Eapitolul I

intr-o noapte de ma4i jucam o parida de opt-taie-totl cu tlei

cdno$tin{e care locuiau ln caminul Hope Teen StI€€t House, Ma

distr:un de minune.

Pe canapeauajerpelita din fata mea $atea Hector, un baiat

de cartier din zona hispanicilor saraci din orag, iegit de doua zile

din ql.sa de corectie pentru minori; Alysha, iacuta $i dragala.$a.

da.r careia nimeni nu ar dori sa-i afle fiecutul familieiigi Michelle,

care la cei paisprezece ani ai ei isi vinduse, timp de mai bine

de-un an, trupul pe strazile din San Francisco.

- Cupe, arn cerut, punind ugorjos un optar si schimbind cu-

loarea in timp ce Hector tocmai voia sa-ii etaleze ca4ile.

- La naib4 cucoan4 mormAi el. Cum s-o face ca, de cite ori

sint gara sa arunc ultima cane, ili infigi siul in mine?

- Te invafa minte sa mai ai vreodata incredere in gabori,

nataraule! rise Michelle, aruncindu-mi un zimbet complice.

Cam de o luna imi pereceam o noapte sau doua pe sapta-

mina la Hope Sheet House. Cu toate cA trecuse atita timp de la

ciuul acela groaznic din vara - cu mirii 9i miresele -, ma sim-

teiun complet dezorientata. lmi luasem o luna de concediu, aler-

gam de-a lungul cheiului din port sau priveam la nes{lr5it golful

din confortabilul meu apartament de pe PotEro Hill.

I Cr.Ey eights (n.lr)

14 JnMts Pfirr8soN

Ninlic nu m-a ajutat. Nici consilierea, nici sprijinul necon-

ditionat al prietenelor mele - Claire, Cindy 5i Jill. Nici macar

faptul cd mi-im rcluat activitatea. Umarisem, incapabila sa fac

cevr, cum se scursese viala din fiinp pe care o iubeam. Ma sim-

teanr inca vinovata de moanea la datorie a piutenerului meu. Ni-mic nu putea umple golul provocat de disparilia lui.

A5a cii veneam aici... in Hope Street. $i vestea buna era ca

incep€am sil ma simt mai bine.

Mi-am ridicat ochii din ca4i gi am privit-o pe furig pe

Angela, o nou-vcnita, care gedea pe un scaun metalic aflat incellalti panc a incaperii, stringindu-gi la piept fiica de trei luni.Bi ta copilfl - si fi avut vreo 5aisprezece ani - nu scosese

aproape nici o vorba pina atunci. Ma gindeam st lncerc sa dis-

cut cu e inainte de-a pleca acasa.

U5a se dcschise gi intrd Dee Collins, una dintre consilie-rele-$€f. O urma baloasa o femeie de culoarc imbracata intr-un

costum gri demodat. Se citea de Ia o posta ca era de la Protec(ia

Copilului.

- Angel4 a sosit asistenta ta sociala.

Dee ingenunche linga ea.

- N-am orbul gainilor, raspuns€ tinira.

- Acum va trebui sa-ti luam copilul, interveni asistenta, ca

qi cum indeplinirea acestei sarcini era singurul lucnr care o im-piedicir sa prinda umatorul tren.

- Nu! Angela isi strinse bebelugul gi mai tare la piept.

N-aveti decir sa ma [ineli in vagauna asta, sa ma trimiteti inapoi

la Claymore, dar n-o sa-mi luati pruncul.

- Te mg, drdgu(o, doar pentru citeva zile, se stradui Dee str

o induplece.

Adolescenta i5i cuprinse pmtector in brate copilul caue, pre-

simlind ccva rau, izbucni in plins.

