EVALUARE ANUALĂEVALUARE ANUALĂ privind situaţia traficului de persoane 2011 Bucureşti, 2012 Prezentul raport a fost creat cu participarea structurilor de aplicare a legii implicate

ROMÂNIAMINISTERUL AFACERILOR INTERNE

AGENŢIA NAŢIONALĂ ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE

EVALUARE ANUALĂprivind

situaţia traficului de persoane 2011

Bucureşti, 2012

Prezentul raport a fost creat cu participarea structurilor de aplicare a legii implicate în combaterea fenomenului infracţional, a altor autorităţi publice implicate în asistenţa, protecţia şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane, precum şi cu participarea organizaţiilor societăţii civile, care continuă să fie parteneri importanţi în lupta împotriva acestui fenomen.

Cuvânt înainteTraficul de persoane reprezintă un fenomen cu profunde implicaţii de ordin social

şi economic, prin care se aduce atingere unora dintre valorile sociale apărate de legea penală, respectiv: persoana, drepturile şi libertăţile sale sau chiar întreaga ordine de drept.

În ultimii ani, organisme europene şi internaţionale relevante (cum sunt: CoE, Departamentul de Stat al USA, UNODC) monitorizează cu rigurozitate acele eforturi ale guvernelor, orientate către prevenirea şi combaterea traficului de persoane ori către asistenţa victimelor. Oferind termeni de comparaţie cu alte state, monitorizarea aduce României mai multe beneficii, cel mai relevant fiind probabil dat de oportunitatea de a ne situa în contextul european şi internaţional, din punctul de vedere al performanţei în ceea ce priveşte controlul fenomenului, în activităţile de prevenire şi combatere sau asistenţa victimelor. Monitorizarea, sau, mai degrabă, rezultatele acesteia, oferă, în acelaşi timp, repere pentru abordări eficiente în punerea în act a politicilor naţionale în materie.

La data de 31 mai 2012, GRETA a publicat „Report concerning the implementation of the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings by Romania”. În raport se apreciază că „drepturile omului, ca bază de abordare a luptei împotriva traficului de fiinţe umane, necesită ca Statele Membre să stabilească un cadru cuprinzător pentru prevenirea traficului de fiinţe umane, pentru protecţia persoanelor victime ale unei încălcări grave ale drepturilor omului şi pentru investigarea efectivă şi urmărirea penală a traficanţilor. O astfel de protecţie include măsuri pentru identificarea corespunzătoare a tuturor victimelor traficului de persoane. Aceasta implică, de asemenea, măsuri de consolidare a drepturilor persoanelor traficate, printr-o protecţie adecvată, asistenţă şi căi de atac, inclusiv de recuperare şi reabilitare, non-discriminatorii, indiferent de statutul lor de rezidenţă.”

Raportul conţine o sumă de aprecieri pozitive cu privire la eforturile autorităţilor române, orientate către prevenirea şi combaterea fenomenului, ori care au în vedere îmbunătăţirea asistenţei acordate victimelor. Aceste eforturi se regăsesc în adoptarea şi actualizarea periodică a legislaţiei anti-trafic, stabilirea cadrului instituţional adecvat şi introducerea unui mecanism naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane către servicii specializate de asistenţă. De asemenea, sunt arătate eforturile autorităţilor române şi ale unor ONG, în materia prevenirii traficului de persoane, investigării cazurilor, urmăririi şi condamnării traficanţilor, în sistemul național de justiţie.

Pe lângă aprecierile privind eforturile autorităţilor române, GRETA formulează o serie de recomandări, printre care cele cu privire la combaterea stereotipurilor faţă de victimele traficului de persoane, în special faţă de femei şi rromi. De asemenea, GRETA recomandă o acţiune pe termen lung în direcţia eradicării factorilor determinanţi ai fenomenului, precum creşterea accesului la educaţie şi asigurarea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile.

Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA (DOS) privind situaţia drepturilor omului în lume în anul 2011 - capitolul privind România, dat publicităţii la data de 8 aprilie 2011, arată că „autorităţile române respectă, în general, drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi că legislaţia română nu permite abuzuri în domeniul drepturilor omului”.

Precizând faptul că România reprezintă o „semnificativă” ţară de origine pentru victimele traficului de persoane, în Europa, raportul specific „Trafficking in Persons Report 2011” (TIP), publicat de DOS la finele lunii iunie a.c., arată faptul că „guvernul român a raportat sofisticarea în creştere în rândul grupurilor de criminali/ traficanţi [...], în scopul de a testa punctele slabe de aplicare a legii din ţările Europene”.

Raportul TIP analizează situaţia din România şi indică o serie de reuşite ale autorităţilor şi organizaţiilor societăţii civile, în toate domeniile de intervenţie, în lupta împotriva traficului de persoane. TIP arată, în aceeaşi măsură, punctele slabe ale sistemului naţional de prevenire, combatere şi asistenţă: ”deşi guvernul din România nu respectă pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, cu toate acestea, ea face eforturi semnificative pentru a face acest lucru”. „[...]Guvernul a făcut eforturi semnificative în ceea ce priveşte urmărirea penală a traficanţilor, în anul 2011, a îmbunatăţit eforturile de aplicare a legii: numărul persoanelor cercetate şi condamnate pentru infracţiuni de trafic de persoane şi în legătură cu traficul de persoane a fost printre cele mai ridicate din Europa. România a construit parteneriate solide cu guvernele din ţările de destinaţie, pentru a creşte eficienţa în urmărirea traficanţilor, a accelerat eforturile de prevenire şi sensibilizare a populaţiei faţă de riscurile victimizării. Cu toate acestea, serviciile disponibile pentru victimele traficului de persoane nu acoperă, în întregime, nevoile victimelor. Pentru al treilea an consecutiv, guvernul nu a reuşit să mobilizeze fonduri pentru ONG. Pe parcursul anului, oficialii români au continuat investigaţiile comune în cazurile de trafic de persoane, în parteneriat cu omologii din multe ţări europene, inclusiv Belgia, Franţa şi Germania, se arată în TIP”.

Raportul TIP se constituie, alături de cel dat publicităţii de către Consiliul Europei, într-un instrument calitativ deosebit de semnificativ şi relevant, apt să pună în oglindă reuşitele majore ale autorităţilor române, dublate de ansamblul punctelor slabe ale sistemului naţional anti-trafic, toate acestea acompaniate de seturi de recomandări pertinente şi deosebit de utile, susceptibile să orienteze eforturile naţionale către obţinerea de performanţe mai consistente, în următorii ani. Recomandările pentru România au în vedere: alocarea de fonduri guvernamentale pentru programele de asistenţă a victimelor traficului de persoane; îmbunătăţirea calităţii serviciilor care asigură asistenţă psihologică, reabilitare şi alte forme de asistenţă, cum ar fi adăpost pentru victimele repatriate; încurajarea victimelor de gen masculin în a utiliza serviciile de asistenţă pentru prevenirea reintrării în circuitul exploatării; reîntărirea măsurilor pentru reabilitarea pe termen lung a copiilor victime; recomandarea adresată autorităţilor competente de a se asigura că reintegrarea şi reabilitarea copiilor victime are în vedere şi părinţii copiilor; îmbunătăţirea raportării de date privind infracţiunile de trafic urmărite penal în temeiul Legii nr 678/2001 şi al altor alte legi relevante (cu titlu de exemplu este indicată dezirabilitate monitorizării populaţiei de victime prin dezagregarea datelor privitoare la infracţiuni, pe criteriul de gen şi forme de exploatare); analizarea modalităţilor de îmbunătăţire a procedurilor de compensare a victimelor; urmărirea, în justiţie, a oficialilor implicaţi în infracţiuni de trafic de persoane sau complicitate; asigurarea protecţiei victimelor traficului de persoane în timpul procesului; reducerea duratei şi a întârzierilor în procesele penale; îmbunătăţirea eforturilor de a identifica potenţialele victime în rândul populaţiilor vulnerabile, cum ar fi migranţii ilegali, muncitorii străini, populaţia rromă şi copiii implicaţi în cerşetorie sau prostituţie; oferirea, victimelor traficului de persoane cetăţeni străini, a dreptului de a lucra în timpul duratei de acordare a autorizaţiilor de şedere temporară.

