FORMAŢIUNILE SEDIMENTARE DIN BAZINUL AMPOIULUI

Conf.univ.dr. NICOLAE LUDUŞANUniversitatea “ 1 Decembrie 1918” Alba Iulia

ABSTRACT: The sedimentary deposits in Ampoi River area. In the Metaliferi andTrascău Mountains, geomorphological areas including Ampoi Valley, the accumulation ofsedimentary deposits began with Jurassic, since instead of basic magmatic rocks, asevidenced by the presence of sporadic intercalations of sandstones, limestone, shale and marlincluded in magmatic rocks. From the Lower Cretaceous rocks (predominantly flysch), andthe Upper Cretaceous ( predominantly shelf), there are remarkable differences due to MiddleCretaceous Orogenesis, during which they were created the fundamental features ofstructural building in Metaliferi Mountains. Upper Cretaceous was more agitated than theLower Cretaceous, due to geological processes that took place during this period, andimportant changes in paleogeography and structure of a large part of southern of ApuseniMountains were produced. The geological structure of the area included five units (Bucium,Bedeleu, Trascău, Feneş and Căpâlnaş-Techereu), which are described in the paper.

Keywords: sedimentary deposits, geological processes, Orogenesis, geological structure.

Formaţiunile sedimentare din bazinulAmpoiului sunt repartizate, din punct devedere structural, următoarelor unităţi:Unitatea de Bucium, Pânza de Bedeleu,Unitatea de Trascău, Unitatea de Feneş şiUnitatea de Căpâlnaş-Techereu (fig.1).

1. Unitatea de Bucium

Formaţiunile care aparţin acestei unităţiocupă extrema nord-estică a MunţilorMetaliferi şi, aproape în întregime,jumătatea vestică a Munţilor Trascău (fig.1).

1.1. Formaţiuni jurasice. Cele mai vechiformaţiuni sedimentare care intră înconstituirea unităţii aparţin Jurasiculuisuperior şi apar la zi doar în nucleul uneistructuri anticlinale de pe Valea Lupului(zonă situată în afara arealului, la nord-estde Vf. Brădişoru), fiind constituite dinmicrite dispuse în strate de 5-10 cm.grosime, în care au fost identificateexemplare de Calpionella alpina, care indicăvârsta Tithonic.

1.2. Formaţiuni cretacice. Pestedepozitele aparţinând Jurasicului superior, încontinuitate de sedimentare, urmează

depozitele cretacice care, în urmaorizontalizărilor efectuate, sunt repartizate încâteva subunităţi distincte.

a) Calcarele micritice apar foarte puţinla zi în cadrul unităţii, respectiv în douăstructuri anticlinale, cea din ValeaCiuruleasa (la vest de Abrud) şi cea dinValea Lupului, amintită anterior. În cea de-adoua, aşa cum s-a amintit, formaţiunile au înbază calcare cu Calpionella alpina peste careurmează depozitele nocomiene, alcătuite dinmicrite cenuşii-verzui, dispuse în strate de de5-10 cm, grosimea acestor depozite fiind deordinul a câtorva zeci de metri.

b) Stratele de Căbeşti reprezintăformaţiunile cretacice cu cea mai largărăspândire în cadrul Unităţii de Bucium,atribuite iniţial, ca vârstă, Barremianului,însă unii cercetători [S. Bordea, 1972]considerau totuşi că partea inferioară aacestor strate ar putea aparţineHauterivianului, fapt confirmat în cele dinurmă de Em. Antonescu [1973] care descrie,în stratele de Căbeşti care aflorează în zonaBuninginea-Valea Lupului, o asociaţiepalinologică din care se desprinde concluziacă partea inferioară a acestor strate aparţineHauterivianului, iar partea superioarăApţianului inferior.

44 N. Luduşan

45Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

46 N. Luduşan

Din punct de vedere litologic,formaţiunile sunt reprezentate, în cea maimare parte, printr-o gresie cenuşie, dură,cuarţoasă, cu ciment calcaros, în caremajoritatea elementelor componente auorigine metamorfică, fiind alcătuite dincuarţ, cuarţite, şisturi sericito-cloritoase,muscovit, rare fragmente de granaţi şi rutil,mult mai rar fiind prezente elementele decalcare neojurasice şi feldspaţi plagioclazi.Gresiile sunt dispuse, de regulă, în strate de5-20 cm. grosime însă, datorită tectonizăriiintense, capătă adesea aspect budinat, fiindfrecvente şi apriţiile diaclazelor cu calcit.

În asociaţie cu gresiile apar argiliteşistoase, fin muscovitice, negricioase, şimicroconglomerate oligomictice, cuarţoase,dispuse în strate cu grosimi cuprinse între0,5-1,5 m. În succesiunea formaţiunilorpredomină ritmurile de gresii în alternanţăcu argilitele şistoase, granoclasarea gresiilorputând fi recunoscută uneori exclusiv însecţiuni subţiri, însă la partea superioară astratelor de gresii este frecvent remarcatălaminaţia oblică de curenţi.

Macrofauna este aproape inexistentă,singurul element mai important pentrudatarea succesiunii fiind reprezentat de unexemplar de Barremites difficile, descris deK. Mücke (1915).

Grosimea medie a stratelor de Căbeştieste apreciată la aproximativ 600 m.

c) Stratele de Valea Dosului urmeazătransgresiv peste stratele de Căbeşti,transgresiunea fiind, în majoritateacazurilor, gradată, marcată de sporireaelementelor de calcare în gresii, ajungându-se în succesiune la grezo-calcare şi apoi lacalcarenite. În unele cazuri apare însă odiscontinuitate litologică evidenţiată deprezenţă microconglomeratelor cu numeroa-se elemente de calcare neojurasice.

Tipul litologic predominant esteconstituit de calcarenite, dispuse în strate de3-12 cm. grosime, excepţional ajungând la 1-1,5 m, de culoare verzuie, datorată prezenţeifragmentelor de roci bazice. Destul defrecventă este remarcată şi prezenţacalciruditelor şi microbreciilor de calcare cuelemente de ofiolite, în care apar subordonat

şi fragmente de cuarţite şi şisturi argiloase.Conglomeratele au, în general, o dezvoltarelenticulară, grosime redusă (2-4 m.) şicaracter polimictic.

Manifestările magmatismului mezozoicsunt marcate de prezenţa unor piroclastitesau brecii mixte vulcano-sedimentare în carematricea bazică include fragmente sau chiarblocuri de calcare neojurasice.

Vârsta atribuită acestor formaţiuni esteApţiană, datarea având la bază determinareabrahiopodului Belbekella gibbsiana, recoltatdintr-un orizont de calcare din zona Izbita, şia amonitului Callizoniceras murgeanui,prezent în marnele de la partea superioară asuccesiunii din sectorul După Piatră [D.Lupu], acesta din urmă constitind un indiciupentru prezenţa Clansayesianului, prezenţăsusţinută ulterior şi prin identificareaspeciilor Silesitoides kilianiformis şiAcanthohoplites cf. Uhligi de către M.Panaite şi colab.(1972), în marnele grezoasecenuşii-cafenii de la partea superioară asuccesiunii apţiene din zona După Piatră-Tarniţa. Grosimea stratelor de Valea Dosuluieste apreciată la circa 400 m.

d) Stratele de Ponor formează, înspecial, zona centrală şi estică a unităţii deBucium, în extremitatea estică fiindtransgresive pe soclul cristalin. În acestsector, succesiunea debutează cu un pachetde conglomerate polimictice cu galeţiproveniţi din şisturi cristaline, a cărordimensiune descreşte, de la nord spre sud, dela diametre de aproape 1 m. până la 5-15 cm.