- Angelil nu face circ, o aten[iona a.sistenta sociala. $tii cum

sc procedeazii.

in timp ce asistenta se apropia de e4 am vazut-o pe Angela

lisnind de pe scaun. incle$ta copilul cu un brat' iar cu c€lalalt in-

hata paharul din care bause suc'

Cu o mis"o." rapida, sparse Paharul izbindul de masa'

Acesta se ciobi ca tai$ul unei lame zimtate'

- Angela, am strigat eu, ridicindu-ma brusc de la masa de

joc. Lasai jos. Nimeni n'are de gind sa-ti ia copilul daca nu-ti

dai acordul.

- Scorpia asta se scteme sa'mi distruga viata' sPuse ea cu

ochii scaDarind de minie. intii ma tine inca rei zile pesle lermen

b ClaymoL, pe urma nu imi da voie sa Plec acasa' la mama'

Acum vrea sil-mi ia bebeluSul.

Am dat din cap 5i bm privit-o in ochi'

- intii, rebuie sa la$i paharuljos' i-am zis' Doeu ltii si tu'

Asistenta de la Proteqia Copilului dldu sa faca un pas' dar

am bprit-o. M-am dus incet spre Angela' I-am luat paharul' apoi'

cu blindete, i-am desprins copilul de la sin'

- Doar pe ea o am, SoPti fata si aPoi incepu si Plingl

- tliu, am sPus, incuviinlind cu o miscale a capului Tocmai

de aceea o sa schimbi clte ceva in vi4a ta $i o s'o iei inapoi'

Dee Collins o lua in brate pe Angela' aPoi ii infasura cu o

ninzl mina sinaerinda. Asistenta sociala se straduia' fara sa re-

lr.us.a pr"" bin"' ,a Potoleasca plinsul bebelu5ului' M-am in-

dreptat sPre ea si i-am zis:

- CoPilul asta sa fie Plasat in zona din apropiere cu dreptul

de a fi vizitat in fiecare zi. $i, sa nu uit' eu n-am vazut sa se fi

iniimPlat ceva care sa merite mendonat in dosar' Dar tu?

Asistenta imi arunca o privirc enervaB $i Pleca'

Deodata, imi suna pagerul, trei bipuri stddente' sfisiind ten'

siunea citre plutea in aer, L-arn scos 5i am citit numirul Era

Jacobi, fostui meu panener de la Omucideri' Ce dorca?

M-orn ,"u-t si *-am dus in biroul personalului' Am reu5it

sa-l sun pe Jacobi pe telefonul sau din masina'

6 2-a SnNsi

16 .lnHls pnlltnsoN

- S-a intimplat ceva rAu, Lindsay, spuse el intunecat, si. m-iun gindit ca ai vrea sa afli.

M-a pus la curent in legaturA cu atacul ingrozitor de la bise_rica La Salle Heights, O fetilA de unsprczece ani fus€se uciszL

- Isuse, arn oftat simtind ca mi s€ rupe inima.

- M-am gindit ca ai vr€a sa te implici.Am tras adinc aer in piept. Trecusera mai mult de trei luni

de cind nu mai fusesem la locul unei crime. Din ziua cind s-a fi_nalizat cazul cu mirii gi miresele.

- A5adar, ce spui? insisti Jacobi. Vrei sa te ocupi de acestcarr, locotenente?

Era prima oara cind mi se adresa cu noul meu grad.Am inteles dintr-odatA ca vacanla mea tocmai se incheiase.

- Da, am biiguit. Da, vreau sA contribui la rezolvarca lui.

Capitolul2

in timp ce-mi parcam Explorcrul in fala bisericii La Salle

$eights de pe Harrow Stre€t, in zona locuita predominant de ne-

grii din Bay View, incepu sa ploua. La fala locului se adunase o

mullime furioasa - un amestec de mame inspaimintate $i baieti

de cartier aro.ganti si blazati, punind haine Tommys ln culori 1i-

patoare, si toti se lmpingeau in cei ci(iva politi$ti in uniforma": Aici nu sintem in blestematul ala de Mississippi, imi striga

cineva in timp ce-mi croiam drum prin mullime.

- Cili inca? se jelea o femeie mai in virstr. Citi hcr?Le-am aratat insigna celor doi politi$ti nervosi de acolo ca

sa ma lase sa inaintez. Scena peste care am dat cu ochii mi-a ta-

iat rasuflarca.

