71

ECOLOGIA NEMATOZILOR CU CHIŞTI AI CARTOFULUI (GLOBODERA SPP.), PLANTE GAZDE ATACATE ȘI POSIBILE

SIMPTOME

ECOLOGY OF POTATO CYST NEMATODES (GLOBODERA SPP.), HOST PLANTS AND POSSIBLE SYMPTOMS

Leonard BOROȘ Unitatea Fitosanitară Braşov, Laboratorul Regional de Nematologie

ECOLOGIE

Nematozii cu chişti ai cartofului, deşi ocazional îi găsim pe

porţiunile plantei de deasupra solului, ei sunt caracterizaţi ca fiind

organisme ce trăiesc în sol. Multe faze importante ale ciclului biologic

(supravieţuirea, deplasarea, localizarea şi penetrarea rădăcinilor plantei

gazdă, împerecherea,

eclozarea juvenililor

ifestanţi etc.) sunt

supuse influenţelor

fizice, chimice şi

biologice ale mediului

în care trăiesc. Factorii

ecologici pot influenţa

radical dezvoltarea,

inhibarea sau chiar

moartea nematozilor cu

chişti ai cartofului.

Temperatura este factorul cel mai important în toate etapele de

dezvoltare ale nematozilor cu chişti. Fiind animale poikiloterme, întreg

sistemul de relaţii este controlat de temperatură. Influenţă mare asupra

fluctuaţiilor de temperatură o au precipitaţiile. Astfel, solurile bine drenate

suportă mai uşor ploile torenţiale spre deosebire de cele mai puţin

drenate. Solurile drenate sunt preferate de către nematzii cu chiști. Coaja

ouălor nematozilor cu chişti este îndeajuns de groasă şi acţionează

protectiv chiar şi la temperaturi de - 35ºC permiţând juvenililor adăpostiţi

72

în ou să îşi reia ciclul de dezvoltare odată cu revenirea la temperaturi

pozitive.

Juvenilii eclozează şi îşi încep activitatea când temperatura

solului depăşeşte 10ºC, încetându-şi activitatea la temperaturi de peste

25ºC. Specia Globodera rostochiensis se dezvoltă mai bine la temperaturi

ridicate (20-25ºC), în timp ce Globodera pallida preferă temperaturile mai

scăzute.

Solul este un alt factor care poate influența toate fazele ciclului de

viață ale nematozilor cu chiști. Ei pot fi întâlniți atât în solurile organice cât

și în soluri minerale. Textura solului are impact puternic asupra plantelor

și nematozilor deoarece influențează schimbul de gaze, reținerea sau

pierderea nutrienților din sol și nu în ultimul rând mișcarea nematozilor.

Se ştie că solul absoarbe şi reţine radiaţia solară, iar incidenţa

acestei radiaţii depinde de nori, de gradul de acoperire a solului, de

culoarea solului, densitatea vegetaţiei, gazele conţinute în sol şi de

gradienţii de temperatură care se propagă de la suprafaţă spre adâncime.

Migrarea juvenililor din stadiul J2 de Globodera rostochiensis este

mai bună în solurile nisipoase decât în solurile argiloase (Rode, 1962).

Cu toate că la majoritatea nematozilor evoluția lor începe în

condiții de anaerobioză, totuși lipsa oxigenului pe perioade îndelungate de

timp, duce la întreruperea dezvoltării embrionare.

Acești nematozi s-au adaptat la un mod de viață parazit iar

dezvoltarea lor nu poate avea loc decât într-un mediu suficient de umed.

Creșterea și mobilitatea sunt puternic afectate când umiditatea din sol

scade sub 10%.

Solurile ușor aerisite , cu umiditatea relativă de 50-70%

favorizează supraviețuirea și mișcarea stadiilor libere din sol ale

nematozilor cu chiști.

Masculii de Globodera rostochiensis trăiesc aproximativ 10 zile în

sol, însă rezistența și longevitatea chiștilor este ridicată. Ouăle embrionate

viabile, din interiorul chiștilor, persistă în sol în absența plantei gazdă,

timp de 27-28 ani (Grainder, 1964), fiind deosebit de rezistente la

uscăciune.

Nematozii cu chiști ai cartofului tolerează valori ale pH-ului

suportate de plantele de cartofi și nu sunt afectați de starea nutritivă a

solului decât în măsura în care aceasta afectează dezvoltarea plantei.

