EFECTELE CRIZEI ECONOMICE ASUPRA OPERATORILOR CULTURALI

CUPRINS

1. INTRODUCERE: IMPACTUL CRIZEI ASUPRA SECTORULUI CULTURAL LA NIVEL INTERNAŢIONAL2. ASPECTE METODOLOGICE ŞI PROFILUL RESPONDENŢILOR3. ESTIMAREA MOMENTULUI ÎNCEPERII ŞI SFÂRŞITULUI CRIZEI4. EFECTELE CRIZEI – EVALUĂRI ŞI PREVIZIUNI4.1. Surse de finanţare4.2. Cifra de afaceri4.3. Cheltuieli4.4. Investiţii4.5. Resurse umane4.6. Parteneriate4.7. Producţia 4.8. Distribuţia 4.9. Consumul 5. CAUZE ALE MODIFICĂRILOR APĂRUTE ÎN ACTIVITATEA ORGANIZAŢIILOR6. MĂSURI ANTI-CRIZĂ6.1. Măsuri anti-criză interne6.2. Măsuri anti-criză externe6.3. Soluţii din partea MCPN7. EFECTE ALE CRIZEI ÎN SECTOARELE CULTURALE (SINTEZĂ DIN INTERVIURI)7.1. Domeniul muzical7.2. Domeniul cinematografiei7.3. Domeniul culturii scrise7.4. Domeniul artelor spectacolului7.5. Domeniul artelor vizuale8. CONCLUZII

Sper că nu am uitat să lucrăm cu bugete mici şi să facem ceva din convingere. Eu făceam desene direct pe pereţii muzeelor. Acum mă pregătesc

să spun mai mult folosind cretă mai puţină.(Dan Perjovschi despre efectele crizei economice în cultură)

1. INTRODUCERE: IMPACTUL CRIZEI ASUPRA SECTO-RULUI CULTURAL LA NIVEL INTERNAŢIONAL

dddImpactul crizei economice asupra sectorului cultural poate fi analizat din mai multe perspective: o parte a participanţilor la dezbatere contestă însăşi miza unei dezbateri despre criza în cultură, iar o altă parte identifică efecte pozitive ale crizei, ca de exemplu creşterea libertăţii de creaţie. Linia mediană a dezbat-erii face totuşi referire la efectele negative, cele mai frecvent citate fiind scăderea valorii finanţărilor pub-lice, reorientarea sponsorilor şi a investitorilor privaţi către domenii cu o mai mare popularitate şi viz-ibilitate şi scăderea consumului cultural. Există voci în rândul managerilor culturali care remarcă această tendinţă – prioritatea acordată proiectelor „populare”, adresate unui public larg – inclusiv în agenda administraţiilor publice din domeniu1. În privinţa consumului cultural nu există o unanimitate a opiniilor despre influenţa crizei. Ambroise Barras, teoretician al legăturii dintre literatură şi noile tehnologii, îşi expri-ma rezerva cu privire la influenţa crizei asupra consumului cultural: „nu sunt sigur că a existat vreodată o relaţie între consumul cultural şi puterea de cumpărare (cumpărăm mai multe cărţi atunci când avem cele necesare traiului, cumpărăm mai puţine atunci când suportăm loviturile unei economii în recesiune?)”2. dddÎn ianuarie 2009, Helmut Anheier publica pe platforma Labforculture, a Fundaţiei Culturale Europene, un articol despre reacţia sectorului cultural la criza economică, semnalând premisele de la care ar trebui să pornească o astfel de investigaţie: pe de o parte prioritatea, în interiorul sectorului, de a combate efectele imediate ale crizei, iar pe de altă parte importanţa delimitării acestor efecte de tendinţele care s-ar fi material-izat într-o evoluţie independentă de criză a sectorului3. Nu există însă consens asupra momentului de debut

1. Dea Vidovic, Some Perspectives on the Financial Crisis, 15 februarie 2009. http://www.labforculture.org/en/users/site-users/site-members/site-committors/site-moderators/dea-vidovic/blog/some-perspectives-on-the-

financial-crisis

2. Ambroise Barras, Riscuri în Dilema Veche, An VI, nr. 263 (2 martie 2009), Tema săptămânii: De la criza culturii la cultura crizei. Accesibil online la http://www.dilemaveche.ro/trimite.php?nr=263&cmd=articol&id=10113 .

3. Helmut Anheier. How can the cultural sector survive the financial crisis?; ianuarie 2009. http://www.labforculture.org/en/home/contents/2009/how-can-the-cultural-sector-survive-the-financial-crisis

al crizei în sectorul cultural, dar evenimente din toamna şi iarna anului 2008 indică prezenţa unei crize în plină desfăşurare: în sudul Californiei, Orange County Opera Pacific îşi anulase stagiunea 2008-2009 iar în noiembrie făcea eforturi să nu îşi închidă definitiv porţile, iar Festivalul de Poezie Geraldine R. Dodge din New Jersey, cel mai mare festival de profil din America de Nord, şi-a anulat ediţia bianuală din 20104. În privinţa situaţiei Europei de Est există specialişti care estimează că această regiune este mai bine pregătită să reziste crizei întrucât a dezvoltat strategii de lucru în condiţii de buget redus.dddÎn cadrul unui studiu similar la nivel internaţional5, bazat pe evaluările făcute de manageri cultura-li asupra efectelor crizei în domeniul artelor, acestea au fost asociate unei perioade de 24 de luni; cele mai problematice surse de finanţare vor fi sponsorizarea şi donaţiile filantropice; în privinţa activităţii organizaţiei se resimte necesitatea reducerii de personal, scăderea cererii de produse noi şi eliminarea proiectelor riscante; sectoarele artistice cele mai vizate de criză sunt artele spectacolului şi artele vizuale, în comparaţie cu literatura şi artele comunitare, iar sectorul privat sau organizaţiile care nu beneficiază de fonduri publice vor percepe mai acut criza. Ca notă pozitivă, specialiştii consultaţi în cadrul studiu-lui reţin ca punct forte al artelor flexibilitatea sectorului şi familiaritatea acestuia cu bugete restrânse.

2. ASPECTE METODOLOGICE ŞI PROFILUL RESPONDENŢILOR

dddStudiul “Efectele crizei economice asupra culturii”, primul de acest gen adresat spaţiului românesc, a fost realizat de CSCDC cu scopul de a surprinde modul în care criza economică a reconfigurat sectorul cultural din România şi de a sintetiza strategiile de limitare a efectelor propuse de profesioniştii care activează în domeniu. Pentru a avea acces la o informaţie exhaustivă, care să cuprindă atât date factuale, cât şi percepţii şi opinii, am apelat la două instrumente de cercetare sociologică: chestionarul şi interviul semi-structurat. Respondenţii – persoane aflate în funcţii de conducere, specialişti în domeniu – au completat un chestionar care conţinea întrebări despre transformările din activitatea organizaţiei şi din mediul extern, constatate sau prognozate de respondenţi, despre cauzele asociate acestor schimbări, despre măsurile întreprinse sau plan-ificate de organizaţie pentru limitarea efectelor crizei şi despre instituţiile considerate responsabile pentru identificarea unor strategii anti-criză în domeniul culturii şi despre rolul MCPN în acest sens. Chestionarul a fost trimis prin poştă electronică pe adresa a 600 de organizaţii care îşi desfăşoară activitatea în dome-niul culturii: instituţii publice, organizaţii non-guvernamentale, organisme de gestiune colectivă, instituţii

4. InformaţII furnIzate de LabforcuLture (http://www.LabforcuLture.org/en/home/contents/2009/how-can-the-cuLturaL-sector-survIve-the-fInancIaL-crIsIs) şI usa todaY (around the natIon: arts feeL economIc

Impact. http://www.usatodaY.com/LIfe/theater/2009-03-01-artsfeeds_n.htm )