Dincolo de reuşitele şi punctele slabe ale autorităţilor române în combatere, prevenire şi asistenţa victimelor, traficul de persoane continuă să existe în forma unui fenomen social şi infracţional, în interiorul unei ecuaţii de tip cerere-ofertă. România a fost, şi în anul 2011, în principal o ţară de origine pentru victimele traficului de persoane, într-o condiţie de vulnerabilitate crescută a unor segmente de populaţie în căutare de oportunităţi mai bune de viață. În aceeaşi măsură, ţările europene au continuat să-şi păstreze statutul de ţări de destinaţie pentru cetăţeni români atraşi în situaţii de trafic şi exploatare. Cererea venită din partea consumatorilor de servicii sexuale, a angajatorilor care au căutat forţă de muncă ieftină şi „contractualizată” în afara sau la limita condiţiilor legale, au încurajat alimentarea „pieţei” din unele ţări europene cu victime sigure, vulnerabilizate de condiţiile de viaţă rudimentare ori de atitudini şi judecăţi care i-au pus pe oameni în situaţii extrem de riscante, în variate

(exploatare prin muncă forţată, oferirea de servicii sexuale, cerşetorie, obligarea la comiterea furturilor, etc.).Contextul internaţional dominat de criza economică a determinat, în România, limitări financiare

şi, în mod implicit, insuficiența personalului specializat în domeniul prevenirii victimizării, combaterii traficului de persoane şi asistenţei victimelor, cu impact nemijlocit în susţinerea proiectelor şi programelor corespondente, în special a celor pe care le dezvoltă organizaţiile neguvernamentale active în domeniu. Una dintre consecințe a fost aceea că, nici în anul 2011 nu au fost alocate fonduri publice pentru susţinerea Programelor de Interes Naţional. Eforturile autorităţilor indică o probabilitate crescută privind reluarea susţinerii financiare a ONG, prin intermediul PIN, ca urmare a progreselor obţinute în dialogul instituţional care are ca scop elaborarea şi promovarea actelor legislative necesare îmbunătăţirii cadrului legislativ actual .

O altă consecinţă determinată de limitările financiare a constat în diminuarea capacităţii globale a autorităţilor de aplicare a legii şi a furnizorilor de servicii de asistenţă a VT de a oferi victimelor oportunităţi de reintegrare socială în conformitate cu standardele existente în domeniu.

CUPRINSCUVÂNT ÎNAINTE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � IIIINTRODUCERE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 1TRAFICUL DE PERSOANE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3PERSPECTIVA VICTIMOLOGICĂ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Consideraţii generale � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3Dinamica situaţiei victimelor traficului de persoane identificate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Vulnerabilităţi în rândul populaţiei de victime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Recrutarea victimelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Modalităţi de exploatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Exploatarea sexuală � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 8Exploatarea prin muncă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 9Exploatarea prin obligarea la cerşetorie � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 10

Trafic intern versus trafic extern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Traficul intern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 11Traficul extern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

Descrierea victimelor pe criteriile gen şi vârstă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Victimele femei � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 15Victimele bărbaţi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 16Victimele minori � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 17

Analiză cu privire la populaţia de victime traficate în anul 2011 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Concluzii � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 21

RĂSPUNSUL SOCIAL � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 22Planul legislativ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 22

Documentare şi comunicare publică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Formarea profesională a specialiştilor � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 29DOMENIUL INTERVENŢIEI � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 30

Combaterea traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Analiza procesului � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 31Evoluţia şi controlul fenomenului infracţional � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 34Investigarea, cercetarea şi condamnarea traficului de persoane � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 34Investigarea cazurilor de trafic de persoane � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 35Modalităţile de exploatare a victimelor traficului de persoane, din perspectiva infracţională � � � � � � � � � � � � � 37Exploatarea sexuală � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 37Exploatarea prin muncă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 38Este posibil un profil al traficantului? � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 38Riscuri identificate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 39

Prevenirea victimizării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Campanii publice � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 40Linia Telverde � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 41Cooperarea interinstituţională � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 42Concluzii� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 43

Protecţia, asistenţa şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Repatrierea victimelor traficului de persoane � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 50

Coordonarea participării victimelor în precesele penale � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 51Cooperarea internaţională şi afaceri europene � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 52RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII CIVILE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 54

Societatea pentru copii şi părinţi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 54Organizaţia ,,Salvaţi copiii România” � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 55Organizaţia ,,Stop exploatării sexuale a copiilor şi tinerilor” � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 55

CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 57LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 59

1

IntroducerePrima secţiune a prezentului Raport privind situaţia traficului de persoane în anul 2011 face obiectul

analizei multivariabile a populaţiei de victime ale traficului de persoane identificate în anul 2011. În paralel cu prezentarea caracteristicilor relevante ale victimelor identificate, un subcapitol detaliază şi caracteristicile victimelor traficate pe parcursul aceluiaşi an. Sunt abordate aspecte generale referitoare la victimele identificate, condiția de vulnerabilitate economică, cea legată de educaţie, structura familiilor de origine, statusul marital, consumul de substanţe sau apartenenţa la o anumită categorie de vârstă, precum şi cele legate de alți factori de vulnerabilitate. Procesul de recrutare a victimelor este analizat din perspectiva ecuaţiei vulnerabilităţi - relaţia victimei cu recrutorul, demonstrându-se că traficanţii reuşesc să capete încrederea victimelor, într-un timp relativ scurt.

Secţiunea I prezintă o imagine documentată cu privire la particularităţile exploatării victimelor în situaţiile de trafic, decelând între diferitele forme de exploatare şi amprenta acestora în traseul victimizării. Problematica destinaţiei exploatării este analizată din perspectiva comparativă trafic intern - trafic extern, subliniindu-se realitatea creşterii îngrijorătoare a numărului victimelor traficate pentru exploatare în interiorul granițelor ţării. O serie de alte criterii sunt luate în considerare în analiza populaţiei de victime identificate în anul 2011 - apartenenţa la gen sau mediu şi aria geografică de provenienţă.

Cea de-a doua secţiune a raportului adresează problematica răspunsului social faţă de multiplele dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane. Radiografia planului legislativ al intervenţiei sociale arată că anul 2011 a cunoscut o dinamică relevantă şi un ritm accelerat, din perspectiva activităţii de reglementare normativă/ legislativă în materia traficului de persoane, referinţa fiind dată de eforturile cumulate ale reprezentanţilor diferitelor autorităţi publice centrale şi organizaţii ale societăţii civile în elaborarea proiectului noii strategii naţionale împotriva traficului de persoane (SNITP) pentru perioada 2012 - 2016. Modificările aduse legislaţiei-cadru sau codului penal român, precum şi recomandările introduse de Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia fac obiectul unei analize calitative în măsură să ofere cititorului repere documentare de actualitate.

Într-un al registru, domeniul documentării şi comunicării publice relativ la problematica traficului de persoane adresează aspecte legate de interesul public privind datele pentru scopuri ştiinţifice, prin solicitări venite din partea studenţilor, masteranzilor sau doctoranzilor din România şi din străinătate, sau solicitări de date pentru scopuri evaluative/ de monitorizare la nivel internaţional, european sau naţional, venite din partea diferitelor instituţii europene şi internaţionale, cum sunt CoE (GRETA), DoS (USA), EUROSTAT, UNODC sau UNICEF. Formarea profesională a specialiştilor care intervin în diferitele zone de ”administrare” a multiplelor dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane (combatere, prevenire, asistența victimelor, cercetare, monitorizare, elaborarea politicilor, cooperare internațională, etc.) face, de asemenea, obiectul unei scurte treceri în revistă.

Domeniul intervenţiei sociale este abordat în conţinutul celei de-a doua secţiuni a raportului şi pune în lumină răspunsul societăţii româneşti, prin autorităţile publice centrale şi locale şi prin participarea organizaţiilor societăţii civile, faţă de multitudinea problemelor generate de victimizarea cetăţenilor: combaterea infracţionalităţii, cooperarea interinstituţională, prevenirea victimizării şi asistenţa acordată victimelor traficului de persoane.

Concluzionând, fără a avea pretenţii de exhaustivitate, raportul încearcă să ofere celor interesaţi o perspectivă constatativă asupra principalelor particularități ale fenomenului traficului de persoane, în anul 2011, integrând puncte de vedere şi concluzii documentate, formulate de actori sociali relevanţi,

2

relative la domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, precum şi la cel al asistenței acordate victimelor. Raportul sumarizează şi prezintă concluzii cu grad mai mare de generalitate şi formulează, de asemenea, recomandări documentate care au în vedere repere pentru acțiuni viitoare, susceptibile să întărească criteriile de performanță în domeniu.

