Cuprins

Argument.........................................................................................................................................2

Date generale...................................................................................................................................2

Formarea statului ucrainean.............................................................................................................4

Politica de securitate națională........................................................................................................6

Relațiile Ucrainei cu structurile internaționale................................................................................8

Ucraina și NATO.........................................................................................................................8

Ucraina și Uniunea Europeană...................................................................................................10

Relațiile Ucrainei cu vecinii..........................................................................................................11

Ucraina și Rusia.........................................................................................................................11

Ucraina și Polonia......................................................................................................................12

Ucraina și România....................................................................................................................13

Concluzii........................................................................................................................................15

Bibliografie....................................................................................................................................16

Argument

După prăbușirea sistemului de piață centralizat, comunist în care a jucat un rol major

fosta Uniune Sovietică, posibilitatea de a se alătura la o structură cu economie de piață a fost

valorificată și de către statele fostului lagăr socialist.

Schimbarea cursului politicii interne și externe a Ucrainei, depășirea crizei interne din

anii 1990, după destrămarea URSS, începutul colaborării cu structurile internaționale, cum ar fi

UE și NATO, cooperarea cu statele vecine, toate au fost reflectate de politica externă și sistemul

de securitate a noului stat european. Acum, ca stat independent, Ucraina este foarte interesată de

o cooperare activă cu țările occidentale.

Cu toate că Ucraina este membru fondator a ONU, membru OMC, CSI, OSCE, duce

tratative de aderare la UE și NATO, aceasta încă nu dispune de instrumentele necesare pentru

asigurarea unei securități statale stabile atât pe plan intern, cât și extern.

Scopul central al prezentei lucrări este crearea unei imagini de ansamblu, privind noua

politică de securitate a statului ucrainean în cadrul sistemului internațional, analiza relațiilor

actuale cu structurile occidentale, precum și cu vecinii acestuia.

Date generale

Ucraina este situată în

Europa de Est și se mărginește cu

Federația Rusă – la nord-est, cu

Belarus – la nord, cu Polonia,

Slovacia și Ungaria – la vest, cu

Romania, R. Moldova și

nerecunoscuta Republică

Transnistria – la sud-vest. Are ieșire

de 1056,5 km la Marea Neagră și

249,5 km la Marea Azov.

Are un teritoriu de 603.628 km2, fiind cel mai mare stat din Europa, ce se află integral

pe teritoriul continentului (dacă excludem Federația Rusă și Turcia, cea mai mare parte a

teritoriilor acestora aflându-se pe teritoriul asiatic).

- 1 -

Capitala este orașul Kiev, situat pe râul Nipru, în nordul țării, are o populație de 2,8

mln. locuitori1 și este centrul cultural, economic și administrativ al țării. Este al 8-a oraș după

mărime în Europa.

Populația numără 45.617.542 persoane (1 februarie 2012), din care se declară ucraineni

– 77,8%, ruși – 17,3%, belaruși 0,6%, moldoveni – 0,5%, tătari – 0,5 %, români – 0,3% și 3% -

alte naționalități (unguri, bulgari, evrei, polonezi etc.).

Limbile predominante sunt ucraineana și rusa, vorbite în măsuri aproximativ egale de

cetățenii statului. În zona de vest și centru, predomină limba ucraineană, iar în nord, est și sud –

limba rusă. Într-o măsură destul de mică este vorbită și limba română, în special în Regiunea

Cernăuți (181.800 persoane), Odessa (123.800 vorbitori) și Maramureșul de Nord (40.000)2

Relieful în cea mai mare parte este șes – 70%, dealuri și munți 30%. Munții sunt situați

în vest (Carpații ucraineni) și în partea sudică, în peninsula Crimeea (Munții Crimeii).

Principalele câmpii sunt: Câmpia Mării Negre, Câmpia Polesskaya, Câmpia Nipreană și câmpia

Transcarpatică.

