mile Durkheim (1858-1916) a configurat pentru prima oara obiectul propriu al acestei discipline, asemanator cu domeniul de studiu din oricare stiinta: "Principalul nostru obiectiv

mile Durkheim (1858-1916) a configurat pentru prima oara obiectul propriu al acestei discipline, asemanator cu domeniul de studiu din oricare stiinta: "Principalul nostru obiectiv. este de a extinde rationalismul stiintific la conduita omeneasca, aratnd ca [.] ea este reductibila la raporturi de la cauza la efect" si de aceea sociologia "nu trebuie sa consiste ntr-o simpla parafraza a prejudecatilor traditionale" (mile Durkheim, 1974, p.35).

Sociologul francez a fost preocupat de modul cum societatile dureaza n timp. n acest sens a cautat elementele ce pot explica existenta societatilor. Preocupat de studierea stiintifica a realitatii sociale, Durkheim a examinat factorii ce determina obiectiv fiintarea societatii. Pentru ca societatea este entitate independenta de individ, sociologul francez a gndit grupul ca realitate sociala fundamentala. Faptele ce au loc n grup constituie problematica sociologiei deoarece acestea sunt independente de individ n aceeasi masura ca si procesele si fenomenele studiate de stiintele naturii. ntruct el a vazut societatea dincolo de dimensiunile psihologice si biologice, fenomenele sociale au fost considerate ca lucruri. "Tratam faptele sociale ca lucruri", scrie mile Durkheim.

Faptele sociale sunt aspecte ale vietii sociale care nu pot fi explicate n termenii specifici individului, pentru ca ele se produc autonom de acesta si sunt exterioare lui.

Faptele sociale sunt cunoscute n mod direct sau empiric, iar sociologul cauta date senzoriale obiective rezultate din masurarea lor n contextul vietii sociale. Caracterul obiectiv al faptului social deriva si din caracteristicile sale de a constrnge individul sa urmeze o anumita directie si nu alta. Faptul social evolueaza independent fara a se conforma vointei individuale. Societatea nsasi actioneaza ca un sistem de constrngeri, determinnd individul sa actioneze asa cum i dicteaza ea. Observam ca, n gndirea lui Durkheim, prioritara este societatea si, din acest motiv, el o concepe, din aceasta perspectiva, ca obiect al sociologiei. Societatea este mai mult dect suma partilor sale. Faptul social actioneaza asupra individului nu numai pentru ca este exterior lui, dar si datorita internalizarii de catre acesta a standardelor de comportament ale societatii n care traieste.

Faptul social reprezinta unealta gnoseologica de investigare a realitatii sociale. Investit cu atribute morale, faptul social trebuie sa actioneze pentru asigurarea ordinii sociale prin reunirea indivizilor n actiunea de functionare a ntregului sistem social.

Analiza societatii prin faptul social este ntreprinsa de sociologul francez n lucrarea Diviziunea muncii sociale (1893). Durkheim a facut distinctia ntre solidaritatea mecanica si solidaritatea organica, derivata din compararea structurilor sociale simple n societatile traditionale cu diviziunile complexe n societatile moderne. n primele tipuri de societate, diviziunea muncii era foarte simpla, afirmata ntre persoane implicate n aceeasi ocupatie, cum ar fi vnatoarea si agricultura. n acele contexte sociale au existat un stil comun de viata, un set comun de credinte, obiceiuri si ritualuri cunoscute si practicate de catre toti. Prin urmare, a existat un consens comun fundamental pe care Durkheim l-a denumit constiinta colectiva n temeiul careia oamenii au cunoscut aceeasi viata sociala si au edificat o solidaritate sociala care orienteaza si controleaza comportamentul individual. Aceasta solidaritate este mecanica, iar dimensiunea ei esentiala este constiinta colectiva.

Pe masura ce societatile se modernizeaza, adopta tipuri de productie industriala, iar diviziunea muncii devine mai complexa, se schimba si tipul de solidaritate sociala.

Migrarea oamenilor de la sat la oras, din activitatile agricole n muncile industriale contribuie la erodarea vechii solidaritati. n locul omogenizarii din societatea traditionala se impune eterogenitatea sociala n ocupatii, stiluri de viata. Constiinta colectiva este nlocuita cu constiinta individualitatii. Se face trecerea de la proprietatea comuna la proprietatea privata, de la responsabilitati colective la drepturi individuale. Relatiile directe ntre oameni si controlul informal si pierd din semnificatie. Puterea si autoritatea au trecut din responsabilitatea familiei si a bisericii n seama justitiei si a statului. Toate acestea au impus o noua solidaritate sociala, anume solidaritatea organica. Ea este fundamentul realizarii, cu succes, a combinarii ordinii sociale cu libertatea individuala.

Nucleul acestei solidaritati este diviziunea complexa a muncii, liant al economiilor industriale din societatea moderna n care fiecare este interdependent cu celalalt. Asadar, oamenii sunt determinati sa coopereze pentru ca numai astfel fiecare poate sa-si realizeze scopurile. Diviziunea muncii este "daca nu unica, cel putin principala sursa a solidaritatii sociale n societatile bazate pe specializarea sarcinilor". Cum faptul social este greu de descifrat din observarea sa, Durkheim a indicat dreptul, n calitatea lui de simbol vizibil, domeniul de studiu al tuturor varietatilor de solidaritate sociala.