Formule Folosite in Nutritie

8/12/2019 Formule Folosite in Nutritie

1/4

Formule folosite in nutritie (greutate ideala, IMC etc.)14 ianuarie 2008byCopcea Adrian10 comentarii

Cu siguranta folosirea unor formule de calcul in domeniul nutritiei aduce un fundament

obiectiv pentru interventiile avute in vedere. Mai concret, exista situatii in nutritie in care

interventia medicala tine cont in mod semnificativ de aplicarea unor formule: de exemplu

decizia de a institui nutritia enterala poate fi sustinuta obiectiv de calcularea unui indice

numit Buzby (pe baza unei formule), care la anumite valori poate justifica o interventie de

tipul alimentarii pe sonda nazo-gastrica. Calcularea unui alt indice, mult mai simplu: indicele

de masa corporala, este folosita in unele protocoale din Franta ca reper in stabilirea unei

atitudini terapeutice (de exemplu majoritatea chirurgilor nu realizeaza interventii de

chirurgia obezitatii respectiv inel gastric sau by-pass daca acest indice este sub 40). Si

mai elocventa este in acest sens folosirea de rutina in pediatrie a tabelelor de normalitate,

pe baza carora se pot stabili obiectiv diagnostice de nutritie (spre exemplu copiii cu greutate

peste percentila 85 sunt clasificati ca supraponderali, iar cei peste percentila 95 sunt

considerati obezi, in tabelul de greutate corespunzatoare varstei). Voi trece in revista cateva

formule aplicabile in domeniul nutritiei, intr-o ordine subiectiva, insotite de cateva scurte

comentarii/interpretari. INDICELE DE MASA CORPORALA(IMC; in engleza BMI, Body Mass

Index) sau indice de corpulenta este folosit pentru stratificarea indivizilor ca

normoponderali, subponderali, supraponderali sau obezi. El este folosit inca din 1871, si se

calculeaza conform formulei: IMC = G (kg) / I (m)2(G=greutatea, I=inaltimea). IMC normal

(exprimat in kg/m2) este intre 18.5 si 24.9 (normopondere), persoanele cu IMC intre 25 si

29.9 sunt supraponderale, iar cele cu IMC peste 30 sunt obeze (grad 1: 30-34.9, grad 2: 35

39.9, grad 3: >40). Ca indicator al denutritiei IMC se foloseste astfel: la persoanele sub

70 de ani, un IMC intre 16 si 18.5 semnifica denutritie moderata, IMC < 16 denutritie

severa. Exista si alte clasificari de exemplu una care imparte denutritia in 5 clase, cu ultima

corespunzatoarea unui IMC


2/4

informatii privind distributia tesutului adipos, si care pare sa se coreleze mai bine decat IMC

cu riscul cardiovascular. Acesta se foloseste in special pentru a clasifica obezitatea ca

ginoida (de tip gluteo-femoral) sau androida (de tip abdominal), obezitatea de tip abdominal

fiind cea care se asociaza cu risc cardio-metabolic crescut. Indicele talie-sold, ITS se

calculeaza ca raport intre circumferinta soldului si cea abdominala, si semnifica distributie

abdominala a obezitatii la valori >0.85 la femei sau >0.9 la barbati (valori considerate de

OMS in definitia sindromului metabolic).ECUATIA HARRIS-BENEDICTeste o formula

folosita inca din 1919, (numita dupa Arthur Harris si Francis Benedict), care estimeaza

metabolismului bazal, adica energia necesara organismului pentru a asigura in repaus si in

conditii normale functiile vitale (contractiile inimii, mentinerea temperaturii corpului, etc).

Ecuatia ia in considerare greutatea (actuala, dupa majoritatea autorilor, sau greutatea

ideala + 1/4 din diferenta intre greutatea actuala si cea ideala, dupa altii), inaltimea in

centimetri si greutatea in kg. Aceasta formula este: h = 66.5 +13.75 x G (kg) + 5 x I (cm)

6.78 x V (ani) pentru barbati si h = 655 + 9.56 x G (kg) + 1.85 x I (cm) 4.68 x V (ani),

unde cu h se noteaza cantiatea totala de caldura produsa de organism pe 24 ore;

majoritatea autorilor folosesc in loc de h: BEE (basal energy expenditure) sau REE (rest

energy expenditure), sau in Romania MB (metabolism bazal). Pentru calcularea numarului

zilnic de calorii care ar trebui consumate de o persoana pentru a-si mentine greutatiea se

inmulteste rezultatul MB (obtinut cu ecuatia Harris-Bennedict) cu un coeficient care tine

cont de activitatea fizica sau prezenta bolii (coeficienti variabili dupa autori, in general 1.5

pentru activitate fizica usoara, 1.7 pt activitate medie, 1.9 activitate fizica intensa, 1+ 13%

x nr de grade peste 37 in caz de febra, adica 1.26 pentru febra 39, 1.4 2 pentru arsuri,

1.2 pentru pacienti spitalizati in general, 1.4 2 in caz de traumatisme; intr-o alta

formulare se pot adauga 30% din valoarea MB in caz de sedentarism, 50% de activitate

moderata sau 100% in caz de activitate intensa etc). In general se considera ca

metabolismul bazal are o pondere de 60-70% din nevoile calorice totale zilnice. Ecuatia

Harris-Benedict ramane cel mai popular model pentru estimarea necesarului caloric

individual. Exista si estimari mai simple folosite in practica:de exemplu pentru cheltuiala

energetica de repaus se poate folosi estimarea de 20 kcal/kgc/zi, pentru cheltuiala totala 30

kcal/kg/zi pentru pacient spitalizat sau 35 kcal/kg/zi pentru subiect in

ambulator. GREUTATEA IDEALAse poate estima folosind mai multe formule, dintre care:

ecuatia Lorenz (lansata in 1929): G (kg) = I (cm) 100 [I (cm) 150)] / 2 pentru femei

si G (kg) = I (cm) 100 [I (cm) 150] / 4 pentru barbati; ecuatia Lorenz modificata


3/4


4/4

etc): Inaltimea (cm) = 64.19 0.04 x Varsta (ani) + 2.03 x distanta calcai-genunghi (cm)

pentru barbati si I(cm) = 84.88 0.24 x Varsta (ani) + 1.83 x distanta calcai-genunchi

(cm) pentru femei.Acestea sunt cateva dintre formulele cu aplicabilitate in nutritie. Desigur

aplicarea unora dintre acestea este la indemana oricui, insa este de recomandat ca orice

abordare/interventie nutritionala sa fie dirijata de catre un medic specialist in domeniu (fie

specialist in diabet-nutritie-boli metabolice, fie dupa situatii endocrinolog, medic cu

specializare in terapie intensiva/reanimare, pediatru etc).

Documents

Formule Folosite in Nutritie