EVREI

E D I T U R A S C R I P T U M ®

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGUTHRIE, DONALD Evrei/DonaldGuthrie.-Oradea:Scriptum,2011 ISBN978-973-1813-45-5

227.87.07

ÎnaceastăseriedecomentariiTyndalelaNoulTestament,laEdituraScriptumaumaiapărut:

Matei (volumul 1)Ioan (volumul 4)

Faptele apostolilor (volumul 5)

ÎnaceastăseriedecomentariiTyndalelaNoulTestament,laEdituraScriptumvormaiapărea:

Marcu (volumul 2)Luca (volumul 3)

Romani (volumul 6)1 Corinteni (volumul 7)2 Corinteni (volumul 8)

Galateni (volumul 9)Efeseni (volumul 10)Filipeni (volumul 11)

Coloseni şi Filimon (volumul 12)1 & 2 Tesaloniceni (volumul 13)Epistolele pastorale (volumul 14)

Iacov (volumul 16)1 Petru (volumul 17)

2 Petru şi Iuda (volumul 18)Scrisorile lui Ioan (volumul 19)

Apocalipsa (volumul 20)

Pentrudetaliidespredataşiordineaapariţiilor,vărugămsănecontactaţi.

EVREI

Donald Guthrie

Editura Scriptum®

Oradea

editor general al serieiLeon Morris

Introducere ºi comentariu

OriginallypublishedunderthetitleHebrews

byInter-VarsityPress,NortonStreet,Nottingham,NG73HR,UKISBN978-0-8308-4245-2©DonaldGuthrie1983

ThistranslationofHebrews (Tyndale New Testament Commentary)firstpublishedin1983ispublishedbyarrangement

withInter-VarsityPress,Nottingham.

Ediţiaînlimbaromână,publicatăsubtitlulEvrei

deDonaldGuthrieapărutăsubegida

AsociaţieiCreştinePrezbiterienedinTimişoaraE-mail:ipctimisoara@yahoo.com

Paginaweb:WWW.IPCTIMISOARA.WORDPRESS.COMSoli Deo Gloria!

Coordonatorproiect:LăcrămioaraNovac

2012EdituraScriptum®str.Lăpuşuluinr.28,410264Oradea-Bihor

Tel./Fax/Robot:0359-412.765;E-mail:scriptum@scriptum.ro,

Paginaweb:WWW.SCRIPTUM.RO

Toatedrepturilerezervateasupraprezenteiediţiiînlimbaromână.Primaediţieînlimbaromânã

Traducerea:LăcrămioaraNovacEditarea:LidiaPop

Copertaşitehnoredactarea:OlimpiuG.Filip

Cu excepţia situaţiilor când se specifică altfel, toate citatele biblice folosite sunt traducerea D. Cornilescu.

Orice reproducere sau selecţie de texte din aceastã carte este permisă doar cu aprobarea în scris a Editurii Scriptum, Oradea.

ISBN978-973-1813-45-5

TiparulexecutatînU.E.

Cuprins

Prefaţăgenerală.........................................................................7Prefaţaautorului........................................................................9Abrevieri.....................................................................................10Bibliografieselectivă...............................................................11

Introducere I. Enigmaepistolei..........................................................15 II. EpistolaînBisericaprimară.....................................16 III. Autorul.........................................................................19 IV. Cititorii........................................................................23 V. Destinaţia....................................................................26 VI. Data...............................................................................29 VII. Scopulepistolei...........................................................33 VIII. Contextul.....................................................................41 IX. Teologiaepistolei.......................................................49

Analiză........................................................................................62Comentariu.................................................................................64

Primelecomentariibiblicedela Tyndale aveaucascopacordareaunuiajutorgeneralcititoruluiobişnuitalBibliei.Eleseconcentrau

peînţelegereatextului,fărăaintraînamănuntescolastice.Deaceeaseurmăreaevitareaadouăextreme:sănufie„nicipreatehnice–şiastfel, inutilizabile;darnicipreascurte–şiastfelnesatisfăcătoare“.Drepturmare,majoritateautilizatoriloracestorcomentariibibliceauopinatcăs-areuşitîntr-obunămăsurăatingereascopuluipropus.

Dar,vremurileseschimbă.Şiaşasefacecăuncicludecomentariicareşi-adovediteficienţaoperioadăatâtdelungăs-arputeasănumaifieastăzilafelderelevantcalaînceputurilesale.S-auadăugatelementenoişiinformaţiipreţioase.Dezbaterileasupraunorchestiunicontroversates-auamplificat.ModulşimetodeledeacitiBiblias-auschimbat. Înplus, ceimaimulţi utilizatori ai comentariilorbiblicedinseriaTyndaleapelaulaAuthorised Version(VersiuneaAutorizatăaBibliei),iarcomentariileerauconceputecaatare,situaţiecareacums-aschimbat.

