82 83NEIGHBORSDIN VECINI

Dossier:Buzești–Uranus Axis

Dosar:Axa Buzești–Uranus

COORDONATORȘTEFAN GHENCIULESCU

A piece of downtowndisappears under our eyes. Passing by through Buzești-Berzei area, we get into a cataclysmic setting of ruins, waste land and bulldozers, which cannot but remind us of the great campaigns in the 80s. Of course, the scale of the operation is com-pletely different from that one. Actually, the houses pulled down for the new axis Buzești-Uranus (in fact, of its Northern section) stand for a tiny portion even of those pulled down in the last twenty years. Yet this is not about a series of in-dividual events, but about the first great operation of replacing a part of the fabric after 1989. And not with private invest-ments, but a public project of the Town Hall which is under way following vari-ous urban projects.

Beyond the action itself, the way this is managed seems pathetic (the inability of various authorities to communicate with each other, as well as the legal is-sues pointed out by NGOs as a few as-pects). A lot could be said about the urban democracy inn Romania, as well as about the weaknesses and the slowness of reac-tion showed by the civil society (and the professional community as well). Yet, we have then decided to focus in this dossier on the project, the motivations, its cur-rent results or future results. What was the intervention relying on? Why is now a certain type of intervention more useful now, which most of us connects with the 50s and the 60s (in the West – for us, it was a different story)? What is the urban strategy, beyond the “city will be crossed in 20 minutes” slogan?

The dossierIncludes three sections. The first is a con-sistent material on the project, based on an interview with professor Constantin Enache, the key author of the urban project linked to this topic. We were mainly interested in the point of view of the practicioner, the urban designer assuming the project and providing the arguments for it starting with a global view. We truly wanted to bring in the dis-cussion not only the part of the operation which consumes us all at this very mo-ment, but also the Southern side, the first major intervention on the sealed territory of the former totalitarian power (and, unfortunately, of the current democratic power, too). Do you actually now that the axis starts in Calea Victoriei and passes by the former Ceaușescu Palace House of People and continues to the south? The second part presents professor Hanna Derer’s point of view, author of a survey on the urban and architectural values in the area and an opponent of this project. We close with a collection of reactions (and counter-proposals) from the civil society and experts, and a photo album, part of an arts documentary carried by Dragoș Lumpan.

We see things rather differently- if we start with the positions in this file. If professor Enache speaks about a

tangent to the historical downtown, oth-ers notice a brutal cut in a key section of the centre. If the opponents of the project refer to the anachronism of an interven-tion to bring more cars in the city, in total discordance with the rules of contempo-rary urban design, that privilege sustain-ability, passers by and bikers, the author vigorously supports a sacrifice needed to turn almost completely Calea Victoriei, the most famous axis in the city, into a walking area, and also to reduce traffic on Magheru Boulevard, the big boulevard of the 30s. The pessimism (fully shared by the author of the file) on the achievement of this noble goal or the question in many people’s mind if this sacrifice is worth doing or if it could be avoided, is opposed in professor Enache’s view by a refusal of idealism and assuming inevitable com-promises. If we just look at the area in itself, the vision of a new urban boulevard gets the reaction of a fear of a new inter-vention similar to those in the 70s and the 80s. As to the fact that in between the House of People and the mega-Cathedral of the People, the axis goes through the underground, this is clearly a predictable result, but also a huge wasted opportu-nity for the city.

Actually, the social issue (we do not refer to monuments solely, but the move-ment of a whole population) is also seen by some as a needed gentrification and

a revitalization of an area with certain issues.

The debate is imminent and a lot beyond the area under discus-sion. I am personally rather pessimist for the result of the current efforts to stop this intervention. It has already passed through a lot: what needed to be dispossessed, and that almost every-thing was pulled down. Perhaps some small victories – such as the move of Matache Market Hall and the introduc-tion of a new cultural function instead of a formalist reconstruction as part of a shopping centre– could be still possible. Perhaps the scandal under way will sup-port a higher focus on what will be built on the new boulevard.

But, if you did not know, this interven-tion is not an accident. The traffic studies (which are rather boring for us, the archi-tects) also predict other key routes which should be enlarged. Traian street, in an area with a deprived population, and a mix of monuments and worthless houses, but with a remarkable history behind and showing a very interesting urban fabric, is such a case. What if we could become interested in projects and intervention before they actually start? Perhaps we could debate on various aspects, come up with alternatives and reach a balance be-tween different positions. (Ș.G.)

O bucată din centrul orașului dispare sub ochii noștri. Trecând prin zona Buzești-Berzei, ne izbește un peisaj apocaliptic de ruine, maidane și buldozere, care nu poate să nu ne aducă aminte de ma-rile campanii din anii ’80. Desigur, scara operaţiei este incomparabilă cu cea de atunci. De fapt, casele dispărute ca urmare a creării noi axe Buzești-Uranus (de fapt, a porţiunii de nord a acesteia) reprezintă o porţiune infimă chiar și din totalul celor demolate în ultimii douăzeci de ani. Însă nu mai este vorba aici despre suma unor opera-ţii individuale, ci despre prima mare operaţie de înlocu-ire a unei porţiuni de ţesut de după 1989. Și nici despre investiţii private, ci despre un proiect public al Primăriei, ce se desfășoară ca urmare a unor proiecte urbanistice.

Dincolo de acţiunea în sine, maniera în care aceasta este gestionată pare lamentabilă (incapacitatea de co-municare a diferitelor autorităţi, precum și problemele legale semnalate de ONG-uri ar fi doar câteva dintre as-pecte). Despre democraţia urbană în România e mult de vorbit, ca și despre slăbiciunile și lentoarea în reacţii a societăţii civile (dar și a profesioniștilor). Am ales însă să ne concentrăm în acest dosar asupra proiectului, moti-vaţiilor și a rezultatelor actuale sau în viitor ale acestuia. Ce a stat la baza intervenţiei? De ce e oportun acum un tip de operaţie pe care majoritatea dintre noi îl asociem cu anii ’50 și ’60 (în Occident – la noi a fost cu totul altă poveste)? Care e strategia urbană, dincolo de sloganuri de tip „se va traversa orașul în 20 de minute”?

Dosarul conţine trei părţi. Prima este un material consistent des-pre proiect, construit pornind de la un interviu cu pro-fesorul Constantin Enache, autorul principal al proiec-telor urbanistice legate de subiect. Ne-a interesat foarte mult punctul de vedere al urbanistului practicant care își asumă proiectul și îl argumentează pornind de la o viziune globală. Am vrut neapărat să aducem în discuţie nu doar porţiunea operaţiei ce ne fierbe pe toţi în acest moment, ci și partea sudică a acesteia, prima intervenţie

importantă în teritoriul închis ermetic al fostei puteri totalitare (și, din păcate, și al actualei puteri democrati-ce). Chiar, știaţi că axa începe în Calea Victoriei și trece de Casa Poporului și Calea 13 Septembrie?

Cea de-a doua parte prezintă punctul de vedere al profesorului Hanna Derer, autor al unui studiu despre valorile urbane și arhitecturale ale zonei și un adversar al acestui proiect.

Încheiem cu un material ce aduce împreună o selec-ţie a reacţiilor (și contrapropunerilor) societăţii civile și specialiștilor, și un fotoreportaj, parte a unui proiect do-cumentar și artistic al lui Dragoș Lumpan.

Vedem lucrurile foarte diferit- dacă e să judecăm după poziţiile din acest dosar. Acolo unde profesorul Enache vorbește despre o tangentă la centrul istoric, alţii văd o tăietură brutală printr-o parte importantă a zonei centrale a orașului. Acolo unde ad-versarii proiectului vorbesc despre anacronismul unei operaţii care va aduce și mai multe mașini în oraș și care este în totală discordanţă cu principiile urbanis-mului contemporan ce privilegiază sustenabilitatea, pietonii și bicicliștii, autorul susţine cu convingere un sacrificiu necesar pentru transformarea aproape com-pletă a Căii Victoriei, cea mai prestigioasă axă a orașului, într-o stradă pietonală și pentru micșorarea traficului auto și pe bulevardul Magheru. Pesimismului ( pe care îl împărtășește inclusiv autorul acestui dosar) privind realizarea efectivă a acestui scop nobil sau întrebării multora dacă acest sacrificiu merită sau dacă ar fi putut fi evitat, profesorul Enache le opune un refuz al idealis-mului și asumarea compromisurilor inevitabile. Dacă ne

oprim la zona în sine, viziunii unui nou bulevard urban i se răspunde cu frica de o nouă placare ca în anii ’70 și ’80. Iar faptul că între Casa Poporului și Mega-catedrala Neamului axa trece prin subteran e cu siguranţă un re-zultat previzibil, însă în același timp și o gigantică oca-zie pierdută pentru oraș.

În fine, problema socială (nu vorbim totuși doar des-pre monumente, ci și despre mutarea unei populaţii) e privită și drept o gentrificare necesară și o revitalizare a unei zone cu probleme.

Discuţia e urgentăȘi asta mult dincolo de zona în cauză. Eu, personal, sunt destul de pesimist în ceea ce privește rezultatul efortu-rilor actuale de a opri operaţia. S-a făcut deja prea mult: s-a expropriat totul, s-a demolat aproape tot. Poate mici victorii - cum ar fi mutarea Halei Matache și introdu-cerea în ea a unei funcţii culturale în locul unei recon-strucţii formaliste - mai sunt încă posibile. Poate că scandalul creat va ajuta la o atenţie sporită asupra mo-dului în care se va construi pe noul bulevard.

Însă, în caz că nu știaţi, această operaţie nu este un accident. Studiile de circulaţie (care pe noi, arhitecţii, ne cam plictisesc) prevăd și alte artere centrale pe care ar trebui efectuate lărgiri. Strada Traian - o stradă cu o po-pulaţie săracă, având un amestec de monumente și case fără valoare, dar cu o istorie venerabilă și cu un ţesut foarte interesant - este unul dintre aceste cazuri. Ce-ar fi dacă am reuși să ne interesăm de proiecte și operaţii înainte ca acestea să înceapă efectiv? Poate că vom reuși să discutăm lucrurile, să propunem soluţii alternative și să ajungem la o echilibrare a diferitelor poziţii. (Ș.G.)

© ȘTEFAN TUCHILĂ

86 87DOSSIERDOSAR

An axis meant to take cars put of the historical center

Operaţia aceasta creează condiţiile pentru mic-șorarea traficului auto pe Victoriei și Magheru.

This operation creates neces-sary conditions for rerouting the car traffic from the main north-south axes of the his-torical center.

O axă menită să degreveze de mașini centrul istoric

INTERVIU DEȘTEFAN GHENCIULESCU

FOTOCONSTANTIN ENACHE,ȘTEFAN TUCHILĂ

WHY, WHY NOW, WHY IN THIS WAY. CONSTANTIN ENACHE, AUTHOR OF THE PROJECT, EXPLAINS THE PURPOSE, THE PRINCIPLES AND THE CONTEXT OF THE OPERATION.

DE CE, DE CE ACUM, DE CE AȘA. CONSTANTIN ENACHE, ȘEFUL DE PROIECT URBAN, EXPLICĂ SCOPUL, PRINCIPIILE ȘI CONTEXTUL OPERAŢIEI BUZEȘTI-URANUS.

For the first time after 1989, we wit-ness a major operation meant to rebuild a large part of the urban fabric. This is both a trauma for the city and an opera-tion that have caused strong feelings. What would be the goal of the project and why was it already included in the 2000 Master Plan of Bucharest? What is the underlying urban concept besides the solution for some traffic issues?

