/2012/02/29/ http://waitbutwhy.com/2014/09/

muhammad-isis-iraqs-full-story.html http://johnbrianshannon.com/2015/09/26/

syria-the-definition-of-insanity/ http://safetravels.ro/tara/siria/ http://www.nationsonline.org/oneworld/

map/syria-map.htm http://www.theatlantic.com/international/

archive/2015/10/syrian-civil-war-guide-isis/410746/

http://smallwarsjournal.com/print/14163 http://www.understandingwar.org/

backgrounder/regime-and-iranian-forces-launch-multi-pronged-offensive-aleppo

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_armed_groups_in_the_Syrian_Civil_War

P A G I N A 2 6 G E O G R A F U L

Introducere Într-un colț de hartă, în partea nord-estică

a Europei și cea nord-vestică a Asiei, străjuiesc falnic peste tundră, Munții Polar Ural. Aceștia reprezintă extremitatea nordică a lanțului Munților Ural. Este un spațiu relativ puțin cu-noscut de cei care se află în afara imperiului rus, pentru că sunt ceva mai greu de abordat, prin prisma localizării la nord de Cercul Polar de Nord, într-o societate slavă care mai poartă pro-fund rămășițele fostului imperiu sovietic.

Situarea între continentele Asiatic și Euro-pean, preucum și la limita de nord a uscatului, spre spațiul Arctic, îi conferă un character de tranziție, în toate elementele mediului natural. Prin modul în care sunt organizate acestea, cum morfologia substatului influențează dinamica atmosferică, dar și dispunerea elementelor bio-geografice. De asemenea, peste acestea se su-prapun componentele socio-umane, strâns le-gate de resursele locale. De aici, a venit și ideea acestui material, care dorește să redea pentru publicul interesat de un asemenea subiect, de ce acest spațiu montan se află între continentete.

Date care stau la baza acestui material au fost culese de pe teren, cu prilejul expediției științitice internaţionale PUECH – Polar Urals Environmental Change after Last Ice Age (parte a programelor prilejute de cel de Al Patrulea An Polar International), care s-a desfăşurat în pe-rioada iulie – septembrie 2007, în Munţii Polar Ural (organizată de doctoranzi şi masteranzi de la Institutul de Geografie al Universităţii Jagiello-nian din Cracovia) (www.puech.geo.uj.edu.pl). Atunci, acolo, surprinzând și analizând cele ob-servate, a venit și ideea unui material cu un ase-menea titlu. De asemenea, informațiile au fost

completate și actualizate cu diverse materiale științifice sau informative, care se regăsesc în lista bibliografică de la final. Acest material vine să completeze cu date din teren, informațiile geogafice din literatura românească, care se adresează tuturor celor ce doresc să cunoască ceva în plus despre arealul îndepărtat al Munților Polar Ural.

Considerații georafice generale

Munții Polar Ural sunt parte componentă a

Munților Ural. Munții Ural se regăsesc la inter-secția plăcilor est europene cu cea asiatică, apărând ca o succesiune de denivelări, cu culmi paralele și văi dispuse longitudinal, în partea central – nordică a Eurasiei (Fig. 1). Datorită acestui aspect, formează limita dintre cele două continente, Europa și Asia. Se desfășoară astfel pe o direcție generală NE-SV, cu o lungime de 2500 km și o lățime medie de 150 km, între Marea Kara la nord (dincolo de care se continuă spre spațul oceanic arctic, unde se prelungește cu insula Novaya Zemlya) și zonele colinare cu stepe din Kazahstan, la sud. Altitudinile în gene-ral nu sunt mari, fiind chiar medii (sub 1900 m), dar prin dispunerea culmilor și văilor, cu un as-pect alpin, pot fi zăriți de departe, apărând sub forma unor unduiri ale liniei orizontului (Fig. 12). Acest fapt, impune și diferiențe locale, ceea ce a dus la împărţirea latitudinală în cinci regiuni (Fig. 1)(http://en.wikipedia.org/wiki/Ural_Mountains; http://uralmountains.blogspot.ro; http://welcome-ural.ru/urals/77/; www.britannica.co; www. ctevans. net; www. geo. arizona. edu; www.grida.no; www. mountainprofessor. com; www.worldofdormia.com; www.rusnature.info; www.rusnet.nl; www.1902encyclopedia.com):

P A G I N A 2 7 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

POLAR URAL – MUNŢII DINTRE CONTINENTE

Dr. Anca MUNTEANU

munteanca@yahoo.com

Abstract: POLAR URAL - MOUNTAINS BETWEEN CONTINENTS. This paper presents some general geographical aspects that are found in the Polar Ural Mountains. They are part of the Ural Mountain Range, from borderline of the continents of Europe and Asia. With this location, how training and development, are an area of connection between the two continents, but at the same time and fragmentation of large surfaces marshy tundra or taiga, Siberia Eastern European ones. It feels profoundly influence neighboring continental masses and the northern Arctic area. This material presents some general geographical aspects, showing Polar Ural Mountains that are in intercontinental space distant.

Key words: Polar Ural Mountains, limit, transition space, Ural Mountains.

- Uralii de Sud, cu altitudinea maximă de 1640 m în Vf. Yamantau, spre stepele kazace, unde se termină prin colinele Mughalzhar (550 m) și este fluviul care continuă la sud limia dintre celel două continente, ce poartă numele munților din care izvorăște, Ural;

- Uralii de Mijloc (Centrali), cu altitudinile cele mai scăzute – doar 994 m în masivul Basegi, la sud de râul Ufa;

- Uralii Nordici, cu culmi paralele mai înalte (peste 1000-1200 m), altitudinile cele mai mari fiind în Vf. Telposiz (1617 m) și Pietrele Konzha-

P A G I N A 2 8 G E O G R A F U L

Fig. 1 - Situarea Munților Poral Ural în subdiviziunile Munților Ural

(după http://kids.britannica.com/comptons/art-1452/The-Ural-

Mountains)

kovsky (1,569 m), în partea de nord;

- Subpolar Ural (Uralii Subarctici), cei mai masivi, aici aflându-se cele mai înalte altitudini din întregul lanț montan, respectiv Vf. Narod-naia, la 1895 m, alături de care se află și Vf. Karpinisky (1878 m);

- Polar Ural (Uralii Arctici), la nord, mai scunzi, unde altitudinea maximă ajunge la 1499 m, în Vf. Payer.

Chiar și din numele acestor munţi iese în evidenţă diferențele dintre partea estică și cea vestică, chiar situarea între continente, prin fap-tul că înseamnă în limba în tătară – brâu, gra-niţă, iar în vogulă, o limbă locală din Urali: ur-ala – acoperişul (vârful) munţilor, ura – înălţime împădurită (“Centură de piatră”). Numele de Po-lar Ural a fost dat diviziunii nordice, datorită simi-litudinilor cu ariile polare vecine, cu caracteristici extrem de severe, rezultate din îmbinarea ele-mentelor de tundră, tipice la nord de Cercul Po-lar, cu aspectul montan, diferite de cele din Ura-lul Subpolar (www.princeton.edu).

Munţii Polar Ural sunt situaţi la extremita-tea nordică a lanţului Munţilor Ural, în partea de nord a Rusiei, acolo unde estul și vestul se des-part dar se și întâlnesc, având atât elemente comune, cât și multe diferențieri. Reprezintă un areal extrem de îndepărtat, mai puţin cunoscut la noi, aflat într-o zonă ce se suprapune pe gra-niţa euro-asiatică, în apropiere de Oceanul Arc-tic şi la nord de Cercul Polar de Nord (66-68

o lat.

N, 63-67o long. E). Administrativ sunt împărțiți

de republicile Komi la vest și Yamalo-Nenets la est, a căror graniță (care este tototdată și cea euro-asiatică) este în lungul culmilor acestora. Această poziționare imprimă din start munților un peisaj cu totul aparte, de aceea, pot fi cu uşurinţă numiţi “Munţii dinte continente”. Se re-simt atât influențele estice, vestice, cât și cele nordice, dar chiar și sudice (www.le.ac.uk; www.paleoglaciology.org; www.rusnature.info; www.1902encyclopedia.com).

Munții s-au format în urmă cu 250-300 milioane de ani în timpul orogenezei hercinice Uraliene, din Paleozoic, prin coliziunea marginii de est a supercontinent european cu cel asiatic. Din modul în care au luat naștere acești munți, rezultă faptul că sunt așezați între cele două continente, ca o delimitare și totodată o legătură timpurie a acestora. Munții Polar Ural se desfășoară pe aliniamente generale NE-SV, cu culmi paralele separate de văi largi, fiind extinşi pe aproximativ 380 km nord-sud. Peisajul gene-ral este astfel impus şi de rocile predominant ordovician – silurian. Se păstrează urme ale unei îndelungi modelări în diferite tipuri de cli-mate şi mai ales ale gheţarilor și permafrostului (www.rusnature.info; www.1902 encyclope-dia.com).

Deşi nu excelează prin altitudini impresio-nante, cele mai mari înălțimi sunt cu puţin peste 1400 m (maximul este atins în partea sudică a regiunii, cu 1472 m în Vf. Pay-Yer – Preț - “Prețuitul” sau “Prețul scump” pe care îl plătești ca să reușești să ajungi pe vârf, chiar dacă apa-rent nu este o înălțime impresionantă, este dificil de abordat tehnic, având o creastă cu profund caracter alpin, grație eroziunii la care a fost su-pus), au un aspect masiv, dat de dimensiunile văilor largi şi a culmilor. Aceaste calități îi confe-ră condiții tipice pentru areale alpine, care se îmbină cu cele de tundră, la altitudini mai mici de 500 m. În general văile, sunt la altitudini chiar mai coborâte, de 200-300 m, în timp ce culmile cu versanții modelați cândva glaciar, cu custuri și înșeuări periglaciare, depășesc uneori 1000 m (www.rusnature.info; www. rusnet. nl; www.1902 encyclopedia.com). Apare astfel un peisaj gene-ral de contrast între altitudini și aspectul relie-fului, mai ales pentru cineva obisnuit cu arealele temperate ale Globului. Dacă nu ai ști la ce lati-tudine ești și nu ai avea o hartă, altimetru sau GPS care să îți spună latitudinea și altitudinea, te-ai simți la fel ca în orice altă zonă montană înaltă mondială, care are elemente alpine (Fig. 3, 4, 5, 6).

Pe acest substrat, activitatea proceselor actuale sunt extrem de variate şi active. Sunt generate de prezența înghețului – permafrostul, care prin dezgheț, determină transformarea sub-stratului, în special a celui negativ, în unul mlaș-tinos, predominant pe văi și dezagregarea, care afectază versanții și zonele pozitive ale reliefu-lui. Ca și procese, se mai întalnesc, de la cele glaciare şi periglaciare, cu o diversitate de forme geomorfologice (circuri, praguri glaciare, gheţari de piete, creste reziduale, vârfuri piramidale, roci mutonate, morene, pingo, pene de gheaţă, terasete de solifluxiune, nişe nivale, poligoane şi cercuri de pietre, câmpuri şi râuri de pietre, pa-vaje și depresiuni nivale, eroziune regresivă, deflație, etc.), la cele fluviaile, torenţiale, aluviale sau lacustre. Versanţii sunt brăzdaţi de orga-nisme torenţiale, care au şi rol de culoare de avalanşă, cu material fărâmiţat în lungul lor și întinse conuri de dejecţie la bază, relimentate la fiecare ploaie. La baza abrupturilor sunt pre-zente diferite depozite, blocuri şi pietre glisante, grohotişuri de dimensiuni variabile, acumulări sub formă de trenă coluvială. Toate acestea scot în evidenţă condiţiile de modelare în care evoluează relieful (Baltrūnas, 2007; Ivanov, 2012; Jania, Hagen, 1996; Kotlyakov, 1980; Kuhry et al., 2002; Mangerud et al., 2008; Mun-teanu, 2006-2007; Solomina et al., 2010; Stach-nik, Uzarowicz, 2011; www.paleoglaciology.org; www.rusnet.nl).