Economia Ucrainei se află pe locul 39 în lume după PIB raportat la PPC (2009)3. PIB pe

cap de locuitor în 2009 a fost de 6400 dolari SUA.4 Datoria publică, în martie 2010, a atins

93,5% din PIB.5 În timpul Uniunii Sovietice, economia Ucrainei se situa pe al doilea loc după

cea a Rusiei, în cadrul URSS, depășind de aproape patru ori următoarea republică în clasament.

Ucraina producea atunci un sfert din producția agricolă a URSS.

Începând cu 1992, economia țării a

suferit o dezindustrializare rapidă, astfel că în

1999, PIB reprezenta mai puțin de 40% față

de anul 1991. Într-o situație ceva mai bună au

rămas industria metalurgică, chimică și alte

industrii cu un consum ridicat de energie, care

au rămas competitive pe piața mondială din

cauza prețurilor reduse pentru resursele

energetice rusești. Industriile care mai

supraviețuiesc într-o oarecare măsură sunt:

industria metalurgică, energetică (Ucraina

este un important exportator de energie electrică, aceasta exportând aproximativ 10,5 mld. KWh

1 Institutul Ucrainean de Statistică, http://www.gorstat.kiev.ua/p.php3?c=1123&lang=1, Чисельність населення на 1 березня 2012 року, Головне управління статистики у м. Києві2 Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2na_ucrainean%C4%833 Central Intelligence Agency of USA, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/up.html4 Idem5 RosBusinessConsulting, http://top.rbc.ru/economics/17/03/2010/381129.shtml

- 2 -

Sursa: http://larrysramble.blogspot.ro/2 1

Avionul ucrainean An 225, cel mai mare din lume

pe an în Ungaria, Polonia, Slovacia, România și R. Moldova), chimică, constructoare de mașini

precum și industria extractivă (aceasta având resurse impresionante resurse de cărbune, petrol,

uraniu).

Formarea statului ucrainean

Primele așezări de pe teritoriul Ucrainei datează din perioada de înflorire a culturii

Cucuteni din 4500 î.e.n. Prin sec. VII-II î.e.n. aici au locuit cimerienii, sciții și sarmații.

În sec. IX, se formează statul Rusia Kieveană, care după două secole a devenit cel mai

mare și puternic din Europa.6 Apogeul Rusiei Kievene a fost atins în timpul domniei lui Vladimir

cel Mare (980-1015), ulterior aceasta fiind divizată în mai multe principate. Invazia mongolă din

secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană.

În secolele care au urmat, mare parte din Ucraina de astăzi intră în componența Marelui

Ducat al Lituaniei. Din 1569, acesta este ocupat de Polonia. În timpul dominației poloneze, mare

parte din clasele superioare s-au convertit la catolicism, însă ucrainenii de rând au rămas totuși

ortodocși.

La jumătatea secolului al XVII-lea, țăranii iobagi, care nu vroiau să se supună regimului

asupritor polonez, au înființat un stat militar pe râul Nipru, care în 1648, în frunte cu Bogdan

Hmelnițki, s-au răsculat împotriva coroanei polone și au eliberat teritoriul din stânga Niprului

incluzându-l sub protectorat rusesc sub forma Hatmanului Cazac. După împărțirea Poloniei la

sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost preluată de Rusia și partea din dreapta Niprului, doar

Galiția a fost preluată de Austria. După moartea lui Bogdan, Ucraina căzăcească își pierde

statutul de Hatman Cazac și este integrată în Imperiul Rus.

Sub conducerea rusă ucrainenii s-au bucurat de o oarecare libertate, au ajuns să ocupe

funcții înalte în administrația țaristă și în Biserica Ortodoxă Rusă. Mai târziu regimul țarist a dus

o politică de rusificare a teritoriilor ucrainene, suprimând folosirea limbii ucrainene în tipărituri

și în public.7

În timpul Primului Război Mondial, ucrainenii au luptat atât de partea Puterilor Centrale

(Galiția), cât și de partea Antantei, sub Rusia. În timpul războiului, autoritățile austro-ungare au

format Legiunea Ucraineană, alături de Legiunea Polonă, pentru a lupta împotriva Imperiului

Rus. Aceste legiuni au stat la baza armatei polone interbelice și a armatei galițiene ucrainene ce a

6 CIA World Factbook. December 13, 20077 Remy, Johannes (March-June 2007). „Valuev Circular and Censorship of Ukrainian Publications in the Russian Empire (1863-1876)”

- 3 -

luptat împotriva bolșevicilor și a polonilor în perioada ce a urmat Primului Război Mondial

(1919–23).

