1

EVOLUŢIA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA

Capitolul I Dezvoltarea turismului în România

Capitolul II Dezvoltarea zonelor turistice

Capitolul III Evoluţia activităţii turistice

Capitolul IV Turismul românesc în contextul celui european

Concluzie

Bibliografie

2

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Conform determinărilor turismul1 este „activitatea cu caracter recreativ sau

sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei

regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea

turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe

timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pentru

omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea aşezare statornică într-un loc,

dar „făcea" turism dintr-un loc în altul.[33, p. 74]

Pe parcursul timpurilor omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care

au fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd

pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasai dintr-un loc în

altul au fost în decursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de

informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate

activităţile umane erau difuzate şi prin turişti. Cu certitudine se poate afirma că

turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar

formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o

distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o

activitate profesională, o necesitate vitală.

Activităţile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii

nevoilor umane. Modalităţile de funcţionare a turismului şi a componentelor sale

constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelaţii, forme,

instrumente, pîrghii economice, juridice, sociale, ştiinţifice pe baza cărora unii

(turiştii) îşi realizează şi îşi perfecţionează propria activitate. Mecanismul turistic

este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcţionare şi reglare, cum sunt,

de exemplu, preţurile (anexa 10), modalităţile de deplasare, condiţiile de realizare a

scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcţiune latura obiectivă şi cea subiectivă

a activităţii turistice, îmbină cadrul general cu cel particular. Turismul în calitatea

sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate şi

3

adaptibilitate la diferite situaţii economice, sociale, ecologice. Activităţile turistice

nu apar şi nici nu dispar, ele sunt într-o existenţă permenentă, îşi schimbă doar

intensitatea, direcţiile, volumul. Activităţile turistice depind de un şir de factori:

nivelul veniturilor populaţiei, a infrastructurii turistice, a confortului,

disconfortului etc. Deci problematica trebuie analizată istoric iar diversitatea

turismului este şi mai nuanţată, deoarece în fiecare ţară au existat şi mai există încă

multe forme de turism. Turismul s-a schimbat, modificat, perfecţionat atît în timp

cît şi în spaţiu. Activităţile turistice contemporane sunt o componentă a vectorului

calităţii vieţii, sunt o consecinţă a economiilor reale de piaţă. În interdependenţă cu

economia de piaţă (anglo-saxonă, vest-europeană, paternalistă de piaţă, socială de

piaţă, nordic-europeană, orientată spre şi dependentă de exterior) activităţile

turistice într-un anumit mod sunt direcţionate.

România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în

prezent îşi perfecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura

turismului şi se află în faţa adoptării unei strategii al activităţilor turistice, prin

luarea în considerare a experienţei ţărilor avansate, a elaborărilor ştiinţifice din

marile centre universitare şi academice. România are posibilităţi universale,

specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să

preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său

potenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul

originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O

asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin

originalitatea condiţiilor geografice, climaterice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei,

culturii etc. Activităţile turistice din România se bazează pe un şir de criterii:

încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale, valorificarea

experienţelor pozitive a ţării din toate perioadele; preluarea şi implementarea doar

a acelor experienţe ale altor ţări şi popoare care se potrivesc specificului turismului

din România. Astfel dezvoltarea turismului nu trebuie neapărat imitat pe cineva

oricât de original şi de bun ar fi. Activităţile turistice din România au caracter

naţional ele purtând pecetea proprie a românilor motiv pentru care se pot înscrie în

4

contextul experienţelor mondiale, cu o vie contribuţie la dezvoltarea turismului

internaţional. [47; 26, p. 135]

Doar printr-un efort concentrat al tuturor structurilor oficiale şi neoficiale, al

teoreticienilor, practicienilor, investigaţiilor ştiinţifice cu caracter economic, social,

naţional România poate să-şi menţină originalitatea sa. Activităţile turistice sunt

componente ale acţiunilor economice, sociale, culturale, fiind în acelaşi timp

procese complexe, rezultate din ansamblul comportamentelor oamenilor, al

relaţiilor şi deciziilor; care se rezumă la asigurarea şi satisfacerea trebuinţilor

umane prin atragerea, combinarea, susţinerea şi folosirea efectivă a resurselor

naturale. Toate acestea se desfăşoară în strînsă corelaţie şi interdependenţă cu

procesele şi fenomenele naturale, tehnologice, social-umane. Pe parcursul timpului

activităţile turistice au cunoscut un amplu proces de diversificare, specializare şi

integrare. În consecinţă activităţile turistice s-au transformat într-o ramură distinctă

cu activităţi specifice şi s-au autonomizat. Complexitatea activităţilor turistice

contemporane se reflectă şi în separarea diferitelor forme de turism: sportiv, de

agrement, tratament balnear, arheologic, speleologic, social, de cunoaştere, de

informare, de afaceri etc.

Activităţile turistice se desfăşoară în ansamblul condiţiilor naturale,

economice, tehnice, sociale, demografice, politice, etice care asigură viaţa

spirituală a fiinţei umane; ele depinzând de ambianţa, starea demografică,

condiţiile de muncă, mărimea şi structura veniturilor populaţiei, mărimea şi

structura consumului neproductiv şi de starea de sănătate a populaţiei, accesul la

instruire, educaţie, cultură, sport, mediul social-politic. Activităţile turistice sunt

nişte procese dinamice, influenţate de o multitudine de factori: mărimea, structura,

vîrsta populaţiei, calitatea bogăţiilor şi originalitatea aşezărilor gografice, procesul

tehnologic, tehnic, ştiinţific, economic, mărimea, structura şi dinamica avuţiei

naţionale, a PIB pe locuitor, mărimea veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei,

starea mediului natural, gradul de acces la drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Activităţile turistice se evidenţiază printr-o multitudine de indici şi indicatori

economici şi sociali care se referă la structurile ce oferă servicii turistice, la cei

5

care profită de aceste servicii. Unii indicatori estimează factorii sau mijloacele ce

contribuie la creşterea sau descreşterea numărului turiştilor, alţi indicatori

referindu-se la consumul pe locuitor a serviciilor turistice. Se ştie, că în orice

activitate economică principalul este CEREREA faţă de produsul final al activităţii

respective. Turismul prin activităţile sale contribuie la creşterea cererii şi la

produsele finale ale altor ramuri din economia naţională. Turismul are nevoie, în

primul rînd, de mijloacele transport, cazare, produse alimentare etc. şi după aceasta

îşi poate realiza obiectivele turistice propuse. Activităţile turistice au eficienţe

triple: contribuie la satisfacerea cererii turiştilor, crează locuri de muncă în reţelele

turistice; contribuie indirect la dezvoltarea economiei naţionale prin actualizarea şi

multiplicarea cererii la cele mai diverse produse şi servicii.

Numărul locuitorilor din România, care sunt dispuşi să accepte turismul, este

determinat de un ansamblu de condiţii existente: de nivelul preţurilor din ţară sau

nivelul veniturilor, nivelul preţurilor celorlalate servicii şi mărfuri, preferinţele

populaţiei, cantitatea şi structura serviciilor turistice. Conform datelor oferite de

Institutului Naţional de Statistică şi de Banca Naţională a României indicatoriii

statistici sunt în creştere. Numărul turiştilor-vizitatori în anul 2000 au constituit cca

5,3 milioane, în anul 2007 acest număr a depăşit 7 milioane; cazările în toate

tipurile de structuri de primire turistică în anii 2000-2006 s-a menţionat la un nivel

constant de cca 15 milioane turişti anual, adică de peste 65% din populaţia ţării;

turismul emiţător în aceşti ani are o tendinţă de creştere de la cca 6,4 milioane

turişti în anul 2000 pînă la 8,5 milioane turişti în anul 2006.[73, 169]. După

intrarea României în UE atât numărul turiştilor străini cât şi a celor autohtoni se va

modifica fie în creştere sau în descreştere în funcţie de nivelul de viaţă al

populaţiei, de preţurile interne şi de cele externe la produsele socilitate de turişti.

Potenţialul hotelier în anii 2000-2006 a fost în creştere: de la 280 mii de paturi în

anul 2000 pînă la 283 mii de paturi în anul 2005. Atragerea turiştilor prin reducerea

preţurilor, de exemplu, la cazare sau transport poate contribui la creşterea cererii la

alte servicii (un preţ cu reduceri aparente la transport, dar cu un supliment mic la

alte servicii, ar compensa câştigul diminuat din activitatea de transport).

6

Circulaţia turistică internaţională contribuie, de asemenea, la creşterea

fluxurilor economice interţări, la schimburile de bunuri materiale şi spirituale care

au loc între agenţii economici din diferitele state ale lumii. Acest indicator include

exporturile (turismul emitator) şi importurile (turismul receptor) şi el contribuie

atât la emigraţiile, cât şi la imigraţiile internaţionale; stimulând în acelaşi timp

factorii interni de creştere economică prin contribuţiile la mărirea cererii. Turiştii,

care profită de servicii de calitate la preţuri echitabile (care nu depăşesc nivelul

serviciilor sau a mărfurilor similare din alte ţări) devin clienţi permanenţi ai

firmelor turistice. Clienţilor, de regulă, li se acordă diferite facilităţi, stimulente şi

servicii suplimentare.

Turismul se dezvoltă tot mai accelerat. Doar în luna martie 2007, comparativ

cu martie 2006, sosirile şi înnoptările turistice au înregistrat o creştere cu 11,7 %,

respectiv 5,5% în România. (tab. 1.1)

Tabelul 1.1

Sosirile şi înnoptările turistice în România, în martie 2007 comparativ cu

martie 2006

Sosiri înnoptări

Martie

2007 -

număr-

Martie

2006 -

număr-

Martie

2007 faţă

de martie

2006 -%-

Martie

2007 -

număr-

Martie

2006

-număr-

Martie

2007 faţă

de martie

2006 -%-

449,3 402,2 111,7 1188,9 1127,0 105,5

250,3 315,2 111,1 970,1 935,6 103,7

99,0 87,0 113,8 218,8 191,4 114,3

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România, Comunicat de presă, Nr. 80

din 3 mai 2007

În economia de piaţă concurenţa reprezintă confruntarea între agenţii ce

prestează servicii turistice. Clientela preferă preţuri reduse, iar firmele turstice -

preţuri cît mai mari. Succesul le aparţine acelor firme turistice care îşi stabilesc

Turişti

români

7

strategiile de dezvoltare pe un termen lung la preţuri echilibrate. Firmele ce preferă

preţurile marginale, de regulă sunt sortite mai devreme sau mai târziu falimentului.

Specificul turismului, ca domeniu în care odihna şi recrearea, drumeţia şi

sportul, agrementul şi noutăţile creează bună dispoziţie şi nu numai, poate servi cel

mai promiţător argument cu perspective de dezvoltare. Turismul intern din ţară

după anul 1989, datorită căderilor succesive valorifică într-o mai mică măsură

potenţialul turistic natural.[120, p.34-67]

Conform studiilor, inclusiv într-un studiu PHARE, publicat în Buletinul

Euroinfo, nr 3, editat de delegaţia Comisiei Europene din România, rezultă că

România încasează din turism numai 9 dolari/locuitor, faţă de 115 dolari în

Ungaria, 117 USD în Polonia, 151 USD în Cehia, 369 USD pe locuitor în Slovenia

etc. Situaţia devine şi mai gravă prin lipsa intenţiilor fezabile de ameliorare, deşi

România posedă condiţii naturale de o excepţională varietate din punct de vedere

al resurselor balneare şi a potenţialului antropic. [157]

O explicaţie a inerţiei în dezvoltarea turismului ar putea fi transformările

social-economice profunde ce au urmat anului 1990 prin trecerea la economia de

piaţă şi la proprietatea privată. De exemplu, odată cu explozia de pe piaţa creditelor

- nu numai a celor ipotecare, ci şi a celor de consum - turiştii români care îşi permit

să cheltuiască în jur de 500 de USD pentru o vacanţă, îşi reorientează atât

veniturile cât şi cheltuielile. O parte dintre aceştia îşi reduc bugetele de vacanţă de

la 500-600 USD la 200-300 USD, pentru a-şi putea plăti ratele la credite, iar o altă

parte renunţă pur şi simplu la concediu, din acelaşi motiv; totodată, din cauza

schimbării climei, în multe ţări lunile iulie şi august sunt toride, astfel că turiştii

preferă concediile în extrasezon, adică în iunie şi septembrie.

Se estimează ca o parte din cetăţenii români cu venituri peste medie să ia în

considerare opţiunea a două vacanţe pe an, una primăvara şi cealaltă toamnă, în

locul tradiţionalului concediu de vară.[181, p. 97]

Evoluţia altor activităţi din domeniul turismului s-a desfăşurat sub influienţa

unor factori. Îmbunătăţirea situaţiei actuale se face prin eforturi nu numai la nivelul

intenţiilor ci şi prin unele acţiuni mondiale concrete realizate în ultimii ani. În

8

viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului - (OMT), aprecierile vizând evoluţia

unor asemenea factori în România, în ultimii ani au contribuit la dezvoltarea unor

servicii turistice. Cu efect pozitiv a avut loc construirea unor noi hoteluri în

Bucureşti şi ameliorarea unora dintre cele vechi, în majoritate aceste unităţi fiind

private sau în cooperare internaţională, realizarea unor noi amenajări pentru

agroturism, dezvoltarea Asociaţiei Naţionale pentru Turism Rural, Ecologic şi

Cultural (ANTREC) şi a formelor de cazare pentru tineret. Referindu-ne la

dezvoltarea reţelei de transport aerian, putem nominaliza, că la acest capitol cu

efect pozitiv s-a efectuat inaugurarea unor linii aeriene, continuarea modernizării

parcului aeronautic, creşterea numărului companiilor aeriene străine care deservesc

Bucureştiul, îmbunătăţirea dotărilor în unele puncte de trecere a frontierei şi unele

ameliorări ale transportului feroviar. Unul din factorii promotori ai turismului a

devenit dezvoltarea acţiunilor de marketing şi promovare, creşterea numărului de

organizatori privaţi în turism, realizarea unor noi materiale de promovare turistică,

prezenţa României la un număr sporit de manifestări turistice internaţionale,

sprijinirea Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi

Profesii Liberale de către Programul PHARE în activitatea de marketing. Unul din

factorii principali, care a influenţat diminuarea serviciilor de cazare o constituie

inflaţia, care, în corelaţie cu declinul activităţii investiţionale inclusiv în dotările

factoriale din turism, au provocat un raport preţ-calitate necorespunzător pentru

activitatea produsului turistic pe piaţa internă şi externă.

In acest mod, indicele preţurilor pentru cazare în unităţile hoteliere a crescut

de 187,4 ori în decembrie 1994 faţă de octombrie 1990. Creşterea a fost de 185,2

ori în 1994 faţă de 1990 la categoria 2 stele (cameră cu 2 paturi) şi de 239,7 ori în

aceeaşi perioadă la aceeaşi categorie pentru un apartament. [130; 188, p.15-57].

Dat fiind faptul, că o piaţă turistică internă dezvoltată este condiţia principală a

realizării exportului turistic (care se face în ţară, la locul consumului) şi a

dezvoltării turismului internaţional receptor, rezultă din datele prezentate că

principala discontinuitate în economia turismului românesc în ansamblu s-a

localizat, în perioada postdecembristă, între cantitatea şi calitatea ofertei şi cererii

9

în scădere pe piaţă internă, pe de o parte şi cererea externă ca raport calitate

maximă - preţ minim, raport care este oferit concurenţial şi în creştere pe pieţele

turistice externe (creştere cantitativă şi calitativă), pe de altă parte.

În aceste condiţii, turismul internaţional al României în perioada

postdecembristă a fost marcat de alte discontinuităţi: discrepanţa dintre numărul

sosirilor în România a turiştilor străini care în 1989 era de 4850 mii sosiri şi

numărul plecărilor în străinătate ale turiştilor români care în 1989 a fost de 898 mii

plecări; creşterea spectaculoasă a numărului de plecări în străinătate ale turiştilor

români de la 898 mii în 1989 la 11.275 mii în 1990, la 9.078 mii în 1991, la 10.905

mii în 1992, la 10.757 mii în 1993, la 10.105 mii în 1994 şi la 5737 în 1995, cu

tendinţa menţinerii în continuare, aproximativ la acelaşi nivel, a plecărilor;

dezechilibrul balanţei între plecările turiştilor români în străinătate şi sosirile

turiştilor străini în România, acestea fiind cuprinse între 40 şi 60% faţă de plecările

turiştilor români în străinătate, pe întreaga perioadă 1989-1999. [208, p. 58]. Acest

dezechilibru se regăseşte şi în subcapitolul „turism" al contului curent din balanţa

de plăţi externe. Astfel de exemplu, dacă în anii 1991, 1992 şi 1993 soldul net al

contului „turism" era uşor excedentar cu câte 2 milioane USD, în anul 1994

dezechilibrul s-a transformat într-un sold net deficitar de 35 milioane dolari al

contului „turism", adică 8,17% din totalul soldului deficitar al contului curent din

balanţa de plăţi externe a ţării; dezechilibrele în structura sosirilor turiştilor străini

între numărul mic al sosirilor din ţările Uniunii Europene, în structurile căreia

România urmează a se integra şi numărul mare al sosirilor din alte ţări europene

(îndeosebi ale fostului CAER, inclusiv Rusia) şi alte ţări. Astfel, în 1994 numărul

total al sosirilor a fost de 5.898 mii din care numai 548 mii au fost din ţările

Uniunii Europene* (8,5%), iar în cadrul acestora circa 40% sunt sosiri din

Germania [160]; contradicţia dintre numărul majoritar al sosirilor turiştilor străini

în România cu mijloace auto care era de 77,2% din total în 1994 şi starea

inadecvată a infrastructurii interne de transport rutier; dezechilibrul între numărul

majoritar al plecărilor turiştilor români spre ţări din Europa, în cadrul numărului

total de plecări (din 10,1 milioane plecări în 1994, 10,04 milioane erau spre ţări din

10

întreaga Europă (99,4%) şi numărul mic al plecărilor spre ţările Uniunii Europene,

care era de 580 mii în 1994 (4,3%),

http: //www .infotravelromania.ro/statistici.html şi http: //www. traffic.ro datorită

reglementărilor de viză din aceste ţări. [8, 26, 76, 86] Această situaţie a creat

percepţia generală a faptului că, dacă până în 1989 exista o cortină a plecărilor din

interior spre exterior a românilor, după 1989 aceasta a fost înlocuită cu altă cortină

care s-a manifest din exterior spre interior, cu tendinţa probabilă a atenuării

efectelor negative, pe măsura integrării României în structurile Uniunii Europene,

pe termen scurt şi mediu.