Falada alba de lemn a bisericii era ciuruita de un desen gro-

tesc de gauri d9 gloante si de crapaturi de culoarea plumbului.

Un gol enorm se casca intr-un perete al carui vitraliu masiv fu-

sese spulberat de gloanle.

Muchii zimtate de sticla coloraa se leganau ca nigte ciucuri

de gheata. Pe intreaga peluza erau rAspinditi copii, evident in

stare de soc, unii dintre ei primind ingrijiri de la echipele medi-

cale de intervenlie.

- Oh, lsuse, ilrn rostit in soapta.

Lingd treptele inmrii principale se vedea un grup de medici

legisti punind hanorace negr€ si agitindu-se in jurul tnpului unei

18 Jf,HEs PfiTTt[sON

fetite. Alttud se aflau doi civili. Unul dintre ei em fostul meupartener, Wanen Jacobi,

Mi-am dat seama ca ezitam... $i doar mai facusem treburide genul asta de o suta de ori, Cu numai citeva luni inainte re-zolvasem cel mai palpitant caz de crimA din orag de la H:weyMilk incoace, dar de atunci se intimplasera multe. Ma simteamciudat, ca si cum er..lrn noua in meserie. Stringind din pumni, :uninspirat .dinc $i m-am indreptat spre Jacobi.

- Bine ai revenit pe pamlnt, locotenente.

Jtcobi pronunla cu placerc noul meu grad. inca ma mai tre-ceau fiori cind auzeam acel cuvint. Telul spre care am tins de-alungul intregii mele cariere a fost sa conduc Departamentulomucideri: prima femeie detectiv criminalist din San Francisco,acum prima femeie locotenent din sectie. Dupa ce fostul meu$ef, S m Roth, optase penru o slujba mai usoara $i mai bine pla-tita, restrinsa la zona Bodega Bay, comandantul Mercer ma che-mase la el: ,,Pot face una din doua, mi-a spus. Te pot tine inconcediu administrativ pe termen lung ca sA poti sa-ti dai seamadact ai curaj sa te apuci din nou de munca asta. Sau, Lindsay, i1i

pot da ast!f'. tmi impinsese peste masa o insigna de aurcu douabare incruci5ate. Cred ca pina atunci nu-l mai vazusem peMercer zimbind.

- Insigna de locotenent nu te incalze$te, nu-i a5a, Lindsay?spuse Jacobi subliniind cA rclatia noasnz ca paneneri timp de treiani se schimbase acum.

- Cu ce avem de-a face? l-am intrebat.

- Se pare cA e vorba de un singur atacator care a tras deacolo. ArAtil cu degetul spre ni$te tufifuri stufoase de linga bise-rica. Nemernicul a tras chiar cind ie5eau copiii din biserca.A deschis focul asupra lor cu tot ce avea la indemina.

Am inspirat, privindu-i atent pe copiii care plingeau inr-pra$tiati pe ia$a, inca speriati de impu$caruri.

- L-a vazut cineva? Cineva l-a vazut, da?

. 2-a s[Nsf, 19

Jacobi cliitina din cap.

- Nu l-a vazut nimeni. Toti s-au aruncat la pamint,

Lingn copilul prabusit, o femeie de culoare, zdrobiB de du-

rere, hohotea pe umarul unei prietene care incerca sa o aline.

Jacobi observa cil privirea mi se opri isupra fetilei ucise.

- O chema Tasha Catchings, murmura el. Era in clasa a

cincea la St. Anne. Fata buna" Cea mai mica din cor.

M-am apropiat 5i am ingenuncheat linga trupul scaldat insinge. Tabloul este infiorator de fiecare data, indiferent de cite

ori il vezi, Bluza uniformei de scoala a Tashei era imbibata de

singe amcslecal cu apa de la ploaia ce cadea necontenit. La doar

Siliva pasi mai departe, pe iarba zacea un rucsac in culorilecurcubeului.

