Ariile protejate din bazinul hidrografic Olăneşti · PDF fileTîrlă, Laura. 2011. Ariile protejate din bazinul hidrografic Olănești. Terra XLII (LXII) – 2011: 170-175. Bucureşti:

Tîrlă, Laura. 2011. Ariile protejate din bazinul hidrografic Olănești. Terra XLII (LXII) – 2011: 170-175. Bucureşti: CD Press. ISSN 0373-9570.

1

Ariile protejate din bazinul hidrografic Olăneşti

Asist. univ. dr. Laura TÎRLĂ

Cuvinte-cheie: arii protejate, parc naţional, rezervaţie, Vânturariţa-Buila, Vâlcea, România

Numeroase arii protejate de pe teritoriul judeţului Vâlcea sunt cuprinse în cadrul

bazinului hidrografic Olăneşti. Fie că se găsesc în Masivul Vânturariţa-Buila (care concentrează

cele mai multe şi diversificate situri de acest tip), în Munceii Olăneştilor, în împrejurimile

staţiunii Băile Olăneşti sau chiar în dealurile subcarpatice de la sud, importanţa lor este deosebită

pentru patrimoniul naţional şi pentru multitudinea de posibilităţi de recreere pe care o oferă.

Gradul redus de accesibilitate a contribuit în bună măsură la conservarea unora dintre situri (de

exemplu, rezervaţia Muntele Stogu, Cheile Cheii sau Rădiţa-Mânzu).

Interesul pentru protecţia şi totodată popularizarea acestor arii naturale a crescut în

ultimii ani, culminând cu înfiinţarea celui de-al doilea parc naţional de pe teritoriul judeţului

Vâlcea şi singurul cuprins în bazinul Olăneşti, Buila – Vânturariţa.

Elementele protejate: geologice, geomorfologice (Rădiţa – Mânzu, Stogu, Vioreanu,

Cheile Cheii), botanice (Mosoroasa, lacurile cu nuferi din Băile Olăneşti, pădurea de tisă din

Valea Cheii) şi mixte (Parcul Naţional Buila - Vânturariţa).

Nr. Denumirea Categoria Codul F (ha) Actul declarării

1 Buila - Vânturariţa Parc naţional II.1. 4490,50 H.G. 2151/30.11.2004

2 Rădiţa - Mânzu Rezervaţie naturală 802 80,72 Dec. 348/2000 a C.P.J. Vâlcea

3 Muntele Stogu Rezervaţie naturală 804 21,5 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

4 Peştera Arnăuţilor Monument al naturii 792 0,4 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

5 Pădurea din V. Cheii Rezervaţie naturală 808 1,2 Dec. 205/1966 a C.P.R. Argeş

6 Valea Cheii Rezervaţie naturală 10 Dec. 348/1980 a C.P.J. Vâlcea

7 Mlaştina Mosoroasa Rezervaţie naturală 795 0,25 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

8 Peştera Munteanu -

Murgoci

Monument al naturii 786 0,1 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

9 Peştera Caprelor Monument al naturii 783 0,5 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

10 Peştera cu Lac Monument al naturii 790 0,1 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

11 Peştera cu Perle Monument al naturii 791 0,5 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

12 Peştera Pagodelor Monument al naturii 787 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

13 Peştera Clopot Monument al naturii 793 0,1 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

14 Peştera Rac Monument al naturii 788 0,2 Dec. 348/1983 a C.P.J. Vâlcea

Tabelul 1. Ariile naturale protejate din bazinul hidrografic Olăneşti

(sursa: Agenţia de Protecţie a Mediului Vâlcea, 2010)

2.4.1. Parcul naţional Buila - Vânturariţa

Acest parc naţional s-a înfiinţat în anul 2004. Pe teritoriul său existau însă rezervaţii

şi monumente ale naturii declarate încă din anul 1983 şi ulterior prin Legea 5/2000: Pădurea din

Valea Cheii, unde în anul 1976 prof. Traian Rădoi a identificat 685 exemplare de tisă; Muntele

Stogu, rezervaţie complexă geologică, geomorfologică, botanică şi peisagistică; Vioreanu – Claia

Strâmbă, propusă (Ploaie, 1999) dar nedeclarată; Valea Cheii propriu-zisă, rezervaţie


2

geomorfologică; 8 peşteri localizate în Cheile Mânzului (bazinul Olăneşti) şi Cheile

Comarnicelor (bazinul Cheia).