În general climatul Munțiilor Polar Ural

P A G I N A 2 9 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

este unul sever, unde valorile sunt extreme, tot timpul anului, în special în partea de nord. Iarna, în zilele cele mai geroase temperatura poate scădea în munţi, să ajungă, până la sub -45°C, iar în câmpiile piemontane chiar la sub -50°C. Vara se instalează la începutul lunii iulie, când se înregistrează o diferență de circa două săptă-mâni dintre zona montană înaltă, unde mai este zăpadă și câmpiile piemontane vecine. E perioda în care Soarele stă deasupra orizontului zi şi noapte, păstrând lumina de la apus. Condiţiile meteorologice în Polar Ural se caracterizează prin variabilitate mare de la o zi la alta Vânturile sunt o prezență aproape permanentă, ceea ce determină și aceste variații. (Walach, 2008; www.rusnet.nl; www. rusnature. info; www. 1902encyclopedia.com). Dinamica este astfel una extrem de schimbătoare chiar de la o oră la alta, un început de zi senină, nefiind garanția lipsei de precipitații și a prezenței neulozității în restul zile. De fapt, în vara 2007, primele ore cu cer senin și vizibilitate spre crestele ce erau până atunci acoperite de nori, au fost într-o dimineață, după 3 zile de când am ajuns acolo.

Au rol esențial de barieră orografică. Mo-dul în care se mișcă masele de aer peste culmea înaltă a Polar Uralilor, determină un versant ves-tic mai umed, cel estic mai uscat, cu aer mai re-ce în partea de nord și mai uscat spre sud, sim-țindu-se astfel influența majoră a rejunilor conti-nentale sau marine învecinate. De asemenea, precipitațiile sunt de asemenea orografice, ver-santul vestic fiind mult mai bogat în umezeala, adusă de vânturile dinspre vest, decât cel estic (Fig. 2, http://uralmountains.blogspot.ro; www. rusnet.nl).

Astfel, dacă te afli în timpul verii subpolare pe potecile formate pe pietrele ce ies din mlaști-nile omiprezente, cu un picior încă în Europa și altul pășind falnic spre neșfârșita Asie, simți cum din urmă, dinspre vest vin masele de aer umede, luptând să se descarce peste marea barieră oro-grafică a Uralilor (Fig. 5), dar să mai păstreze totuși ceva, să mai ducă mai departe și spre ari-da Asie (Fig. 6). Așa cum masele de aer rece, nordic, luptă spre supremație, cu cele mai calde, sudice, iar cum zăpada începe treptat să aco-pere culmile și să coboare la altitudini și latitudii tot mai mici. De aceea, rezultatul este o dinamică atmosferică extreme de activă, în interval mici de timp. Crestele sunt în permanență sub nori, pre-cipitațiile străbat rapid sub forma unor valuri, de la vest spre est arealul, de cele mai multe ori însoțite de curcubee (Fig. 8), uneori chiar și de descărcări electice. Vara anului 2007 a fost una cu valori pozitive, în general peste limită (o vară cu valori temice în general mult mai calde decât normal). S-au înre-gistrat chiar și ploi cu caracter torențial, scurte (15-20 minute) însoţite de tunete şi fulgere (tipice pentru regiunile temperate, nu pentru cele sub-polare), care traversau creasta dinspre Europa, stropeau făcând cascade pe văile torențiale seci și galopau spre Asia (Fig. 5, 6, 9). La mijlocul lui august, după o perioadă de precipitații mocănești de 3 zile, în care s-au întâlnit masele de aer din-spre vest umede și cele nordice reci, cu zăpadă pe creste (mai intense pe cele nordice), a venit toamna, prin scăderea temperaturilor și schimba-rea coloraturii covorului vegetal, din verde pal în maro.

P A G I N A 3 0 G E O G R A F U L

Fig. 2 - Modul de distribuție a maselor de aer peste Munții Ural (după http://uralmountains.blogspot.ro/)

P A G I N A 3 1 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

Condiţiile climatice pe perioada expediţiei au fost asemănătoare cu cele din zonele montane car-patice înalte, temperatura fiind în medie de 10

o,

maxima a depăşit 25o, iar minima a coborît sub -

3o. Chiar dacă au fost și asemenea valori poziti-

ve, în cele câteva ore de căldură, nu puteai să profiți să te bucuri prea mult, pentru că apăreau insectele, tipice pentru ariile umede, cu mlăștini, mai ales aici unde se dezgheață permafrostul, toată tundra fiind o înlănțuire de suprafețe lacus-tre și mlăștinoase și implicit de insecte.

Din partea central înaltă izvorăște o rețea hidrografică importantă, care curge spre cele două bazine vecine, Peciora la vest și Obi la est. Pe versanții culmilor sunt văi temporare, active doar la precipitații mari, unele formând chiar cas-

cade, în timp ce, în lungul văilor mari sunt sis-teme de văi, cu izvoare în morene sau carstice, lacuri (peste 3300 la număr, repartizate inegal, mai multe pe versantul vestic), mlaștini, lagate de cursurile de ape principale (Fig. 3, 4, 7, 15, 16). Se ajunge astfel la frecvente fenomene de difluență, între cele două bazine vecine, pentru că panta generală este redusă, iar din lacuri sunt mai multe direcții de curgere. Așa este şi lacul Hedata, din care curg apele atât spre vest, spre afluenţii Usei, cât şi pe est, către o vale care con-fluează cu Obi. De asemenea, asemenea fe-nomene de difluenţă au mai fost întâlnite şi între afluenţii Usei, cel mai apropiat exemplu fiind chiar în circul ghetarului Obrucev. În lacul progla-ciar format printre morenele frontale, se varsă

Fig. 3 - Văi, lacuri și culmi glaciare spre nordul Polar Uralilor

(Foto: Anca Munteanu)

Fig. 4 - Lacul Kuzty din partea europeană (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 5, 6 - Circul ghețarului Obrucew, cu suita de diferite morene, între care se află un lac proglaciar. În prim plan fiind ruinele fostei stațiuni de cercetări rusești (stânga) și continuarea văii

glaciare către est (dreapta). În atmosferă se observă o furtună cu descărcări electrice venită peste granița cu Europa reprezentată aici de custura glaciară a circului (stânga) și care a continuat spre

Asia, pe lacul și valea Hedata (dreapta) (Foto: Anca Munteanu)

P A G I N A 3 2 G E O G R A F U L

apele şi dintr-un lac aflat transversal pe vale ve-cină de la nord (Fig. 4, 5) (Munteanu, 2006-2007; www.rusnet.nl; www.1902encyclopedia.com).

Plante sunt diverse, tipice tundrei, venite dinspre continentele vecine, de dimensiun mici, ierboase, sălcii și mesteceni pitici, ienuperi, spre sud fiind și cea forestieră, cu mesteceni, în amestec cu diferite tipuri de conifere subpolare, trecerea dintre tundră și pădure făcându-se gra-dat (Fig. 15, 16). Un alt motiv pentru care acești munți se află între continente este acela al distri-buției vegetației. Astfel, morfologia cu creste înal-te și altitudinile culmilor Munților Polar Ural repre-zintă și un prag în repartiția elementelelor vege-tale, cele dinspre Europa sau Asia, trec mai greu peste zonele înalte și respectiv spre continentul vecin. Așa de exemplu, Sapunul tătarului este o speci dinspre Asia care a pătruns greu peste culmi (Mamin-Sibiriak, 1947; www.1902 encyclo-pedia.com).

Dinamica maselor de aer și cea hidrologi-că, pot contribuii la o mai mare răspândire a ele-mentelor vegetale. În bazinul hidrografic Obru-cev, se găsesc doar elemente de specii ierboase sau tufișuri pitice, iubitoare de umiditate, care împânzesc mlaștinile și poalele versanților, pre-cum cele de sălcii pitice, mesteacăn pitic. Spre Lacul Hedata, la altitudini mai mici apare și afi-

nul. În această vegetație trăiesc viețuitoare varia-te, adaptate la aceste condiții. Animale sunt cele tipice, din care se remarcă renii. Aceștia urcă pe văile, pragurile și circurile glaciare, precum ca-prele negre la noi în Carpați (Fig. 10). Viețuiau în grupuri mici, dar pot fi şi în turmă de peste 200 exemplare. Alături de aceștia, mai sunt şi iepuri şi vulpi polare, păsări, insecte.

Condițiile de viață din Munții Polar Ural sunt printre cele mai dificile. Nu există așezări permanente decât în sud. Cele temporale sunt legate de exploatarea resurselor de subsol. Acum mai sunt zone restrânse unde mai pot fi întâlnite corturi de nomazi (care s-au redus și chiar dispărut în timp datorită colectivizărilor co-muniste), tot mai la sud.

Acești munți nu au infrastructură de acces amenajată, decât în partea sudică, de care este strâns legată dezvotarea așezărilor. Și asta pen-tru că acolo se află calea ferată care este cea mai nordică trversare a lanțului Uralilor și a grani-ței dintre Europa și Asia (Fig. 14). Pleacă din bazinul hidrografic al Peciorei, spre cel al Obi-ului, pe o lungime de 500 km. Face astfel legătu-ra dintre Vorkuta (cel mai mare oraș european aflat la nord de cercul polar), la nord-vest și Labytangi (în partea de șes siberin, tot la nord de cercul polar), la est. Este un mijloc de comunica-

Fig. 7 - O undă de cer senin, înainte de furtună (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 8 - Curcubeu spre nordul Văii Usa (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 9 - Ploaie venită dinspre Europa pe Valea Usa

(Foto: Anca Munteanu)

Fig. 10 - Reni păscând într-un circ glaciar, precum caprele negre în Carpați

(Foto: Anca Munteanu)

P A G I N A 3 3 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

re între cele două fluvii și cele două continente. Calea ferată în sine a fost prima parte a proiectu-lui gulagului stalinist, început în anii ’30, de cale ferată Trans – Polar, care să traverseze această extremitate nordică montană și de graniță euro-asiatică. Construcția a fost administrată de Pe-ciorLag (denumir venită de la fluvial Peciora și Lag de la lagăr) se afla în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Komi, ce se întindea în ves-tul Munților Ural, până la Cercul Polar de Nord, într-o zonă cu taiga și tundră. A fost un lagăr de importanță militară parte a sistemului gulagului sovietic, sediul administrative fiind la vest de Urali, în orășelul Abez, aflat pe malul Usei (afluent al Peciorei, cu izvoarele în PolarUral – Fig. 8, 9).

Deținuții politici care au muncit atunci au trebuit să facă eforturi uriașe inumane pentru această amenajare colosală în condițiile unui substrat tipic de tundră, guvernat de prezența permafrostului, înghețat iarna și mlăștinos vara, unde jumătate din an este iarnă geroasă, cu vis-cole, precum și a stăpungerii arealelor montane, realizării de ramblee și deblee afectate de îngheț – dezgheț, poduri peste râuri cu volume de apă variabile, care primăvara au aspect de viituri. Și asta pentru a se creea o cale de acces spre re-sursele bogate și variate care există în subsolul acestor munți, iar construirea căii ferată transu-ral, necesară pentru transportul minereurilor, era atunci deosebit de importantă în condițiile de desfășurare a războiului. Munții Polar Ural repre-zentau pentru cei aflați în lagăr un posibil loc de evadare, unde mulți și-au găsit scăparea. La vre-mea respectivă erau încă teritorii neexplorate, necunoscute, unde trăiau doar locuitorii nomazi crescători de reni, iar evadații reușeau să gă-

sească locuri unde să poată să se ascundă. În perioada de maximă înflorire a sovietici-

lor, au existat diverse stațiuni de prospectare a resurselor potențiale, dar și de cercetare, mai ales privind ghețarii și evoluția în timp a acesto-ra. De o atenție aparte s-a bucurat și ghețarul Obruchev, unul din cei importanți ghețari de aici (monitorizați încă din anii ‘60), pe care se mai păstrază încă ruinele fostelor stațiunii de cer-cetare, care au fost cândva amenajate, pe more-nele sale (Fig. 5). Acum multe alte locuri sunt lăsate în ruină și acoperite de rugină, sondele, carotele și containerele rămând mărturie peste timp (Fig. 11). Localitatea Polyanyy aflată unde Valea Paypudina coborând dinspre nord, în-tâlnește calea ferată, a avut în acea perioadă de înflorire peste 1000 de locuitori, acum având sub 100, mai păstrează fostele “apartamente” în con-tainere ruginite (Fig. 13). Chiar și gara aici este amenajată într-un asemenea container, iar ma-gazin nu există, doar un cuptor pentru pâine. Cumpărăturile pot fi făcute doar la un tren perso-nal, care are un vagon magazin şi care ajungea o dată pe săptămână, opriind în fiecare staţie și stațioând mai mult timp.