Firstly, I would like to emphasize the fact that the project does not con-cern transit traffic but the essential one among different functional city zones. On the north-southern direction, the traffic takes place on both Magheru Boulevard and Victoria Road. On the latter, the in-crease of traffic led to continual widen-ing of traffic lanes to the detriment of sidewalks that completely disappeared in certain areas. Since there are no alterna-tive roads, and in certain special cases the city is practically blocked, Buzești Street

is just the right solution for rerouting the cars from the central area to a diver-gent road. There is nothing new about it, nothing at the spur of the moment. In the zonal plan for the center of the city, we have elaborated for the Master Plan, we insisted on creating a major pe-destrian space on Victoria Road and the widening of the existing one on Magheru Boulevard. Thus, the idea of a new axis (which also existed in the master plans of the 1936-1939) able to take the load off and protect the historic center has ap-peared quite naturally.

Alright! Yet, is there anything at to guarantee that when the project is over, the pedestrian areas on Victoria Road and Magheru Boulevard will be done? We may assume that the new axis will instantly be taken over by cars and heavy traffic will continue to run on the two old axes and authorities will find excuses for not limiting the car access there. Besides the ideas of the Master Plan, is there any legal or administrative provision to relate the two operations?

Whenever you draw up a plan-ning documentation, you start from a wider context, but the regulations are drawn up only for that place. This op-eration, though, creates necessary con-ditions for rerouting the traffic from Victoriei and Magheru. Finally, it depends on the good faith of those to adminis-trate the city in the years to come. If the politicians under the pressure of the city dwellers will accept that the city is for not only drivers but pedestrians also,

Pentru prima oară după 1989, suntem marto-rii unei operaţii care reface o porţiune mare de ţe-sut urban. E o traumă pentru oraș și o operaţie care stârnește emoţii foarte puternice. Care este scopul acestui proiect și de ce apare deja în PUG-ul din 2000? Care e conceptul urban, dincolo de rezolvarea unor probleme de circulaţie?

În primul rând, vreau să subliniez că proiectul nu se referă la circulaţia de tranzit, ci la cea, absolut ne-cesară, dintre diferitele zone funcţionale ale orașului. Pe direcţia nord-sud, această circulaţie se desfășoară acum preponderent pe bulevardul Magheru, dar și pe Calea Victoriei.

Pe aceasta din urmă, un trafic din ce în ce mai lacom a dus la lărgirea continuă a benzilor de circulaţie, în da-una trotuarelor care uneori au dispărut complet. În ca-zul unor evenimente speciale, lipsa unor legături alter-native pe această direcţie blochează practic orașul.

Buzeștiul reprezintă tocmai posibilitatea de-a mai scoate din mașinile din zona centrală, deviindu-le pe o circulaţie tangenţială. Nu este un gând nou, con-junctural. În planul urbanistic pentru zona centrală, pe care l-am elaborat în pregătirea PUG-ului, insistam

deja asupra creării unui spaţiu pietonal major pe Calea Victoriei și pentru mărirea celui de pe bulevardul Magheru.

Așadar, o nouă axă (care, de altfel, figura și în planu-rile urbanistice din anii ’36-’39) care să degreveze și să protejeze centrul istoric.

Bun. Există însă vreo garanţie că în momentul terminării acestui proiect se vor realiza și spaţiile pi-etonale pe Calea Victoriei și pe Magheru? Putem pre-supune și că noua axă se va umple imediat de mașini, circulaţia intensă va continua și pe cele două căi vechi, și că autorităţile vor zice că nu-și mai permit să limi-teze accesul auto pe acolo. Dincolo de ideile din PUG, există vreo prevedere legală sau administrativă, care să lege cele două operaţii?

O documentaţie de urbanism pentru transforma-rea unui loc pornește întotdeauna de la un context larg, însă nu poate reglementa decât pentru locul respectiv. Operaţia aceasta creează condiţiile pentru micșorarea traficului pentru Victoriei și Magheru. Însă, în final, totul depinde de buna credinţă a celor care vor gestio-na orașul în continuare. Garanţia există doar în măsu-ra în care oamenii politici, sub presiunea locuitorilor orașului, vor accepta că orașul nu este de folosit doar cu mașina. De altfel, deși mulţi au înţeles că vrem să scoa-tem complet automobilele de pe Calea Victoriei, vor fi păstrate două benzi pentru circulaţia auto. Însă pieto-nul va deveni personajul principal și va câștiga cel puţin șapte metri adăugaţi actualelor trotuare.

Înţeleg conceptul. Dar de ce este tocmai acest proiect prioritar în tocmai acest moment?

Nu știu câte dintre mașinile care circulă pe marile axe ale Bucureștiului doar tranzitează orașul și câte sunt din traficul urban propriu-zis. Dar, dacă centura ar funcţiona ca o autostradă, mulţi bucureșteni s-ar duce poate pe acolo către aeroport, în loc să o ia pe axa principală nord-sud. Oare nu ar trebui terminate întâi

Strada Buzești, privind către Piaţa Victoriei. Frontul din stânga a dispărut sau urmează să disapară pentru a face loc noii axe Buzești Street, looking towards Victoria Square. The part on the left disappeared or is about to disappear to make room for the new north-south axis

88 89

În aceste condiţii de neputinţă generalizată, de resurse limitate ale orașului, nu poţi să acţionezi după principii absolut corecte și ideale.

Under such conditions of general powerlessness, limited resources, you cannot possibly follow the absolute, ideal principles.

then things will run on smoothly. In fact, although many of them have understood that we want cars rerouted from Victoria Road, two lanes will remain there for cars. However, the pedestrian will play the major part and will win back at least seven meters for the sidewalks.

Well, I can understand the con-cept, but why have you come up with this project and made it a priority just now? I do not really know how many of the cars driving on Bucharest’s major axes are just passing through the city and how many are really part of ur-ban traffic as such. Still, if the city belt functioned as a motorway, many dwell-ers would use it to drive to the airport instead of driving through the north-south axis. Don’t you think that you should wait until the central ring and belt are finished before the new axis is done, with all the sacrifice implied? Not to mention a better public transport and more stations for the subway? Why not concentrate on these operations, less aggressive and which would follow a strategy accepted by everybody? Who knows, you might find that the Buzești operation is no longer necessary.

We always postpone operations or start something and leave it half finished. Currently, work is carried on to close the central ring; I have been the project manager for the urban-planning part of doubling the current belt (I do not speak about the motorway belt, which is also necessary). You are wrong, if you think that we deal here with simple, normal operations. For instance, the procedures to be carried out at the Environment Agency took several months and years to cut down each tree in order to widen the road. Buzesti-Uranus operation was one of those projects that assumed steps already taken and accepted; at least, the documentation had been drawn up and approved. The administration started from here and, between 2006 (when the documentation was endorsed) and 2011, worked on expropriations, spent major sums of money to carry it out. Now, we are speaking about a zone in which the expropriations have been already oper-ated, where parts of it have been demol-ished during the last years of Ceausescu regime, an already de-structured area that has, I agree, some values but also a lot of derelict buildings. All of us would love to restore and enhance the protected buildings, yet somehow it is mostly wish-ful thinking. For instance, on Mosilor Road, three thirds of the buildings are decaying, while in the Lipscani area (the historical core of the city), half the build-ings have been abandoned. Under such

conditions of general powerlessness, lim-ited resources, you cannot possibly follow the correct, fair principles, particularly in a high-density area populated by people living below poverty limit.

After all, we are talking about modernization philosophy here. Obviously, in Europe no one does pierc-ing or widening of streets from the cen-tral area, as done in the 1960s. I think we both agree that in Bucharest we can speak about overlapping of unfinished projects and that similar zones from Bucharest neighborhoods we like so much – those low density fabrics, with few storey buildings – have disappeared from the Western metropolises since early 19th century. Having said that, your opinion is that we cannot allow acting according to the contemporary spirit of light interventions. This is so be-cause we have not finished yet the kind of modernization they have, and thus, we have to take action in cases they no longer need …

You have expressed my thoughts precisely. In this city, ensembles like the Romanian Railroad Palace and North Station Square are completely inappropri-ate for what has been left from the former context, for instance, in the area of Baldovin Parcalabul Street. The planners who conceived the Master Plan of 1939 thought that North Station Boulevard and Stirbei Voda Street should merge into the square in front of today’s Radio Building. That was why they had it built there af-ter WW II. I do not imply that we should think the city as they did back in 1939. In fact, we could not since our responses to heritage issues changed. However, we could close some gestures within reason-able limits, and take care of other wounds, other inadequacies. If we were to choose between enhancing Duiliu Marcu’s RR Palace and the Station Square (one of the few well-done squares in Bucharest) and give up on two buildings from the late 19th century, more similar to the outskirt buildings than the center, what would we choose? Because we should opt for something after all, shouldn’t we? Nobody thinks about extending the North Station Boulevard up to the Radio Building today, yet it should be closed with a coherent space, Berzei Street perhaps.

Although I am not a conserva-tive, I admit my doubts as to the need to burn all stages of a certain kind of development now. To be honest, I think we should connect with today’s moder-nity, which is extremely different from the modernity of 40-50 years ago, not to mention the 1930s.

inelul central și centura, înainte de a realiza această nouă axă, cu toate sacrificiile pe care le presupune? Ca să nu vorbesc despre un transport în comun de supra-faţă mai bun și un metrou cu mai multe staţii. De ce nu ne-am concentra asupra acelor operaţii, care presu-pun mai puţine sacrificii și care ar porni de la strategie asumată de toată lumea? Cine știe, s-ar putea să vedem atunci că nici nu mai e nevoie de operaţia Buzești.

La noi, tot timpul se amână acţiunile sau se înce-pe un lucru și este abandonat la jumătate. În momentul de faţă, se lucrează pentru închiderea inelului central; am fost șef de proiect pentru partea urbanistică a ope-raţiei de dublare a centurii actuale (nu mă refer la inelul de autostrăzi care este și el necesar). Te înșeli dacă îţi închipui că ar fi cazul aici de probleme simple, de ope-raţii normale și ușor de făcut. De exemplu, procedurile la agenţia de mediu pentru fiecare arbore tăiat pentru această lărgire au necesitat luni și ani.

Operaţia Buzești-Uranus era unul dintre proiectele cu niște pași făcuţi și acceptaţi; avea cel puţin o documen-taţie de urbanism aprobată. Administraţia a pornit de la acest fapt și, între 2006 (anul aprobării documenta-ţiei) și 2011, a lucrat la exproprieri și a făcut cheltuieli importante pentru a aduce procesul la capăt. Vorbim deci acum de o zonă cu exproprieri deja realizate, cu părţi importante demolate încă din ultimii ani ai epocii Ceaușescu; o zonă destructurată, care păstra câteva va-lori însă în care exista și un fond construit într-o stare absolut precară.

Cu toţii ne-am dori să restaurăm și să punem în va-loare clădirile protejate, însă această dorinţă e tare mult desprinsă de realitate. Avem o Cale a Moșilor cu trei sferturi din clădiri în proces de ruinare și o Lipscănie cu aproape jumătate din clădiri abandonate. În aceste condiţii de neputinţă generalizată, de resurse limita-te ale orașului, pur și simplu nu poţi să acţionezi după principiile cele mai corecte; mai ales într-un loc cu o concentraţie atât de mare de oameni sub pragul de jos al sărăciei.

Până la urmă, discutăm despre o filosofie de modernizare. În mod evident, străpungeri și lărgiri de străzi prin zona centrală, încă la modă în anii ’60, as-tăzi în Europa nu se mai fac.