5. InternatIonaL federatIon of arts councILs and cuLture agencIes (Ifacca). d’art report no 37. Global financial crisis and recession: impact on the arts. IunIe 2009. trebuIe precIzat că studIuL cscdc, spre

deosebIre de ceL aL Ifacca, s-a concentrat asupra IndustrIILor cuLturaLe, care vor fI defInIte în secţIunea metodoLogIcă.

publice şi asociaţii comerciale. Raportul de cercetare a fost realizat pe baza răspunsurilor primite din partea a 54 dintre organizaţiile menţionate anterior. Complementar chestionarelor, echipa CSCDC a efec-tuat un număr de 19 interviuri semi-structurate faţă-în-faţă, pe baza unei grile de interviu care investiga impactul crizei asupra finanţărilor, cheltuielilor, parteneriatelor, producţiei, distribuţiei, consumului şi a al-tor aspecte ale activităţii organizaţiilor din sectorul cultural a căror evoluţie ar putea fi asociată cu criza.dddProfilul respondenţilor care au completat chestionarul reflectă varietatea domeni-ilor de activitate, a tipurilor de sectoare economice (public, privat şi non-profit), a dimensiunii organizaţiei (reflectată în cifră de afaceri şi număr de angajaţi) şi a surselor de venit ale acesteia. dddMajoritatea respondenţilor6 (43%) reprezintă societăţi comerciale, urmate, în egală măsură, de ONG-uri şi instituţii publice (câte 28%). În privinţa domeniilor culturale în care activează organizaţiile, ma-joritatea datelor utilizate au fost furnizate din interiorul industriei de carte (30%), urmată de mu-zee şi organizaţii de artele spectacolului (13%), domeniile în care s-a înregistrat un interes mai redus pentru participarea la studiu fiind industria muzicală şi publicitatea (câte 2% din numărul respondenţilor).

dddAu răspuns în măsură comparabilă organizaţii foarte tinere (înfiinţate după 2001), tinere (in-trate pe piaţă între anii 1989 şi 2000) şi instituţii fondate înainte de anul 1989. Majoritatea sunt organizaţii de mici dimensiuni, cu până în 50 de angajaţi (56% din respondenţi), existând şi ca-zuri (15% din numărul organizaţiilor) în care nu există angajaţi permanenţi, ci doar colaboratori.dddÎn privinţa aspectelor financiare, cea mai mare parte a organizaţiilor care desfăşoară activităţi comerciale (43%) înregistrează o cifră de afaceri sub 500.000 lei, în timp ce la extrema superioară (cifră de afaceri peste

ddddTabelul 1. Domeniul de activitate al organizaţiilor

6. chestIonareLe au fost compLetate de persoane în funcţII de conducere sau cu atrIbuţII economIce în organIzaţIILe respectIve. categorIa respondenţILor – acoLo unde nu apare aLtă precIzare – va fI asImILată pe

parcursuL raportuLuI cu organIzaţIILe reprezentate de ceI care au compLetat chestIonaruL.

10.000.000 lei) se plasează 17% din organizaţii. Un procent de 46% din respondenţi îşi autofinanţează activi-tatea în proporţie de peste 50%; 22% dintre organizaţii îşi bazează peste jumătate din venituri pe finanţări de la bugetul de stat, 9% pe burse şi granturi, faţă de doar 4% dintre organizaţii care se susţin din sponsorizări.

dddSecţiunea calitativă a studiului, bazată pe interviuri semi-structurate, a presupus consultarea a 19 organizaţii distribuite astfel: patru din domeniul industriei muzicale, trei din domeniul cinematografiei, şase din industria cărţii, două care activează în artele spectacolului şi patru din domeniul artelor vizuale. Cei intervievaţi sunt reprezentanţi ai producătorilor privaţi şi non-profit, ai organismelor de gestionare colectivă şi ai asociaţiilor profesionale.

Graficul 1. Contribuţia diferitelor surse de venit la bugetul organizaţiilor (cifrele reprezintă numărul organizaţiilor care au selectat una dintre variantele de răspuns)

3. ESTIMAREA MOMENTULUI ÎNCEPERII ŞI SFÂRŞITULUI CRIZEI

dddMajoritatea respondenţilor (58%) plasează debutul crizei în perioada iulie 2008 – martie 2009, perioadă în care trimestrul 1 al anului 2009 înregistrează cele mai multe menţiuni (28%). Patru procente din respondenţi sunt mai optimişti, identificând trimestrul 3 al anului 2009 ca început al crizei. Sfârşitul crizei este plasat de respondenţi în proporţie de 30% în perioada 2011 – 2015, alţi 18% estimând că efectele crizei vor lua sfârşit la finalul lui 2010 (ultimul trimestru).

4. EFECTELE CRIZEI – EVALUĂRI ŞI PREVIZIUNI

4.1. Surse de finanţare

dddAnaliza răspunsurilor evaluative privind modificările survenite în dimensiunea finanţării, pentru perioada ianuarie - iulie 2009, evidenţiază faptul că aceasta a scăzut sau, în cel mai bun caz, a stagnat. Scăderea sau stagnarea finanţării prezintă însă o anumită variaţie în funcţie de posibilele surse de finanţare folosite de acto-rii culturali, respectiv autofinanţare, buget de stat, sponsorizări, împrumuturi bancare sau burse şi granturi.

Sponsorizările sunt sursa de finanţare percepută de cei mai mulţi respondenţi ca aflându-se în scădere.

Graficul 2. Evoluţia surselor de finanţare (ianuarie – iulie 2009)

dddÎn acest sens, tendinţa descendentă este foarte puternică în cazul autofinanţării (47% din actorii culturali au apreciat veniturile provenind din această sursă ca fiind mai mici, comparativ cu perioada ianuarie - iulie 2008) şi a bugetului de stat (48%), dar mai ales în cazul sponsorizării (57%). În sectorul culturii scrise spre exemplu, unde sponsorizările erau deosebit de importante pentru organizarea de târguri de carte, scăderea acestora este chiar mai accentuată: „toate firmele cu care am colaborat în anii trecuţi, din motive reale sau folosind acest pretext al crizei şi-au declinat posibilitatea de a colabora in 2009” (reprezentant asociaţie de editori).dddPreviziunile actorilor culturali privind evoluţia finanţării în perioada iulie 2009- martie 2010 se caracterizează printr-un conţinut mai mare de optimism, comparativ cu evaluările referitoare la situaţia din ultimul an. În acest sens, chiar dacă răspunsurile ce menţionează scădere sau stagnare pentru diferitele surse de finanţare cumulează în continuare o pondere de peste 50%, se observă o scădere a gradului în care actorii culturali percep aceste schimbări.dddTendinţa descendentă este identificată în măsura cea mai mare, şi pentru această perioadă, în cazul autofinanţării, bugetului de stat şi sponsorizărilor. Transformările survenite în modul în care actorii culturali percep acest lucru nu sunt însă de neglijat. Astfel, autofinanţarea este sursa în cazul căreia s-a menţionat cel mai des că va suferi o scădere (41% din respondenţi). Sponsorizările vor scădea în viziunea a 40% din respondenţi (cu 17% mai puţin decât în cazul evaluării perioadei ianuarie-iulie 2009), în timp ce bugetul de stat este prevăzut să scadă în 32% de cazuri.