- Ea e singura? zun intrebat neincrezatoare. Am scrutal lo-cul crimei. Eqe singura victima?

Peste tot erau gtruri de glozurle, cioburi de sticla si aschii de

lemn. Zeci de copii iesisera in strada... ,,Atitea impuscatud si o

singura victima."

- E ziua noastra norocoasa, pufni Jacobi.

Eapitolul 5

Paul Chin, din echipa mea de la Omucideri, discuta pe trep-

tele bisericii cu un barbat de culoare, chipes, inalt, imbdcatintr-un pulover ncgru la bltza gitului ti in blugi. il mai vazusem

inainte. la $tiri. $tiam si cum il cheama: Aaron Winslow.Cu toate ca era gocat $i ingrozit, Winslow avea o linuta ele-

gantA - o l'a{a neleda, par negru ca taciunele, tuns drept in par-

tea de sus, 9i o constitulie de funda5 de fotbal american. Toata

lumca din Sem Francisco stia ce face el pentru comunitate. ilconsiderzru un erou, si chiar era,

M-am apropiat.

- TiJ prezint pe reverendul Aaron Winslow, spuse Chin.

- Lindsay Boxer, am spus intinzind mina,

- Locotenent Boxer, preciza Chin. Dumneaei se va ocupa

cJe c,tz,

- Sint la curent cu munca dumneavo&str4 am spus. A1i fa-cut rnullc pcntru acest canier. Regret cele intimplate. Nu $tiu ce

;ui putea sa mai spun.

Si-a indreplat privirea spre fata ucisa. De-abia putea vorbi.

- O cunosc de cind era mica. Sint oameni buni, cu simlulraspunderii. Mama ei i-a crescut singura pe Tasha gi pe frateleei. Erau numai copii aici. Tocmai termina^seram repetitia la cor,

locotenenle,

Nu doream sa il ulbur, dar n-am avut incoro,

- Pot sti va pun citeva intrebari? va rog!

r 2-! s[Nsi 2l

A incuviin(at dind din cap ingindurat, fara sa clipeascat.

- Desigur.

- Ati vazut pe cineva? Pe cineva fugind? O silueta, ceva?

- Am vazut de unde veneau gloanlele, sPuse Winslow si

ar,ltA spre acela$i tufis unde se afla acum Jacobi. Am vazut ca

bagea cineva cale a ramas in spate. Ma $raduiam sa-i fac pe toli

sa se culce la Patnint' Era o nebunie.

- V-a emeninlat cineva pe dumneavoastra sau biserica in ul-

tima vreme? l-am intrebat.

- Ameninlat? Fata lui Winslow se oispa. Poale acum ciliva ani

cind arn obtinut Primele fonduri str rcclnstruim o parle din ca"se'

c in apropiere se auzea plinsul sfiSietor al mamei Tashei

Catchings, in timp ce trupul copilei era ridicat pe o targa Era

atita jale... Lumea din jur devenea tot mai agitata. Se auzeau

vorb€ de ocara si acuzalii'

. De ce stati toti aici? Plecati sa cautali uciga$ul!

. - Ar fi mai bine sa merg acolo inainte ca sa se inrautaleasca

situatia, observa Winslow.

Pomi, apoi se intoarse.., Felul in carc i$i tinea buzele strins

lipite ii trada resemnarea.

- A5 fi putut sa o salYez pe biata copila' Am auzit focurile

de ama.

- Nu-i putea(i salva pe to1i, am spus. A[i facut ce ali putut'

in cele din urma ma aProba dind din caP' Apoi spuse ceva

carc mil nedumiri.

- Era un Ml6, locotenente. incarcator cu 30 de ceutu5e' Ti-

c losul a incarcal de doua ori.

- De unde stiti esta? l-am intrebat surPdnsa-

- Operaliunea Fununa in desen, raspunse. Am fost capclzut

pe cimpul de lupta. N-o sa uit niciodata sunetul acela groaznic'

Nimeni nu-l uita.