Suntem amândoi de acord că Bucureștiul este o suprapunere de proiecte neterminate și că zone ase-mănătoare cu cartierele bucureștene care ne plac atât de mult - ţesuturile acestea cu densitate mică, cu con-strucţii cu puţine niveluri - au dispărut din marile me-tropole occidentale încă de la sfârșitul secolului XIX.

Pornind de la aceasta, dvs. afirmaţi că noi nu ne-am putea încă permite să acţionăm în acest spirit con-temporan al intervenţiilor ușoare. Fiindcă la noi mo-dernizarea pe care ei au terminat-o de atâta vreme nu a fost dusă la bun sfârșit, noi am fi obligaţi la gesturi de care la ei nu mai este nevoie...

Ai formulat foarte bine gândurile mele. Sunt în acest oraș ansambluri, cum ar fi de pildă Palatul CFR și Piaţa Gării de Nord, care sunt total nepotrivite cu ce a mai rămas prin preajmă, în zona străzii Baldovin Pârcălabul, de pildă. Gândul celor care au făcut planul urbanistic din 1939 era ca bulevardul Gării de Nord și str. Știrbei Vodă să se întâlnească în piaţa din faţa actualei Clădiri a Radiodifuziunii. De aceea, această clădire s-a și construit acolo și în acel fel după război.

Eu nu spun să gândim azi orașul cum o făceau cei din anii ’39. Nu putem, fiindcă atitudinea faţă de patri-moniu s-a schimbat. Dar putem să încheiem în limita acceptabilului anumite gesturi și să pansăm aceste răni,

Ideea esenţială a proiectului. Axa Buzești-Uranus (cu roșu, în stânga) dublează axele nord-sud istorice (în centru, Calea Victoriei, în dreapta bulevardul Magheru). În schemă sunt marcate zonele construite protejate din centru.

The project’s essential idea. The Buzești-Uranus axis (left, in red) doubles the historical north-south axes (center, Victoriei Road, right, Magheru boulevard). The protected areas in the central area of Bucharest are marked on this scheme.

Imagine a Căii Victoriei azi, cu pietoni puţini si stingheri și aproape fără trotuare (C. Enache)Victoria Road, today, few and lost pedestrians and almost no sidewalks (C. Enache)

DOSSIERDOSAR

90 91

For a city with some hundreds of thousand dwellers stretching over a lim-ited area that would be indeed an inap-propriate solution. However, if we confine Berzei Street to its inherited profile, we will make it dysfunctional, and traffic would overload Victoria Road.

Besides its role of reducing traf-fic on Victoriei and Magheru, the new axis becomes a major boulevard. Looking at this Yone Plan, I can see that it will civilize sidewalks, yet it will be primarily a road for cars. What about public trans-port and bike lanes? There hasn’t been space left for it? Would more space from the former fabric have disappeared? Or, we still follow the administrative logic also supported by population, according to which the car is the master, and the rest should subordinate to it?

The street will have tramway tracks in the middle, while the buses will circulate on the four lanes. Several pub-lic transport lines will be brought here, knowing that so far many have been rerouted on inappropriate, complicated routes. The total width of the new route is a result of our wish to confine demoli-tions and expropriations. As for me, if nothing happens on Victoria Road, once the last square meters on this new axis are asphalted, I will be extremely disap-pointed and feel as if I had been sided with the wrong part. However, I do be-lieve in this transformation and I have discussed it with the Mayor asking him that to give Victoria Road back to the city dwellers when the boulevard is over. Afterwards, we will have the sidewalks widened for them to fully enjoy walk-ing the street at least one day a week. We need pedestrian spaces in the city, and Victoria Road is made for it.

As I have understood, the de-velopment of this axis will result from private operations according to a set of regulations, and not to some Ceaușescu-style-interventions. Yet, I wonder how

you will make the articulation with the existing fabric and keep the urban look of the boulevard front. In Bucharest (even before the communist regime), regulations tend to overlap and contra-dict each other; moreover, almost every house seems to be an exception from the regulation. Today’s urban chaos even goes beyond any faulty application of certain regulations.

Do you think there is a chance for this area to reach minimum coherence in less than 20-30 years? Aren’t we going to get again an incoherent place, with all good intentions, that will inevitably look like the already built part of this street – and I mean the intersection with Occidentului Street and the end to Victoria Square?

Currently, this place vacillates be-tween two major risks: excessive use dur-ing an ultra-liberal development (which includes the area you referred to) and mediocre, pauper temporariness result-ing from lack of attractiveness. Except for protected historic areas, the current legislation allows freedom of expression to architect and commissioner. I have as-sumed a less democratic condition that will be included in the regulation: the boulevard fronts should be approved by the Urban Planning Commission or by a specially set up commission.

I did not have in mind the fa-cades and aesthetics but the problem of development of a place according to regulations, when the existing built environment disappears largely. How will the slow and contradictory changes, difficult articulations, and cleavages be checked?

Even in countries with functional economy, the public-private partner-ship is not overlooked. Bucharest has no chance outside this system. For the mo-ment, in our country the investors are looked upon rather suspiciously, more like enemies than partners are. When

aceste nepotriviri ale orașului. Dacă e să alegem între a pune în valoare Palatul CFR al lui Duiliu Marcu și Piaţa Gării de Nord (una dintre foarte puţinele pieţe croite co-rect din București și care să nu fie doar o piaţă de circu-laţie) și a renunţa la două clădiri de sfârșit de secol, de o factură mai apropiată de mahala decât de zona centrală, pentru ce vom opta? Pentru că trebuie să optăm. Nimeni nu se mai gândește acum să prelungească bulevardul Gării de Nord până la Radiodifuziune, însă el trebuie terminat printr-un spaţiu coerent, care poate să fie stra-da Berzei.

Fără a fi conservator, recunosc că am dubii faţă de nevoia de a parcurge acum toate etapele unui tip de dezvoltare. Sincer, cred că ar trebui să ne racordăm la modernitatea de acum, care este totuși foarte diferi-tă de modernitatea de acum ’40-’50 de ani, fără a mai vorbi despre anii ’30.

Într-un oraș de câteva sute de mii de locuitori și cu o întindere limitată, ar fi de bună seamă o operaţie total nepotrivită. Dar, în clipa de faţă, a restrânge strada Berzei la profilul moștenit înseamnă să o faci nefunc-ţională; tot acest trafic ar supraîncărca negreșit Calea Victoriei.

Dincolo de rolul său în reducerea circulaţiei auto pe Victoriei și pe Magheru, noua axă devine în sine un bulevard urban important. Uitându-mă la PUZ, mi se pare că el va avea, ce-i drept, trotuare ci-vilizate, însă rămâne în primul rând o stradă pentru mașini. Cum rămâne cu transportul în comun, cu pis-tele pentru bicicliști? Nu a mai fost loc? Ar fi dispărut și mai mult din vechiul ţesut? Sau trăim în continuare într-o logică administrativă, dar și susţinută de către populaţie, în care mașina este stăpânul, iar tot restul i se subordonează?

Strada va avea un spaţiu pe mijloc pentru tram-vai, iar pe cele 4 benzi de trafic auto vor circula și au-tobuzele. Vor fi amplasate aici liniile de transport în comun care până acum au fost deviate pe trasee alam-bicate și nepotrivite. Lărgimea totală a noului traseu rezultă, într-adevăr, și din dorinţa de a limita cât mai mult demolările și exproprierile.

Ce pot să spune e că, dacă, după ce vor fi asfaltaţi și ultimii metri pătraţi din această axă Buzești-Berzei, nu se va întâmpla nimic pe Calea Victoriei, pentru mine va fi o mare dezamăgire și voi trăi cu un sentiment că am participat la un război greșit. Cred foarte tare în această transformare și am avut o discuţie cu primarul-general,

în care l-am rugat ca, în prima duminică după termina-rea bulevardului, să dea bucureștenilor Calea Victoriei spre folosinţă totală. La fel cum se întâmplă în orașele din provincie, să nu așteptăm investiţiile noi și masive pentru a-i lăsa pe oameni să se bucure de acest spaţiu măcar o zi pe săptămână. După aceea, vom lărgi trotua-rele pentru a se bucura de el tot timpul. Trebuie să avem în orașul acesta și spaţii pietonale, iar Calea Victoriei are toate atributele pentru a primi astfel de spaţii.

Din ce am înţeles, dezvoltarea acestei axe se va face prin operaţii private, urmând un regulament și, din fericire, nu prin placări în stilul lui Ceaușescu. Mă întreb însă cum se vor asigura articularea cu ţesutul existent și urbanitatea clădirilor către bulevard. În București (chiar și în cel de dinainte de comunism), regulamentele au obiceiul să se suprapună în timp, să se contrazică; mai mult, aproape fiecare casă pare a fi o excepţie de la vreun regulament. Astăzi, haosul urbanistic nici măcar nu mai poate fi atribuit proastei aplicări a vreunui regulament.

Are vreo șansă zona să-și atingă un minimum de coerenţă înainte de 20-30 de ani? Mă tem că se va în-tâmpla tot cum știm: se va mai construi câte o clădi-re, vor rămâne ani în șir maidane chiar lângă ea, în

Dacă, după ce vor fi asfaltaţi și ultimii metri pătraţi din această axă, nu se va întâmpla nimic pe Calea Victoriei, pentru mine va fi o mare dezamăgire și voi trăi cu un sentiment că am partici-pat la un război greșit.

If nothing happens on Victoria Road, once the last square meters on this new axis are asphalted, I will be extremely disappointed and feel as if I had been sided with the wrong part.of general pow-erlessness, limited resources, you cannot possibly follow the absolute, ideal principles.

Circulaţii și spaţii publice prioritare, PUZ – Zona centrală a municipiului București (redesenată).

De sus în jos: Limita P.U.Z. „peri-metrul central al municipiului București” • Limita zona centrală • Limita zonei construite protejate conform P.U.Z. „Zone construite protejate” • Amplasamente în care trebuie amenajate pieţe de tip urban • Artere carosabile existente cu importanţă pentru traficul major al orașului • Artere carosabile propuse spre supralărgire • Artere carosabile nou propuse • Circulaţii pietonale propuse spre amenajare specială

Circulation and prioritary public spaces from the Masterplan for the Central Area of Bucharest (redrawn)

From top to bottom: Limit of the masterplan • Limit of the central area • Limit of the protected area, according to the „Protected Areas Masterplan” • Area for new urban squaresImportant existing car traffic axes • Car traffic axes to be enlarged • New car traffic axes • Special interventions for pedestrian circulation

Bulevardul Gării de nordNorth Station Boulevard

Intersecţie bd. Gării de nord, str. Cameliei, str. Baldovin Pârcălabul. Casele din planul 2, în dreapta, au fost demolate pentru extinderea bulevardului Gării de nord

The crossing of North Station Boulevard, Cameliei and Baldovin Parcalabul Streets. The houses in the back were demolished in order to extend the North Station Boulevard

DOSSIERDOSAR

92 93

funcţie de jocul investiţiilor și al economiei. Nu vom obţine tot un loc incoerent, care va semăna inevitabil, cu toate bunele intenţii, cu partea deja dezvoltată a acestei străzi – mă refer la partea dintre intersecţia cu str. Occidentului și capătul dinspre Piaţa Victoriei?

În prezent, acest loc pendulează între două ris-curi majore: riscul exploatării excesive într-o dezvoltare ultraliberală (ca în zona la care te referi) și cel al me-diocrităţii și provizoratului pauper rezultate din lipsa actuală de atractivitate. Cu excepţia zonelor istorice protejate, legislaţia de acum lasă libertate deplină de ex-presie arhitectului și beneficiarului. Eu mi-am asumat introducerea în regulament a unei clauze mai puţin de-mocratice: faţadele clădirilor dinspre bulevard vor trebui avizate în Comisia de urbanism sau într-o comisie speci-al instituită.