3

Raport privind situația traficului de persoane 2011

Secţiunea I

TRAFICUL DE PERSOANE

Perspectiva victimologică

CONSIDERAŢII GENERALE În spectrul luptei împotriva traficului de persoane, numeroase acţiuni, evenimente şi manifestări

au urmat anului 2010. Prezentul Raport surprinde cele mai importante din acestea, trecând în lumina cititorului şi a tututor celor interesaţi actorii procesului de trafic, istorii de trafic, principalele caracteristici ale victimelor şi traficanţilor.

O distincţie importantă trebuie făcută cu privire la analiza caracteristicilor victimelor traficului de persoane. Datele colectate în România cu privire la victimele traficului de persoane pot fi supuse interpretării statistice pentru două momente de timp, cu o foarte mare importanţă în măsurarea şi în reprezentarea populaţiei de victime ale traficului de persoane:

» analiza victimelor identificate în anul 2011 » analiza victimelor traficate în anul 2011.

Pentru a putea înţelege aceste două tipuri de analize trebuie să vedem procesul de exploatare la nivel individual, acesta fiind caracterizat de o anumită perioadă petrecută de victimă în trafic, care poate varia de la câteva zile până la câţiva ani, precum şi de o multitudine de situaţii şi condiţii de abuz îndreptat împotriva victimelor. În acelaşi timp, identificarea victimelor traficului de persoane este un proces care se petrece într-o perioadă nedeterminată de timp, de la caz la caz, în funcţie de un cumul de factori.

Analiza situaţiei victimelor identificate în 2011 va fi tratată amănunţit în cuprinsul acestui capitol, pentru ca cel de-a doilea tip de analiză să fie prezentată succint, în ultimul subcapitol.

DINAMICA SITUAŢIEI VICTIMELOR

TRAFICULUI DE PERSOANE IDENTIFICATE

Aspecte generaleAnaliza caracteristicilor definitorii ale populaţiei de victime ale traficului de persoane îşi propune

să ofere publicului larg o imagine de ansamblu şi să îmbunătăţească nivelul de cunoştinţe în rândul specialiştilor, oferind simultan evaluări empirice şi concluzii statistice privind traficul de persoane, conturate de teoriile ştiinţifice care pot explica natura acestuia.

Interpretarea statistică a variabilelor referitoare la victimele identificate în anul 2011 reprezintă analiza mărimii şi caracteristicilor populaţiei de victime ale traficului de persoane exploatate în România, indiferent de naţionalitate, precum şi analiza populației de victime de cetăţenie română, traficate pe teritoriul altor ţări şi identificate prin mijloace specifice, pe parcursul anului 2011. Această analiză

4


face obiectul raportărilor oficiale naţionale interne, către structurile europene sau alte organisme internaţionale, măsurând caracteristici ale populaţiei de victime care au intrat în contact cu autoritățile publice sau cu organismele private, naţionale sau străine.

Partea descriptivă a caracteristicilor victimelor traficului de persoane identificate anual se regăseşte în cuprinsul fiecărui Raport Anual privind fenomenul traficului de persoane în România. Radiografierea caracteristicilor victimelor din România este realizată periodic de către autorităţile române, încă din anul 2004, însă, începând cu 2007, Sistemul Naţional de Colectare si Interpretare a datelor din acest domeniu a cunoscut o îmbunătăţire, odată cu operaţionalizarea naţională a Sistemului Integrat de Monitorizare şi Evidenţă a Victimelor (SIMEV). Astfel, pentru acest an SIMEV prezintă o cifră de 1048 de victime identificate, cu 9% mai puţine faţă de anul anterior:

1960

2551

2285

1780

1240

780

11541048

anul 2004 anul 2005 anul 2006 anul 2007 anul 2008 anul 2009 anul 2010 anul 2011

Cifrele prezente în tabelul de mai sus reflectă situaţia anuală a victimelor identificate încă din 2004, cu sublinierea tendinţelor anual comparative. Victimele identificate reprezintă totalitatea victimelor care au intrat în evidenţa autorităţilor publice sau private într-un an calendaristic, dar pentru care exploatarea ar fi putut avea loc şi în ani anteriori. O sumară reprezentare spaţială a principalelor judeţe de provenienţă a victimelor identificate pe parcursul anului 2011 prezintă Iaşi, Mureş, Ialomiţa, Argeş şi Timiş ca fiind principalele judeţe sursă ale traficului în acest an:

Dinamica populaţiei de victime identificată în perioada 2004-2011

5


Vulnerabilităţi în rândul populaţiei de victimePe baza observaţiilor empirice şi a datelor existente în SIMEV, următoarele concluzii pot fi desprinse

cu privire la trăsăturile victimelor traficului de persoane identificate în anul 2011: » creşte cu 5% ponderea victimelor provenite din mediul rural, de la 52% în 2010 la 57%; » în continuare, cele mai multe victime au un nivel de educaţie scăzut (56% au cel mult studii

gimnaziale la momentul intrării în trafic, în timp ce o proporţie de 36% urmau sau aveau finalizate studiile liceale sau profesionale la momentul intrării). Puţine au fost cazurile de victime aflate la polii nivelului educaţional: studii superioare sau fără studii;

» deşi cele mai multe victime provin din familii biparentale (familia de origine în cazul minorilor sau tipul familiei actuale în cazul adulţilor), cele mai multe familii de acest gen sunt caracterizate de relaţii tensionate, prezenţa violenţei domestice, consum de alcool sau stupefiante, ori neglijează aspectele importante din viaţa partenerilor sau a minorilor aflaţi în grijă;

» cele mai multe victime sunt necăsătorite la momentul intrării în trafic; » categoria de vârstă cea mai vulnerabilă se situează între 18 şi 25 de ani; cu toate acestea un număr

semnificativ de minori cu vârstele cuprinse între 14-17 ani şi adulţi cu vârstele cuprinse între 26-40 de ani ajung victime ale traficului de persoane şi minori.

Judeţe sursă/provenienţă ale victimelor identificate în 2011

6


Se constată un vârf al victimelor de gen feminin la vârsta de 16 ani, în timp ce în cazul victimelor de gen masculin, cea mai mare concentraţie este situată la vârsta de 20 de ani. Media vârstei victimelor de gen feminin este de 21 de ani, iar a victimelor de gen masculin este de 32 de ani.

Recrutarea victimelorRecrutarea persoanelor în trafic are loc de cele mai multe ori prin abordarea directă de către

recrutor, care, prin promisiuni false, sub pretextul oferirii şanselor de a lucra în străinătate, reuşeşte să manipuleze victimele şi să le atragă în trafic.

Lipsa oportunităţilor de angajare în mediul de rezidenţă, aderența la valori sociale subculturale, dorinţa de a scăpa de un mediu abuziv sau neglijent se transformă, la nivel individual, în factori de vulnerabilitate față de traficul de persoane, determinând indivizii să accepte diversele promisiuni sau să aibă încredere în ofertele de muncă, călătorie, tratament sau de altă natură venite atât din partea unor prieteni cât şi din partea unor persoane cu totul necunoscute.

Se observă că recrutorii abordează în mod direct victimele, în cele mai multe cazuri, (73,5% din cazuri în acest an, procent chiar mai mare decât anul anterior). Similitudinile afacerii de trafic de persoane cu alte afaceri, caracterizate de cerere şi ofertă, au condus specialiştii din domeniul analizei traficului de persoane să considere traficanţii din perspectiva persoanelor care aleg în mod raţional tipul infracţiunii, victima, momentul şi locul în care va avea loc infracţiunea1 . Teoria alegerii raţionale poate fi aplicată cu succes în iniţiativele de înţelegere respectiv cunoaştere a mecanismelor infracţiunii de trafic de persoane2 .

2 Teoria alegerii raţionale preluată din economie, utilizată pentru prima oară în perioada aniilor 1970 în Criminologia Clasică, conform

căreia infractorii sunt indivizi raţionali care comit un delict numai după ce cântăresc foarte bine costurile implicate, beneficiile şi riscurile

pe care şi le asumă comiţând o asemenea infracţiune;

3 Office of the Special Representative and Co-ordinator for Combating Trafficking in Humain Beings, OSCE, Analysing the Bussines

Model of Trafficking in Humain Beings to better prevent the crime, Austria 2010, pag 29;

Piramida vârstelor victimelor identificate în 2011

7


Particularitățile procesului de recrutare a victimelor, alături de condițiile de vulnerabilitate prezentate mai sus conturează un profil al victimei identificate în anul 2011. Sunt particularități pe care traficanţii le urmăresc în alegerea „ţintei potrivite”. Mai departe, şi în acest an, numeroşi minori au fost exploataţi în trafic, dovedind încă odată vulnerabilitatea deosebită a acestora în faţa traficanţilor de persoane.