Decizia de a revizui şi actualiza întreaga serie de Comentarii Tyndalenua fostuşorde luat şinici realizatăcuuşurinţă; însă, încele din urmă, s-a considerat că aceasta este o necesitate pentrusituaţiaactuală.Existănevoişiprovocărinoi,iaracesteavorputeafiîntâmpinatecorespunzătorcuajutorulunorscrierinoisauprintr-oactualizare completă a cărţilor vechi. Evident, scopul seriei iniţialerămâneneschimbat.Noilecomentariinusuntnicipreaminuscule,dar nici exagerat de lungi. Ele sunt mai degrabă exegetice decâthomiletice. Deşi nu dezbat toate chestiunile controversate, totuşiniciunulnuestescrisfărăaseţineseamadeanumiteproblemecare

Prefaþã generalã

� EVREI

atragatenţiacercetătorilorNouluiTestament.ElementeleconsideratecăarmeritasăliseacordeneapăratoanumităatenţiesuntluateîndiscuţiefieînIntroducere,fieînnotelesauobservaţiilesuplimentare.

Însă,principalaabordareaacestorcomentariinuesteunadeordincritic.Aceste cărţi sunt scrisepentru a-l ajutape cititorulobişnuitsă înţeleagămaibineBiblia.Elenupresupuncunoştinţede limbagreacă,fiindcătoatecuvinteleîngreacădiscutateîncomentariusunttransliterate;însăautoriiaulucratcutextulgrecescoriginalînfaţă.Pedealtăparte,deşiautoriiaulibertateadea-şialegeunasaualtadinversiunilebiblicemoderne,totuşi,liseceresăaibăînmintevarietateatraduceriloraflateînuzcurent.

Noua serie a Comentariilor Tyndale face progrese, bucurându-sedeapreciere,aşacums-aîntâmplatcuseriaanterioară,cusperanţacăDumnezeuÎşivarevărsaharulşibinecuvântareapesteacestecărţipentrua-lajutapecititorulobişnuitsăpoatăînţelegecâtmaiprofundşimaiclarsensulNouluiTestament.

LeonMorris

Sunt câteva cărţi în Noul Testament care prezintă o anumităfascinaţie,nupentrucădenotăunapelimediat,cifiindcăsuntmai

dificildeînţelesdecâtseîntâmplăînmodobişnuitcucelelaltecărţi.Epistolacătreevreiintră,dupăpărereamea,înaceastăcategorie–unfaptcarearfiputuconstituiunmotivoarecumîndreptăţitdeanuscrieun comentariu asupra epistolei. În același timp însă, dificultăţile deînţelegereacărţiipotconstituişioprovocarecenupoatefiuşorignorată.Dacă scopulmeu iniţial a fostde a clarificapropriamea înţelegere,consider că aceasta ar trebui săfieo încurajare şi pentru cititor.Defapt,teinvitsămitealăturiînexplorareauneicărţicareconţinemultecomorideînţelepciunespiritualăşiprofunzimeteologică.

Speranţa mea este că cercetarea de faţă va duce la aceeaşiîmbogăţirespiritualăpentrucititorcâtaoferitpentruscriitor.Sigurcănuampretenţiacătoateproblemelesuntsoluţionatesaucăacestcomentariu se poate lăuda cu explorări inovatoare. Scrierea unuicomentariu se aseamănă cu scrierea unui testament personal. Cutoatecăsuntprofundrecunoscătormultoraltoracareşi-auasumato asemenea responsabilitate înaintea mea, propria mea contribuţiepoateaveapretenţiaunicităţiidoarpetemeiulcăesterezultatuluneiîntâlniri între text şi experienţa mea personală de viaţă creştină şistudiualNouluiTestament.

DonaldGuthrie

Prefaþa autorului

ATR Anglican Theological Review.BJRL Bulletin of the John Rylands Library.CBQ Catholic Biblical Quarterly.CDC Damascusdocument.Com. Comentariu la Epistola către evrei, aşa cum se

prezintăînbibliografiaselectată.EQ Evangelical Quarterly.ExT Expository Times.ICC International Critical Commentary.Idem Acelaşiautor.JBL Journal of Biblical Literature.JTS Journal of Theological Studies.LXX Septuaginta(traducereaînlimbagreacăaVechiului

Testamentdinperioadaprecreştină).MM MoultonandMilligan’sVocabulary of the Greek New

Testament (London,1952).NIV NewInternationalVersion.NTS New Testament Studies.QpHab QumranHabakkukCommentary.RB Revue Biblique.RSV RevisedStandardVersion.TB Tyndale Bulletin.TDNT Theological Dictionary of the New Testament.ThR Theologische Rundschau.ThZ Theologische Zeitschrift.WC Westminster Commentary.WH WestcottandHorttext.ZNTW Zeitschrift für die Neutestamentliche Wissenschaft.