Toate dezechilibrele şi contradicţiile prezentate mai sus au fost generate, atât

în turismul românesc pe ansamblu, cât şi în turismul internaţional al României în

particular, de crizele cumulate şi suprapuse cu principala lor rezultantă, criza

creşterii economice, care au determinat implicit criza economiei turismului nostru

intern şi internaţional. Turismul intern, ca bază a dezvoltării turismului

internaţional, nu a beneficiat în această perioadă de aportul transsectorial util din

celelalte ramuri şi subramuri ale economiei ci, dimpotrivă, din analizele anterioare

rezultă cu claritate transferul efectelor negative, generatoare de declin şi importante

fracturi în economia turismului intern şi internaţional românesc. Este evident că, pe

măsura relansării creşterii economice în principalele ramuri ale economiei, vor fi

create, pe această bază, premisele de fond ale relansării de ansamblu a economiei

turismului românesc. După cum sunt de părere unii specialişti, efectul economic al

turismului creşte proporţional cu gradul dezvoltării economice, datorită elasticităţii

consumului turistic faţă de venituri. [116, 147] Deşi turismul internaţional receptor

ar fi putut constitui un important nucleu favorizant al economiei turismului nostru,

în condiţiile în care, pe de o parte, devalorizarea monedei naţionale faţă de

principalele valute occidentale constituia, paradoxal, dar firesc, un factor al

creşterii fluxurilor de turişti străini spre România, iar pe de altă parte, la finele lui

1995 circa 38% din structurile de primire erau privatizate, reprezentând un alt

11

factor favorizant atât al creşterii sosirilor din turismul internaţional cât şi al

atragerii mai semnificative a investitorilor străini în turism, totuşi nu a fost

realizată relansarea reală a creşterii economice a turismului românesc care şi-a

menţinut în această perioadă ponderea modestă de 1% şi sub 1% în cadrul

produsului intern brut. Pe lângă factorii defavorizanţi menţionaţi, considerăm că o

importantă cauză a declinului permanent al sosirilor din turismul internaţional spre

România a constituit-o imaginea defavorabilă* de ansamblu - creată într-o

importantă măsură în mod artificial - a României în general şi a ofertei turistice

româneşti în particular pe pieţele occidentale emiţătoare de turişti. Impactul a fost

cu atât mai defavorabil cu cât este cunoscut faptul că percepţia ofertei turistice în

bazinele cererii internaţionale este prioritar, legată de imaginea produsului turistic

oferit. Totodată, deficitul artificial de imagine, înregistrat în această perioadă nu a

fost compensat de o strategie promoţională fundamentată ştiinţific şi totodată

concretizată practic în mod ofensiv, care să ofere imaginea reală a ofertei

turismului românesc pe pieţele externe, ofertă care dispune de atuuri semnificative

în privinţa componentelor ambiental -ecologice şi de ospitalitate apreciate de

cererea externă. Ca urmare, a apărut şi s-a manifestat o altă contradicţie, cea între

conţinutul şi calitatea reală a turismului românesc şi conţinutul şi nivelul

perceptiv-defavorizant a acestuia pe unele pieţe turistice internaţionale, inclusiv

potenţial exportatoare de capital investiţional din ţări europene. La aceasta se

adaugă aspectul necunoaşterii ofertei turistice româneşti de către noile generaţii de

turişti occidentali reali şi potenţiali.

Rezultă că o componentă de maximă importanţă în cadrul strategiilor de

reorientare şi restructurare a turismului internaţional receptor al României o

constituie şi componenta promoţională destinată pieţelor emiţătoare externe,

componentă care, în derulare, are efecte pe termen mediu şi lung. În perioada

anilor 2002-2006, România a încasat din turismul internaţional 612 milioane USD,

ceea ce reprezintă o creştere cu 21,5% faţă de anii precedenţi. Din această sumă,

347 milioane USD provin din turismul contractual, iar 265 milioane USD din

turismul individual. Cifrele au fost furnizate de Institutul Naţional de Cercetare-

12

Dezvoltare în Turism, din Bucureşti care a efectuat un sondaj pe un eşantion de

314.000 turişti străini, adică 34% din numărul total estimat pentru 2002. [149, 154]

La baza analizei au stat datele colectate de la tur-operatorii naţionali şi din

industria hotelieră, însă lipsesc sumele cheltuite prin cardurile de credit, precum şi

informaţiile de la casele de schimb valutar.

Unităţile de cazare din România au înregistrat*, în primele nouă luni din an,

peste 800.000 de turişti proveniţi din statele Uniunii Europene, cifră mai mare cu

5% decât perioada similară din 2001. Cea mai importantă creştere a fluxului de

vizitatori a fost de 19%, din Spania, urmată de Irlanda cu 18%, Portugalia - 16,5%

şi Suedia - 11,7%. Prin programul „Croaziere pe Dunăre", program viabil pentru

viitor, au vizitat România peste 15.000 de turişti străini care au cheltuit între 1.800

şi 4.000 de Euro. [78; 109, p.86] Programul a scos la lumină problemele legate de

infrastructura portuară, de birocraţia şi legislaţia prea complicată, de lipsa

amenajării obiectivelor turistice din oraşele-porturi, dar şi a hotelurilor,

restaurantelor cu specific românesc şi a magazinelor cu obiecte tradiţionale.

Printre măsurile de bază luate de către Guvernul României întru

îmbunătăţirea climatului activităţii turistice menţionăm: reglementarea accesului,

evidenţei şi protecţiei turiştilor în structuri de primire turistice (H.G. nr. 237/2001),

atestarea şi utilizarea ghizilor de turism (H.G. nr. 305/2001), amenajarea,

omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru

agrement (H.G. nr. 263/2001); simplificarea procedurilor de autorizare în turism pe

bază H.G. 238/2001 privind licenţa şi brevetul de turism; aprobarea şi

implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighişoara (O.G.

nr. 3/2001); asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau falimentului agenţiei

de turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001); instituirea premiilor de

excelenţă în turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 320/2001). În afara

acţiunilor cuprinse în Planul Ministerului Turismului s-au realizat şi o serie de

activităţi noi dintre care demn de menţionat sunt: iniţierea programului „Steagul

Albastru" prin care plajele de pe litoralul românesc trebuie să se încadreze în

* www . bun-venit.ro - promovarea serviciilor turistice

13

normele adoptate în Uniunea Europeană; constituirea unui Comandament cu

participarea mai multor ministere şi autorităţi locale care a intervenit în rezolvarea

problemelor privind calitatea serviciilor, siguranţa turiştilor, etc.; extinderea

sezonului estival prin iniţierea unei oferte speciale pentru perioada septembrie-

octombrie. În ceea ce priveşte dezvoltarea şi modernizarea produselor turistice s-au

întreprins un set de măsuri, dintre care modernizarea produsului turistic de litoral

se plasează pe primul loc care concentrează un efort considerabil: ameliorarea

spaţiilor verzi, rezervoarelor şi bazinelor cu apă, ambientarea ecologică,

dezvoltarea agrementului nautic în staţiunea Mamaia; realizarea sistemului de

indicatoare turistice în municipiul Constanţa şi în staţiunea Mamaia; realizarea

sistemului de iluminat public în staţiunea Neptun; reabilitarea drumurilor şi aleilor

în staţiunile aferente municipiului Mangalia, în Eforie, Techirghiol, Limanu.

Pe locul doi se plasează dezvoltarea produsului turistic montan de tip alb de

iarna, care a inclus Programul de Dezvoltare a domeniului schiabil Predeal-Azuga

ca parte a Programului Naţional „Superschi în Carpaţi", realizat în coparticipare

cu autorităţile locale din care putem enumera: finalizarea lucrărilor de amenajare la

pârtia de schi „Creasta Cocoşului" şi reabilitarea instalaţiei de iluminat nocturn pe

pârtia Clăbucet; [103, p. 59] achiziţionarea instalaţiilor de produs zăpadă artificială

şi lucrări de construcţii-montaj aferente punerii în funcţiune a acestora; întocmirea

Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona de practicare a sporturilor de iarnă

Clăbucet şi Orleasa.

Un alt element al Programului de dezvoltare turistică este proiectul „Dracula

Park", care şi-a lansat oferta publică de vânzare de acţiuni în valoare de 155

miliarde lei, din care s-au subscris 105,2 miliarde lei de către un număr de 15.061

acţionari, program care în prezent este blocat. Referitor la investiţiile în turism s-a

constatat faptul, că agenţii economici din turism au investit în construcţii noi şi

modernizări în anii 2001-2002 peste 100 milioane USD, dând în folosinţă peste 41

de hoteluri noi şi modernizând alte 12 hoteluri. [93, p. 106] Promovarea intensivă a

potenţialului turistic românesc s-a desfăşurat, în cursul anilor 2001-2002, prin

multiple acţiuni de informare pe pieţele turistice externe, folosind forme, căi şi

14

mijloace publicitare variate în special în principalele ţări emiţătoare de turişti,

inclusiv spre România, din Europa, America de Nord (S.U.A.), Asia.

Recâştigarea pieţelor externe est europene importante, sens în care în anul

2002 s-a finalizat deschiderile oficiale ale birourilor de turism din Varşovia,

Polonia şi din Budapesta şi sa asigurat creşterea nivelului calitativ al produselor

turistice.

În domeniul dezvoltării învăţământului în turism au fost organizate la

Centrul Naţional de Învăţământ Turistic cursuri de calificare profesională în

meseriile de bază, cursuri de perfecţionare pentru promovarea în funcţie, inclusiv

pentru obţinerea brevetului de turism. Au fost, de asemenea organizate, la cerere,

cursuri de perfecţionare, testarea profesională a unor salariaţi din societăţile

comerciale, verificarea cunoştinţelor de limbi străine etc. Pregătirea profesională în

turism se racordează tot mai mult la sistemele practicate în ţările din Uniunea

Europeană. În acest sens au fost stabilite relaţii de colaborare cu instituţii similare

de profil din Regatul Unit al Marii Britanii, Elveţia, Finlanda, Cipru, Austria,

Italia, Germania şi cu Asociaţia Europeană a Şcolilor de Turism şi Hotelărie. În

cadrul colaborării cu autorităţile de turism din Italia au fost alocaţi 600.000 de

Euro pentru pregătirea a 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism, iar prin

colaborare cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion - Elveţia se vor

organiza la Bucureşti primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa

Centrală şi de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, dar şi în meseriile

de bază deficitare.

Un comportament aparte în dezvoltarea activităţii turistice îl formează

cercetarea în turism, care a urmărit fundamentarea riguroasă a programelor de

dezvoltare a turismului în concordanţă cu practicile actuale pe plan mondial. În

ceea ce priveşte investigaţiile problematice în turism, sunt de menţionat

următoarele: realizarea sistemului de urmărire a încasărilor şi plăţilor aferente

turismului internaţional al României. Sistemul proiectat în concordanţă cu

metodologia Organizaţiei Mondiale a Turismului, precum şi a Oficiului de

Statistică al Uniunii Europene EUROSTAT reprezintă prima fază din procesul de

15

adaptare a sistemului informaţional statistic din turism la standardele Uniunii

Europene. Implementarea proiectului a dat posibilitatea evidenţierii pe baze reale a

încasărilor obţinute de România din turismul internaţional, precum şi cheltuielile

efectuate în străinătate de turiştii români; identificarea şi evaluarea de noi zone cu

potenţial turistic şi cu cerere turistică, cum ar fi: zona din sudul judeţului Dolj,

respectiv Bechet-Ostroveni-Zaval-Giugiu, pentru care au fost efectuate studiile şi

proiectele necesare în baza cărora au demarat acţiunile de amenajare efectivă a

zonei; cursul românesc al Dunării; zona litorală a Mării Negre; studii de

oportunitate privind implementarea Programului special de dezvoltare turistică a

zonei Sighişoara (Consiliul Local Sighişoara); implementarea proiectului pilot

„Blue Flag" pentru trei plaje din staţiunile turistice de litoral Mamaia şi Neptun,

studiu privind perfecţionarea metodologiei de cuantificare a încasărilor şi plăţilor

din turismul internaţional al României, strategia de informatizare a turismului

românesc etc.

Creşterea rolului social al turismului în perioada de referinţă s-a manifestat

prin lansarea, în colaborare cu agenţii economici din turism, a unor programe

turistice care se adresează persoanelor cu venituri mici - pensionarilor, elevilor,

studenţilor. În acest scop au fost derulate programe ce au purtat diferite denumiri,

cum ar fi: „Litoralulpentru toţi", - „1 Mai la mare", „Sănătate pentru toţi", „O

săptămână de refacere" în staţiunile balneare, la care au participat circa 70.000 de

persoane, care au plătit în primele ediţii pentru 6 nopţi preţuri reduse de 399.000

lei ROL (39,9 lei RON) şi 499.000 lei ROL (49,9 lei RON), cu mult sub preţurile

ofertelor

normale. Aceste programe au fost accesibile şi cetăţenilor R.Moldova, indifirent de

vârstă, naţionalitate, religie etc. Prin astfel de programe de dezvoltare a turismului

s-a asigurat, pe de o parte, condiţii de utilizare eficientă a resurselor de muncă din

zonele implicate, iar pe de altă parte, s-a creat condiţii pentru refacerea capacitaţii

de muncă prin odihnă, recreare şi cura balneară. Acest aspect, în opinia autorului,

este necesar de a fi continuat ca o strategie de lungă durată, menită a atrage turiştii,

spre turismul intern.

16

Investigaţiile autorului demonstrează, că nu trebuie neglijat şi rolul

turismului ca factor de cultură şi educaţie, de mândrie naţională şi de patriotism

[90, p. 93], cu adresabilitate la toate categorii de populaţie inclusiv celor

defavorizate, fapt care a devenit viabil în mai multe ţări. Ministerul Turismului

întreţine şi dezvoltă relaţii cu organisme şi instituţii internaţionale de profil, iar

criteriile integrării europene a României au impus sistematizarea unui cadru de

lucru adecvat şi eficient pentru abordarea şi rezolvarea temelor care se referă la

domeniul său de activitate. Chiar dacă nu sunt prevăzute multe capitole în

procedurile de aderare, Ministerul Turismului este interesat să colaboreze şi în

domenii care sunt tratate de alte instituţii guvernamentale, dar au efecte importante

în activitatea turistică cum ar fi: statistica şi informatizarea, protecţia

consumatorilor, dezvoltarea regională, reglementările fiscale generale, libera

circulaţie a capitalului, sprijinirea şi dezvoltarea ÎMM-urilor. În perioada analizată

au avut loc contacte şi acţiuni cu Organizaţia Mondială a Turismului, Asociaţia

pentru Promovarea Turismului în Ţările Dunărene „Die Donau", cu Iniţiativă

Central Europeană (CET), Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN) etc.

[143]

Au fost lansate noi programe de dezvoltare a produselor turistice (Staţiunea

Mamaia -"Riviera Estului", "Croaziere pe Dunăre", "Steagul albastru - Blue Flag",

"Bucovina de Aur", "Reabilitarea litoralului" şi "Super schi în Carpaţi", "Sport

extrem"1.

Printre obiectivele de bază ale turismului din România la etapa actuală putem

menţiona o nouă abordare a acestei activităţi în contextul aderării la UE. Obiectivul

strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea rapidă şi

durabilă, acordând o atenţie specială

Error! Hyperlink reference not valid. ue. mae. ro/index.php?lang=ro&id=1410 locului

turismului în cadrul economiei naţionale, astfel încât să devină sector prioritar prin

acţiunea concentrată a organismelor legislative, guvernamentale şi ale

17

administraţiei publice locale, prin intermediul unui şir de activităţi susţinute, cum

ar fi: armonizarea cu legislaţia din ţările Uniunii Europene pentru standardele de

calitate, cele pentru construcţii, standardele tehnice, indicatorii statistici pentru

turism, înregistrările şi analizele statistice comune, standardele de pregătire

profesională, cele ecologice; dezvoltărea şi modernizarea bazei turistice, care se

poate realiza prin proiecte ce pun în valoare turistică elementele patrimoniului

naţional, proiecte de dezvoltare şi modernizare a dotărilor de agrement din

staţiunile turistice, cu accent deosebit pe cele montane, precum şi prin crearea de

zone turistice „speciale" (litoral, Delta Dunării, staţiuni balneo-climaterice), care

vor beneficia de un regim propriu în ceea ce priveşte proiectele noi de investiţii şi

facilităţile fiscale acordate agenţilor economici din acest domeniu şi prin alocarea

unor resurse financiare din fondul de dezvoltare şi promovare în turism, prin

asistenţă şi consultanţă de specialitate se urmăreşte: reabilitarea litoralului

românesc, în concordanţă cu cerinţele staţiunilor turistice moderne, care va

cuprinde ca iniţiative imediate ca: proiectarea şi construirea unei noi staţiuni pe

litoral; iniţierea proiectului „ Linie continuă litoral" (întreaga coasta a Mării Negre

va fi destinată şi sistematizată sub forma staţiunilor turistice); proiectarea şi

construirea unor zone de agrement nautic pe litoral pe principiul „Water Land";

orientarea activităţii de cazinouri pe litoral prin pârghii speciale financiar fiscale, în

scopul diversificării ofertei turistice şi creşterea perioadei de funcţionare a bazei

turistice pe litoral.[25; 76, p.55]

Un important obiectiv economic pentru dezvoltarea turismului îl constituie

asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil, care se va realiza prin

facilităţi fiscale ca reinvestirea profitului şi stimularea investiţiilor noi (cu

deosebire în zonele turistice „speciale", în staţiunile turistice sezoniere, precum şi

pentru anumite forme de turism şi categorii de turişti).

Referindu-ne la necesităţile simplificării cadrului legislativ, menţionăm că în

acest sens se urmăreşte: promulgarea legii turismului; stabilirea procedurii de co-

decizie între Ministerul Turismului şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice

centrale şi locale privind iniţierea, aprobarea şi executarea noilor proiecte de

18

investiţii majore în domeniul turismului; asumarea de către autorităţile României a

rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localităţilor turistice,

staţiunilor turistice şi a zonelor cu potenţial turistic; realizarea unei noi

reglementări a regimului juridic al plajelor, falezelor şi zonelor adiacente, a

terenurilor aferente părţilor şi instalaţiilor pentru sporturi de iarnă; recâştigarea

pieţei turistice interne şi a pieţelor externe tradiţionale din Europa, precum şi altor

pieţe netradiţionale; deschiderea a cel puţin două noi birouri de turism (Ungaria şi

Danemarca) declanşarea unor acţiuni promoţionale de amploare prin includerea

ofertei turistice româneşti în cataloagele marilor firme tur-operatoare;

diversificarea publicaţiilor turistice editate în mai multe limbi de circulaţie

internaţională şi distribuirea lor în ţară şi străinătate.