După prăbușirea Imperiului Rus și Austro-ungar, a apărut o mișcare națională de

independență, care, în timpul Războiului Civil Rus, a declarat un stat ucrainean independent sub

denumirea de Republica Populară Ucraineană. Totuși în 1919 acesta își pierde independența și

este anexat de URSS. În perioada de după 1920, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană

cunoaște o oarecare libertate pană la 1930 când liderul URSS, Iosif Stalin, a instituit o politică de

colectivizare a agriculturii, statul confiscând pământurile și animalele țăranilor și comasându-le

în ferme colective și aplicând aceste politici cu ajutorul armatei și a poliției secrete.8 Ceea ce a

urmat în anii 1932-33 este astăzi cunoscut sub numele de Holodomor – un proces de înfometare

artificială a populației de pe urma confiscării produselor agricole, rezultatul fiind un genocid în

care au murit milioane de oameni din cauza foametei.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane și cele sovietice și-au

împărțit teritoriul, astfel că Galiția a fost unită cu restul Ucrainei, pentru prima oară în istoria sa.

După capitularea Franței în fața Germaniei, România a fost forțată de URSS să cedeze

Basarabia și nordul Bucovinei, în urma Ultimatumului sovietic din 26-28 august 1940. RSS

Ucraineană a incorporat nordul și sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, și Ținutul Herța, ocupat de

sovietici. Vestul fostei Republici Autonome Moldovenești a fost cedat de Ucraina sovietică nou-

createi RSS Moldovenești. Aceste anexări teritoriale au fost recunoscute de tratatele de pace din

1947.

Republica a fost grav afectată de război și a fost nevoie de eforturi semnificative pentru

a își reveni. Peste 700 de orașe și 28.000 de sate au fost distruse. Situația a fost înrăutățită de o

foamete cumplită, în 1946–47, cauzată de secetă.9

După moartea lui Stalin, în 1953, la conducerea URSS vine N. Hrușciov care a pus

accent pe prietenia între popoarele rus și ucrainean. În 1954, Crimeea a fost transferată de la RS

Rusă la RSS Ucraineană.10

La 26 aprilie 1986, un reactor al Centralei Nucleare de la Cernobâl a explodat, fiind cel

mai grav accident nuclear din istorie.11

La 24 august 1991, după destrămarea URSS, Ucraina își declară independența. Ucraina

a fost, inițial, văzută ca o republică cu condiții economice favorabile în comparație cu celelalte

regiuni ale fostei URSS. Totuși, țara a suferit o scădere economică mai profundă decât alte foste

republici sovietice. În timpul recesiunii, Ucraina a pierdut 60% din PIB între 1991 și 1999, și a

8 „Interwar Soviet Ukraine”. Encyclopædia Britannica9 Kulchytsky, Stanislav, "Demographic losses in Ukraine in the twentieth century", 2-8 octombrie 2004.10 „The Transfer of Crimea to Ukraine”. International Committee for Crimea. July 2005.11 Remy, Johannes (1996). „'Sombre anniversary' of worst nuclear disaster in history - Chernobyl: 10th anniversary

- 4 -

suferit inflație de ordinul zecilor de mii de procente. Nemulțumiți de situația economică, dar și

de criminalitate și corupție, ucrainenii au protestat și au organizat greve. Economia ucraineană s-

a stabilizat până la sfârșitul anilor 1990.