Graficul 3. Previziuni asupra surselor de finanţare (iulie 2009 – martie 2010)

dddSursa de venituri cu situaţia cea mai bună, comparativ cu anul 2008, este cea provenind din împru-muturile bancare: pentru 64% din actorii culturali situaţia este neschimbată, în timp ce pentru 27% dintre aceştia este mai bună. Din această apreciere nu se poate deduce însă că băncile reprezintă în momentul de faţă resursă importantă pentru diferitele sectoare culturale deoarece, pe de o parte, numărul instituţiilor sau actorilor culturali ce folosesc această modalitate de finanţare este în continuare mic şi, pe de altă parte, nu se cunoaşte dimensiunea implicării din trecut a băncilor în activităţile culturale. Prognozele actorilor cul-turali referitoare la cursul pe care îl vor urma împrumuturile bancare prezintă unele diferenţe, întâlnindu-se mai multe opinii conform cărora această sursă de finanţare va stagna (70%) şi mai puţine conform cărora va creşte (20%).dddÎn cazul evaluării perioadei ianuarie 2009 - iulie 2009, bursele şi granturile se situează într-o poziţie intermediară între, pe de o parte, tendinţa puternic descendentă a autofinanţării, bugetului de stat sau sponsorizării şi, pe de altă parte, situaţia bună a împrumuturilor bancare. În acest sens, 45% din răspunsuri apreciază că a existat o stagnare şi 35% dintre acestea estimează o scădere. Previziunile privind evoluţia acestora încadrează o situaţie asemănătoare, cu diferenţe de doar două procente pentru aprecierile ce menţionează stagnare (47%) şi creştere (18%).

4.2. Cifra de afaceri

dddEstimările oferite de reprezentanţii diferitelor instituţii sau organizaţii culturale accentuează o scădere a cifrei de afaceri (78%) în perioada ianuarie - iulie 2009 prin comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului

În cadrul complexului de factori ce au condus la scăderea recentă a cifrei de afaceri, criza economică este percepută ca fiind principala cauză.

Graficul 4. Evoluţia cifrei de afaceri (ianuarie – iulie 2009)

precedent. Răspândirea largă a fenomenului de scădere a cifrei de afaceri poate fi înţeleasă drept un indicator al contracţiei diferitelor sectoare culturale, chiar dacă nu cunoaştem încă nivelul acestei micşorări.dddPreviziunile pentru perioada iulie 2009 - martie 2010 indică o pondere mai mică a celor care menţionează că cifra de afaceri va cunoaşte o tendinţă descendentă (63% din respondenţi). De asemenea, se remarcă pro-cente mai mari ale celor care cred că se va înregistra o creştere (23%).

4.3. Cheltuieli

dddÎn demersul cercetării efectelor pe care criza economică le are asupra culturii a fost urmărită şi componenta cheltuielilor, în care au fost incluse aspecte precum cheltuielile legate de întreţinere, chirie, plata furnizorilor, cheltuielile de distribuţie şi nivelul salariilor. dddSe remarcă faptul că, spre deosebire de evoluţia surselor de finanţare şi a profitului, pentru componenta cheltuielilor cele mai multe răspunsuri au indicat că situaţia în perioada ianuarie - iulie 2009 este la fel ca în perioada ianuarie - iulie 2008. Astfel, au stagnat salariile (66%), cheltuielile aferente chiriei (58%), cheltuielile de distribuţie (52%), cheltuielile necesare întreţinerii (44%) şi cele pentru plata furnizorilor (40%). Pe fondul scăderii surselor de finanţare şi a profitului, menţinerea cheltuielilor la acelaşi nivel cu cel din 2008 reprezintă o dificultate în plus pentru actorii culturali. În cazul culturii scrise spre exemplu, preţurile practicate de dis-tribuitori au fost identificate în cadrul tuturor interviurilor drept o problemă foarte importantă:

Graficul 5. Previziuni asupra evoluţiei cifrei de afaceri (iulie 2009 – martie 2010)

Menţinerea cheltuielilor la niveluri asemănătoare cu anii anteriori este o urmare mai degrabă a unor factori specifici domeniilor de activitate.

dddEvoluţia cheltuielilor presupuse de desfăşurarea activităţilor culturale trebuie pusă în relaţie şi cu fenom-ene precum deprecierea monedei naţionale sau scăderea producţiei artistice. Astfel, pe fondul creşterii cursului valutar, al scăderii surselor de finanţare şi a profitului şi având în vedere faptul că multe cheltuieli (chirii, drep-turi de autor, traduceri, plata artiştilor etc) se fac în modedă străină, se poate spune că stagnarea nivelului chel-tuielilor trebuie înţeleasă, în aceste condiţii, drept o creştere a acestora. În aceste condiţii este posibil ca unii actori culturali să îşi îndrepte o parte din bugete mai întâi spre asigurarea cheltuielilor necesare funcţionării organizaţiei şi apoi spre desfăşurarea de proiecte.

„(...) deşi acum câţiva ani solicitau 40% din preţul unei cărţi, au ajuns acum către 60%. Şi atunci tu, dacă ai de plătit drepturi de autor, ai de plătit personalul, utilităţi (regia), tiparul (care de multe ori e aproape de 50% din preţul cărţii, uneori te mai lasă)... pai şi atunci cum să dai 60%?” (reprezentant asociaţie de editori).

Graficul 6. Evoluţia cheltuielilor (ianuarie – iulie 2009)

„Cheltuielile au crescut în primele luni din cauza creşterii euro. Ca O.N.G. nu am cheltuieli de producţie, dar cheltuielile de funcţionare au crescut, crescând cos-turile (...). Crizei nu ne putem sustrage, chiar dacă bugetul e mai mare decât anul trecut, dar în definitiv vor creşte cheltuielile de structură mai mult decât cele din spaţiul artistic (pentru proiecte, de exemplu).” (reprezentant uniune teatrală)

dddPreviziunile privind perioada iulie 2009 - martie 2010 conturează o situaţie asemănătoare. Astfel, 73% din răspunsuri indică faptul că nivelul chiriilor va fi la fel, iar salariile se vor menţine la acelaşi nivel pentru 63% din actorii culturali. De asemenea, vor stagna nivelul cheltuielilor de distribuţie (58%), cheltuielile necesare întreţinerii (56%) şi plata furnizorilor (54%).

4.4. Investiţii

dddÎn această secţiune analizăm datele referitoare la evoluţia şi modificările sesizate sau estimate de actorii culturali respondenţi pentru o serie de activităţi realizate în mod obişnuit de organizaţii pentru maximiza-rea calităţii serviciilor culturale oferite publicului/consumatorilor ca de exemplu: achiziţionarea de aparatură tehnică de specialitate, achiziţionarea de noi spaţii, investiţii în formarea profesională a resurselor umane şi investiţii în promovare.

Grafic 7. Previziuni privind evoluţia cheltuielilor (iulie 2009 – martie 2010)

Criza economică a provocat scăderi în sectorul investiţiilor din domeniul culturii mai ales la nivelul unor activităţi ca achiţionarea de aparatură tehnică şi de specialitate, investiţiile în promovare şi în formarea profesională a resurselor umane.

dddÎn ceea ce priveşte modificările petrecute în acest sector, în perioada ianuarie-iulie 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent în tabelul de mai jos, se observă faptul că toate tipurile de activităţi au înregistrat în general o scădere. Dintre activităţile incluse aici, cele mai mari scăderi le-au înregistrat achiziţionarea de aparatură tehnică (73%) şi cea de investiţii în formarea profesională a resurselor umane (66%). La polul opus se găseşte activitatea de investiţii în promovare care este cea mai puţin afectată (16%). dddReferitor la estimările pe care actorii culturali respondenţi le-au făcut pentru perioada iulie 2009-martie 2010, datele indică faptul că cei mai mulţi dintre aceştia (63%) consideră că achiziţionarea de aparatură de specialitate va fi în continuare cea mai afectată de scădere, ceea ce se poate explica prin micşorarea bugetului pentru cele mai multe sectoare culturale atât pentru perioada actuală, cât şi pentru cea următoare. Aceleaşi date (Tabelul 3) indică şi faptul că o parte a actorilor culturali (29%) se vor orienta spre investiţii în promovare. Pentru achiziţionarea de noi spaţii şi investiţii în formarea profesională a resurselor umane nu se estimează modificări majore în perioada iulie 2009-martie 2010, comparativ cu perioada anterioară.