Un compartiment aparte pentru România, cât şi pentru alte ţări, îl formează

tendinţele de dezvoltare a turismului rural, care se va realiza în pensiuni turistice şi

agroturistice prin reintroducerea sau extinderea următoarelor facilităţi: scutirea de

la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani din

momentul clasificării pensiunii turistice sau agroturistice; reducerea cu 50% a

tarifelor percepute pentru obţinerea şi prelungirea certificatelor de clasificare a

pensiunilor turistice şi agroturistice; punerea la dispoziţie de către autorităţile

locale, din terenurile disponibile, în condiţiile prevăzute de lege, a unor suprafeţe

necesare construirii, dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice;

includerea în programele instituţiilor de învăţământ cu profil turistic sau agricol a

problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice.[197, p. 78; 134, p. 29]

Pentru anul 2007 în cadrul Programului naţional de dezvoltare turistică

„Super-schi în Carpaţi" se urmăreşte dezvoltarea şi modernizarea staţiunilor

turistice montane pentru schi precum şi înlocuirea instalaţiilor de transport pe

cablu învechite care prezintă un factor de risc în turismul montan, alinierea la

standardele europene, asigurarea siguranţei turiştilor. Programul include şi

diversificarea agrementului în staţiunile de iarnă (programe apres-scky). Proiectul

de lege pentru acest program a fost avizat de Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor şi Locuinţei, Ministerul Industriei şi resurselor, Ministerul

19

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Administraţiei Publice,

Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Acest

complex program îşi propune realizarea diversificării ofertei, creşterea calităţii

serviciilor în turismul montan şi atragerea unui număr sporit de turişti străini şi

români, care poate fi apreciat cu cifre de 1,5-2,0 milioane persoane şi cu un venit

anual de peste 1 miliard USD. Un alt program al turismului din România care are

menirea să îmbunătăţească infrastructura şi amenajările urbanistice în porturile

dunărene în care au acostat vase cu turişti străini în anii 2002-2005, este

„Croaziere pe Dunăre"; totodată se are în vedere introducerea în circuit a noi

porturi (Bechet şi Cetate), cât şi terminalul Giurgiuleşti din R.Moldova. Sunt

necesare lucrări de modernizare a danelor, îndepărtarea din porturi a obiectelor

care produc poluare vizuală (nave abandonate, macarale dezafectate etc.),

reabilitarea punctelor de atracţie turistică din localităţile portuare şi din vecinătatea

acestora (muzee, biserici, mănăstiri, parcuri şi rezervaţii naturale şi amenajarea de

spaţii comerciale atractive pentru vânzarea de produse de artizanat, alte bunuri cu

specific local sau naţional) şi amenajarea de zone de agrement pe malul Dunării (în

special în aria localităţilor Olteniţa şi Giurgiu) pentru atragerea de turişti din

capitală.[144, 153]

Se preconizează ca rezultatele acestui program să fie creşterea circulaţiei

turistice de la care se pot obţine încasări şi creşterea importanţei zonei Dunării pe

tot parcursul, ca zonă de interes turistic. Prin Programul „România - Ţara

Vinurilor" se urmăreşte valorificarea potenţialului important vini-viticol

recunoscut al României prin organizarea de vizite pentru turişti, în special străini,

la podgoriile care îndeplinesc condiţiile necesare. Turistii au ocazia să deguste

vinuri din podgoriile* de la Urlaţi, Valea Călugărească, Seciu, Breaza şi Târnave

(Cotnari, Odobeşti, Valea Călugărească, Murfatlar, Iasi - Bucium etc.). Împreună

cu asociaţiile profesionale se va organiza informarea adecvată a agenţiilor de

turism în vederea întocmirii ofertei pentru partenerii străini. În cadrul unor

dezbateri la nivelul guvernului cu factorii implicaţi (producători şi exportatori de

vinuri, reprezentanţi ai zonelor turistice) s-a definitivat strategia de implementare a

20

programului. Cu sprijinul centrelor vini-viticole se vor organiza permanent acţiuni

de prezentare în exterior a vinurilor româneşti. Introducerea în circuitul turistic a

noi zone şi trasee şi mai buna cunoaştere a vinurilor româneşti în străinătate sunt

principalele deziderate ale programului. Judeţul Timiş, obiectul studiului de caz se

înscrie în aceste obiective prin programul „Drumul Turistic al Cramelor Recaş",

program inaugurat în mai 2003, care prezintă interes regional; specificăm ca cel

mai valoros vin din aceste Crame datează din 1957.[194]. Un alt program de

dezvoltare a turismului este „Vacanţa la Ţară" care are ca scop orientarea

fluxurilor turistice către zonele rurale Astfel, creşte gradul de utilizare a

pensiunilor rurale care au o dinamică accentuată şi se diversifică oferta turistică cu

preţuri accesibile persoanelor cu venituri mai mici.[207] În acelaşi timp, se oferă

posibilitatea cunoaşterii de către turiştii străini şi români a tradiţiilor autentice ale

satului românesc.

Introducerea în România a simbolului Steagul Albastru (Blue Flag), un alt

program important al turismului îl constituie recunoaşterea internaţională a calităţii

plajelor litoralului românesc al Mării Negre. În anul 2006 a fost realizată faza pilot

pentru 5-6 plaje din staţiunile Mamaia şi Neptun-Olimp.(Anexa 7) Atribuirea

simbolului se face în funcţie de îndeplinirea a 27 de criterii referitoare la calitatea

apei, echiparea şi curăţenia plajei, informarea publicului, etc. Simbolul este atribuit

de o organizaţie non-guvernamentală internaţională - Fundaţia de Educaţie pentru

Mediu. Prin acest program se vizează alinierea turismului de litoral din România la

practicile europene în domeniu având o mare influenţă asupra atractivităţii ofertei

turistice de litoral. Programul „Q" (de creştere a calităţii serviciilor turistice)1 este

un program similar derulat şi în Spania, Franţa, Elveţia care va introduce un sistem

eficace de atragere a sectorului privat pentru atingerea unui standard de calitate

(prin lansarea mărcii de calitate - Q), care să corespundă exigenţelor actuale ale

turiştilor. Programul „Q" va avea ca efect îmbunătăţirea sensibila a calităţii

serviciilor turistice şi implicit creşterea competitivităţii ofertei româneşti în

străinătate. De asemenea, se va crea o cultură a calităţii în turism care, pe termen

lung, va avea consecinţe favorabile asupra acestui domeniu de activitate. Prin

21

Programul de reintroducere în circuitul turistic şi restaurare a clădirilor „Cazino",

componente ale patrimoniului cultural naţional de arhitectură. Vor fi puse în

circulaţie turistică internaţională în perioada apropiată (Sinaia, Constanţa, Vatra

Dornei, Slănic Moldova, Herculane) şi incluse în lanţuri internaţionale de

cazinouri. Programul va atrage clientela cu venituri mari, va diversifica şi crea o

ofertă de prestigiu. Programele turistice cu caracter social vor continua programele

sociale lansate până în prezent: „Litoralul pentru toţi", „ 1 Mai la mare",

„Refacere în staţiuni balneare", iar efectul acestora va fi crearea unui sistem de

turism social şi îmbunătăţirea utilizării structurilor turistice pe parcursul întregului

an. (Anexa 7)

Tabelul 1.2

Desfăşurarea activităţii turistice în România în a.a.2005-2007

Nr Proiecte şi programe Anii

2005 2006 2007

1 Programul „Q" numărul de turişti, mii

oameni

12,0 45,0 50,0

profitul, milioane lei 25,0 27,0 32,0

2 Programul numărul de turişti, mii

oameni

10,0 13,0 24,0

«Casino» profitul, milioane lei 40,0 50,0 100,0

3 Programul numărul de turişti, mii

oameni

15,0 25,0 30,0

«Dracula Park» profitul, milioane lei 11,0 15,0 24,0

4 Programul numărul de turişti, mii

oameni

20,0 22,0 23,0

„România -

mereu

profitul, milioane lei 10,0 12,0 14,0

22

surpinzătoare"

Sursa: investigaţiile şi calculele autorului

Un interes aparte pentru străini reprezintă „Dracula Park" (tabelul 1.2.), unul

dintre cele mai importante programe turistice. Realizarea în practică, va avea o

influenţă semnificativă asupra economiei, cu mult mai mare decât cea a unui

simplu proiect de promovare a turismului. „Proiectul construcţiei unui parc de

distracţii care să exploateze mitul contelui băutor de sânge şi potenţialul cultural al

perioadei Vlad Ţepeş a fost deja lansat. Amplasamentul iniţial s-a dovedit

nefericit, proiectul fiind respins deoarece ar fi pus în pericol existenţa unei păduri

declarată rezervaţie naturală. "[198, 125, 126]. Pe baza studiului întocmit de

Pricewaterhouse Coopers s-a decis asupra amplasamentului parcului la Snagov.

S.C. Dracula Park S.A. Complexul va cuprinde un teren de golf, un hipodrom, un

circuit auto şi „România în miniatură"; totodată, în planul de construire al parcului

sunt incluse şi labirinte şi catacombe care vor conferi un caracter de „zonă de

distracţii".[106, p. 30] În cadrul colaborării cu firma Pricewaterhouse Coopers se

urmăreşte atragerea de investitori străini cu capacitate financiară ridicată, astfel

încât să se asigure finalizarea proiectului în viitorul cel mai apropiat.[127, p. 61-

85] Obiectivul acestui proiect este creşterea atractivităţii ofertei turistice româneşti,

sporirea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, crearea de noi locuri de

muncă şi dezvoltarea zonei de amplasament.

Având în vedere competiţia existentă pe pieţele turistice externe, turismul

dinRomânia îşi propune pentru anul 2009, realizarea unei campanii de promovare

şi publicitate diversificată şi de mare amploare, prin Programul „România - mereu

surpinzătoare", cu impact puternic în cadrul segmentelor potenţiale de populaţie, în

ţările care prezintă interes faţă de oferta ţării noastre (Germania, Austria, Olanda,

Ţările Scandinave etc.). Ţinând seama şi de acţiunile întreprinse de către ţările

concurente, pe pieţele externe, ţări care dispun de bugete de promovare mai mari

decât ale României (Bulgaria - 10 milioane euro, Polonia - 11 milioane euro,

Ungaria -28 milioane euro, Turcia - 76 milioane euro), menţionăm, că

implementarea acestor programe şi proiecte vor mări considerabil venitul naţional

23

din acesteă activitate. Canalele pe care poate fi prezent mesajul de promovare a

ofertei noastre cu difuzarea videoclipului publicitar „ România -mereu

surprinzătoare", de 30 secunde, care reprezintă marca naţională a turismului

românesc sunt: canalele de televiziune paneuropene ca EuroNews, EuroSport;

canalele naţionale din ţările considerate în această perioadă esenţiale pentru

promovarea turismului românesc ca: Germania, Ţările Scandinave, Cehia, Rusia,

Slovacia, Ungaria, Polonia. În promovarea produsului turistic românesc, în special

oferta litoralului, se au în vedere ţări care prezintă interes pentru România ca:

Germania, Austria, Olanda, Spania.

Programul„Infoturism" presupune organizarea de centre de informare

turistică, capabile să prezinte oferta naţională şi locală în fiecare municipiu

reşedinţă de judeţ, în localităţile şi staţiunile turistice importante, precum şi în

punctele principale de frontieră. De asemenea, în luna ianuarie a anului 2003 au

fost instalate, în Bucureşti, panouri de informare turistică tip „city-light" cu

prezentarea principalelor obiective turistice. Scopul urmărit prin acest program este

o mai bună informare a turiştilor români şi străini. Obiectivul ridicării pregătirii

profesionale a personalului din turism la nivelul exigenţelor actuale pe plan

european cu eforturi proprii şi cu asistenţă externă se regăseşte în Programul de

reorganizare a învăţământului turistic în concordanţă cu criteriile şi cerinţele

Uniunii Europene. În cadrul colaborării cu autorităţile de turism din Italia vor fi

pregătiţi peste 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism

Prin colaborarea cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion (Elveţia)

la Bucureşti funcţionează primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa

Centrală şi de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, precum şi în

meseriile de bază deficitare.

Prin programele propuse, România a făcut şi va continua să facă progrese

importante în ceea ce priveşte stabilirea unei economii de piaţă funcţionale şi a

acordării unui rol prioritar serviciilor şi în special turismului în viaţa economică a

ţării noastre.

24

Ca urmare a aderării ţării la Uniunea Europeană şi a integrării pe piaţa

europeană, turismul din România şi-a reglementat obligativitatea exprimării

tarifelor contractuale în Euro. În acest sens toate hotelurile din România sunt

obligate să convertească tarifele contractuale în curs, exprimate în USD la moneda

europeană, în timp ce tarifele de recepţie sunt afişate în lei, Euro sau USD

(H.G.805 din 23 august 2001). Datorită tarifelor ridicate, practicate până în

prezent, neraportate la calitatea serviciilor oferite şi a faptului că nu au ştiut să-şi

promoveze suficient de bine oferta, multe hoteluri s-au confruntat în plin sezon

turistic cu un grad modest de ocupare. Această situaţie, i-a obligat pe unii hotelieri

să lanseze oferte speciale, după modelul celor practicate în ţările Uniunii Europene.

Majoritatea hotelurilor de două stele au redus tarifele cu 20-30%, unele unităţi de

cazare renovate integral au deschis sezonul cu preţuri foarte convenabile, iar altele

au aplicat sistemul occidental: „plăteşti cinci zile şi stai şapte" sau „plăteşti şapte

zile şi stai nouă". O ofertă specială a lansat şi hotelul Central, tot de trei stele, din

Mamaia; „stai şapte zile şi plăteşti cinci", a fost promoţia pentru pachetele

comercializate de agenţiile de turism În acelaşi timp, tariful de recepţie a fost redus

de la 2.700.000 la 2.200.000 lei. Combinând cele două oferte promoţionale, gradul

de ocupare a crescut de la 80 la 100%, cu

0 cifră de afaceri de 114 miliarde lei.[34]. Totodată, multe companii îşi îndreaptă

investiţiile către spaţii de cazare, pentru a transforma hotelurile în centre de

pregătire, pentru a obţine un profit minim şi sigur sau pur şi simplu pentru imagine.

Astfel, Banca Română pentru Dezvoltare dispune de 6 centre de pregătire în ţară,

care totalizează 437 locuri de cazare, cu dotări trei stele, grad mediu de ocupare de

50% şi investiţie de peste două milioane de dolari SUA.

25

CAPITOLUL II DEZVOLTAREA ZONELOR TURISTICE

Poziţia României este la răscruce de drumuri a ţărilor europene şi asiatice,

ceea ce o fac uşor accesibilă de la est la vest sau de la nord la sud. Liniile aeriene,

feroviare şi drumurile transeuropene, căile fluviale şi maritime o leagă de cele

patru părţi ale continentului. Relieful cu forme armonioase, cu zone muntoase,

colinare şi de câmpie, oferă acestei ţări o configuraţie ideală pentru turism1. În

cadrul strategiei naţionale de dezvoltare a turismului românesc este necesară

stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada

imediat următoare, ţinând cont de oferta potenţială şi de categoriile cererii turistice

ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente. (anexa 5) Studiile

efectuate de autor în acest domeniu au condus la concluzia că există câteva zone

turistice de interes care, incluse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot

conduce la relansarea turismului românesc. Aceste zone ar putea fi: zona

Bucureşti, litoralul românesc al Mării Negre, zonele Braşov şi Sibiu, regiunea

nordului Moldovei, zona Deltei Dunării, Carpaţii.

Mondializarea turismului impune să căutăm soluţii la problemele pe care le

presupune dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie să

răspundă nevoilor prezente ale turiştilor şi a regiunilor care primesc turişti, lăsând

totodată porţi deschise dezvoltării ulterioare a turismului cu conservarea

patrimoniului cultural şi natural pentru generaţiile viitoare.

Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea

unui produs turistic naţional competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de

care dispune România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică

prioritară în cadrul sistemului economic naţional. Atingerea acestui obiectiv

presupune: dublarea numărului de turişti străini la orizontul anilor 2010; creşterea

în consecinţă a încasărilor valutare din turism, de la cca. 800 mil. USD în 2004 la

26

cca. 1.000 mil. USD în anul 2007 şi 2.000 mil. USD la nivelul anilor 2010 - 2012.

Obiectivul principal al politicii de mediu a României* este reducerea decalajelor

faţă de statele membre ale UE în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă şi protecţia

mediului.

Pentru atingerea acestui obiectiv, se au în vedere următoarele direcţii de

acţiune: promovarea investiţiilor de capital autohton şi comunitar pentru realizarea

măsurilor şi lucrărilor de protecţie a mediului; protecţia şi îmbunătăţirea

biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor

protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000; reducerea riscului la

dezastre naturale în toate regiunile ţării, precum şi implementarea măsurilor

preventive în cele mai vulnerabile zone; asigurarea protecţiei şi conservării

resurselor naturale; ameliorarea calităţii solului, prin îmbunătăţirea

managementului deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric; pentru

susţinerea şi promovarea ofertei turistice din România, pentru creşterea circulaţiei

turistice a fost lansat oficial proiectul de Strategie a turismului românesc cu

participarea asociaţiilor profesionale şi patronale din turism, a autorităţilor locale şi

regionale din România, a ONG-urilor din turism şi a consultanţilor internaţionali şi

s-a demarat procesul de branding naţional printr-un proiect susţinut de Agenţia

Statelor Unite pentru dezvoltare Internaţională (USAID) ce include şi

reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi patronale din turism care se corelează cu

proiectul de creare a brandului national iniţiat de Agenţia Naţională pentru

Strategii Guvernamentale, se remarcă în Raportul de sinteză asupra îndeplinirii

prevederilor Programului de guvernare în anul 2005 şi primul trimestru 2006.

Prin aderarea Romaniei, în septembrie 2005, la "Carta pentru Geoturism" a

National Geographic, România a fost declarată a treia destinaţie geoturistică din

lume. Strategia de acţine conţine un pachet de proiecte de acte normative

armonizate cu legislaţia din ţările UE prin care se va asigura atât creşterea calităţii

serviciilor cât şi diversificarea ofertei şi a fost lansat proiectul de elaborare şi

27

implementare a Strategiei Turismului Românesc. Proiectul se realizează în cadrul

unui amplu parteneriat naţional şi internaţional şi are ca nucleu Raportul de Ţară

pentru Turism realizat în colaborare cu Consiliul Mondial al Turismului, prezentat

în martie 2006. În domeniul legislativ, Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT)

a acţionat pentru simplificarea legislaţiei de specialitate în domeniu, iar în

colaborare cu specialiştii Sectorului Turism, Hoteluri, Restaurante şi cu sprijinul

experţilor din cadrul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ai

Institutului Naţional de Statistică, a realizat o etapă importantă de actualizare a

nomenclatorului Clasificarea Ocupaţiilor din România pentru Sectorul Turism,

Hoteluri, Restaurante . S-a formulat un set de proiecte prioritare care au fost

promovate atât în presă cât şi în reţeaua asociaţiilor din turism, respectiv: Centrele

de informare turistică - CIT-urile, autobuzele turistice, Dunărea şi Delta Dunării,

Superschi în Carpaţi şi Programele sociale şi s-au stabilit zonele turistice ţinta

(Dunărea şi Delta Dunării, domeniul schiabil integrat, circuitele bisericilor

fortificate săseşti şi ale oraşelor medievale transilvănene, Sibiu - 2007 capitala

europeană culturală, etc.). Turismul din România va fi orientat şi integrat în

tendinţele regionale şi mondiale, din punct de vedere al dinamicii şi orientării în

structurarea ofertei. Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în

domeniul turismului sunt: creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României;

diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice. Prin aceste obiective

Guvernul României îşi propune cel puţin o dublare a veniturilor din turism până în

anul 2008. Strategia pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea

potenţialului turistic naţional privesc următoarele aspecte: stabilirea priorităţilor în

dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea

infrastructurii generale; cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat

pentru promovarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea procesului de

instruire şi protejarea mediului natural; funcţionarea organismelor de consultare

dintre industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local;

transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internaţională, a

activităţilor de marketing şi promovare, licenţiere, brevetare şi clasificare în

28

turism; utilizarea unei cote părţi din fondurile pentru conversia profesională a

persoanelor aflate în şomaj, pentru şcolarizarea şi pregătirea acestora în meserii şi

ocupaţii specifice turismului; îmbunătăţirea şi finanţarea formelor educaţionale de

profil (licee de turism şi facultăţi de profil); informatizarea acţiunii de promovare a

turismului. definirea şi promovarea unui brand turistic naţional pentru

individualizarea, personificarea şi sporirea atractivităţii specifice ofertei naţionale,

atât pentru consumatori, cât şi pentru investitori.