Datele din acest an, privind populaţia şi caracteristicile victimelor, sprijină teoria conform căreia traficanţii reuşesc să capete încrederea victimelor într-un timp relativ scurt, confirmă uşurinţa cu care aceştia reuşesc să colecteze cât mai multe informaţii referitoare la victime şi să sesizeze vulnerabilitățile emoţionale sau financiare din viaţa victimei. Bazându-se pe încrederea existentă între persoanele care au anumite relaţii sociale (fac parte din acelaşi grup de prieteni sau colegi, sunt parteneri de viaţă, vecini sau chiar rude), traficanţii reuşesc cu uşurinţă să manipuleze persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă, minori aflaţi fără grija părinţilor sau femei care practică prostituţia. Datele SIMEV cu privire la natura relaţiei sociale existente între victimă şi recrutor sunt conforme rezultatelor studiilor criminologice, în cazul delictelor sau chiar a crimelor, unde de cele mai multe ori victima şi infractorul se cunosc (a se vedea figura de mai jos).

Un număr de 17 din 100 de femei victime sunt recrutate pentru prostituţie, motiv pentru care ne manifestăm îngrijorarea cu privire la femeile care practică prostituţia pe teritoriul ţării noastre şi care asumându-şi riscul de a practica aceeaşi meserie şi pe teritoriul altor state, ajung victime sigure ale traficului de persoane. Ajungând într-o ţară în care nu cunosc limba, nu cunosc spaţiile de desfăşurare a activităţilor, se tem de autorităţi sau sunt chiar ameninţate şi agresate fizic, se trezesc neputincioase şi dependente de traficantul care le exploatează în beneficiul lui.

Natura relaţiei victimei cu recrutorul

8


Modalităţi de exploatareExploatarea sexuală continuă să fie una din cele mai răspândite forme de exploatare în rândul

victimelor traficului de persoane. Nicio formă de exploatare nu o exclude pe o alta. Victimele pot fi exploatate prin mai multe forme

de exploatare, în funcţie de nevoile şi domeniul infracţional al traficanţilor. Victime care erau obligate la practicarea cerşetoriei sau exploatate prin muncă au suferit şi abuzuri sau exploatări sexuale. Izolarea spaţială sau dependenţa de spaţiu este o altă teorie care explică obedienţa victimelor în procesul de exploatare. Există situaţii în care victimele sunt ţinute în spaţii închise, nu li se permite să părăsească camera sau locuinţa, fiindu-le imposibil să evadeze din acest mediu sau situaţii în care acestea, chiar dacă nu sunt ţinute închise, incapacitatea de a identifica zona în care se află datorită unor bariere lingvistice sau chiar a unor deficienţe fizice, datorită sentimentului de teamă, face dificilă ieşirea din situația de trafic.

Exploatarea sexuală rămâne una din cele mai agresive forme de exploatare, în special a femeilor, fiind şi în acest an principala modalitate de exploatare în rândul populației de victime ale traficului de persoane.

Exploatarea prin muncă afectează în general persoanele adulte de sex masculin şi a înregistrat o valoare a frecvenţei situată pe locul al doilea în rândul victimelor identificate. Obligarea la cerşetorie

sau furturi, obligarea la reprezentări pornografice sunt modalităţi de exploatare cu o frecvenţă scăzută în rândul populaţiei de victime (a se vedea graficul de mai jos)

Exploatarea sexualăŞi în acest an suntem nevoiţi să constatăm existenţa unui număr impresionant al victimelor exploatate

sexual, şi anume 506. Majoritatea acestora au fost femei (98%). În continuare, cele mai multe femei exploatate sexual sunt minore cu vârste cuprinse între 14-17 ani sau tinere cu vârste cuprinse între 18-25 de ani. Judeţul Iaşi ocupă primul loc în rândul judeţelor sursă ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, fiind omniprezent în această categorie încă din 2007.

Cele mai multe victime au fost recrutate prin promisiuni legate de condiţii de prostituţie avantajoase în afara ţării sau prin promisiuni false legate de oportunitatea unui loc de muncă în afara ţării. Alte victime

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011

9


au fost recrutate pentru căsătorie, călătorie, locuri de muncă în ţară, cerşetorie sau au fost chiar răpite.Principala destinaţie în cazurile victimelor exploatate sexual rămâne România, cu 260 de victime

identificate. Printre destinaţiile externe, în ordinea amplorii au fost: Italia, Germania, Spania, Grecia şi altele.

Exploatarea prin muncăAceastă formă de exploatare este foarte des întâlnită în rândul victimelor traficului extern de persoane,

printre cele mai cunoscute destinaţii fiind Spania, Grecia, Cehia, Cipru sau Germania. O serie de caracteristici definitorii ale victimelor exploatate prin muncă ies la iveală în acest an: au

o provenienţă majoritară din mediul rural, majoritatea (75%) sunt adulţi de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 26-40 de ani şi au un nivel de educaţie mediu (liceu sau şcoli profesionale). Judeţele de provenienţă ale victimelor care se evidenţiază în acest an au fost, în ordinea frecvenţei Ialomiţa, Iaşi şi Sălaj.

Harta judeţelor de provenienţă ale victimelor exploatate sexual

10


Variate sunt modalităţile de constrângere a victimelor exploatate prin muncă forţată în sectorul construcţiilor, al agriculturii, al serviciilor hoteliere sau în alte domenii, de la pretinderea unor datorii generate de transport, la ameninţări fizice asupra propriei persoane sau asupra familiei, restricţii în

libertatea de mişcare (imposibilitatea lucrătorului de a se deplasa sau de a ieşi din aria unde lucrează sau locuieşte, reţinerea unor părţi din salariu sau chiar neacordarea acestuia, reţinerea sau chiar distrugerea actelor, până la violenţe fizice sau sexuale).

La categoria ”alte situaţii” au fost considerate cazurile victimelor exploatate în diverse sectoare economice, pentru prestarea următoarelor tipuri de munci: spălat parbrize, împachetat hârtie în fabrici, vânzare ziare (uneori chiar ziare care au titlul de distribuţie gratuit dar pe care aceştia trebuiau să le vândă), abatoare, curăţenie, cerşetorie mascată (vânzări ziare - persoanele sărace vând ziarele „săracului”, iar populaţia le dă bani fără a mai lua ziarul).

Exploatarea prin obligarea la cerşetorieUn număr total de 81 de victime au fost exploatate prin obligare la cerşetorie în acest an. Deşi la

Harta judeţelor de provenienţă ale victimelor exploatate prin muncă

11


prima vedere nu se constată caracteristici semnificative ale victimelor exploatate prin cerşetorie, o analiză amănunţită scoate în evidenţă o serie de particularităţi: nivelul de educaţie al victimelor este mai scăzut, cele mai multe având cel mult studii primare finalizate, un procent de 62% din victime sunt de gen masculin iar principalele judeţe sursă au fost Mureş, Timiş şi Braşov în special pentru destinaţii externe ca Franţa, Italia, Germania sau Polonia.

Trafic intern versus trafic externMajoritatea victimelor identificate în 2011 au fost traficate şi exploatate în afara graniţelor ţării

noastre, raportul trafic intern/extern fiind 28% / 72%. Aşa cum se va observa în rândurile de mai jos, destinaţiile externe nu se schimbă, ci doar ponderea victimelor exploatate şi poate anumite caracteristici ale victimelor.

Traficul intern Raportul victimelor exploatate în interiorul graniţelor ţării noastre, din total, reprezintă, în anul 2011,

28% (296 victime), cu 2% mai mare faţă de anul trecut. Diferenţa nu este una îngrijorătoare, mai ales că, în valori cantitative, numărul victimelor traficate intern în acest an (296) este chiar mai mic faţă de cifra de 305 victime, raportată în anul anterior. Cu toate acestea, o analiză spaţială a judeţelor sursă pentru trafic intern (analiza a fost întocmită pe baza judeţelor de domiciliu ale victimelor) prezintă în totalitate judeţele României ca fiind sursă, într-o măsură mai mare sau mai mică. Judeţele care au fost sursaă principală a traficului intern au fost în acest an Argeş. Braşov, Bihor, Arad şi Iaşi, din acestea provenind în ordinea amplorii, de la 20 la 16 victime.

