Efectele fiziologice ale curentului electric
Considernd corpul uman - mediu conductor, trecerea curentului
electric poate produce urmtoarele
efecte:
- biologice, prin afectarea proceselor electrice interne, avnd
ca efect contracia fibrelor musculare;
- electrochimice, prin descompunerea fluidelor intra- i
extracelulare i alterarea compozitiei sanguine;
- termice, prin ncalzirea excesiv a unor esuturi i organe,
determinnd dereglari functionale, sau
chiar prin arsuri locale.
Curentul electric poate interveni indirect asupra esuturilor sau
organelor, chiar neparcurse de curent,
prin intermediul sistemului nervos autonom; ca efecte ale
curentului electric care depete o valoare
limit, se pot mentiona modificari funcionale superficiale sau
profunde, dintre care cele mai
importante sunt ocurile electrice.
Stimularea nervoas este produs de curenti monoalternana sau
bi-alternan, cu intensiti mai mari
de 1 mA. Cand sunt stimulai nervi motori, se produce contracia
musculara, iar la stimularea nervilor
senzitivi, apare senzaia de durere. Fibrilaia ventriculara se
produce pentru curenti care depesc 0,1
A, la valori mai mici (cca. 16 mA) apar contractii persistente
ale muchilor scheletici.
Standardele SR EN 60601-1/2009 si SR EN 60601-2/2009 limiteaz
curenii care pot circula prin zona
cordului la 10 A (condiii normale de funcionare) respectiv la 50
A (condiii de prim defect).
Aceleasi standarde limiteaz puterea maxim de expunere la radiaii
de radiofrecven la maximum
0,1 mW/mm2.
Deoarece n cazul unui act operator n care se foloseste bisturiu
electric, exist i alte ci de curent (cu
conexiuni la nivelul pacientului) care prezint impedane
echivalente mult mai mici dect calea
principala (care contine si descrcarea electrica specifica
bisturiului electric). Dac valoarea curentului
prin pacient este limitat la cca. 30 A, sistemele de msurare a
presiunii, monitoarele de nregistrare a
electrocardiogramei i a altor parametri hemodinamici, ca i
aspiratoarele, pot determina cureni
auxiliari de scurgere ce depesc 50 A. Pentru evitarea condiiilor
periculoase, trebuie ca toate
prizele de mpmntare sa se lege ntr-un singur nod (impedana
conductorului de mpmntare este de
cca. 0,1 ).
La nivelul actelor electrochirurgicale, dac contactul cu pielea
al electrodului secundar este imperfect,
densitatea de curent prin suprafaa comuna va crete invers
proporional cu reducerea seciunii.
Puterea electrica la nivelul contactului electrod-pacient poate
s creasc de la ordinul zecilor de wai
la sute de wai, putnd provoca arsuri locale.
Principii ale radiochirurgiei.
Sistemul de generare a undelor de radiofrecven (RF) este compus
dintr-un convertor static de
frecvena, iar la nivelul frecvenelor foarte mari (de ordinul
MHz) exist amplificatoare i sisteme
adaptoare de RF prin intermediul crora se pot modifica forma i
amplitudinea undelor. Dac se
utilizeaz tehnica unipolar, curentul electric se nchide prin
electrodul principal si un electrod neutru
(de suprafa mult mai mare) iar elementul rezistiv n circuit este
constituit de ctre esutul cuprins
ntre cei doi electrozi, impedana echivalent a acestuia genernd
caldura (prin efect Joule) n
interiorul celulelor. In acest caz, electrozii nu se ncalzesc,
iar modificrile la nivelul esuturilor
adiacente inciziei sunt minime. In cazul tehnicii monopolare,
curentul de nalta frecvena genereaz n
celula o inclzire intens, producnd explozia acesteia (prin
cresterea temperaturii, presiunea
intracelular creste, iar moleculele de apa se dilat). Fluidul
din interiorul membranei celulare se
evapor, membrana celular se rupe, formndu-se vapori n jurul
electrodului. Practic, simultan cu
incizia se obtine i coagularea sanguina la nivelul esutului (la
temperaturi de cca. 70 grade Celsius n
zona din jurul electrodului activ apare o fierbere lenta a
fluidului intracelular; celulele se micoreaz,
formndu-se lanuri celulare prin sudarea celulelor).
In cazul tehnicii bipolare, puterea electrica de lucru este mult
diminuat n raport cu tehnica unipolar,
deoarece calea de curent este scurt, zona de incizie si de
coagulare fiind redus. Curentul de nalt
frecven nu mai trece prin corpul pacientului, ci se nchide
printr-un circuit limitat, care nu cuprinde
esuturi (n profunzime) sau organe.