Elaborarea conceptului Branding România. Valoarea adăugată pe care

România o va aduce Uniunii Europene cuprinde în principal: cultura română,

patrimoniul natural şi cultural, diversitatea habitatului natural, calitatea capitalului

uman, sportul de performanţă, contribuţia la securitatea regională şi la promovarea

valorilor democraţiei şi economiei de piaţă în spaţiul de vecinătate imediată,

expertiza diplomatică acumulată în diferite regiuni ale lumii. Construcţia strategiei

de promovare a profilului de ţară - asocierea experţilor guvernamentali cu mediile

asociative profesionale, cu universităţi, jurnalişti, artişti, consultanţi privaţi;

definirea unor obiective clare şi a planurilor de acţiune.

Geografic peste 70 % din cifra de afaceri a agenţiilor de turism este realizată

în Bucureşti. 25 % din agenţiile de turism din România îşi au sediul în Bucureşti

(din totalul de circa 2.400 de agenţii de turism din România, 800 sunt în

Bucureşti)*. Municipiul Bucureşti (1927559 locuitori, la 1 iulie 2004), este

împărţit în şase sectoare administrative. Prima menţionare documentară a fost în

20.IX.1459, ca reşedinţă a lui Vlad Ţepeş. Devine capitală a Ţării Româneşti

începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi capitala României din anul

1862, fiind cel mai important centru politic, economic şi cultural - ştiinţific al ţării.

Regiunea capitalei Bucureşti se consideră ca un element forte în atractivitatea

turistică, atât pentru turismul intern cât şi internaţional deoarece este capitala ţării,

este principalul centru de afaceri, miezul reţelelor de transport. Nucleul afacerilor

din România - Bucureştiul este o zonă favorabilă pentru turismul de afaceri, de

agrement şi cultural. Actualmente capitala se confruntă cotidian cu o criză a

29

locurilor de cazare, cu toate că în ultima perioadă s-au întreprins eforturi de

amenajare şi renovare a principalelor hoteluri de construcţie mai veche, sau

construit noi hotele. [Anexa 3]. În centru atenţiei turistice se află Calea Victoriei,

Curtea Veche şi Dealul Patriarhiei.

In total în anul 2003 zona Bucureşti-Ilfov a fost vizitată de 585560 turişti, iar

în 2004 de circa 729882 turişti, interesul sporind pe an ce trece. Numărul de turişti

români s-a ridicat în 2003 la 241564 persoane, iar în 2004 s-a ajuns deja la 301704,

în timp ce numărul de turişti străini a crescut de la 343996 în 2003 la 428178 în

2004. Specificul zonei Bucureşti este legat de accesul lejer la spaţiul aerian

continental şi mondial, (astfel în a. 2002 pe calea aerului au sosit 688655 turişti, în

2003 - 752116 turişti, în 2004 - 704467 turişti)*; de facilităţile pe care le conferă

rolul de capitală, precum şi de numeroase centre de interes turistic pe care le

posedă. Unele aspecte reduc activitatea turistică: posibilităţile limitate de cazare;

nu toate hotelele dispun de parcări pentru mijloace de transport; nu toate centrele

de agrement şi recreere satisfac standardele internaţionale. Politica de dezvoltare

vizează îmbunătăţirea calitativă a dotărilor turistice; modernizarea bazei tehnico-

materiale; sporirea calităţii serviciilor pentru turişti.

Produsul turistic, din punct de vedere al turistului, se defineşte ca fiind un

ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale

unei persoane, de la plecarea de acasă şi până la întoarcere. Pentru a perfecţiona

oferta produselor turistice, sunt necesare eforturi de concentrare a zonelor de

atractivitate turistică, indentificarea principalelor

Error! Hyperlink reference not valid. www.

infotravelromania.ro/statistici.html Sursa:

Turismul României. Breviar statistic,

2005, p. 78 circuite turistice în punctele

de atracţii turistice, amenajarea

elementelor de cultură istorică, a

monumentelor, amenajări turistice în

30

zonele Palatul Mogoşoaia Snagov etc.

Pentru a spori gradul de satisfacere a

cererii, capacitatea de cazare trebuie să-şi

găsească o rezolvare arhitecturală

novatorie, în cooperare cu organele

cointeresate. Sunt oportune măsuri pentru

reamenajarea centrelor de agrement,

recreere fără abuz ecologic.

Litoralul Mării Negre nu este produs turistic. Pentru a dobândi calitatea de

elemente ale unui astfel de produs, ele se impun a fi asamblate în scopul

satisfacerii nevoii de turism. Multă vreme litoralul Mării Negre a fost principalul

element de atracţie internaţională. Actualmente cererea s-a diminuat, unităţile de

cazare1 fiind într-o stare ce necesită modernizări şi amenajări. Strategia în această

zonă asigură: atragerea capitalului intern şi internaţional pentru modernizarea

capacităţilor de cazare existente, construcţia de noi spaţii şi elemente de

atractivitate turistică. Din punct de vedere climateric zona este favorabilă

dezvoltării turismului. În oraşul Constanţa temperatura medie anuală este de

12,4°C, maxima absolută anuală - 31,6°C, minima absolută anuală -12,4°C.

Constanţa dispune de aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu, prin

intermediul căruia turiştii, pe lângă celelalte mijloace de transport pot ajunge la

litoral. Pe cale maritimă au sosit de asemenea turişti străini: 135 mii în 2001; 137

mii în 2002; 152 mii în 2003; 186 mii turişti în 2004, aici fiind inclus şi aportul

portului de pasageri din Constanţa. Litoralul Mării Negre dispune de variate locuri

de cazare, respectiv de cca. 47.000 de camere (anexa 1). Staţiunea Mamaia2 ocupă

primul loc cu 25% din fondul de cazare. Staţiunile sunt variate, cu un grad diferit

de produse turistice. Lasă de dorit serviciile complementare din zonă. În acest sens

autorul remarcă că sunt rezerve pentru perfecţionare. Informatizarea turiştilor se

realizează prin agenţii de turism şi câteva hoteluri. (anexa 1). Deplasarea spre

litoral se realizează pe artere rutiere, feroviare, aeriene sau navale. De la Bucureşti

se poate ajunge în 2,5-3,5 ore pe şosea, pe calea ferată în 2,5. Raportul dintre

31

turiştii români şi străini este de aproape 7,5/1, ce constituie 25% din numărul

turiştilor străini în România. [10, p.88]. Structurile de primire turistică constituie

709 unităţi, din care hoteluri peste 257, capacitatea în funcţiune 10788 mii locuri-

zile, din care hoteluri 7806 mii locuri-zile, turişti străini cazaţi - 797 mii, înnoptări

5638 mii, din care străini - 849 mii, durata medie a şederii - 7,1 zile. Principalele

limite ale activităţii turistice pe litoral sunt cauzate de activitatea sezonieră şi de

lipsa punctelor de distracţie la nivelul standardelor internaţionale. Este necesar ca

strategia de atragere a investiţiilor să fie orientată spre valorificarea acestui

potenţial existent.

Strategia de restaurare trebuie să includă diferite centre de atractivitate

turistică, de recreere, monumente istorice etc. inclusiv sejur în zile de odihnă (pe 2-

3 zile). Este oportun să fie Error! Hyperlink reference not valid. www. hoteluri-

cazare.ro/cazare-hoteluri-romania-42.html Error! Hyperlink reference not valid.

www. infotravelromania.ro/constanta.html

renovate şi restaurate zona cetăţii Tomis, suburbiile cu interes turistic. Marea

majoritate a europenilor preferă odihna la mare (63% din turişti). Pe lângă mare în

vizorul atenţiei turiştilor se află zonele montane (25%), cel din oraşe (25%), zonele

rurale (23%). Pe lângă zonele de Litoral, zona turistică montană are farmecul şi

specificul său. Zona oraşului Braşov este cea mai intens dezvoltată sub aspect

turistic, aici practicându-se atât turismul de week-end cât şi cel de tip rezidenţial.

Produsul turistic din zona asigură o gamă variată de oferte turistice antropice,

istorice şi culturale, solicitaţi de turişti atât iarna cât vară. Fauna din România

prezintă valoare pentru turismul profesional, ştiinţific prin speciile rare, endemice

sau pe cale de dispariţie (dropia, lostriţa) [152], ocrotite de lege sau cuprinse în

rezervaţii ştiinţifice din Delta Dunării, Carpaţii Orientali (lostriţa şi cocoşul de

munte), Câmpia de Vest. Fauna acvatică reprezintă o principală componentă a

potenţialului natural de mare atractivitate. Dezvoltarea durabilă a turismului

satisface necesităţile cotidiene ale turiştilor şi zonelor de recepţie, protejând şi

multiplicând posibilităţile pe viitor. Gestionarea tuturor resurselor este necesar de

realizat în aşa mod, încât să satisfacă necesităţile economice, sociale şi estetice, să

* Diaconu M. Perfecţionarea managementului în turismul românesc", Bucureşti:

32

asigure păstrarea şi conservarea valorilor culturale, diversitatea biologică şi

sistemele de asigurare a vieţii. Produsele turismului durabil - sunt produse, care

există în concordanţă cu mediul ambiant, societatea, cultura etc. Această zonă

montană atrage un volum considerabil de turişti autohtoni şi străini. Zona turistică

cuprinde un triunghi cuprins în hotarele judeţului Braşov: Cetatea Râşnov, Castelul

Bran, Castelul Peleş, Mânăstirea Sinaia, bisericile fortificate Harman, Prejmer şi

altele. O atracţie turistică majoră o constituie posibilitatea de practicare a schi-ului.

Totodată, România dispune şi de importante arii protejate care se constituie în

atracţii turistice atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini.* Poiana Braşov

reprezintă o zonă cu temperatura medie anuală de 9,0°C, maxima absolută anuală

34,0°C, minima absolută anuală - 17,1°C. Cantitatea anuală de precipitaţii

atmosferice - 642,2 mm. Staţiunea Braşov de o lungă perioadă de timp este cea mai

bine echipată pentru sporturile de iarnă din România. Are o capacitate de aproape

1.300 camere, din care circa 1200 locuri sunt în hoteluri, în funcţiune - 4219 mii

locuri-zile, sosiri anuale 448 mii, înnoptări 1000 mii, indicii de utilizare netă a

capacităţii în funcţiune 23,7%. Amenajările pentru recreere necesită eforturi pentru

renovare şi amenajare atât pentru turismul de vară, cât şi pentru cel de iarnă.

Cercetările în domeniu arată, că în Poiana Braşov s-ar putea amenaja o nouă pârtie

de schi, în paralel cu modernizarea parcului de telecabine, renovarea telefericului.

Se impune de asemenea modernizarea hotelurilor existente, crearea de noi structuri

de cazare pentru diversificarea produsului turistic. Se preconizează creşterea

numărului de locuri la 4.000. Amenajarea turistică în consens cu exigenţele actuale

reprezintă principala modalitate de punere de acord a dezvoltării turistice cu

necesitatea protejării mediului.

Staţiunea SINAIA este plasată pe valea superioara a Prahovei, în plină zonă

carpatică, la poalele munţilor Vârful cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă. Ea se află la o

distanţă de 122 km de capitala ţării, şi la 49 km de Braşov, şi la 106 km de

Aeroportul Internaţional Henri Coandă. Oraşul, sub forma unui larg amfiteatru la

poalele Bucegilor, se întinde în partea de nord la locul numit Gura Pădurii, iar spre

vest, până dincolo de valea Izvorul Dorului. Sinaia reprezintă o zonă turistică

33

utilizată pentru turismul estival de vară, cât şi pentru cel de iarnă, dispune de

aproape 2.000 camere din care aproximativ 57% sunt în hoteluri. Pe lângă acestea

mai sunt case de vacanţă sau reşedinţe neînregistrate care se închiriază.

Poziţia staţiunii o face sa fie poarta Bucegilor deoarece de aici se deschid

foarte multe din căile de pătrundere în acest masiv, locul central al turismului de

munte şi al alpinismului din România. Printre elementele de atracţie turistică

naturale şi antropice din zona menţionăm: Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsă,

Caraimanul şi Crucea Caraimanului precum si Coştila. Pe lângă acestea Parcul

Naţional Bucegi adăposteşte specii ocrotite de plante şi animale.

In ceea ce priveşte locurile de cazare acestea sunt abundente peste 3000 de

locuri în hoteluri, moteluri, vile, pensiuni şi cabane de toate categoriile (1-4 stele).

Staţiunea dispune de o interesantă infrastructură turistică, fiind legată de vârful

Babele prin telecabină, linie care se prelungeşte spre Valea Ialomiţei la hotelul

Peştera*. Temperatura medie anuală se menţine în jurul valorii de 6°C. Verile sunt

răcoroase (media lunii iulie este de 15,5°C) iar iernile geroase (media temperaturii

în luna ianuarie de -5°C). Umiditatea este ridicată (media anuală de 80%),

nebulozitatea moderată, precipitaţiile sunt abundente (în jur de 900 mm anual) iar

presiunea aerului relativ scăzută. Climatul este tonic şi stimulativ, cu aer curat şi

puternic ozonat, bogat în radiaţii ultraviolete. Lanţul de staţiuni de pe Valea

Prahovei se termină cu oraşul Staţiune PREDEAL, situat chiar în lăcaşul unde

drumul trece dinspre sud către nord peste Carpaţi, ceea ce îi conferă statutul de cea

mai înaltă aşezare din România (1000 - 1159 m). Cadrul natural -depresiune bine

adăpostită de munţii Bucegi, Baiu, Piatra Mare şi Postăvarul - se dovedeşte a fi

foarte benefic pentru aşezare urbană. Temperatura medie este de 14°C în timpul

verii şi -5°C pe timpul iernii. Staţiunea dispune de multe hoteluri şi vile moderne,

cazarea se poate face şi în case de vacanţă private. Predealul deţine o capacitate de

cazare de circa 1.250 locuri, dintre care 53% sunt în hoteluridupă următoarea

structură: 22 de hoteluri, 22 de vile, 25 de pensiuni, 5 cabane. Oferta de cazare

include hotele cu cinci stele (Comfort Suites), patru stele (Piemonte Predeal, cu

* http : //www . sinaia-busteni.ro/sinaia.html

34

capacitatea de cazare 54 locuri, 30 camere), vile, pensiuni. Cercetările arheologice

au confirmat faptul că la sfârşitul sec XX exista, în zona Predealului, un depozit de

bronz datând din neolitic (1200 - 800 i.H.), compus din: coliere masive, o sabie

frumos executată şi un topor cu tortiţă. Faptul că acest depozit este similar cu cel

descoperit la Sinaia (unde s-au aflat între altele şi 26 de topoare din bronz) permite

să concluzionăm că zona Văii Prahovei a fost populată încă din neolitic. Istoria

modernă a Văii Prahova începe odată cu construirea Şoselei Naţionale, în urma

vizitei până la Predeal în anul 1845 a domnitorului Bibescu. Bucurându-se de o

deosebită popularitate ca arteră de circulaţie la întâlnirea drumurilor care duc spre

toate staţiunile româneşti, Predealul, prin particularităţile sale geografice,

climaterice şi estetice, şi-a creat un potenţial turistic, favorabil practicării unui

turism pe tot timpul anului. Totuşi pentru sporirea atractivităţii turistice sunt

necesare renovarea şi modernizarea pârtiilor de schi şi a unităţilor de cazare

turistică.

Principalele căi de acces spre această staţiune sunt: rutiere - Bucureşti -

Braşov pe DN1 (E60), dinspre Râşnov pe DN 73 A, joncţiune cu DN 1; feroviare -

Gara Predeal, pe linia Bucureşti - Predeal; calea aerului este mai puţin accesibilă,

singurul aeroport mai apropiat fiind la Bucureşti şi Sibiu. Traseele turistice

importante sunt realizate pe drumurile principale şi drumul lateral Predeal spre

Râşnov. O adevărată atracţie pentru schiori, Predealul este combinaţia perfectă

între pârtii de schi şi eleganţa unei staţiuni cosmopolite. Situată la o înălţime care

asigură zăpadă multe zile pe an, Predeal este renumit pentru pârtiile sale deschise

şi însorite. Şcoala de schi din oraş are o tradiţie de peste 100 de ani, fiind unanim

recunoscută datorită campionilor naţionali care au adus acasă medalii de aur.

Iubitorii de snowboard vor găsi aici condiţii ideale pentru a-şi desăvârşi pasiunea,

precum şi prieteni care le împărtăşesc hobby-ul.

Strategia de amenajare a acestei zone turistice prevede creşterea volumului

activităţii de turism durabil. Aceasta impune dezvoltarea tehnicilor de management

menite a gestiona problemele în condiţii optimale în perioada de vârf şi crearea

unei cereri uniforme în decursul anului, îmbunătăţirea dotărilor materiale. Întreaga

35

zonă trebuie privită ca o zonă integrată, unitară în scopul planificării, dezvoltării şi

promovării.

Oraşul SIBIU este considerat pe buna dreptate ca fiind unul dintre cele mai

frumoase şi bine conservate oraşe istorice din România şi Europa, cu un

patrimoniu arhitectural care se întinde pe 80 de hectare. Cetatea medievală a

Sibiului, rămasă intactă după două războaie mondiale, păstrează încă spiritul şi

atmosfera secolelor de mult apuse. Împrejurimile Sibiului, dintre care amintim

zona de incontestbilă valoare culturală cunoscută sub numele de „Mărginimea

Sibiului", precum şi staţiunea Păltiniş, munţii Făgăraş de la Transfăgărăşan până la

Valea Oltului şi satele săşeşti din jur, contribuie într-o mare măsură la reputaţia

Sibiului de cea mai importantă destinaţie turistică din România.

Atractivitatea turistică o constituie centrul istoric al Sibiului, cel mai mare sit

medieval din România, care este grupat în jurul celor 3 pieţe istorice şi este limitat

de urmele celei de-a 4 centuri de fortificaţii. Oraşul Sibiu are o istorie scrisă de

aproape 1000 de ani, prima atestare documentară, datând din anul 1191. Centrul

istoric al Sibiului se întinde pe două nivele: Oraşul de sus şi Oraşul de Jos.