Victimele traficate intern au înregistrat în acest an o pondere de 28% din totalul victimelor identificate. Raportul trafic intern versus trafic extern este de aproximativ 1 victimă la 4 victime identificate.

În cazul traficului intern, un indicator care aduce un plus valoare cunoaşterii dimensiunii traficului de persoane este cel al judeţului în care are loc exploatarea.

Harta judeţelor de provenienţă în cazul victimelor exploatate prin cerşetorie

12


Traficul externDeşi traficul intern a luat amploare în 2011, cele mai multe victime sunt exploatate în trafic extern.

Mirajul oportunităţilor şi locurilor de muncă bine plătite în afara ţării sunt factori de atragere pentru trafic. Poveştile de succes ale oamenilor plecaţi în străinătate, care au reuşit să-şi asigure un nivel al

Harta judeţelor de provenienţă în cazurile victimelor exploatate prin orice formă în trafic intern

Harta judeţelor de exploatare în cazurile victimelor exploatate prin orice formă în trafic intern

13


veniturilor superior celui din România, au în continuare efect, în sensul determinării victimelor de cetăţenie română de a migra şi munci pe teritoriul altor state, asumându-şi astfel riscuri foarte mari de a ajunge în capcanele traficanţilor.

Un număr de 743 de victime provenite din România au fost traficate pe teritoriile altor state, majoritatea state Europene (excepţia de la regulă este Turcia). Astfel, 22 de state europene au fost destinaţie a traficului extern în cazul victimelor originare din România.

Evidenţierea caracteristicilor victimelor exploatate în anumite regiuni sau state, realizată în următoarele subcapitole, completează tabloul general al tendinţelor şi patternurilor traficului de persoane, în sprijinul autorităţilor de combatere şi prevenire a traficului de persoane.

SpaniaRegatul Spaniei este principala destinaţie externă a traficului de persoane cu cetăţeni români,

indiferent de gen, vârstă sau educaţie. Cu toate acestea, anumite trăsături socio-demografice pot fi extrase din rândul populaţiei de victime identificate ca exploatate la această destinaţie în 2011. 21% din totalul populaţiei de victime înregistrată de SIMEV a fost traficată şi exploatată în Spania (224 victime). Dintre aceştia, majoritatea au fost adulţi, ponderea fiind de 94% iar un procent de 68% au fost de sex masculin. Cele mai multe victime au provenit din judeţele Ialomiţa, Argeş, Dolj sau Iaşi, neeliminând însă şi alte judeţe ale României, care au înregistrat valori mai mici în ceea ce priveşte provenienţa. Victimele aveau studii medii sau elementare finalizate şi au fost recrutate în cele mai multe cazuri de către persoane necunoscute cu promisiunea unor locuri de muncă în străinătate. Se pare că mediul de provenienţă rural este şi el unul din factorii de risc în cazul victimelor exploatate în Spania, 155 victime provenind de la sate sau comune.

Harta ţărilor de destinaţie pentru victimele identificate în 2011 şi exploatate prin orice formă

14


Corelând modalitatea de exploatare cu vârsta victimelor, care a fost majoritar adultă, exploatarea prin muncă forţată este cu predilecţie principala modalitate de exploatare întâlnită în rândul victimelor exploatate în Spania.

Majoritatea victimelor traficului de persoane exploatate pe teritoriul Spaniei a fost populaţie masculină (68%).

Două victime au fost obligate la comiterea de furturi, iar alte şase au fost obligate la practicarea cerşetoriei.

ItaliaItalia rămâne, alături de Spania, una din cele mai cunoscute destinaţii externe ale traficului de persoane,

131 de victime fiind exploatate în această ţară. Aşa cum se observă şi din figura de mai jos, diferenţa faţă de Spania este că victimele sunt exploatate cu predilecţie pentru oferirea de servicii sexuale, iar un procent de 85% au fost de sex feminin.

Dolj, Iaşi, Timiş sau Gorj au fost judeţele cu cele mai mari ponderi de provenienţă în rândul victimelor exploatate în Italia. Şi la această destinaţie, majoritatea victimelor a provenit din mediul rural, cele mai multe victime fiind ademenite cu locuri de muncă în Italia.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011 cu destinaţia Spania

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011 cu destinaţia Italia

15


Un număr de 15 victime au fost obligate la practicarea cerşetoriei, iar pentru alte patru victime exploatarea nu a mai avut loc, fiind considerată tentativă la infracţiunea de trafic de persoane.

Descrierea victimelor pe criteriile gen şi vârstă

Victimele femeiPonderea victimelor adulte de gen feminin este în acest an de 36%, spre deosebire de 33%, în anul

anterior. Majoritatea femeilor victime au educaţie medie (studii gimnaziale) şi vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, au fost recrutate în mod direct de către persoane cunoscute, prin promiterea unor locuri de muncă în străinătate, fiind exploatate sexual (67%), pe stradă, în locuinţe private, cluburi, bordeluri sau hoteluri (a se vedea graficul de mai jos privind modalităţile de exploatare).

Principalele ţări destinaţie externă au fost Italia (81 victime), Spania, Germania, Grecia şi Franţa. 64 de victime adulte de gen feminin au fost traficate intern, dintre care majoritatea pentru exploatare sexuală.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor adulte de gen feminin

16


Victimele bărbaţiPonderea victimelor adulte de gen masculin este de 34%, spre desebire de 40%, procent înregistrat

în anul anterior. În cazul bărbaţilor victime, o serie de caracteristici ies în evidenţă ca urmare a analizei statistice: majoritatea provin din mediul rural, nivelul de educaţie este mai ridicat în comparaţie cu populaţia de femei victime (cei mai mulţi bărbaţi au studii liceale şi gimnaziale). Ca şi în cazul femeilor victime, recrutarea are loc prin abordarea directă de către recrutor, care promite locuri de muncă în străinătate. O notă distinctă în cazul relaţiei cu recrutorul apare în cazul bărbaţilor victime, majoritatea fiind recrutaţi de către persoane necunoscute anterior (61%).

Victimele adulte de gen masculin sunt în majoritate exploatate prin obligare la prestarea muncii în construcţii, agricultură, servicii hoteliere sau de altă natură lucrativă (a se vedea graficul de mai jos referitor la modalităţile de exploatare).

Şi în cazul ţărilor de destinaţie apar diferenţe semnificative între victimele bărbaţi şi femei. Spania este principala destinaţie a traficului extern (151 victime), urmată de Grecia, Germania, Cehia şi alte state. În trafic intern, numai 8 bărbaţi adulţi au fost exploataţi prin muncă.

Patternurile exploatării sexuale în cazurile victimelor adulte de gen feminin.

17


Victimele minoriNimic nu este mai tulburător şi dificil de operat şi interpretat decât statistica victimelor minori ale

traficului de persoane. Cu cât încercăm să aprofundăm analiza privind copiii victime ale traficului, cu atât constatăm că aceştia, deşi sunt la vârsta la care cunoaşterea şi îmbogăţirea nivelului cognitiv ar trebui să se realizeze prin intermediul jocurilor educative de rol sau a altor metode formale şi informale de educare, copii victime ale acestei infracţiuni descoperă „o altfel” de lume decât ar trebui şi sunt nevoiţi să înfrunte o „realitate” artificială şi crudă, creată de traficanţi. Populaţia minorilor victime, în acest an, a înregistrat o pondere mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Dacă în 2010 minorii înregistrau 26,5% din total (adică 307 minori), în acest an procentul este de 30,5% din total (319 minori).

