Sf. Liturghie, sâmbătă 9 apr ilie, h 9:00 (Pomenire celor adormiți). Program de spovedanie săptămâna aceasta: Joi, 7 aprilie, h 16:00; Sâmbătă, 9 aprilie, h 14:30.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Împreună pentru un LĂCAȘ DE CULT PROPRIU

Parohia noastră, la fel ca major itatea parohiilor or todoxe române din Italia, nu deține un lăcaș de cult propriu, ci este găzduită într-un spațiu închiriat.

Această situație crează o serie întreagă de dificultăți: - programul sfintelor slujbe este condiționat și limitat ; - nu putem organiza o școală parohială pentru copiii din comunitate; - nu ne putem desfășura așa cum ar trebui toate activitățile pastorale. În consecință, achiziționarea și amenajarea unui lăcaș de cult propriu este

o necesitate și o prioritate pentru parohia noastră. Pentru realizarea unui astfel de proiect a fost deschis în parohie

Fondul ”Darul meu pentru Biserică” Donațiile pot fi făcute: Prin virament bancar Beneficiar: Parrocchia Il Concepimento della Madre di Dio IBAN IT75F0516403224000000000226 Banca Popolare di Novara, Roma Causale: Darul meu pentru Biserică și numele de botez ale celor ai casei Prin numerar la: - Dl. Cristinel Tobică, tel. 3319909227 - Pr. Ilie Ursachi, tel. 3207037955

Vă mulțumim din suflet și ne rugăm Bunului Dumnezeu să înmulțească darurile și mila Sa asupra dumneavoastră!

Sf. Mc. Irineu, episcop de Sirmium Sfântul Mucenic Irineu, episcop de Sirmium a fost episcop în oraşul

Sirmium (astăzi Sremska Mitroviţa, Serbia), din provincia romană Pannonia Inferioară, răspândind cu succes creştinismul în acele ţinuturi şi călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Pe vremea marii persecuţii împotriva creştinilor declanşată la ordinul împăratului Diocleţian, mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea

la idoli, Irineu a fost chinuit şi martirizat prin decapitare, la 6 aprilie 304.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 14 (3 aprilie 2016)

Duminica a III-a din Post

(a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1

is-a Domnul: cel ce

voieşte să vină după

Mine să se lepede de

sine, să-şi ia crucea sa şi

să-Mi urmeze Mie. Căci

cine va voi să-şi

mântuiască sufletul său

îl va pierde; iar cine-şi va pierde

sufletul său pentru Mine şi pentru

Evanghelie, acela îl va mântui. Şi

ce-i foloseşte omului să câştige

lumea întreagă, dacă-şi pierde

sufletul său? Sau ce-ar putea să

dea omul în schimb pentru sufletul

său? Iar de cel ce se va ruşina de

Mine şi de cuvintele Mele în acest

neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul

Omului se va ruşina de el când va

veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii

îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat

vă spun vouă că sunt unii din cei ce

stau aici care nu vor gusta moarte,

până ce nu vor vedea împărăţia lui

Dumnezeu venind cu putere.

Apostol: Evrei 4, 14-16; 5, 1-6

Fraţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci, ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă, şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie

îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut». În alt loc se zice: «Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec».

Duminica a 3‑a din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este închinată cinstirii Sfintei Cruci. Este aşezată în mijlocul postului pentru a ne întări

duhovniceşte pe noi toți, clerici și credincioşi, în călătoria spre Slăvitul Praznic al Învierii.

Sinaxarul acestei duminici ne arată că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta

Cruce, cea de viaţă făcătoare, deoarece Cruce se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul Raiului, în Eden, în chip potrivit şi dumnezeieştii Părinţi l‑au sădit pe

acesta în mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui.

Pomenirea Sfintei Cruci în zi de Duminică, suprapunerea Vinerii (ziua Crucii prin excelenţă) cu Duminica (ziua Învierii prin excelenţă), în această a treia Duminică din Postul Mare este relevantă pentru modul în care se raportează teologia şi

spiritualitatea ortodoxă la Sfânta Cruce. În tradiţia liturgică acest lucru se arată prin împodobirea Sfintei Cruci cu flori şi scoaterea ei spre închinare în

mijlocul bisericii, la slujba Utreniei. Elemente vegetale folosite la

împodobire au ca temei Viaţa ce izvorăşte din lemnul Crucii lui Hristos, aşa cum arată cântările bisericeşti: „Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire” (cântarea a 3‑a din Canonul Înălţării Sfintei Cruci);

„Bucură‑te, Cruce purtătoare de viaţă, raiul cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne‑ai înflorit

desfătarea slavei celei veşnice” (stihire la Vecernia Duminicii Crucii).

La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule...”) este înlocuit

cu imnul „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudam şi o slăvim!”. Pornind de aici, înţelegem că Sfânta Cruce este stâns legată de Înviere. Împreună pun capăt fatalităţii răului şi morţii şi ne dăruiesc bucuria să mărturisim în noaptea

pascală împreună cu Sfântul Apostol Pavel şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde‑ţi este, moarte, biruinţa ta?

Unde‑ţi este, moarte, boldul tău?Î (I Corinteni

15, 54‑55); „A înviat Hristos şi moarte nu mai esteÎ (Sfântul Ioan Hrisostom).