Abrevieri

COmENTARII

Brown,J.,An Exposition of Hebrews (Edinburgh,1862,r.p.London,1961).Bruce,A.B.,The Epistle to the Hebrews, the first apology for Christianity

(Edinburgh,1899).Bruce,F.F.,Commentary on the Epistle to the Hebrews (New London

Commentary, London,1965).Buchanan,G.W.,To the Hebrews (NewYork,1972).Calvin, J., The Epistle of Paul the Apostle to the Hebrews (new Eng.

Trans.Edinburgh,1963,fromfirstedition,Geneva,1549).Davidson,A.B.,The Epistle to the Hebrews (Edinburgh,1882).Davies,J.H.,A Letter to the Hebrews (Cambridge Bible Commentary,

Cambridge,1967).Delitzsch,F.,Commentary on the Epistle to the Hebrews (Eng.Trans.

2vols.,Edinburgh,1872).Ebrard, J.H.A., Biblical Commentary on the Epistle to the Hebrews

(Eng.trans.Edinburgh,1863).Héring,J.,L’Épître aux Hébreux (Commentaire du Nouveau Testament,

ParisandNeuchâtel,1955).Hewitt, T., The Epistle to the Hebrews (Tyndale New Testament

Commentaries, London,1960).Hughes, P.E., A Commentary on the Epistle to the Hebrews (Grand

Rapids,1977).Lang,G.H.,The Epistle to the Hebrews (London,1951).Michel,O.,Der Brief an die Hebräer (Göttingen,1949).Moffatt,J.,The Epistle to the Hebrews (ICC,Edinburgh,1924).Montefiore,H.W.,The Epistle to the Hebrews (Black’s New Testament

Commentaries, London,1964).

Bibliografie selectivã

12 EVREI

Nairne, A., The Epistle to the Hebrews (Cambridge Greek Testament, Cambridge,1917).

Narborough, F.D.V., The Epistle to the Hebrews (Clarendon, Bible, Oxford,1930).

Neil, W., The Epistle to the Hebrews (Torch Commentaries, London,1955).

Owen,J.,Exposition of Hebrews, 4vols.(London,1668-74).Peake,A.S.,The Epistle to the Hebrews (Century Bible, Edinburgh,1914).Pink,A.W.,An Exposition of Hebrews (GrandRapids,1954).Rendall,F.,The Epistle to the Hebrews (London,1883).Riggenbach,E.,Der Brief an die Hebräer (Leipzig,1913).Robinson,T.H.,The Epistle to the Hebrews (Moffatt New Testament

Commentary, London,1933).Schlatter,A.,Der Brief an die Hebräer, Vol.9inErläuterungen zum

Neuen Testament (Stuttgart,r.p.1964).Schneider, J., The Letter to the Hebrews (Eng. trans. Grand Rapids,

1957).Snell,A.,New and Living Way (London,1959).Spicq, C., L’Épître aux Hébreux (Études Bibliques, 2 vols. Paris,

1952).Strathmann,H.,Der Brief an die Hebräer (Das Neue Testament Deutsch,

Göttingen,1937).Vaughan,C.J.,The Epistle to the Hebrews (London,1890).Westcott,B.F.,The Epistle to the Hebrews (London,²1892).Wickham,E.C.,The Epistle to the Hebrews (Westminster Commentaries,

London,²1922).Windisch, H., Der Hebräerbrief (Handbuch zum Neuen Testament,

Tübingen,²1931).

ALTE LUCRăRI

Barrett,C.K.,„EscatologiaEpistoleicătreevrei“,înThe Background of the NT and its Eschatology (ed. W.D. Davies and D.Daube,Cambridge,1956).

Burch,V.,The Epistle to the Hebrews: Its Sources and Message (London,1936).

BIBLIOGRAFIE SELECTATÃ 13

Demarest,B.,A History of Interpretation of Hebrews 7.1-10 from the Reformation to the Present (Tübingen,1976).