Studiile care au încercat să descopere şi să explice factorii de risc faţă de victimizarea de către traficanţi, atât în trafic intern cât şi extern, au identificat rolul important pe care îl are istoricul psihosocial al copiilor, în contextul mediului în care trăiesc. Factorii de risc principali, rezultaţi ca urmare a realizării de analize şi studii internaţionale/naţionale sunt: vârsta, lipsa experienţei de viaţă, educaţie incompletă sau neadecvată vârstei, lipsa oportunităţilor de angajare în condiţii legale, lipsa sprijinului familiei, istoric de abuz fizic sau sexual, dizabilităţi de orice gen, disfuncţii ale familiei, violenţă domestică, abuz de substanţe sau boli mentale în familie, minor fugit de acasă sau care trăieşte pe străzi, dependenţa de droguri, influenţa anturajului, membru al unor „găşti” marginale, imaturitatea şi slaba informare, incapacitatea decizională cu privire la viaţa sexuală3 , nereuşite şcolare sau sociale, depresie, lipsa stimei de sine, lipsa orientării viitoare4 , la care pot fi adăugaţi factori cum sunt: migraţia părinţilor la muncă în alte state, teribilismul tipic adolescentin, dorinţa de independenţă şi deficienţe în infrastructură şi

3 Clawson, H. J. (2009). Human trafficking into and within the United States: A review of the literature. Washington, DC: Office of the

Assistant Secretary for Planning and Evaluation, U.S. Department of Human and Heath Services, accesat la data de 05.04.2012 la: http://aspe.

hhs.gov/hsp/07/humantrafficking/litrev

4 Estes, J. R., & Weiner, N. A. (2001, revised 2002). The Commercial Sexual Exploitation of Children in the U.S., Canada and Mexico.

Philadelphia: University of Pennsylvania School of Social Work, Center for the Study of Youth Policy, full report, pag 40;

Patternurile exploatării sexuale în cazurile victimelor adulte de gen masculin

18


comunitate 5. Conform statisticilor existente pentru acest an, minorii victime au provenit din familii biparentale,

au fost recrutaţi în mod direct de către persoane cunoscute sau prieteni din cercul de prieteni, cu promisiunea unor locuri de muncă sau pentru prostituţie. Constatăm astfel că o parte din minorii victime ale traficului în scopuri sexuale erau familiarizaţi cu practicarea prostituţiei în ţara noastră şi acceptă ofertele de a pleca şi a practica prostituţia pe teritoriul altor state din dorinţa de a-şi asigura câştiguri mari.

Nimic nu-i poate pregăti pe minorii, majoritatea cu vârstele cuprinse între 14-17 ani, pentru abuzurile fizice, psihice, emoţionale sau alte modalităţi utilizate de traficanţi în vederea constrângerii victimelor pentru supunerea la exploatare.

5 ANITP, „Traficul de copii în România. Studiu asupra procesului de Recrutare”, 2009

Distribuţia victimelor minori identificaţi în 2011 pe gen

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor minori

19


Minorii cei mai vulnerabili şi expuşi riscului de trafic sunt cei cu vârstele cuprinse între 14 şi 17 ani. În această categorie de vârstă se încadrau peste 90% din minorii identificaţi în 2011.

Judeţele care au înregistrat cele mai mari valori ale provenienţei minorilor victime în 2011 au fost Braşov, Iaşi şi Argeş, cu 22, respectiv 20 de minori victime. Harta de mai jos prezintă provenienţa geografică pe judeţele României, pentru ca următoarea hartă să puncteze ţările destinaţii în cazul victimelor minori, identificate în 2011.

Harta judeţelor de provenienţă în cazurile minorilor victime ale traficului de persoane minori identificaţi în 2011

Ţări destinaţie în cazul minorilor victime identificaţi în 2011

20


Analiză cu privire la populaţia de victime traficate în anul 2011Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, interpretarea datelor statistice cu privire la victimele

traficului de persoane poate fi realizată şi pe populaţia victimelor traficate în anul 2011. Distincţia între această categorie de victime şi cea a victimelor identificate este că aceste victime au fost exploatate pe perioada anului 2011 şi au fost identificate tot pe perioada acestui an.

Datele statistice cu privire la victimele traficului de persoane traficate în anul 2011 şi descrierea pe indicatori specifici a acestei populaţii poate fi corelată cu informaţii privind cazurile nou intrate de investigare a infracţiunii traficului de persoane, măsurând astfel realitatea anului 2011 cu privire la fenomenul amplu al combaterii şi identificării victimelor traficului de persoane.

Ponderea victimelor traficate a fost în acest an de 57,82% din totalul victimelor identificate, iar numărul victimelor de gen feminin este de aproximativ de două ori mai mare decât al victimelor de gen masculin. Majoritatea victimelor locuiesc în mediul rural, aveau studii gimnaziale şi erau necăsătorite la data traficării. Recrutarea a fost făcută, în cele mai multe cazuri, de către cunoştinţe sau prieteni, victimele fiind înşelate cu promisiuni de locuri de muncă în străinătate.

În cazul principalelor judeţe de proveninţă ale victimelor traficului de persoane, per ansamblu aceleaşi judeţe funcţionează ca principală sursă, schimbându-se doar ordinea în ierarhie. Astfel, analizând judeţele de provenienţă pentru aceste categorii de victime, Ialomiţa se situează pe primul loc, cu 43 de victime, spre deosebire de distribuţia geografică în cazul victimelor identificate, unde Iaşi se situa pe primul loc, cu 68 de victime.

Se constată o diferenţă mai mare între ponderile înregistrate ale exploatării sexuale şi pentru muncă forţată, decât în cazul populaţiei totale de victime identificate, în sensul că, deşi exploatarea sexuală este tot pe primul loc, aceasta înregistrează un procent de 51,5% din populaţia de victime traficate, spre deosebire de 48% din populaţia victimelor identificate.

A existat o bună colaborare cu autorităţile competente din Spania şi Italia, pentru prevenirea traficului de persoane pe teritoriul lor, amploarea acestui fenomen fiind în continuare ridicat, în special în ce priveşte exploatarea prin muncă şi exploatarea sexuală a victimelor cetăţeni români.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor traficate în anul 2011

21


Nici în cazul ţărilor de destinaţie nu se identifică anumite trasee sau state specifice, statele de destinaţie înregistrate fiind aceleaşi ca în cazul victimelor identificate. Se constată totuşi o rată ridicată a identificării victimelor traficate intern, deoarece din cele 296 de victime traficate în interiorul ţării, 210 au fost victime traficate în aceeaşi perioadă. Ponderea crescută a victimelor traficate, din cele identificate în 2011, semnalează identificarea timpurie a victimelor exploatate intern şi, astfel, o petrecere a unui timp mai scurt în trafic de către victime.

CONCLUZIIUn număr de 60 din 100 de victime sunt recrutate cu promisiunea unui loc de muncă în afara ţării.

Mecanismele de prevenire şi informare, prin instituţiile abilitate, trebuie să ofere suficiente informaţii cu privire la riscurile traficului de persoane şi să încurajeze persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să ia decizii numai în urma unei atente şi minuţioase informări.

O caracteristică a victimizării o reprezintă acoperirea geografică largă în ce priveşte proveniența victimelor, judeţele sursă ale traficului de persoane regăsindu-se în toate regiunile României. Cu toate acestea, realizarea programelor sustenabile de prevenire regională a traficului de persoane poate fi abordată cu considerararea atât a dimensiunii regionale a fenomenului, interdependent cu anumite caracteristici socio-demografice ale populaţiei de victime identificate, cum ar fi genul sau vârsta acestora. Astfel, în judeţele Braşov, Argeş, Iaşi pot fi derulate campanii de informare în rândul minorilor, pentru ca în judeţele Mureş, Sălaj, Timiş respectiv Ialomiţa, Iaşi şi, din nou Timiş, măsurile de prevenire şi informare cu privire la traficul de persoane să fie considerate din perspectivele de gen în rândul populaţiei adulte; în aceeaşi măsură, activitatea de prevenire a traficului de persoane poate fi focalizată pe anumite tipuri de exploatare, în funcţie de dinamica manifestată la nivelul judeţelor de provenienţă: dacă în judeţul Ialomiţa o campanie de prevenire şi creştere a riscurilor exploatării prin muncă este binevenită, în judeţul Iaşi o campanie locală de prevenire a exploatării sexuale şi de reducere a riscului faţă de această formă de trafic, prin informare, răspunde strategiei pe termen scurt de reducere a traficului de persoane, în această regiune.

Conform datelor înregistrate în SIMEV, victimele traficate intern petrec o perioadă mai scurtă de timp în trafic, fiind identificate mai repede decât în cazul victimelor traficate în afara ţării.

