Dreptul internaţional umanitar al

conflictelor armate

lămuriri conceptuale,

izvoare, obiect, funcţii,

principii specifice

D e f i n i ţ i a dreptului internaţional umanitar

jus belli jus ad bellum jus in bello

- 1864 - adoptarea primei convenţii de drept umanitar jus in bello dreptul războiului dreptul umanitar

- 1899 şi 1907 - conferinţele de pace de la Haga jus in bello legi şi obiceiuri ale războiului dreptul umanitar

- 1949 – Conventiile de la Geneva jus in bello dreptul conflictelor armate dreptul umanitar

- 1977 - Protocoalele adiţionale de la Geneva d r e p t i n t e r n a ţ i o n a l u m a n i t a r a l c o n f l i c t e l o r a r m a t e

Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate

- subramuri (doar ca sistematizare teoretică):

- ansamblul normelor de drept internaţional destinate să reglementeze

în mod special problemele survenite în conflictele armate

internaţionale şi conflictele armate fără caracter internaţional

Dreptul conflictelor armate - Dretul de la Haga:

- convenţiile adoptate la Haga din 1899 şi 1907;

- alte instrumente juridice;

Dreptul internaţional umanitar - Dreptul de la Geneva:

- patru convenţii din 1949;

- două protocoale adiţionale din 1977;

- un protocol adiţional din 2005;

- alte instrumente juridice:

I Z V O A R E L E D E B A Z Ă

ALE

DREPTULUI INTRNAŢIONAL UMANITAR

AL CONFLICTELOR ARMATE

- 1907, Haga: CONVENŢIILE REFERITOARE LA RĂZBOI:        III. Convenţia privind începerea ostilităţilor        IV. Convenţia privind legile şi obiceiurile războiului terestru        V. Convenţia privind drepturile şi obligaţiile puterilor şi persoanelor neutre în războiul terestru       VI. Convenţia privind regimul navelor comerciale inamice la izbucnirea ostilităţilor        VII. Convenţia privind transformarea navelor comerciale în nave de război        VIII. Convenţia privind instalarea de mine ancorate de contact        IX. Convenţia privind bombardarea de către forţele maritime în timp de război        X. Convenţia privind adaptarea la războiul maritim a principiilor convenţiei din 1864      XI. Convenţia privind anumite restricţii referitoare la exercitarea dreptului de captură în războiul maritim       XII. Convenţia privind crearea unei Curţi Internaţionale de prăzi maritime        XIII. Convenţia privind dr. şi obligaţiile puterilor neutre în războiul maritim      - Declaraţie relativă la interzicerea de a lansa proiectile şi explozive din baloane

- 1949, Geneva:

1. Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din

forţele armate în campanie;

2. Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi

naufragiaţilor din forţele armate pe mare;

3. Convenţia privitoare la tratamentul prizonierilor de război;

4. Convenţia privitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război;

- 1954, Haga:

- Convenţia privind protecţia bunurilor culturale.

- 1977, Geneva:

-  Protocolul adiţional I

la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor

din conflictele armate internaţionale;

-  Protocolul adiţional II

la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor

din conflictele armate fără caracter internaţional.

- 2005, Geneva:

- Protocolul adiţional III

la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la adoptarea unui semn

distinctiv adiţional

- în vigoare din iulie 2006;

NUMĂRUL STATELOR PĂRŢI LA CONVENŢIILE DE LA GENEVA DIN 1949

ŞI LA PROTOCOALELE LOR ADIŢIONALE

Convenţiile de la Geneva din 1949 ….. 194 - nu sunt părţi: Nioué, Kosovo, Sudanul de Sud;

Protocolul adiţional I ……………….. 171 (+4 semnatare)

Protocolul adiţional II ………………... 166 (+3 semnatare)

Protocolul adiţional III ……….………. . 59 (+88 semnatare)

3 state membre ale Consiliului Europei

nu au ratificat protocoalele adiţionale din 1977

Andora

Azerbaidjan

Turcia

93,6%

Toate statele mambre al Uniunii Europene

au ratificat protocolalele adiţionale din 1977

100%

2 state membre ale NATO

nu au ratificat protocoalele adiţionale din 1977

SUA

Turcia

92,8%

Alte tratate de drept international umanitar al conflictelor armate

(prezentare selectiva)

- Protocol referitor la prohibiţia întrebuinţării în război a gazelor asfixiante, toxice sau similar şi a mijloacelor bacteriologice, Geneva 1925;

- Convenţia privind neutralitatea maritimă, Havana, 1928;

- Tratat privind protecţia instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich), Washington, 1935;

- Tratatul de la Londra, partea a IV-a (proces verbal privind regulile războiului submarin), Londra, 1936;

- Convenţia cu privire la protecţia bunurilor culturale, Haga,1954;

- Tratat cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, 1971;

- Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) sau a toxinelor şi asupra distrugerii lor, 1972;

- Convenţia asupra interzicerii tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile, 1976;

- Convenţie asupra interzicerii sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producând efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără discriminare, însoţită de patru protocoale şi o rezoluţie, 1980;

- Protocol referitor la schijele nelocalizabile, 1980;

- Protocol asupra interzicerii sau limitării folosirii de mine, capcane şi alte dispozitive, 1980;

- Protocol privind interzicerea armelor laser care produc orbirea soldaţilor şi civililor, Viena, 1995;

- Protocol asupra interzicerii sau limitării folosirii de arme incendiare, 1980;

- Rezoluţie asupra sistemelor de arme de mic calibru,1979;

- Convenţia internaţională contra recrutării, utilizării, finanţării şi instruirii mercenarilor, 1989;

- Tratatul pentru protecţia personalului ONU şi a celui asociat destinat operaţiunilor pentru pace, ONU în 1997.

- Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, stocării şi utilizării armelor chimice şi distrugerea acestora, 1992 (în vigoare 1997);

- Convenţia pentru interzicerea folosirii, stocării, producţiei şi transferului de mine antipersonal şi pentru distrugerea lor, Ottawa, 1997 (în vigoare din 1999);

- Protocol facultativ la Convenţia asupra drepturilor copilului, cu privire la implicarea copiilor în conflictele armate, 2001.

O b i e c t u l ş i f u n c ţ i i l e

dreptului internaţional umanitar

O b i e c t - totalitatea relaţiilor prin care se vizează atenuarea suferinţelor

generate de conflictele armate;

- omenirea care suferă de pe urma conflictelor armate;

F u n c ţ i i :

- funcţie de moderaţie;

- funcţia de prevedere, menţinere şi restabilire a păcii;

- funcţia formativă (educativă);

- funcţia sancţionatorie.

P r i n c i p i i l e

dreptului internaţional umanitar

al conflictelor armate

Principiul umanităţii

“dreptul umanitar ca drept pragmatic destinat să realizeze un echilibru

între necesităţile militare şi necesităţile umane”

Principiul distincţiei

“distincţie între populaţia civilă şi combatanţi, precum şi între bunurile

civile şi obiectivele militare”

Principiul precauţiei în luptă

“operaţiunile militare vor fi conduse veghind la protejarea populaţiei civile,

persoanelor civile şi a bunurilor cu caracter civil”

Principiul proporţionalităţii

“evitarea pierderilor în rândul persoanelor şi al bunurilor civile care ar fi

excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct aşteptat”

- legătură între umanitate şi necesitatea militară;

- necesitatea militară - interzicerea suferinţelor şi prejudiciilor superflue;