revista nr. 4_2008.pdfUn rol major în edificarea Astrei Basarabene l-a avut marele pedagog ºi luptãtor
pentru unitate naþionalã Onisifor Ghibu, care a activat la Chiºinãu, începînd cu luna martie 1917. Profesor universitar de pedagogie la Universitatea din Cluj, format în spir- itul intelectualismului ardelean, el a fãcut parte din Comitetul Central al Astrei ºi a participat la lucrãrile Sfatului Þãrii, subliniind importanþa unitãþii culturale ºi politice a tuturor compatrioþilor sãi ºi îndemnînd pe membrii Sfatului sã cultive relaþiile cu România. În toatã aceastã perioadã a corespondat cu Comitetul Central ºi cu marii sãi prieteni Octavian Goga (secretar literar al Asociaþiei timp de opt ani) ºi Nicolae Iorga (preºedintele Ligii Culturale), în special pe probleme legate de Astra ºi viaþa culturalã basarabeanã. Dr. Ghibu a contribuit la întemeierea a zece secþii ale Asociaþiei în centre româneºti recent unite cu þara ºi, de aceea, a fost rãsplãtit cu funcþia de comisar general al Astrei pentru Basarabia (2 mai 1926). Activitatea sa este cu atît mai remarcabilã, cu cît s-a constatat, în urma verificãrilor fãcute de o delegaþie (din care fãceau parte arhiepiscopul Gurie, Pan Halippa, Ion Pelivan º.a.), cã toate cheltuielile Astrei Basarabene, timp de ºapte luni, fuseserã suportate în întregime de profesorul clujean.
Alãturi de dr. Ghibu au mai fost alþi 12 membri fondatori ai Astrei Basarabene, intelectuali de marcã, dintre care amintim: profesor ªtefan Ciobanu, Gurie – arhiepiscop de Chiºinãu, Ion Pelivan, Pantelimon Halippa – senator. Deºi au exi- stat anumite fricþiuni între unii membri, din cauza punctelor de vedere diferite, se poate aprecia, în general, cã activitatea lor a fost remarcabilã pentru miºcarea spiritualã din provincie.
Regionala Basarabeanã a fost organizatã conform Regulamentului Asociaþiei, adoptat în 1861. Potrivit acestuia, una din subdiviziunile caracteristice pentru concepþia descentralizatoare a Astrei era regionala,
adicã gruparea mai multor despãrþãminte într-o unitate de muncã înzestratã cu autonomie administra- tivã, cu scopul de a uºura realizarea programului general al instituþiei, în sensul specificului provincial.
Regionalele se constituie „în scop- ul rezolvãrii problemelor Asociaþiunii pe teritoriul aparþinãtor sferei lor de activitate” ºi au un sediu în centrul stabilit de adunarea de organizare a
regionalei (art.48)1. Comitetul de conducere al unei astfel de instituþii este format din 25 de membri, însã, pentru Basarabia, în luna iulie 1925 s-
a creat un comitet provizoriu, alcãtuit din 16 mem- bri, printre care arhiepiscopul Gurie, episcopul Dionisie (stareþul mãnãstirii Secureni), gen. V. Rudeanu, Onisifor Ghibu, Paul Halippa, Ion Pelivan.
La propunerea lui Onisifor Ghibu, care îndeplin- ea ºi funcþia de preºedinte al Secþiei ºcolare arde- lene, s-au alcãtuit trei subsecþii ale sectorului ºcolar: filosoficã, religioasã ºi pedagogicã. Secþia ºcolarã basarabeanã s-a arãtat preocupatã de rezolvarea mai multor chestiuni fundamentale, cum ar fi: înte- meierea unei Universitãþi la Chiºinãu, a cãminelor culturale, acordarea de burse în Occident studenþilor ºi absolvenþilor de studii superioare, realizarea unei statistici a studenþilor basarabeni aflaþi în strãinãtate.