Administraţia parcului s-a preocupat în primul rând de infrastructura parcului. Au

fost refăcute marcajele turistice pe 19 trasee, care au fost cartate digital şi descrise în amănunt

(cu excepţia traseului dintre Vf. Vânturariţa – Curmătura Oale, cu grad de dificultate ridicat şi

marcaj nerefăcut: punct roşu; pe alocuri este dificil de reperat, de exemplu la Fereastra

Vioreanului). Au fost instalate panouri informative, indicatoare turistice, s-au creat locuri de

odihnă şi campare (de exemplu lângă Schitul Pahomie, Cabana Cheia şi Cantonul Codric), au

fost reconstruite refugii (ref. Buila), iar de la Direcţia Silvică au fost preluate cantoane pentru a fi

reabilitate şi incluse în circuitul turistic (Cabana Cheia, Cantonul Codric).

2.4.2. Monumente ale naturii

În această categorie sunt incluse 8 peşteri, una dintre ele localizată în Cheile

Mânzului (Peştera Arnăuţilor), iar celelalte în peretele Muntelui Stogşoare, în versantul stâng al

văii Cheia. Peşterile din bazinele râurilor Olăneşti şi Cheia declarate monumente ale naturii nu

sunt numeroase, ţinând cont că aici au fost descoperite şi cartate de-a lungul timpului de către

membrii unor cluburi speologice circa 28 de caverne (Goran, 1982).

Nr. Denumirea Alt. (m) L (m) Cartare Elemente protejate

1 P. Arnăuţilor 1000 150 V. Decu, 1967 Puncte fosilifere, faună cavernicolă

2 P. Munteanu –

Murgoci (Stogu)

940 240 Ghiţă Procopie et

al., 1978

Cea mai mare colonie de lilieci din judeţul

Vâlcea, resturi fosile de Ursus spelaeus

3 P. Caprelor 950 165 Ghiţă Procopie,

1978

Concreţiuni calcaroase, fosile de Ursus

spelaeus şi Crocuta crocuta spelaea

4 P. cu Lac 990 103 Ghiţă Procopie et

al., 1978

Lacul cu suprafaţa de 10 m2 şi adâncime

de 3 m

5 P. cu Perle

(P.

Salamandrelor)

1100 Ghiţă Procopie,

1978

Concreţiuni calcaroase asemănă-toare

perlelor, fosile de Ursus spelaeus

6 P. Pagodelor 1050 115 Ghiţă Procopie et

al., 1980

Depozit de argilă parţial litificat, acoperit

cu cristale de calcit

„Pagodele” – stalagmite conice în trepte

7 P. Clopot 1050 35 Ghiţă Procopie,

1978

Cele mai mari stalagmite din judeţul

Vâlcea;

8 P. Rac 925 40 Ghiţă Procopie,

1978

Fosile de Ursus spelaeus

Tabelul 2. Peşterile din bazinul hidrografic Olăneşti declarate monumente ale naturii

(Goran, 1983; Orghidan, 1984; APM Vâlcea; www.buila.ro)

Câteva specii de plante sunt declarate monumente ale naturii şi ocrotite conform

legii: tisa (Taxus baccata) în rezervaţia forestieră din Cheile Cheii, în Cheile Mânzului şi

muntele Oale; floarea regină (Leontopodium alpinum) în Claia Strâmbă; ghinţura galbenă

(Gentiana lutea) în munţii Vioreanu, Vânturariţa şi Oale; bulbucii de munte (Trollius europaeus)

în Trigoanele Ştevioarei, Vânturariţa şi Vioreanu; iedera albă (Daphne blagayana) în muntele

Oale, Cheile Mânzului şi rezervaţia Rădiţa – Mânzu; tulichina mare (Daphne mezereum) pe văile

umede (Badea et al., 1998).

În afara acestor specii, există şi altele care au fost propuse ca monumente ale naturii

şi care se găsesc în arealul bazinului Olăneşti: jneapănul (Pinus mugo), care formează asociaţii

compacte sau fragmentate pe versantul nord-vestic al masivului Vânturariţa – Buila; garofiţa albă

(Dianthus spiculifolius) etc.

http://www.buila.ro/


3

2.4.3. Rezervaţii naturale

Cele mai numeroase rezervaţii naturale sunt localizate în perimetrul Parcului

Naţional Buila – Vânturariţa: muntele Stogu, Valea Cheii în Cheile Comarnicelor, pădurea de

tisă din Cheile Comarnicelor, rezervaţia de seminceri Cheia şi cea propusă spre înfiinţare în anul

1995 de către Gh. Ploaie, Vioreanu – Claia Strâmbă (Văcaru, 2005).