Gresiile din Stratele de Ponor suntalcătuite din fragmente de şisturi cristaline,şi mai puţin din calcare, cimentul fiind denatură calcaroasă iar dispunerea, în strate de5-10 cm. grosime.

Foarte răspândite sunt şi argilitele, uneoricuarţoase, de culoare predominant cenuşiu-vânătă, dar destul de frecvent şi violacee.

Caracteristica litologică a stratelor dePonor este dată de microbreciile cu cimentcalcaros şi fragmente de calcare deStramberg, ofiolote şi şisturi cristaline,alternanţa ritmică gresii-argilite fiind destulde frecventă, dar nu predominantă, astfel cănu imprimă formaţiunilor un caracter de fliş.

47Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

Vârsta Albiană a acestor strate a fostdeterminată pe baza microfauneireprezentată prin: Trochammina uruiatensis,Trochammina vocontiana, Thalma-nnaminaneocomiensis, Saccamina latianii ,Hapl ophrag m o i d e s n o n i o no i de s ,Recurvoides contortus , Dorothiachandlerensis, Psammophera laevigata,Reophax horridus, Plecto-recurvoidesalternans. Grosimea formaţiunilor esteapreciată la 400-500 m.

e) Stratele de Pârâul Izvorului suntreprezentate de o succesiune de formaţiuniflişoide aleuro-pelitice, fin muscovitice,dezvoltate în zona centrală şi de nord-est aunităţii de Bucium, unde se dispuntransgresiv şi discordant peste Stratele dePonor.

Succesiunea stratigrafică debutează, decele mai multe ori, cu un nivel de siltite decirca 6-10 m. grosime, peste care urmeazăgresii fine cenuşii, aleuritice, finmuscovitice, în alternanţă ritmică cu argiliteşistoase, fin muscovitice, de culoare cenuşie.Aleuritele se dispun în strate cu grosimi de3-20 cm. Studiul microscopic a pus înevidenţă prezenţă unui ciment de naturăcalcaroasă şi a fragmentelor de cuarţite şicuarţ subangular, rar rotunjit, precum şilipsa totală a fragmentelor de calcare.Grosimea totală a stratelor de PărăulIzvorului este apreciată la circa 400 m.

Iniţial, aceste formaţiuni au fost atribuite,fără a avea însă argumente paleontologice,Albian-Vraconianului, ulterior fiindrecoltate şi descrise [S. Bordea şi colab.,1965] câteva exemplare de Hysterocerasorbigni, specie de amonit caracteristică părţiiinferioare a Albianului superior.

În zona vestică a Unităţii de Bucium,Stratele de Părâul Izvorului suportă direct unpachet de microconglomrate cuarţoase,formaţiune care face trecerea de la depoziteleEocretacice la cele Neocretacice, perioadă încare condiţiile de sedimentare din Apuseniisudici încep să se uniformizeze, astfel căstratele de Pârâul Izvorului se vor regăsi, cuaceleaşi caracteristici, şi în alte unităţi aleformaţiunilor cretacice din Munţii Metaliferi(v. Unitatea de Căpâlnaş-Techereu).

f) Conglomeratele de Negrileasareprezintă primul termen al succesiuniiNeocretacice, perioadă în care, condiţiile desedimentare au fost net diferite de cele aleEocretacicului, în sensul uniformizăriiacestora.

În unitatea de Bucium, conglomeratele deNegrileasa se dispun, în general, încontinuitate de sedimentare peste stratele dePârâul Izvorului, în zona izvoarelorAmpoiului fiind sesizat faptul că gresiilefine, aleuritice şi argilele stratelor de PârâulIzvorului sunt treptat înlocuite, către parteasuperioară, prin gresii cuarţoase medii,dispuse în strate cu grosimi de 20-60 cm.,culoarea gresiilor , iniţial cenuşie,datorită alterării, devenind cafenie-ruginie.La partea superioară, în masa gresiilor aparin tercalaţii de microconglomerateoligomictice, cuarţoase, cărămizii, cu cimentsilicios, acestea fiind, la rândul lor, înlocuiteîn cadrul succesiunii de conglomerateleoligomictice cuarţoase, cu galeţi rulaţi decuarţite cu dimensiuni de până la 15 cm.

Urmărind succesiunea formaţiunilor, dela stratele de Pârâul Izvorului laconglomeratele de Negrileasa, se remarcă ocreştere a maturităţii formaţiunilor, faptrelevat de natura oligomictică, cuarţoasă aconglomeratelor, gradul de rulare avansat algaleţilor şi participarea din ce în ce mairedusă a liantului în alcătuirea rocii. În zonavestică a Unităţii, Conglomeratele deNegrileasa se dispun direct pestemicroconglomeratele cuarţoase de la parteasuperioară a Stratelor de Pârâul Izvorului.

Grosimea orizontului este apreciată lacirca 200 m., iar vârsta, pe baza criteriilor desuperpoziţie, este considerată a fiCenomaniană.

g) Stratele de Râmeţi reprezintă oformaţiune de fliş grezos, în alternanţă cuconglomerate, care se dispun transgresivpeste formaţiunile aparţinând atât Unităţii deBucium, cât şi unităţilor învecinate (v.Unitatea de Trascău şi Pânza de Bedeleu),fapt ce denotă o amplificare a uniformizăriicondiţilor de sedimentare din ApuseniiSudici.

Caracteristica litologică a formaţiunii o

48 N. Luduşan

reprezintă conglomeratele polimictice, înalcătuirea cărora intră galeţi de şisturicristaline, calcare cristaline, granite, şifragmente rulate de calcare, predominant detip Stramberg, şi mai rar calcare provenitedin Stratele cu Aptychus, elementuldominant constituidu-l galeţii de şisturicristaline. În masa formaţiunilorconglomeratice apar şi fragmente de andezitecare sunt sincrone cu depozitele din parteainferioară a succesiunii. Diametrul galeţilorvariază de la 1 cm la 1 m, iar gradul destratificaţie al conglomeratelor creşte de lanord spre sud, pe măsura interstratificării lorcu microconglomeratele, gresiile sausecvenţele de tip fliş. În general, litofaciesulconglomeratic predomină în parteainferioară a Stratelor de Râmeţi, dar seregăseşte, intercalat la diferite nivele, înîn tr eaga succesiune a acestora .Microconglomeratele se dezvoltă pe o ariemult mai redusă decât conglomeratele, avândun pronunţat caracter oligomictic cuarţos, înpartea de sud a Munţilor Trascău intrând înalcătuirea secvenţelor de tip fliş şiprezentând, la partea superioară, o treceregradată spre gresii.

Cea mai mare parte a gresiilor dinStratele de Râmeţi se încadrează, încategoria sungrauwakelor, pe lângă acesteafiind remarcate şi nivele de gresii cuarţoasecu liant argilos, cât şi grezo-calcare şicalcarenite cu frecvente diaclaze de calcit.