Pentru cineva care stăbate acum această rută feroviară, este relativ ușor de înțeles modul cum aceasta a fost construită, ceea ce a însem-nat gulagul pentru extinderea infrastructurii sovi-etice, regimul de muncă chinuitor la care au fost supuși deținuții... Chiar dacă după atâția ani ur-mele au fost îngropate în uitarea timpului, au rămas totuș construcțiile în sine realizate, care reușesc să păstreze traseul afectat de perma-frost, înghețul iernii, pingo, marghile, mlaștinile efemere de vară, inundațiile din perioada de dez-gheț sau de la ploile torențiale de vară, care au

Fig. 11 - Fostă stațiune de prospecțiuni în ruine (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 12 - TAB - ul, singurul mijloc de transport capabil să străbată tundra; în drum spre

versantul vestic al Munțiilor Pola Ural, care se disting la orizont (Foto: Anca Munteanu)

P A G I N A 3 4 G E O G R A F U L

reprezentat piedici ce au îngreunat activitățile de constuire și care mai sunt active și în ziua de astăzi...

Munții dintre continente sunt o regiune greu accesibilă, cu condiții naturale extreme ale tundrei, departe de așezări permanente, nu are alte drumuri amenajate, decât în prelungirea văilor care vin de la această cale ferată, din sud spre nord. Există totuși o rețea de căi de acces și dinspre vest sau est, utilizate ocazional, care urmează în general cursul marilor văi, ca să se poate ajunge către interiorul munților. Singurul mijloc de transport, care este capabil să poată să pătrundă spre partea centrală a munților, es-te doar tabul (un frate al tancului, tot pe șenile, dar fără echipamente militare, numit de colegii polonezi “wiestiehot”) (Fig. 12). Cu ajutorul său, se pot străbate suprafețele mlăștinoase, pe linia aproximativă a drumului existent, fiecare șofer tanchist își aleage însă traseul în funcție de con-dițiile locale de nivel al apelor, umiditate, adânci-mi, obstacole, surpări. Viteza medie de mers este cam de 10 km/oră, pentru că tot timpul pot

să apară obstacole prevăzute sau nu, unele nat-urale, șanțuri (hârtoape), râuri ce trebuiesc tra-versate cu grijă, cu pante mari la coborârea și urcarea dinspre talveg, bolovani, lacuri, pâlcuri de vegetație, care să fie ocolite sau chiar defecțiuni tehnice, care să lungească timpul de parcurgere. Pentru o asemenea defecțiune, in-tervenită în plină tundră relativ plată, la jumăta-tea drumului către spațiul montan, care să nece-site echipamente ce nu pot fi aduse decât de la bază, de un alt tab (cu care se ține legătura doar prin telefon satelitar), se poate aștepta și două zile, pentru că acest alt tab merge tot în aceleași condiții. E astfel un prilej de relaxare, prin pes-cuit sau vânătoare, cu mijloace mai rudimentare, care poate să aducă ceva proaspăt la cină.

În răcoarea dimineții, o gară fără peron, printre culmile împădurite la bază și stropite de zăpadă, ce răzbat printre nori. Din colțul gemului compartimentului de tren, pe linia Trans-Polar, munții dintre continente, Polar Ural rămân în urmă, umezi, prin ceață, parcă vrând să reascundă iar un secret.

Fig. 13 - Localitatea Polyanyy de pe Valea Paypudina (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 14 - Tren pe cea mai nordică calferată Trans – Polar, ce străbate Munții Polar Ural –

construită în timpul gulagului comunist (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 15 - Vegetație mlăștinoasă în drumul spre partea de sud (Foto: Anca Munteanu)

Fig. 16 - Un ultim pâlc de pădure compact spre nord, pe versantul nord-vestic al Văi Paypudina,

în apropierea unui izbuc carstic (Foto: Anca Munteanu)

P A G I N A 3 5

Concluzii Există multe argumente care vin să subli-

niezee ideea că Munții Polar Ural sunt un spațiu de interferență intercontinental. Cele prezentate, au vrut să probeze aceste aspecte și totodată să completeze informațiile geografice generale cu cele culese pe teren, în vara anului 2007.

Mulţumiri speciale adresăm tuturor celor

care au făcut posibilă prezenţa noastră la aceas-tă expediţie, sponsorilor Temad Distribution, Sport Virus şi magazinul Himalaya, colegilor po-lonezi membrii ai expediției, Dominika Wronska, Michal Lyp, Norbert Niedzialek, Jan Nada-chowski, Piotr Walach, Lukasz Stachnik (toți de la Universitatea Jagiellonian din Cracovia), Mag-dalena Bregin (Universitatea din Silezia), pentru invitaţia şi sprijinul acordat de-a lungul expediţiei. De asemenea mulţumim d-lui Prof. Univ. Dr. Bogdan Mihai, d-nei Dr. Zofia Raczkowska, pre-cum şi familiei şi tuturor colegilor şi prietenilor care m-au susţinut.

BIBLIOGRAFIE

BALTRŪNAS V. (2007), Morenų formavimosi

ypatumai dabartinių kalnų ledynų aplinkoje, Geografi-ja, T. 43. Nr. 1. p. 52–60.

IVANOV M. N. (2012), Resources and Risks of Permafrost Areas in a Changing World, Polar Urals Glaciers and Periglacial Geomorphology, Tenth Inter-national Conference on Permafrost, TICOP, Excursion Guidebook, Pachatnik, Tyumen, 50 p.

JANIA J., HAGEN J. O., ed. (1996), Mass Bal-ance Of Arctic Glaciers, International Arctic Science Committee, Working Group on Arctic Glaciology, Uni-versity of Silesia, Faculty of Earth Sciences, Sosno-wiec-Oslo, 54 p.

KOTLYAKOV V. M. (1980), Problems and re-sults of studies of mountain glaciers in the Soviet Un-ion, World Glacier Inventory - Inventaire mondial des Glaciers (Proceedings of the Riederalp Workshop, September 1978; Actes de l'Atelier de Riederalp, sep-tembre 1978), IAHS-AISH Publ. no. 126, p.143-148.

KUHRY P., OBERMAN N, MAZHITOVA GA-LINA, KARSTKAREL NANKA, ROMANOVSKY V. (2002), Permafrost and Infrastructure in European Russia, Frozen Ground, 26, Longyearbyen, Norvegia, p. 49-51.

MAMIN-SIBIRIAK D.N. (1947), Povestiri din Ural, Ed. Cartea Rusă, 101 p.

MANGERUD J., GOSSE J., MATIOUCHKOV A., DOLVIK T. (2008), Glaciers in the Polar Urals, Russia, were not much larger during the Last Global Glacial Maximum than today, Quaternary Science Reviews, 27, p. 1047–1057.

MUNTEANU ANCA (2006-2007), Participare românească la expediţia internaţională PUECH – Po-lar Ural Environmental Change after Last Ice Age 2007, Revista Terra, 36-37, Bucureşti, p. 168-175.

SOLOMINA OLGA, IVANOV M., BRADWELL T. (2010), Lichenometric Studies on moraines in the

Polar Urals, Geogr. Ann., 92 A (1): climatic reconstruc-tions, tree rings, p. 81-99.

STACHNIK L., UZAROWICZ L. (2011), The relationship between dissolved solids yield and the presence of snow cover in the periglacial basin of the Obruchev Glacier (Polar Urals) during the ablation season, Quaestiones Geographicae 30(1), p. 95-103.

WALACH P., (2008), The daily air temperature course in the bottom of selected glacier cirques in the Polar Ural, Problemy Klimatologii Polarnej, 18: 171–180.

*** (2011), Russian Academy of Sciences Na-tional Geophysical Committee National Report for the International Association of Cryospheric Sciences of the International Union of Geodesy and Geophysics 2007–2010, Moscow, 80 p.

http://en.wikipedia.org/wiki/Ural_Mountains http://kids.britannica.com/comptons/art-1452/

The-Ural-Mountains http://mapstor.com/map-sets/travel-maps/polar-

ural.html http://maurice.strahlen.org/ural/geology.htm http://novaonline.nvcc.edu/eli/evans/HIS241/

Notes/Geography/Urals.html http://old.risk.ru/eng/regions/ural/index.html http://uralmountains.blogspot.ro http://welcome-ural.ru/urals/77/ http://www.britannica.com/EBchecked/

topic/619028/Ural-Mountains http://www.ctevans.net/Nvcc/HIS241/Notes/

Geography/Urals.html http://www.environmentalgraffiti.com/featured/

seven-gigantic-rock-figures-rising-beneath-urals/17781 http://www.freeworldmaps.net/russia/ural-

mountains/map.html http://www.geo.arizona.edu/geo5xx/geo527/

Urals/geography.html http://www.grida.no/photolib/detail/northern-ural-

mountains-russia_5aae

ht tp : / /www. le . ac .uk /g l / ads /S iber i anTraps /

GeolSett.html

http://www.mountainprofessor.com/the-ural-mountains.html

http://www.paleoglaciology.org/regions/PolarUrals/

GlaciersAndClimate/

http://www.princeton.edu/~achaney/tmve/wiki100k/

docs/Ural_Mountains.html

http://www.puech.geo.uj.edu.pl http://www.rusnature.info/reg/13_3.htm http://www.rusnet.nl/encyclo/u/

urals_physic.shtml http://www.truck.seznamkanasex.info/p-

Ural_Mountains http://www.worldofdormia.com/journey/ural-mountains

http://www.yamalpolarexpress.com http://www.1902encyclopedia.com/U/URA/ural-

mountains.html

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 3 6 G E O G R A F U L

Avalanșele sunt fenomene naturale ex-treme, care atunci când devin un pericol po-tențial pentru arealele unde sunt activităţi socio–umane se pot declanșa și artificial. Așezări, areale turistice sau rețele de infrastructură pot fi mai ferite de eventuale catastrofe. Așa au evoluat, de-a lungul timpului, multiple tehnici de provocare artificială a avalanșelor controlate antropic, atât ca areal de desfășurare, cât și ca pagube potențiale. Unele sunt detonate din puncte fixe, altele din puncte mobile. Astfel a luat naștere și sistemul Daisy Bell, care presupune existența unui dispozitiv de declanșare explozibil, din amestec de ozigen și hidrogen, care să poată să fie acționat de la distanță. Pentru aceasta, se folosește un elicopter, cu ajutorul căruia se transportă materialul explozibil, spre arealul unde zăpada trebuie detonată artificial. A fost pus în aplicare în sezonul 2007 – 2008, fiind extrem de practic, cu posibilitatea mai multor succesiuni de explozii, în diferite puncte. A fost utilizat cu mare succes, în numeroase țări europene sau asiatice (Berthet- Rambaud, et al, 2008, 2009; Gubler et al., 2012; Helgaas, 2013; Stoffel et al., 2013; www.elimast.it/en/helicopter-services/avalanche-control.html; www.hotnews.ro/stiri-esential-14309529-demonstratie-unica-romania-incercat-declansarea-controlata-unei-avalanse.htm?nomobile=; www.mnd-group.com/en/; www.pellissierhelicopter.com/en/daisybell/; www.tas.fr/en/products/ avalanche-products/536-daisybell-en; www.wired.com/2012/03/an-avalanche-control-team-hits-the-slopes-with-explosions/).

Un astfel de sistem a fost adus, prezentat, aplicat în luna februarie 2013 pe Valea Capra de pe versantul sudic al Munților Făgăraș (Foto 1-4). Acest versant este unul care este cunoscut cu un număr foarte mare de avalanșe, care au loc extrem de frecvent în lunile de iarnă. Accesul este facilitat de existența Transfăgărășeanului,

care în partea înaltă este închis tocmai din cau-za riscurilor de producere a avalanșelor (Moţoiu, 2008).

Acțiunea aplicării acestor tipuri de siste-me, a reprezentat o premieră în spațiul montan românesc. A fost organizată de către ONSMR (Organizația Națională a Salvatorilor Montani din România), serviciilor publice din Argeș și Sibiu, cei din departamentul francez Savoia, împreună cu Jandarmeria Montană și ISU (Inspectoratul pentru Situații de Urgență), precum și cei de la MND Group din Franța.