Regiunea Sibiului acoperă zona de la Sebeş în vest, până la Făgăraş în est şi de la

Carpaţi în sud, până la Sighişoara în nord. Prin factorii de relief şi de mediu, prin

diversitatea şi frumuseţea peisajului, prin dezvoltarea industrială şi culturală,

judeţul Sibiu poate prezenta oferte amatorilor de drumeţii sau alpinism, de

vânătoare sau pescuit, practicanţilor de schi sau patinaj ori celor interesaţi de

monumente ale naturii istorice sau arhitecturale sau de tradiţii locale. Staţiunile

turistice sunt apreciate pe plan intern şi internaţional prin posibilităţile pe care le

oferă pentru practicarea sporturilor de iarnă sau vară. Reţeaua hotelieră de vile şi

cabane, de restaurante, discoteci, cafenele, baruri, piscine şi alte utilităţii fac ca

aceste locuri să fie căutate în toate anotimpurile. Staţiunile balneoclimaterice

dispun de resurse curative naturale, precum şi bază de tratament pentru afecţiuni

ale sistemului nervos periferic, ale aparatului respirator, genital, urinar, insuficientă

glandulară, stări de convalescenţă. Multe localităţi din judeţ păstrează trăsăturile

medievale: case cu ziduri groase şi acoperişuri din olane, turnuri cu porţi de intrare

36

sau ziduri de cetate, cetăţi medievale fortificate şi monumente arhitectonice de o

inestimabilă valoare istorică şi culturală.

Principalele puncte de interes turistic sunt atracţiile istorice: Cetatea dacică

de la Tilişca şi satul Biertan. O caracteristică a zonei este prezenţa bisericilor

fortificate, datând din secolele XII - XVI, prezente în cea mai mare parte a satelor

şi târgurilor colonizate de populaţia germană şi cunoscută sub genericul de saşi

(saxones). [162, 167, 188].

O bogata fauna cinegetică şi piscicolă, flora rezervaţiilor naturale constituie

obiective de mare interes ştiinţific sau pentru cei ce iubesc frumosul. Graţie acestui

imens potenţial, turismul a fost ales ca un domeniu ţintă prioritar, prin dezvoltarea

căruia se poate ajunge la crearea de noi locuri de muncă, protejarea celor existente

şi la îmbunătăţirea performantelor economice ale judeţului. Pentru ca în viitor

ponderea acestui sector economic, care în prezent nu este valorificat suficient, să

crească, considerăm necesar să propunem o serie de măsuri de revigorare şi

amplificare a activităţilor de turism, analiza impactului social-economic, precum şi

consecinţele lor prezente şi de perspectivă, prin elaborarea unei strategii care

vizează o serie de obiective de dezvoltare identificate pentru crearea unei adevărate

industrii turistice, care, apreciem că va avea efecte de mediu absolut benefice.

Capacitatea de cazare înregistrată în zonă este de circa 871 camere, din care 745 în

hoteluri şi moteluri şi 126 camere în alte forme de cazare. Principalele centre de

cazare turistică sunt Sibiu, Mediaş, Sebeş, dar această zonă este mult mai redusă

comparativ cu zona Braşov-Sinaia. Sibiul, Capitală Culturală Europeană în 2007,

va fi mai bogat cu cel puţin zece hoteluri de trei şi patru stele în viitorul apropiat.

Printre companiile care investesc în turismul sibian se numără atât firme puternice

din mediul de afaceri autohton, cât şi companii internaţionale. Investiţiile cumulate

trec de 70 de milioane de euro. Programul "Sibiu-Capitala Culturală Europeană

2007" are datoria ca, pe lângă recunoaşterea oficiala a vieţii şi moştenirii culturale

de excepţie pe care o are oraşul Sibiu, să încurajeze comunitatea să dezvolte şi să

imagineze modalităţi inovatoare de dezvoltare prin acţiune culturală. Programul

este gândit astfel încât sa promoveze cooperarea culturala şi să celebreze destinul

37

european al oraşului Sibiu printr-un program cultural cu dimensiuni şi semnificaţie

europeană.

Programul "Sibiu-Capitala Culturală Europeană 2007" este menit să ofere

oportunităţi pentru probleme de incluziune şi coeziune socială, educaţie, turism,

patrimoniu şi regenerare urbană la toate nivelurile. Programul pune cultura în

centrul vieţii oraşului şi caută în ea inspiraţie pentru a conduce comunitatea spre un

nivel superior. Obiectivele generale ale programului "Sibiu Capitala Europeană a

Culturii 2007" prevede: îmbunătăţirea imaginii internaţionale a Sibiului;

dezvoltarea culturală pe termen lung a oraşului; atragerea turiştilor pe plan

internaţional; îmbunătăţirea sentimentului de mândrie locală şi încredere; creşterea

audienţei pentru actul cultural; îmbunătăţirea coeziunii sociale şi dezvoltării

comunitare; îmbunătăţirea infrastucturii culturale şi non-culturale; promovarea

cooperării la nivel european; promovarea creativităţii şi inovaţiei. Turismul actual

este practicat în general de autohtoni şi mai puţin de turiştii străini. Potenţialul

turistic al zonei este reprezentat îndeosebi de istorie şi tradiţie şi în special de

moştenirea oraşelor fortăreţe şi a bisericilor. Judeţul Sibiu dispune de o varietate

peisagistică deosebită, de un potenţial turistic natural şi antropic extrem de bogat şi

bine reprezentat, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, ceea ce îi conferă rolul de

destinaţie turistică de mare atractivitate pe plan naţional şi internaţional.

Perspectivele dezvoltării durabile a turismului sunt influenţate de modul de

realizare a performanţelor calitative pe următoarele planuri: economic, social,

politic, cultural şi ecologic, în special. Valorificarea complexă şi eficientă a

potenţialului turistic din judeţul Sibiu trebuie să se desfăşoare concomitent cu

protejarea şi conservarea valorilor turistice. Ca segment al pieţei turistice

româneşti, activitatea desfăşurată în acest sector în judeţul Sibiu este influenţată de

o serie de factori cum sunt: valoarea calitativă şi cantitativă a resurselor turistice;

gradul de dezvoltare şi densitatea infrastructurii, raportată la unitatea de suprafaţă;

dezvoltarea economică generală, cu repercusiuni pozitive asupra veniturilor

populaţiei şi a numărului locurilor de muncă; calitatea serviciilor turistice (sub

aspectul resurselor umane).

38

Poziţia geografică a judeţului Sibiu şi nivelul de dotare cu căi de comunicaţie

reprezintă factorul perfect de valorificare turistică a acestei zone. Situat în partea

centrală a României, în sudul Transilvaniei, la 273 km distanţă de Bucureşti, între

următoarele coordonate geografice: 45°28' - 46°17' latitudine nordică şi 23°35' -

24°57' longitudine estică. Judeţul Sibiu ocupă o suprafaţă de 5432,5 km2, ceea ce

reprezintă 2,3 % din teritoriul României şi este traversat de drumurile europene

E68 şi E81, care îi facilitează legătura cu reprezentanţii cererii turistice

internaţionale, respectiv din Europa Centrală şi de Vest. În zonă au fost demarate

proiecte (www.

sibiu.in-romania.ro), menite a promova unităţile de cazare din zona Sibiu. Accentul

este pus pe agroturism, respectiv cazare in pensiuni rurale. Politica strategică din

zonă trebuie să urmărească creşterea volumului activităţii turistice şi problemele

ecologice. [136, p.98].

Este necesară îmbunătăţirea punctelor de atracţie, a amenajărilor, să se

asigure capacităţi noi de cazare şi spaţii de parcare. [113, p. 84]. Este absolut

necesar un punct de informare turistică amplasat în zona centrală.

ZONA SUCEAVA sau NORDUL MOLDOVEI. Situat în Nord - Estul

României, între 24o57'-26°40' longitudine estică şi 47°57'31" latitudine nordică,

zona în care îşi dau întâlnire elemente biomorfologice specifice centrului, estului şi

nordului continentului european, cu o suprafaţă de 8553,5 km2, judeţul Suceava se

suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. Ţinutul Sucevei

înseamnă istorie eroică, tradiţii şi obiceiuri de certă originalitate, monumente şi

meşteşuguri de o rară ingeniozitate, ctitorii voievodale renascentiste ce atestă, de

peste cinci veacuri, vocaţia europeana. Situat în nord-estul României, şi fiind locuit

încă din Paleolitic (100000-10000 i.Hr.), judeţul Suceava a marcat istoria

românilor cu momente semnificative.

Judeţul Suceava este o zonă al cărei loc a fost fixat şi relevat de cei mai

străluciţi corifei ai generaţiei de aur din epoca formării şi consolidării României

moderne. Clima este una temperat continentală, ce favorizează dezvoltărea

turismului. Venind dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeală în

39

timpul traversării Carpaţilor Orientali, încât în partea estica a judeţului ajung mai

uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică

aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte

influenţe climatice continentale cu secetă vară, cu cer senin, ger şi viscole iarna.

Temperaturile minime coboară uneori până la - 38,5°C, iar temperatura cea mai

ridicată a fost de 39,8°C.

Zona Suceava sau nordul Moldovei deţine valori culturale dintre cele mai

vestite pe plan cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colţ de nord-est al

ţării formează o zonă de interes special care îmbină calităţi culturale şi peisagistice

ce trebuie protejate.

Organizarea Târgului de Turism al Bucovinei, manifestările "Anului

Bucovina" sunt sprijinite de Camera de Comerţ şi Industrie a României, Camera de

Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul pentru IMM, Comerţ,

Turism şi Profesii Liberale. Târgul de Turism al Bucovinei are o tematică amplă, în

cadrul căreia sunt prezentate toate formele de turism existente în zonă: ecumenic şi

istoric, itinerant cu valenţe culturale, balnear, rural, ecoturism, de tranzit, vânătoare

şi pescuit, echitaţie, sporturi de iarnă, pentru congrese şi reuniuni, odihnă, recreere

şi agrement. Totodată, în cadrul târgului, sunt prezentate unele programe de

dezvoltare a infrastructurii din regiune (pârtia de schi Voroneţ, dezvoltarea zonei

Vatra Dornei etc.). Conform datelor Consiliului Judeţean, în judeţ există peste 400

de structuri de primire şi 9.000 de locuri de cazare. Resursele turistice mai cuprind

22 de parcuri de agrement şi monumente ale naturii, 23 de rezervaţii naturale şi

449 de monumente istorice. Sub aspect turistic, zona nordului Moldovei poate

atrage un număr mare de turişti străini şi români, dar poate conduce şi la

supraaglomerare şi deteriorări ireparabile ale monumentelor şi mediului. Bucovina

merită să ocupe pe harta turismului un loc cu totul aparte. Pe lângă mănăstirile ei,

ajunse deja celebre, au rămas destule locuri care trebuie descoperite. Fiecare din

zonele care compun Bucovina are datinile şi tradiţiile ei specifice.

Ideea de a crea un calendar pentru toate evenimentele ce au loc în aceasta

zonă este foarte buna şi permite ca vizitatorii să cunoască Bucovina în profunzime.

40

Pe viitor ar fi oportune desfăşurarea târgurilor de meşteri populari sau încondeiatul

ouălor dar si ceva inedit ca şi Festivalul Păstrăvului sau Festivalul lăptarilor.

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească crearea mai multor atracţii

dispersate în regiune, să atragă turişti sensibili la cultură şi să promoveze zona în

mod adecvat. Mănăstirile şi bisericile din Suceava cu fresce în exterior, construite

la sfârşitul secolului al XV-lea în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi începutul

secolului al XVI-lea, sunt propuse ca elemente ale Patrimoniului Mondial

UNESCO. [181, 202]

Printre vestigiile perfect integrate în natură, trebuie menţionate monumentele

pictate care au fost incluse de UNESCO printre capodoperele de artă ale lumii. De

asemenea Federaţia Internaţională de Turism a Jurnaliştilor şi Scriitorilor (FIJET) a

decernat Premiul Internaţional Pomme d'or în 1975, acestei zone, cunoscută acum

în întreaga lume.

În zonă sunt atrase proiecte europene. Însă nu toate demarează cu succes.

Din păcate pentru dezvoltarea judeţului, administraţia întâmpină în derularea unor

proiecte finanţate cu bani europeni, pe care le co-finanţează. Ultima nemulţumire

este legată de modul în care sunt realizate lucrările la parcările de pe lângă cele 13

mănăstiri, finanţate printr-un program Phare. În acest caz, licitaţia a fost organizată

de Ministerul Integrării Europene, co-finanţator, beneficiar şi supraveghetor fiind

Consiliul Judeţean Suceava, iar executant firma Cominco.

Lucrările avansează încet la mănăstirile Bogdana şi Suceviţa, execuţia este la

jumătate, faţă de plan. Depăşiri s-au înregistrat doar la mănăstirile Dragomirna,

Moldoviţa şi Sfântul Ioan, în timp ce la Probota au demarat chiar mai devreme. O

situaţie inedită este la Arbore, unde, deşi iniţial s-a ştiut că terenul pe care se

amenajează parcarea este al mănăstirii, acum, se pare, a apărut un nou proprietar.

41

CAPITOLUL III EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII TURISTICE

Extinderea turismului corelează cu dezvoltarea economiei, creşterea

nivelului civilizaţiei în ansamblu. Activitatea turistică, pe parcursul istoriei s-a

manifestat ca un sector al economiei naţionale practicată din ce în ce mai mult de o

numeroasă parte a populaţiei umane. Pe timpuri activităţile turistice se reduceau

preponderent la cele de comerţ, la activităţi spontane neorganizate. Începînd cu

sec. XIX, turismul a pătruns în toată lumea. Se transformă în ramură preponderent

economică cu structuri de organizare.

În România primul Oficiu Naţional de Turism (ONT) a fost înfiinţat în anul

1924. O structură superioară cu obiective majore în România în 1968 este înfiinţat

Biroul de Turism pentru Tineret, iar în anul 1971 Ministerul Turismului. [59, p.

127]

În sens nominal turismul poate fi receptat ca o formă de odihnă, de relansare,

de educaţie şi perfecţionare care se desfăşoară în timpul liber al clientelei, însă

pentru cei ce deservesc turiştii turismul este o activitate economică cu multe şi

diverse probleme, care se finalizează cu un produs specific sub formă de prestări

de servicii, numite în continuare produse turistice.

Componentele produsului turistic presupun un şir de elemente (Fig.1.1.):

• elemente atractive, sunt nominalizate în oferta turistică;

• elemente funcţionale, asigură buna desfăşurare a activităţii turistice;

• produsul final al turismului asigură satisfacerea cererii clientului.

Componentele formează un sistem ale cărui elemente structurale se pot

completa reciproc,

substitui sau influenţa, în diferite proporţii.

Fiecare dintre elemente, prezintă la rândul lor o mare diversitate de forme.

De exemplu, echipamentul de transport este format din: mijloace terestre

42

(automobil, autocar, tren), mijloace navale, mijloace aeriene; echipamentul de

primire şi cazare (industria ospitalităţii) este format din hoteluri, moteluri,

reşedinţe secundare, pensiuni, camping-uri, sate de vacanţă etc.

Turismul presupune existenţa a trei elemente: de atracţie, de funcţionare şi de

prestare de servicii (Fig.1.1).

Industria turistică ce mobilizează aceste elemente (de atracţie, de funcţionare, de

produse finale) oferă o mare diversitate de prestări turistice, corespunzător

motivaţiei clientelei. Desfăşurarea cu succes a serviciilor turistice se bazează pe un

şir de activităţi:

• organizatorice;

• economice oferite în transportul turiştilor;

• economice incluse în serviciile de cazare şi cele auxiliare acestora;

• economice implicate în serviciile de alimentaţie şi cele complementare

acestora;

• economice privind producerea şi comercializarea de diferite bunuri

pentru turişti;

economice şi neeconomice, privind serviciile de

divertisment; de cercetare ştiinţifică, de pregătire

profesională în domeniu.

Consumul produsului final-turistic se derulează într-o succesiune riguroasă,

determinată obiectiv de specificul prestaţiei, forma de turism, locul şi momentul

acţiunii: respectiv de promovarea ofertei turistice; contractarea aranjamentului;

transportul şi, asociat lui; odihna şi serviciile complementare; alimentaţia şi

prestaţiile auxiliare; agrementul; prezenţa, de relaţii publice.

România dispune de un potenţial turistic considerabil. Identificarea şi

promovarea posibilităţilor pe care turismul din România potenţial le poate oferi

devine o problemă actuală a economiei naţionale. În acest context se înscrie şi

necesitatea de preluare de către Institutul de

43

Cercetare-Dezvoltare în Turism din Bucureşti a activităţii de proiectare si realizare

a bazei de date turistice a României.

Banca de date poate să devină un sistem informatic complex, modern şi

performant, de informare a marelui public, din ţară şi de peste hotare, despre

potenţialul turistic din România.

Banca de date 'Turist'', în viziunea autorului trebuie să conţină: "indicatori

turistici"; "potenţialul turistic al României"; potenţialul uman destinat deservirii

turistice.

Potenţialul turistic al României poate fi valorificat prin diversificarea

turismului activităţile turistice de bază (cum este cazul cu cel al Agenţiei Marshal

Turism din Bucureşti), activităţi turistice complementare, cazul Marshal Turism,

Compaq Presarjo care se rulează software de reţea Novell 4.1. Turismul de afaceri

(cazul „Americanatell"- „Americanatell-Tours"). Un suport considerabil în

dezvoltarea turismului la orice nivel îl are „Codul etic internaţional al turismului",

adoptat în 1999 de către Organizaţia Mondială a Turismului (OMT). Codul include

zece principii: rolul turismului în adâncirea relaţiilor de înţelegere şi respect între

popoare şi societăţi; turismul - ca factor de performanţă individuală şi colectivă;

turismul - ca factor de dezvoltare durabilă; turismul - sferă de utilizare a

potenţialului cultural al umanităţii care îl completează; turismul - activitate cu

avantaje pentru ţările şi uniunile primitoare; îndatoririle membrilor activităţii

turistice; drept de participare la turism; libertatea călătoriilor turistice; drepturile şi

obligaţiunile agenţiilor de turism.

O formă de activitate turistică prevede petrecerea timpului turistic nemijlocit

în sânul naturii. Unii autori [24, p. 57; 30, p.73] aduc un şir de argumente vis-â-vis

de utilitatea turismului în mijlocul naturii.

Ramura turismului îşi are specificul său, necesită o organizare, sporeşte

mobilitatea populaţiei, contribuie la extinderea şi modernizarea infrastructurii

(drumuri, instalaţii, comunicaţii etc.), la utilizarea mai eficientă a spaţiilor naturale,

la extinderea spaţiilor pentru dezvoltarea florei şi faunei.

44

România deţine un considerabil potenţial turistic natural. Investigaţiile arată

că turismul în România va avea un mare viitor, în mod special turismul montan.

Turismul din România este original prin însuşirile deosebite ale reliefului şi

pădurilor ţării. În condiţiile transformării rapide a peisajului natural, pădurile oferă

stabilitate pentru viitorul turismului dacă ele sunt gospodărite raţional. Peisajul

forestier reprezintă o considerabilă avuţie naţională de o mare fragilitate foarte uşor

de degradat dar foarte greu de refăcut. Degradarea peisajului forestier poate afecta

în cel mai înalt grad viitorul turismului. Interesele economice uneori afectează pe

termen lung frumuseţea peisajului montan.

Valoarea turistică a fondului forestier din România este dependentă de

gradul de stabilitate ecologică a pădurilor.

Apariţia unui număr relativ mare de pensiuni agro-turistice, sprijinul şi

ajutorul dat de stat şi organismele financiare internaţionale, asociate cu valoarea

peisagistică remarcabilă şi produsele bioecologice oferite, pot duce într-un viitor

apropiat la o promovare rapidă şi binefăcătoare a ecoturismului montan.