Şisturile cu caracter marnos apar dispuseîn plăci cu grosimi de până la 1 cm, pe cândcele argiloase se dispun, în cea mai mareparte, în alternenţă ritmică cu gresiilecenuşii diaclazate, ceea ce dă notacaracteristică a litofaciesului de fliş,predominant în sectorul sudic de apariţie aStratelor de Râmeţi. În cazul litofaciesului defliş pot fi remarcate toate aspectelecaracteristice acestui tip de formaţiuni, cumar fi: granoclasarea, laminaţia paralelă şioblică, diferite tipuri de mecanoglife, aspectede eroziune intrastratală, alunecăriintraformaţionale ale unor stive de strate ceajung la grosimi de 20 m etc.

Perioada de sedimentare a Stratelor deRâmeţi se pare că a început odată cu

Vraconianul şi s-a încheiat la sfârşitulConiacianului, element precizat pe bazadeterminării asociaţiilor de microfaună [M.Tocorjescu, cf. V. Ianovici et.al, 1976].

O primă astfel de asociaţie, specificăVraconianului, este reprezentată prinexemplare de Rotalipora sp. Dendrophyraexcelsa, Psammosphaera laevigata,Hedbergella delrionsis, iar cea de-a douacuprinde exemplare de Lenticulata rotulata,Rotalipora appenninica, Rotaliporacushmani Hedbergella planispira, asociaţiespecifică Cenomanianului.

Prezenţa Turonianului este confirmatăprin identificarea unor exemplare dePraeglobotruncana stephani şi Recurvoides,iar Turonianul superior-Coniacianul a fostdovedit prin existenţa unor exemplare deGlobotruncana angusticarinata, Globotrun-cana lapparenti şi Globotruncana concavata

Analiza repartiţiei spaţiale a elementelorde microfaună pune în evidenţă faptul că înpartea de nord şi de est a ariei de dezvoltarea Stratelor de Râmeţi apar termenii inferioriai seriei, în timp ce în zona sud-vestică apartermenii stratigrafici mai noi.

Pe flancul vestic, secvenţa turonian-coniaciană a Stratelor de Râmeţi se dispunetransgresiv peste şisturile cristaline şi pesteStratele de Ponor. Succesiunea stratigraficădin această zonă este reprezentată de parteasuperioară a formaţiunii, fiind alcătuită dingresii cuarţoase cu cimnent calcaros, înalternanţă cu argilite marnoase, marnecenuşii şi, subordonat, strate centimetrice decalcarenite, identice cu formaţiunilecorespunzătoare din celelalte zone aleSt r a t e l or de Râ m eţ i . Ceea ceindividualizează acest sector este prezenţamarnelor calcaroase muscovitice, de culoareviolacee-verzuie, dispuse în strate de 4-8 cmgrosime, şi a breciilor conglomeratice cuciment marno-calcaros violaceu care, dupătoate probabilităţile, reprezintă ultimultermen al succesiunii Stratelor de Râmeţ înansamblul lor. Microfauna prezentă înaceastă succesiune cuprinde: Clavulinoidesgaultinus, Rotalipora turonica, Globotrun-cana angusticarinata, grosimea succesiuniifiind apreciată la maxim 100 metri, iar cea a

49Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

Stratelor de Râmeţi, în ansamblu, de 600-700 metri.

Faptul că elementele de faună indică, dela nord-est spre sud-vest, termeni din ce înce mai noi, precum şi existenţa părţiisuperioare a Stratelor de Râmeţi în Unitateade Bucium, pun în evidenţă o deplasare de laest la vest a axului bazinului de sedimentareal acestei formaţiuni. Merită de asemenea denotat, prezenţa la partea inferiaoră aStratelor de Râmeţi, la nivelulCenomanianului, a unor intercalaţii de laveşi tufuri andezitice cu piroxeni [M. Lupu,1970], elemente care se găsesc şi remaniate,sub formă de galeţi, în conglomeratelesuccesiunii.

2. Unitatea de Trascău

Formaţiunile care intră în componenţaUnităţii de Trascău formează partea de nord-est a Munţilor Metaliferi şi porţiuneacentral-estică a Munţilor Trascău (fig. 1,2),zonă în care depozitele sedimentare sedispun transgresiv pe soclul cristalin şi peformaţiuni eruptivr bazice.

Depozi-tele neojurasice cu care debuteazăformaţiunile sedimentare ale unităţii, suntreprezentate prin două faciesuri, unul pelagic(Stratele cu Aptychus), care ocupă centrulbazinului de sedimentare, şi un facies decalcare masive, pe flancurile celui anterior(faciesul de Stramberg), acestea ocupând,din punct de vedere cronostratigrafic,intervalul Portlandian superior şi, probabil,Berriasian.

a) Stratele cu Aptychus au fostconsiderate iniţial [M. Ilie, 1936] ca avândvârsta neocomiană, pentru ca ulterior [M.Lupu, 1964], în urma identificării uneiasociaţii paleontologice care cuprindespeciile: Crassicolaria intermedia şiCalpionella alpina, să se stabilească faptulcă partea inferioară a acestor strate aparţinePortlandianului.

În sectoarele în care depoziteleneojurasice au ca substrat formaţiunicristaline, succesiunea Stratelor cu Aptychusdebutează cu un nivel de maxim 2 mgrosime, alcătuit din calcare noduloase

violacee, de tip “ammonitico-rosso”, în careau fost identificate [M. Lupu, 1972] câtevaspecii de amoniţi: Holcophyllocerasmediteraneum, Phylloceras consanguineum,Phylloceras ptychoicum, Sowerbicerastortisulcatum, Ochetoceras aff. Pallyssianumirregularis, Haploceras clymatum,Taramelliceras compsum, Streblites cf.Tenuilobatum, Haploceras sp., Glociaceras,asociaţie care indică vârsta Kimmeridgian-Portlandian inferioară a nivelului respectiv.La baza succesiunii apar, pe alocuri, gresiicu galeţi de calcare cristaline, cu matrice denatură grezo-calcaroasă, feruginoasă, iaracolo unde stratele se dispun direct peofiolite, contactul se face prin intermediulunor strate subţiri de jaspuri şi micritesilicifiate, sau printr-o alternanţă de tufuribazice şi micrite.

Magmatismul bazic se manifestă, la bazastratelor cu Aptychus, prin intermediul unoraccidente silicioase şi, în mod deosebit, prinprezenţa feldspaţilor de noeformaţie.Constituţia litologică a formaţiunilor estereprezentată de o succesiune monotonă demicrite, dispuse în strate de 5-10 cm.grosime, în alternanţă cu marne cenuşii-verzui, satinate.

Vârsta Portlandiană a părţii inferioare astratelor este confirmată [M. Lupu, 1972]prin prezenţa unor exemplare deLaevaptychus, Lamellaptychus murocosta,Lamellaptychus thoro gracilicostatus,Lamellaptychus theodosia longa ,Lamellaptychus beyrichi moravicus, cât şiprin prezenţa specieie Calpionella alpina înasociaţie cu Crassicolaria intermedia.