Președintele de atunci, Kucima a fost criticat de adversari pentru că a concentrat prea

multă putere în funcția prezidențială, pentru corupție, transferul proprietății publice în mâinile

unei oligarhii loiale lui, descurajarea libertății de exprimare și fraudă electorală. În 2004, Viktor

Ianukovici, pe atunci prim ministru, a fost declarat câștigător al alegerilor prezidențiale, care au

fost fraudate masiv, după cum a constatat și Curtea Supremă de Justiție a Ucrainei. Rezultatele

au cauzat nemulțumiri și demonstrații în favoarea candidatului opoziției, Viktor Iușcenko, care a

contestat rezultatele și a condus Revoluția Portocalie. În urma repetării alegerilor, Viktor

Iușcenko a devenit președinte și Iulia Timoșenko prim ministru, iar Viktor Ianukovici a rămas în

opoziție. Viktor Iușcenko a dus o politică prooccidentală, ce a stârnit reacții dure din partea

Rusiei, ducând la cunoscutele în Europa conflicte ale gazului din 2006 și 2009.

La alegerile prezidențiale din 2010, Viktor Ianukovici câștigă funcția de șef al statului,

care din nou duce o politică pro-rusă.

Politica de securitate na ionalăț

Obiectivul politicii de securitate națională a Ucrainei este crearea de condiții favorabile

pentru interesul cetățenilor, societății și statului, pentru a promova Ucraina ca stat democratic, cu

o economie de piață stabilă, ca stat ghidat de valorile europene politice și economice, în care

respectarea și protecția drepturilor omului și a intereselor legitime ale tuturor comunităților

locale, claselor sociale, grupurilor etnice să fie garantată prin dezvoltarea liberă, suverană și

democrată.

În special, politica de securitate națională se bazează pe următoarele principii:

- Protejarea intereselor naționale;

- Rezolvarea conflictelor internaționale pe căi pașnice;

- Respectarea obligațiilor internaționale;

- Urmărirea unei politici de neutralitate internațională și folosirea mecanismelor de

securitate internațională în folosul Ucrainei;

- Stabilirea și respectarea unor direcții clare și unitare de acțiune de către organele

implicate ale statului;

- Controlul democratic din partea clasei civile asupra sectorului apărării și securității;

- Deschidere și transparență în procesul de aplicare a politicii de stat.

Factorii care amenință stabilitatea internațională și afectează securitatea Ucrainei sun:

- 5 -

- Creșterea concurenței între polii de putere;

- Utilizarea sau amenințarea cu utilizarea forței în relațiile internaționale, în ciuda

principiilor și normelor de drept internațional, încercarea unor state de a-și rezolva

problemele în dauna altor state;

- Criza și incertitudinea securității naționale actuale, încălcarea acordurilor

internaționale privind securitatea strategică;

- Apariția autoproclamatelor cvasi-state pe teritoriul statelor suverane, apariția de

precedente periculoase prin recunoașterea de către unele state a acestor formațiuni,

ce poate duce la un separatism regional.

- Concurența pentru accesul la resursele naturale, stabilirea controlului asupra rutelor

acestora către piețele de desfacere, în condițiile deficitului tot mai mare a acestora;

- Intensificarea procesului de înarmare a unor state și zone geografice, creșterea

numărului de state care, prin încălcarea tratatelor internaționale de neproliferare,

încearcă să dezvolte arme de distrugere în masă;

- Răspândirea terorismului, pirateriei, traficului de droguri, comerțului cu arme și

materiale radioactive, criminalității transfrontaliere organizate, migrării ilegale,

traficului de ființe umane, criminalității cibernetice;

- Presiunea umană excesivă asupra mediului, determinând creșterea emisiilor de

substanțe poluante, afectând clima globală și resursele alimentare.12

Mai mult, conform strategiei de securitate, deteriorarea mediului de securitate în

regiunea Ucrainei este influențat de activarea proceselor de formare a zonelor de influență

geopolitică, care sunt însoțite de situații conflictuale, de răspândirea practicilor provocatoare de

situații conflictuale, de creșterea influențelor divergente în zonă, de pericolul utilizării preventive

a forțelor militare din partea diverselor state.