Nu mă gândeam atât la faţade și la estetică, cât la problema în sine a dezvoltării prin regulament a unui loc la care din start fondul existent dispare în-tr-o foarte mare măsură. Cum se vor ţine sub control transformări lente și contradictorii, articularea difici-lă și clivajele?

În clipa de faţă, nici în ţările cu o economie care funcţionează bine nu este neglijat parteneriatul public/privat. Bucureștiul nu are nici o șansă în afara acestui sistem. La noi, investitorii sunt priviţi deocamdată cu suspiciune, ca adversari și nu ca parteneri. Până când ei nu vor avea certitudinea că se mișcă pe un teren solid, că își pot construi o planificare pe baza documentelor emi-se de primării și validate de prefecturi, nu vor veni aici decât cei dispuși la risc. Aceștia caută un câștig foarte mare și, de obicei, nu sunt buni pentru oraș. Noi trebuie să atragem investitori care să vrea să câștige modest, dar cu o anumită certitudine. Aici, Primăria dă un semnal că investește, că partenerii privaţi pot să i se alăture acolo cu o anumită încredere.

Regulamentul a încercat să păstreze o înălţime a cornișei de 21 m înălţime care asigură o scară urbană, metropolitană corectă. Nu am inventat-o, am preluat-o din regulamentul din ’39. Cât despre coerenţa realizării efective, ea depinde, o spun încă o dată, de cât de con-secvenţi vom fi ca breaslă, ca oameni politici, ca locuitori ai orașului. Cel mai greu e să ne protejăm de noi înșine.

Haideţi să discutăm puţin despre urbanism dintr-o perspectivă socială. Am locuit cea mai mare

parte din viaţă exact în zona supusă operaţiei, și e clar că, de când am plecat, problemele s-au acutizat. Întotdeauna m-a frapat faptul că este o zonă de sără-cie maximă, aflată însă la 10 minute de mers pe jos de zone luxoase: Piaţa Romană, Calea și Piaţa Victoriei. Pe de altă parte, există un ţesut social acolo, nu doar o populaţie nouă, ci și una care trăiește acolo de mai multă vreme, chiar și repere identitare la scara orașului... Piaţa Matache Măcelaru, de exemplu.

Un ţesut social cu multe probleme, însă care totuși ar fi putut fi ajutat să evolueze. Acum însă se întâmplă o înlocuire destul de brutală. Probabil că, în orice vari-antă, gentrificarea zonei nu ar fi putut fi evitată. M-au deranjat însă destul de tare argumente, și din partea celor implicaţi în operaţie, și din partea publicului, de tipul: „Bine că-i dă pe ăia afară de acolo, bine că scă-păm de ei, bine că o să fie cum trebuie”. Iarăși dintr-o perspectivă contemporană, a mixităţii, a politicilor și a protecţiei sociale, nu apare totuși o problemă cu acest tip de operaţie?

Și eu cunosc zona destul de bine încă din anii ’60 și știu și cum a evoluat. Exista înainte acea ambianţă bucureșteană dinamică instalându-se în jurul pieţelor, al locurilor de atracţie. Locuitorii erau în majoritate din pătura activă a funcţionarilor, muncitorilor și micilor întreprinzători. Zona a căzut rapid în anii ’80 când s-a demolat masiv, mai ales în triunghiul Berzei – Calea Griviţei – Polizu, un ansamblu urban coerent și valoros. Atunci a apărut un sentiment de provizorat și de neîn-credere și încet-încet s-au instalat oameni foarte săraci, care au vandalizat din ce în ce mai mult locul.

Însă nu vorbim despre o alungare în întregime a acestei populaţii. Nu e totuși vorba despre o operaţie de tip „Victoria Socialismului” în care s-au ras arii uriașe și s-au dislocat zeci de mii de oameni. Aici dispare un

Venirea unor oameni cu bani va reface o mixi-tate a zonei; mixitate în prezent pierdută, când există o preponderenţă a celor care trăiesc din provizorat.

Some richer people who will come here will ensure a fair social mixture, currently lost due to a majority of people liv-ing here on a temporary basis.

Coerenţa realizării efective depinde de cât de consecvenţi vom fi ca breaslă, ca oameni politici, ca locuitori ai orașului.

The effective coherence of the operation depends on how consistent our profession, our politicians, our dwellers are.

they are not sure they move on solid ground, that they could not plan accord-ing to documents issued by mayors and validated by prefecture office, only those ready to take risks will come. As a rule, the latter seek for instant, big profit, which does not recommend them for the city. We have to attract investors ready to get modest yet guaranteed profits. In this case, the City Hall shows it invests, that its private partners can join with a certain amount of confidence. The regula-tion tried to maintain a 21 m skyline that ensures a fair urban, metropolitan scale. I have not invented it; I borrowed it from the 1939 regulation. As to effective coher-ence, it depends, I repeat myself, on how consistent our profession, our politicians, our dwellers are. The hardest thing is to protect from ourselves.

Let us talk a bit about urban-ism from a social point of view. Most of my life I have lived in exactly the area under operation now, and it is obvious that ever since I have left problems got worse. I was always amazed at the fact that that was an area of extreme pov-erty, yet at 10 minutes’ walk from luxu-rious central zones: Romană Square, Victoria Road, Victoria Square. On the other hand, there is a social fabric there composed not only of new population but also of people living there for a long time; there are also identity landmarks - Matache Market Place, for instance. A

problematic social situation, but one that could have been helped to develop. Now, a quite brutal replacement takes place. Perhaps the gentrification of the area could not have been avoided in any of the variants. Even so, I have been ex-tremely disturbed by arguments, both from the people involved in the opera-tion and from the public that claim that “It’s good they drive those people out, we’re happy to get rid of them, we can’t wait for it.” Again, from a contemporary perspective, mixture, social policies, and protection, don’t you think we have a problem in this kind of operation?

I know this area pretty well too, since the 1960, I know how it developed. Once it had that dynamic atmosphere around market places with their attrac-tions. Most dwellers were clerks, workers, small businessmen. It decayed rapidly in the 1980s, when massive demolitions were carried out, particularly in that tri-angle of Berzei – Grivitei Road – Polizu Streets, that used to be a coherent, valu-able urban ensemble. A feeling of distrust and improvised living emerged, and very poor people moved in little by little; they vandalized the place. However, in this case not everybody will be thrown out. It is not like the Ceausescu operation, when huge areas were erased and thousands of people had to move. Here, it is only an al-ready damaged front that will be erased. Well, if you mention the 136 demolished

PUZ Str. Berzei – Calea Griviţei – Str. Atelierului – Str. CamelieiHala Matache urmează să fie strămutată sau reconstruită și integrată unui nou ansamblu (mijloc-stânga)Zone Plan – Berzei Street – Grivitei Road – Atelierului Street –Cameliei StreetMatache Market Hall will be removed or reconstructed and will be integrated into a new complex

PUZ Str. Berzei – Str. Mircea Vulcănescu - Str. Baldovin Pârcă-labul – Str. CamelieiBulevardul Gării de nord este prelungit prin interiorul insulei existente și se intersectează cu noua axă prin intemediul unui sens giratoriu

Zone Plan –Berzei Street –Mircea Vulcanescu Street – Baldovin Parcalabul Street – Cameliei Street North Station boulevard will be extended inside the existing city block and will meet the new axis in a roundabout

DOSSIERDOSAR

94 95

front deja atacat. Iar dacă discutăm despre cele 136 de imobile demolate, trebuie să le numărăm și pe sutele care rămân pe loc. Venirea unor oameni cu bani va re-face și reasigura, cred, o mixitate a zonei; mixitate în prezent pierdută, când există o preponderenţă a celor care trăiesc din provizorat. Noul tip de dezvoltare va de-termina schimbarea felului de viaţă, inclusiv a acestor oameni. Altfel, nu văd din ce resurse s-ar face asta.

Aș comenta din nou raportul dintre realism și utopie. Se confruntă aici o intervenţie ideală, rafinată și delica-tă, cu o realitate de cu totul alt tip. Uneori, absolutizăm lucrurile, or, ele nu au o existenţă absolută. Desigur, operaţia nu aduce doar beneficii, ci și inconveniente. Trebuie să ne uităm la partea bună a lucrurilor și să în-cercăm să facem cât mai acceptabile inconvenientele.

Dincolo de distrugerile materiale, dispar totuși și o memorie a locului și un anumit tip de relaţii urba-ne care au supravieţuit chiar și comunismului. Dincolo de valoarea de monument a Halei Matache, există însă o valoare a ceea ce se întâmpla în ea, a unei istorii, ai ideii de piaţă agro-alimentară urbană tradiţională. Mă întreb ce va mai reprezenta hala mutată (sau recon-struită) și integrată ca parte a unui centru comercial, să zicem. Sigur, rămâne o reconstituire a unei arhitec-turi, însă pierdem un întreg ansamblu de practici. Ce protejăm de fapt în acest oraș? Cât mai multe clădiri posibil și, dacă nu, faţade păstrate sau reconstruite?

Trebuie să atacăm în discuţia nostră acest su-

biect al clădirilor protejate. În cazul Bucureștiului, avem

intenţii bune, însă lipsite de continuitate și care produc efecte nedorite. Lista clădirilor protejate a fost întocmi-tă cu entuziasm și în grabă, la începutul anilor ’90. Ar fi urmat, în cursul timpului, să se treacă la o operaţie știinţifică meticuloasă de inventariere și de stabilire a motivaţiilor pentru ca o clădire să figureze în listă. De-abia prin 2004 s-a reușit o listare a unor criterii. Lipsește în continuare criteriul urbanistic: în ce mă-sură aceste clădiri alcătuiesc ansambluri coerente sau împrăștiate prin oraș.

În prezent, lista se validează de obicei când apare o propunere de demolare. Se aplică grila de criterii și se verifică dacă acea clădire justifică bunăoară constrânge-rile impuse proprietarului. Partenerului public nu i se

houses, then I have to add that hundreds of them will stand. I think that some richer people who will come here will ensure a fair mixture, currently lost due to a majority of people living here on a temporary basis. This new kind of devel-opment will trigger changes in the way of living, including of those living here. There is not another way to do it. Let me comment once more on the relationship between realism and utopia. In this case, we deal with a confrontation between an ideal, refined, delicate case and a com-pletely different one. We tend sometimes to see things in the absolute, but they are not like this. Certainly, this operation will bring about disadvantages along with advantages. However, we have to think positively, and take disadvantages as something acceptable.

Besides material damages, the memory of place and a certain type of urban relations that survived commu-nism will vanish. Beyond the heritage value of Matache Butcher’s building, I think things that happen there are valu-able, the history, and the idea of a tra-ditional city market. I wonder what the building (either moved or rebuilt) will stand for as part of a commercial center, let us say, will still represent. Certainly, there will be an architecturally remade building, yet it will lose those relations

and practices. In fact, what do we pro-tect in this city? Do we protect as many buildings as we can and, if not, pre-served or rebuilt facades?

We have to tackle up the issue of protected buildings. In Bucharest’s case, the intentions are good, yet there is no continuity, which to leads to unwanted effects. The list of protected buildings was drawn up enthusiastically and in great haste in early 1990s. Normally, that should have been followed by a true scientific, thorough inventory to give reasons why the buildings were listed. It was only in 2004, when some criteria were listed. However, the urban planning criterion is still missing, and that would have told us whether these buildings make up an ensemble or are just scat-tered around the city. Currently, the list is validated when a demolition proposal comes up. The criteria are applied and we can see whether that building justifies the constraints imposed on the owner. Nothing is imposed on public partner-ship, although, to my mind, the collec-tivity should be responsible for heritage buildings. We need historic studies for many heritage buildings from Buzesti-Berzesti zone. I do not know why so many houses from this area are so interesting for the city so that they should hamper the closing of North Station Boulevard.