Identificarea şi specificarea factorilor de risc la traficul de persoane, în special în cazul exploatării sexuale şi pentru muncă forţată trebuie considerată prin analize şi studii amănunţite elaborate de echipe multidisciplinare. Antrenarea instituţiilor publice şi private într-un proiect amplu de cercetare a caracteristicilor individuale, comunitare, politice, economice şi de orice altă natură ale populaţiilor aflate în situaţii de risc de victimizare, determină identificarea şi măsurarea vulnerabilităţilor specifice. Identificarea grupurilor aflate în situaţii de risc va înlesni orice alte acţiuni având ca scop reducerea incidenţei traficului de persoane şi îmbunătăţirea calităţii asistenţei victimelor.

Continuarea campaniilor de prevenire a traficului de persoane, atât în mediile identificate de risc (baruri, cluburi, zone cunoscute pentru practicarea prostituţiei sau a cerşetoriei), cât şi în zonele frecventate de grupuri aflate în situaţii de risc (unităţi de învăţământ, centrele de plasament, parcuri).

22

Răspunsul social

Secţiunea I I

RĂSPUNSUL SOCIAL

PLANUL LEGISLATIVReglementarea normativă a multiplelor aspecte incidente unui fenomen social şi de criminalitate

organizată, cum este fenomenul traficului de persoane, are rolul substanțial al orientării acțiunilor instituționale a agenților sociali care participă, potrivit responsabilităților stabilite legal, în diferitele zone ale intervenției, centrate fie către combaterea infracționalității, fie către intervenția de tip preventiv, cea vizând protecția şi asistența specializată a victimelor ori cooperarea între instituții sau între acestea şi organizațiile societății civile, de profil. În sensul acesta, anul 2011 a cunoscut o dinamică relevantă şi un ritm accelerat, din perspectiva activităţii de reglementare normativă/ legislativă în materia traficului de persoane. Probabil că referinţa este dată de eforturile cumulate ale reprezentanţilor diferitelor autorităţi publice centrale şi organizaţii ale societăţii civile în elaborarea proiectului noii strategii naţionale împotriva traficului de persoane (SNITP) pentru perioada 2012 - 2016.

Investită cu rolul de produs principal al demersurilor de reglementare legislativă din aria politicilor publice, SNITP îşi fixează ca scop prioritizarea şi dinamizarea activităţilor instituţiilor statului, organizaţiilor internaţionale şi non-guvernamentale în lupta împotriva traficului de persoane, motivarea cooperării interinstituţionale şi internaţionale, aducerea, în mentalitatea colectivă a realității problematice a acestui fenomen, prin trimitere la efectele negative implicate, adaptarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de asistenţă oferite victimelor traficului de persoane. Pentru a contextualiza oportunitatea elaborării SNITP, aducem în atenţia cititorului faptul că anii 2009 şi 2010 au fost caracterizaţi, pe plan european, printr-o activitate extrem de intensă a factorilor de decizie, prin iniţiative de modernizare a actualului cadru legislativ, prin organizarea unor conferinţe ministeriale de impact. Un obiectiv important al acestor conferinţe a fost acela de a oferi prilejul abordării unor provocări din ce în ce mai importante pentru Uniunea Europeană, de a-şi consolida capacitatea de acţiune în parteneriat şi cooperare la nivel internaţional, în domeniul prevenirii, protecţiei victimelor traficului de persoane şi al trimiterii în judecată a traficanţilor. În plus, un alt obiectiv a fost furnizarea unor date concrete şi reale structurilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene pentru elaborarea unui document de acţiune în domeniul întăririi dimensiunii externe a UE în privinţa reacţiei împotriva traficului de fiinţe umane.

Reacţia împotriva traficului de persoane reclamă o abordare multidisciplinară şi multiinstituţională. Ca activitate economică ilegală, traficul şi exploatarea victimelor reprezintă mijloace de acumulare a resurselor financiare deosebit de însemnate ale criminalităţii organizate; ca încălcare majoră a drepturilor fundamentale ale omului, este o ofensă adusă demnităţii umane, pe care România nu o poate trece cu vederea; ca activitate ilegală transfrontalieră, este un element care ameninţă securitatea şi un domeniu de cooperare important în interiorul UE şi în parteneriat cu state, regiuni şi terţe organizaţii internaţionale. Astfel, factorii de decizie din Uniunea Europeană au lansat un apel către comunitatea internaţională, inclusiv către instituţiile de la nivel regional şi naţional, organizaţii non-guvernamentale, internaţionale şi alte organizaţii ale societăţii civile, precum şi către instituţiile şi agenţiile Uniunii Europene, atât pentru a contracara provocările ridicate de infracţionalitatea transnaţională, cât şi pentru a oferi o reacţie clară şi cuprinzătoare în direcţia unor politici multidisciplinare, coerente şi coordonate, cu implicarea tuturor actorilor vizaţi din ţările de origine, tranzit şi destinaţie. O astfel de reacţie explicită trebuie să fie în

23


concordanţă cu standardele drepturilor omului, acordându-se o atenţie particulară traficului de femei şi copii, în conformitate cu instrumentele internaţionale.

Dimesiunile psiho-socială, economică şi infracţională ale fenomenului traficului de persoane solicită organismului social un tip de adaptare permanentă la dinamica accentuată a acestui fenomen. Este motivul pentru care SNITP fixează, prin obiective generale, sectoriale şi acţiuni punctuale, cadrul general care va permite dispozitivului naţional anti-trafic mobilizarea de resurse şi acţiuni multiple şi coordonate, subsecvente domeniilor prevenirii, combaterii fenomenului şi asistenţei acordate diferitelor categorii de victime ale traficului de persoane (VT).

În demersurile de elaborare a SNITP, partenerii au urmat un plan de lucru, care a inclus şi o secvență de analiză a eficienţei strategiei anterioare, cu trimitere directă la calitatea realizării obiectivelor, impactul acţiunilor singulare şi interinstituţionale, etc. Consumul de timp pentru elaborarea SNITP a fost determinat de:

» procesul de durată al consultărilor interinstituţionale organizate de către ANITP, cu participarea ansamblului instituţiilor publice şi a unor organizaţii ale societăţii civile. Au fost analizate şi dezbătute puncte de vedere şi perspective instituţionale şi multidisciplinare, în desfăşurarea mai multor întâlniri de lucru şi consultative, rezervate câtorva subdomenii de acţiune: combaterea traficului de persoane, prevenire şi asistenţa victimelor, toate având ca punct de plecare rezultatele evaluării implementării Strategiei anterioare, dar mai ales dinamica accentuată a evoluţiei fenomenului traficului de persoane din ultimii ani. Un grup tematic a fost rezervat consultării ONG ce desfăşoară activităţi în domeniu, în vederea adăugării perspectivei societăţii civile în conţinutul Strategiei;

» consultarea strategiilor naţionale ale SM ale UE, în domeniu; » nevoia de integrare a perspectivei europene în filosofia şi conţinutul SNITP 2012-2016. Acest

lucru a fost posibil şi prin analiza prevederilor Directivei nr. 36/2011 a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia;

» necesitatea realizării evaluării rezultatelor implementării strategiei anterioare, care a permis identificarea acelor obiective şi acţiuni ce au favorizat progrese semnificative, dar şi identificarea punctelor slabe pentru al căror răspuns noul proiect de strategie identifică şi propune obiective şi acţiuni adaptate realităţilor dinamicii fenomenului traficului de persoane din ultimii ani. Acest proces a consumat aproape un an, în condiţiile organizării consultărilor interinstituţionale, prin intermediul unei anchete pe bază de chestionar;

» S-a avut în vedere, ca referinţă importantă, adoptarea, de către UE, a strategiei împotriva traficului de persoane. Întârzierea adoptării acestui act normativ de referinţă pentru toate statele membre ale UE a fost un alt motiv pentru care Strategia României a stat în aşteptare.

Proiectul SNITP a fost abordat din perspectiva recentelor priorităţi ale Preşedinţiei Consiliului UE, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, statuate în Programul Stockholm. Acestea vin să completeze rolul instituţiilor din România şi impun noi obiective: 1. Politică eficientă, coerentă şi coordonată în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane;2. Adaptarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, precum şi al

asistenţei oferite victimelor.Propunerea noii directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane şi protejarea victimei, demonstrează viitoarele priorităţi în domeniu la nivel european, respectiv:

24

Răspunsul social

» Măsuri pentru adecvarea pedepselor la gravitatea infracţiunilor comise; » Competenţa extrateritorială mai extinsă şi cu un grad de obligativitate mai ridicat, statele membre

fiind astfel obligate să îi urmărească penal pe resortisanţii sau persoanele care îşi au reşedinţa pe teritoriul lor şi care au comis infracţiunea de trafic în afara teritoriului statului respectiv;

» Îmbunătăţirea asistenţei acordate victimelor, în special a tratamentului medical precum şi a măsurilor de protecţie.