Numărul călătoriilor turistice în 2002 au constituit cca 715 milioane

persoane. Aceasta este cu 22 milioane mai mult ca în 2001, şi cu 19 milioane

depăşind nivelul anului 2000. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a

Turismului (OMT) ponderea călătoriilor în scop turistic reprezintă У din numărul

călătoriilor mondiale. Multe ţări aflate în curs de dezvoltare economică mizează pe

revitalizarea turismului. O analiză a circulaţiei turistice în 2003 pune în evidenţă o

serie de caracteristici. În Europa se înregistrează cele mai mari ritmuri de creştere,

urmată de regiunea Asiei de Sud-Est şi de abia pe locul trei America. Călătoriile în

ţările africane şi Orientul Mijlociu depăşesc cu mult ritmul de creştere al

călătoriilor mondiale, dar rămân în valori absolute reduse. În Europa un ritm

accelerat al călătoriilor turistice mondiale la realizat Turcia (13,6%), urmată de

Bulgaria, (7,8%), Elveţia (6,1%), Marea Britanie (3,1%). Mai modeste au fost

ritmul de creştere în Franţa, Austria, în ţările Benelux. În acelaşi timp unele ţări ca

Polonia şi Cehia au înregistrat reduceri de peste 5%, iar Portugalia de 3,5%.[2, p.

380; 6, p. 69]. Peste 130 milioane de călătorii turistice au fost înregistrate în Asia

45

de Sud-Est, regiune pe care majoritatea experţilor o consideră drept o „regiune

turistică a viitorului" cu un ritm de creştere al călătoriilor de circa 12% (cu 11% au

sporit deplasările turistice în China, cu 21% în Hong-Kong, cu 12% în Macao, cu

10% în Japonia); în India s-a redus numărul de sosiri cu circa 6% în timp ce în

insulele Maldive şi Şri-Lanca indicatorii creşterii întreprinderilor turistice depăşesc

cifrele medii mondiale, aspect ce confirmă tendinţa de creştere continuă a

circulaţiei turistice la nivel mondial*.

În Dubai călătoriile turistice au crescut cu 30%, în Liban cu 13,0%, iar în

Iordania cu 6,1%. Egiptul a înregistrat o creştere a turiştilor cu 9,4%, în timp ce

Tunisia şi Marocul au înregistrat reduceri de 6,0% şi 2,7%. România va ocupa în

2007 locul al doilea într-un clasament mondial elaborat de Consiliul Mondial al

Turismului şi Călătorilor (WTTC) din punct de vedere al ratei de creştere a

cheltuielilor realizate de vizitatorii străini, după Emiratele Arabe Unite. Potrivit

estimarilor WTTC, România va înregistra o creştere de 19,9% a acestui indicator

(visitor exports), în timp ce pe primul loc, ocupant de Emiratele Arabe Unite, va

raporta un avans de 20,3%. Următoarele poziţii sunt ocupate de Muntenegru

(19,8%), Bahrain, Venezuela, Japonia,

Utilizarea principiilor Codului Global etic al turismului , www . word-tourism.org

Chile, Nepal, Macau si Trinidad-Tobago. În privinţa veniturilor din activitate o

creştere spectaculoasă cuprinsă între 5 şi 10% a fost obţinută de multe ţări africane

cum ar fi: Senegal, Botwana, Tanzania, Ghana, Republica Sud Africană.

O influenţă negativă asupra turismului este generată de actele teroriste. În

anul 2004 numărul turiştilor străini în Spania s-a redus cu 300 mii de vizitatori.

Conform experţilor OMT, o mare problemă din domeniul turismului internaţional,

este starea de incertitudine economică şi politică. Industria turismului în diferite

ţări este diferită. Din totalul veniturilor mondiale din turism cca 12% revin SUA,

6% - Spaniei, 5% - Franţei, 4,5% - Italiei şi numai 3% Chinei. Cu toate că această

46

ţară multimilenară este bogată în locuri atractive, cu o istorie veche şi bogată,

ocupă totuşi un modest loc în turismul internaţional.

Referindu-ne la România în 2004 Ministerul Turismului a lansat, o serie de

proiecte şi programe de mare anvergura pentru favorizarea activităţii economice

din domeniu. Unul dintre ele - "Creşterea calităţii serviciilor hoteliere din

România", în valoare de 125.000 de euro, a fost realizat şi finanţat în baza

Acordului bilateral de cooperare româno-flamand. Pentru sporirea calităţii

serviciilor hoteliere, Guvernul flamand sprijină implementarea "Siglei Q", un

program structurat pentru aplicarea standardelor de calitate ISO 9001.

Orientarea turiştilor străini în România - prin utilizarea unor eficiente

programe de marketing s-ar putea realiza pentru unele zone mai puţin dezvoltate

din punct de vedere economic dar cu valoroase resurse turistice, ca apoi pe măsura

acumulărilor ele să devină dezvoltate. Acest lucru poate fi realizat prin promovarea

unor destinaţii în funcţie de motivaţiile turiştilor: Japonezii: Maramures,

Mănăstirile din Bucovina, Sighisoara, Brasov, Bucureşti; Americanii: oraşele

medievale din Transilvania, Bucureşti, turism rural, mănăstirile din Bucovina,

Dracula Park; Nemţii: Litoralul, turism balnear; Italienii:1 Nordul Moldovei -

Bucovina, Bucureşti, Marea Neagră, Delta Dunării şi Valea Prahovei; Suedezii,

Norvegienii şi Danezii: Litoral, staţiuni balneare; Polonezii: Litoral, staţiuni de

schi, Bucovina; Ungurii: Litoral; Olandezii: turism balnear; Israel: turism balnear.

Instituţionalizarea turismului pe plan mondial cunoaşte mai multe etape, care

se caracterizează printr-o dezvoltare nu numai în dinamică, ci şi în profunzime.

Referindu-ne la sec. XX, nominalizăm cele mai importante decizii: momentul

Haga (1925) şi-a desfăşurat lucrările primul congres al instituţiilor mondiale de

propagare a turismului, care s-a bazat pe utilizarea largă în activitatea de turism a

transportului auto şi aerian; anul 1930 prin constituirea Congresului Internaţional

al Organizaţiilor oficiale de turism care, au contribuit la tranziţia turismului de la

Italienii preferă programele turistice cu plecare din Bucureşti.

47

forme individuale spre cele organizate şi ca rezultat spre finele anilor '50 ai sec.XX

numărul turiştilor a depăşit 25,0 milioane oameni, iar spre finele anilor '60 - 71,0

milioane; în 1963 a avut loc Primul Congres ONU privind activitatea turistică şi a

călătorilor care a contribuit la intensificarea activităţii turistice ca formă de relaţii

economice şi culturale între popoare; anul 1965 conform rezoluţiei ONU a fost

fondată Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), care a rezultat din

transformarea Uniunii Internaţionale a Organizaţiilor Oficiale de Turism (UIOOT),

fapt care a confirmat necesitatea şi misiunea acestei structuri în domeniile:

economic, social, cultural, politic şi rolul crescând al turismului internaţional.

Anii '80 ai sec.XX s-au manifestat ca o perioadă de expansiune a turismului

şi confirmarea lui ca element considerabil a relaţiilor economice internaţionale.

Această etapă poate fi considerată ca una de dezvoltare şi de diversificare a

serviciilor turistice în special în trei segmente ale pieţei de turism şi anume pentru

tineret, oameni maturi şi „celor de vârsta a treia" sau „seniori", fapt care a

contribuit la creşterea numărului de turişti la impresionanta cifră de 250-285

milioane [16, p.63].

Anii '90 de la finele sec.XX şi în primii ani ai sec. XXI activitatea turistică a

evoluat în timp, spaţiu şi ca volum, devenind din ce în ce mai eficientă şi cu o tot

mai nuanţată diversificare a formelor sale de practicare, perioadă în care a crescut

importanţa agroturismului, a turismului ştiinţific, a celui ecologic etc. În ultimul

timp se utilizează tot mai des noţiunea de „turism durabil", „turism tandru" [65,

p.1-56] care pot primi şi alte denumiri cum ar fi turism local, regional şi

internaţional.

Aspectele dezvoltării turismului local şi regional al României sunt abordate

şi aprofundate inclusiv în cadrul programului PHARE care este coordonat de

Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi de Grupul de lucru

Interdepartamental, ale căror fundament sunt regăsite în aşa-numitei "Cartei verzi",

recent elaborate. Aşa cum se menţionează în aceste studii, România concentrează

la scară continentală "interferenţe naturale şi culturale de talie europeană" şi

mondială de o largă diversitate, susţinută de un cadru geografic generos: munţi,

48

dealuri, câmpii, lacuri, Delta Dunării, litoralul Mării Negre etc. Este unanim

recunoscut faptul, că pitorescul incontestabil al diverselor zone naturale ale

României, completate de reale comori de cultură - uneori de interes mondial -

constituie tot atâtea motivaţii pentru turism.

Afluxul de turişti şi vizitatori în diferite regiuni este, desigur, determinat de

atractivitatea, valoarea, numărul şi calitatea obiectivelor turistice din arealele

respective de calitatea serviciilor oferite, dar şi de nivelul de cunoaştere şi

prezentare, adică de publicitatea făcută de modul ingenios cum este ea alcătuită.

(anexa 8, 9).

Complexul de factori negativi (starea infrastructurii, mentalităţile depăşite,

pregătirea profesională precară, starea economică de ansamblu etc.), la care se

adaugă şi o anumită inerţie sau/şi superficialitate a unor administraţii publice

locale în ceea ce înseamnă şi defineşte dezvoltarea locală a turismului, explică

dificultăţile prin care trece această ramură, atât de dependentă de starea generală a

economiei naţionale. De aceea existenţa unui program naţional de dezvoltare

regională este de maximă importanţă, el identificând pentru început obiectivele

prioritare ale unor zone mai puţin dezvoltate. Astfel, în condiţiile unei dezvoltări

regionale bine fundamentate apreciem că piatra de temelie trebuie să fie pregătirea

atentă a persoanelor, care vor fi implicate în organizarea dezvoltării locale,

judeţene şi regionale. Nu este suficienta statistica din acest punct de vedere; ea

trebuie completata cu identificarea cât mai cuprinzătoare a resurselor locale.

Sunt judeţe care au inventariat deja cu multă grijă pentru adevăr şi valoare

întreagă zestre naturală şi culturală de care dispun că obiective turistice, astfel încât

este suficientă o reevaluare patrimonială de priorităţi pentru promovare sau

repromovare, în vederea determinării corespunzătoare a fondurilor necesare.

De altfel prin Hotărîrea de Guvern nr.33/2000 privind aprobarea

„Metodologiei de înscriere, atestare şi a criteriilor de evidenţiere a patrimoniului

turistic" fiecare autoritate publică locală este obligată să inventarieze toate

elementele de patrimoniu turistic pe care le posedă şi să le transmită la Comisia de

Patrimoniu de la nivelul Consiliilor Judeţene unde există un „Registru" special

49

întocmit. Astfel, datele de la nivel Judeţean sunt transmise la Autoritatea Naţională

pentru Turism din cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii,

Comerţ, Turism şi Profesii Libere, care ţine „Registrul General de Patrimoniu

Turistic" al României.

În politica regională referitor la valorificarea la nivel european a obiectivelor

turistice de certă valoare, un loc aparte îl deţin programele de finanţare pentru

protejarea acestora. Sunt însă destule situaţii în care indiferenţa şi lipsa de educaţie,

elemente importante ale patrimoniului naţional, natural şi cultural sunt lăsate fără o

atentă supraveghere cu repercusiuni incalculabile, cum ar fi cazul cu cetăţile dacice

din Munţii Orăştiei sau cu capitala Daciei - române Sarmisegetusa etc. Practica de

până acum a demonstrat faptul că în majoritatea lor proiectele pilot de dezvoltare

regională, includ necesitatea şi oportunitatea: introducerii turismului în ecuaţia

dezvoltării; identificarea tuturor obiectivelor turistice; evaluarea sau reevaluarea

obiectivelor turistice pe considerente de reală valoare; ierarhizarea lor ca

oportunitate de sprijin economic şi de protecţie; recomandări asupra promovării

sau îmbunătăţirii situaţiei actuale în domeniu; aprecierea influenţelor economice

pozitive rezultate din valorificarea organizată a acestora prin turism; ridicarea

nivelului de pregătire a persoanelor ocupate în turism.

Calitatea produsului turistic este influenţată în cel mai înalt grad de nivelul

de educaţie şi de pregătire profesională a personalului antrenat în turism, care

determină nivelul de calitate al serviciilor directe. Din contactul cu prestatorii şi

analizele atente asupra evoluţiei nivelului calităţii serviciilor în turism, se constată

că evoluţia este foarte lentă, în general pe măsura privatizării. Până la modificarea

aspectelor legate de patrimoniu, în sensul înclinării balanţei de proprietate în

favoarea celei private, nu ne putem baza decât pe reglementări de certă calitate şi

acţiuni de control, organizate în special la nivel regional. Strategia dezvoltării

locale şi regionale, în special pentru regiunile ce cuprind în arealul lor obiective

turistice de mare valoare, trebuie să aibă în vedere faptul că mărirea fluxului de

turişti, interni sau externi, influenţează pozitiv economia regională: direct, prin

totalul încasărilor provenite din consumul turistic (casă, masă, taxe, cumpărături);

50

indirect, prin contactul şi influenţele culturale bilaterale locale, cunoaşterea

valorilor economice locale şi a eventualelor oportunităţi de afaceri, ocuparea de

forţă de muncă în servicii, crearea de imagine favorabilă, îmbunătăţirea

infrastructurii implicate etc.

Încasările locale din turism pot reprezenta un venit important pentru

comunitate şi regiune. În acest cadru reţinem faptul prin care turiştii sunt cei mai

buni clienţi pentru reţeaua de magazine, târguri cu diferite profiluri, expoziţii etc.,

aspect care, întregesc încasările directe, încurajează dezvoltarea comerţului

organizat, influenţează mărirea numărului de magazine, calitatea acestora etc.

Cea mai bună şi mai profitabilă reclamă pentru turism este cea făcută de

turişti după reîntoarcerea lor acasă. Impresiile lor sunt împărtăşite familiilor,

rudelor, prietenilor, cunoscuţilor, care vor fi tentaţi să beneficieze de vacanţe

similare dacă cele relevate sunt incitante. Mai mulţi autori [15; 23; 27; 58; 81; 87;

125; 226] consideră, că efectele unei asemenea reclame sunt destul de eficiente din

punct de vedere economic şi foarte penetrante în privinţa imaginii, care se creează

pentru localităţile şi/sau zonele vizitate. Prosperitatea unei regiuni ca efect al

dezvoltării turismului se manifestă în mai multe faze: imediat, ca urmare a

consumului direct de produse turistice; pe termen scurt, prin absorbţia continua de

forţa de munca si încurajarea comerţului de întâmpinare ("agresiv"); pe termen

lung, prin concentrare de capital pentru investiţii în infrastructura generală şi cea

specifică turismului, în structuri de primire pentru turism si în dezvoltarea

serviciilor urbane.

Dezvoltarea economică locală şi regională trebuie să coreleze şi să integreze

turismul, în mod necesar, printre celelalte componente ale economiei, ţinând seama

şi de faptul că această industrie curată nu afectează în mod major mediul şi, în

general, nu implică investiţii mari. Un bun proiect de dezvoltare a turismului,

cuprins în programul de dezvoltare regionala, presupune investiţii cu atât mai puţin

costisitoare în această activitate cu cât integrarea este mai armonios realizată.

Trebuie menţionată şi influenţa pe care o are turismul asupra creşterii calităţii vieţii

din zonele unde acesta se bucură de atenţia autorităţilor administraţiei publice şi

51

este tratat cu un profesionalism adecvat, aspect relevat de o serie întreagă de autori

străini şi români din rândul cărora am reţine doar ca exemplu [10, p. 57]

Nivelul mediu de salarizare al muncitorilor calificaţi din ţările industrial

puternic dezvoltate, în secolul XX, a depăşit nivelul mediu al salariaţilor în ţările

sărace de 60 ori. Acest decalaj în secolul XXI în cel mai fericit caz se va menţine

[259, p. 69]. De aceea numărul turiştilor străini sosiţi în România, pe parcursul

anilor 2008-2010 va fi în creştere uşoară după ce se va menţine (în cel mai bun

caz) la un nivel constant. Pornind de la ipotezele: numărul turiştilor sosiţi în

România în dependenţă directă cu numărul locuitorilor din ţările respective;

dependenţă directă cu numărul populaţiei umane în ţările industrial dezvoltate nu

va fi în creştere; nivelul de salarizare va creşte preponderent în ţările industrial

dezvoltate, putem concluziona că numărul turiştilor străini sosiţi în România va

creşte cu rata medie de creştere a PIB din aceste ţări , adică, cu 3-4%. Deci în anii

2008-2010 numărul turiştilor sosiţi în România va creşte cu 9,3%-12,5% faţă de

nivelul anului 2007. O creştere mai mare de 13% este foarte puţin probabilă.

Afirmaţia se bazează şi pe concurenţa cu care se vor confrunta firmele turistice din

România cu firmele turistice din alte ţări. Conform datelor statistise ponderea

numărului de sosiri în România variază de la 26%, turişti din Ungaria, pînă la

0,01% turişti din Taiwan (Anexa 14). În numărul sosirilor în România cu o

pondere numai de 0,01% pot fi enumărate 25 de ţări; cu o pondere de 0,02% - 10

ţări; cu o pondere de (0,03-1)% - 37 ţări. Numărul maxim al sosirilor îl constituie

cei din Ungaria (26,07%), şi din Republica Moldova [141; 204].

Sosirile vizitatorilor străni în România nu întototdeauna au evoluţie pozitivă

(Anexa 5, 9). În anul 2005 numărul vizitatorilor străini în România s-a redus în

comparaţie cu anul 2004 în total cu 11,5%. Diminuarea poate fi explicată: sau prin

reducerea nivelului de salarizare la nivel mondial; sau prin imaginea proastă a

serviciilor turistice din România.

Actualmente turismul din România, potenţial se poate ameliora. O evoluţie

pozitivă a sosirilor vizitatorilor străini poate să se producă numai în cazul dacă

52

autorităţile din România vor mări exigenţele faţă de serviciile prestate de către

firmele turistice. (Anexa 6).