DuBose,W.P.,High Priesthood and Sacrifice (NewYork,1908).Edwards,T.C.,The Epistle to the Hebrews (Expositor’s Bible, London,

²1888).Filson,F.V.,„Yesterday”. A Study of Hebrews in the Light of Chapter 13

(London,1967).Horton,F.L.,The Melchizedek Tradition (Cambridge,1976).Hughes,G.,Hebrews and Hermeneutics (Cambridge,1979).Käsemann,E.,Das wandernde Gottesvolk (Göttingen,1939).Kistemaker, S., The Psalm Citations in the Epistle to the Hebrews

(Amsterdam,1961).Kosmala,H.,Hebräer-Essener-Christen (Leiden,1959).Manson, T.W., „Problema Epistolei către evrei“, în Studies in the

Gospels and Epistles (Manchester,1962).Manson,W.,The Epistle to the Hebrews. An historical and theological

Reconsideration (London,1951).Ménégoz,E.,La Théologie de l ’Épître aux Hébreux (Paris,1894).Milligan,G.,The Theology of the Epistle to the Hebrews (Edinburgh,

1899).Milligan, W., The Ascension and Heavenly Priesthood of our Lord

(London,²1894).Murray,A..The Holiest of All (London,1895).Nairne,A.,The Epistle of Priesthood. Studies in the Epistle to the Hebrews

(Edinburgh,²1913).Scott, E.F., The Epistle to the Hebrews: Its Doctrine and Significance

(Edinburgh,1922).Synge,F.C.,Hebrews and the Scriptures (London,1959).Tasker, R.V.G., The Gospel in the Epistle to the Hebrews (London,

1950).Theissen,G.,Untersuchungen zum Hebräerbrief (Gütersloh,1969).Thomas,W.H.G.,Let us go on (London,1923).Vanhoye, A., La structure littéraire de l ’Épître aux Hébreux (Paris,

1963).Vos, G., The Teaching of the Epistle to the Hebrews (Grand Rapids,

1956).

14 EVREI

Williamson,R.,Philo and the Epistle to the Hebrews (Leiden,1970).Wrede, W., Das literarische Rätsel des Hebräerbriefes (Göttingen,

1906).Zimmermann,H.,Das Bekenntnis der Hoffnung (Köln,1977).

I. ENIGmA EPIsTOLEI

Dindiferitemotive,carteaaceastapunemaimulteproblemedecâtoricealtăcartedinNoulTestament.Atâtdemultedintreîntrebărilepe care exploratorul este inclinat să le ridice nu pot fi rezolvatesatisfăcător.Cineascris-o?Cineaufostcititoriiiniţiali?Careafostcontextulistoricprecisîncareafostscrisă?Careafostdatascrierii?Careafostinfluenţapredominantădinspateleprezentării?Acesteasuntcâtevaîntrebărilacarenupoatefidatunrăspunsconcludent,deşi unele nu sunt atât de evazive ca altele. Foarte important însăpentru comentator este să descopere mesajul prezent şi relevanţaepistolei, dar acest lucru îl poate face numai investigând contextulistoric. Astfel că trebuie să caute răspunsurile cele mai justificatela întrebărilepuse,pentru a se asigura cadrul în care să seducă laîndepliniresarcinaînţelegeriimesajului.

Fărăîndoialăcăpentrucititorestedificilsădeducăsensulgeneralal argumentului din cadrul epistolei, şi asta în principal din cauzăcă şirul de idei este prezentat într-un limbaj şi cu aluzii specificecontextului cultic al Vechiului Testament. Preoţia lui Cristos estedirect legată de vechea ordine levitică, dar are intenţia clară de ao înlocuipe aceastadinurmă.Maimultdecâtmajoritatea cărţilorNouluiTestament,Epistolacătreevreinecesităoexplicaredetaliatăa semnificaţiei aluziilor contextuale. Asta este sarcina principalăa comentatorului. La întrebarea: De ce este inclusă o asemeneacartedificilă înNoulTestament?,răspunsulestecăscriereaaceastaabordează tocmai problema cu care omul se confruntă în mod

Introducere

16 EVREI

constant şi pe care ar trebui să o considere de importanţă majoră,şi anume cum ne putem apropia de Dumnezeu? Având în vederecontribuţiasemnificativăaEpistoleicătreevreilaaceastăproblemămereu prezentă, efortul necesar de a desluşi mesajul ei şi de a-lexprimaîntermenicontemporaniestepedeplinrăsplătit.

II. EPIsTOLA îN BIsERICA PRImARă

Începem prin a înțelege modul în care primii creştini au privitaceastăepistolă,faptcenevadaposibilitateasătrasămpaşiiprincareepistolaaajunsparteconstituentăaNouluiTestament.Vomvedeatotodată că şi Biserica primară a întâmpinat anumite dificultăţi înacceptareaepistolei.