Despãrþãmîntul „Matei Basarab” din Cetatea Albã, al cãrui nume a fost dat dupã titulatura Regimentului 35 Infanterie, în cadrul cãruia funcþiona, a fost înfiinþat la 1 ianuarie 1924 de un grup de ofiþeri entuziaºti, coordonaþi ºi finanþaþi de Onisifor Ghibu. Începînd cu luna mai a anului 1924, preºedinte al despãrþãmîntului a devenit colonelul Ilie Cornea, care a determinat pe toþi soldaþii regi- mentului sã devinã membri ajutãtori. Aceºtia aveau acces în mod gratuit la cele 15 „biblioteci poporale” ale instituþiei, alcãtuite din cãrþi ºi reviste trimise de Astra ori cumpãrate de Regiment. Despãrþãmîntul
! ! 2020 Revista românã nr. 4 (54) / 2008
ONISIFOR GHIBUONISIFOR GHIBU – MISIONAR CUL– MISIONAR CULTURAL ÎN BASARABIATURAL ÎN BASARABIA
Dragoº PETRESCUDragoº PETRESCU
avea 16 agenturi, corespunzînd companiilor ºi 102 membri activi (ofiþeri ºi subofiþeri, mulþi dintre ei fiind abonaþi la revista „Transilvania”).
Conducãtorii acestei iniþiative culturale s-au remarcat îndeosebi prin organizarea de cursuri, con- ferinþe ºi spectacole cu caracter educativ ºi patriotic, prin þinerea de „cursuri de analfabeþi”, pe o parte din cei 953 de soldaþi fiind în aceastã situaþie. Anii difi- cili ai marii crize economice ºi-au pus amprenta asupra activitãþii instituþiei, astfel cã, în vara anului 1929, aceasta a fost nevoitã sã îºi întrerupã mani- festãrile specifice din cauza lipsei de fonduri2.
Despãrþãmîntul Tighina – oraº s-a constituit la 1 iulie 1925 ºi a fost condus timp de patru ani, pînã cînd s-a autodesfiinþat din motive financiare, de cãtre farmacistul M. Marian. În funcþionarea sa un rol de seamã l-au avut profesorul universitar Onisifor Ghibu ºi un grup de intelectuali din oraº.
Dupã un an de activitate în funcþia de comisar general al Astrei, Onisifor Ghibu constata, în lucrarea Cuvinte cãtre tineretul intelectual basarabean (Chiºinãu. 1927): „Mentalitatea þãranu- lui basarabean a rãmas aproape aceeaºi ca pe vremea lui Alexandru cel Bun. Aceastã stare de lucru ne obligã sã punem problema ridicãrii satelor în fruntea programului nostru de activitate. Basarabia are un popor admirabil. Þãrãnimea basarabeanã e un pãmînt sãnãtos care poate da roadele cele mai bune, el are însã nevoie de un cultivator priceput. Poporul basarabean are însuºiri nobile ºi sãnãtoase; trebuie sã ne apropiem însã de ele cu chibzuialã ºi cu multã înþelegere”3.
Printre primele mãsuri luate de Onisifor Ghibu a fost ºi aceea de înfiinþare de cãmine culturale în cadrul cercurilor culturale. De obicei, ele au fost ridicate în zone în care manifestãrile spirituale prac- tic nu existau. O astfel de instituþie se întemeia cu largul concurs al primãriilor, legile în vigoare per- miþînd acest lucru. Fondurile necesare proveneau de la Comitetul Central din Sibiu, de la bugetul diferitelor ministere, din donaþii, cotizaþii º.a.m.d. Fiecare cãmin purta un nume, de regulã ales dintre personalitãþile naþionale sau locale, ºi avea în com- ponenþã o salã de ºedinþe, o bibliotecã cu salã de lec- turã ºi un depozit pentru diferitele obiecte. La con- ducerea sa se afla un preºedinte ales prin vot de ceilalþi membri, care era obligat sã participe la toate adunãrile generale ale despãrþãmintelor.