Aplicația sistemului Daisy Bell, care a avut loc pe Valea Capra, a fos una care nu a reușit să ducă la declanșarea de avalanșe, chiar dacă s-a încercat în mai multe locuri, deoarece condițiile meteorologice locale întâlnite la nivelul areaului de declanșare, nu aveau cele mai apte caracteristici, pentru a putea determina avalanșe. Datărită unei perioade de încălzire de dinainte, multe fuseseră declanșate natural în zilele premergătoare acestui moment (www.meteoromania.ro). Fiind organizat și programat cu mult timp înainte, ca și dată de manifestare, nu a putut să se țină cont de ce condiții de zăpadă erau atuncii. Totuși, în ciuda acestui aspect, aplicarea sistemului Deisy Bell pe Valea Capra, a fost un exercițiu de testare, care a adus un echipament relativ nou, ce poate fi utilizat în cazuri extreme de zăpadă, precum și problema a utilizării infrastructurii turistice montane iarna (Foto 1-4).

BIBLIOGRAFIE

BERTHET-RAMBAUD P., Noel L., Farizy

B., Neuville J.M., Constant S., Roux P., 2008, Development Of An Helicopter-Borne Gas De-vice For Avalanche Preventive Release, Interna-tional Snow Science Workshop, p. 345-349.

BERTHET-RAMBAUD P., Noel L., Farizy B., Neuville J.M., Constant S., Roux P., Bassetti

DEMONSTRAȚIE DE DECLANŞARE ARTIFICIALĂ A AVALANŞELOR CU SISTEMUL DAISY BELL PE VALEA CAPRA (MUNȚII FĂGĂRAȘ) ÎN

FEBRUARIE 2013

Dr. Narcisa MILIAN, Dr. Anca MUNTEANU, Dr. Mădălina TEODOR,

Conf. univ. dr. Robert DOBRE, Dr. Irinel GRIGORE, Prof. univ. dr. Laura COMĂNESCU, Prof. univ. dr.Alexandru NEDELEA, Dr. Brândușa BĂLAN

munteanca@yahoo.com

P A G I N A 3 7

E., 2009, Un Innovativo Sistema A Gas Elitrasportato Per Il Distacco Programmato Di Valanghe, Daisy Bell, Neve e Valanghe, 67, 7, p.40-47.

GUBLER H., Wyssen S., Kogelnig A., (2012), Guidelines for Artificial Release of Ava-lanches, wyssen avalanche control, 48 p.

HELGAAS O.A., (2013), Artificial Ava-lanche Release – The DaisyBell Raid in Troms & West-Finnmark 4. – 9. April 2013, NPRA Tromsø (& Silje S. Haaland), 29.08.2013 UNIS Longeyar-byen, 4. September 2013, 34 p.

MOŢOIU M.D, (2008), Avalanşe şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în Carpaţii Meridionali, Ed. Proxima, Bucureşti, 280 p.

STOFFEL L., Margreth S. and Schweizer J., (2013), Artificial avalanche release and the probability of triggering secondary avalanches,

International Snow Science Workshop Grenoble – Chamonix Mont-Blanc, 779-782 p.

www.aineva.it www.avalanches.org www.elimast.it/en/helicopter-services/

avalanche-control.html; www.hotnews.ro/stiri-esential-14309529-

demonstratie-unica-romania-incercat-declansarea-controlata-unei-avalanse.htm?nomobile=

www.meteoromania.ro www.mnd-group.com/en/ www.pellissierhelicopter.com/en/daisybell/ www.tas.fr/en/products/avalanche-

products/536-daisybell-en www.wired.com/2012/03/an-avalanche-

control-team-hits-the-slopes-with-explosions/ www.wsl.ch

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

Foto. 1 - Sistemul Daisy Bell în timpul

aplicației de pe Valea Capra Foto. 2 - Unul din punctele unde s-a detonat

sistemul Daisy Bell pe Valea Caprei

Foto. 3 - Urme de avalanșe scurse în

apropierea Cabanei Capra Foto. 4 - Cabana Capra și elicopterul cu

ajutorul căruia s-a aplicat sistemul Daisy Bell

P A G I N A 3 8 G E O G R A F U L

1. Introducere Hărţile satelitare, în funcţie de domeniul

spectral şi rezoluţia geometrică în care au fost achiziţionate informaţiile de la suprafaţa terestră, permit relevarea, prin interpretare, a anumitor caracteristici ale cadrului geografic şi geologic.

În acest articol ne referim la identificarea şi caracterizarea unor structuri geologice şi forme de relief structural pornind de la harta spaţială Landsat 7 ETM+, unul din cele mai accesibile produse satelitare, în comparaţie cu documentele profesionale Radar, IR sau 3D.

Sursa acestui document este Centrul Naţional de Studii Spaţiale din Franţa (Céntre National d’Études Spatiales, CNES). Harta este distribuită de către societatea Spot Image prin intermediul platformei informatice geospaţiale DigitalGlobe, găzduită de Google (2014) prin web-site-ul Google Maps.

Landsat 71)

este un satelit american de observare a Pământului care a fost lansat pe orbită cvasipolară în anul 2000. El şi-a încheiat misiunea după 14 ani de înregistrare a supra-feţei terestre, fiind înlocuit în februarie 2013 de Landsat 8. Principalele date tehnice ale acestui satelit au fost: altitudinea orbitei de 705 km (?), ciclul orbital de 16 zile, scena de 185 km, rezo-luţia geometrică de 15 m în Pancromatic (Pan) şi 30 m în sistemul multispectral (MS).

Instrumentul de teledetecţie se numeşte Enhanced Thematic Mapper plus (ETM+). Acest senzor a recepţionat în domeniul spectral al lu-minii vizibile, în benzile R (Red), G (Green) şi B (Blue), cu vizualizare în benzile 7-4-2, 5-4-2 şi 3-2-1. Harta generată este în culori compozite (Colour Composites).

2. Metodologia Metodele aplicate pentru evidenţierea,

reprezentarea şi descrierea diferitelor structuri geologice şi forme de relief structural adaptate acestora sunt:

- Analiza vizuală a compoziţiei cromatice a hărţii Landsat 7 ETM+;

- Cartografierea unor elemente tectonice şi structurale, a unor forme de relief tectono-structurale şi structural prin schiţe geologice şi geomorfologice.

Analiza documentului satelitar şi cartarea celor mai revelatoare aspecte au fost efectuate de pe poziţia geomorfologului interpretator.

În analiza vizuală a hărţii Landsat 7 ETM (2000, 2003) a fost exploatată structura cromati-că a acestui document în culori aproape reale (naturale) şi structura numerică a hărţii, înregis-trarea la sol fiind realizată la o rezoluţie bună (15 m P şi 30 m MS).

Observarea atentă a hărţii, pe monitorul computerului sau pe materiale imprimate, ne-au permis să evidenţiem anumite configuraţii cro-matice punctiforme, liniare sau areale (benzi lineare, curbe sau sinuoase; figuri geometrie regulate). De exemplu, benzile curbe sau si-nuoase de culoare verde închis indică lanţuri muntoase, cercurile de culoare contrastantă cu fondul cromatic adiacent sugerează baza unui con vulcanic, conturul unei caldere, craterul ac-tual sau vârful înzăpezit al unui edificiu vulcanic.

Caracterul digital al hărţii a permis exami-nări şi caracterizări ale spaţiilor geografice de diferite mărimi, de la spaţii continentale vaste (vestul Americii de Nord, estul Africii), la spaţii de dimensiuni medii/regionale (Peninsula Labra-

STRUCTURI GEOLOGICE ŞI FORME DE RELIEF STRUCTURAL RELEVATE ŞI CARTOGRAFIATE PRIN INTERPRETAREA HĂRŢII

SATELITARE LANDSAT 7 ETM+

Conf. univ. dr. Vasile LOGHIN, lector univ. dr. George MURĂTOREANU

vloghin2003@yahoo.com

1) Programul Landsat este cel mai vechi program civil de observare a Pământului. Primul din aceas-tă serie a fost lansat la 1 iulie 1972. Ultimul, Landsat 8, a fost pus pe orbită pe data de 11 februarie 2013. Senzorii îmbarcaţi sunt: Operational Land Imager (OLI) şi Thermal Infrared Sensor (TIS). Imaginile sunt puse la dispoziţie gratuit de către USGS (United States Geological Survey) prin Glovis Earth Explorer.

P A G I N A 3 9 A N U L V I N U M Ă R U L 1 - 4

dor, Peninsula Iberică, Munţii Appalachi, Masivul Central Francez) şi mici (Munţii Jura, Masivul Chartreuse etc.). Pentru analize detaliate am recurs la amplificarea spaţiului prin detaşarea de cadre (zoom-uri), procedeu care a permis focali-zarea pe obiectivul urmărit: unitate morfostructu-rală, elemente structurale de bază (cute, falii), tipuri de structuri (cutate, faliate, orizontale, mo-noclinale, discordante, structuri vulcanice), forme de relief structural. Pe această cale metodologi-că se pot obţine priviri de ansamblu asupra unor spaţii foarte întinse – continente, oceane – dar şi informaţii mai detaliate despre alcătuirea geologi-că şi geomorfologică a unei regiuni, despre un element sau proces geologic şi geomorfologic.

Interesul nostru s-a oprit asupra unor spaţii cunoscute prin tectonica lor activă, prin structuri geologice vizibile sau uşor descifrabile, prin relieful concordant diferitelor structuri. Unele zoom-uri au vizat locuri ştiute de către amatori din contactul direct cu terenul sau din observaţii aeriene (din avion).

Interpretarea hărţii satelitare în scopul pre-cizat de la început s-a bazat pe faptul că structu-ra cromatică a acesteia este în concordanţă cu structura categoriilor de acoperire şi de utilizare a suprafeţei terestre, cu reflectanţa/radianţa dife-rită a acestor categorii: culturi agricole, vegetaţie ierboasă, păduri, aşezări, căi de comunicaţie), suprafeţe acvatice (oceane, mări, lacuri, râuri), zăpezi, gheaţă şi gheţari, suprafeţe cu roca la zi. Ca urmare, în diversitatea cromatică a hărţii se observă omogenităţi şi contraste, continuităţi şi discontinuităţi, concretizate în configuraţii (areale cromatice omogene) şi linii de contrast (liniamente). Configuraţiile pot lua diferite figuri geometrice sau pot fi neregulate, iar liniamentele pot fi rectilinii, curbe (concave, convexe), sinuoa-se, circulare ori neregulate.

Aşadar, metoda de interpretare prin care au fost puse în evidenţă anumite trăsături morfo-logice şi geologice ale uscatului scoarţei terestre a fost metoda deductivă, în sensul că formele de relief şi structurile geologice (linii tectonice, struc-turale) au fost deduse, în principal, pe o cale in-directă, pornind de la modul de acoperire/utilizare a uscatului (land cover, land use) ca factor indicator. Gradul de precizie depinde de mărimea spaţiului explorat, de gradul de amplifi-care a zoom-ului, de evaluarea (aprecierea) co-rectă a relaţiei dintre natura/intensitatea culorilor/nuanţelor, grila de valori radiometrice ale hărţii digitale şi categoriile de acoperire a teritoriului.

În cazul în care roca aflorează, ca în regiu-nile neacoperite sau slab acoperite cu vegetaţie forestieră, elementele de structură geologică pot fi observate direct. Astfel de situaţii sunt întâlnite în Peninsula Labrador şi alte medii subpolare (Fig. 5), în multe sectoare ale lanţurilor orogenice (Munţii Alpi - Alpii Dolomiţi, Prealpi – Fig. 9;

Munţii Cantabrici – Fig. 6 etc.), în deşerturi şi semideşerturi, în perimetrele vulcanilor activi.

Configuraţiile areale şi liniare, exprimând corespondenţa dintre modul de acoperire a spaţiului geografic şi culorile hărţii satelitare, su-gerează, indirect, corespondenţa dintre relief şi substratul geologic, pe de o parte, şi culorile hărţii, pe de altă parte, dar o corespondenţă cu grad de aproximare diferit. De exemplu, contras-tele liniare dintre culori pot indica falii principale sau secundare, abrupturi de falie care demar-chează rifturi, grabene, bazine lacustre de origi-ne tectonică (rupturală), aşa cum sunt cele locali-zate în Rift Valley din Africa de Est (L. Tanganyi-ka, L. Malawi etc.).