ÎntreEpistola către evrei şi celemai timpurii scrieripatristicecare s-aupăstrat, bunăoarăEpistola luiClementdinRoma cătrebisericadinCorint(cca95d.Cr.),existăosimilaritateremarcabilă(1Clem.36.1-2;cf.Evrei1.3şiurm.),alăturidealtecâtevaasemănări.Extrasul următor din 1 Clement 36 va ilustra acest fapt. Aici sevorbeştedespreCristos:„careesteoglindireaslaveiLui,estecuatâtmaimăreţdecât îngerii,cucâtElamoştenitunnumemaiglorios(cf.Evrei1.3-4).Căciestescrisastfel:«CarefacedinduhuriîngeriiLuişidintr-oflacărădefocslujitoriiLui»(cf.Evrei1.7).DardespreFiulSău,Stăpânulaspusastfel:«TueştiFiulMeu;astăziTe-amnăscut»(cf.Evrei1.5)...ŞiiarăşiElîispune:«ŞeziladreaptaMea,pânăvoiface pe vrăjmaşii tăi aşternut al picioarelor tale» (cf. Evrei 1.13).“1O deducţie firească este că de fapt Clement ar fi fost familiarizatcu Epistola către evrei, deşi acest lucru nu a rămas necontestat.Concepţiaalternativă,cumcăEpistolacătreevreiacitat1Clement,ridică prea multe dificultăţi ca să fie luată serios în considerare.Variantapropusăvia media căambeleaufolositaceeaşisursăaraveanevoiedecevamaimultsuport,fiindcăniciodovadănupoatefiadusăpentruoasemeneasursăipotetică,iarînabsenţadovezilornupoateficonsideratămaimultdecâtoteorienesatisfăcătoare.Concluziacă

1 Traducerea în engleză la K. Lake, The Apostolic Fathers 1 [Părinţiiapostolici1](Heinemann,1952),p.71.

InTROduCERE 17

ClementarficunoscutEpistolacătreevreiareimplicaţiiimportanteînevaluareadatăriiepistoleişiînrecunoaştereaautorităţiieitimpurii.Deasemenea,estedemenţionatcăînceeacereprezintăpracticcitatedinepistolă,Clementnumenţioneazăautorul, ceeacen-arfi ieşitdincomun,avândînvederecăClementciteazăşialtefragmentedinNoulTestament(depildă,epistolelepauline)fărăsămenţionezesursa.Epuţinprobabilcăepistolaîncauzăarfifăcutîndeosebiunapel laClement,caredescrie lucrareacreştină în termeniipreoţiei1aaronice,deşi el adoptăoabordare foartediferită faţăde scriitorulepistolei.DependenţaaceastatimpuriealuiClementdeEpistolacătreevreiestecuatâtmairemarcabilăcucâtînperioadaulterioarăaceastaparesăfifostneglijatădecătrebisericileapusene.DoarpelasfârşitulsecoluluialIV-leaaajunsrecunoscutăprintreacestebiserici.

Epistola către evrei n-a fost inclusăprintre cărţile acceptatedeMarcion,acăruicolecţiesepretindeaafiînvăţăturaluiApostolikon, adicăaapostoluluiPavel.SepresupunecudestuldemarecertitudinecăMarcionarfirespinsEpistolacătreevreidincauzadependenţeiacesteia substanţiale de Vechiul Testament, pe care el l-a respinscategoric.

CanonulMuratorian, care conţineo listădecărţi considerateareprezentacanonulbisericiidinRomapelasfârşitulsecoluluialII-lea,nu conţine nicio referire la Epistola către evrei, deşi include toateepistoleleluiPavelnominal.Existăposibilitateacatextulrespectiveilistesăfifostviciatşiopartedinelsăfidispărut.Totuşi,ecelpuţinciudat faptul căde-a lungulperioadeiprimarenu s-apăstratnicioreferirespecificăînfavoareaepistolei.

SpresfârşitulsecoluluialII-leaaparmaimultedovezidefolosireaEpistoleicătreevreiînbisericarăsăriteană,deşiorigineaeieradestuldedisputată.ClementdinAlexandria îl citeazăpe învăţătorul său,„prezbiterulbinecuvântat“(Pantenus)camenţinândpoziţiacăPavelesteautorulacesteiepistole.Elaexplicatabsenţaunuinumepersonalîn textul epistoleipe temeiul că Isus Însuşi a fostApostolulCelui

1 T. W. Manson, The Church’s Ministry [Lucrarea Bisericii] (Londra,1948),p.13şiurm.,numeşteapelulluiClementlalegileceremonialealeVechiuluiTestament„retrocesiune”.