Do we really know how many buildings of the same type stand in the city, of which some could belong to more coherent zones and do not hamper the city devel-opment? Why don’t we focus on, let us say, the abandoned ones and why nobody speaks of the former Rahova Road, the current George Georgescu Street?

I would like to speak about an almost ignored side of the urban plan-ning project: the extension of the boul-evard beyond the Dâmboviţa River. In my opinion, the axis is not only obvious but also necessary as major gesture to cross the People’s House zone and to cut Ceausescu’s axis that, besides all de-struction, broke the city in two. But, as I understand, this part of the axis will not be an urban boulevard, but a tunnel.

Initially, that belonged to a sin-gle project concerning the axis connect-ing Victoria Square to Chirigiu Market. We have created segments not to block the first part of the operation because of the southern part that would have posed additional difficulties to us: crossing through Parliament courtyard cannot be done only if Parliament passes a law. In 2007-2008, the Technical Commission approved a boulevard on the ground. The then City Hall supported it actively. However, it turned out to be a utopian

În privinţa clădirilor protejate, avem intenţii bune, însă lipsite de continuitate și care pro-duc efecte nedorite.

As to protected buildings, the intentions are good, yet there is no continuity, which to leads to unwanted effects.

PUZ Str. Berzei – Str. Mircea Vulcănescu – Bd. Dinicu GolescuZone Plan – Berzei Street – Mircea Vulcanescu – Dinicu Golescu Boulevard

Accesul în Piaţa Matache din str. Berzei, înainte de începerea operaţiei. În prim plan, hala. „Necesară operaţiune de revitalizare urbană” (C. Enache)Acces to Matache Market from Berzei Street, before the start of the operation. “A necessary urban revitalization operation” (C. Enache)

Cele două pericole ce ameninţă zona: dezvol-tare speculativă și mediocritatea intervenţiei modeste ca resurse financiare, datorate decăderii de ansamblu a zonei. Între aceste două scări contrastante, PUZ și intervenţia de modernizare a zonei caută măsura intervenţiei raţionale, într-o zonă urbană cu potenţial, dar aflată în dificultate (C. Enache)

The two dangers in the area: speculative development and the mediocrity of the modest interventions due to the geenral decay of the area. Between these two contrasting scales, The Zone Plan and the modernization of the area look for the rational intervention in an area that shows both potential and a difficult situation (C. Enache)

Str. Berzei nr. 75-78 (stânga), imagine de dinainte de demolare.

75 – 78, Berzei Street (left), view before the demolition

Dezvoltare speculativă din ultimii ani pe Calea Buzești Speculative development of the last years on Buzești Street

DOSSIERDOSAR

96 97

impune nimic, deși, după mine, monumentele trebuie să fie și o responsabilitate a colectivităţii.

Ne-ar trebui studii istorice și pentru multe dintre monumentele din zona Buzești - Berzei. Sunt aici case, despre care nu știu de ce sunt într-atât de interesante pentru oraș, încât să împiedice închiderea bulevardu-lui Gării de Nord. Știm noi câte sute de clădiri de același tip sunt în București, poate în zone mai coerente și care nu împiedică dezvoltarea orașului? De ce nu ne con-centrăm, de exemplu, pe cele abandonate și de care nu vorbește nimeni despre fosta Cale a Rahovei – actuala str. George Georgescu?

În cazul de faţă trebuie să facem eforturi coerente, succesive, înscrise într-o normalitate fără patimă; avem nevoie de o asociere între consecvenţă și bună-credinţă și de decizii care nu sunt ideale, ci cele mai bune pentru oraș, într-un anumit moment.

Aș dori să vorbim și despre partea aproape complet ignorată a proiectului urbanistic: prelun-girea bulevardului dincolo de Dâmboviţa. Pe această porţiune, axa mi se pare evidentă și necesară, ca un prim gest major de traversare a zonei Casei Poporului și de întrerupere a continuităţii diabolice a axei lui Ceaușescu, care, dincolo de distrugerile efective, a și rupt orașul în două. Însă înţeleg că această parte a axei nu va mai fi un bulevard, ca în cazul de mai di-nainte, ci un tunel.

Diametrala a fost iniţial un singur proiect, din Piaţa Victoriei până-n Piaţa Chirigiu. L-am segmentat, pentru a nu bloca prima parte a operaţiei din cauza păr-ţii sudice, despre care știam că va întâmpina dificultăţi suplimentare: trecerea prin Curtea Parlamentului nu se poate face decât printr-o lege votată de Parlament. În

2007 - 2008, în Comisia tehnică de urbanism se avizase o variantă de bulevard de suprafaţă. Primăria de atunci a și susţinut-o destul de categoric. S-a dovedit însă o soluţie utopică, având în vedere relaţiile funcţionale dintre clădirea Parlamentului și parcări și alte funcţiuni din zona fostului stadion al Republicii. În final, după avize de la Ministerul Apărării Naţionale și alte institu-ţii, am obţinut un accept de principiu al Parlamentului, din păcate numai pentru formula cu subtraversa-re. Trebuie să respectăm această decizie. De altfel, și Patriarhul a preferat ca viitoarea catedrală să aibă ală-turi un parc, și nu un bulevard.

Îmi permit să comentez acest rezultat, care mi se pare continuarea unei mentalităţi de acaparare. Sigur, din punct de vedere strict legal, este terenul Parlamentului; și totuși este vorba despre o bucată mare din chiar inima orașului și care va rămâne o for-tăreaţă, grădina proprie și personală a uneia sau mai multor instituţii. Se demontează de fapt orice idee de a deschide această zonă, de-a o da locuitorilor. Din punctul strict de vedere al circulaţiei auto prin oraș va funcţiona, dar din punctul de vedere al urbanizării unui loc sinistru este o mare ocazie pierdută.

Este vorba iarăși despre o alegere inevitabilă în-tre a insista pe o soluţie utopică și a accepta una posibil de realizat.

Cred că erau necesară și aici o discuţie publică și un lobby puternic. Politicienii sunt totuși sensibili la presiuni publice.

Uneori. Se discută de ani de zile deschiderea că-tre public a spaţiului din faţa clădirii Parlamentului, iar această operaţie rămâne în continuare în stadiul de promisiune. Recunosc, e foarte greu să explici unui lo-cuitor al târgului că, pentru a trăi cu toţii mai bine în acest oraș, trebuie să cedeze 10 metri din proprietatea lui privată, dar că instituţia supremă a statului are atâ-tea reţineri în a pune la dispoziţia oamenilor o parte din terenul său. E complicat, e o problemă de mentalitate, de la vlădică la opincă.

solution, considering the functional rela-tions between Parliament building, park-ing lots, and other functions from the area of the former Republicii stadium. Finally, after getting necessary approvals from Ministry of Defense and other in-stitutions, we obtained approval only for a tunnel from the Parliament. We have to obey it. In fact, the Patriarch too pre-ferred a park, not a boulevard, close to the future Cathedral.

Allow me to comment on this re-sult, which to me means that the taking over mentality has not died. Of course, legally speaking, it is the Parliament grounds; however, it is a piece from the city heart that will stay a fortress, per-sonal garden to one or several institu-tions. In fact, any idea of opening the

area to the dwellers is blocked. From the traffic viewpoint, it would be undoubt-edly functional yet as an attempt to ur-banize an evil place, it is a lost cause.

Again, we are talking about choosing between an utopian solution and one that could be practically realized.

In my opinion, we need to launch a public discussion and powerful lobby. Politicians are sensitive to public pressure.

Sometimes. For years, we have discussed about opening the space in front of the Parliament, and it is still just a promise. Well, I admit it is hard to ex-plain a dweller that we would be better off if he/she gave up on 10 meters from

his/her property, but that a public institu-tion is against allowing people to enjoy a part of its land. It is complicated; it is about mentality, from top to bottom.

Pentru partea sudică a axei, Parlamentul nu a acceptat, din păcate, decât formula cu subtraversare.

For the southern part of the axis, the Parliament unfortu-nately only approved a tunnel.

Imagine din PUZ-ul pentru partea sudică a axei. Din bulevard urban, aceasta se va transforma în tunel în porţiunea care traversează terenul din jurul Casei Poporului

Image from the Zone Plan for the southern part of the axis. From an urban boulevard, it will turn into a tunnel where it will cross the area around Ceausescu’s palace (now, the Palace of the Parliament)

Vedere aeriană a unei zone ce va rămâne închisă faţă de oraș. În stânga, terenul pentru viitoarea Catedrală a Neamului

Aerial view of an area that will remain closed to the city. Left, the site of the huge future People’s Cathedral

SecţiuneSection

CREDITE & INFO / CREDITS & INFO

ȘEF DE PROIECT / DESIGN PRINCIPAL: CONSTANTIN ENACHEAUTORI / AUTHORS: CONSTANTIN ENACHE, ANTONELA ROȘU

PUZ TRONSON 1 / ZONE PLAN, NORTHERN PART:PROIECTANT GENERAL / GENERAL CONTRACTOR OF THE PROJECT: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” BUCUREȘTI, CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXECUŢIE ȘI CONSULTING PROIECTANT DE SPECIALITATE / PLANNING: URBIS 90

PUZ TRONSON 2 / ZONE PLAN, SOUTHERN PART:PROIECTANT GENERAL GENERAL CONTRACTOR OF THE PROJECT: SC METROUL SAPROIECTANT DE SPECIALITATE / PLANNING: URBIS 90

DOSSIERDOSAR

98 99

Buzești Road: The Avatar of Bucharest’s Urban Axis?

Calea Buzești – avatarul axului urban bucureștean?

TEXTHANNA DERER

FOTOHANNA DERER, ȘTEFAN TUCHILĂ

HANNA DERER, WHO AUTHORED A STUDY ON THE CULTURAL HERITAGE OF BUZEȘTI-BERZEI AREA, HAS STATED THAT THE OPERATION UNDER DEBATE SUPPOSED FROM THE VERY BEGINNING AND WOULD CAUSE IRRETRIEVABLE LOSSES

HANNA DERER, AUTOR AL UNUI STUDIU ASUPRA PATRIMONIULUI CULTURAL DIN ZONA BUZEȘTI-BERZEI, AFIRMĂ FAPTUL CĂ OPERAŢIA ÎN CAUZĂ A PRESUPUS DIN START ȘI VA DUCE ÎN CONTINUARE LA SACRIFICII IREPARABILE

During the last ten years, more than once I approached the issue of Griviţei Road, including its junction with Buzești Road, and this was the reason why in 2006 I was asked to elaborate a study, which I called “The area confined within Buzești, Berzei, Vasile Pârvan, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Uranus Streets – Bucharest. Identification of cultural re-source through essential aspects of its historic development. Fundamentation study for Bucharest’s Master Plan: North-South diameter doubling”. I worked on this research together with the archi-tects Bianca Buzdugan, Daniela Puia, and Petre Mihăilă. From the start, I should emphasize that the project managers for the zonal master plan for which this fun-damentation study was drawn up (im-age 003) were Prof. Dr. Arch. Constantin Enache, who assumed the urban fabric located north of the Dîmboviţa, River, and Prof. Dr. Arch. Florin Machedon, who had chosen the southern part.