Discontinuităţile în structura cromatică a hărţii satelitare reflectă discontinuităţile în struc-tura categoriilor de acoperire/utilizare a supra-feţei terestre, acestea indicând de cele mai multe ori contraste morfologice tranşante şi, mai depar-te, pe aceeaşi cale a deducţiei, contraste litologi-ce şi structurale nete.

Continuităţile şi discontinuităţile de culoare din harta satelitară redau uniformităţi (omogenităţi) sau contraste în structura modului de acoperire/utilizare a spaţiului terestru, iar acestea, în mod indirect, în virtutea corelaţiilor din mediul geografic, ne dau informaţii asupra reliefului şi substratului (rocă şi structură). În ma-re măsură, acoperirea /utilizarea teritoriului a căpătat structura şi repartiţia pe care le cu-noaştem astăzi, datorită condiţiilor de relief, de rocă şi sol. Spre exemplu, în unităţile montane septentrionale, culoarea verde închis reprezintă pădurile de conifere, iar culoarea verde deschis redă pădurile de foioase, în timp ce culoarea galben şi nuanţele acesteia redau pajiştile, cultu-rile agricole şi aşezările. Transferată în plan geo-morfologic, interpretarea ne conduce la cores-pondenţa dintre culoarea verde, păduri şi interflu-vii (culmi muntoase), dintre culoarea galben, pajişti, culturi agricole, aşezări şi văi/depresiuni. În Munţii Jura, dispunerea acestor culori în benzi paralele uşor curbate, cu unele discontinuităţi şi dedublări, sugere-ază alternanţa cvasiparalelă a culmilor (les monts) şi văilor/depresiunilor (les vaux). Geografii recunosc că morfologia de an-samblu a Munţilor Jura este rezultatul concor-danţei directe a formelor de relief cu structura cutată: culmi de anticlinal (monts, crêts) şi văi de sinclinal (vaux; val la singular). De aici termenul geomorfologic de „relief jurasian”.

Analiza, astfel concepută şi desfăşurată, s-a finalizat prin caracterizări succinte asupra su-biectelor selectate şi prin schiţe geologice şi geo-morfologice explicative.

P A G I N A 4 0 G E O G R A F U L

3. Unele structuri geologice şi forme de relief structural evidenţiate prin interpretarea hărţii

satelitare Landsat 7 ETM+

3.1. Convergenţa plăcilor tectonice Harta satelitară Landsat 7 ETM+ explora-

tă global sau regional, ne relevă tipurile majore de contacte dintre plăcile litosferice, respectiv convergenţele sau divergenţele dintre acestea.

Astfel, subducţiile plăcilor tectonice, con-cretizate prin dislocaţii majore ale scoarţei teres-tre sub formă de cutări şi falieri orientate liniar pe sute şi mii de kilometri, respectiv prin lanţuri orogenice de coastă continentală, sunt puse în evidenţă pe harta satelitară în culori prin confi-guraţii cromatice sub formă de benzi paralele în verde închis şi prin contacte dintre culori/nuanţe exprimate liniar (liniamente/aliniamente). Spre exemplu, seria de liniamente paralele din vestul Americii de Nord, dinspre Golful Californiei spre

Golful San Francisco şi continuând până în ves-tul Canadei, indică un sistem de falii majore, cunoscut sub numele de San Andreas

2).

Acestea sunt rezultatul raporturilor tec-tonice de subducţie dintre Placa Pacificului (Pacificului de Nord, placă oceanică, bazaltică, mai densă) şi Placa Americii de Nord (placă continentală, granitică, mai puţin densă), a geo-dinamicii interne specifice subducţiei, care con-stă în cutări şi înălţări ale scoarţei terestre, în falieri, în activitate vulcanică şi seismică (focarele seismice se află în planul de subducţie al Plăcii Pacificului, numit planul Benioff). Pe acest contact s-au format lanţurile cordiliere (pe hartă în benzi de un verde închis) separate de depresiuni tectonice (cum este California Central Valley), edificiile vulcanice (configuraţii circulare în verde, cu un punct alb semnificând zăpezi şi gheţari, datorită altitudinii ce depăşeşte limita zăpezilor eterne: St. Helens, Rainier) (Fig. 1, Fig. 2).

2) Vasile Loghin, unul din autorii articolului, a traversat de două ori faliiile San Andreas, dinspre este spre vest şi invers, în august 1994, când a efectuat o călătorie în S.U.A.

Fig. 1. A. - Imagine sateli-tară Landsat 7 ETM+

asupra coastei de Vest, în sectorul californian

(Sursa: www.google.maps.com),

B. Reprezentarea componentelor

tectono-structurale (plăci şi falii) din sectorul de

coliziune a Plăcii Americii de Nord şi a Plăcii Pacificului, pe baza interpretării imaginii

satelitare

Fig. 2. A. - Zoom din imaginea satelitară

precedentă, focalizat pe Golful San Francisco. B. Schiţa tectono-structurală

a regiunii Golfului San Francisco

P A G I N A 4 1 A N U L V I N U M Ă R U L 1 - 2

Focalizarea în analiza noastră pe sectorul Golfului San Francisco ne-a permis să observăm şi să cartăm dislocaţiile rupturale principale, ge-neratoare de instabilitate tectonică (acumulări de energie seismică) şi vulcanismul activ şi astăzi (vulcanism andezitic).

Faliile majore din sistemul San Andreas au fost reprezentate sub forma unei schiţe generale, apropiată de harta tectono-structurală a regiunii.

Configuraţiile cromatice ale hărţii satelitare Landsat 7 ne-au atras atenţia şi asupra unei mari depresiuni tectonice intracordiliere – California Central Valley. Cele două râuri care o drenează (Sacramento, San Joaquin) sunt axate pe traiec-tul unei falii principale.

3.2. Divergenţa plăcilor tectonice Divergenţa se evidenţiază în lungul rifturi-

lor continentale, cum este riftul est-african (Rift

Valley). Acest proces tectonic major, opus convergenţei, este observabil pe harta satelitară Landsat 7 printr-o serie de elemente indicatoare ale cromaticii documentului satelitar: configuraţii în benzi de culoare albastru orientate liniar, pe direcţia generală nord-sud, descompuse şi recompuse, în două ramuri, pe la est şi vest de Lacul Victoria, dar şi contacte cromatice liniare sau circulare (acestea din urmă indicând conuri vulcanice). Astfel, în Africa de Est, desfăşurarea liniară pe mii de kilometri a unor depresiuni lacustre şi marine din Orientul Apropiat (Marea Moartă, râul Iordan), prin Marea Roşie, Depresi-unea Afar, Podişul Etiopiei, prin estul şi vestul Lacului Victoria, de-a lungul Lacului Tanganyika şi Malawi (Nyassa), până la ţărmul Oceanului Indian, indică un rift, o vale de rift, unu uriaş şanţ tectonic (fosă, graben), însoţită de un sistem de falii pe marginea blocurilor fragmentate şi distanţate în deplasare contrară de la începutul

Fig. 3. A. - Imagine satelitară asupra Africii

de Est, în regiunea Mare-lui Rift,

B. Harta tectono-structurală a Africii de

Est, de-a lungul marelui rift (Rift Valley), realizată prin interpretarea imaginii

satelitare

Fig. 4. A. - Imagine satelitară de detaliu

asupra regiunii lacului Malawi,

B. Harta morfo-structurală a regiunii

Lacului Nyasa realizată prin interpretarea imaginii

satelitare

P A G I N A 4 2 G E O G R A F U L

erei terţiare. Fisurarea profundă a scoarţei terestre, generată de curenţii magmatici (astenosferici) ascendenţi şi divergenţi, a dus la fragmentarea blocului iniţial şi formarea de blocuri mai mici antrenate într-un proces de expansiune (Placa est-africană spre E-NE, Placa arabică spre NE şi Placa africană spre N). Între ele s-au format depresiuni tectonice ocupate de Marea Roşie şi numeroase lacuri, de la Marea Moartă la L. Malawi. Prima s-a format M. Roşie, la începutul erei neozoice.

Pe hartă se poate observa caracterul rectiliniu al ţărmurilor Mării Roşii şi al marilor lacuri tectonice (L. Tanganyka şi L. Malawi). Contrastele cromatice liniare indică abrupturi ale liniei de falie, care sunt faliile vechi asociate riftului. Interpretarea noastră s-a materializat în două schiţe, una de ansamblu (Fig. 3) şi una aducând în prim plan bazinul L. Malawi (Nyassa) (Fig. 4).

De menţionat că falierea densă şi profundă, direcţionată pe mii de kilometri, a generat vulcanismul de rift, de tip bazaltic, care a ridicat edificiile vulcanice din estul Africii, alcătuite din produse bazaltice (lave, piroclastite) aduse direct din astenosferă. Pe harta satelitară se identifică prin mici configuraţii circulare în verde închis, uneori cu un punct central în alb, semnificând zăpezile permanente şi gheţarii de pe conurile vulcanice cele mai înalte: Kilimandja-ro, Kenya, Virunga, Ruwenzori etc.

3.3. Structuri cutate şi faliate în cadrul scuturilor

Scuturile sunt cele mai vechi părţi ale con-

tinentelor, constituite din scoarţa granitică prima-ră şi din roci metamorfozate în primele orogene-ze, cele proterozoice (precambriene). Structural, formaţiunile din scuturi sunt intens cutate şi falia-

te. Acestea nu au mai fost antrenate în orogene-ze ulterioare, precum masivele caledonice şi hercinice. Morfologic, scuturile corespund celor mai vechi suprafeţe de eroziune, de nivelare (de denudare) a reliefului de orogen. Sunt cele mai vechi peneplene, cu un relief aproape plan, mar-cat de martori de eroziune (monadnock-uri, în scutul canadian).

Structurile cutate şi faliate ale unor scuturi sunt vizibile cu claritate pe harta satelitară Landsat 7 ETM. Este cazul acelor porţiuni nea-coperite cu vegetaţie sau cu vegetaţie slab dez-voltată (de tundră, de deşert şi semideşert), un-de formaţiunile aflorează (sunt „la zi”). De exem-plu, scutul canadian, Peninsula Labrador, scutul african în deşerturile de piatră (hamade).

Deosebit de evidente sunt structurile dens cutate şi faliate ale scutului canadian, în nordul Peninsulei Labrador, acolo unde peneplena pro-terozoică a fost puternic erodată de către gheţarii cuaternari în cele patru faze ale gla-ciaţiei nord-americane şi unde formaţiunile sunt „la zi”.

Liniamentele de diferite dimensiuni, sub forma unor linii de culoare închisă, indică falii principale şi secundare, dar şi lacuri alungite, ocupând depresiuni sculptate de către gheţarii cuaternari pe traiectul acestor dislocaţii rupturale care au favorizat eroziunea.

Cu diferite grade de detaliere, faliile dintr-o regiune central-nordică a Peninsulei Labrador au fost cartate în schiţa din figura 5.

3.4. Forme de relief structural şi struc-

turi cutate şi faliate în unităţile de orogen al-pin

Pe hărţile satelitare, în culori compuse,

identificarea şi descrierea formelor de relief structural şi a structurilor cutate şi faliate sunt posibile în mod direct, fără dificultate, în porţiuni-

Fig. 5. A. - Imagine sate-litară Landsat 7 ETM+

asupra unei porţiuni din Peninsula Labrador, acolo unde structurile

cutate şi faliate ale scutului canadian sunt

vizibile,

B. Reprezentarea faliilor principale (liniile accen-

tuate) şi secundare

P A G I N A 4 3

le lanţurilor muntoase unde roca este „la zi”. Dar cum, în cea mai mare măsură, aceste unităţi de orogen sunt acoperite de păduri şi pajişti, depis-tarea formelor de relief structural şi de structuri geologice (cute – sinclinale, anticlinale, falii, şari-aje etc.) este posibilă pe o cale indirectă, prin deducţie, pornind de la corelaţiile care există în-tre categoriile de acoperire a teritoriului cu forme-le de relief şi, de aici, pe aceeaşi cale corelativă (deductivă), la stabilirea structurii substratului geologic. În aplicarea acestui procedeu de inter-pretare pot să apară şi erori, căci există un grad de relativitate, de aproximare, având în vedere inadvertenţele care pot exista în raporturile dintre factorii modelului geografic.