1� EVREI

Atotputernicpentruevrei,şică,prinurmare,dinsmerenie,Paveln-arfi scris evreilor în acelaşi spirit cum a scris neamurilor. Clement acontinuat tradiţia originii pauline şi a citat frecvent Epistola cătreevreicafiindscrisădePavelsau„Apostolul“.Totuşi,succesorulsău,Origen, a pus sub semnul îndoielii paternitatea lui Pavel asupraEpistolei către evrei, dar nu şi canonicitatea ei. El a considerat căideilearfialeluiPavel,darnuşistilul.Arelatatconcepţiaaltora(a prezbiterilor) că Luca sau Clement din Roma ar fi autorul şi,cu toate că el însuşi se exprimă în favoareapărerii căLuca a scrisgândurile luiPavel îngreacă, admite înfinal cănumaiDumnezeucunoaşteautorul.

DupăvremealuiOrigen,succesoriiluinuauluatînseamădeciziaîmpărtăşitădeelşilascurttimpconvingereanedisputatăabisericiirăsăritenea fost aceea căPavel a fost autorul.Estede remarcat căOrigenainclusEpistolacătreevreiprintreepistolelepauline,uneorichiar citânddin ea,prefaţându-şi citatul cu:„Pavel spune“.Aşadarnu este întru totul surprinzător faptul că discipolii săi au urmatacestexemplu.InfluenţamarealuiOrigenînbisericarăsăriteanăafostsuficientăcasăasigureaccentuareacontinuăaepistoleicafiindapostolică.Nuexistăînsănicioîndoialăcătocmaicredinţaînorigineaei paulină a asigurat acceptarea ei universală. ÎnpapirusulChesterBeatty al epistolelor pauline, Epistola către evrei a fost inclusă şiaşezatădupăEpistolacătreromani.

În biserica apuseană acceptarea a fost mai târzie. După citareaepistoleidecătreClementdinRoma,dovezilesuntrarepânălavremealui IeronimşiAugustin.Lasfârşitul secoluluial II-lea,Tertulian l-aconsideratpeBarnabacafiindautorul,darmenţioneazăacestpunctdevederedoarîntr-unsingurloc.EclarcăTertuliannuaconsiderataceastă epistolă la acelaşinivel cuepistolelepauline.Eusebiu, care afostsârguinciosînculegereaopiniilordiferitelorbisericidesprecărţileNouluiTestament,arelatatcăbisericadelaRomanuaacceptatEpistolacătreevreicafiindpaulinăşiarecunoscutcăacestfapti-adeterminatpe alţii să aibă îndoieli.Ciprian, carepoatefiprivit ca reprezentantrespectabilalbisericiiapusenedelamijloculsecoluluialIII-lea,nuaacceptatepistola.

Primulscriitorpatristicapuseancareaacceptataceastăepistolăa

InTROduCERE 19

fostHilary,urmatlascurttimpdupăaceeadeIeronimşiAugustin.Opinia celordinurmăa ajuns săfiedecisivă,deşi ridicăunpunctde vedere interesant, întrucâtAugustin în lucrările salede începutciteazăEpistolacătreevreicafiindpaulină,iarînscrierilesalefinalecafiindanonimă,cuoperioadădeoscilaţielamijloc.FaptulcăiniţialaacceptatepistolaafostprobabilpetemeiulcăPaveleraautorul;însăelaajunssăevaluezevaloareaepistoleipebazaproprieieiautorităţi,iarabordarealuiapresupusclarodistincţieîntreautorulei–cafiindPavel–şicanonicitateaei.Aceastădistincţienuafostînsăpăstratădesuccesoriisăi.

Perspectivadeansambluaistorieioarecumschimbătoareasupraacesteiepistoleaevidenţiatanumiţifactoridecaretrebuiesăţinemseama în exegeza cărţii. S-a arătat faptul că, în general, s-a crezutcă Epistola către evrei reflectă o autoritate apostolică, deşi niciunnume specificnu-ipoatefiataşat.Acoloundeauexistat ezitări înacceptareaei,acesteas-audatoratdupătoatăprobabilitateafaptuluicăautoritateaapostolicăerapreastrânslegatădecalitateaapostolicăaautorului.Deasemenea,edeînţelescăstilulşiconţinutulepistoleiarfideuninteresmaireduspentruapuseniimaiprozaici,decâtpentrurăsăritenii mai eclectici. Acceptarea epistolei, în pofida îndoielilorserioase,atestăînultimăinstanţăputereaintrinsecăaepistolei.

OadnotarelaaceastăexpuneresumarădeînceputpoatefiadăugatădinperioadaReformei. În timpul acestei perioade, paternitatea luiPavelasupraepistoleiafostdinnoudisputată.Maicuseamă,MartinLutherafostcelcareasugeratcăApoloarfiunautormaiprobabil.Careacţielaopiniilelui,ConciliuldelaTrentadeclaratemfaticcăepistolaafostscrisădeapostolulPavel,folosindastfelmarcaautorităţiieclesiasticeînîncercareadearezolvaproblema.