Stratele cu Aptychus îşi continuăsedimentarea, în acelaşi faceis pelagic, şi înNeocomian, aici fiind predominantemicritele şi marnele, cărora li se asociazărareori calarenite şi argilite cenuşii-violacee.Vârsta neocomiană a acestor formaţiuni afost argumentată încă din 1877 [Herbich],când a fost descrisă o faună de aptychi şiamoniţi, ulterior [M. Ilie, 1935 şi M. Lupu,1972] identificând noi elemente de faunăcare au confirmat supoziţia anterioară,respectiv: Lamellaptychus angulocostatus,P r o t e t ragon i t e s q u a d r i s u l c a t u s ,

50 N. Luduşan

Partschiceras, Subastieria sulcosa.Prezenţa stratelor cu Aptychus a fost

semnalată în zona nordică a MunţilorTrascău, la sud de Valea Mănăstirii, înValea Iezerului şi, în mod deosebit, în zonaizvoarelor văii Lunca Meteşului, unde ocupăo suprafaţă mai vastă, în succesuiunealitologică intervenind şi nivele de şisturiargiloase violacee şi jaspuri roşii.

Datorită topografiei variate a funduluibazinului de sedimentare în care s-au depusstratele cu Aptychus, grosimea formaţiuniivariază în limte destul de largi pe diferiteprofile, respectiv între 10-300 m, însăindiferent de grosime, formaţiunilereprezintă acelaşi interval cronostratigrafic.

b) Calcarele masive de tip Stramberg sedezvoltă sub forma a două fâşii orientatenord-sud, dispuse la vest şi est de zonaocupată de stratele cu Aptychus.

Cele din fâşia vestică repauzează directpeste fundamentul cristalin, având la parteainferioară calcare alb-roze, subnoduloase şicalcare micritice, dispuse în strate de 10-15cm. grosime, în care a fost semnalată [A.Bărbulescu şi colab., 1976] prezenţaOxfordianului, în urma identificării însecţiuni subţiri a unor exemplare deLabyrinthina mirabilis. Partea inferioară aintervalului adăposteşte specii de amoniţi cepermit corelarea cu nivelul de calcare înfacies “ammonitico-roso” din baza stratelorcu Aptychus.

Peste orizontul de calcare stratificate sedispun calcarele masive, în majoritatesparitice, la partea superioară fiindidentificate intrasparite şi intrabiosparite cuCidaris sp., Diceras sp., Clypeina jurassicaşi Trocholina alpina. Calcarele din fâşiaestică se dispun transgreiv peste ofiolite,prezentând un facies masiv, dezvoltatprobabil începând cu Portlandianul mediu.

Grosimea totală a orizontului calcarelorde Stramberg se înscrie în jurul aaproximativ 300 m.

c) Seria detritică barremian-albiană sedispune concordant peste stratele cuAptychus, în cadrul Masivului Trascăutrecerea fiind, în multe cazuri, gradată, lamarne şi grasii sau calacrenite cu orbitoline.

În alte situaţii, peste stratele cu Aptychus sedispun, în discontinuitate litologică, gresiicuarţoase cu ciment calcaros şi diaclaze decalcit (asemănătoare celor din stratele deCăbeşti ale unităţii de Bucium), în alternanţăcu nivele de microconglomerate oligomicticecuarţoase. Pe flancul estic al masivului, undeseria se dispune pe formaţiunile bazice alezonei Turda-Aiud, cuprinde şi episoade detip “Wieldflisch”, reprezentate princonglomerate cu galeţi de roci bazice şicalcare de Stramberg. Partea superioară asuccesiunii este reprezentată prin argilitevinete, pe alocuri violacee, în masa cărora seintercalează nivele de gresii cuarţoase cuciment calcaros şi calcarenite, nivelul avândmulte similitudini cu stratele de Ponor dinUnitatea de Bucium.

În sectorul sudic al Masivului Trascău,orizonturile inferioare ale seriei reapar desub depozitele neocretacice, începând dinvalea Galda şi până aproape de IzvorulAmpoiului, aici predominând un litofaciesargilitic, şistos, în care apar numeroaselentile de gresii cuarţoase cu cimentcalacaros şi diaclaze de calcit (de tip stratede Căbeşti), asociat cu conglomerate bogateîn fragmente rulate de şisturi cristaline, încare apar subordonat şi elemente de calcareneojurasice sau roci bazice. La sud-vest deValea Iezerului, microconglomeratelecalacaroase sunt înlocuite de gresii înalternanţă cu microconglomerate,sucecsiunea punând în evidenţă un caracterflişoid mai pronunţat, nivelele de calcareniteşi microbrecii de calcare din aceste sectoramintind de stratele de Valea Dosului dinUnitatea de Bucium.

Vârsta Barremian-Albiană a seriei afost determinată pe baza unor analizemicropaleontologice [M. Tocorjescu, cf. V.Ianovici, 1976], fiind puse în evidenţăurmătoarele asociaţii: PsammosphaeraParva, Lenticulina Prima, Haplophrag-moides concavus, Reophax minutus,Marsonella oxycona, Bathysiphon brosgei,Bathysiphon citta , Psammosphaeralaevigata, Psammosphaera Gaudrynatailleuri, Trochammina vocontiana,Trochammina neocomiensis, Trochammina

51Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

cal l ina , Glomospirella gaultiana ,Haplophragmoides nonionoides, Spiroplecti-nata complanata, Gaudryina cretacea,Recurvoides imperfectus), Hedbergellaplanispira, Trochammina abrupta. Grosimeatotală a formaţiunii ajunge la circa 400 m.

d) Stratele de Râmeţi, aparţinândsuccesiunii neocretacice, se dispuntransgresiv şi discordant peste Seriabarremian-albiană, caracteristicile lor încadrul acestei unităţi fiind identice cu celedescrise în cazul Unităţii de Bucium, şi înacest caz Stratele de Râmeţi încheind suitasedimentară a unităţii.

3. Unitatea de Feneş

Elementul litologic care caracterizeazăformaţiunile Unităţii de Feneş estereprezentat de asocierea, în întreaga suită, aformaţiunilor sedimentare cu magmatitelebazice. Funcţie de vârstă şi constituţialitologică, formaţiunile unităţii au fostrepartizate la trei termeni:

a) Stratele de Feneş inferioare suntdezvoltate în mod deosebit în versantul stângal bazinului văii Ampoiului, pe văile Feneş,Ischia, Ampoiţa şi Ighiel (fig. 1), caracteris-tica litologică a formaţiunilor fiind dată deargilitele siltitice şistoase şi de stromatite.

Argilitele siltitice şistoase prezintă oculoare violacee-verzuie, uneori vărgate,fiind, în cea mai mare parte, uşormetamorfozate. Analiza microscopică a pusîn evidenţă prezenţa, în masa argilelor, aunor particule fine de cuarţ detritic, amuscovitului şi biotitului, a unor frecventevenule de silice sau calcit, precum şi treceraunei părţi din matricea argiloasă în sericit şiclorit, datorită metamorfismului incipient. Înmasa argilitelor apar uneori fragmente, sauchiar galeţi remaniaţi, provenite de lacalcarele neojurasice şi din magmatitelebazice.

Litofaciesul stromatitic este format dintr-o alternenţă, cu aspect laminat, de şisturiargilo-siltitice verzui-violacee cu spilite şicalcare fine de precipitaţie chimică.

Un element litologic distinct, care seregăşeşte în întreaga suită a stratelor de

Feneş, este reprezentat de spilitele şibazaltele care apar la diferite nivele în cadrulsuccesiunii , pe lângă elementelevulcanismului bazic fiind frecvent întâlnitebrecii mixte, vulcano-sedimentare, cu cimentpredominant ofiolitic, uneori cloritizat înparte, şi blocuri de calcare albe, parţialrecristalizate.