Provocările securității naționale a Ucrainei sunt:

- Prezența conflictului nerezolvat în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova,

care se învecinează cu Ucraina;

- Divergențele legate de linia de demarcație a frontierei de stat în Marea Neagră,

Marea Azov și strâmtoarea Kerci, lipsa liniei de demarcare a frontierei de stat dintre

Ucraina și Federația Rusă, Republica Belarus și Republica Moldova, ceea ce

împiedică soluționarea principiilor juridice de asigurare a integrității statale și

afectează capacitatea de a răspunde eficient amenințărilor transnaționale;

- Divergențe legate de staționarea temporară a flotei F. Ruse a Marii Negre pe

teritoriul ucrainean, imperfecțiunea cadrului legislativ în acest domeniu;

12 http://www.glavred.info/archive/2012/06/08/235048-6.html- 6 -

- O politică de stat ineficientă în domeniul migrației, un sistem de stat neeficient

pentru reglementarea migrației populației, care nu oferă protecție adecvată

drepturilor și intereselor cetățenilor ucraineni care muncesc în străinătate și nu

creează condițiile necesare pentru imigranții în Ucraina, în conformitate cu

interesele sale naționale, pentru integrarea adecvată a acestora în societate;

Mai mult, o amenințare pentru securitatea economică este dependența pieței interne de

condițiile economice externe, lipsa de eficiență în protejarea de concurența neloială din partea

monopolurilor și importatorilor ucraineni precum și în combaterea contrabandei. Pentru

securitatea energetică, o amenințare majoră este dependența excesivă de resurse din import. Nu

sunt rezolvate problemele legate de diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare și nu este

utilizat suficient potențialul propriu de energie.

Printre obiectivele strategice ale politicii de securitate națională a Ucrainei, pe termen

mediu, se număre: crearea condițiilor corespunzătoare pentru realizarea intereselor naționale, a

unui sistem de securitate națională și consolidarea structurii acestuia.

Rela iile Ucrainei cu structurile interna ionaleț ț

Ucraina i NATOș

Relațiile dintre Ucraina și NATO au început să se dezvolte imediat după ce aceasta și-a

dobândit independența în 1991. În 1992, Secretarul General al NATO, M. Werner, a ajuns pentru

prima oară la Kiev. Atunci Ucraina a primit invitația de a face parte din Consiliul de Cooperare

Nord Atlantic.

La 21 aprilie 2005, la Vilnius,

în cadrul reuniunii informale a

Miniștrilor de Externe din statele

NATO s-a discutat pe tema ”Ucraina-

NATO”, ceea ce a fost un prim pas

spre aderarea Ucrainei la NATO.

Ministrul de Externe al Ucrainei de

atunci, Boris Tarasiuk, după întâlnire a declarat, că până în 2008, Kievul va finaliza toate

reformele necesare pentru aderarea la Alianță. În timpul mandatului președintelui L. Kucima, în

2004, a fost adoptată Legea privind accesul liber al forțelor NATO pe teritoriul Ucrainei. În

2002, în cadrul programului ”Parteneriat pentru pace”, Ucraina și NATO, au semnat un

memorandum de sprijin al forțelor NATO de către statul ucrainean.

- 7 -

La sfârșitul lui 2004 însă, în ajunul alegerilor prezidențiale, L. Kucima, pentru a potoli

Rusia și populația rusească din Ucraina, a emis un decret care preciza că aderarea la NATO nu

mai este o prioritate pentru Ucraina, acum se urmărea doar o intensificare substanțială a relațiilor

cu Alianța Nord-Atlantică și UE, ca garant al securității și stabilității în Europa.13

Odată cu venirea la putere a noului președinte, V. Iușcenko, Ucraina din nou a început

să se apropie cu pași rapizi de NATO. În aprilie 2005, Iușcenko a revenit la obiectivul strategic

al Kievului – membru cu drepturi depline în NATO și Uniunea Europeană. Problema reformei

radicale a sistemului de apărare a statului, în conformitate cu standardele europene, a fost numit

unul dintre cele mai importante priorități ale politicii interne și externe.

În 2006, la o reuniune a miniștrilor apărării din statele est-europene membre NATO –

Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia, aceștia și-au exprimat intenția de a sprijini aderarea

Ucrainei la NATO. Condiția necesară pentru aderarea acesteia rămânea acceptul opiniei publice

și atingerea stabilității politice interne.