Elementele structurale ale munţilor de în-creţire cu roca „la zi”, respectiv cutele, şariajele, faliile pot fi evidenţiate direct prin configuraţii de culori deschise (gri, alb) şi de liniamente cromati-ce date de contacte de culori contrastante. As-tfel, dacă distribuţia benzilor de culoare deschi-să este sinuoasă, această configuraţie indică o cută geologică, dar şi tipul de cută (verticală, în-clinată, orizontală, faliată, cută încălecată) sau şariaje. Urmărind liniamentele (discontinuităţile liniare), putem surprinde falii de diferite dimensi-uni. Astfel de observaţii şi cartări pot din făcute în munţii cu grad redus de acoperire cu vegetaţie sau cu desfăşurări ample de versanţi în care ro-ca aflorează, ca de exemplu, în Munţii Cantabrici

3) (Fig. 6), Alpii Dolomiţi, Prealpii

Francezi4)

(Fig. 9), în Munţii Atlas etc. Aici pot fi depistate şi inversiuni de relief pe structuri cutate (depresiuni de anticlinal). Pe o cale indirectă, considerând relaţia dintre culorile hărţii şi catego-

riile de utilizare a teritoriului, se pot evidenţia cu uşurinţă legături dintre configuraţiile în benzi de un verde închis, paralele cu benzi de un verde deschis, cu desfăşurări de sute şi mii de kilo-metri, care nu reprezintă altceva decât lanţurile orogenetice: lanţuri de coastă continentală (de subducţie - Cordilierii), lanţuri intercontinentale (sistemul alpino-hymalaian) şi lanţuri intraconti-nentale (Munţii Pirinei, Munţii Jura).

În Munţii Jura, de exemplu, folosindu-ne de acest procedeu de interpretare, găsim a fi frapantă legătura dintre desfăşurarea benzilor paralele a culorii verde închis şi verde deschis sau bej. Această dispunere ordonată a culorilor, în benzi paralele de culori/nuanţe diferite, relevă

concordanţa dintre categoriile de utilizare a tere-nurilor şi formele de relief. Culoarea verde repre-zintă pădurile (de foioase, de conifere), iar aces-tea corespund culmilor muntoase, iar culorile/nuanţele verde deschis reprezintă culturile agri-cole şi aşezările. Configuraţia acestora în benzi paralele, orientate regulat NE-SV, sugerează geomorfologului impunerea structurii geologice (sinclinale şi anticlinale) în relief: culmi de anticli-nal şi depresiuni de sinclinal. Acesta este relieful de tip jurasian, de concordanţă directă structură cutată-relief, cu alternanţe de „monts” („mont” la singular) şi „vaux” („val”).

Folosind această cale interpretativă, am cartat axele de anticlinal şi axele de sinclinal, precum şi unele discontinuităţi (falii) (Fig. 7, fig. 8). Pentru a aprecia gradul de aproximare al car-tării realizate, am recurs la procedeul comparării schiţelor noastre cu harta structurală a Munţilor Jura.

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

3) Prima identificare a structurii cutate din Munţii Cantabrici a fost realizată cu ocazia survolării acestor munţi în iunie 2006 la bordul unui avion portughez pe relaţia Frankfurt – Lisabona. 4) În cadrul a două excursii ştiinţifice cu geografii francezi de la Universitatea Savoia (Chambésy) am efectuat observaţii asupra reliefului structural din Masivul Chartreuse. 5) Mont şi val (monts şi vaux) sunt denumiri specifice Munţilor Jura.

Fig. 6. A. - Fragment dintr-o imagine satelitară Landsat 7

ETM+ cuprinzând o porţiune din

Munţii Cantabrici,

B. Reprezentarea cutelor faliate din

fragmentul selectat.

P A G I N A 4 4 G E O G R A F U L

Relieful de cueste din munţii de încreţire poate fi observat şi caracterizat pe o bază direc-tă, explorând sectoare cu aflorimente multiple, ca în Prealpii Francezi (masivele Bauges, Char-treuse, Vercors). Abrupturile de cuestă din aces-te masive sunt identificate prin culoare deschisă (gri), alcătuite în principal din calcare şi marcate de procese de dezagregare şi gravitaţionale, cele care au generat grohotişuri active (în gri) sau fixate în vegetaţia forestieră (în verde).

Reversul cuestelor (suprafeţele structu-rale care corespund planurilor de strat), fiind acoperite cu păduri de foioase şi conifere, în funcţie de altitudine, corespund pe hartă culorii

verde (nuanţelor de verde) (Fig. 9). Pot fi cartate şi conurile de dejecţie forma-

te la contactul trenei de grohotiş (glacisului) cu fundul văilor (contactul Masivului Chartreuse cu valea râului Isère) ( Massif de Chartreuse şi Val d’Isère).

Referinţe:

www.GoogleMaps.com www.DigitalGlobe.com www.landsat.usgs.gov

Fig. 7. A. - Munţi Jura într-o imagine satelitară

Landsat 7 ETM+,

B. Schiţa morfo-structurală a Munţilor Jura realizată prin interpretarea hărţii

satelitare (lanţurile paralele corespund anticlinalelor

Fig. 8. A. - Fragment din sectorul central ai Munţilor

Jura,

B. Schiţă morfo-structurală indicând paralelismul

culmilor anticlinale şi al depresiunilor sinclinale

precum şi sistemul de falii

Fig. 9. A. - Imagine satelita-ră asupra extremităţii sud-

vestice a Masivului Chartre-use (Prealpii francezi),

B. Schiţa geomorfologică întocmită prin interpretarea imaginii satelitare: 1. abrupt

de cuestă; 2. suprafaţă structurală; 3. grohotişuri mobile; 4. conuri de

grohotiş; 5. limita superioară a pădurii; 6. reţea hidrografică (a –

temporară; b – permanentă)

P A G I N A 4 5 A N U L V I N U M Ă R U L 1 - 2

Studiile de master ca ciclul II al studiilor universitare

Primele programe de master („masterat”)

în România au fost introduse odată cu Legea învățământului nr. 84/1995, ca una din formele învățământului postuniversitar, existente în para-lel cu alte forme de studii postuniversitare, vechi sau noi, precum: studiile aprofundate de speciali-tate, studiile academice postuniversitare, docto-ratul, studiile postuniversitare de specializare și cursurile de perfecționare postuniversitare. În viziunea acelei legi, programele de master „integrează mai multe domenii de specializare, având rolul de a extinde competențele în aceste domenii” (art. 72(4)). Studiile de master au, as-tfel, un caracter integrator, spre deosebire de programele de studii aprofundate, care „se fac în domeniul de specializare a diplomei” de licență (art. 72(1)). In practica universitara de pana in anul 2005, au fost prioritare studiile aprofundate de specialitate, precum si alte tipuri de studii postuniversitare. Programele de master, in sen-sul legii, au fost foarte rar intalnite (de exemplu, in domeniul studiilor economice – MBA).

Odată cu implementarea Procesului Bo-logna în România, prin Legea 288/2004, învăță-mântul superior se organizează în 3 cicluri de studii universitare, din care ciclul II este repre-

zentat exclusiv de studiile universitare de master („masterat”). Viziunea legii asupra programelor respective se schimbă din cea de integrare, în cea de specializare, de „aprofundare în domeniul studiilor de licență” (art. 9(2)), cu un accent deo-sebit pus pe capacitatea de cercetare științifică. Practic, studiile de master prevăzute de această lege sunt asimilate programelor de Master of Sciences oferite de universitățile din cadrul siste-mului anglo-saxon, chiar dacă în denumirea acestor programe, care figurează în lege, cerce-tarea științifică nu este menționată explicit.

Răspunzând noilor provocări atât la nivel global, cât și tendințelor de evoluție a învățămân-tului superior românesc, noua Lege a educației naționale nr. 1/2011 nuanțează datele problemei. Conform legii (art. 154(1)), programele de master sunt împărțite în trei tipuri, în funcție de natura competențelor formate: masterul profesional este orientat către formarea competențelor prac-tice, necesare exercitării meseriei alese; maste-rul de cercetare se axează pe formarea compe-tențelor specifice domeniilor de cercetare științifi-că; cel de-al treilea tip, masterul didactic, nu este clar definit, însă, scopul său de bază ar con-sta în dezvoltarea competențelor didactice în rândul absolvenților, care vor să urmeze o carie-ră în instituțiile de învățământ de diferite niveluri. Prin această lege, din masterul științific, existent

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

METODOLOGIA DE ELABORARE A PLANULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PENTRU ACREDITAREA UNUI NOU PROGRAM DE MASTER DE

CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ÎN DOMENIUL GEOGRAFIE

Conf. univ. dr. Igor SÎRODOEV

igor.sirodoev@univ-ovidius.ro

Abstract: Methodology of the development of a syllabus for accreditation of the new Master of Sciences program in the field of Geography. Master programs have been constituting a part of Romanian Higher Education for more than 20 years. Currently, the unique type of master studies is being split in three different programs: master of sciences, professional master and teacher’s master. Development of a new master of sciences program is a tricky and challenging issue. In order to be successful, a new master program, especially at a small university, must answer several important challenges related to a long-term perspective of professional activity in the university. Developing a new program of master of sciences in the field of geography at Ovidius University of Constanța has been taken as a case study. The program’s main focus is tourism; it is designed in several blocks, created in order to fulfill the requirements of regional specificity, staff specialization, students’ expectations and demands for the labor force imposed by the market. The successfulness of the program is assured by external quality control and insertion of program’s graduates on the labor market. Overall perspectives of a geography education program are expected to be good due to the ability of geography science to explain the particularities of our society and the surrounding world. Keywords: applied geography, tourism, curriculum, thematic blocks, Master of Sciences

P A G I N A 4 6 G E O G R A F U L

anterior de facto, se desprind programele de specializare pentru care abilitățile de cercetare științifică nu sunt necesare.

După mai mult de 20 ani de existență, programele de master au devenit o prezență obligatorie și firească în sistemul studiilor univer-sitare din România. Iar în condițiile Legii 1/2011, cu cele trei tipuri, acestea ar fi trebuit să se mul-tiplice și să se extindă. Evident, cel mai impor-tant este programul studiilor universitare de master de cercetare științifică: doar acesta le oferă absolvenților posibilitatea să-și continue studiile în cadrul celui de-al treilea ciclu de studii universitare, doctoratul. Celelalte două tipuri de programe își găsesc debușeul în domenii speci-alizate, precum învățământul preuniversitar sau mediul de afaceri. Totuși, pe ce baze să se facă diferențierea dintre tipurile respective de master și care este importanța acestora pentru domeniul Geografie?

Elaborarea unui program nou de master în

domeniul Geografie Universitățile românești au cunoscut o

creștere aproape explozivă în etapa imediat ur-mătoare anului 1989 (Ianoș et al., 2011), valorifi-când un potențial enorm privind rolul acestora jucat în economia orașului, județului și regiunii în care se află (Ianoș, 2008; 2010). Parțial, acest lucru se explică prin localizarea preferențială a universităților în orașele mari, care, pe de o par-te, sunt motoarele economiei regionale, iar pe de altă parte, servesc drept debușee pentru absolvenții instituțiilor de învățământ găzduite (Ianoș et al. 2003-2004).

Absolvenții învățământului geografic ro-mânesc, datorită competențelor obținute și abili-tăților practice formate, sunt ceruți pe piața mun-cii nu doar în domeniul tradițional al pregătirii lor, respectiv învățământul preuniversitar, ci și în diferite sectoare ale economiei naționale și ale

administrației publice (Ianoș, 2014). Drept urma-re, ponderea geografilor în totalul absolvenților din țară a crescut în continuu până în anul 2007, ca să stagneze la nivele superioare după acea dată: cca 18 geografi din 1000 de absolvenți ai programelor de licență (Figura 1). Recunoscând rolul crescând al geografilor pe piața muncii, a fost creat un set de ocupații destinate, aproape în exclusivitate, absolvenților specializărilor geo-grafice. Problema lor este că specialiștii-geografi, cu licența obținută în cadrul Procesului Bologna, pot satisface criteriile calificărilor res-pective doar în condițiile absolvirii unui program de master corespunzător (Ianoș, 2008). Astfel, programele de master în domeniul Geografie reprezintă o condiție necesară și obligatorie pentru practicarea meseriilor rezervate geografi-lor în Clasificarea Ocupațiilor din România.