The following remarks are partially based on the results of this investigation whose object and subject were, inevitably, the built heritage. However, two reading keys are added to the current key. The first one is dictated by the word ‘avatar’ that, despite the meanings attached to it in today’s language, is used here according to its initial sense from Hindu mythol-ogy: descent of divinity on earth through reincarnation or other manifest form, de-spite gender, a descent that, as a rule was meant to reinstate the previous equilib-rium. The latter key I referred to points to the interrogation contained by the title, which is also true today, despite or be-cause of the fundamentation study I have just mentioned.

I have to underline that during the elaboration of the study, the route of the southern segment from the intended north-south diameter doubling had not been established yet, thus it was not clear what would become of George Cosbuc Market, the homonymous boulevard, and Viilor Road. Indifferent to this fact, the probable future axis of Bucharest would skim the 16 protected area nr. 6 - Victoriei Road, a symbol of the city, and would go through other seven protected areas, as follows: 97 – Occidentului zone – con-taining a diffuse traditional fabric”; 02 – Griviţei Road – „traditional commercial street”; 44 – Temișana zone – containing

În ultimii zece ani am avut în mai multe rînduri ocazia de a aborda Calea Griviţei, inclusiv intersecţia acesteia cu Calea Buzești, motiv pentru care în anul 2006 am fost solicitată să elaborez ceea ce am intitulat „Aria determi-nată de străzile Buzești, Berzei, Vasile Pârvan, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Uranus – București. Identificarea resursei culturale prin prisma aspectelor esenţiale din evoluţia istorică. Studiu de fundamentare pentru «București P.U.Z. – dublare diametrală Nord-Sud»”, o cercetare la care am lucrat alături de arhitecţii Bianca Buzdugan, Daniela Puia și Petre Mihăilă. Trebuie sub-liniat faptul că, la acea vreme, șefii de proiect ai pla-nului urbanistic zonal pentru care a fost elaborat acest studiu de fundamentare (imag. 003) erau prof.dr.arh. Constantin Enache, care și-a asumat porţiunea de ţe-sut urban situată la N de rîul Dîmboviţa, și prof.dr.arh. Florin Machedon, care preluase partea sudică.

Cele ce urmează se bazează, în mare parte, pe rezul-tatele acestei investigaţii pentru care obiectul și subiec-tul a fost deci, inevitabil, patrimoniul cultural construit. Acestei chei de lectură i se adaugă însă alte două. Prima este determinată de cuvîntul „avatar” care, indiferent de sensurile ce i-au fost atribuite prin folosire curen-tă (mai ales în contemporaneitate), este utilizat aici cu

semnificaţia sa iniţială din mitologia hindusă: descin-derea unei divinităţi pe pămînt prin încarnare sau altă formă manifestă, indiferent de gen, descindere care, de regulă, avea drept scop reinstaurarea echilibrului. A doua dintre cheile de lectură semnalate se constituie în tonul interogativ al titlului, ton interogativ valabil și în prezent, în ciuda sau poate tocmai datorită studiului de fundamentare menţionat.

Trebuie subliniat faptul că, în perioada de elaborare a acestuia, traseul segmentului sudic din preconizata du-blare diamentrală N–S nu era încă stabilit, nefiind deci clar ce ar fi urmat să se întîmple în aria pieţei George Coșbuc, a bulevardului cu același nume și a șoselei Viilor.

Indiferent însă de acest fapt probabila viitoare axă a orașului București ar urma să treacă razant pe lîngă zona construită protejată 16 – Calea Victoriei, „stradă simbol a orașului, să traverseze alte șapte zone con-struite protejate, și anume: 97 – zona Occidentului – de „ţesut tradiţional difuz”; 02 – Calea Griviţei – „stradă comercială tradiţională”; 44 – zona Temișana – de „ţesut istoric difuz”; 23 – strada Știrbey Vodă – „stradă majo-ră”; 43 – zona Cobălcescu – de „ţesut tradiţional difuz”; 06 – axul Elisabeta – Kogălniceanu – „bulevard haus-mannian”; 09 – bulevardul Regina Maria – „bulevard hausmannian de ţesut”; să „muște” un colţișor din zona construită protejată 69 – parcelarea Oţelul Roșu – „par-celare reglementată” și să distrugă aproape integral zona protejată construită 35 – zona Bibicescu, de „ţesut tradiţional difuz”.

Gravitatea acestei viitoare situaţii este crescută de faptul că la data publicării acestui text deja trei mo-numente istorice au fost declasate și demolate (hote-lul „Marna” din strada Buzești numărul 3, clădirea de la numărul 5 de pe aceeași circulaţie și faţadele casei

Acest viitor bulevard trece razant pe lîngă zona construită pro-tejată „Calea Victoriei” și traversează alte șapte astfel de zone.

This new boulevard skims the “Victoria Road” protected area and goes through other seven protected zones.

DOSSIERDOSAR

Strada Buzești. Imobilele din stânga au fost declasate și demolateBuzesti Street. The buildings on the left have been unlisted and demolished

© ȘTEFAN TUCHILĂ➊

100 101

a “diffuse traditional fabric”; 23 – Știrbey Vodă Street – a “major street”; 43 – Cobălcescu zone – containing a „dif-fuse traditional fabric”; 06 – Elisabeta – Kogălniceanu axis – „Hausmann-like boulevard”; 09 – Regina Maria Boulevard – “Hausmann Boulevard as fabric”; and would “eat up” a little corner from the protected built area; 69 – Oţelul Roșu parceling – “regulated parceling”, and would destroy almost the whole 35 protected area – Bibicescu zone contain-ing “diffuse traditional fabric”.

The gravity of the future situation is higher because at the time of the publica-tion of this study, three historic monu-ments had already been unlisted and demolished (the “Marna” hotel at no. 3 Buzesti Street, the building at no. 5, and the facades of Constantin Radulescu House, at 80 Grivitei Road – see image 1) and further 75 buildings at least will suf-fer due to the alteration of the context.

Some of these historic monuments stand west to the edges of the major-ity of the mentioned protected zones, which means that their protection areas are located within urban areas doomed to suffer. Moreover, some of such legally protected buildings belong in urban en-sembles north of the Dîmboviţa River as “street ensemble”, as it is the case of Grivitei Road, and southern part of the river, or as initially industrial buildings, would lose their cultural relevance if “crippled” by the intended thoroughfare.

It was not just for such reasons that the study considered analytically the fol-lowing criteria: evolution of the street fabric; evolution of the plot structure; evolution of manner in which the ground had been built on; evolution of types of street front; evolution of styles; function-al profile; relative technical value; impact of differences of height regulations on urban image and other conflicting cases.

In other words, we have analyzed the historic evolution, the relations among their material results and the roles as-signed by contemporaneity along with both aesthetic and other malfunctioning, successively followed by the specific level

of synthesis. On this first level, we want-ed to establish, on the one hand, the age of the urban fabric that could be found out looking into the entire set of traffic arteries, lots and types of fronts (image 2), and on the other, their system and the architectural quality of the built front. Finally, this double approach (in fact, a multiple evaluation) resulted in the nec-essary attitude towards the preservation of cultural resource inbuilt in this frag-ment of city in which, besides the already destroyed area of the current House of the People, cultural values prevail (image 3): in dark green expressing street fabric, parcels, built fund and green spaces; in green, showing exclusively built fund, and light green, comprising exclusively street fabric and parcel structures.

Moreover, as we expected, the way in which various forms of cultural values are spread over the territory confirms – as if needed to add – the radial development of the whole city, which took place in two manners. Initially, there were the circu-lations starting from the historic com-mercial city – “Lipscania”. Later, these major “branches” gave forth “twigs” and branched out the primary structure and so, Victoria Road, for instance, although it was an artery, it could be taken as a cen-tre from which – in a radial manner – the circulations developed along and the pro-tected areas were identified.

This is why the proposed north-south diameter doubling is about to “cut off the tops of the tree” representing Bucharest and by doing so, it would stop forever and irrevocably a century honored historic evolution, a thing which, if not right, it is already well formed. Under such cir-cumstances, is Buzesti Road an avatar of Bucharest’s urban axis? Or, should this change happen, would it not destabilize the whole system?

For this reason, to which several oth-ers could be added – besides classic inter-vention regulations, the fundamentation study, briefly presented here, identified the following types of risk and danger:

➊ direct effect – up to total demo-lition – of minimum ten historic

Constantin Rădulescu, cu adresa poștală Calea Griviţei numărul 80 – vezi imag. 1), alte 75 urmînd să fie afectate la rîndul lor, măcar prin modificarea contextului. Parte din aceste monumente istorice sînt situate la vest de li-mitele celor mai multe din zonele protejate menţionate, ceea ce înseamnă faptul că zonele lor de protecţie sînt situate în arii urbane ce ar urma să sufere. De asemeni, parte din aceste imobile protejate de lege fac parte din ansambluri, la nord de rîul Dîmboviţa de tip „stradă”, precum Calea Griviţei, iar la S de același curs de apă, de tip industrial ca funcţiuni iniţiale – ansambluri care și-ar pierde relevanţa culturală dacă ar fi „ciuntite” de ar-tera preconizată.

Nu doar din aceste motive, cercetarea a luat în consi-derare, la nivel analitic, următoarele puncte de vedere: evoluţia tramei stradale; evoluţia parcelarului; evoluţia modului de ocupare a terenului; evoluţia tipurilor de front stradal; evoluţia stilistică; profilul funcţional; va-loarea tehnică relativă; impactul diferenţelor de regim de înălţime asupra imaginii urbane și situaţiile conflic-tuale de alte feluri.

Cu alte cuvinte, au fost analizate evoluţia istorică, relaţionarea dintre rezultatele materiale ale acesteia și rolurile atribuite de contemporaneitate, precum și dis-funcţionalităţile, atît estetice, cît și de alte naturi, pen-tru ca, apoi, abordarea să treacă, în trepte succesive, la nivelul specific sintezei. Pe primul palier al acesteia s-a urmărit, pe de o parte vîrsta ţesutului urban, determi-nată de ansamblul format de artere de circulaţie, loturi și tipuri de fronturi (imag. 2), și, pe de altă parte, siste-mul format de aceasta și calitatea arhitecturală a fon-dului construit. Din această dublă (dar, de fapt, multiplă evaluare) a rezultat, în final, atitudinea necesară pentru prezervarea resursei culturale încorporată de acest frag-ment de oraș în care, cu excepţia arealului distrus de Casa Poporului, prevalează prezenţa valorilor culturale (imag. 3): cu verde închis, exprimate prin tramă stradală, parcelar, fond construit și spaţii verzi; cu verde, mani-festate exclusiv prin fondul construit, respectiv cu verde deschis, cuprinse exclusiv de trama stradală și parcelar.

În plus, după cum de altfel era de așteptat, dispune-rea în teritoriu a diferitelor forme de materializare a valorilor culturale, confirmă – dacă mai era cazul – dez-voltarea radială a întregului oraș, dezvoltare radială care s-a desfășurat în două moduri. Iniţial, a fost desigur vorba numai despre căile de circulaţie care porneau din centrul comercial istoric – Lipscănia. Ulterior, din aceste „ramuri” principale s-au născut „crengile”, ramificînd structura primă, astfel încît, de exemplu, Calea Victoriei, deși este o arteră, poate fi asimilată unui centru din care se desfășoară – radial – circulaţiile în lungul cărora au fost identificate în prezent zonele construite protejate.