Dorinţele unor firme turistice de a se îmbogăţi nemeritat „peste noapte"

creează pe plan mondial o imagine proastă despre România. Aceste firme neapărat

trebuie sancţionate, fiind lipsite de licenţa respectivă. Problema nu pate fi lăsată la

discreţia cererii şi a ofertei. Acest mecanism al economiei de piaţă pentru turismul

din România nu se potriveşte. Reducerea numărului sosirii vizitatorilor din cauza

prestărilor proaste sancţionează nu numai firmele turistice, dar şi un şir de ramuri

ale economiei naţionale, care participă într-o anumită măsură în activităţile

turistice. Pornind de la necesitatea de a îmbunătăţi calitatea prestărilor serviciilor

turistice, este necesar de introdus în structurile guvernamentale Auditul Calităţii

Serviciilor

Turistice (ACST). Scopul principal al ACST este de a evolua acţiunile corective

necesare pentru eliminarea deficienţelor şi posibităţilor de îmbunătăţire a

prestărilor turistice. ACST trebuie să dispună de un concept propriu, la nivel

mondial asupra sistemului calităţii întreprinderii turistice în ansamblu; să cunoască

bine exigenţele mondiale faţă de instituţia respectivă, de produsele, serviciile

firmei. Pentru o funcţionare mai bună a firmelor turistice, este necesar: în faţa

turiştilor străini, veniţi în România responsabilităţile, pe problemele calităţii, să le

suporte ACST. Numai în acest mod ACST îşi va onora atribuţiile. ACST trebuie

abilitată cu drepturi de sancţionare a firmelor turistice, inclusiv de a le lipsi de

licenţa respectivă. ACST efectuează auditurile pentru a evolua sistemul calităţii

serviciilor turistice prestate, în raport cu un anumit standard mondial pentru

identificarea punctelor critice în vederea sancţionării sau aplicării măsurilor

corective stabilite. În baza auditurilor pot fi fundamentate şi impuse acţiunile de

îmbunătăţire a calităţii serviciilor turistice prestate. Conform [119, p. 59; 124, p.

125] în măsura în care aceste audituri sunt corect programate, ţinînd seama de

natura şi importanţa activităţilor şi sunt efectuate de auditori calificaţi, se poate

ajunge la micşorarea continuă a devierilor de la standardul mondial. În principiu,

munca de supraveghere de către ACST a firmelor turistice poate fi cuantificată.

53

CST presupune cîteva tipuri de audituri ale calităţii: auditul calităţii serviciilor

turistice, auditul procesului de funcţionare a firmei (corectitudine, politeţe,

consecvenţă, delicateţe, diplomaţie etc.).

Activităţile turistice vor fi de lungă durată, dacă ACST va „actualiza"

sistematic calitatea serviciilor prestate. Însă aceasta este o convenţie necesară dar

nu şi suficientă. Dacă de exmplu, firma turistică a investit nejustificat, a depăşit

dimeniunile optime, atunci profiturile acesteie vor fi negative, adică va suporta

pierderi, în consecinţă va falimenta.

Determinarea dimensiunii optime a firmei turistice asigură funcţionarea de

lungă durată a turismului respectiv. Fiecare firmă turistică, din considerente

economice, nu-şi poate permite o capacitate sub nivelul cererii (necesarului

turiştilor) fiindcă ratează o parte din profitul potenţial, nu-şi poate extinde

nejustificat capacităţile de servicii turistice supra necesar, fiindcă va suporta

pierderi, profitul va deveni negativ. Creşterea serviciilor turistice este în

dependenţă directă cu creşterea PIB-lui ţării, cu rezultatele economice (venit per

capita), sociale (studii, sănătate, vîrstă); în dependenţă inversă cu factorii poluanţi

(radiaţie, nitraţi în produsele alimentare), cu degradarea aspectelor naturale ale

spaţiilor destinate turismului, cu antisanitaria locală provocată de turiştii

„ocazionali", cu comportamentul agresiv al unor minorităţi etc. Factorii cu impact

pozitiv contribuie la dezvoltarea turismului de lungă durată, la crearea turismului

durabil; factorii ce trezesc emoţii negative turiştilor reduc considerabil cererea la

serviciile turistice şi deci, turismul în aceste cazuri nu mai poate fi de durată.

Starea de dereglare a spaţiilor turistice fac un deserviciu nu numai turismului

naţional, ci şi economiei, societăţii, poporului în ansamblu. Factorii poluanţi

(tehnologiile industriale primitive, poluante) reduc posibilităţile ţării în dezvoltarea

tursimului; contribuie la o scădere considerabilă a volumului producţiei la

înrăutăţirea vieţii oamenilor, la reducerea PIB per capita şi în consecinţă la

reducerea serviciilor turistice. Dezvoltarea durabilă a turismului este generată de

dezvoltarea durabilă a economiei. Crizele economice, seceta, inundaţiile,

războaiele, epidemiile, migraţiile populaţiei au un impact direct asupra reducerii

54

activităţilor turistice. Deci, dezvoltarea durabilă a turismului este o funcţie de mai

multe variabile: economice, sociale, naturale, militare, politice, de imagine, de

confesie, de subproducţie, de supraproducţie etc. (anexa 7).

Factorii cu impact pozitiv sau negativ asupra dezvoltării durabile a

turismului se manifestă la anumite intervale de timp, cu investiţii diferite, cu forme

de manifestare şi durate diferite, atît în aceeaşi ţară cît şi de la o ţară la alta, în

dependenţă de nivelul de dezvoltare al fiecăruia, de condiţiile geografice, istorice,

naţionale, internaţionale. Dezvoltarea turismului poate deveni durabilă prin

diminuarea ponderii impactului negativ asupra turismului, prin intermediul

mecanismelor economice adecvate; nu poate fi de lungă durată dacă restul

ramurilor din economia naţională (industriale, agricultura, construcţiile navale etc.)

nu au o dezvoltare durabilă. Ramurile economiei naţionale, fiind interdependente,

sau toate, inclusiv turismul, au o dezvoltare durabilă; sau toate au de regresat. În

acest context fiecare ramură serveşte după suport sau povară pentru restul

ramurilor. Turismul îşi poate asigura o dezvoltare durabilă prin crearea pentru

restul ramurilor locuri de muncă, cererea pentru comercializarea produselor finale,

ameliorarea operaţiilor curente în balanţa de plăţi, creşterea serviciilor turistice

exportate, crearea condiţiilor pentru reducerea turismului emitator.

Concluzie: Potenţialul turistic al României, fiind inclus în circuitul

economic, poate contribui la creşterea PIB, la soluţionarea unui şir de probleme

economice, ecologice, sociale, la creşterea calităţii vieţii, la depăşirea crizelor

economice potenţiale etc.

55

CAPITOLUL IV TURISMUL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL CELUI

EUROPEAN

Strategia de dezvoltare economică a României, inclusiv şi a turismului nu

poate să nu fie influenţată de cele europene, deci de cea a ţărilor cu tradiţii în acest

domeniu.

Angajamentul unităţilor turistice pentru o creştere spectaculoasă a calităţii

serviciilor a reuşit să se bucure de aprecierile turiştilor, aceştia recunoscând eco-

etichetele ca mediul înconjurător cu o performanţă de „calitate plus". Mesajul

transmis de etichetă este totodată un avantaj în publicitate şi îmbunătăţeşte

experienţa de vacanţă a turiştilor. Ecoturismul poate fi considerat drept strategie a

turismului durabil şi particularizând, se poate aprecia că este benefică practicarea

acestuia în România, datorită faptului că ţara noastră reprezintă o zonă critică a

ecosistemului european prin Marea Neagră. Turismul în regiunea Mării Negre are

un mare potenţial ca instrument sofisticat pentru dezvoltarea economică şi

conservarea mediului natural.[122, p. 27; 79, p. 98; 92, p.30] Având litoral la

Marea Neagră, România poate oferi o gamă largă de produse turistice, incluzând

soare şi mare, îngrijire profesionistă a sănătăţii, sporturi cum ar fi schiul nautic şi

golful, preocupări speciale pentru studierea comportamentului păsărilor, activităţi

culturale, gastronomie, folclor, etc. Aceste produse turistice se potrivesc cu

tendinţele demografice din principalele ţări generatoare de turişti, în care aceştia

călătoresc pentru relaxare şi îngrijirea sănătăţii. Din păcate, materialul publicitar

despre turismul ecologic nu este foarte bogat, manifestându-se o necesitate sporită

pentru informaţii în acest domeniu. De un mare folos în zilele noastre, internetul

poate oferi sursa de informaţii actualizate şi ar putea răspunde cu succes cerinţelor

utilizatorilor acestei „biblioteci virtuale". Ţinând seama de faptul că potenţialii

ecoturişti ai României provin din ţări unde Internetul este la îndemâna oricui,

promovarea zonelor ecoturistice în această reţea ar constitui o modalitate ieftină şi

cu impact ridicat de a face cunoscute ofertele ţării noastre.

56

Referitor la strategia europieţei produselor turistice, este necesar să

nominalizăm că la începutul sec. XXI, principalii factori determinanţi ai evoluţiei

turismului european erau grupaţi astfel de către experţii OMT: majorarea

veniturilor destinate consumului; relativă scădere a plecărilor de turişti din nordul

şi estul Europei; liberalizarea călătoriilor în ţările din estul Europei; două războaie

din Golf şi din fosta Iugoslavie, ca factori inhibitori temporari; deprecierea

dolarului SUA faţă de principalele valute occidentale, inclusiv faţă de euro;

dezvoltarea unor politici promoţionale ale administraţiilor ţărilor europene,

specifice sectorului turistic din fiecare ţară.

Strategia subordonată obiectivului dezvoltării turismului european prevede

pentru primul deceniu al sec. XXI realizarea a 1 miliard de înnoptări, aspect ce

vizează în principal:

a)Corelarea ofertei la cerere prin modificări ale produselor turistice existente.

Noile programe şi produse turistice vor urmări stimularea dezvoltării turismului în

zonele turistice periferice şi creşterea numărului de turişti prin diminuarea

numărului non-turiştilor odată cu crearea unor facilităţi pentru turismul

extrasezonier;

b) Specializarea produselor turistice pe segmentele pieţei care cuprind

categoriile de vârstă între 15-24 de ani, 25-55 şi peste 55 de ani; îndeosebi pentru

categoria cuprinsă între 1524 de ani, care în ţările Uniunii Europene numără 51

milioane de persoane; se vor crea aranjamente educaţionale specifice schimburilor

de persoane, de programe şi experienţă dintre profesorii, studenţii şi elevii

instituţiilor de profil din ţările europene;

c)Modernizarea şi dezvoltarea turismului social şi de sănătate prin sistemul de

subvenţii comunitare, în condiţiile în care potenţialul acestui subsector este

insuficient valorificat datorită profitabilităţii sale scăzute pentru agenţii de voiaj şi

al lipsei motivaţiei ofertei;

d) În turismul montan riscul lipsei zăpezii determină o tendinţă de

desezonalizare a vacanţelor la munte cumulată cu extinderea pieţei pe mai multe

segmente inclusiv est-europene pentru diminuarea riscurilor amintite;

57

e)Produse euroturistice noi sau în extindere, care includ:

- produse euroturistice cu mari facilităţi şi reduceri de preţ, transport cu

autocarul, pentru segmente de piaţă cu venituri modeste, conform proiectului

„Turismulpentru toţi", adoptat de 18 ţări europene participante la Conferinţa de la

Gatwick - Anglia, ca un proiect pan-european al turismului; produse turistice

substanţial subvenţionate, în cadrul turismului social, de către asociaţii şi

organizaţii sindicale pentru segmentul de piaţă: „tata, mama şi copii cu venituri

modeste", în cazul Greciei, Ciprului şi Spaniei sau cu subvenţii guvernamentale în

cazul Suediei; dezvoltarea produsului „eurovillages" lansat ca produs al turismului

social de către Grupul European de Interes Economic având ca membri

reprezentanţii segmentelor specifice turismului rural din Franţa, Belgia, Italia,

Elveţia, Portugalia, Spania şi Germania; dezvoltarea şi extinderea produsului

„cheques vacances" pe pieţele din mai multe ţări şi al cărui succes rezidă în

subvenţionarea lui, cuprinsă între 20 şi 80% din valoarea voucherului, de către

comitetele de întreprindere ale salariaţilor; produse turistice F.I.T. de scurtă durată

destinate segmentului de turişti individuali oferite de tur-operatori, lanţuri hoteliere

şi companii aeriene; [91] extinderea ofertării produsului turistic rural în întregul

bazin european; dezvoltarea produsului „holiday club" ca un segment de piaţă

profitabil şi în continuă extindere în ţările Europei de nord şi sud.

Suportul dezvoltării pieţei noilor produse ca şi al pieţei turistice în general îl

reprezintă în mai multe ţări europene sistemele de stimulare, subvenţionare şi

sprijin financiar al consumului turistic la toate nivelurile micro, mezo şi macro ale

ofertei turistice. Sistemele respective cuprind ierarhizat şi instituţiile, firmele

turistice, administraţiile locale şi guvernele.

Aceste sisteme de facilităţi cuprind, pe ţări: în Grecia şi Spania - alocaţii de

sprijin financiar al investiţiilor în funcţie de mărimea şi importanţa lor, alocaţii

financiare preferenţiale pentru obiective speciale de investiţii (îndeosebi în

hotelărie), subvenţii la dobânzi şi credite pe termene lungi şi medii cu garanţii

guvernamentale pentru dezvoltarea unor subsectoare sau sectoare turistice,

subvenţii fiscale prin reduceri de taxe; în Elveţia - subvenţionarea dezvoltării

58

zonelor izolate care au un potenţial turistic; în Suedia - subvenţionarea turismului

social cu sprijin guvernamental; în Portugalia - fondul pentru turism este o sursă

guvernamentală de creditare cu dobânzi subvenţionate, acoperind 60% din costul

investiţiilor; în Anglia - sursele primare ale asistenţei financiare sunt grupurile

activând direct în turism iar sursele secundare se manifestă în sectorul public fiind

reprezentate de alocaţii de capital şi credite cu dobânzi reduse; acestea sunt

administrate de cele opt comisii şi consilii specializate pe componente ale ofertei

turistice (Art Council, Historic Building Council etc.).

Programul european de implementare a sprijinului pentru turism se

realizează în cadrul Planului de acţiune pentru turism şi este coordonat de

Directoratul „Tourism Unit" al Comisiei Comunităţilor Europene cuprinzând

subprograme de studii, asistenţă, consultanţă şi sprijin financiar în dezvoltarea

sectorului turism al ţărilor membre.

După primii ani ai mileniului trei, experţii OMT au elaborat „ Viziunea

asupra Turismului până în 2020", studiu pe termen lung, având ca bază de analiză

pentru următorii 17 ani, perioada 1950-1995, 1995-2010, 2010-2020. În aceste

condiţii, creşterea turismului internaţional şi dezvoltarea sa cantitativă şi calitativă

(noi produse şi motivaţii turistice, noi sisteme de marketing-management) va

continua, astfel încât experţii OMT apreciază că numărul total al sosirilor

internaţionale va creşte de la circa 565 milioane în 1995 şi 700 milioane la

începutul mileniului trei, la peste 1,56 miliarde în 2020. Dintre acestea, 1,18

miliarde vor fi sosiri intraregionale şi 377 milioane vor fi sosiri pe rută lungă.[134,

p.56; 140]

Din totalul sosirilor turistice, regiunile care se vor afla pe primele trei locuri

vor fi Europa, cu 717 milioane turişti, Asia de Est şi Pacific, cu 397 milioane şi

America de Nord, Centrală şi de Sud cu 282 milioane, aceste regiuni fiind urmate

pe ultimele locuri de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. Asia de Est, Pacific,

Asia de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa sunt prognozate să înregistreze o rată a

creşterii de peste 5% pe an, comparativ cu rata mondială de 4,1%. Pentru regiunile

mature din punct de vedere turistic, cum sunt Europa şi America de Nord, Centrală

59

şi de Sud se apreciază că vor avea o creştere sub rata mondială. Europa va menţine

cel mai mare procent pe piaţa turistică în sosirile de turişti dar va suferi un declin

de la

60% în 1995 la 46% în 2020. Până în 2010, America de Nord, Centrală şi de Sud

va pierde locul doi deţinut în prezent, la sosirile turistice în favoarea Asiei de Est şi

Pacific, regiune care va primi 25% din totalul sosirilor internaţionale în 2020, iar

America de Nord, Centrală şi de Sud vaînregistra o diminuare de la 19% în 1995 la

18% în 2020 (tab.1.2).

Tabelul 1.2

Sosirile internaţionale pe regiuni (milioane) ^__________

Anul de Prognozări Creştere Poziţia pe piaţă

bază (%)/an

1995 2010 2020 1995-

2020

1995 2020

Total 565,4 1006,4 1561,1 4,1 100 100

Africa 20,2 47,0 77,3 5,5 3,6 5,0

America* 108,9 190,4 282,3 3,9 19,3 18,1

Asia deEst şi Pacific 81,4 195,2 397,2 6,5 14,4 25,4

Europa 338,4 527,3 717,0 3,0 59,8 45,9

Orientul Mijlociu 12,4 35,9 68,5 7,1 2,2 4,4

Asia de Sud 4,2 10,6 18,8 6,2 0,7 1,2

Intraregional ** 464,1 790,9 1183,3 3,8 82,1 75,8

Turismul pe rute lungi

***

101,3 215,5 377,9 5,4 17,9 24,2

Sursa: Viziune asupra turismului până în 2020, Organizaţia Mondială

a Turismului, septembrie 2002 Note: * America de Nord, Centrală şi

de Sud

** Intraregional include sosirile când ţara de origine nu este specificată ***

Turismul pe rute lungi defineşte călătoriile care nu includ turismul intraregional

60

Turismul pe rute lungi va înregistra o creştere mai rapidă, de 5,4% pe an

până în 2020, în

comparaţie cu turismul intraregional care se va situa doar la 3,8%.

Raportul între turismul pe lungă distanţă şi turismul intraregional va fi de

aproximativ

76:24 în 2020.

Analizând percepţia deformată a ofertei turistice româneşti la nivelul

european şi mondial, menţionăm, că într-un studiu de marketing intitulat

„Consumul turistic în centrul şi estul Europei: perspective ale dezvoltării", publicat

în 1993 de către Comisia Comunităţilor Europene, Directorat - General XXIII -

Tourism Unit, unul dintre capitole cuprinde o analiză de marketing privind

turismul românesc. Această analiză poate fi considerată incompletă şi insuficient

documentată sub aspectul ofertei şi prin aceasta defavorabilă unei imagini

întrutotul reale a ofertei turismului românesc. Cu toate acestea, turismul românesc,

analizat, redă multe date reale, relevante privind circulaţia turistică internaţională

(principalele fluxuri) care este necesar din raţiunea cunoaşterii cauzelor posibile

ale deficitului de imagine turistică a României în străinătate pentru schimbarea

efectelor defavorabile într-o viitoare strategie promoţională eficientă pe pieţele

externe. În studiu, conform Centrului European de Date privind călătoriile, piaţa

turistică din România este grupată în şase pieţe regionale (Bucureşti, Muntenia-

Dobrogea, Oltenia, Banat-Crişana, Transilvania, Moldova) şi zece mari centre

urbane, după numărul locuitorilor (Bucureşti, Braşov, Constanţa, pe primele trei

locuri). [29; 40; 54; 68]

Economia României este tratată, de asemenea, sumar, prin prisma ratei

inflaţiei cursului oficial şi pe piaţa neoficială a leului, reducerea timpului de lucru,

creşterea şomajului, a venitului lunar net considerat de trei ori mai mic decât al

minerilor, investiţiilor străine, introducerii TVA. Paragraful asupra industriei

turismului arată că acesta deţinea 1% din PNB în 1990, experţii considerând

posibilă, datorită perspectivei stabilizării situaţiei în România, o creştere a cererii

turistice, ca urmare fiind posibilă o creştere a contribuţiei turismului la realizarea

61

PNB şi la ameliorarea situaţiei balanţei de plăţi. Studiul sugerează nevoia urgentă

de o completă modernizare a producţiei turistice existente şi a managementului

turistic, arătând interesul manifestat pentru ţara noastră de către companiile străine

Radison Hotels, Hilton, Holiday Inn şi Kempinski, ultimele două fiind interesate în

preluarea integrală a hotelurilor din România. Este menţionată nemulţumirea,

conform studiului, a turiştilor de afaceri români, prin aceia că după ce România şi-

a deschis frontierele turiştilor străini, unele state europene au impus viza

obligatorie pentru cetăţenii români. Acest fapt nu mai este de actualitate, de la 1

ianuarie 2003, datorită eliminării cerinţei vizei de paşaport pentru cetăţenii români

care călătoresc în spaţiul Schengen. Capacitatea de cazare din România anului

1991 este considerată necorespunzătoare în proporţie de 95% ca standard de

confort, servicii şi infrastructură. Previziunea că „va fi dificil pentru România să

iasă în următorii ani din contul preţurilor scăzute" nu a fost confirmată de realitate.