În asociaţie cu breciile vulcano-sedimentare apar şi gresii verzui de tipgrauwache, dure, dispuse în strate de 5-20cm. grosime, în compoziţia cărora,microscopic, au fost recunoscuţi feldspaţi,piroxeni, hornblendă, fragmente de şistruicristaline, toate prinse într-o matrice fină,detritică, alcătuită din cuarţ, feldspaţi, clorit,sericit, ilit şi carbonaţi.

În ceea ce priveşte vârsta acestorformaţiuni, este presupusă a fi neocomiană,pe baza blocurilor de calcare jurasice careapar în masa argilelor, precum şi peobservaţia că baza formaţiunii de Feneş nuapare la zi, ceea ce duce la ideea căformaţiunile care o alcătuiesc ar putea fichiar neojurasice. În sprijinul aceleeaşi ideipledează şi prezenţa, în unele profile (ca celdin Valea Ampoiţei), la partea inferioară astratelor, a unor nivele de calcare de tipStramberg, a căror poziţie în succesiunealitologică nu a fost încă pe deplin elucidată.

b) Stratele de Feneş superioare urmează,în continuitate de sedimentare, peste celeinferioare, litofaciesul predominant alacestora, la partea inferioară, constituidu-laceleaşi formaţiuni de şisturi siltitice şiargilosiltice cu caracter anchimetamorfic,specifice orizontului anterior. Spre termeniisuperiori, caracterul anchematamorfic sepierde, stromatolitele devin din ce în ce mairare, făcându-şi apariţia nivelele detriticereprezentate prin gresii cuarţitice cu cimentcalcaros şi diaclaze de calcit, gresiiortocuarţitice, microconglomerate oligomic-tice cuarţoase şi paraconglomerate.

Partea superioară a succesiunii estedominată de nivele de calcarenite,microbrecii şi brecii calcaroase, aspect careîntregeşte caracterul de ansamblu al stratelorde Feneş superioare, respectiv acela de seriecu caracter de subfliş. La nivelul superior al

52 N. Luduşan

stratelor îşi fac apariţia intercalaţiile de lave,tufuri şi aglomerate spilitice, andezitice şi deoligofire, martori ai manifestăriimagmatismului bazic.

În ceea ce priveşte vârsta acestorformaţiuni, pentru bazinul văii Ampoiului,aceasta este presupusă a fi Barremian-Apţiană, pe baza criteriilor de superpoziţie,fapt confirmat de decoperirile făcute înexteriorul bazinului (spre nord-vest), înacelaşi tip de formaţiuni, unde sunt citate[S. Bordea, 1971], orbitoline şi o microfaunăce atestă vârsta Apţian superior-Albiană.Grosimea cumulată a stratetelor de Feneşsuperioare este aproximată la 2000 m.

c) Stratele de Meteş (formaţiunea deWieldflysch) sunt bine dezvoltate în bazinulvăii Ampoiului, fiind dispuse discordant atâtpeste stratele de Feneş inferioare cât şi pestecele superioare, alcătuirea litologică aformaţiunii cuprinzând următorii termeni[M. Bleahu, 1976]:- argile şi argile siltice, muscovitice,

violacee, cenuşii-verzui, care cuprind, pealocuri, concreţiuni feruginoase,sferoidale sau stratiforme;

S calcare diaclazate, de culoare albă saucenuşiu-verzuie, dispuse în strate de 10-20 cm grosime, cu nivele de calcirudite,mai rar marnocalcare violacee sauvărgate;

S conglomerate tilloide, constituite dintr-omatrice argiloasă şi din galeţi sau blocuri(unele cu dimensiuni de zeci de metri),alcătuite din calcare neojurasice, gresiidin Stratele de Feneş, magmatite bazice,granite de tip Highiş, conglomeratelenefiind gradate sau sortate;

S gresii fine, cu laminaţie paralelă sauoblică, de culoare cenuşiu-verzuie, înalternanţă cu argile nisipoase violacee, înritmuri de 10-100 cm grosime, pe feţeleinferioare ale gresiilor fiind remarcatemecanoglife de dragare şi de curgere.Subordonat apar paraconglomerate cu

ciment detritic şi fragmente de gresii masivede tip subgrauwache, gresii grosiere,oligomictice, cuarţoase.

Magmatismul ofiolitic îşi face simţită

prezenţa, în timpul depunerii formaţiunii deWieldflysch, prin nivelelele de tufurispilitice, uneori asociate cu jaspuri,intercalate la mai multe nivele.

Atunci când au fost separate pentruprima dată [M. Ilie, 1950] stratelor de Meteşli s-a acordat vârsta Albiană, fără a le fidefinit caracterul de Wieldflysch, acesta fiindremarcat pentru prima dată de M. Bleahu şicolab. [1963], atribuind iniţial formaţiuniivârsta vraconian-cenomaniană. VârstaApţian superior-Albian a fost determinată,pe lângă exemplarele de Orbitolina conica[M. Ilie, 1950], pe baza microfaunei carecuprinde: Glomospira gordialis, Glomospiracharoides var. Corona, Hormozina ovulum,Saccorhiza ramosa, Hyperammina elongata,Psammosphaera fusca, Trochamminamunuta, Trochammina irregularis,Haplophragmoides concava, Hyppocrepinadepressa, Plectorecurvoides alternans [M.Bleahu şi colab, 1967].

d) Stratele de Valea lui Paul aflorează înzona centrală a unităţii de Feneş, înapropiere de Zlatna unde, discordant pestedepozitele descrise anterior, se dispune oformaţiune litologică variată, cu caractere demolasă, alcătuită preponderent dinconglomerate cu elemente de calcareneojurasice şi gresii grosiere gălbuialbicioase. În zona nordică a unităţii, însectorul Bucerdea, aceste formaţiuniremaniază direct peste şisturile violacee dinformaţiunea de Wieldflysch.

În sectorul Presaca Ampoiului, faciesulpredominant îl reprezintă gresiile friabilecenuşii, muscovitice, care trec, în urmaalterării, la nisipuri gălbui, în masa acestorafiind remarcată apariţia accidentală a unorlentile de microconglomerate cu elemente deroci metamorfice (în special cuarţite) şiapariţia frecventă a trovanţilor cu dimensiunicentimetrice, uneori chiar decimetrice. Cătrepartea superioară are loc o trecere gradată lagresii fine, cu laminaţie paralelă sau oblică,pe suprafeţele de laminaţie fiind sesizatăapariţia unor fragmente cărbunoase.

În sectorul tipic de dezvoltare (ValeaMică - Valea lui Paul), în masa formaţiunii

53Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

apar nivele decimetrice de calcarenite şigresii fine, în alternanţă ritmică cu siltitecenuşii cu laminaţie oblică sau paralelă, iarîn apropiere de localitatea Feneş apar nivelede argile violacee şi gresii nisipoase cuolistolite de calcare neojurasice.

Vârsta atribuită Stratelor de Valea luiPaul este Vraconian-Cenomanian, cuspecificaţia că prezenţa Vraconianului înbaza succesiunii a fost admisă în urmacorelării cu celelalte serii mediocretacice dinApusenii de sud, care au, în totalitateVraconianul în bază, pe când Cenomanianula fost confirmat în urma identificării [M.Bleahu şi colab] unor exemplare deRotalipora montsalvensis şi Rotalipora cf.evoluta.