Cinstind crucea, Îl cinstim de fapt pe Cel Ce S‑a răstignit pe ea, pe

Hristos. Mijlocul prin care a fost înfăptuită minunea învierii omului și a vindecării firii omenești supuse stricăciunii este tocmai cinstita Cruce. Sfinții Părinți numesc Crucea ca fiind „viața noastră“, căci, prin intermediul ei, redobândim Raiul pierdut prin

păcatul lui Adam. Fără Cruce, Mântuitorul Hristos nu

putea să ajungă la Înviere. Nu este posibilă ziua de Paşti dacă nu trecem

mai întâi prin Vinerea Patimilor. Aşa şi Mântuitorul pentru aceasta a venit, ca

să ia asupră‑Şi, pe Cruce, păcatele noastre ale tuturor şi să le scoată de sub jugul diavolului, pentru ca să ne ofere Împărăţia lui Dumnezeu.

Pe Cruce a zdrobit cu moartea pe moarte, a biruit moartea prin Învierea Sa din mormânt. Învierea Sa fiind şi

arvuna, sau pârga învierii noastre proprii. Noi credem şi suntem convinşi că vom învia la Judecata de Apoi,

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

pentru că Iisus Hristos a înviat înaintea noastră. Pârga înseamnă primul sau primele fructe care se coc sau se rumenesc într‑un pom. Ele sunt presentimentul şi arvuna că toate celelalte se vor coace şi vor veni după ele, şi că întregul pom va da roada cuvenită. Aşa şi Iisus Hristos este numit Pârga învierii noastre.

Crucea este semn omenesc şi dumnezeiesc. Semn omenesc căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând‑o unealta de tortură şi de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinţei şi al morţii. Dar de când Hristos S‑a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul Fiului Omului, semn de biruinţă, de bucurie şi de viaţă. De aceea Biserica se bucură cântând: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este pentru poporul Tău… ”

De la naştere până la moarte şi până la învierea cea de obşte, toată viaţa creştinului este umbrită de Sfânta Cruce, care este cheia ce deschide cămara de bunătăţi a harului. Ca semn al Său, Mântuitorul a dat Crucii toată puterea Sa şi a dăruit‑o ca pe darul cel mai de preţ prietenilor Săi.

Crucea este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. De aceea, Mântuitorul a voit să moară pe Cruce, cu braţele întinse, să ne îmbrăţişeze, să ne arate de‑a pururea iubirea Sa cea mare pentru noi, pe care ne aşteaptă să ne întoarcem la El.

Crucea este tiparul care ne

îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, este cheie prin care dobândim viaţa veşnică.

Creştinul devine purtător al Crucii din ceasul Botezului. Este chemat să ia Crucea lui Hristos fără frică, fără ruşine, bărbăteşte, răbdător. Crucea lui Hristos este sfântă, cinstită şi tare. Este putere a omului credincios şi armă asupra diavolului. Toţi sfinţii Bisericii noastre au îmbrăţişat Crucea de timpuriu, au luat‑o cu bucurie, n‑au părăsit‑o niciodată. Crucea ocupă un loc central în viaţa credincioşilor creştini. Este cel mai sfânt simbol al Bisericii noastre. Toate Sfintele Taine se pecetluiesc cu semnul Sfintei Cruci. Preotul binecuvântează în forma crucii. În biserică toate sunt purtătoare de cruce, în formă de cruce, imprimate cu cruce, închinate cu cruce: sfintele vase, veşmintele preoţeşti, cărţile liturgice, toate.

Ne facem cu evlavie semnul crucii la începutul zilei, al lucrului, trecând pe lângă biserică, intrând în biserică. Purtăm crucea pe piept spre ocrotire şi binecuvântare. O punem la temelia casei, la capul patului, în automobil, la birou, spre întărire şi apărare, putere şi ocrotire. Biserica noastră nu poate fiinţa fără Sfânta Cruce şi de aceea în tropar mărturisim: Mântuieşte, D o a m n e , p o p o r u l T ă u , ş i binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. (preluat din Ziarul Lumina)

Săptămâna a IV-a din Postul Mare:

Duminică: Evr 4, 14-16; 5, 1-6; Mc 8, 34-38; 9, 1 - Sf. Cuv. Mărt. Nichita.

Luni: Is 14, 24-32 - Sf. Cuv. Iosif, făcătorul de cântări, din Tesalonic.

Marţi: Is 25, 1-9; Fc 8, 21 - 9, 7; Pr 11, 19 - 12, 6 - Sf. Mc. Maxim și Terentie.

Miercuri: Is 26, 21 - 27, 7; Fc 9, 8-17; Pr 12, 8-22 - Sf. Sf. Mc. Irineu.

Joi: Is 28, 14-22; Fc 9, 18 - 10, 1; Pr 12, 23 - 13, 10 - Sf. Mc. Caliopie.

Vineri: Is 29, 13-23; Fc 10, 32 - 11, 9; Pr 13, 19 - 14, 6 - Sf. Ap. Agav, Ruf.

Sâmbătă: Evr 6, 9-12; Mc 7, 31-37 - Sf. Mc. Eupsihie, din Cezareea.