Începând cu anul 1998 s-au organizat programe turistice speciale cu preţuri

modice, în aşa fel încât majoritatea românilor cu venituri foarte mici să aibă acces

la turismul montan sau de litoral, ca de pildă „Litoralul pentru toţi", programe

speciale pentru studenţi şi elevi sau ofertele din unele hoteluri cum ar fi: „Plăteşti

cinci zile şi stai şapte", etc. totodată, prin privatizarea turismului s-au creat

oportunităţi pentru dezvoltarea hotelurilor de lux, fiind atrase importante grupuri

internaţionale care activează în domeniul turismului, ca Accor (Sofitel), Hilton

Internaţional, Ramadann etc.

În continuare este tratată pe larg circulaţia turistică internă şi plecările

turiştilor români în străinătate pe destinaţii şi forme de turism La analiza sosirilor

în România (din turismul internaţional) se arată că din cele 5 milioane de sosiri în

1990 o mică parte o reprezintă turiştii vest-europeni, fapt real a cărui tendinţă se

menţine şi în prezent. Ţările europene de origine ale turiştilor sosiţi erau în 1990:

Germania (25%), Ungaria (25%), Bulgaria (14%), Franţa (9%), Belgia (5%),

Cehoslovacia (5%), Olanda (3%), alte ţări (16%), conform studiului menţionat.

Studiul consideră că România este una dintre cele mai puţin populare destinaţii atât

pentru estul cât şi pentru vestul Europei. Criza turismului este foarte serioasă, cu

62

toate că România oferă multe avantaje precum şi regiuni frumoase (marea şi unele

regiuni muntoase), cultură interesantă, bucătărie atrăgătoare, vin bun, folclor şi

muzică populară. Programele Ministerului

Turismului, lansate în anul 2002, combat afirmaţia referitoare la România, ca

destinaţie turistică. Situaţia pe parcurs evoluază (anexa x). În viitor, unul dintre

programele care va avea un impact puternic asupra turismului românesc şi a

turismului internaţional în general, va fi „Dracula Park", în cazul în care se va pune

în practică acest proiect. În final, studiul acordă cinci puncte pozitive pentru:

nivelul scăzut al datoriei externe, coasta Mării Negre, [143] peisajul montan [148;

159], Mănăstirile din Moldova, experienţa în turismul de masă şi 9 puncte negative

pentru: nivel scăzut al facilităţilor pentru turism de masă, cererea alimentară

scăzută, sistemul de telecomunicaţii, capacitatea de cazare e doar 5% de standard

internaţional, politica mediului -încă dificilă în turism, lipsa strategiei dezvoltării

turismului, insuficienta calitate a primirii, facilităţi slabe pentru distracţii,

insuficient marketing internaţional în turism. Studiul citat localizează România

turistică în poziţia cea mai defavorabilă în comparaţie cu celelalte ţări est europene.

O abordare asemănătoare dar agresivă ca poziţie şi deliberat tendenţioasă (de

facto produse ale concurenţilor) se poate întâlni într-un ghid turistic internaţional

pentru uzul studenţilor din SUA, în general al segmentului anglo-saxon şi nu

numai, anume lucrarea „În libertate prin Europa de Est" editată în 1993 de Fodor's

Travel Publications Inc. în colecţia „Berkeley guides" a Asociaţiei Studenţilor

Universităţii California. Conţinutul prezentării ofertei turistice a României este

aproape ireproductibil, acesta catalogându-se ca neştiinţific şi tendenţios, corelează

cu intelectul redus al autorilor.

Din datele prezentate anterior se poate concluziona că turiştii români au un

nivel ridicat de instrucţie şi cultură, superior mediei europene, iar postura de gazdă

a românilor este net superioară celei de oaspete.

În perioada 1990-2006, ţările receptoare de turişti din UE -Franţa, Italia,

Grecia, Spania, Irlanda, Austria, Portugalia au înregistrat, în general un excedent al

balanţei de plăţi, chiar dacă în unele ţări a crescut şi rata cheltuielilor din acest

63

sector. La fel a crescut şi numărul locurilor de muncă în turism sau în cel mai rău

caz, acest număr a rămas constant, contribuindu-se la stabilitatea întregului sistem

economic. Ţările emiţătoare de turişti ca Anglia, Germania, Belgia, Danemarca,

Luxemburg, Suedia şi-au dezvoltat, în general sectorul turistic deşi cheltuielile

cauzate de plecările turistice reprezintă mai mult decât veniturile din turism. [149]

Sectorul turistic aduce Uniunii Europene mai mult de 70 miliarde dolari

anual şi oferă locuri de muncă unui număr mai mare de 940.000 persoane, numai

în Franţa, ţară ce s-a situat pe locul III în lume în ceea ce priveşte încasările din

turismul intern şi pe locul II în cadrul ţărilor Uniunii Europene în acelaşi domeniu.

[160]

Turismul nu se află sub incidenţa directă a nici unei politici europene dar

multe măsuri şi reguli din transport, mediul înconjurător, tehnologia informaţiei,

energie, alimentaţie, igienă, taxe au un efect direct asupra turismului; rezoluţiile

Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene se vor reflecta în mod indirect asupra

turismului comunitar şi asupra celui din statele viitoare membre ale Uniunii

Europene. Investigaţiile autorului confirmă ipoteza că, în interiorul ţărilor membre

ale Uniunii Europene se simte necesitatea perfecţionării modalităţilor de cooperare

între state din punct de vedere turistic ca şi a unei mai bune susţineri a

întreprinderilor mici şi mijlocii în realizarea produsului turistic.[156]

CONCLUZII

În teză sunt analizate tendinţele în dezvoltarea turismului în România; sunt

formulate problemele generale, comune pentru cele mai diverse activităţi turistice;

64

este propusă o tratare sistemică a ramurii turismului şi anume: sunt elaborate

modele matematice ale proceselor turistice (aspectul economic); sunt enumerate

bazele turistice din România însoţite de un şir de caracteristici cantitative,

calitative.

Aportul turismului în dezvoltarea economică a României este enorm.

Turismul prin specificul său contribuie la soluţionarea şi altor probleme

economice, care sunt doar adiacente cu turismul. În teză se propune o metodologie

de determinare a efectelor indirecte, consecinţe ale activităţilor turistice. În lucrare

sunt examinate şi analizate problemele activităţilor turistice în România încă de pe

cele mai vechi timpuri, sunt aduse argumente pentru a determina soluţiile specifice

României şi preluate de prin alte ţări, este analizată dinamica activităţilor turistice,

desfăşurarea activităţilor turistice în România în ultimii ani; sunt enumerate zonele

turistice din România, premisele pentru dezvoltarea acestora, este elaborată o

tratare matematică a exigenţilor la nivelul mondial faţă de firmele turistice din

România, este argumentat propusă necesitatea creării unei structuri numită

„Auditul Calităţii Serviciilor Turistice", mecanisme de asigurare a unei dezvoltări

durabile a turismului în România; este analizată evoluţia activităţilor turistice

inclusiv o tratare conceptuală a dezvoltării durabile a turismului în România; sunt

propuse modalităţi de funcţionare a turismului din România în contextul turismului

european; se face o trecere în revistă a metodelor de soluţionare a problemelor de

organizare a activităţilor turistice, inclusiv evoluţia acestor metode, posibilităţile de

folosire a metodelor elaborate pentru soluţionarea problemelor turismului din

România, parte integrantă a turismului european.

În teză este propusă o tratare nouă, în mod analitic este determinat impactul

turismului asupra dezvoltării economice a ţării.

Pentru a argumenta necesitatea susţinerii de către autorităţi a activităţilor

turistice din România, în teză este propusă o metodică de determinare a

consecinţelor intervenţiei statului în dezvoltarea turismului.

În teză sunt analizate un şir de probleme din activităţile turistice, sunt

propuse metode şi mecanisme economice de soluţionare a lor.

65

Teza are un pronunţat aspect conceptual, metodologic, imperativ, conţine

argumente în favoarea dezvoltării turismului; are o importanţă deosebită pentru

practicieni, pentru firmele turistice pentru dezvoltarea în continuare a imaginii

pozitive a României; conţine un şir de concluzii şi propuneri în vederea dezvoltării

turismului din România în contextul turismului european.

BIBLIOGRAFIE

66

1. Ardelean V. Judeţul Timiş. -Bucureşti: Ed. Academiei Române, 1996, p. 78.

2. Annual Report 2005. European Travel Cimmission. Commission

Europeenne de Tourisme. Bruxelles - Belgique, 2006, p. 697

3. Archer B. H., The Primary and Secondary Beneficiaries of Tourist

Spending, Tourist Rev., 27, 1972, p. 42-45

4. Archer B. H., The Uses and Abuses of Multipliers, A Paper presented the

Fourth Annual Travel Research Conference held in Sun Valley, Idaho, Aigust 12-

15, 1973.

5. .Archer B.H., Owen C.B., Towards a Tourist Regional Multiplier, Regional

Stud., 5,

1971, p. 224-294

6. Armstrong C. W. G., International Tourism: Coming or Going, Futures. June

1972, pp.115-125.

7. Asandului L., Cojocaru M. Analiza cluster în studiul activităţii turistice. -

Iaşi: Univ «A.I.Cuza», 2002, p. 265

8. Avramescu T. Direcţiile implicării autorităţilor publice centrale şi locale în

dezvoltarea turismului durabil. Teza dr. în economie. -Bucureşti: ASE, 2005, p.

124

9. Banciu M., Monografia apelor termo-minerale din municipiul Timişoara şi

judeţul Timiş, -Timişoara: Ed.Mirton, 1996, p. 236

10. Barbu G. Turismul şi calitatea vieţii. -Bucureşti: Ed. Politică, 1980, p. 72.

11. Bargur J., Arbel A., A Comprehensive Approach to the Planning of the

Tourist Industry, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National Meeting, San

Juan, Puerto Rico, October 1974, p. 16-18,

12. Baron M., Shechter N., Simultaneous Determination of Visits to a System of

Visits to a System of Outdoor Recreation Parks with Capacity Limitations,

Regional and Urban Econ., 3, No4, 1973, p. 327-359

13. Baron R. R., Seasonality in Tourism-Part 1, Int. Tourism Quart., Special

Article №6

1972, p. 89.

67

14. Baurton L., Noad P.A. Recreation Research Methods, Occasional Paper No.

3, Centre for Urban and Regional Studies, University of Birmingham,

Birmingham, England, I 1968.

15. Berbecaru I. Strategia promoţională în turism. -Bucureşti: Ed. Sport -Turism,

1976, p.

97.

16. Barbu G. Turismul în economia nationala. -Bucuresti: Ed. Sport -Turism,

1981, p.246

17. Barometre OMT du tourisme mondial. -Madrid: l'OMT. 2003, p. 256

18. Băltăreţu A. Amenajarea turistică a teritoriului. - Bucureşti: Ed. Sylvi, 2003,

p. 239

19. Bărbat Al. Teoria statisticii sociale. -Bucureşti: Ed. Didactică şi

Pedagogică, 1972, p. 257

20. Becker G.C. The Economics of Discrimination University of Chicago Press,

1971, p.96

21. Bacher G.S., Tomes. Ghild Endowment and the Quantity and Quality of

Children. Jurnal of Political Economy 84, VIII, 1976, p. 153

22. Beldeanu V. Popescu D. Managementul proiectelor cu finantare

international -Bucuresti: Ed. MatrixRom, 2004, p. 268

23. Barroso J.M. Rapport general sur l'activite de l'Union europeenne. 2005,

Bruxelles -Luxembourg, 2006, p. 203

24. Berbecaru L, Botez M. Teoria şi practica amenajării turistice. -Bucureşti:

Ed. Sport Turism, 1977, p. 127.

25. Bran F. Economia turismului şi mediul înconjurător. -Bucureşti: Ed.

Economică, 1998, p. 236

26. Bran F. şi al. Turismul rural - model european. -Bucureşti: Ed.

Economica,176 p.

27. Burcea A. Agenţia de turism. Noi concepte în dezvoltarea turismului

românesc. Teza

dr., -Bucureşti: ASEB, 2005

68

28. Canning A., Hare P., Political Economy of Privatization în Hungary: A

Progress Report, University Edinburgh, 1996.

29. Cazes G., Lonquor R., L'amenagement touristique. -Paris: P.U.F., 1980, p.

128

30. Cândea M., Bran F. Spaţiul geografic românesc. -Bucureşti: Economică,

2001, p. 36.

31. Cândea M. şi al. Potenţialul turistic al României în amenajarea turistică a

spaţiului. -Bucureşti: Ed. Universitară, 2003, p. 254.

32. Cesario J., Operation Research in Outdoor Recreation, J. Leisure Res., 1,

No.1, Winter 1969, p.33-51

33. Chamber J.C., Mullick B. K., Smith D. D., How to Choose the Right

Forecasting Technique, Harvard Bus. Rev. 57-86, July-August 1971, p. 84.

34. Chiriac A., Luca C. Manualul ghidului de turism. -Bucureşti: Ed. Gemma

Print, 2002,

p. 231

35. Clawson M. Measuring Outcomes in Terms of Economic Implication for

Society, in Recreation Research, American Association for Helth, Physical

Education, and Recreation, 1986, p. 369.

36. Churchman C. W., Ackoff R.L. An Approximate Measure of Value,

Operations Res., 2, No. 2, 172-187, 1954, p. 78.

37. Cicchetti C.J., Fisher C., Smith V. Economic Models and Planning Out-door

Recreation, Operations Res., 21, No. 5, 1104-113, September-October 1973, p. 45.

38. Clawson M., Measuring Outcomes in Terms of Economic Implication for

Society, in Recreation Research, American Association for Health, Physical

Education, and Recreation, 1966, p. 253.

39. Clawson M., Knetsh J.L., Economics of Outdoor Recreation, The Johns

Hopkins Press, Baltimore, Maryland, 1966, p. 38

40. Cline R. S., Measuring J. Travel Volumes and Itinerarie and Forecasting

Future Travel Growth to Individual Pacific Destination, Paper presented at the

69

ORSA/TIME Joint National Meeting, San Juan, Puerto Rico, October 16-18, 1974,

p. 257.

41. Comisia naţională permanentă de elaborare a strategiei de dezvoltare

durabilă a României. Bucureşti: «ORIZONT 2025», 2006, p. 74

42. Concepts, definitions et classifications des statistiques du tourisme. Manuel

technique No. 1, -Paris: 2005, p. 205

43. Compte satellite du tourisme: recommandations concernant le cadre

conceptuel. -Paris: Dunod, 2006, p. 458

44. Cosmescu I. Turismul. - Bucureşti: Ed. Economică, 1998, p. 128

45. Cosmescu I. Turismul - Fenomen complex contemporan. -Bucureşti: Ed.

Economica.

2003, p. 236

46. Crampon L.J., Tan K.T., A Model of Tourism Flow into the Pacific, Tourist

Rev., July- Sept. 1973, p.98-104,

47. Crampon L. J., Factors Influencing Travel Flow into and Within the Pacific

Basin, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National Meeting, San Juan,

Puerto Rico, October

16-18, 1974.

48. Cristureanu C. Economia şi politica turismului internaţional. -Bucureşti: Ed.

Abeona, 1992, p. 367 '

49. Cristureanu C., Neacşu N., Baltaretu A. Turism Internaţional. -Bucureşti:

ASE, 1999,

p. 235

50. Defert P. La localisation touristique. -Berna: Ed. Gurten, 1966.

51. Demers J., Tourist Flows, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National

Meeting, San Juan, Puerto Rico, October 16-18, 1974, p. 3-15.

50. Data Collection & Analysis for Tourism Management, Marketing &

Planning (A Manual for Managers & Analysts, 2005, p. 459

51. Delaunay J.Cl., Gdrey J., Les enjeux de la societe de service. -Paris: Presse

de la Fondation Naţionale des Sciences Politiques, 1987, p. 364.

70

52. DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iorgan", ed. II-a. -

Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1998, p. 1121

53. Dezvoltarea durabilă şi conservarea biodiversităţii din Masivul Rarău-

Giumalău, Suceava- Câmpulung Moldovenesc. 2004, p. 126

54. Die Donau - Danube Tourist Commission. Danube Salon 30.1.2007. -Wien:

Ed: Eva Nikolaou, 2007. p. 12

55. Draica C. Ghid practic de turism internaţional şi intern. -Bucureşti: Ed. All

Beck,

2005, p. 254

58. Drăgan J.C., Calea spre piaţă. -Bucureşti: Ed. Europa Nova, 1992, p. 259.

59. Drăgan J.C., Demetrescu M.C., Practica prospectării pieţei. - Bucureşti: Ed.

Europa Nova, 1996, p. 78. '

60. Dobrotă N. şi al. ABC-ul economiei de piaţă moderne. -Bucureşti: Ed.Viaţa

Românească, 1991, p. 258.

61. Ecalle Fr., L 'economie des services. -Paris: PUF, 1989, p. 247.

62. Egan M. Interfaces Between Tourism and Outdoor Recreation, Paper

presented at the Western Economic Association Annual Conference, San Diego,

California, June 25-28, 1975.

63. Efros V. Potentialul turistic al Republicii Moldova şi problemele utilizării

lui. Teza de dr. Moscova- Chişinău: Univ. Lomonosov, AŞ RM, 1998-1999

64. Emilian, R. şi al. Managementul serviciilor. -Bucuresti: Ed. Expert, 2000, p.

239

65. Erdeli I. Amenajări turistice. -Bucureşti: Editura Universităţii, 1996, p. 356.

66. Etude approfondie du compte satellite du tourisme (CST): L'analyze du

tourisme comme activite economique. -Paris: Ed. Universitaire, 2005, p. 56

67. Evaluating NTO Marketing Activities. (Evaluation des activites de

marketing des ONT), Madrid, l'OMT, 2006, p. 128

68. Foris T., Dima D. Manualul de formare managerială în turism. -Bucureşti:

Psihomedia, 2002, p. 59

71

69. Frazzei F. Pledoare pentru munte. (Manual pentru turismul de munte). -

Bucureşti: Ed.

All, 2004, p. 176

70. Gaumnitz J.E., Swinth R.L., Tollefson J.O. Simulation of Water Recreation

User's Decisions, Paper presented at the Time XX International Meeting, Tel Aviv,

Israel, June 26, 1973; to appear in Land Econ.