4
FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE Perfecţionarea procesului de învăţământ presupune crearea unui cadru organizatoric propice realizării obiectivelor instructiv- educative stabilite. Această acţiune se realizează prin: - diversificarea formelor de organizare a activităţii în cadrul lecţiei care continuă să reprezinte forma organizatorică de bază; - creşterea ponderii altor forme de organizare a procesului instructiv-educativ cum sunt: excursiile, vizitele, activităţile de teren, activităţile practice etc. În organizarea procesului de învăţământ se are în vedere îmbinarea optimă, conform obiectivelor urmărite, a trei principale forme de activitate: Activitatea frontală, cu întreaga clasă; Activitatea pe grupe de elevi; Activitatea individuală. ACTIVITATEA FRONTALĂ Formă predominantă de organizare a activităţii în lecţia tradiţională, ponderea acesteia se reduce treptat în învăţământul modern. Concomitent se schimbă şi conţinutul ei. Dacă până nu demult conţinutul activităţii frontale era orientat cu precădere spre transmiterea cunoştinţelor, profesorul şi materialul demonstrat de acesta constituind principalele surse de informaţie pentru elevi, acum, în centrul acestei forme de muncă, prinde din ce în ce mai mult contur funcţia profesorului ca organizator şi îndrumător al activităţii de învăţare pe care o realizează elevul. Astfel, activitatea cu întreaga clasă are pe de o parte menirea pregătească activitatea de grup sau individuală, punându-se şi delimitându-se problemele ce trebuie studiate şi clarificate, metodele ce trebuie folosite şi etapele ce trebuie parcurse. Pe de altă parte, cu colectivul întregii clase se dezbat şi rezultatele activităţii de grup şi individuale, se trag concluzii, se fac generalizări, se apreciază calitatea muncii depuse.

Forme de Organizare a Activ.did

Embed Size (px)

DESCRIPTION

forme de organizare a activitatii didactice

Citation preview

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITII DIDACTICE

Perfecionarea procesului de nvmnt presupune crearea unui cadru organizatoric propice realizrii obiectivelor instructiv-educative stabilite. Aceast aciune se realizeaz prin:

diversificarea formelor de organizare a activitii n cadrul leciei care continu s reprezinte forma organizatoric de baz;

creterea ponderii altor forme de organizare a procesului instructiv-educativ cum sunt: excursiile, vizitele, activitile de teren, activitile practice etc.

n organizarea procesului de nvmnt se are n vedere mbinarea optim, conform obiectivelor urmrite, a trei principale forme de activitate:

Activitatea frontal, cu ntreaga clas;

Activitatea pe grupe de elevi;

Activitatea individual.

ACTIVITATEA FRONTAL

Form predominant de organizare a activitii n lecia tradiional, ponderea acesteia se reduce treptat n nvmntul modern. Concomitent se schimb i coninutul ei. Dac pn nu demult coninutul activitii frontale era orientat cu precdere spre transmiterea cunotinelor, profesorul i materialul demonstrat de acesta constituind principalele surse de informaie pentru elevi, acum, n centrul acestei forme de munc, prinde din ce n ce mai mult contur funcia profesorului ca organizator i ndrumtor al activitii de nvare pe care o realizeaz elevul. Astfel, activitatea cu ntreaga clas are pe de o parte menirea s pregteasc activitatea de grup sau individual, punndu-se i delimitndu-se problemele ce trebuie studiate i clarificate, metodele ce trebuie folosite i etapele ce trebuie parcurse. Pe de alt parte, cu colectivul ntregii clase se dezbat i rezultatele activitii de grup i individuale, se trag concluzii, se fac generalizri, se apreciaz calitatea muncii depuse.

Activitatea frontal presupune relaia profesorului cu ntreg colectivul clasei, se lucreaz n acelai timp cu toi elevii angajai n aceeai activitate. Aceast form de organizare asigur manifestarea rolului de conductor al profesorului cu toate consecinele ce decurg de aici. n esen, un asemenea context pedagogic impune raportarea la nivelul mediu al clasei nivel la care se afl majoritatea elevilor din colectivul respectiv.

