Gospodina

de Elena Farago

Greu e când eşti gospodină!Uite, eu, cât sunt de mică,Iute-s ca o rândunică,Harnică-s ca o albină.

Cum mă scol, cobor în grabăColivia din perete,Să dau boabe la sticlete,Că-i un cântăreţ de treabă.

Vreme multă nu-mi rămâne;Pisicuţa, de cu noapte,Miaună şi-mi cere lapte –Iar Grivei îmi cere pâine.

Învăţ lecţiile toateLa citit, la socoteală –Că doar n-o să plec la şcoalăFără lecţii învăţate!

Cu păpuşa-i alt bucluc!Din şindrilă şi din beţe,Trebuie să-i fac pătucDupă sobă să nu-ngheţe.

Uf, ce mare-i bucuriaCând sunt gata toate-n pripă!Nu stau locului o clipă…Tare-i grea gospodăria!