Sinteza analizei (nordul se află la stânga)Valoarea culturală ca expresie a sistemului format din valoarea de identitate culturală și valoarea artistică relativă (de natură stilistică)De sus în jos:Porţiuni de ţesut caracterizate prin: Vechime excepţională + valoare arhitecturală ridicată • Vechime excepţională + valoare arhitecturală redusă • Vechime ridicată + valoare arhitecturală ridicată • Vechime ridicată + valoare arhitecturală redusă • Vechime medie + valoare arhitecturală ridicată • Vechime medie + valoare arhitecturală redusă • Vechime redusă + valoare arhitecturală ridicată • Vechime redusă + valoare arhitecturală redusă

Synthesis of the analysis (the north is on the left)Cultural value as an expression of a system made of cultural identities and the relative artistic value (style)From top to bottom:Portions of urban fabric characterized by:Exceptional age + high architectural value • Exceptional age + low architectural value • High age + high architectural value • High age + low architectural value • Medium age + high architectural value • Medium age + low architectural value • Recent age + high architectural value • Recent age + low architectural value

Reglementări de prezervare a resurselor culturale (nordul se află la stânga).De sus în jos:Prezervarea tramei stradale, a parcelarului, a fondului construit și a spaţiilor verziPrezervarea fondului construitPrezervarea tramei stradale și a parcelaruluiZone posibil de modificatImobile clasate în 2004Imobile clasate în 1992

Regulations meant to preserve cultural resources (the north is on the left)From top to bottom:Preservation of the street network, the plot structure, the buildings and the green spacesPreservation of the buildingsPreservation of the street network and the plot structureAreas that can be modifiedBuildings listed in 2004Buildings listed in 1992

DOSSIERDOSAR

➌➋

102 103

De aceea, dublarea diametrală N-S propusă este în si-tuaţia de „a tăia vîrfurile” „copacului” care este orașul București și deci de a opri, definitiv și irevocabil, o evo-luţie istorică de secole, în favoarea unei artere a cărei di-recţie contravine unei dezvoltări de lungă durată și dacă nu corecte, atunci măcar deja bine închegate.

Mai este oare, în aceste condiţii, Calea Buzești un potenţial avatar al axului urban bucureștean? Sau trans-formarea ei devine, dintr-un factor de echilibru, unul de dezechilibru?

Din acest motiv – la care se adaugă numeroase alte-le – dincolo clasicele reglementări de intervenţie, stu-diul de fundamentare, prezentat aici extrem de succint, a identificat următoarele tipuri de riscuri și pericole:

➊ afectarea directă – pînă la demolare totală – a mi-nimum zece monumente istorice de tip imobil, mini-mum zece deoarece, la data elaborării studiului, extre-mitatea sudică a preconizatei dublări diametrale N-S nu era stabilită; în plus, în acest sens trebuie remar-cat faptul că, prin actualizarea din anul 2004 a Listei Monumentelor Istorice din 1992, în zona de studiu, nu-mărul monumentelor istorice de acest tip a crescut de la 60 la 78;

de asemeni, trebuie subliniat faptul că parte dintre aceste imobile clasate constituie ansambluri, uneori de mari dimensiuni, evoluate în timp, și că, în aceste con-diţii, este posibil ca prin eliminarea chiar și numai a unora dintre corpurile de clădire de pe parcelele respec-tive să fie distrusă în mod iremediabil unitatea potenţi-ală a acestor monumente istorice;

➋ afectarea directă sau indirectă a zonelor de protec-ţie aferente a minimum zece imobile clasate (din nou minimum zece deoarece, la data elaborării studiului, extremitatea sudică a preconizatei dublări diametrale N-S nu era stabilită); din acest punct de vedere trebuie subliniat faptul că, în condiţiile în care, în prezent, nu sînt definite zonele de protecţie real necesare fiecărui monument istoric și deci “funcţionează” numai cele convenţionale instituite legal (cu o rază de 100 m), con-trolul asupra acestui tip de risc sau pericol este imposi-bil de exercitat;

➌ afectarea directă a unui număr încă necunoscut de zone protejate care, prin modificarea tramei stradale, a parcelarului și/sau a fondului construit, ar fi subminate din punctul de vedere al unităţii lor potenţiale; în acest sens trebuie subliniat faptul că acest pericol planează nu doar asupra zonelor protejate liniare, de tip traseu, care ar fi traversate de “axa” preconizată, ci și asupra celor de suprafaţă, ce se constituie ca porţiuni de ţesut urban – chiar dacă (sau tocmai pentru că) sînt prezente în zona de studiu prin intermediul unor fragmente periferice;

➍ apariţia unor conflicte între resursele cultura-le proprii diferitelor zone protejate ce se succed (de la N spre S) în lungul “axei” preconizate, în cazul în care

materializarea ei ar duce la învecinarea nemijlocită cu arii “de miez” ale zonelor protejate în cauză; trebuie subliniat faptul că acest risc ar putea avea ca efect ten-taţia de a rezolva conflictele respective prin impunerea unor imagini urbane de tipul celor necesare unei circu-laţii precum “axa” preconizată, ceea ce comportă riscul suplimentar constituit de agresarea multiplă a zonelor protejate în cauză; din acest punct de vedere orașul a înregistrat deja o experienţă dureroasă prin Victoria Socialismului (imag. 4);

➎ pe termen mediu și lung nu este exclus ca “axa” preconizată să modifice radical ierarhia – firească și deci optimă – constituită istoric în ceea ce privește trama stradală – cu efecte semnificative asupra parcelarului și fondului construit – caz în care este posibil ca zonele protejate în cauză să devină obiectul unor transformări imposibil de controlat; trebuie subliniat faptul că, din-colo de eventuala pierdere de valori culturale generată de astfel de transformări, aceste modificări pot avea efecte nedorite asupra întregului oraș sau asupra unor părţi importante din acesta și din alte puncte de vedere.În virtutea acestor riscuri și pericole, studiul de fun-damentare în cauză, s-a încheiat cu recomandarea ca

decizia – finalmente politică – de realizare a dublării diametrale N-S să ia în considerare toate sacrificiile ireparabile pe care le incumbă materializarea aces-teia. Recomandarea a fost preluată de către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice care a validat propu-nerea de avizare favorabilă a studiului de fundamentare comunicînd simultan Primăriei Municipiului București că este necesară elaborarea unor studii de fundamentare menite să analizeze ţesutul urban pe direcţia transver-sală faţă de preconizata dublare diametrală N-S.

La acest mesaj, transmis deja de cîţiva ani, nu a fost primit nici un răspuns. |

Textul de faţă este o variantă adaptată și cu date aduse la zi a comunicării susţinute în cadrul conferinţei „București 550. Bulevardul și orașul european – origini, evoluţii, perspective” (14–15 octombrie 2010). Organizatori:Comisia pentru Politici și Strategii de Dezvoltare Urbană a Municipiului București; Universtatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București – Centrul de Studii Arhitecturale și Urbane; Registrul Urbaniștilor din România; Primăria Generală a Municipiului București.

monuments, minimum ten because when the study was being elaborated, the southern end of the intended north-south diameter doubling had not been estab-lished yet; what is more, we should add that by updating the 1992 List of Historic Monuments in 2004, their number in-creased from 60 to 78; at the same time, we should underline that part of these listed residences are ensembles of grander size in certain cases, houses that evolved through time and by eliminating some of their wings from those parcels, the po-tential unity of such historic monuments might be irretrievably destroyed;

➋ direct or indirect aggression of protection areas of minimum ten listed buildings (again, minimum ten because when the study was being elaborated the intended north-south doubling had not been established yet); from this perspec-tive, we should underline the fact that considering the given circumstances, the actual protection areas necessary for each listed building have not been defined and thus the legal conventional ones are “at work” (100 m radius from the listed building), and so no control over this kind of risk or damage could be exercised;

➌ direct effect on an unknown yet number of protected areas that, by the alteration of the street fabric, plot struc-ture and/or built fund, would see their potential unity; in this respect, we should underline that not only the linear pro-tected areas, of the route type, to be crossed by the intended “axis” are endan-gered but also those parts of urban fabric – even if (or just because of that) they are presented in the area under study as pe-ripheral fragments;

➍ conflicts could emerge between cultural resources specific to various pro-tected zones spread (from north to south) along the intended “axis”, if its materi-alization leads to immediate vicinity to some “core” areas of the said protected zones; we should underline that this kind of risk could impact on the temptation to solve those conflicts by imposing ur-ban images of the type necessary to the intended “axis”, which would lead to an additional risk of multiple aggression on the said protected zones; from this view-point, the city has already undergone an ordeal with Victoria Socialismului Boulevard (image 4);

➎ on medium and long term, we do not exclude the possibility that the in-tended “axis” will modify, even radically, the historically formed hierarchy of street fabric – a natural and thus optimal one – with significant repercussions on the plot structure and built fund, in which case it would be quite impossible to maintain control over the said protected zones; undoubtedly, besides the possible loss of

some cultural values that such alterations would bring about, they could also result in undesired effects on the whole city or at least on some major parts of it from other points of view.

Considering the risks and dangers in-volved, the fundamentation study recom-mended that the decision – of political nature after all – regarding the north-south diameter doubling should take into account the irretrievable losses it presup-poses. This recommendation has been adopted by the National Commission of Historic Monuments that endorsed the proposal to accept favorably the funda-mentation study; then it communicated to the City Hall of Bucharest that fun-damentation studies were necessary in order to analyze the urban fabric on the crosswise direction as to the intended north-south doubling diameter. No an-swer has been given to this message sent a couple of years ago. |

This text is an adapted and updated variant of the paper delivered at the conference “Bucharest 550. Bucharest and the European City: Origins, Evolutions, Perspectives” (October 14-15, 2010). Organizers:Commission for Policies and Strategies of Urban Development of Bucharest Municipality; “Ion Mincu” University of Architecture and Urban Planning, Bucharest; Center for Architectural and Urban Planning Studies; Chamber of Urban Planners from Romania; City Hall of Bucharest Municipality.

Se va opri, definitiv și irevocabil, o evoluţie istorică de secole, în favoarea unei artere a cărei direcţie contravine unei dezvoltări de lungă durată.

Undoubtedly, it would stop forever and irrevocably a century honored historic evolution, in favor of an artery whose direction is completely against long lasting development.

Era necesară elaborarea unor studii de fundamentare menite să analizeze ţesutul urban pe direcţia transversală faţă de noua axă Nord-Sud.

There should have been studies meant to analyze the urban fabric on the crosswise direction as to the new north-south axis was necessary.

DOSSIERDOSAR

Există riscul ca noua axă ce taie zone cu o anumită coerenţă să ducă la conflicte asemănătoare cu cele create de marile operaţii ale anilor ’80. În imagine, str. Justiţiei și partea din spate a Bulevardului „Victoria Socialsimului” (azi, „Unirii”)The new that cuts through formerly coherent areas may generate similar conflicts to those created by the great operations of the 80s. In thsi picture, Justitiei Street and the back of the „Victory of Socialism” (now „Unirii”) Boulevard.

© HANNA DERER➍

104 105

Buzești-Berzei, February 2011

Buzești-Berzei, februarie 2011

The project elicited countless reactions, of which most expressed clear opposition that started when the demolition work began. There were strong reactions in the media, the NGOs filed legal actions and organized public protests. We have cho-sen to publish four quotations, of which one belongs to a cultural personality, one is a prestigious architect’s opinion, one a proposal from the Chamber of Architects

regarding Matache Market, and the last, fragments from an alternative perspec-tive on the operation.

You may also find information on procedures, legal issues and continu-ous evolution of the operation at www.piatamatache.info, www.romaniacurata.ro, www.urbanism-participativ.blogspot.com, www.hotnews.ro, and on the sites of some cultural publications. (Ș.G)

Proiectul a suscitat multe reacţii, majoritatea ex-primând o opoziţie clară și, tot majoritatea, apărute de-abia odată cu începerea demolărilor. Presa a vuit, ONG-urile au declanșat acţiuni în justiţie, au avut loc evenimente de protest…. Am ales să publicăm 4 citate: opinia unui arhitect de prestigiu, cea a unei personali-tăţi culturale, o propunere a Ordinului Arhitecţilor pri-vind Hala Matache și fragmente dintr-o viziune alterna-tivă asupra operaţiei.