Perioada de aplicare a strategiei va fi 2012 - 2016. Odată cu elaborarea SNITP, partenerii au inclus primul Plan naţional de acţiune pentru implementarea

Strategiei naţionale, pentru perioada 2012-2014. La data elaborării prezentului raport, documentul se află în procedură de avizare.

Alte referinţe normative relevanteÎn continuare este prezentată, pentru prima dată, o analiză integrată a principalelor acte normative

relevante în domeniul prevenirii şi combaterii victimizării, precum şi în cel al asistenței victimelor traficului de persoane. Am considerat oportună a astfel de analiză, realizată cu sprjinul consistent al Ministerului Justiției, prin argumentul introdus de modificările unora dintre actele normative preexistente. Prin corelarea unor articole de lege, cititorul poate dobândi înțelegerea mai nuanțată a perspectivei dinamicii legislative recente, cu titlu de răspuns față de dinamica accentuată a fenomenului traficului de persoane, în anul 2011.

Astfel, în prezent, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (numită, în continuare, ”legea-cadru”), după ultimele modificări, cuprinde dispoziţii privind prevenirea traficului de persoane, infracţiunile privind traficul de persoane şi în legătură cu traficul de persoane, protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane şi aspecte ce ţin de cooperarea internaţională în domeniu.

De asemenea, prin modificările recente, legea-cadru a înregistrat un progres în ceea ce priveşte alinierea României la standardele europene în materia combaterii şi prevenirii traficului de persoane, prin incriminarea folosirii serviciilor unei persoane traficate şi prin oferirea unei definiţii a noţiunii de victimă a traficului de persoane (definiţia infracţiunii de trafic de persoane este acum în concordanţă cu definiţiile date de actele internaţionale în domeniu). Această nouă incriminare se regăseşte şi în cuprinsul noului Cod penal, ea fiind o consecință a ratificării, de către România, a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (prin Legea nr. 300/2006). Spre exemplu, textul va fi aplicabil în cazul persoanei care acceptă să primească, prin transplant, un organ, ştiind că este prelevat ilegal de la o victimă a traficului de persoane, sau al celui care acceptă să folosească munca forţată impusă acestor victime sau care beneficiază de serviciile persoanei forţate a practica prostituţia, dacă cunoaşte faptul că aceste persoane sunt victime ale traficului de persoane. Legislaţia cuprinde şi o serie de dispoziţii speciale de procedură, după cum urmează.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de legea-cadru este de competenţa DIICOT.

De asemenea, în condiţiile legii, pentru obţinerea probatoriului necesar în aceste cauze, pot fi folosiţi investigatori sub acoperire. În cazul existenţei unor indicii temeinice privind săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane se pot efectua interceptări sau înregistrări audio sau video de către organul de urmărire penală, cu autorizarea procurorului, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

În vederea respectării demnităţii sau vieţii intime a părţii vătămate, la cererea acesteia, instanţa poate declara şedinţa de judecată secretă. Dacă victimele infracţiunilor de trafic de persoane şi pornografie infantilă sunt minori, şedinţele de judecată nu sunt publice, prin derogare de la regulile procedurale,

25


în scopul de a proteja interesele minorilor.

6Cadrul legal actual, cât şi cel care va deveni aplicabil în viitorul apropiat, instituit prin noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, este cuprinzător în ceea ce priveşte incriminarea faptelor de trafic de persoane şi a altor fapte similare, precum şi în ceea ce priveşte dispoziţiile speciale de procedură necesare combaterii fenomenului infracţional.

În ceea ce priveşte noul Cod penal, acesta păstrează conţinutul reglementării actuale, aducându-i îmbunătăţiri însă prin sistematizarea şi alinierea sa la standardele europene în materie. Astfel, Capitolul al VII- lea al Titlului I al părţii speciale al noului Cod penal cuprinde infracţiunile de trafic şi exploatare a unor persoane vulnerabile, fiind aduse în acest capitol incriminări cuprinse în prezent în legea-cadru, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi din Ordonanţa de urgenţă nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României. Textele de incriminare a traficului de persoane, de minori şi de migranţi au fost sistematizate pentru o mai uşoară înţelegere şi o mai bună corelare cu alte texte de incriminare, fără a li se aduce însă modificări substanţiale 7. Codul renunţă

6 Sursa: Ministerul Justiţiei, 2011.

7CAPITOLUL VII - Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile (…)

ART. 210 - Traficul de persoane

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate

asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

ART. 211 - Traficul de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea

de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă (…)

ART. 213, ART. 216 - Folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane

ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

ART. 217 - Sancţionarea tentativei

Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 209 - 211 şi art. 213 alin. (2) se pedepseşte.

TITLUL III - Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat

CAPITOLUL II - Infracţiuni privind frontiera de stat

ART. 263 - Traficul de migranţi

(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei

de stat a României, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârşită: a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial; b) prin mijloace care pun în pericol viaţa,

integritatea sau sănătatea migrantului; c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la

3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseşte.

ART. 264 - Facilitarea şederii ilegale în România

(1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni

de trafic de persoane, de minori sau de migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România, se pedepseşte cu închisoarea de

26

Răspunsul social

la incriminarea infracţiunii de cerşetorie în forma consacrată de Codul Penal în vigoare, dar propune două incriminări noi, conexe cerşetoriei, menite să răspundă unor situaţii frecvente în ultimii ani. Este vorba de exploatarea cerşetoriei practicate de un minor sau o persoană cu dizabilităţi (determinarea la practicarea cerşetoriei sau obţinerea de foloase de pe urma acestei activităţi) şi respectiv de folosirea unui minor, de către majorul care are capacitatea de a munci, în scopul de a obţine astfel ajutor material din partea publicului.

Referitor la Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, constatăm că majoritatea dispoziţiilor de drept penal material şi procesual cuprinse în directivă se regăsesc deja în dreptul intern, nepresupunând intervenţii majore cu ocazia transpunerii directivei în legislaţia română. Cu titlu exemplificativ putem menţiona:

Art. 2 din Directivă: definiţia traficului de persoane (Infracţiuni privind traficul de persoane):De lege lata - infracţiunile privind traficul de persoane şi în legătură cu traficul de persoane se

regăsesc în legea-cadru - art. 12, 13, 141, 17 şi 18. În prezent, sunt acoperite în legislaţia naţională toate aspectele din definiţia infracţiunii de trafic de persoane (varianta tip şi variantele agravante) aşa cum apare aceasta în Directiva 36/ 2011;

De lege ferenda - infracţiunile privind traficul de persoane se regăsesc în noul Cod Penal (Legea 286/2009) - art. 210 (traficul de persoane) şi art. 211 (traficul de minori). Urmează a fi aduse completări prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni de către un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Proiectul de lege de punere în aplicare se află în prezent în dezbatere la Camera Deputaţilor (cameră decizională).

• Art. 7 din Directivă - Sechestrul şi confiscarea În legislaţia naţională există prevederi referitoare la confiscare: art. 112 şi 118 din Codul Penal (măsura

de siguranţă a confiscării speciale); art 19 din Legea 678/2001, art 112 din Noul Cod Penal (Legea 286/ 2009).

• Art. 8 din Directivă - în legislaţia naţională există următoarele prevederi:Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - art. 20 alin 1: „Persoana

supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie, de cerşetorie, trecere frauduloasă a frontierei unui stat ori donare de organe sau ţesuturi ori celule de origine umană, în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni.”

În noul Cod penal (Legea 286/2009) - art. 262, alin. 4 - este menţionat faptul că trecerea frauduloasă a frontierei de stat, săvârşită de o persoană victimă a traficului de persoane sau de minori constituie cauză de nepedepsire.

la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind

concursul de infracţiuni.

(2) Când fapta a fost săvârşită: a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial; b) de către un funcţionar public aflat în

exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite cu privire la un alt străin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale

ale pedepsei se reduc cu o treime.

27

Raport privind situa

Documents

EVALUARE ANUALĂEVALUARE ANUALĂ privind situaţia traficului de persoane 2011 Bucureşti, 2012 Prezentul raport a fost creat cu participarea structurilor de aplicare a legii implicate