Flancul sudic al Stratelor de Valea luiPaul se dispune peste magmatitele bazice şidepozitele Cretacice ale Unităţii deCăpâlnaş-Techereu, grosimea totală aformaţiunilor fiind apreciată la aproximativ200 m.

Stratele de Valea lui Paul reprezintăcorespondentul cronostratigrafic alConglometatelor de Negrileasa din cadrulUnităţilor de Bucium şi Căpâlnaş-Techereu,aceste formaţiuni aparţinând eocretacicului,cu ele încheindu-se suita sedimentară aUnităţii de Feneş.

4. Pânza de Bedeleu

Depozitele sedimentare din cadrul acesteiunităţi debutează cu formaţiuni calcaroaseaparţinând Jurasicului superior, suitalitologică fiind atribuită mai multorformaţiuni, strate şi orizonturi.

a) Formaţiunea de ofiolite şi calcare, devârstă Kimeridgian-Portlandian mediu,este bine deschisă în partea de est a culmiiBedeleu-Ciumerna, fiind constituită dinpiroclastite predominant bazaltice, înalternanţă cu calcare stratificate, micritice,cu frecvente accidente silicioase şi feldspaţide neoformaţie, microfauna calcarelor fiindreprezentată de radiolari, iar la parteasuperioară, de foraminifere [Triloculina sp.,Trocholina alpina] şi, în mod deosebit, alge

[Salpingoporella aff. pygmaea, Clypeinajurassica, Bacinella irregularis], toateacestea pledând în favoarea prezenţeiOxfordianului la partea superioară asuccesiunii.

Identificarea, într-unul din nivelesuperioare, a amonitului Semiformicerassemiforme, face ca partea superioară aformaţiunii să fie considerată ca aparţinândPortlandianului mediu. Baza formaţiunii nua fost identificată la zi, dar având în vederegrosimea succesiunii care apare la zi (peste800 m), prezenţa Kimeridgianului nu poatefi pusă la îndoială.

Un important element litologic observateste acela al dispariţiei treptate, de la nordspre sud (pe direcţie), a calcarelor cuaccidente silicioase din masa magmatitelorbazice şi concentrarea lor înspre parteasuperioară a formaţiunii.

b) Calcarele de Stramberg urmează încontinuitate de sedimentare pesteformaţiunea anterioară, tranziţia făcându-se,în toate cazurile, în mod insensibil, limitadintre cele două orizonturi fiind trasatăconvenţional la nivelul la care disparaccidentele silicioase şi feldspaţii deneoformaţie, elemente ce pun în evidenţă oactivitate magmatică. Succesiunea litologicăcuprinde, în bază, calcarenite care alterneazăcu micritele formaţiunii mixte, peste care sedispun calcarele sparitice, care alcătuiescprincipala componenetă a orizontului, acăror grosime ajunge până la 700 m. Lapartea superioară a suitei îşi fac apariţiacalacarenite, micrite şi intrasparite iar înfinal, brecii cu ciment parţial ofiolitic. Microfauna calcarelor este reprezentată, înmicrite, de: Tintinnopsella carpatica şiCalpionellopsis sp. [O. Dragastan, 1967; S.Bordea şi colab., 1968; M. Lupu, 1972], iarîn calcarenite şi brecii prin exemplare deNautiloculina oolitica, Trocholina alpina,Trocholina elongata, Cayeuxia moldavica,Clypeina jurassica, grupul tintinideloratestând prezenţa Berriasianului în parteasuperioară a suitei.

54 N. Luduşan

Fig. 3. Calcarele de la AmpoiţaLa sfârşitul Jurasicului, calcarele de

Stramberg formau o faleză calcaroasă dincare s-au desprins blocuri de diferitedimensiuni şi care au alunecat pe taluzulcontinental, fiind însedimentate înformaţiunile în curs de depunere, respectivîn formaţiunile de fliş cretacice [M. Bleahuşi colab., 1976]. O parte din aceste blocuriapar la zi, ”străpungând” formaţiunileflişoide ale Unităţii de Feneş, pe totparcursul mediu al văii Ampoiului, cele maicunoscute fiind calcarele de la Ampoiţei(fig.3) şi cele de la Valea Mică, declaratemonumente ale naturii, la care se adaugă oserie de alte apariţii de dimensiuni mai mici,cunoscute îndeobşte sub numele de pietre(Piatra Corbului de la Tăuţi, Piatra Bulbucide la Feneş, Piatra Boului şi Piatra Varuluide la Meteş ş.a.).

c) Calcarele roşii feruginoase reprezintănivelul litologic cu care debuteazăformaţiunile eocretacicului din pânza deBedeleu, acestea dispunându-se, într-oevidentă discontinuitate litologică, pestebrecia din orizontul terminal al calcarelor deStramberg şi fiind identificate în klippa cusuccesiune inversă de la Pleşa Râmeţilor [S.Bordea şi colab., 1968]. Din punct de vederelitologic, caracteristica nivelului este dată de

calcarele roşii feruginoase, oolitice,nodulare, cu grosime în jur de 1 m., dinbogata faună de amoniţi şi belemniţi aacestora putând fi citate: Duvalia dilatata,Pseudobelul bipartitus, Phyllopachicerasrouyanum, Pictetia vogdi, Plesiospitidiscusligatus , Valdedorsel la renevieri ,Olcostephanus Olcostephanus variegatus,Crioceratites nolani elegans, Crioceratites(Emericiceras) minieri, specii care indicăvârsta hauteriviană.

Peste calcarele cu amoniţi urmează unnivel cu calcare cenuşii-verzui, micritice,dispuse în strate de 1-5 cm., în care au fostidentificate exemplare de Hedbergellainfracretacea, acestea repauzând transgresiv,în zona nordică a klippei, direct peste breciaterminală a calcarelor de Stramberg, faptcare aduce un argument în plus ideiiexistenţei unei lacune care ar puteacorespunde întregului interval alValanginianului.

d) Stratele de Râmeţi se dispuntransgresiv şi discordant peste calcarele roşii,fiind mai puţin prezente în cadrul acesteiunităţi, dar având aceleaşi caracteristici cucele descrise în cazul Unităţii de Bucium.Prezenţa acestora, la un orizont superiorcorpului care formează Pânza de Bedeleu, s-

55Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

ar putea datora acelei deplasări de la est lavest a axului bazinului de sedimentare alacestei formaţiuni, ceea ce a făcut ca înperioada Turonian-Coniacian acest corp săfie submers.

5. Unitatea de Căpâlnaş-Techereu

Cea mai sudică dintre unităţile geologiceale zonei, Unitatea de Căpâlnaş-Techereu,este amplasată în întregime în partea sudicăa Munţilor Metaliferi, fiind delimitată, înmare, la nord de Valea Ampoiului şi cursulmijlociu al văii Arieşului, la sud-vest dedepresiunea Brad iar la sud-est de culoarulMureşului (fig. 1,2).

Caracteristica generală a depozitelorsedimentare care aparţin acestei unităţi estedată de diferenţierea destul de evidentă acondiţiilor de sedimentare din acest sectorfaţă de sectoarele învecinate, în care aevoluat sedimentarea celorlalte unităţi. Dacăpentru depozitele cele mai vechi, respectivcele neojurasice, diferenţierile nu sunt atât deevidente, diferenţierea se manifestă în moddeosebit la nivelul formaţiunilor eocretacice,pentru ca la începutul neocretacicului săapară din nou secvenţa comune cu cele alecelorlalte serii (pentru perioada Vraconian-Cenomanian), după care evoluţia domeniuluide sedimentare capătă caracteristici proprii,pentru toată perioada Neocretacicului şiNeogenului.

5.1. Depozitele neojurasice ale unităţiiapar fie sub forma unor petice izolate dispusedirect peste magmatitele bazice, fie subforma unor klippe de decolare pe teritoriulUnităţii de Feneş. În unele cazuri, în bazasuccesiunii, apar depozite oxfordiene,reprezentate prin calcare alb-roşcate sauroşii, urmate apoi de calcarele masive de tipStramberg, vârsta fiind atestată de asociaţiade amoniţi, în care au fost identificateurmătoarele specii: Properispinectes [A.Duşa, 1966], Taramelliceras Oculatum,Properispinectes sp. şi Phylloceras sp. [S.Bordea şi colab., 1968]. La partea inferioară

a calcarelor masive, au fost descrise [T.P.Ghiţulesscu, M. Socolescu, 1941]:Cladophyllia cf. picteti, Pecten acroisusşiPecten cf. hinnitiformis, asociaţie pe bazacăreia formaţiunile au fost atribuiteKimmeridgianului.

În mai multe puncte din masa calcarelormasive au fost citate [K. Papp, 1913]exemplare de corali de tipul: Isostraeagondarei, Stybina cf. sulcata, Thecosmiliadichotoma, alături de lamelibranchiate,precum: Diceras arietinum, Heterodicerassp., la care se adaugă cele identificate de M.Lupu, respectiv: Clypeina jurasscica,Cadosina aff. fusca, Trocholina alpina,asociaţie care indică vârsta Portlandiană.

5.2. Depozitele cretacice. În cuprinsulunităţii, formaţiunile eocretacice se dezvoltăîn două sectoare cu faciesuri întrucâtvadiferite, respectiv zona Căprioara-Păuliş şizona Curechiu-Stănija, doar cea de-a douafiind prezentă în zona care face obiectullucrării. Caracteristicile comune celor douăzone de sedimentare constau, pe de o parte,prin faptul că ambele au drept substratformaţiuni magmatice, iar pe de altă parte,prezenţa, la unele nivele, a manifestărilormagmatismului bazic.

Pentru zona Curechiu-Stănija, succesiu-nea stratigrafică a eocretacicului a fostdescifrată de S. Bordea şi colab. (1970), fiindseparaţi următorii termeni:

a) Stratele de Curechiu, care formeazăprimul termen al succesiunii şi care sedispune direct peste substratul de ofiolite.Compoziţia litologică a stratelor constă înjaspuri şi micrite, silicifiate la partea bazală,în asociaţie cu şisturi marno-argiloase deculoare verde cenuşie sau violacee. La bazaseriei a fost remarcată prezenţa unorintercalaţii de piroclastite bazice, grosimeatotală a stratelor de Curechiu fiind apreciatăla circa 60-70 m.

b) Complexul calcaros cenuşiu strati-ficat, care se dispune transgresiv şidiscordant peste stratele de Curechiu, fiindreprezentat prin calcarenite şi calcirudite,dispuse în strate de 20-30 cm grosime, în

56 N. Luduşan

alternanţă cu marne argiloase, uşor violacee,în toată suita fiind prezente frecventfragmentele de roci bazice. Vârsta acestorformaţiuni, stabilită pe baza asemănărilorlitologice cu stratele de Valea Dosului dinunitatea de Bucium, este considerată dreptapţiană, grosimea complexului înscriindu-seîn limitele a 200 m.

c) Seria vărgată se dispune încontinuitate de sedimentare peste complexulcalcaros, fiind constituită din marne vărgate,violacee şi verzui, dispuse în strate subţiri(0,5-2 cm grosime). Pe toată coloana dedezvoltare a formaţiunilor, la diferite nivele,apar intercalaţii centimetrice de piroclastitebazice, la partea inferioară şi mijlocie fiindspecifică prezenţa intercalaţiilor decalcarenite. La partea superioară, marneletrec gradat, de la culoarea violacee, lacenuşiu-vânătă. Formaţiunile aparţinândseriei vărgate sunt total lipsite de elementefosile, vârsta care le-a fost atribuită, respectiv albiană, fiins stabilită pe baza elementelorlitologice comune cu formaţiunea deWieldflysch (stratele de Meteş) din unitateade Feneş şi cu stratele de Ponor din unitateade Bucium, grosimea seriei fiind apreciată lacirca 200 m.

d) Stratele de Pârâul Izvorului, cu caredebutează, şi în cazul acestei unităţi,formaţiunile eocretacice, se dispun încontinuitate de sedimentare peste seriavărgată, fiind identice, din punct de vedere aconstituţiei litologice, cu cele din Unitatea deBucium. Şi aici, la partea superioară, aparintercalaţii de gresii masive, cuarţoase, cugrad de maturizare ridicat. Grosimea totalăa Stratelor de Pârâul Izvorului în cadrulacestei zone este de circa 300-400 m.

e) Conglomeratele de Negrileasa sedispun în continuitate de sedimentare, pesteformaţiunile anterioare, remarcându-se otrecere gradată de la de la gresiile masive aleStratelor de Pârâul Izvorului laconglomeratele cenomaniene, caracteristi-cile litostratigrafice ale formaţiunii fiindidentice cu cele ale Unităţii de Bucium.

f) Stratele de Bobâlna reprezintătermenul litostratigrafic cu care debutează,

în zona sud-estică a Munţilor Metaliferi,sedimentarea unei formaţiuni care, laînceput, prezintă caracteristicile unui faciesde ţărm, trecând apoi la o semnificativăsuccesiune în facies de fliş, totul încheindu-se cu o secvenţă detritică cu nivele de gresiialeurolitice fosilifere şi conglomerate. Poziţiapaleontologică a acestor formaţiuni, în raportcu unităţile Cretacicului inferior este dificilde precizat, cert fiind faptul că acestea sedispun pe formaţiunile anterioare ale Unităţiide Căpâlnaş-Techereu şi, probabil, şi petermenii superiori ai Unităţii de Feneş. Încazul strict al Stratelor de Bobâlna, acestease dispun transgresiv peste flancul estic alcristalinului de Rapolt (situat laexteremitatea sudică a Unităţii de Căpâlnaş-Techereu). Succesiunea debutează cu unorizont de brecii calcaroase în alternanţă cunivele de grezo-calcare de culoare violaceu-închisă, în care apar frecvent resturi debelemniţi şi Trigonia. În unele sectoare aleariei de dezvoltare a Stratelor de Bobâlna s-au identificat şi exemplare de Gaudiceras şipecteni. Grosimea formaţiunii este apreciatăla circa 80 metri.

g) Stratele de Geoagiu se plasează fiedirect pe Stratele de Bobâlna, fie direct pefundamentul cristalin, fiind reprezentate, îngeneral, printr-o alternanţă de calcarenite(dispuse în strate de 5-15 cm grosime) şimarne violacee, în acestea din urmă fiindidentificat un exemplar de Schapites.Grosimea stratelor de Geoagiu este apreciatăla circa 100 metri.

h) Stratele de Bozeş înglobează, înviziunea actuală, un facies de fliş şi unullitoral detritic, dispunându-se peste Stratelede Geoagiu dar, într-o oarecare măsură, se şiîndinţează oblic cu acestea. În zona nordicăa unităţii, într-un nivel de marne situat labaza succesiunii, a fost citat [E. Popa-Dimian] un exemplar al speciei Inoceramuslabiatus (Schloth), pe baza căruia a fostacordată, pentru formaţiunile care formeazăbaza Stratelor de Bozeş, vârsta turoniană,însă ulterior nu a mai apărut nici un elementcare să certifice această supoziţie. Pe de altăparte, exemplarul de Inoceramus

57Formaţiunile sedimenatere din Bazinul Ampoiului

cardissoides (recoltat de D. Jipa, determinatde E Popa-Dimian, cf. V.Ianovivi et.al.,1976], precum şi bogata faună de la parteasuperioară a succesiunii, certifică vârsta eisenoniană. În cazul sucesiunii în facies defliş, care constituie caracteristica principalăa startelor, se disting două tipuri de ritmuri:S ritmul binar, alcătuit din gresii de tip

subgrauwache şi grezo-calcare înalternanţă ritmică cu marne aleuriliticecenuşii;

S r i tmul t er n a r , a l cătui t dinmicroconglomerate, gresii şi marnecenuşii aleurolitice.De remarcat, în cazul ambelor tipuri de

ritmuri, prezenţa frecventă atât amecanoglifelor cât şi a bioglifelor.Determinările direcţiilor de transport pun înevidenţă aporturile convergente, spre centrulbazinului de sedimentare.

Nivelele de conglomerate, a cărorapariţie este cu totul întâmplătoare în bazaStratelor de Bozeş, devin din ce în ce maifrecvente începând cu Santonianul, cândinvadează, de la este către vest, formaţiuneade fliş, ajungând ca la orizonturilestratigrafice superioare să fie predominante.Caracteristica conglomeratelor este conferităde dispunerea lor în strate de grosimevariabilă, cu feţe inferioare neregulate, fiindfrecvent observată prezenţa unor canale deeroziune cu adâcimi ce ajung până la unmetru. În cazul suitei de conglomerate aufost separate [E. Popa-Dimian] cinci nivelemai importante, şi anume:S nivelul bazal, caracterizat prin

predominanţa galeţilor de calcareneojurasice şi, subordonat, galeţiprovenind din şisturi cristaline şi rocieruptive bazice, a căror diametru variazăîntre 1-20 cm;

S nivelul al doilea, format la parteainferioară din strate de conglomerate cuelemente de cuarţite bine rulate şi,subordonat, elemente de calcare, rocibazice şi jaspuri cu dimensiuni de 1-20cm., spre partea superioară fiindevidenţiată o creştere remarcabilă aprezenţei elementelor de calcare;

S al treilea nivel se caracterizează prinprezenţa galeţilor de calcare (uneori cuaccidente silicioase), jaspuri, calcareniteşi şisturi cristaline, dimensiunea galeţilorfiind ceva mai mare decât la niveleleinferioare, respectiv 5-80 cm. diametru;

S al patrulea nivel cuprinde conglomerateîn a căror compoziţie intră fragmente decalcare cenuşii (a căror provenienţă nupare a fi din unitatea MunţilorMetaliferi) şi elemente de gresiicalcaroase cenuşii, cu dimensiunilefragmentelor variind între 5-50 cm;

S nivelul superior cuprinde conglomeratebogate în galeţi din calcare de Stramberg,elemente de sedimentar neocretacic(unele provenite chiar din flişul deBozeş) şi intercalaţii de tufuri riolitice deculoare alb-roz, dispuse în strate de 10-50 cm grosime.Direcţiile de trasport determinate în

conglomerate [E. Popa-Dimian, 1964], punîn evidenţă un aport deosebit din direcţia E-NE, către vest conglomeratele fiind înlocuitecu gresii masive care, la rândul lor, trec apoila formaţiuni de fliş. Nivele de conglomeratedin flancul estic alternează cu pachete degresii marnoase, cenuşii, muscovitice,fosilifere, în care a fost descrisă o faunăbogată în moluşte [M. Pálfy, 1903; Fr.Nopcsa, 1905; D. Iacob, 1945; E. Popa-Dimian, 1964].

Nivelele de marne se caracterizează, înprimul rând, printr-o bogată zestepaleontologică, din cadrul lor fiind recoltateşi determinate, pe toată suita, exemplare dePachydiscus cf. Colligatus şi Micraster sp.La nivele inferioare şi medii, microfaunacuprine următoarea asociaţie: Textulariaplumerae, Haplophragmoides deformis,Stensioina exculpta exculpta, Globotruncanalapparenti, Globotruncana lapparentian-gusticarinata, asociaţie care indică vârstaConiacian-Santonian.

La nivelele superioare fauna estereprezentată de: Actaeonelle gigantea,Actaeonella lamarki, Inoceramus balticus şiHoplitoplacenticeras vari, în asociaţie findîntâlnite şi forme de Cycloides şi

58 N. Luduşan

Mauntlivaultia, ultimele nivele conţinândforme de Cerithium şi Melanopsis.

Axul geometric în care s-au sedimentatformaţiunile Stratelor de Bozeş a suferit, întimp, o deplasare de la nord-vest spre sud-est, ceea ce a făcut ca flancul sudic al zoneide sedimentare să se dispună transgresiv pecristalinul de Sebeş, grosimea în ansamblu astratelor fiind apreciată la circa 3000 m.

În ceea ce priveşte porţiunea terminală asuccesiuniii neocretacice din arealul ocupatde Stratele de Bozeş, aceasta nu este pedeplin cunoscută, ultimele nivele fosilifere

cuprinzând faună de vârstă maastrichtianăîn care au fost determinate şi descriseexemplare de Pachidiscus gollevilensis [E.Popa-Dimian, 1964].

Pornind de la observaţia că înformaţiunile paleogene care acoperădepozitele neocretacice sunt remaniatenumeroase fragmente de ornitopode, dinţi deRhabdonom priscum, cât şi fragmente desauropode, este posibil ca sedimentarea să ficontinuat până la sfârşitul Maastrichtianului,probabil chiar şi în Paleocen.

BIBLIOGRAFIE

1. Bleahu, M.; Dimian, M.: Studii stratigrafice şi tectonice în regiunea Feneş-Ighiel-Întregalde, D.d.S. Inst.Geol., vol.LIII/1, Bucureşti, 1967.

2. Bordea, S.,; Bordea, J.; Puricel, R.: Date noi asupra prezenţei Oxfordianului în MunţiiMetaliferi, în D.S. ale Institutului Geologic, LIV, 1968.

3. Dragastan, O: Alge calcaroase în jurasicul superior şi cretacicul inferior din MunţiiApuseni, în Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie, seria Geologie, 12,1967

4. Ianovici, V.; Borcoş, M.; Bleahu, M.; Patrulius, D.; Lupu, M.; Dimitrescu, R.; Savu, H.:Geologia Munţilor Apuseni, Editura Academiei, Bucureşti, 1976.

5. Luduşan, N.: Zăcăminte şi poluare pe Valea Ampoiului, Ed. Aeternitas, Alba Iulia, 2002. 6. Lupu, M.: Stratigrafia şi stuctura formaţiunilor mezozoice din Munţii Trascău, teză de

doctorat, Bucureşti, 1972. 7. Popescu-Argeşel, I.; Munţii Trascăului - Studiu geomorfologc, Editura Academiei,

Bucureşti, 1977.