III. AUTORUL

Având învedereconfuziadinBisericaprimarăprivindorigineaacesteiepistole,nuestesurprinzătorcăcercetătoriimoderniauopinatomulţimedesugestiidiferite.Dinmomentce foartemultedintreele sunt doar presupuneri, nu este benefic să alocăm mult spaţiudezbateriilor.Scopulnostruvafisăarătămpescurtdececalitateade

20 EVREI

autoraluiPavelesteaproapeuniversalconsideratăneacceptabilăşisăoferimunindiciualpropuneriloralternative.1

ConcepţiaanticăpotrivitcăreiaPavelarfiautorulepistoleinuestesprijinitădenicioreferirelaPavelîntextulepistolei.Totuşi,einclusăîn inscripţia, care este în mod evident o reflectare a perspectiveitradiţionale şi, prin urmare, are puţină importanţă. Anonimatultextului este o dificultate imediată pentru calitatea de autor a luiPavel,devremece înniciunlocnuexistăvreosugestiecăPavelarfiscriscaanonim.Pentruunapostolcarepretindecumeticulozitateautoritate în introducerea epistolelor existente atribuite numeluisăuestepuţinprobabilsăfitrimisoepistolăfărăsăfacăreferirelaautoritatea specială investită în el. În plus, nu există nicio sugestieînmodulîncarescrieautorulEpistoleicătreevreicăelacunoscutaceeaşiexperienţădramaticăprincareatrecutPavellaconvertireasaşicareieseînreliefîntotdeaunaînepistolelesale.

ÎncădepevremealuiOrigenafostobservatădiferenţaîntrelimbajulgrecescalepistolelorluiPavelşilimbajulEpistoleicătreevrei.OrigenaconsideratcăEpistoleicătreevrei„îilipseaprimitivismulexprimăriiapostolului“şică„esteogreacămaiidiomaticăînalcătuireadicţieiei“(cf.Eusebius,Hist. Eccl.,vi.25.11-12).CeimaimulţicercetătoriarfideacordcujudecataluiOrigen.LimbajulexprimăunstilliterarbunîngreacakoinēşiconţineînmodcertmaipuţineneregularităţidesintaxădecâtepistoleleluiPavel.2Autorulştiemultmaiprecisspreceseîndreaptăargumentulsău.Dacădeschideoparantezăpentruadaunîndemncititorilorsăi,elrevinelaşirulideilorsale.Nudeviazăuşordelasubiect,aşacumfaceuneoriPavel.CasărevenimlaopinialuiOrigen,s-arputeaspunecăelconsideraideileprezenteînscrierecafiindaleapostolului.Totuşi,mulţicercetătorimoderninusuntdeacord.Eisusţincăatâtdemultedintemelespecificpaulinelipsesccudesăvârşireşimarepartedinmesajnuseaseamănăcucesegăseşte

1 OlucraremajorămairecentăcarepledeazăînfavoareacalităţiideautoraluiPavelesteceaaluiW.Leonard,The Authorship of the Epistle to the Hebrews [AutorulEpistoleicătreevrei](Londra,1939).

2 M.E.Thrall,Greek Particles in the New Testament(Leiden,1962),p.9,considerăcăEpistolacătreevreipoatefimai reprezentativăpentruogreacăliterară/cultădecâtoricealtdocumentdinNT.

InTROduCERE 21

laPavel (deexemplu, temaMareluiPreot), astfel căestemultmairezonabilsăsepresupunăcănuPavelafostautorul.Alţidoifactoriaratăînaceeaşidirecţie:metodacitatelordinVechiulTestament,careediferitădeceaaluiPavel;iarafirmaţiadin2.3,carepresupunecăscriitorul nu avusese nicio revelaţie personală de la Dumnezeu, ciprimiseo„mântuireaşademare“–adeveritădeceicareL-auauzitpeDomnul.Chiardacăpasajuldin2.3arputeafiinterpretatîntr-unfelcaresă-laibăînvederepeapostolulPavelcaautor,nuacestaestesensul cel mai firesc al pasajului. Pavel n-a spus niciodată că ar fiprimitînmodindirectesenţaEvanghelieilui,aşacumparesăsusţinăautorulacesta.