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), singura acreditată din țară, asigură activitățile și servicii-le de evaluare a calității Sistemului Național de Învățământ Superior, a instituțiilor de învățământ superior și a programelor de studii (Petrescu, Sârbu et al., 2015). După adoptarea legii 1/2011, ARACIS lucrează la elaborarea criterii-lor, standardelor naționale și procedurilor de acreditare, adaptate fiecărui domeniu de master. În ciuda faptului că varianta finală a standardelor nu a fost adoptată (ARACIS, 2016), propunerea unui nou program trebuie să țină cont de legisla-ția în vigoare și de cele mai noi tendințe în do-meniu, astfel încât racordarea acestuia la nor-mativele viitoare să fie cât mai facilă.

În ceea ce privește acreditarea unui nou program de master de cercetare în domeniul Geografie, îndeplinirea criteriilor tehnice și ajus-tarea indicatorilor ține de designul programului de master și poate fi realizată în ultimul moment (raportul dintre orele de curs și de lucrări practi-ce etc.). Conform discuțiilor actuale, criteriile esențiale, care rezultă dintr-o viziune de per-spectivă asupra unui program de master de cer-cetare, se referă la: existența unui centru de cercetare științifică cu activitate în domeniul pro-gramului respectiv; desfășurarea unui program de studii doctorale în domeniul masterului (ca o condiție obligatorie și exclusivă pentru re-acreditarea unui program de master de cerceta-re); acoperirea disciplinelor din planul de învăță-mânt într-o proporție covârșitoare prin titularii instituției etc.

Dincolo de criteriile legislativ-normative, orice program de studii universitare de succes trebuie să se înscrie atât în contextul spațiului educațional interdisciplinar la nivel de universita-te/oraș/județ/regiune, cât și în cel al învățămân-tului geografic la nivel național, astfel încât să se

Fig.1 - Dinamica numărului și ponderii absolvenților programelor de licență în

domeniul Geografie

P A G I N A 4 7 A N U L V I N U M Ă R U L 1 - 2

identifice o nișă tematică încă nevalorificată, dar cu un potențial de atragere a viitorilor maste-ranzi. Pentru valorificarea atuurilor oferite de localizarea universității, programul propus trebu-ie, de asemenea, să se sprijine atât pe specificul geografic regional și local, cât și pe specializa-rea cadrelor didactice titulare, care, firește, într-o proporție semnificativă, rezultă din particularități-le geografice ale zonei.

Astfel, elaborarea unui program de mas-ter de cercetare științifică în domeniul Geografie reprezintă o activitate complexă, care ține cont de îmbinarea reușită a mai multor puncte de reper: a criteriilor legale, cerințelor normative, particularităților învățământului geografic națio-nal, specificului ofertei universitare locale, condi-țiilor geografice regionale și specializării resur-selor umane existente în universitate. Să exami-năm aceste puncte de reper într-un studiu de caz, reluându-le într-o ordine care reflectă pașii de parcurs în acest proces.

Studiul de caz: planul de învățământ pentru

programul de master Geografie aplicată și evaluarea resurselor

turistice Majoritatea criteriilor care sunt în discuții

(ARACIS, 2016) rezultă mai mult sau mai puțin natural din existența și experiența anterioară a instituției acreditate sau a programelor de licență în domeniu, de exemplu, asigurarea cu spații, bibliotecă de specialitate sau se configurează prin design-ul planului de învățământ, precum numărul de discipline, de credite, raportul dintre orele de curs și cele de aplicații etc. Satisface-rea acestor criterii depinde de inventivitatea co-ordonatorului programului de studii, putând fi făcută printr-o simplă reconfigurare a planului de învățământ. Însă, există anumite standarde care reprezintă rezultatul unei preocupări îndelungate în domeniu și impun existența unei viziuni de perspectivă de 5-10 ani în activitatea instituției. Acestea nu pot fi atinse de pe o zi pe alta sau într-un an de zile. Aceste standarde se referă la activitatea de cercetare în cadrul instituției, o cercetare de performanță vizibilă la nivel națio-nal și internațional.

Dezvoltarea capacităților de cercetare a masteranzilor se face prin accentul pus pe studi-ul individual. Standardele aflate în discuție stipu-lează doar un număr minim de ore (pe săptămâ-nă și pe întreg ciclu al studiilor). În acest con-text, pentru maximizarea eforturilor privind studi-ul individual, numărul de ore didactice trebuie să fie aproape de pragul minim. În același timp, numărul de ore dedicate activităților de cerceta-re trebuie să fie maxim. Practica se desfășoară

doar în unitățile cu profil de cercetare, ceea ce presupune existența de acorduri de colaborare cu asemenea instituții. Iar în instituția organiza-toare a programului de master trebuie, în mod obligatoriu, să existe un centru de cercetare ști-ințifică, care să aibă rezultate remarcabile în domeniul programului de studiu pentru care se solicită acreditare. Programul de studii de mas-ter de cercetare științifică este gândit ca o pre-cerință pentru începerea studiilor doctorale, ce-ea ce impune anumite restricții asupra structurii și funcționării acestuia. În primul rând, progra-mul trebuie construit în așa fel încât să permită echivalarea studiilor de master cu materiile din primul an de doctorat (o cerință facultativă). Da-că la prima acreditare se acceptă participarea doar a unui conducător de doctorat (cerința mi-nimă obligatorie), la prima re-acreditare este absolut necesară existența unui domeniu de doctorat acreditat, care să fie în domeniul pro-gramului de master.

Universitatea „Ovidius” se află în zona de litoral a Mării Negre, în apropiere de unitățile fizico-geografice, precum Podișul Dobrogei și Delta Dunării. Poziția universității facilitează specializarea cadrelor didactice în studierea pro-ceselor și fenomenelor din zona de podiș/câmpie și zona de contact uscat/mare/zone umede. Ținând cont de importanța litoralului pentru dezvoltarea turismului în țară, axarea unui program de master pe aspectele legate de turism pare a fi mai mult decât evidentă. În bazi-nul de recepție a Universității există și alte pro-cese/fenomene/activități, care particularizează zona și pot să imprime unui program de master o nuanță aparte, dincolo de tematica turistică principală: gestionarea resurselor de apă, proce-sele geomorfologice din zona fluvio-costieră, planificarea spațială maritimă etc.

Facultatea dispune de 10 cadre didactice titulare, dintre care 5 se specializează în proble-me de geografie umană și economică, cu preo-cupări în planificare teritorială și dezvoltare regi-onală și locală și 5 în probleme de geografie fizică și geografie regională, cu unele preocupări și în domeniul turismului.

Din îmbinarea particularităților geografice ale poziției cu specializarea resurselor umane care urmează a fi implicate în procesul de pre-dare, se conturează un program de master cu atenția principală pentru probleme de turism și specializarea secundară în domeniul planificării, cu o acoperire care să cuprindă un spectru mai larg de probleme fizico- și economico-geografice specifice Dobrogei. Din această perspectivă a fost făcută și inventarierea programelor de stu-dii în domeniul Geografie, care nu a fost exha-ustivă, ci a prioritizat programele de geografie

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

P A G I N A 4 8 G E O G R A F U L

umană, de mediu, de planificare și turism (Tabelul 1).

Oferta facultăților de geografie din țară este destul de variată, programele încercând să

Focusul metodologic (cu nr. pro-

grame)

Domeniu / subdomeniu

Geografie fizică

Geogra-fie uma-

nă Mediu Planificare Turism

General (geografie sau econo-mie) 7 (fac. geo.) + 3 (fac. econ.) = 10

Mediul geo-grafic – valo-rificarea și protecția resurselor naturale (UC); Clima-tologie și resurse de apă (UB)

Geode-mografie și vulne-rabilități socio-teritoriale (UB)

Resurse și riscuri în mediul hidroatmosferic (UBB); Evaluarea integrată a stării mediului (UB)

Geografie aplicată și dezvoltare regi-onală (UB)

Economia comerțului, turismu-lui și serviciilor (UBB); Econo-mia comerțului, turismului și serviciilor (UO); Turism și dezvoltare regională (USV); Economia turismului (UOC)

Amenajare / Dezvoltare 10 (fac. geo.) + 1 (fac. econ.) = 11

Geomorfolo-gie și carto-grafie cu elemente de cadastru (UB)

Mediul actual și dezvoltarea durabilă (UAIC); Riscuri naturale și amenajarea teritoriului (UAIC)

Dezvoltare teritori-ală inteligentă (UB); Planificarea și dezvoltarea durabilă a teritori-ului (UVTm); Planificare și dez-voltare regională (UBB); Politici europene de dezvoltare regio-nală (UOC)

Dezvoltare și amenajare turis-tică (UVTm); Gestiune și ame-najare turistică (UO); Turism și dezvoltare teritorială (în ma-ghiară) (UBB); Amenajare și dezvoltare turistică (UBB); Turism și dezvoltare regională (în română și în franceză) (UAIC)

Manage-ment / Ges-tiune 6 (fac. geo.) + 3 (fac. econ.) = 9

Gestiu-nea inte-grată a resurse-lor de dezvolta-re (UBB)

Managementul dezastrelor (UB)

Planificare teritori-ală și manage-mentul localităților urbane și rurale (UB)

Management turistic și hotelier (UAIC); Noi produse turistice și managementul destinațiilor (USV); Managementul organi-zațiilor de turism și servicii (UVTg); Planificare și mana-gement turistic (în limba en-gleză) (UO); Gestiunea spațiu-lui turistic și servicii de ospita-litate (UB); Managementul resurselor și activităților turisti-ce (UB)

GIS 4 (fac. geo.)

Geomatică (UBB); Siste-me informați-onale geo-grafice (UB); Geomatică (UAIC)

GIS și planificare teritorială (USV);

Administra-rea afaceri-lor 3 (fac. econ.)

Administrarea afacerilor în turism, comerț și servicii (UBB); Economia și adminis-trarea afacerilor în turism și industria ospitalității (UO); Administrarea afacerilor în turism și industria ospitalității (UVTm)

Nr. programe 6 2 5 7 9 (fac. econ.) +

9 (fac. geo.) = 18

Tabel 1 Programele de studii de master în domeniile Geografie, Planificare teritorială și

subdomeniul turismului

Notă: cu bold sunt marcate programele de master în economie din oferta Universității Ovidius din Constanța; cu italic sunt marcate programele de la facultățile economice. Oferta Academiei de Studii Economice din București nu a fost luată în considerație în această analiză. Abrevieri: UAIC – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași; UB – Universitatea din București; UBB – Universitatea Ba-beș-Bolyai din Cluj-Napoca; UC – Universitatea din Craiova; UO – Universitatea din Oradea; UOC – Universitatea Ovidius din Constanța; USV – Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava; UVTg – Universitatea Valahia din Târgoviște; UVTm – Universitatea de Vest din Timișoara

P A G I N A 4 9 A N U L V I N U M Ă R U L 1 - 2

se axeze pe două laturi: una ține de încadrarea într-un domeniu/subdomeniu tematic, iar cealal-tă prioritizează un focus metodologic. În ceea ce privește aspectele tematice, puține programe pot fi încadrate într-un domeniu pur, geografie fizică sau geografie umană. Programele caută să se încadreze, mai degrabă, într-un domeniu aplicativ, precum cel de mediu sau planificare. Din punct de vedere metodologic, programele se împart în două abordări aplicative mai largi: amenajare / dezvoltare și management / gestiu-ne, la care se adaugă o direcție tehnico-metodologică specifică, reprezentată prin siste-mele informaționale geografice (GIS). În ceea ce privește programele de studii din domeniul Eco-nomie, acestea se împart între două abordări: economie generală și administrarea afacerilor.