73

PLANTE GAZDE ATACATE ȘI POSIBILE SIMPTOME

Plantele de cartof pot răspunde în mute moduri la atacul

nematozilor cu chiști, dar în cele din urmă, progresiv, la nivel ridicat al

invaziei, dezvoltarea plantei și a producției de tuberculi este afectată

ireversibil. Din cauză că plantele care sunt infestate cu nematozi au

sistemul radicular ineficient, ele devin cronic stresate în ceea ce privește

apa, determinând în cele din urmă mărirea în volum a celulelor în

detrimentul diviziunii lor (Slateyr, 1967).

Frunzele devin mai mici la plantele infestate și prezintă un raport

mai mare între grosimea pereților celulari și conținutul celulei iar de aici

un mai mare conținut al materiei uscate decât la plantele neinfestate.

La o densitate

scăzută a nematozilor

majoritatea plantelor

pot tolera invazia

dăunătorului.

Plantele pot inițial să

răspundă prin rădăcini

laterale, ca răspuns la

agresiunea

nematozilor, așa că

structura totală a

rădăcinii poate fi ușor

mai mare decât de

obicei. Cu cât gradul de

invazie crește, planta

nu este capabilă să

compenseze atacul iar

sistemul radicular

devine, în final, slab și ineficient. Deseori se întâlnesc întârzieri ale

înfloririi plantelor de cartofi (Fig. 1).

În prima parte a perioadei de vegetație, plantele prezintă

simptome puțin specifice atacului cu nematozi, are loc reducerea ratei

fotosintezei (prin întreruperea absorbției elementelor nutritive și a relației

plantă-apă), creșterea cantității de materie uscată a rădăcinilor ceea ce

duce la dezvoltarea unui număr redus de tulpini care devin de talie mică,

apariția de frunze groase, rezultatul fiind oprirea din creștere a plantei.

Fig.1. Întârzierea înfloririi

74

În a doua

perioadă a vegetației

frunzele îmbătrânesc

mai devreme, se

formează un număr

mic de frunze noi

(Fig. 2.), absorbția de

apă și elemente

nutritive este redusă

datorită rădăcinilor

mai puțin adânci ceea

ce cauzează o ofilire

incipientă în timpul

zilelor călduroase și

uscate, iar numărul de

tuberculi precum și producția de materie uscată în tuberculi descrește.

Simptomele cele mai importate apar însă pe rădăcini. Acestea din

urmă de obicei se brunifică și se ramifică anormal.

Toate aceste simptome de atac – care reprezintă de fapt

exteriorizarea unor perturbări la nivelul metabolismului, ca urmare a

parazitismului – se reflectă în final asupra producției.

Totuși, nu

întotdeauna gradul de

dăunare este în raport

direct cu numărul de

chiști, deoarece

intervin o serie de

factori (condițiile

climatice, perioada de

semănat, natura și

feritilitatea solului

etc.) care modifică,

într-o măsură mai

mică sau mai mare,

efectul dăunător al

parazitului.

Fig. 2. Infestație cu “plaje” în cultura de cartof

Fig. 3. Chist cu ouă embrionate

75

O particularitate biologică, poate dintre cele mai importante a

nematozilor cu chiști ai cartofului, este posibilitatea de conservare sau de

supraviețuire.

Majoritatea chiștilor eliberează juvenilii în primăvară, însă o

parte din ei pot menține în interiorul lor un număr apreciabil de ouă

embrionate, timp de mulți ani (Fig. 3.).

Pentru că simptomele descrise mai sus nu sunt atât de specifice

atacului cu nematozi din genul Globodera, se pot examina rădăcinile în

perioada de vegetație, în vederea stabilirii frecvenței și intensității

atacului. În cazul unei astfel de suspiciuni, precum și în afara perioadei de

vegetație, analiza probelor de sol în laboratoare de specialitate, rămâne

metoda cea mai sigură de diagnoză care merge până la identificarea de gen

și specie.

Bibliografie

1. Dobrin Ionela, 1998. Contribuții asupa biologiei, ecologiei și combaterii nematozilor cu chiști (Globodera spp.) la cartof. Rezultatul tezei de doctorat. U.Ș.A.M.V. București.

2. Romașcu E., 1973. Nematozii plantelor agricole și combaterea lor. Ed. Ceres, București.

3. Marks R.J. and Brodie B.B., 1998. Potato Cyst Nematodes – Biology, Distribution and Control. CAB International, Wallimgferd, UK.