Tabelul 2. Investiţiile organizaţiilor culturale: tipurile de modificări apărute în perioada ianuarie-iulie 2009

Tabelul 3. Investiţiile organizaţiilor culturale: tipurile de modificări estimate pentru perioada iulie 2009-martie 2010

4.5. Resurse umane

dddAceastă secţiune conţine date referitoare la modificările de la nivelul numărului de angajaţi şi de colaboratori şi a calităţii activităţii acestora în perioadele analizate. Datele obţinute indică faptul că faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, în intervalul ianuarie-iulie 2009 nu s-au produs modificări esenţiale în sectorul resurselor um-ane, atât numărul şi calitatea personalului angajat, cât şi cele ale colaboratorilor rămânând preponderent la fel. Totuşi, există o tendinţă de scădere la nivelul numărului de personal angajat şi a numărului de colaboratori, în timp ce la nivelul calităţii personalul angajat şi a colaboratorilor tendinţa este de creştere.

dddÎn ceea ce priveşte estimările privind modificările care pot apărea în perioada iulie 2009-martie 2010, cei mai mulţi dintre actorii culturali respondenţi nu consideră că se vor petrece schimbări majore faţă de situaţia anterioară.

Criza economică a afectat numărul resurselor umane din domeniul culturii dar nu şi calitatea activităţii acestora.

Graficul 8. Resursele umane: tipurile de modificări apărute în perioada ianuarie - iulie 2009

4.6. Parteneriate

Secţiunea de faţă cuprinde analiza modificărilor şi a cauzelor acestora sesizate de reprezentanţii organizaţiilor culturale pe perioadele analizate în ceea ce priveşte numărul parteneriatelor iniţiate la nivel local, naţional şi internaţional şi dimensiunea instituţiilor partenere. Modul în care s-au repartizat procentele (Graficele 9 şi 10) indică faptul că pentru ambele perioade analizate, numărul parteneriatelor şi dimensiunea instituţiilor parte-nere rămâne preponderent la fel cu perioada anterioară.

Criza economică a provocat la nivelul parteneriatelor din cultură scăderea numărului de parteneriate internaţionale şi dimensiunea instituţiilor partenere.

Graficul 9. Parteneriate: tipurile de modificări apărute în perioada ianuarie - iulie 2009

Tabelul 4. Resursele umane: tipurile de modificări estimate pentru perioada iulie 2009-martie 2010

4.7. Producţia

dddÎn ansamblu, respondenţii sunt moderaţi în a menţiona deteriorarea situaţiei producţiei pentru perioada ianuarie – iulie 2009. Cea mai însemnată scădere, a numărul de producţii/proiecte, este de 42%, urmată de 35% scădere a dimensiunii producţiilor. Cele mai stabile aspecte ale producţiei par a fi calitatea producţiilor – 56% stabilitate şi doar 5% scădere – şi raportul calitate-preţ , cu 49% stabilitate şi 18% scădere.

Graficul 10. Parteneriate: tipurile de modificări estimate pentru perioada iulie 2009 – martie 2010

În timp ce indicatori ca numărul şi dimensiunea producţiei au înregistrat scădere asociată cu criza, calitatea este singurul aspect al producţiei pentru care criza nu constituie un factor decisiv.

dddPentru perioada iulie 2009 – martie 2010 se înregistrează o distribuţie omogenă a previziunilor de scădere, stabilitate sau creştere a aspectelor legate de producţie, ceea ce indică faptul că în vara lui 2009 nu se conturase încă o imagine clară a evoluţiei viitoare, sectorul cultural regăsindu-se în expectativă. Există relative certitudini în privinţa evoluţiei raportului calitate-preţ, a calităţii şi a dimensiunii producţiilor, al căror viitor nu anunţă, în opinia respondenţilor, schimbări radicale; aceste aspecte sunt considerate stabile în proporţie de 57%, 56%, respectiv 48% (a se vedea figura de mai jos).

Graficul 11. Evoluţia producţiei culturale (ianuarie – iulie 2009)

Graficul 12. Previziuni asupra producţiei culturale (iulie 2009 – martie 2010)

dddOpiniile se nuanţează în cadrul interviurilor, un specialist din industria de carte estimând, de exemplu, că restricţiile financiare se vor reflecta în ritmul/calendarul producţiei, impunând prudenţă din partea editorilor:

dddPrintre respondenţii care au completat chestionarul, reprezentanţii ONG-urilor sunt cei care semnalează într-o mai mare măsură creşteri (atât înregistrate cât şi anticipate) la nivelul tuturor aspectelor legate de producţie (în special al calităţii şi a raportului calitate-preţ).

4.8. Distribuţia

dddCele mai multe aspecte ale procesului de distribuţie a produselor culturale au rămas nemodificate în perioada ianuarie-iulie 2009 în raport cu perioada similară a anului anterior, conform opiniei respondenţilor: 65% din respondenţi apreciază că numărul reţelelor de distribuţie a rămas acelaşi, 62% consideră calitatea reţelelor de distribuţie identică perioadei precedente, 56% cred acest lucru despre reţeaua de distribuţie la nivel local şi 55%, despre cea de la nivel internaţional. Evaluările sunt mai rezervate în privinţa reţelei de distribuţie de la nivel naţional, despre care un procent egal de respondenţi (44%) apreciază că reţeaua fie a fost mai puţin eficientă (a scăzut), fie a rămas neschimbată. Evaluările numărului de produse distribuite în perioada ianuarie-iulie 2009 sunt relativ echilibrate: 40% dintre respondenţi au înregistrat o scădere, 37% stagnare şi 23% creştere. Cu toate acestea, doar 8% evaluează cantitatea de retururi ca înregistrând o evoluţie favorabilă, în timp ce 44% dintre aceste organizaţii înregistrează o pantă descendentă în ceea ce priveşte re-tururile. O posibilă explicaţie a aparentului paradox este aceea că strategia de distribuţie a multor organizaţii nu s-a adaptat la timp condiţiilor de criză; păstrând neschimbat numărul de produse distribuite în condiţiile scăderii consumului, numărul retururilor a crescut.

„Se reduce planul editorial, se scot mai puţine titluri, pe urmă se mai aşteaptă, de ex-emplu chiar dacă îmi lipseşte un anumit titlu cu o dinamică mai lentă, aştept să îl re-editez pentru toamnă şi prefer să aştept 2-3 luni până atunci. E vorba de o altă plani-ficare în an. Sunt anumite perioade despre care ştii din start că sunt moarte. Chiar şi perioade adiacente, înainte sau după. Deci extindem această perioadă, acest gol. Decât să investeşti şi să nu iţi recuperezi banii...” (reprezentantă asociaţie difuzori şi editori)

Criza va afecta cel mai puternic numărul de produse distribuite şi numărul de retururi.

ddddddEstimările respondenţilor despre evoluţia pentru următoarele trei semestre (perioada iulie 2009 – martie 2010) înregistrează stabilitatea de ansamblu a sectorului de distribuţie, aşa cum indică opţiunile majoritare pentru răspunsul „la fel”. O creştere semnificativă estimată se înregistrează doar în cazul numărului de produse distribuite (46%), cu o predicţie de 71% pentru stabilitatea numărului de retururi.

Graficul 14. Previziuni asupra distribuţiei de produse culturale (iulie 2009 – martie 2010)

Graficul 13. Evoluţia distribuţiei de produse culturale (ianuarie – iulie 2009)

4.9. Consumul

dddÎn perioada ianuarie – iulie 2009, faţă de perioada similară din 2008, consumul cultural a înregistrat scădere în opinia a 60% din respondenţi şi stagnare în opinia a 40% dintre aceştia. Volumul publicului/participanţilor a scăzut şi el conform evaluării a 50% din respondenţi şi a stagnat pentru 32% dintre aceştia. Există şi organizaţii care au înregistrat o creştere a volumului publicului/participării (18%), dar nu şi a consumului de produse culturale.dddÎn cazul industriei de carte, criza a afectat vânzările în perioada considerată cea mai profitabilă a anului:

dddPentru perioada iulie 2009 – martie 2010 specialiştii consultaţi estimează o tendinţă pozitivă: 54% din respondenţi se aşteaptă la scăderea consumului şi 32% la scăderea numărului publicului, faţă de procente de 60%, respectiv 50% pentru perioada anterioară. Un procent de 13% estimează creşterea consumului, iar 23% creşterea participării.

Consumul de produse culturale înregistrează o scădere mai abruptă decât volumul publicului.

„[vânzările au scăzut] cam din luna noiembrie [2008, n.a.] în comparaţie cu perioada de un an în urmă. Pot să spun chiar octombrie. Aceas-ta perioadă care era cea mai bună pentru vânzări a început mult mai slab.” (reprezentantă asociaţie de editori şi difuzori de carte)

Graficul 15. Evaluarea consumului cultural (ianuarie – iulie 2009)

dddO posibilă explicaţie a diferenţelor care apar între consum şi participare (scorul mai bun al participării) poate fi reflexul populaţiei de a reduce achiziţiile de bunuri de consum de orice natură, inclusiv de produse cul-turale. În cazul participării la evenimente/proiecte/programe culturale, este posibil ca eventualul acces gratuit la unele dintre acestea să facă participarea mai atractivă în condiţii de buget personal „de criză”.dddO predicţie optimistă în privinţa crizei ca stimulent al consumului priveşte piaţa cărţii:

Graficul 16. Previziuni asupra consumului cultural (iulie 2009 – martie 2010)

„[...] mi se pare că efectul pentru industria cărţii va fi paradoxal şi mi se pare foarte interesant pronosticul, aşa că îl dau, făcând analogie cu ce s-a întâmplat pe vremea lui Ceauşescu când oamenii citeau ca să-şi ofere o compensaţie pen-tru toate celelalte insatisfacţii. [...] Omul va vedea că hrana lui spirituală cea mai ieftină e cartea şi va lua decizii în funcţie de asta.” (reprezentant editură)

5. CAUZE ALE MODIFICĂRILOR APĂRUTE ÎN ACTIVI-TATEA ORGANIZAŢIILOR

dddReferitor la cauzele pe care actorii culturali le atribuie schimbărilor survenite în dimensiunea finanţării în ultimul an, scăderea acesteia este asociată, pentru majoritatea indicatorilor, cu fenomenul crizei economice. dddÎn privinţa surselor de finanţare ale organizaţiilor, tendinţa descendentă este pusă în relaţie cu recesiunea economică în cazul autofinanţării şi al finanţărilor provenite de la bugetul de stat. În previziunile pentru sursele de finanţare, criza economică este cauza pentru scăderea anticipată a împrumuturilor bancare, a autofinanţării, a sponsorizărilor şi a bugetului de stat. dddFactorii pozitivi, specifici domeniului, pot reprezenta diferite caracteristici cum ar fi, spre exemplu în cazul teatrului, preţul produsului cultural:

dddMajoritatea actorilor culturali (peste 80%) consideră că scăderea cifrei de afaceri este, respectiv va fi, efectul recesiunii economice. Modul în care criza economică şi elemente specifice se îmbină pentru a produce o scădere a dimensiunii cifrei de afaceri variază în funcţie de domeniul avut în vedere. Expansiunea accesului la internet poate fi un factor deosebit de important. Spre exemplu, în cazul caselor de producţie muzicală, chiar dacă în general primele luni ale anului sunt mai restrânse în ceea ce priveşte vânzarea, reprezentanţii acestora remarcă o tendinţă descendentă comparativ cu anul trecut.

„...în spaţiul teatral criza va determina o apropiere a oamenilor de teatru pentru că eu cred că biletul la spectacol e încă accesibil şi, poate, neavând bani de alte lucruri mergi către zona de teatru. Sălile de spectacol, cel puţin în Bucureşti, sunt pline...” (reprezentant uniune teatrală)

„Vedem că scăderile au scăzut faţă de anul trecut. Luna februarie, ca şi martie, sunt nişte luni oarecum moarte pentru noi, noi ne aşteptăm să fie aşa (…). Am simţit o scădere de 10-15%, dar pe mainstream. Pe nişă totul se menţine încă, nişele au scăzut foarte puţin. Am început să vindem mai mult muzică străină, au scăzut vânzările la muzica românească, din cauza influenţei internetului – e o globalizare (…). Se întâmplă asta de ceva timp, de câţiva ani: din cauza accesului mai uşor la informaţie, abonamentele la internet sunt ieftine.” (reprezentant casă de producţie muzicală)

dddÎn privinţa cheltuielilor precum chiria, se remarcă o corelaţie între evoluţia costurilor pentru spaţii şi a costurilor de distribuţie. Spre exemplu, referitor la piaţa de carte:

dddCriza economică este decisivă pentru declinul tuturor activităţilor legate de investiţii, în special al formării profesionale a resurselor umane şi al promovării. O altfel de situaţie se remarcă pentru modificările de la nive-lul achiziţionării de noi spaţii, unde factorii specifici domeniului sunt responsabili pentru scădere în proporţie de 50%.dddÎn privinţa evoluţiei resurselor umane, un specialist din domeniul cinematografic consideră că pentru un domeniu ca acesta, criza economică nu ar trebui să afecteze nici calitatea şi nici numărul personalului angajat sau al colaboratorilor, întrucât fiecare dintre aceştia sunt specializaţi pe o nişă de care este nevoie indiferent de contextul economic:

dddUn alt exemplu privind modificările apărute la nivelul calităţii resurselor umane (al colaboratorilor în acest caz) ca urmare a factorilor specifici, la care se adaugă şi efectele crizei, vine tot din domeniul cine-matografiei:

„În piaţa de distribuţie de la noi există o caracteristică foarte importantă: sunt extrem de puţini, dacă nu niciun jucător care trăieşte doar din carte (...) o mare parte din cifra lor de afaceri e reprezentată de alte lucruri decât de carte. Din aceste motive, lucruri care nu privesc piaţa de carte au inundat relaţiile noatre cu distribuitorii. Aceştia au probleme cu chiriile mari care sunt datorate locaţiilor pe care le iau în special pentru celelalte lucruri şi nu pen-tru carte, au dificultăţi cu creditele pentru dezvoltare etc. Şi toate aceste lucruri au încer-cat mulţi distribuitori să le verse în curtea editorilor prin mărirea costurilor de distribuţie care şi aşa sunt foarte mari pentru serviciile care le oferă.” (reprezentant asociaţie editori)

„Nu se va schimba însă din punct de vedere al calităţii, resursele tehnice sunt cam aceleaşi, nu se produc schimbări prea rapide, important fiind factorul uman, ca în toate celelalte sec-toare culturale, oamenii nu se schimbă din cauza crizei, nici nu se tâmpesc, nici nu devin mai talentaţi doar că a venit criza. Producţia de film nu are în general un personal fix, fie-care se angajează pe proiect. Cineaştii sunt majoritatea freelanceri, fiecare îşi caută pe proiect, atunci când nu sunt filme nici ei nu au de lucru. Nu ar trebui să existe o problemă a numărului de personal la acest nivel, pentru că un proiect nu se poate face cu mai mulţi sau mai puţini oameni (nu poţi să scoţi costumierele sau şeful de producţie), nu poţi să faci un film renunţând la oameni. Personalul e specializat pe anumite domenii, domenii de care ai nevoie. Nimeni nu ar angaja în condiţii normale pe cineva dacă nu are nevoie de el. Dacă are nevoie de el în condiţii normale, aceeaşi nevoie o are şi în condiţii de criză.” (reprezentant uniune profesională)

dddO schimbare majoră s-a produs în ceea ce priveşte numărul de parteneriate realizate la nivel internaţional, ale căror scăderi sunt cauzate în marea majoritate de criza economică. dddRolul puternic negativ al crizei în privinţa producţiei rămâne relativ constant în cazul fiecărui interval de timp avut în vedere. Declinul raportului calitate-preţ din perioada ianuarie – iulie 2009 şi, în cazul proiecţiilor pentru viitor, declinul producţiei de bunuri şi servicii, al dimensiunii producţiilor şi al raportului calitate-preţ sunt puse pe seama crizei economice. O excepţie notabilă o constituie calitatea producţiilor/proiectelor, în privinţa căreia răspunsurile indică, în general, factorii specifici domeniului ca principali responsabili pentru orice sens al evoluţiei (scădere, creştere sau stagnare), pentru ambele intervale de timp luate în considerare. Se sugerează astfel independenţa calităţii produselor culturale de lipsurile economice. Impactul benefic al crizei asupra calităţii producţiei este menţionat inclusiv de câţiva dintre specialiştii intervievaţi, dar există şi predicţii contrare, care corelează criza cu reorientarea actorilor culturali către producţii comerciale (mai mult pragma-tism în defavoarea valorii artistice):

dddAspectele distribuţiei cele mai sever afectate de criză în primele două trimestre ale anului 2009 sunt calitatea reţelei de distribuţie, reţeaua internaţională şi numărul de produse distribuite.

„Sunt afectaţi şi colaboratorii cu care lucraţi? DM: Bineînţeles. Deja sunt foarte mulţi care s-au reprofilat, au plecat din ţară. Costumieri, tehnicieni, oameni care în zece ani s-au format cât de cât, acum, negăsindu-şi proiecte, pleacă, se reprofilează, ca să câştige bani. În Franţa există un sistem în care aceşti oameni, care lucrează câteva luni pe ani pri-mesc bani de la stat, fiind astfel încurajaţi să practice meseriile alea.” (producător de film)

„Şi la nivel artistic până la urmă nu toate proiectele vor fi finanţate ci doar acelea care au o relevanţă pentru contextul actual. Se va face un pic de curăţenie, asta e partea buna a lucrurilor. [...] A fost nevoie de o efervescenţă pentru că apoi lucrurile să se structureze mai bine. În schimb o să ne întoarcem la lucruri cu bani puţini şi poate că din lipsa unor fonduri mari care permit folosirea unei tehnologii avansate ajungi să te regăseşti pe tine şi să faci totul cu mijloace simple. Din criză totdeauna se creează lucruri mult mai adevărate şi dacă chiar tu crezi în ce vrei să faci şi faci totul mai bine cu ce ai.” (reprezentantă fundaţie de dans contemporan)

„[...] mă gândesc că strategia teatrelor o să schimbe puţin repertoriul înspre un public mai larg. Pentru artele vizuale ştiu că MNAC nu face compromi-suri dar poate galeriile o să schimbe direcţia spre comercial, pe muzică iar cred că se va întâmpla. Perioada de efervescenţă din anii trecuţi chiar iţi permitea să te dezvolţi pe o nişă, acum să vedem cum o să reziste toate grupurile indie...” (reprezentant artele spectacolului)

6. MĂSURI ANTI-CRIZĂ6.1. Măsuri anti-criză interne

dddAnaliza răspunsurilor privind măsurile deja luate de actorii culturali pentru limitarea efectelor negative ale crizei economice relevă faptul că cea mai des utilizată măsură este restructurarea bugetului („Să fii cât mai eficient, adică să cheltuieşti cât mai puţin pentru a obţine acelaşi lucru...” - reprezentant asociaţie editori) - 85% din respondenţi procedând până prezent în această direcţie. Urmează, ca şi frecvenţă, dezvoltarea de noi strate-gii de promovare a produselor culturale (76%), echilibrarea raportului calitate-preţ (70%) şi iniţierea de noi parteneriate (70%). Măsurile la care s-a apelat cel mai puţin au fost scăderea producţiei (37%), disponibilizările de personal (27%), împrumuturile bancare (24%) şi creşterea investiţiilor (24%).

ddddddDeşi poate părea surprinzător că scăderea producţiei ca metodă anti-criză are o pondere mai mică prin comparaţie cu celelalte măsuri, trebuie avut în vedere faptul că reducerea producţiei are loc deja ca urmare a mijloacelor de reglare a pieţei (adaptarea volumului ofertei la cel al cererii). Acest lucru pare confirmat de evaluarea pe care actorii culturali au făcut-o pentru perioada ianuarie-iulie 2009 în ceea ce priveşte producţia

Restructurarea bugetului şi elaborarea de noi strategii de promovare sunt principalele măsuri anti-criză interne.

Graficul. 17. Frecvenţa măsurilor anti-criză luate de actorii culturali

de bunuri şi servicii culturale (55% din respondenţi au afirmat că s-a înregistrat o scădere în acest interval comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008). dddO explicaţie oarecum asemănătoare este posibilă şi în ceea ce priveşte reducerea numărului de angajaţi sau colaboratori. În acest caz, disponibilizarea angajaţilor poate fi pusă în relaţie cu un fenomen de echilibrare a dimensiunii resurselor umane:

dddÎn ceea ce priveşte măsurile pe care actorii culturali le vor adopta pe viitor, cele mai des menţionate au fost dezvoltarea de noi strategii de promovare a produselor culturale (92%) şi restructurarea bugetului (82%). Totodată sunt avute în vedere iniţierea de noi parteneriate (78%), reeşalonarea plăţilor către furnizori (71%) şi echilibrarea raportului calitate-preţ (71%).

dddMăsurile posibil a fi luate pe viitor cele mai puţin menţionate au fost creşterea investiţiilor (36%), disponibilizările de personal (27%) şi împrumuturile bancare (20%). Menţionarea împrumuturilor bancare ca fiind o măsură puţin folosită, în prezent sau viitor, de către actorii culturali confirmă ideea conform căreia implicarea sectorului bancar în finanţarea activităţilor din domeniile culturale este încă slab dezvoltată.

„... unii colegi au anunţat că au redus personalul. Nu cred că este vorba de un fenomen care să fie important cantitativ. Probabil că se renunţă la stufoşenia aparatului editorial şi de distribuţie din cazul editurilor, care oricum ar fi trebuit făcută şi aşa cu ocazia asta...” (reprezentant asociaţie editori)

Graficul 18. Frecvenţa măsurilor anti-criză preconizate a fi luate de actorii culturali

6.2. Măsuri anti-criză externe

dddPentru cei mai mulţi reprezentanţi ai organizaţiilor culturale participante la studiu (76%), Guvernul este organismul public care ar trebui să se implice în principal în strategiile şi măsurile anti-criză pentru domeniul culturii. Pentru 65% din respondenţi, această datorie revine Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. De asemenea, majoritatea actorilor culturali respondenţi (52%) au considerat că este important ca fiecare organizaţie culturală în parte să se implice în procesul elaborării de strategii şi măsuri anti-criză. Alte organ-isme care se pot implica în limitarea efectelor crizei din cultură sunt Ministerul Finanţelor Publice (46%), autorităţile publice locale şi instituţiile europene (39%) şi băncile (30%).

dddInformaţiile din interviurile realizate pe această temă completează rezultatele cercetării cantitative. De exemplu, un reprezentant al actorilor culturali din domeniul cinematografiei consideră că trebuie să existe o colaborare între instituţiile publice şi cele private în procesul de elaborare a strategiilor anticriză:

Guvernul şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sunt numite în cea mai mare proporţie de actorii culturali ca organisme responsabile cu implicarea în elaborarea unor strategii şi măsuri anti-criză.

Graficul 19. Clasamentul organismelor care ar trebui să se implice în strategiile şi măsurile anti-criză în do-meniul culturii

dddPentru a furniza o imagine cât mai completă a acestui subiect am analizat tipul de organisme considerate ca responsabile pentru elaborarea unor măsuri şi strategii anti-criză în funcţie şi de domeniul de activitate al experţilor participanţi la studiu. dddCei mai mulţi actori culturali din domeniul arhitecturii, restaurării, urbanismului şi patrimoniului, din domeniul artelor vizuale, al publicităţii şi al instituţiilor cu caracter interdisciplinar consideră că Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Guvernul sunt principalele instituţii care ar trebui să se implice în luarea măsurilor anti-criză. MCPN a mai fost numit ca principal organism public care să se implice în elaborarea măsurilor de limitare a efectelor crizei, de actori culturali din domeniul artelor spectacolului, iar Guvernul de respondenţi din cinematografie, cultură digitală şi video, centre de cultură şi muzee. dddInstituţiile europene au fost cel mai des alese de instituţiile culturale din domeniul muzicii şi al publicităţii. Actorii culturali din domeniul cărţii şi al publicităţii au fost cei care au ales în cea mai mare proporţie Minis-terul Finanţelor Publice.dddÎn plus, datele indică faptul că actori culturali din domenii ca arhitectura, urbanismul, restaurarea şi pat-rimoniul, artele vizuale, cinematografia, publicitatea consideră într-o proporţie ridicată că fiecare instituţie culturală trebuie să se implice în strategiile şi măsurile anticriză care vizează domeniul din care acestea fac parte. Organismele cele mai puţin numite sunt autorităţile publice locale şi băncile. Acestea au fost numite în procente mai mari de respondenţi din domeniul arhitecturii, restaurării, urbanismului şi domeniul publicităţii.

„Strategiile nu trebuie elaborate doar de sectorul public, pentru că nu vor corespunde ne-voilor celor cărora se adresează, dar nici sectorul privat nu poate să facă singur o strategie pentru că nu are componentele necesare, de exemplu de comunicare cu guvernul european, trebuie făcut totul în parteneriat, atât cu cei din mediul de afaceri, cât şi cu sindicaliştii. În cultură, sindicatele ar trebui dublate de marile asociaţii de autori.” (specialist cinematografie)

6.3. Soluţii din partea MCPNSoluţia parteneriatelor dintre MCPN şi alte instituţii ale statului pentru sprijinirea sectorului cultural este cea mai des menţionaţă alegere a actorilor culturali.

dddÎn ceea ce priveşte soluţiile pe care Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional le-ar putea iniţia pentru a veni în sprijinul instituţiilor din domeniul culturii, datele analizate indică următoarea situaţie: respondenţii din domeniile artelor vizuale, muzicii, publicităţii, cât şi muzeele au ales în cea mai mare proporţie soluţia parteneriatelor dintre MCPN şi alte instituţii ale statului pentru sprijinirea sectorului cultural. Actorii cul-turali respondenţi din domeniile arhitecturii, restaurării, urbanismului, patrimoniului, artelor spectacolului, publicităţii, instituţiile cu caracter interdisciplinar şi muzeele au ales ca soluţie principală pentru susţinerea sectorului cultural parteneriatele ministerului cu alte instituţii europene. Soluţia care constă în iniţierea de pro-grame special concepute de către MCPN pentru sectoarele din cultură afectate de criza economică a înregistrat procente ridicate pentru actorii respondenţii din toate domeniile culturale cuprinse în studiu. Tabelul de mai jos ilustrează modul în care procentele s-au distribuit.

Tabelul 5. Procentele7 în care au fost numite organismele publice responsabile cu implicarea în strategiile anti-criză în funcţie de domeniul organizaţiilor culturale respondente

7. trebuIe menţIonat că procenteLe cu vaLorI absoLute (0-100%) apar astfeL datorItă faptuLuI că în aceLe domenII a fost o sIngură InstItuţIe respondentă.

Tabelul 6. Procentele8 în care au fost numite soluţiile pe care Ministerul ar trebui să le iniţieze pentru sprijini-rea sectoarelor culturale afectate de criza economică

8. vezI nota precedentă.

7. EFECTE ALE CRIZEI ÎN SECTOARELE CULTURALE (SINTEZĂ DIN INTERVIURI)

dddPe lângă datele colectate prin chestionar şi analizate statistic redăm în această secţiune idei extrase din cele 19 interviuri realizate cu specialişti şi reperzentanţi. Aceste fragmente ilustrează mai detaliat, într-o abordare calitativă, manifestările contextului economic determinat de criză, la aceleaşi niveluri analizate (producţie, con-sum, distribuţie, finanţare, măsuri de limitare a crizei) pentru domeniile culturale de muzică, cinematografie, cultură scrisă, artele spectacolului şi artele vizuale.

7.1. Domeniul muzicaldddReprezentanţii organismelor de gestiune colectivă au observat, începând cu anul 2009, o întârziere în colectarea drepturilor de autor cauzată de faptul că unele firme au probleme cu lichidităţile ceea ce le determină pe acestea să amâne efectuarea plăţilor. Un alt efect se resimte în colaborarea cu actorii care furnizează play-list-urile către organisme ca CREDIDAM, din cauza lipsei resurselor financiare necesare pentru realizarea de investiţii în programe de soft noi. dddDacă în ceea ce priveşte vânzările criza se manifestă deja printr-o scădere, la nivelul distribuţiei, specialiştii din domeniu susţin că efectele mai accentuate se vor simţi mai târziu, deşi începe să se înregistreze închiderea unor puncte de vânzare. Un alt efect al contextului economic este o amânare a angajării de personal nou. Pentru unele companii din domeniu, înainte de a avea efecte concrete, criza se manifestă, după părerea unui reprezentant, ca „o psihoză” ce i-a determinat pe unii actori din domeniu să scadă calitatea şi implicit şi preţul, ca măsuri preventive la „ameninţarea crizei.” dddSpecialiştii din domeniu se aşteaptă la manifestări ale crizei pe viitor mai ales în domeniul de publicitate, considerând ca aceasta îi va afecta indirect, în contextul în care firmele care plătesc drepturi de autor către organismele de gestiune colectivă din muzică încearcă să-şi reducă costurile şi astfel renunţă la promovarea prin publicitate. Astfel, reprezentanţii domeniului preconizează o scădere a veniturilor posturilor de radio şi de televiziune şi implicit a drepturilor de autor colectate de la acestea, deoarece sumele colectate se calculează ca procente din veniturile firmelor din mass-media. Pe de altă parte, pentru unii actori culturali din muzică are loc în ultima perioadă o creştere a producţiei determinată de adaptarea domeniului la tendinţele internaţionale, de orientarea spre ambalaje bio, în contextul mai larg al unei atitudini responsabile faţă de mediu. dddPe lângă efectele cauzate de criza economică, experţii din domeniu semnalează şi dificultăţile specifice domeniului, fiind de părere că acest sector cultural va fi mai degrabă afectat de întârzierea reformelor, decât de contextul economic actual. De asemenea, dificultăţile majore din domeniu sunt cauzate de fenomenul pirateriei care continuă să provoace o scădere semnificativă a vânzărilor. dddExistă specialişti care consideră că pot fi identificate şi efecte pozitive ale crizei economice ca de exemplu

contribuţia acesteia la accentuarea dinamismului din domeniu şi la reorientarea pe diferite nişe de consumatori. În ceea ce priveşte strategiile de limitare a efectelor crizei, unii actori din domeniu au ales soluţia vânzărilor pe internet şi consideră că organizaţiile, asociaţiile şi companiile din domeniu sunt cele care ar trebui să se implice în elaborarea măsurilor de diminuare a efectelor crizei.

7.2. Domeniul cinematografieidddEfectele concrete ale crizei economice semnalate de reprezentanţi din acest domeniu au fost: scăderea vânzărilor, afectarea parteneriatelor la nivel internaţional, afectarea resurselor umane prin reprofilarea teh-nicienilor. Mai specific, scăderea vânzărilor cauzată de scăderea cererii de produse artistice pe piaţă, şi a cererii de publicitate TV au determinat o afectare a activităţii caselor de producţie prin diminuarea fondurilor de la CNC colectate de la posturile TV.dddCel mai pregnant efect al crizei în domeniul cinematografiei se manifestă la nivelul producţiei de film finanţată de companiile de publicitate care se confruntă în anul 2009 cu subfinanţări ale costurilor de televiz-iune. Potrivit specialiştilor piaţa a scăzut mult în acest an faţă de 2008, iar momentul declinului a fost identifi-cat de aceştia în intervalul octombrie-noiembrie 2008. Pentru cei care au realizat credite în anii precedenţi, un efect al contextului economic a fost schimbarea cursului euro. dddSpecialiştii estimează, de asemenea, efectele viitoare ale manifestării crizei. Unul din aceste efecte se aşteaptă să apară la nivelul distribuţiei filmelor aflate în prezent în faza de producţie, din cauza faptului că agenţiile internaţionale vor plăti un „minimum guarantee” foarte mic. Un efect pozitiv al contextului economic estimat va fi scăderea chiriilor. dddCa măsuri şi soluţii pentru diminuarea efectelor crizei, actorii culturali din producţia de film consideră că ar fi binevenite o implicare a MCPN prin o serie de soluţii care să se bazeze nu neapărat pe cantitatea de resurse, ci pe modul în care acestea sunt utilizate. Un exemplu este realizarea de către MCPN a unor proiecte care să încurajeze consumul de resurse culturale prin care să se valorifice investiţiile recente (ex. încurajarea mersului la cinematograf în urma revitalizări sălilor de cinema).

7.3. Domeniul culturii scrisedddAnumiţi reprezentanţi ai domeniului au considerat perioada octombrie-noiembrie 2008 ca momentul de început al crizei, interval cunoscut în branşă ca cel mai profitabil al anului. Efectele concrete identificate au fost scăderea finanţării provenite din sursele publice şi de la sponsori, creşterea costurilor pentru tipografie în-cepând cu anul 2009, scăderea vânzărilor şi încasărilor cu 10%-30% în perioada ianuarie 2009, faţă de aceeaşi perioadă din 2008, reducerea unor posturi ca cel de redactor, tehnoredactor şi personal auxiliar.dddÎn ceea ce priveşte evoluţia manifestării crizei în intervalul următor, actorii culturali din domeniu preconizează efecte ca de exemplu schimbarea practicilor de consum spre alternative mai ieftine, afectarea activităţii editurilor şi librăriilor mici care ar putea fi eliminate de pe piaţă sau absorbite de editurile şi librăriile

mai mari. Un alt efect estimat este reducerea bugetelor alocate promovării cărţilor în ziare şi reviste şi concen-trarea pe publicitatea prin contactul direct cu publicul la târguri, pe campanii outdoor şi canale mai ieftine, aşa cum este internetul.dddReprezentanţii domeniului au sugerat promovarea unor strategii şi măsuri anti-criză atât individuale (re-ducerea numărului de titluri publicate, o selecţie calitativă a titlurilor care urmează să fie publicate), cât şi colective (aplicate de MCPN în colaborare cu parteneri) concretizate în îndreptarea fondurilor către zona de achiziţie de carte pentru biblioteci, dezvoltarea de căi alternative de distribuţie, accesarea de fonduri europene, realizarea de pachete de oferte pentru cititori (pachete de 2, 3, 4 cărţi la un anumit preţ).

7.4. Domeniul artelor spectacoluluidddSpecialiştii din domeniu au identificat momentul de declanşare al crizei în luna august a anului 2008, când creşterea cotaţiei euro faţă de moneda naţionala a determinat o creştere a cheltuielilor cu 5%-7%. O manifes-tare a contextului economic a fost sesizată la nivelul comunicării cu partenerii financiari care refuză realizarea parteneriatelor pe motivul dificultăţilor cu care se confruntă din cauza crizei. dddÎn ceea ce priveşte măsurile individuale, unii actori culturali din domeniu au declarat că nu mai achiziţionează aparatură tehnică pentru evenimente deoarece instrumentele profesionale sunt foarte scumpe, alternativa fiind închirierea şi împrumutarea acestora. dddCa estimări ale efectelor crizei în domeniu, specialiştii menţionează o schimbare a traiectoriilor profesion-ale, în sensul că se aşteaptă ca unii profesionişti să se îndrepte către activităţi comerciale. De asemenea, se aşteaptă o serie de reorientări la nivelul producţiei şi creaţiei ce au în vedere o creştere a atractivităţii bunurilor culturale. dddExistă reprezentanţi din domeniu care consideră că pot apărea şi efecte pozitive ale crizei, care ar putea readuce creativitatea în activitatea de producţie şi ar putea determina trecerea într-un plan secundar a tehnolo-giei şi efectelor speciale costisitoare.

7.5. Domeniul artelor vizualedddAnumiţi reprezentanţi din domeniu percep efectele crizei într-o notă distinctă faţă de specialiştii din cele-lalte sectoare culturale. Astfel, criza este privită ca o oportunitate, pentru că oferă varianta unei alternative a stilului de viaţă dacă publicul consumator se va îndrepta în această perioadă mai mult spre cultură, decât spre alte tipuri de consum. De asemenea, criza este văzută în mod dual, manifestarea acesteia putând să întrerupă nişte ritmuri care fie pot să distrugă un sistem, fie pot să creeze alte deschideri. dddPentru cei din domeniul artelor vizuale, problemele specifice acestui sector sunt mai pregnante decât o anumită manifestare a crizei. Actorii culturali consideră că deocamdată nu se poate ştii care sunt problemele cauzate de criză şi care sunt cele cauzate de alţi factori, ca de exemplu dificultăţile legate de spaţii, de fonduri etc. Ca reacţie la contextul economic, specialiştii din domeniu au realizat un proiect ce a avut ca temă criza

financiară şi ce soluţii găsesc tinerii în acest sens. dddÎn ceea ce priveşte problemele care pot apărea din cauza crizei, acestea sunt în principal cele legate de nivelul finanţării, deoarece domeniul depinde de sponsorizări iar dacă sponsorii vor fi afectaţi de criză, aceasta se va resimţi şi la nivelul activităţii sectorului de arte vizuale.

8. CONCLUZIIdddLa momentul efectuării studiului, efectele crizei economice cel mai acut resimţite în activităţile cul-turale se manifestă sub aspect financiar: finanţările s-au redus, în special cele provenite din sectorul privat (sponsorizările), la fel si profitul şi cifra de afaceri. Activitatea de distribuţie este şi ea perturbată, mai ales în privinţa numărului de produse distribuite şi a retururilor, la fel şi consumul, în privinţa căruia unii specialişti speră ca recesiunea să devină o oportunitate. Calitatea activităţii, reflectată în munca personalului şi în calitatea produselor nu suferă, în opinia respondenţilor, din cauza efectului negativ al crizei.dddStrategiile interne de evitare a efectelor crizei se orientaseră, până în momentul realizării studiului, către revizuirea bugetului şi o atenţie sporită acordată promovării produselor. Aceste măsuri au prioritate inclusiv pentru perioada următoare, în timp ce împrumuturile la bancă sau disponibilizările de personal sunt soluţiile cele mai puţin atractive. Soluţiile externe pentru care optează cea mai mare parte a respondenţilor vizează co-laborarea dintre MCPN şi alte instituţii ale statului.dddO analiză ulterioară a datelor statistice care descriu perioada 2008-2010 ne va permite confruntarea percepţiei şi a estimărilor specialiştilor consultaţi pentru acest studiu cu evoluţia reală a industriilor culturale: volumul de finanţări publice, evoluţia numărului de angajaţi din domeniu, a cifrelor de afaceri, a volumului vânzărilor etc. De asemenea, sperăm că prin date colectate la o mai mare distanţă de timp de începutul generic al crizei se vor putea verifica şi unele predicţii optimiste care au în vedere caracteristicile specifice ale dome-niului cultural: intensificarea turismului local (în defavoarea celui internaţional), refugiul populaţiilor afectate de criză în „confortul” oferit de artă, specificul inovativ, al creativităţii şi flexibilităţii sectorului, ceea ce îi va permite să răspundă mai bine crizei comparativ cu alte sectoare. Alte aspecte care trebuie clarificate sunt măsura în care criza va afecta în mod diferenţiat diversele domenii culturale, cât şi evidenţierea unei perspec-tive comparative asupra impactul crizei economice asupra sectoarelor culturale din diferite ţări.