Experimental Obedien ţei de Stanley Milgram (1963)

Ce experiment psihologic poate fi atât de puternic, încât doar simpla participare la el să-ţi poată schimba viziunea asupra ta şi asupra naturii umane?

Experimentele, celebre acum, ale lui Milgram au fost proiectate pentru a testa obedienţa în faţa autorităţii. Ceea ce dorea să ştie era cât de departe puteau merge oamenii atunci când o persoană cu autoritate le ordonă să facă rău altei fiinţe umane. Mulţi s-au întrebat, după al doilea război mondial, şi nu pentru prima oară, cum pot fi motivaţi oamenii să comită fapte de o asemenea brutalitate.

Dar Milgram nu a investigat doar cazul extrem al războiului, ci a dorit să vadă cum ar reacţiona oamenii în condiţii relativ ,,obişnuite” în laborator. Cum ar reacţiona oamenii dacă li s-ar spune să electrocuteze o altă persoană?

Situaţia experimentală în care iniţial au fost puşi oamenii a fost simplă. Participanţilor li s-a spus că trebuie să administreze şocuri electrice de diferite intensităţi şi că unii vor fi ,,elevii” şi ceilalţi ,,profesorii”.

Îm timpul experimentului de fiecare dată când ,,elevul” făcea o greşeală era pedepsit prin administrarea de şocuri electrice din ce în ce mai puternice. Desigur că acesta făcea greşeli după greşeli, astfel ,,profesorii” (bieţii participanţi) trebuiau să audă ţipetele de durere.

,,Elevul” era defapt un actor care urmărea un scenariu repetat dinainte. Acesta era ţinut departe de privirile participanţilor, drept pentru care făceau presupuneri privind nivelul de durere pe care o provocau. Atunci când participanţii se împotriveau la aplicarea şocurilor, experimentatorul – o figură autoritară într-un halat alb – le ordona să continue.

Cât de departe aţi merge în a aplica acest ,,tratament”? Ce aţi crede atunci când ,,elevul” ar face linişte după ce aparent i-aţi administrat un şoc etichetat ,,Pericol! Şoc mortal”?

Oricât de departe vă gândiţi, probabil că subestimaţi. Ca şi experimentul, rezultatele au şocat. Studiul lui Milgram a arătat că oamenii sunt mult mai obedienţi decât v-aţi imagina. 63 % dintre participanţi au mers până la capăt cu şocurile. Aceştia nu au fost aleşi în mod special, ci erau oameni obişnuiţi ca voi şi ca mine, care s-au oferit voluntari.

Oamenii preiau indicii non-verbale considerabile unii de la alţii. Dar cât de buni ar fi trebuit să fie actorii pentru a nu se da de gol? Suntem adepţii jocului împreună, chiar şi în acele situaţii despre care ştim în adâncul inimii că sunt false. Poate că experimentul lui Milgram demonstrează în realitate puterea conformităţii şi a controlului asupra maselor supuse unei constrângeri.

Fie că sunteţi de părere că experimentul arată ceea ce se pretinde sau nu, nu există nicio îndoială că studiul lui Milgram a fost unul dintre cele mai influente şi impresionante care au avut loc în psihologie. Este un experiment foarte puţin probabil a fi repetat în zilele noastre datorită standardelor actuale.

Cocuz Raluca Ana-Maria, grupa I