Găsiţi informaţii (inclusiv despre proceduri, probleme legale și evoluţia continuă a operaţiei) pe www.piatama-tache.info, www.romaniacurata.ro, www.urbanism-par-ticipativ.blogspot.com, pe pe www.hotnews.ro, pe site-urile publicaţiilor culturale. (Ș.G)

FOTODRAGOȘ LUMPAN

DOSSIERDOSAR

106 107

Local patriotism is, as it has always been, a sack full of words brimming over in par-ty meetings or during drinking ‘sessions’. We celebrate the great Mihai Eminescu while demolishing the memorial house close to the station, where he would meet with his beloved Veronica Micle. We bravely trespass international conven-tions and local laws, “modernize” franti-cally, and move the Balkans to Singapore.

(Andrei Pleșu, “Jos Bucureștiul!” [Down with Bucharest]; Adevărul, 01.02.2010)

Even if acceptable as principle, the di-ameter road, as realization and imple-mentation of the project is an heir to Ceausescu’s method of the 1980s, by which boulevards were cut through. The idea of filling a boulevard front with

blocks is a Potemkin-like operation that solves neither the social, urban, nor parceling and organicity issues of the his-toric fabric.(Arch. Șerban Sturdza, Vice-Chairman of “Pro Patrimonio” for www.piatamatache.info)

To: Bucharest City Hall. To the attention of Professor Sorin Oprescu, MD, PhD – General Mayor. Informing Mr. Gheorghe Pătrașcu, Chief Architect

Sir,

The Order of Romanian Architects is a public interest professional organi-zation. It aims at being observed the

citizens’ interests in the Culture of the patrimony and the quality of life via co-herent measures and interventions in the current built space as well as to configure the future one in accordance with the principles and operations pointed out in the „2010 – 2015 Romanian Architecture Policy”. We have provided the public au-thorities with this document and have equally sent it to your attention.

Patriotismul autohton rămâne, ca de obicei, o risipă de vorbe la reuniuni de partid și de șpriţuri. Îl sărbătorim pe Eminescu și demolăm casa memorială în care se în-tâlnea, lângă gară, cu Veronica Micle. Încălcăm viril convenţii internaţionale și legi locale, „modernizăm” în draci, mutăm Balcanii lângă Singapore.(Andrei Pleșu, „Jos Bucureștiul!”, Adevărul, 01.02.2010)

Diametrala, chiar dacă este acceptabilă ca principiu, ca mod de realizare și implementare a proiectului, este o urmare a modei ceaușiste din anii ’80 de a tăia bulevar-de (…). Ideea de a placa un bulevard cu blocuri e o pote-mkiniadă, care nu rezolvă nici problema socială, nici pe cea urbanistică, nici pe cea a parcelarului și organicităţii unui ţesut istoric.(arh. Șerban Sturdza, vicepreședinte „Pro Patrimonio” pentru www.piatamatache.info)

Către: Primăria municipiului București. Domnului Prof. Dr. Sorin Oprescu, Primar General. Spre știinţă Dlui Arhitect Șef, Gheorghe Pătrașcu

Domnule Primar General,

Ordinul Arhitecţilor din România este organizaţia profesională de interes public care urmărește ca intere-sele cetăţenilor referitoare la Cultura mediului construit și calitatea vieţii să fie respectate prin măsuri și opera-ţiuni asupra spaţiului construit prezent și pentru confi-gurarea celui viitor, coerente și conforme cu principiile și acţiunile precizate în „Politica pentru arhitectură în România 2010–2015”, document pe care l-am pus la dis-poziţia autorităţilor statului și pe care vi l-am transmis și dumneavoastră.

Constatând că:Proiectul Dublarea diametralei Nord–Sud a declan-

șat prin implementarea sa recentă demolarea mai mul-tor construcţii din zona Buzești, printre care clădiri de patrimoniu și clădiri cu valoare pentru caracterul zonei.

Instituţiile statului abilitate să avizeze intervenţiile asupra zonelor protejate, cu caracter istoric, ca și cea în cauză, nu și-au dat avizul legal și mai multe operaţiuni sunt puse sub semnul întrebării în ceea ce privește res-pectarea conformării cu legea a operaţiunilor.

Proiectul care se implementează nu este cunoscut și comunicat în mod eficient, transparent și competent către publicul interesat, către mediile profesionale și so-cietate în general, în special sub aspectele sale legate de modul în care afectează caracterul și identitatea zonei și al rezultatului final, care se va obţine din perspectiva ar-hitecturală și nu numai a infrastructurii de trafic auto.

DOSSIERDOSAR

108 109

Calitatea spaţiilor care vor rezulta și mai ales a arhitec-turii propuse pentru a înlocui arhitectura demolată nu a fost prezentată, nu este cunoscută și discutată și ne ma-nifestăm îngrijorarea că nu este nici măcar preconizată.

Interesul municipalităţii, exprimat prin operaţiunea de reconfigurare a acestui element de infrastructură, nu apare ca fiind armonizat cu interesele patrimoniale, lo-cale ale zonei, cartierului, comunităţilor de locuitori,

Vă solicităm: Sistarea imediată a tuturor lucrărilor de demolare

până la clarificarea tuturor aspectelor importante ale proiectului, din punctul de vedere al calităţii, comple-xităţii și legalităţii.

Declanșarea imediată a unei dezbateri publice și profesionale accesibile tuturor celor interesaţi, res-ponsabili și implicaţi, în urma căreia să fie transmise, comunicate și înţelese toate aspectele proiectului.

Analizarea modalităţilor de conservare prin inte-grare în proiect a Halei Matache Măcelaru, fără demo-larea și reconstruirea unei replici pe o altă poziţie.

Și vă propunem: Crearea de urgenţă a unui Centru de cultură urbană

în Hala Matache Măcelaru, într-o formulă de colabora-re cu Ordinul Arhitecţilor din România prin folosirea spaţiului pentru informarea publicului interesat asupra proiectului în derulare și a altor proiecte de interes pen-tru Capitală.

Aplicarea principiilor și acţiunilor din Politica pen-tru arhitectură în România 2010–2015, Cultura me-diului construit și calitatea vieţii în toate proiectele de dezvoltare pe care le iniţiază și coordonează Primăria Municipiului București.

Vă rog să daţi curs neîntârziat solicitărilor noastre și să ne răspundeţi pentru a putea colabora și realiza ca-drul necesar înţelegerii și desfășurării unui proiect de asemenea anvergură și importanţă.

Cu deosebită consideraţie,Președinte,Arh. Șerban Ţigănaș (14.02.2011)

Platforma pentru București – o viziune alternativă la diametrala Buzești-Berzei-Uranus

(http://urbanism-participativ.blogspot.com)

Realizarea noii artere în numele interesului public se află într-un conflict evident cu un alt domeniu al inte-resului public care este conservarea patrimoniului arhi-tectural și imaterial (...)

După o analiză aprofundată a nevoilor de dezvoltare sustenabilă a orașului se va constata că, de fapt, doar conservarea și punerea în valoare a valorilor patrimoni-ale din zonă și continuitatea istorică poate constitui un

Having found out that:The recent implementation of the

project „The North-South highway dou-bling” initiated the demolition of a number of buildings in Buzești neighbor-hood including patrimonial buildings and constructions having a certain value for the character of the area.

The public institutions entitled to approve interventions to the protected

historical areas, as the current one is, have not provided a legal notice while several operations are rather doubt-ful in terms of legal conformance of the interventions.

The implemented project is unknown to all those interested including pro-fessional environments and society in general, while lacking prompt commu-nication, transparency and competence,

particularly relating to the manner in which it bears on the neighborhood char-acter and identity and the final outcome to be obtained not only with regard to the car traffic infrastructure but also from an architectural perspective.

The quality of the resulting sites and particularly, the architecture proposed to replace the demolished one has not been presented to the public; moreover, we do

express our worry that it has not been envisaged, yet.

The municipality interest expressed by the intervention of reconfiguring this infrastructure element does not appear as matching the local patrimonial interests of the area, the neighborhood and the in-habitants’ community.

We, therefore, ask you to:

Promptly stop all demolition works until every outstanding aspect of the project is clarified in terms of quality, complexity and lawfulness.

Immediately initiate a public and professional debate accessible to all those who are interested, responsible and involved into, further to which all project aspects are conveyed, communi-cated and understood accordingly.

DOSSIERDOSAR

110 111DOSSIERDOSAR

The Toledo Statement, adopted in June 2010 by ministers responsible for urban development of the European Union member states, explicitly emphasizes the need of modernizing the infrastructure networks but only by promoting sustain-able, efficient transport (…)

The phenomenon of “city re-conquer-ing”, starting from Western Europe, has spread around the world, from Budapest

to Curitiba in Brazil, and reached the American Portland. Bucharest should not ignore the European model of urban de-velopment and implement projects that would encourage transit traffic through its central zone by widening and setting diameter boulevards to the detriment of median rings or a well thought belt road.(Strategic approach of Bucharest traffic: case study on Buzești - Berzei)

Platform for Bucharest: and alternative perspective regarding Buzești-Berzei-Uranus parallel road(http://urbanism-participativ.blogspot.com)

The realization of the new artery in the name of public interest clashes obvi-ously with a different field of public in-terest regarding the conservation of ar-chitectural and non-material heritage (…)

Having thoroughly analyzed the needs of sustainable development of the city, we are up to find out that, after all, it is only a conservation that enhances the herit-age values and the historic continuity of the area that can express a genuine, deep public interest and represent the dwell-ers’ interest on medium and long term. (Introduction)

Examine the ways of preservation via integrating Matache Măcelaru Hall into the project without demolishing and rebuilding another structure on a dif-ferent plot.

And, we also make the following suggestions:

Promptly activate a Center for urban culture within Matache Măcelaru Hall in a formula of cooperation with the Order of Romanian Architects by using the space to inform those interested about the project on progress and others of con-cern for the capital city.

Apply the principles and operations listed in the Romanian architecture Policy for 2010–2015 and the Culture of the patrimony and the quality of life in all the development projects Bucharest City Hall initiates and coordinates.We kindly ask you to promptly take into consideration our requests and provide us with an answer so that we can cooperate and set up a framework required for the understanding and development of such an important large project.

Yours faithfully,President, Arch. Șerban Ţigănaș (14.02.2011)

demers care corespunde interesului public în sensul real și profund al sintagmei, într-o viziune care ia în calcul interesele locuitorilor orașului pe termen mediu și lung.(Introducere)

În Declaraţia de la Toledo, document adoptat în iunie 2010 de miniștrii responsabili de dezvoltarea urbană a ţărilor membre ale Uniunii Europene, se subliniază ex-plicit nevoia de a se moderniza reţelele de infrastructu-ră, dar numai prin promovarea unui transport durabil și eficient (...)

Fenomenul de „recucerire a orașelor”, por-nit în Europa occidentală, a ajuns în toată lumea, de la Budapesta la Curitiba în Brazilia trecând prin Portland-ul american.

Bucureștiul nu are voie să ignore modelul european de dezvoltare urbană și să implementeze proiecte ce duc la încurajarea traficului de tranzit prin zona centrală prin lărgirea sau crearea de noi bulevarde diametrale în detrimentul inelelor mediane sau al unei șosele de cen-tură bine calibrate.(Abordare strategică a traficului în București - studiu de caz Buzești - Berzei)