Numãrul acestor cãmine din Basarabia a crescut continuu: dacã în iunie 1932 erau 130 de cãmine, la sfîrºitul anului urmãtor funcþionau 345, dintre care
peste 200 „deplin organizate”; la încheierea anului 1934 îºi desfãºurau activitatea 567 de cãmine în tot atîtea localitãþi rurale. În cadrul lor au fost înfiinþate 518 biblioteci, 426 de coruri, 130 de muzee cu exponate ce prezentau istoria ºi tradiþiile locale, 170 de echipe teatrale „bine organizate”, 18 fanfare þãrãneºti, cooperative, „farmacii de casã”, cercuri lit- erare etc.
Însã viaþa acestor cãmine gravita în jurul bibliote- cilor, adevãratul centru spiritual. Dupã un an de activitate intensã, Ghibu a reuºit sã înfiinþeze 7 asemenea biblioteci, toate avînd cãrþi selectate cu grijã, multe legate în piele. O parte din aceste lucrãri literare ºi ºtiinþifice a fost cumpãratã chiar de profe- sorul clujean, care a mai donat ºi 236 de cãrþi Bibliotecii Regionale Basarabene de la Chiºinãu. Aceasta deþinea la sfîrºitul anului 1928 un numãr de 1726 de volume, provenite din donaþiile minis- terelor, Mitropoliei ºi episcopiilor din întreaga þarã, iar unele dintre ele au fost cumpãrate. Remarcînd cã þãranul basarabean citea foarte puþine cãrþi, comis- arul a luat hotãrîrea sã tipãreascã un Calendar al Astrei, care sã conþinã diferite sfaturi folositoare, curiozitãþi etc., cu scopul de a atrage cãtre lecturã populaþia ruralã. Acest calendar a fost tipãrit gratuit de „Universul” ºi distribuit în acelaºi mod la 5000 de familii þãrãneºti.
O adevãratã profesiune de credinþã a sa cu privire la menirea cãminelor culturale a fost publicatã în paginile „Cuvîntului Moldovenesc” (6 martie 1932): „Scopul cãminelor culturale Astra de la sate este unirea tuturor în acelaºi gînd, în aceleaºi simþiri ºi aceleaºi fapte bune, pentru toþi ºi pentru obºte; este a þine treazã conºtiinþa naþionalã. Pentru împlinirea acestui scop înalt ºi sfînt, trebuie sã lupte, sã munceascã fãrã odihnã, sistematic, dîrz ºi cu nãde- jdea adîncã în izbîndã. Cãminul Astra e a doua Bisericã ºi stã alãturi de cea creºtinã ortodoxã strã- moºeascã. În el tineretul ia pildã de la cei mai bãtrîni ºi mai pãþiþi, de la cei mai cuminþi ºi cãrturari, felul cum trebuie sã se poarte, sã munceascã ºi sã se uneascã”.
Ghibu credea cã, în ceea ce priveºte propaganda româneascã, ar fi fost necesarã o prezenþã mai activã în presã, cu prilejul sãrbãtorilor naþionale ºi comem- orãrilor, în prelegerile susþinute la sate etc. A solici- tat forurilor competente, în 1927, tipãrirea celei de a doua ediþii a Enciclopediei române (prima ediþie, apãrutã la Sibiu în anii 1898-1905 sub egida Astrei, era epuizatã). El sublinia cã ruºii aveau o Enciclopedie de 85 de volume, care se gãsea
! ! 2121Revista românã nr. 4 (54) / 2008
frecvent în Basarabia ºi perpetua influenþa slavã, în dauna latinitãþii. De aceea era necesar, în opinia sa, ca toate societãþile culturale, fie de stat, fie particu- lare, sã-ºi coordoneze acþiunile în favoarea românis- mului, sub conducerea Academiei ºi a celor mai reprezentativi intelectuali. În primul rînd, dorea „naþionalizarea oraºelor”, prin creºterea semnifica- tivã a numãrului de români în localitãþile urbane, în vederea unei însãnãtoºiri a vieþii publice4.