Exemple de activitati frontale: lectia seminarul

activitatea de laborator

activitatea in cabinetele pe specialitati

vizita

excursia

vizionare de spectacole etc.

Avantajul const n faptul c, din punct de vedere intelectual, se realizeaz o omogenitate a colectivului, cu care se lucreaz, deci coninutul i metodele vor fi adecvate particularitilor tuturor elevilor din clasa respectiv

Dezavantaje majore:

dificultatea cunoaterii elevilor

posibilitatea redus de dezvoltare a aptitudinilor individuale i de motivaie

dificulti de realizare a relaiilor de colaborare ntre elevii cu posibiliti/performane diferite

apariia tendinelor de dezvoltare unilateral intelectual

ACTIVITATEA PE GRUPESuperioritatea soluionrii problemelor n condiii de grup, fa de rezolvrile individuale a fost demult confirmat de cercetrile de psihologie social.

Activitatea de grup se folosete n vederea realizrii unor observaii, experiene, lucrri practice. n funcie de condiiile materiale i de timp grupele pot executa concomitent aceeai lucrare sau lucrri diferite, dar care concur la elucidarea aceleiai probleme, deci ale cror rezultate pot fi corelate i sintetizate.

De regul, grupele sunt permanente, ele se consituie cel puin pe durata unui an colar. n ceea ce privete componena grupelor se pare c s-a optat n special pt. organizarea unor grupe eterogene, formate din elevi buni, slabi i mediocri. Eficiena grupelor ar crete dac prof., la alctuirea lor, ar avea n vedere n mai mare msur, particularitile individuale ale copiilor, aptitudinile, nclinaiile i interesele acestora.

Activitatea pe grupe presupune operarea subgruprii n cadrul colectivului clasei, n funcie de obiectivele didactice.

Exemple de activitati:

vizite in grupuri mici;

cercuri de elevi;

intalniri cu specialisti;

concursuri;

dezbateri pe teme de specialitate;

sesiuni de comunicari si refereate;

intalniri cu specialisti;

exercitii

Avantaje majore:

activizeaz n mai mare msur

stimuleaz motivaia nvrii

transform elevul n subiect al educaiei

permite valorificarea aptitudinilor i capacitilor individuale

formeaz i dezvolt spiritul de cooperare i deschidere spre interaciune.

ACTIVITATEA INDIVIDUAL

Presupune c, n funcie de particularitile psihoindividuale, elevii s fie angajai n realizarea unor sarcini de nvare pe msura acestora, adecvate din acest punct de vedere; prezint marele avantaj de a crea posibilitatea ameliorrii i dezvoltrii nivelului de nvare individual. Aplicat n nvmntul tradiional, aproape exclusiv n sfera rezolvrii temelor pentru acas, acest tip de activitate tinde s ocupe locul pe care l merit n procesul leciei, pe msur ce mbogirea bazei materiale permite acest lucru. De asemenea, elaborarea unor mijloace ajuttoare (fie de lucru pt elevi) permite desfurarea de activiti individuale.

Activitatea individual a elevului la lecii vizeaz pe lng nsuirea indipendent a unor cunotine i acomodarea acestuia cu metode de investigaie larg utilizate n acest domeniu: observaia, experimentul, descrierea, comparaia, clasificarea etc. Prin activitatea independent se verific i progresul realizat de elev.

Exemple de activitati:

munca independenta si studiul indivual;

efectuarea temelor pentru acasa;

elaborarea de compuneri si alte lucrari scrise si practice; efectuarea unor desene, scheme, grafice etc.;

elaborarea de compuneri si alte lucrari scrise si practice; rezolvarea de exercitii; lecturi de completare sau suplimentare;

studiul la biblioteca; intocmirea de referate, proiecte, portofolii etc.; pregatirea si sustinerea unor comunicari;