Care sunt atunci alternativele?Mărturia străvechemenţioneazădoaraltetreiposibilităţiînafarădePavel–Luca,ClementşiBarnaba.DeşiexistăcâtevaasemănăriîntrescrierileluiLucaşiEpistolacătreevrei,1eleînsinenusprijinăunautorcomun.ClementpoatefiexcluspetemeiulcăexistămultediferenţeînconţinutulteologicîntrescrierealuişiEpistolacătreevreişipebazapresupuneriiaproapesigurecăelacitatdirectdinEpistolacătreevrei.2CaunicăsusţinerealuiBarnabacaautorarputeafiadusăoriginealuilevitică,elproveninddintr-unmediuelen(Cipru).Însăautorulnostruesteinteresatmaidegrabădecultulbiblicdecâtdecultultemplului.3

1 A. R. Eager examinează asemănările lor de stil, „Autorul Epistoleicătre evrei“, The Expositor 10 (1904), p. 74–80, 110–123. Cf. F. D.V.Narborough,Comm., p. 11.W.Manson,p. 36,de asemenea,prezintămultedintreacesteasemănări.

2 Calvin, Comm., la Evrei 13.23, a fost pregătit să ia în considerarefavorabilpeLucasauClement.ElarespinscategoriccalitateadeautoraluiPavel(Cf.idem.,p.1).Deasemenea,Cf.C.Spicq,Comm.1,p.198.

3 AtâtF.F.Bruce,Comm.,p.xxxvii,n.62câtşiSpicq,Comm.1,p.199,n.8,enumerămulţisusţinătoriailuiBarnabacaautor.ListaluiSpicqestemaiales impresionantă.Printrecelemai recente suntH.Strathmann(Göttingen,21937),p.64-65;F.J.Badcock,The Pauline Epistles and the Epistle to the Hebrews in their Historical Setting (Epistolele pauline şiEpistolacătreevrei încontextul lor istoric) (Londra,1937);A.Snell,New and Living Way (Caleanouăşivie)(Londra,1959),p.17şiurm.BadcockasusţinutcăvoceaeraaluiBarnaba,darmânacareascrisa

22 EVREI

Dintrepresupunerilemaimoderne,Apoloa avut ceimaimulţisusţinători,înprincipalpetemeiulpresupoziţieicăel,caalexandrian,ar fi fost familiarizat cu stilurile de gândire ale conaţionalului săualexandrian, Philon, care sunt presupuse a fi reflectate în epistolă.Aceastăperspectivă,careafostpropusăiniţialdeMartinLuther,afostputernicsprijinitădeceicaredoreausăpăstrezeoanumitălegăturăpaulinăcuepistola.1AltepropunerisuntPriscila,2Filip,Petru,Silvan(Sila),AristionşiIuda.3

Dacănuputemfisigurideidentitateaautorului,putemobservatrăsăturile luiprincipale, carevorfi inestimabilepentru înţelegereaepistolei.4AutorulesteopersoanăcareacugetatîndelunglaabordareacreştinăaVechiuluiTestament.Cescrieelestebinegândit.Elştieunde se îndreaptă cursul argumentului său.Când faceoparantezăpentru a-şi îndemna cititorii, o face cu multă sensibilitate şi tact.Preferăsăobserveceeaceestepozitivcuprivirelaei,deşiprezintăavertismenteputernicedeprecauţie.Înpofidaanonimatuluisău,elesteoforţădeluatînconsiderareînteologiacreştinăprimară.DintretoţiscriitoriiNouluiTestament,elneoferădezbatereaceamaiclarăaabordăriicreştineaVechiuluiTestament.

fostaluiLuca(op.cit.,p.198).Totuşi,Spicq,(Comm.1,p.200–202)oferănumaipuţindezecemotivepentrucontestareaprobabilităţiiluiBarnabacaautor.

1 Cf. Spicq, Comm. 1, p. 210, n. 2, pentru o listă detaliată. PrintresusţinătoriisecoluluiXXcelmairemarcabilafostT.Zahn,Einleitung in das Neue Testament(Leipzig,31907),p.7şiurm.;J.V.Bartlet,„Epistolacătreevrei încăodată”,ExT34 (1922–23),p.58–61;T.W.Manson,„ProblemaEpistolei către evrei”,BJRL 32 (1949),p.1–17;Studies in the Gospels and Epistles(StudiiînEvangheliişiEpistole)(1962),p.254şiurm.;W.F.Howard,Interpretation5(Interpretarea5)(1951),p.80şiurm.;C.Spicq,Comm.1,p.207şiurm.W.Mansoncriticăaceastăconcepţiepebazafaptuluicăbisericaalexandrianăn-afăcutniciodatăreferirelaApolocaautorulacesteiepistole(p.171-172).

2 LafelA.Harnack,ZNTW1(1900),p.16şiurm.3 Pentruoexaminaredetaliatăaacestoraltesugestii,Cf.C.Spicq,Comm.1,

p.202şiurm.4 A.Nairne,Comm.,p.lvii,aconsideratcăpreciziaunuinumen-aradăuga

multlaînţelegereacontextuluidecătrenoi.