Rezervaţia Muntele Stogu, cu o suprafaţă de circa 10 ha, este o arie protejată mixtă

situată între văile Cheia şi Olăneşti, cu altitudine absolută cuprinsă între 1200 – 1494 m (fig. 1).

Dintre elementele naturale ocrotite sunt de remarcat formele de relief dezvoltate pe calcare

(hornuri, pereţi verticali, grohotişuri impresionante, peste 35 de grote şi peşteri), specii de plante

rare (Leontopodium alpinum, Gentiana lutea, Daphne blagayana) şi endemice (Dianthus

spiculifolius, Linum uninerve), specii de animale periclitate (Ursus arctos, Lynx lynx, Rupicapra

rupicapra, Tetrao urogallus, Vipera ammodytes) (Badea et al., 1998).

Rezervaţia de tisă din Cheile Cheii

cuprinde arborete compacte de tisă (Taxus

baccata), în trecut un arbore foarte răspândit în

bazinul Olăneşti, dar astăzi întâlnit numai izolat

datorită tăierilor masive. Pădurea de tisă se

dezvoltă la altitudini de 900 – 1300 m pe

grohotişurile calcaroase din Cheile Cheii, aflate

sub Claia Strâmbă. Ea a fost remarcată în anul

1939 de Gh. Cioltan, iar în 1975 prof. Traian

Rădoi a identificat aici 628 de exemplare de tisă

(Rădoi, 1975).

Rezervaţia Cheile Cheii sau Cheile

Comarnicelor este însă mult mai extinsă şi

cuprinde întregul sector pe care îl traversează

pârâul Cheia în cuprinsul Masivului Vânturariţa – Buila. Cheile Cheii sunt considerate cele mai

sălbatice din ţara noastră, cu toate că nu ating în lungime nici 2 km. Energia mare de relief,

numeroasele praguri, cascade, grohotişuri, marmite de eroziune, diferite forme de disoluţie a

calcarelor şi pereţii verticali înalţi de peste 600 m alcătuiesc un peisaj geomorfologic complex şi

unic în ţară. Sălbăticia locurilor atrage adeseori caprele negre (Rupicapra rupicapra), care pasc

pe brânele şi grohotişurile înierbate ale Clăii Strâmbe (fig. 2).

Rezervaţia Rădiţa – Mânzu se află în Munceii Olăneştilor, arealul Dosu Pământului,

pe versantul stâng al râului Olăneşti, la o altitudine cuprinsă între 650 şi 950 m. Conservă un

relief ruiniform spectaculos dezvoltat pe conglomerate senoniene: pilaştri, căciuli, cupole,

turnuri, pe care se găseşte o floră rară cu

ghinţură galbenă (Gentiana lutea), iederă albă

(Daphne blagayana), garofiţă albă (Dianthus

spiculifoius), tulichină mare (Daphne

mezereum) etc. (APM Vâlcea, 2010).

Mlaştina Mosoroasa se găseşte la o

altitudine de 700 m, în apropiere de vârful

Dealului Lacul Frumos (753 m) din Subcarpaţii

Vâlcii, pe teritoriul comunei Vlădeşti. Accesul

se poate face fie din satul Vlădeşti, din şoseaua

aflată la 6,5 km distanţă, fie din satul

Mosoroasa. Este o mlaştină redusă ca suprafaţă

(numai 0,25 ha), dar unică prin modul de

formare, altitudinea relativ joasă (care i-a

determinat caracterul mezooligotrof) şi

Fig. 1. Muntele Stogu, 1494 m

(vedere dinspre Muntele Vioreanu)

Fig. 2. Capră neagră pe grohotişurile de sub Claia

Strâmbă (Rezervaţia Cheile Cheii)


4

elementele pe care le adăposteşte: planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia) şi

muşchiul de turbă Sphagnum.