Una dintre metodele de penetrare ale Astrei în rîn- dul populaþiei locale a fost apropierea tinerilor basarabeni de activitatea acestei instituþii, urmînd ca, mai tîrziu, aceºtia sã devinã adevãraþi mesageri culturali români peste Prut. La Adunarea generalã de la Arad (1924) s-a afirmat cã instituþia a avut pentru intelectuali „rolul unei academii îndrumãtoare, ocrotitoarea limbii literare ºi a ºtiinþei, fãcînd legãtu- ra de unitate culturalã cu fraþii din Regatul liber…”, prin acest ultim termen înþelegîndu-se România înainte de reîntregire. În cadrul unei ºedinþe a Comitetului Central din 1924, s-a propus ca din partea fiecãrui despãrþãmînt basarabean sã fie aleºi doi membri care sã participe la Adunãrile generale, iar, în sens complementar, acelaºi numãr de astriºti sã fie prezenþi în adunãrile despãrþãmintelor de peste Prut. În ceea ce priveºte fãurirea altui ideal naþional, „întregirea geograficã a românismului”, i se alãtura un al doilea scop fundamental: ,,lupta de dezrobire a românilor prin culturã”. Pentru întãrirea legãturilor dintre cele douã regiuni, la aceeaºi Adunare gener- alã s-a propus desfãºurarea unui Congres general la Chiºinãu în 1926, ceea ce ar fi însemnat deschiderea unor noi porþi spre culturalizarea, în tradiþia româneascã, a Basarabiei, însã dificultãþile materiale nu au fãcut posibil acest fapt.
Publicaþiile româneºti editate dincolo de Prut sînt, în aceastã perioadã, puþine, principalele motive fiind situaþia financiarã precarã a populaþiei, obstacolele ridicate de cãtre anumite persoane influente din provincie ºi lipsa de interes manifestatã de majori- tatea locuitorilor faþã de tipãrituri. Trebuie subliniat faptul cã aceste ziare sînt primele care folosesc alfa- betul latin ºi slujesc, cu mult elan ºi patriotism, cauza naþionalã. În oraºul Chiºinãu a apãrut publi- caþia „Ardealul (Transilvania)”, în intervalul 1 oct. 1917-24 ian. 1918, care era condusã de Onisifor Ghibu (director) ºi I. Matei (secretar de redacþie). Aceastã „gazetã sãptãmînalã pentru românii transil- vãneni aflãtori în Rusia” avea printre colaboratori pe George Coºbuc, Al. Vlahuþã, Ion Agârbiceanu ºi Octavian Goga. Între 24 ian.-20 nov. 1918 gazeta
poartã titlul „România Nouã”, apoi îºi întrerupe apariþia din motive financiare. La 1 iunie 1926 a revãzut lumina tiparului la Chiºinãu „ziarul naþional independent” „România Nouã”, sub aceeaºi conduc- ere, care îºi propunea sprijinirea tradiþiilor ºi culturii române ºi o bunã informare a cititorilor moldoveni5. Majoritatea ziariºtilor era formatã din scriitori auto- htoni; dintre colaboratorii importanþi amintim pe arhiepiscopul Gurie ºi Pan. Halippa. Din celelalte provincii au contribuit cu articole ºi nume ilustre, precum N. Iorga, M. Sadoveanu ºi Ion Agârbiceanu. În redacþie s-a format o adevãratã ºcoalã de gazetãrie, în cadrul cãreia tinerii învãþau pe parcurs de la cei cu experienþã.
Efortul susþinut depus de cãtre dr. Ghibu pentru cauza româneascã a gãsit ecoul dorit în sufletele a numeroºi basarabeni. Timpurile actuale ne amintesc, într-o oarecare mãsurã, de acei ani dificili.
Note: 1. Eugen Hulea, Astra – istoric, organizare, activitate,
statute ºi regulamente, Sibiu, 1944, p. 103. 2. ,,Transilvania”, nr. 10-11, 1929, Sibiu, p. 750. 3. Onisifor Ghibu, Cuvinte cãtre tineretul intelectual
basarabean, Chiºinãu, 1927, p. 14. 4. Idem, Trei ani pe frontul basarabean, Bucureºti, 1996,
p. 153. 5. ,,Transilvania”, nr. 7, 1926, p. 381.
! ! 2222 Revista românã nr. 4 (54) / 2008