Turismul este un domeniu omniprezent în oferta educațională a facultăților de geografie, precum și a celor de economie din cadrul uni-versităților analizate. Spre deosebire de alte țări, facultățile și departamentele de geografie din țară par să fie la fel de importante ca cele de

economie în ceea ce privește oferta educaționa-lă în domeniul turismului (Han și al., 2015). Această situație vine că răspuns la cererea pen-tru studii în turism, în general, și din perspectivă geografică, în particular, din partea viitorilor stu-denți. Cu toate acestea, gradul de angajare în

domeniu a absolvenților programelor de licență de Geografia turismului este destul de redus (Raftu, 2015). La stabilirea misiunii și elaborarea structurii unui program de master în domeniul turismului aceste tendințe contradictorii nu pot fi ignorate. O îmbinare reușită a acestora ar trebui să vizeze satisfacerea curiozității legate de tu-rism a masteranzilor proaspăt admiși, cu dezvol-tarea la viitorii absolvenți a abilităților practice cât mai diverse, astfel ca după absolvire aceștia să fie pregătiți pentru încadrarea în câmpul muncii, nu doar în domeniul de bază al progra-mului de studii, ci și în domeniile conexe, în con-formitate cu ultimele tendințe ale învățământului universitar din România (Petrescu, Neagoe și al., 2015).

Ca urmare a criteriilor expuse, planul de învățământ a fost împărțit în 4 blocuri tematice majore (Tabelul 2). Primul bloc se axează pe partea metodologică, care aprofundează anu-mite aspecte privind metodologia cercetării, ba-zele căreia au fost puse în primul ciclu de studii. Astfel, disciplina Tehnici de scriere academică

continuă și aprofundează o disciplină nouă din ciclul I Redactare și comunicare științifică și pro-fesională. Dacă cea de-a doua materie, fiind ținută în anul I la ciclul de licență, se axează pe moduri și căi de „consum” al surselor de docu-mentare științifică (metode de lucru cu bibliogra-

A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

Semestrul 1 Semestrul 2 Semestrul 3 Semestrul 4

Tehnici de scriere academică Metode de cercetare

calitativă în geografie Cercetări sistematice în subiectul tezei de disertație

Practica de specialitate Practica în vederea elaborării și definitivării lucrării de disertație

Ecologia așezărilor umane Managementul riscurilor și situațiilor de urgență

Medii geografice transfor-mate

Transformările socio-economice

Introducere în sisteme teritoriale

Dezvoltare sustenabilă a sistemelor social-ecologice

Resursele hidrologice și impactul antropic în zona costieră

Guvernanța și manage-mentul resurselor deltaice și costiere

Amenajarea spațiului maritim

Bioclimatologie Turismul balneoclimatic în România

Evaluarea resurselor turis-tice

Evaluarea și valorificarea turistică a spațiilor monta-ne

Gestionarea destinațiilor turistice

Geomorfologie fluvială și costieră

Impactul geografic al globalizării

Tabel 2 Structura genetico-tematică și cronologică a planului de învățământ

blocul metodologic; blocul de geografie fizică; blocul de turism; blocul de planificare

P A G I N A 5 0 G E O G R A F U L

fie, bazele comunicării informațiilor aflate) de către studenți, materia de la master are ca scop dezvoltarea competențelor pentru „producția” produselor științifice: prezentări la conferințe, publicare de articole, scriere de propuneri de proiecte. Materia Metode de cercetare calitativă în geografie este menită să aprofundeze meto-dele respective de cercetare, ținând cont că pentru metodele cantitative există o materie în anul I a programului de licență. Materia Cercetări sistematice în subiectul tezei de disertație vizea-ză activitatea studentului cu tutorele, astfel ca întâlnirile masteranzilor cu îndrumătorul să poar-te un accent de obligativitate mai puternic. Prac-ticile din semestrele 2 și 4 sunt prevăzute cu modulele legate de opțiunile studenților pentru o anume temă / direcție de cercetare.

Blocul fizico-geografic se axează pe studiul particularităților geografice ale Dobrogei (resursele de apă, procesele fluviale și de coas-tă etc.), reflectand, in acelasi timp, specializarea cadrelor didactice participante la activitățile pro-gramului de studii. Ca să nu se suprapună nici cu materiile de la programul de licență, Geogra-fia turismului, nici cu oferta Facultății de Științe Economie din cadrul universității, blocul de tu-rism se axează pe aprofundarea laturii geografi-ce a activităților turistice (evaluarea resurselor, formele de turism), introducând și o materie no-uă, Gestionarea destinațiilor turistice, care este o prezență inovatoare pentru programele de stu-dii din țară analizate. Blocul de planificare re-flectă, de asemenea, specializarea cadrelor di-dactice participante, fiind, în același timp, în trend cu oferta geografică națională. Materiile din acest bloc vizează diferite aspecte ale tran-sformării spațiului geografic prin activitățile de organizare și planificare, teritoriile din zona de coastă fiind tratate în mod preferențial.

Pe lângă materiile încadrate în blocuri tematice, în planul de învățământ au mai fost incluse două materii de cultură geografică generală, ca să servească la aprofundarea pro-blemelor din curriculumul pre-universitar: Ecolo-gia așezărilor umane și Impactul geografic al globalizării. Aceste materii vor fi utile masteran-zilor care vor să profeseze în învățământul gim-nazial și, mai ales, în cel liceal.

O universitate mică, cu multe domenii și puține cadre didactice per domeniu și un număr restrâns de studenți, precum Universitatea Ovi-dius din Constanța, este pusă în situația de a face față unor provocări specifice. Astfel, din dorința de a atrage cât mai mulți absolvenți pro-prii ai ciclului I în programele sale de master, o universitate mică tinde să vină cu o ofertă a unui program cu o specializare nedefinită, care să satisfacă toate interesele. La cealaltă extremă se situează programele cu o specializare îngus-tă, care, însă, nu sunt în stare să atragă toți ab-

solvenții proprii întrucât aceste programe pot să satisfacă interesele doar a unei părți din viitorii masteranzi. În cazul programului propus pentru Universitatea Ovidius din Constanța, domeniul Geografie, s-a încercat căutarea unei căi de mij-loc: o îmbinare a punctelor forte ale geografilor constănțeni cu specificul zonei și trendul națio-nal în domeniul învățământului geografic. De asemenea, pentru creșterea calității procesului didactic în cadrul materiilor, în special, la lucrări-le practice, se va pune accent pe tehnologiile informaționale în geografie și predare inovativă (Kimsey, Cameron, 2005; Marti și al., 2014). Succesul programului va fi reflectat atât de pon-derea absolvenților programelor de licență din domeniul Geografie, care se vor înscrie la acest master, cât și de reușitele absolvenților acestui program în carierele lor profesionale. Unul din elementele esențiale în procesul de monitorizare a calității constă în evaluarea externă a progra-mului, atât din perspectiva comunității științifice, cât și a angajatorilor (Smith, Torres, 2011).

Geografia, mai mult decât alte materii, facilitează înțelegerea modului în care lucrurile se desfășoară pe suprafața terestră, fiind, de fapt, o știință despre modul actual, și viitor, de viață (Beneker, van der Schee, 2015). Având o asemenea calitate, geografia niciodată nu va pierde din actualitate și întotdeauna se va afla pe listele de preferințe atât ale viitorilor studenți, cât și ale angajatorilor. Însă, este de datoria per-sonalului didactic să actualizeze și să facă atrac-tive programele de studii respective, la toate nivelele, de la învățământul gimnazial la ciclul 3 de studii universitare.

Concluzii

Programele de studii de master, în ciuda

vechimii apreciate, reprezintă pentru învățămân-tul superior românesc o componentă, care, chiar și în prezent, se află într-o fază de formare și reconfigurare activă. După cum am remarcat anterior, viziunea asupra misiunii programelor de master a fost destul de confuză în primii 10 ani de activitate a acestora. Iar acum, apare o pro-vocare nouă cu cele două categorii de master profesional și didactic. Cu toate acestea, după 20 de ani de existență a acestor programe, nu ne putem imagina o universitate care să ofere un program de studii de licență într-un domeniu, fără ca să aibă și un program de master cores-punzator.

Elaborarea unui program de master de cercetare reprezintă o provocare cu atât mai mare, cu cât domeniul respectiv, reprezentat în universitate, are niște efective restrânse, atât în ceea ce privește cadrele didactice, cât și absol-venții. Un răspuns potrivit la provocările actuale poate consta în crearea unui singur program de

master în domeniu, care să fie organizat în blo-curile tematice au fost reprezentate de cel meto-dologic, fizico-geografic, de turism și de planifi-care, fiecare răspunzând unui set de cerințe obligatorii, printre care subliniem: particularitățile geografice ale Dobrogei, care constituie bazinul de recepție a studenților; cererea studenților pentru un program din domeniul turismului; spe-cializarea cadrelor didactice participante la pro-gram; dezvoltarea abilităților practice potrivite încadrării pe piața muncii; învățare inovativă cu accent pe tehnologiile informaționale specifice geografiei.

Bibliografie

ARACIS (2016). Standarde specifice pri-

vind evaluarea externă a programelor de studii existente în domeniile de licență și master afe-rente Comisiei de specialitate nr. 1 Științe exacte și științe ale naturii. Domeniu Geografie. Ma-nuscript, ARACIS, București, 22 p.

Beneker T., van der Schee J. (2015). Fu-ture geographies and geography education. In-ternational Research in Geographical and Envi-ronmental Education 24(4): 287-293

Han G., Ng P., Guo Y. (2015). The state of tourism geography education in Taiwan: a content analysis. Tourism Geographies 17(2): 279-299

Ianoș I. (2008). The role of the Romanian university in local and regional development. Geographica Timisiensis 17(1-2): 17-31

Ianoș I. (2009). Romanian geographical higher education. Dynamics and challenges. Analele Universității din Oradea – seria geo-grafie 19: 7-16

Ianoș I. (coord.) (2010). Inserția teritorială a universităților din România. București, Editura Universitară, 342 p.

Ianoș I. (coord.) (2014). Reforma curricu-lară și piața forței de muncă pentru domeniul Geografie. Editura Universitară, București, 166 p.

Ianoș I., Braghină C., Sîrodoev I. (2003-2004). Geographical considerations regarding the Romanian higher education. Revue Rou-maine de Géographie 47-48: 57-82

Ianoș I., Zamfir D., Cercleux L., Stoica V. (2011). Major changes of a higher education system in a transition country. Romania as a case study. Quality Assurance Review for High-er Education 3(1): 5-16

Kimsey M.B., Cameron L. (2005). Teach-ing and assessing information literacy in a geog-raphy program. Journal of Geography 104(1): 17-23

Legea educației naționale nr. 1/05.01.2011. Monitorul Oficial nr. 18/10.01.2011

Legea învățământului nr. 84/24.07.1995. Monitorul Oficial nr. 167/31.07.1995

Legea privind organizarea studiilor univer-sitare nr. 288/24.06.2004. Monitorul Oficial nr. 614/07.07.2004

Marti C., Feliu J., Varga D. (2014). Geo-graphic information technology and innovative teaching: keys to geography degree curriculum reform. Journal of Geography 113(3): 118-128

Petrescu I., Neagoe M., Stanciu Ș., Jaliu C.L., Rădulescu C., Gogu E. (2015). Raport sin-tetic privind tendințele de evoluție a calității învățământului superior în urma evaluărilor reali-zate. ARACIS, București, 43 p.

Petrescu I., Sârbu O., Gogu E. (2015). Componentele de bază și instrumente de ana-liză și corelație a Sistemului Național de Învățământ Superior. Quality Assurance Review for Higher Education 6(1): 3-26

Raftu G. (2015). Evaluarea inserției profe-sionale a absolvenților Universității „Ovidius” din Constanța, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole. Raport intern, Universitatea „Ovidius” din Constanța, 43 p.

Smith J.A., Torres L. (2011). The process of establishing a new master of research admin-istration program. Research Management Re-view 18(1): 1-18

P A G I N A 5 1 A N U L V I I I N U M Ă R U L 1 - 4

9 7 7 2 0 6 7 4 0 9 0 0 3

ISSN 2067 - 4090

Investeşte în oameni !

„Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”

Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.2 “Calitate în învăţământul superior”

Titlul proiectului: ,,Promovarea inovării şi asigurării calităţii în domeniul dezvoltării teritoriale inteligente prin elaborarea unui Program de studii

interdisciplinare de masterat” Beneficiar: “Universitatea din Bucureşti”

Numărul de identificare al contractului: Contract nr. POSDRU/156/1.2/G/141260

PROMOVAREA INOVĂRII ȘI ASIGURĂRII CALITĂŢII ÎN DOMENIUL DEZVOLTĂRII

TERITORIALE INTELIGENTE PRIN ELABORAREA UNUI PROGRAM DE STUDII INTERDISCIPLINARE DE MASTER