Mlaştina s-a format prin alunecarea unui pinten desprins din versantul nord-vestic al

Dealului Lacul Frumos şi ulterior a retenţiei apei din precipitaţii datorită substratului argilos. Se

pare că în urmă cu câteva zeci de ani vegetaţia în arealul mlaştinii era mai puţin deasă, iar nivelul

apei mai ridicat (de unde provine şi numele dealului – Lacul Frumos)1. În ultimii ani, pe fondul

dezvoltării muşchiului de turbă şi a scăderii nivelului apei din lac, acesta s-a transformat treptat

într-o mlaştină mezooligotrofă care a favorizat dezvoltarea plantei rare Drosera rotundifolia,

relict glaciar. Variaţiile ample şi dese de nivel ale apei din mlaştină au dăunat însă plantei, care

nu poate fi observată atunci când nivelul apei creşte (de obicei cu 0,3 – 0,5 m deasupra covorului

de muşchi).

Rezervaţia de seminceri Cheia a fost înfiinţată de către Ocolul Silvic Olăneşti şi se

găseşte pe versantul stâng al Muntelui Stogşoare (1271 m), la o altitudine de 700 – 800 m.

Pădurea de fag cuprinde arbori cu vârste de 150 – 200 ani şi constituie un puternic genofond. De

aici sunt prelevate seminţele care sunt utilizate în pepiniere pentru regenerarea optimă a pădurii

(Badea et al., 1998).

Fig. 3. Plante din bazinul hidrografic Olăneşti declarate şi propuse ca monumente ale naturii

1 Informaţie de la localnicul Gh. Blogoslov, din satul Pleaşa.


5

Fig. 4. Ariile protejate din bazinul hidrografic Olăneşti

Bibliografie Badea, Lucian, Gheorghe Niculescu, Sorin Roată, Dănuţ Călin şi Gheorghe Ploaie (1998). Masivul

Vânturariţa – Buila. Caracterizare geomorfologică. Buletinul Geografic 2: 3-36.

Cioltan, Gheorghe (1939). Arboretul de tisă din pădurea Comarnic – Vâlcea. În Revista Pădurilor, 7-8:

626-627.


6

Ghiţă, Procopie, Ion Banu, Nicolae Năulea, Florica Marinescu (1978). Contribuţii privind cunoaşterea

endocarstului din Cheile Recea (Masivul Buila – Vânturariţa). Studii şi cercetări de ocrotire a

naturii în Oltenia, Târgu-Jiu.

Ghiţă, Procopie, Ion Banu, Nicolae Năulea, Nicolae Voicilă, Nicolae Dobre (1984). Contribuţii privind

cunoaşterea endocarstului din cheile râului Cheia (Recea) – Masivul Buila – Vânturariţa (II).

Ocrotirea naturii în Oltenia – Studii şi cercetări, Râmnicu Vâlcea.

Ghiţă, Procopie, Traian Naum, Mirela Văcaru (2003). Forme de pseudocarst dezvoltate pe breciile şi

conglomeratele Cretacicului superior din sud – estul Munţilor Lotru şi Căpăţânii. Geografia

judeţului Vâlcea – Teorie şi practică III. Râmnicu Vâlcea: Offsetcolor. ISBN 973-86352-7-6.

Goran, Cristian (1983). Catalogul sistematic al peşterilor din România. FRTA-CSSS. Bucureşti.

Orghidan, Traian, Ştefan Negrea, Gheorghe Racoviţă, Cristian Lascu (1984). Peşteri din România. Ghid

turistic. Bucureşti: Editura Sport-Turism.

Ploaie, Gheorghe (1999). Natura sălbatică din Vâlcea – Protecţie şi conservare. Râmnicu Vâlcea:

Prisma. 129 p. ISBN 973-99186-1-1.

Ploaie, Gheorghe (2005). Masivul Buila – Vânturariţa – Un spectacol al naturii. Râmnicu Vâlcea:

Almarom. 164 p. ISBN 973-8467-46-2.

Rădoi, Traian (1975). Contribuţii privind flora bazinului Olăneşti. Studii şi cercetări de ocrotire a naturii

şi mediului înconjurător, Drobeta – Turnu Severin.

Rădoi, Traian (1980). Rezervaţia de tisă (Taxus baccata) din Cheile Pârâului Cheia (jud. Vâlcea).

Ocrotirea Naturii şi Mediului Înconjurător, 24, 1: 61-62.

Văcaru, Mirela (2005). Monumente şi rezervaţii naturale în Munţii Buila – Vânturariţa. Geografia

judeţului Vâlcea – Teorie şi practică,V: 85-99. Râmnicu Vâlcea: Offsetcolor.

Documents

Ariile protejate din bazinul hidrografic Olăneşti · PDF fileTîrlă, Laura. 2011. Ariile protejate din bazinul hidrografic Olănești. Terra XLII (LXII) – 2011: 170-175. Bucureşti: