Efectele consumului de amfetamine si

benzodiazepine

Student:

Tulburarile legate de consumul de amfetamine

Amfetaminele sunt un grup de substante puternice si inalt adictive care afecteaza

dramatic sistemul nervos central. Acestea induc o stare de bine general si amelioreaza starea

de receptivitate, atentia si performanta diferitelor proprietati cognitive si motorii. Similar

acestora sunt asa numitele “amfetaminele designer”, cel mai bine cunoscut dintre acestea

fiind drogul cluburilor, MDMA sau mai bine cunoscut drept ecstasy. Unele dintre

medicamentele folosite drept supresante ale apetitului contin de asemeni o actiune similar

amfetaminelor. Tulburarile asociate amfetaminelor se refera la efectele abuzului, dependentei

si a intoxicatiei acute prin consumul inadecvat de amphetamine sau alte substante similar

amfetaminelor.

Unele amfetamine sunt disponibile in lume in mod normal. Aceste cuprind

dextroamfetamina, methamfetamina si metilfenidatul. Acesti stimulanti Schedule II,

cunoscuti a da dependenta necesita o prescriptie medicala. Amfetaminele sunt cunoscute si

drept simpatomimetice, stimulante si psihostimulante. Metamfetamina cel mai frecvent drog

amfetaminic produs ilegal fiind o pudra alba, cristalina, fara miros care se dizolva in apa sau

alcool.

Frunzele arbustului din Africa de Sud Catha edulis pot fi mestecate pentru efectele

sale stimulante. Acest drog, cathiona sau Khat are efect asupra intregului sistem nervos

central. Laboratoarele ilegale au inceput sa fabrice methcathiona cu efecte similare cathionei.

Cunoscuta drept “crank” este sintetizat usor din efedrina sau pseudoefedrina.

Amfetaminele au fost initial produse pentru scop medical si folosite pentru

decongestia nazala si inhalatoare bronsice. In 1990 au fost folosite si in unele boli medicale

generale precum si mentale, incluzind narcolepsia, ADHD, obezitatea si depresia. Sunt inca

folosite pentru a trata aceste boli si astazi.

Structura amfetaminelor difera semnificativ de cea a cocainei, desi au efecte

stimulante comportamentale si psihologice similare. Ca si cocaina, amfetaminele determina

cumularea neurotransmitatorului dopamina. Aceasta concentratie excesiva de dopamina pare

a produce stimularea si sentimentul de euforie experimentata de catre consumator. Cocaina

este mai repede metabolizata si inlaturata din corp, in timp ce amfetaminele au o durata de

actiune mai lunga. O cantitate mare de drog ramine nemodificata in corp conducind la efecte

stimulante prelungite.

Tulburarile psihotice induse de amfetamine sunt conditii determinate de intoxicatia

sau consumul pe termen lung a amfetaminelor sau derivatilor lor. Aceste tulburari pot fi

experimentate in timpul sevrajului. Tulburarile sunt de obicei autolimitante dupa intreruperea

drogului desi unele simptome neurologice pot dura saptamini de la incetarea consumului.

Unii indivizi experimenteaza paranoia in timpul sevrajului ca si in timpul consumului

sustinut. Persoanele dependente de amfetamine uneori diminueaza consumul de droguri dupa

ce au experimentat un episod de paranoia si halucinatii vizuale. Mai mult amfetaminele pot

da dependenta psihologica dar nu si fizica.

Simptomele tulburarilor psihiatrice induse de amphetamine pot fi diferentiate de cele

ale bolilor mentale primare in timp. Daca acestea nu se remit in 2 saptamini dupa incetarea

amfetaminelor trebuie suspectata o boala mental primara. In functie de severitatea

simptomelor tratamentul simptomatic poate fi intirziat pentru a elucida etiologia.

Simptomele amfetaminelor pot sa nu fie diferentiate de cele ale consumului de cocaina.

Amfetaminele fata de cocaina nu determina anestezie locala si au o durata psihoactiva mai

lunga.

Tulburarile de comportament similar hipomaniei si maniei pot fi declansate in timpul

intoxicatiei cu amfetamine. Depresia poate apare in timpul sevrajului, iar consumul repetat de

amphetamine poate produce depresia rezistenta la antidepresive. Dozele mici de amfetamine

pot fi folosite drept tratament pentru depresie.

Tulburarile de somn apar in model similar cu cele de comportament. In timpul

intoxicatiei somnul poate fi diminuat marcat. In sevraj apare somnolenta. Un ritm circadian

interupt poate apare prin administrarea de doze mari sau nocturne de amfetamine cu

prescriptie.

Tulburarile nespecifice induse de amfetamine reprezinta cumularea a citorva

simptome asociate cu consumul de amfetamine dar care nu intrunesc criteriile pentru o

anumita tulburare.

Farmacolologia amfetaminelor in corp:

Toate amfetaminele sunt rapid absorbite cind sunt administrate oral si chiar si mai

rapid cind sunt fumate, mestecate sau injectate. Toleranta se dezvolta la amfetaminele

standard si cele designer conducind la necesitatea cresterii dozei de catre consumator.

Amfetaminele clasice, dextroamfetamina, methamfetamina si metilfenidatul produc efectele

lor primare prin eliberarea de catecolamine, mai ales dopamina in creier. Aceste efecte sunt

particular puternice in zonele creierului associate cu placerea, in mod special in cortexul

cerebral si sistemul limbic. Efectul acestei cai este probabil responsabil pentru dependenta

amfetaminelor. Catecolaminele sunt similare cu compusii naturali din corp si actioneaza ca

neurotransmitatori in sistemul nervos central. Dopamina, o substanta intermediara care deriva

din biosinteza epinefrinei si a norepinefrinei este unul dintre acesti compusi.

Amfetaminele designer, mai ales ecstasy determina eliberare de catecolamine, dopamina si

norepinefrina, in plus eliberind si serotonina. Serotonina, de asemeni un neurotransmitator

produce efecte halucinogene. Efectele clinice ale acestor amfetamine cuprind pe cele ale

amfetaminelor clasice si cele ale drogurilor halucinogene, cum este LSD.

Tulburarile induse de amfetamine cuprind:

-tulburarea anxioasa indusa de amfetamine

-tulburarile de comportament induse de amfetamine

-tulburarile psihotice cu iluzii induse de amphetamine

-tulburarile psihotice cu halucinatii induse de amfetamine

-disfunctia sexuala indusa de amfetamine

-tulburarile somnului induse de amfetamine

-intoxicatia amfetaminica

-deliriul de intoxicatie amfetaminic

-sevrajul amfetaminic

-alte tulburari nespecificate induse de amfetamine.

Dependenta indusa de amfetamine:

Simptomele consumului grosier, prelungit sau episodic de amphetamine cunoscut

drept dependenta de amfetamine poate fi foarte sever. Dependenta este caracterizata prin

cautare compulsiva a drogului si consumul acestuia conducind la modificari chimice si

moleculare la nivelul creierului. Comportamentul agresiv sau violent poate apare, mai ales

cind sunt ingerate doze mari. Individul poate dezvolta anxietate sau ideatie paranoica cu

posibilitatea de a experimenta episoade psihotice terifiante similar schizofreniei, cu

halucinatii vizuale si auditive, iluzii cum ar fi senzatia de insecte care se urca pe corp

cunoscuta drept formicatie, hiperactivitate, hipersexualitate, confuzie si incoerenta. Psihoza

indusa de amfetamine difera de adevarata psihoza. Dependenta de amfetamine afecteaza

relatiile sociale si profesionale ale individului.

Intoxicatia amfetaminica:

Debuteaza cu o stare puternica de euforie. Consumatorul experimenteaza o stare de

energie crescuta fiind foarte vorbaret si alert. Alte simptome cuprind anxietatea, tensiunea,

grandomania, comportament repetitiv, furie, lupta si alterarea judecatii. In intoxicatia acuta si

cronica persoana experimenteaza oboseala si tristete cu evitarea societatii. Aceste

comportamente si modificari psihologice sunt acompaniate de alte semne si simptome

incluzind aritmii, tahicardie, dilatarea pupilelor, hipertensiune arteriala, perspiratie crescuta si

frisoane, greata sau varsaturi, agitatie motorie sau retardare, slabiciune musculara, depresie,

durere in piept si confuzie, convulsii, coma sau o varietate de probleme cardiovasculare

incluzind infarctul miocardic. Dupa o supradoza de amfetamine poate rezulta decesul daca nu

se primeste imediat tratament. Abuzul pe termen lung poate conduce la pierderi de memorie

si contribuie la transmiterea hepatitelor si a infectiei cu HIV. Afectarea vietii sociale si

profesionale apare in ambele tipuri de intoxicatie: acuta si cronica.

Criteriile pentru sevrajul amfetaminic cuprind:

-pacientul a incetat recent sau a redus doza de amfetamine consumata

-se instaleaza un stare disforica cu unul sau mai multe semne de modificare fiziologica la

citeva ore sau zile dupa ce se inceteaza consumul

-oboseala, cosmaruri, insomnia sau hipersomnie, cresterea apetitului, retardare psihomotorie

sau agitatie

-aparitia de halucinatii, iluzii, pierderi ale memoriei, dezorientare, intentie suicidala sau de

omucidere, afectarea judecatii

-simptomele de mai sus afecteaza semnificativ viata sociala si profesionala

-simptomele nu se datoreaza unei boli mentale primare sau medicale generale.

Efectele consumului de ecstasy:

Consumul de ecstasy conduce la simptome ale folosirii amfetaminelor clasice.

Consumatorii raporteaza dorinta de a evita apropierea de alte persoane si cresterea confortului

personal. Descriu cresterea luminiscentei obiectelor din mediul inconjurator desi aceste efecte

halucinogene sunt mai slabe decit cele produse de alte halucinogene cum este LSD.

Ca si amfetaminele clasice ecstasy produce tulburari cardiovasculare cu hipertensiune

arteriala, tahicardie, cresterea consumului de oxigen al miocardului. Persoanele cu boli

preexistente cardiace sunt la risc de catastrofe cardiovasculare. Drogul ramine active mult

timp in corp. astfel toxicitatea creste rapid daca se iau multiple doze in perioade scurte de

timp determinind deshidratare, hipertermie si convulsii.

Tratament:

Cel mai eficient tratament pentru dependenta de amfetamine este interventia cognitiv-

comportamentala. Aceste terapii ajuta individul sa invete sa identifice modelele psihologice

problematice proprii si modificarea gindurilor negative. Nu exista medicatie specifica care

ajuta la tratarea dependentei. Antidepresivele uneori pot ajuta in cazul simptomelor depresive

frecvente experimentate de abstinentul de amfetamine.

Masuri terapeutice in intoxicatia acuta cu amfetamine:

-inducerea emezei, lavaj gastric sau administrare de carbine activat in cazul unei supradoze

-excretia amfetaminelor poate fi accelerata de catre folosirea de clorat de amoniu administrat

intravenous sau oral, acesta se gaseste in expectorante si se administreaza 1-2 sticlute

-se adminsitreaza fluide intravenous pentru o hidratare adecvata

-daca pacientul este psihotic sau daca tinde sa raneasca alte persoane se administreaza un

antipsihotic cum este haloperidol

-agitatia poate fi tratata cu benzodiazepine: lorazepam

-se administreaza naloxona daca se suspecteaza si intoxicatia cu opiacee

-daca pacientul are hipertensiune arteriala se administreaza propranolol.

Dupa ce a fost eliminata substanta din organism pacientul poate prezenta episoade

psihotice indicindu-se folosirea de antipsihotice; risperidon. Daca mania persista peste 2

saptamini se indica agentii antimanie. Antidepresivele pot fi utile daca depresia persista

pentru mai mult de 2 saptamini dupa sevraj. Daca anxietatea persista peste 2 saptamini se

indica folosirea de medicamente nonbenzodiazepine. Medicamente precum beta-blocantii,

acidul valproic, carbamazepina sau gabapentinul sunt promitatoare la pacientii cu abuz de

substante si anxietate.

Medicatia pentru somn poate ajuta pacientii sa-si ajusteze ritmul circadian si poate fi

folosita pentru 1-2 saptamini.

Benzodiazepine

Descriere

Tranchilizantele au devenit la noi in tara drogul numarul doi, dupa alcool, probabil

datorita faptului ca faciliteaza depasirea situatiilor neplacute si a stresului de la locul de

munca sau din mediul familial, amelioreaza senzatiile de frica, de neliniste si de frustrare si

permit relaxarea fizica si psihica.

Dintre tranchilizante, benzodiazepinele sunt cele mai predispuse la abuz. Consumul cronic de

benzodiazepine determina instalarea tolerantei si in final a dependentei, atat fizice cat si

psihice.

Benzodiazepinele sunt printre cele mai prescrise medicamente pe plan mondial.

Sternbach, de la Laboratoarele Roche a deschis era benzodiazepinelor la sfarsitul anilor '50,

cand a sintetizat clordiazepoxidul.

Marea majoritate a benzodiazepinelor au fost sintetizate pentru inaltul lor potential

anxiolitic. Popularitatea in lumea medicala se datoreaza capacitatii de a atenua manifestarile

date de anxietate, cu minima interferenta cu procesele cognitive. Toate benzodiazepinele au

proprietati sedativ-hipnotice in grade variate. Benzodiazepinele au inlocuit in mare parte

barbituricele ca agenti sedativ-hipnotici, mai ales datorita capacitatii lor foarte mici de a

produce depresia fatala a SNC.

Datorita efectelor adverse reduse si a relativei sigurante terapeutice comparativ cu alte

clase de medicamente cu actiune asupra SNC, benzodiazepinele au tendinta de a inlocui si

alte tranchilizante in tratamentele prescrise.

Benzodiazepinele sunt de multe ori obiectul abuzurilor medicamentoase (tot datorita

incidentei scazute a reactiilor edverse severe), ceea ce explica numarul foarte mare de

intoxicatii prin supradozare, accidentale sau voluntare.

In functie de utilizarea lor in clinica benzodiazepinele pot fi:

- anxiolitice (diazepam, clordiazepoxid, medazepam);

- hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam);

- anticonvulsivante (clonazepam, clobazam, diazepam, clorazepat);

- miorelaxante (diazepam);

- inductoare ale anesteziei (midazolam).

Durata de actiune a benzodiazepinelor poate fi:

- lunga (peste 50 de ore): diazepam, clordiazepoxid, clorazepat;

- intermediara (10-50 de ore): clonazepam, clobazam, flunitrazepam, nitrazepam;

- scurta - intermediara (- 10 ore): lorazepam, alprazolam;

- scurta (sub 10 ore): oxazepam, temazepam.

Actiune toxica

Efectele hipnotic, sedativ si tranchilizant al benzodiazepinelor implica mecanismele

GABA-ergice din sistemul nervos central.

Studii electrofiziologice au aratat ca benzodiazepinele faciliteaza transmisia sinaptica

GABA-ergica la nivelul scoartei cerebrale, hipocampului, hipotalamusului, substantei nigra,

scoartei cerebeloase si maduvei spinarii.

Actiunea benzodiazepinelor se exercita asupra receptorilor membranari de tip GABAA

avand drept urmare cresterea frecventei deschiderii canalelor pentru clor (care reprezinta

portiunea efectoare a receptorilor) si hiperpolarizare. Modificarea conformationala

determinata de actiunea benzodiazepinelor faciliteaza deschiderea canalelor pentru clor

indusa de GABA.

S-a demonstrat ca exista si locuri de legare ale benzodiazepinelor in afara SNC, care

nu sunt dependente de GABA, fiind numite receptori benzodiazepinici de tip periferic.

Intoxicatia acuta

Benzodiazepinele fac parte din categoria celor mai prescrise medicamente, datorita

efectelor anxiolitice, hipnotice, anticonvulsivante si relaxante ale musculaturii striate. De aici

rezulta si relativ frecventa incidenta a intoxicatiilor acute cu benzodiazepine.

Benzodiazepinele sunt rareori cauzatoare de deces. Nu s-a stabilit inca o doza

letala pentru benzodiazepine (doze de 2 g duc doar la deprimarea moderata a respiratiei).

Manifestarile clinice sunt de intensitate moderata:

- sedare, somnolenta,

- diplopie,

- dizartrie,

- ataxie,

- deprimare intelectuala.

Benzodiazepinele cu durata scurta de actiune au toxicitate mai crescuta. Copii si

batranii sunt mai susceptibili la actiunile deprimante ale acestor compusi. Asocierea cu alte

deprimante poate agrava aspectul clinic.

Intoxicatia cronica

Consumul cronic de benzodiazepine creste o data cu varsta, fiind frecvent asociat cu

cel de alcool si tutun.

Tendinta de a lua benzodiazepine intr-un cadru neterapeutic pentru cautarea unui efect

psihic resimtit ca agreabil este foarte mica (in comparatie cu alti agenti psihoactivi) in cazul

persoanelor in buna stare de sanatate psihica. Exista insa indivizi la care exista pericolul unei

utilizari neadecvate, cu tendinta de a creste doza pentru cautarea unui efect psihic resimtit ca

agreabil. Dintre acestia fac parte alcoolicii si toxicomanii care manifesta tendinta de a evada

din realitatea vietii. In cazul nevropatilor si psihopatilor, benzodiazepinele pot crea o

veritabila dependenta, inclusiv psihica la subiectii cu personalitate slaba sau prost structurata.

Efectul placut direct sau indirect (consecutiv calmarii unor simptome neplacute, ca de

exemplu anxietatea) indeamna la repetarea administrarii, ducand in cele din urma, prin

intarirea repetata a conditionarii, la invatarea comportamentului ce caracterizeaza

dependenta. La aceasta poate contribui si o reactivitate individuala particulara, care determina

un raspuns mai intens la efectul favorabil (sau aparent favorabil) al medicamentului si

creeaza o impresie pregnanta de satisfactie, crescand astfel efectul de reintarire.

Abuzul de benzodiazepine are de obicei origine extramedicala (relativ putini pacienti

in tratament cu benzodiazepine folosesc abuziv medicamentul). Conform definitiei date de

Landry si colaboratorii, abuzul de benzodiazepine este acea utilizarea de benzodiazepine care

cauzeaza tulburari si disfunctii la pacienti in buna stare fizica, psihologica, emotionala sau

sociala. Tulburarile si disfunctiile merg de la medii pana la grave si sunt adesea autolimitante.

O mentiune speciala trebuie facuta pentru flunitrazepam (Rohypnol), benzodiazepina cu

actiune hipnotica. Cunoscut sub denumirea de "valium mexican" (sau "R-2") flunitrazepamul

determina o simptomatologie de circa 10 ore, caracterizata prin sedare usoara, ameteli,

confuzie, tulburari vizuale, si un grad de amnezie, ceea ce face ca acest medicament sa fie

frecvent utilizat in scopul violului. Din acest motiv Rohypnolul, aprobat la inceputul anilor

'90 in SUA, a fost interzis in 1996 in urma semnalarii unui numar important de cazuri de viol

in care acesta fost utilizat pentru a anihila rezistenta victimelor.

Consumul repetat de benzodiazepine produce toleranta, dependenta psihica

moderata, iar la doze mari se poate instala dependenta fizica. Mai caracteristice sunt

tulburarile de coordonare motorie (traduse si prin mers ebrios) datorate actiunii miorelaxante.

Conform DSM IV dependenta de benzodiazepine este "un cluster de simptome

cognitive, comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua sa foloseasca

substanta in ciuda problemelor pe care le dezvolta aceasta".

Cumularea conduce la fenomenele toxice ale supradozarii, din cauza depasirii

capacitatii de biotransformare si a eliminarii lente.Toleranta si dependenta sunt incrucisate

pentru toti compusii apartinand acestei grupe chimice. Dependenta de benzodiazepine este

actualmente considerata un dezavantaj important al tratamentului indelungat. Ea apare dupa

cateva saptamani de tratament si in general este benigna, dar poate imbraca aspecte severe in

conditiile tratamentului de lunga durata. Separarea dependentei psihice de cea fizica este

uneori greu de facut. In cazul benzodiazepinelor, ambele tipuri de dependenta coexista.

Dependenta psihica este definita ca o stare psihologica alterata care conduce la

administrarea continua a benzodiazepinelor pentru a preveni aparitia sindromului de

abstinenta.

Exista doua tipuri de dependenta psihica:

- dependenta dozei crescute (tipul dependentei barbiturice);

- dependenta dozei scazute (apare in cazul dozelor terapeutice).

Sindromul de abstinenta poate determina adesea folosirea cronica. O discontinuitate

in administrarea benzodiazepinelor permite antagonistilor endogeni sa interactioneze cu

receptorii hipersenzitivi. Interactiunea acestora cu receptorii benzodiazepinelor produce

anxietate.

In general, numarul cazurilor de dependenta este mic in comparatie cu numarul mare

de pacienti care folosesc aceste medicamente. Doar o mica parte din pacientii tratati cu

benzodiazepine si care au indicatii medicale justificate dezvolta comportament compulsiv de

consum (desi se poate dezvolta toleranta si dependenta fizica la administrarea regulata pe

perioade lungi).

Toleranta la benzodiazepine este partiala:

- se instaleaza destul de rapid pentru efectele sedative (somnolenta, diminuarea atentiei) si

ataxice;

- mai lent si mai neregulat pentru efectul antiepileptic;

- toleranta pentru efectul anxiolitic si hipnotic nu a fost dovedita.

In consecinta, in terapeutica dozele sunt rareori crescute.Toleranta are mecanism

farmacodinamic implicand desensibilizarea receptorilor pentru GABA, spre deosebire de

barbiturice la care toleranta are un mecanism farmacocinetic (autoinductie enzimatica).

Simptomele sindromului de abstinenta sunt de obicei minore, comparativ cu cele produse

in cazul alcoolului si barbituricelor. Ele sunt in general opusul efectelor primare ale

substantelor:

- tulburari de somn,

- anxietate,

- tensiune musculara,

- disfunctii neurovegetative,

- in cazurile grave pot sa apara episoade epileptice (acestea pot interveni la oprirea brusca a

unui tratament prelungit si regulat cu benzodiazepine).

In functie de tipul de benzodiazepina simptomele apar dupa una pana la mai multe zile de la

oprirea administrarii si pot persista timp de cateva zile sau saptamani.

La intreruperea brusca a medicatiei, sindromul de abstinenta incepe dupa 2-3 zile, in cazul

compusilor cu timp de injumatatire scurt (oxazepam, lorazepam, triazolam, etc.) si dupa 1 - 3

saptamani, pentru cei cu timp de injumatatire lung (diazepam, nitrazepam, etc). Simptomele

constau in:

- anxietate, agitatie,

- tulburari de somn,

- iritabilitate,

- cefalee,

- tremor, tresariri musculare, mialgii,

- sudoratie, diaree.

In cazul tratamentului prelungit cu doze mari pot aparea (la intrerupere):

- stari confuzionale,

- delir si alte manifestari psihotice,

- convulsii.

Intreruperea brusca a administrarii benzodiazepinelor dupa tratament prelungit cu doze medii

determina un sindrom de abstinenta de mica intensitate, uneori greu de distins de anxietatea

care a impus tratamentul cu astfel de medicamente. Unii bolnavi manifesta:

- cefalee,

- scadere ponderala,

- inapetenta,

- greturi, voma,

-tremuraturi,

- insomnie, anxietate.

Mijloacele vizand impiedicarea sau diminuarea aparitiei acestor simptome constau in

scaderea gradata a dozei si cresterea intervalului de timp intre prize.

Prescrierea benzodiazepinelor la subiecti comportand un risc ridicat de dependenta

psihica si fizica (alcoolici, toxicomani), trebuie facuta cu o mare rezerva.

Tratamentul intoxicatiei acute

Tratamentul intoxicatiei acute cu benzodiazepine este in principal suportiv.

In cazul unei supradoze acesta include:

- oxigenoterapie;

- perfuzie endovenoasa cu dextroza sau tiamina daca apar semnele de hipoxemie, alterarea

statusului mental, hipoglicemie sau malnutritie.

Decontaminare digestiva prin inducerea vemei sau prin spalatura gastrica este

eficienta in primele ore de la ingestie. Tot in aceiasi perioada de timp se ia in considerare

administrarea orala sau pe sonda nasogastrica a unei singure doze de carbune activ (cu

masurile de protectie pentru mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii).

Masurile de eliminare activa sunt ineficiente.

Flumazenilul este antagonistul benzodiazepinelor, legand situsurile complexului clor-

GABAA, ceea ce conduce la reversibilitatea efectelor deprimante asupra SNC (efecte

caracteristice benzodiazepinelor si drogurilor asemanatoare, ca de ex. zolpidem).

Securitatea folosirii flumazenilului pare a fi limitata, acesta fiind utilizat doar in cazul

intoxicatiei acute cu benzodiazepine (ex. la copii dupa o supradoza sau dupa consumul

controlat al benzodiazepinelor pentru sedare). Durata de actiune a flumazenilului este insa

scurta, necesitand repetarea dozelor. Doza initiala este de 0.3 mg i.v., doza ce poate fi

repetata la 1 minut, fara a depasi 2 mg in total.

Riscurile administrarii de flumazenil depasesc beneficiile in multe cazuri:

- in cazul inducerii de catre flumazenil a sindromului de retragere la benzodiazepine,

- la pacientii cu toleranta farmacodinamica si convulsii, care au luat de asemenea si

antidepresive ciclice favorizand convulsiile).

In cursul detoxifierii pot aparea simptomele de abstinenta (retragere), dar, in

majoritatea cazurilor, ele sunt moderate. Daca reapare anxietatea, poate fi prescrisa buspirona

(mai putin eficienta ca o benzodiazepina pentru tratarea anxietatii). Unii specialisti au

recomandat, in cursul detoxifierii, substitutia cu o benzodiazepina cu timp de injumatatire

lung.

Naloxonul se administreaza daca apare insuficienta (colapsul) respiratorie.

Tratamentul intoxicatiei cronice

Consumatorii abuzivi de benzodiazepine in doze mari necesita de obicei detoxifiere

spitalizata. Frecvent, abuzul de benzodiazepine este parte a dependentei combinate

(politoxicomanii) implicand alcool, opioide si cocaina.

Tratamentul dependentei de benzodiazepine trebuie inceput cu evaluarea afectiunilor

psihice asociate. Se practica o testare toxicologica amanuntita, tinand cont de frecventa

asociere alcool-sedative, etc, si se determina doza de benzodiazepine necesara stabilizarii (din

anamneza, examenul clinic sau cel toxicologic).

Detoxifierea impune trecerea spre administrarea de benzodiazepine cu actiune lunga

(diazepam, clordiazepoxid), ulterior scazandu-se cu 30% doza in primele doua zile si cu 10%

in urmatoarele.

Riscul de folosire si dependenta fizica obliga la evitarea administrarii prelungite a

benzodiazepinelor tranchilizante si hipnotice. In general se recomanda ca durata

tratamentului sa nu depaseasca cateva saptamani. Se prefera administrarile intermitente si

folosirea dozelor mici. Un tratament de 4 saptamani sau mai mult nu trebuie incetat brusc, ci

progresiv (diminuarea dozelor prin paliere succesive, intervale prelungite intre prize), cu

scopul de a distinge veritabilele simptome de abstinenta de tulburarile patologice initiale care

ar putea sa reapara. Daca administrarea s-a facut continuu cateva luni, dozele se scad cu cate

1/8 la flecare 2 saptamani, pana la suprimare dupa 6-12 saptamani.

Dupa detoxifiere, prevenirea recaderilor necesita un program de reabilitare similar

tratamentului alcoolismului. Nu s-a gasit medicatie utila in reabilitarea (recuperarea)

consumatorilor abuzivi de sedative dar, desigur tulburarile psihice de tip depresiv sau

schizofrenic necesita medicatie specifica.