La începutul lui 2008, Secretarul General al NATO a declarat că a primit din partea

președintelui Ucrainei cererea de a include Ucraina la Planul de acțiune pentru aderarea la

NATO, ceea ce a provocat un imens scandal în Parlamentul de la Kiev, parlamentarii

dezaprobând această poziție a președintelui. La summitul NATO din Bruxelles din același an,

Jaap de Hoop Scheffer a declarat că aderarea Ucrainei la NATO va fi amânată ”din cauza

instabilității interne”.

Începând cu februarie 2009, Ucraina și NATO din nou au început negocieri pentru

aderarea acesteia la Alianță. După runde de consultări, s-au stabilit aspectele practice pentru un

program anual, care ar trebui să devină mecanismul de pre-aderare a Ucrainei în NATO.14

După înlocuirea lui Iușcenko cu Ianukovici în fruntea statului, problema aderării la

Alianță se discută din ce în ce mai rar la summit-urile acesteia. Potrivit unor experți, șansa pentru

o aderare rapidă la NATO a fost pierdută, atât din cauza problemelor interne din Ucraina, cât și

din cauza problemelor din cadrul Alianței. De aici rezultă că ucrainenii au renunțat la declarațiile

anterioare și au început să caute noi modalități de cooperare cu NATO:

În primul rând, va exista o implicare mai puternică din partea Ucrainei în dezvoltarea de

concepte strategice cu Alianța și o implementare a acestor concepte în planificarea politicii de

securitate a statului.

În al doilea rând, vor fi dezvoltate oportunități practice privind cooperarea Ucrainei cu

NATO, SUA și UE în politica de securitate și militară. Ucraina nu doar va obține rezultate reale

pentru securitatea statală, dar va și contribui la securitatea euro-atlantică. Aici mă refer la

13 Медвечук В. В // Выступление в программе "Иду на вы". 6 martie, 2006.14 http://www.rosbalt, ru/2009/02/16/618789.htmlУкраина нашла новый путь в НАТО. - [Цит. 2009, 16 февраля]

- 8 -

logistica, planificarea și interacțiunea directă nu numai în plan militar ci și în cadrul serviciilor

speciale.

În al treilea rând, e necesară o campanie de informare a populației, cu accent pe

schimbarea fostei propagande sovietice în legătură cu imaginea NATO. Aproape jumătate din

populația țării fiind ruși, există o foarte mare presiune negativă din partea acestora.

Putem aprecia că din partea NATO există un mai mare interes de aderare a Ucrainei

decât din partea Ucrainei. Aceasta se poate explica prin faptul că aceasta este foarte apropiată de

Federația Rusă și o eventuală aderare ar aduce Alianța sub coasta acesteia.

Ucraina i Uniunea Europeanăș

Pentru prima dată, aderarea Ucrainei la UE a devenit un obiectiv strategic major, în

timpul mandatului fostului președinte Iușcenko.15 Analiștii și politologii ucraineni s-au grăbit să

numească mai multe date ca posibile pentru aderarea la UE, dar deocamdată statul a fost invitat

doar la Politică Europeană de Vecinătate.

Dacă aderarea la NATO a avut doar un sprijin limitat în Ucraina, nu același lucru se

poate spune și despre intenția de aderare la UE. Atât în rândul clasei politice, cât și în cadrul

populației, există un consens în favoarea aderării la UE. În perioada 2002-2008, și-au exprimat

dorința de aderare între 40% și 65% din populație, iar cei care militau împotriva aderării au fost

mai moderați decât în cazul NATO.

În cadrul negocierilor cu UE, Ucraina are trei priorități: anularea regimului de viză

pentru cetățenii ucraineni, încheierea unui Acord de asociere și stabilirea unei zone de comerț

liber. Parcurgerea acestor etape va aduce țara mai aproape de aderare. Rezoluția Comisiei

Europene din 25 februarie 2010, care a recunoscut dreptul Ucrainei de aderare la UE, a devenit

un obiectiv principal în strategia statului.

Cu toate acestea, Ucraina încă este departe de integrarea în UE. Capacitatea UE de a

accepta noi state este limitată în acest moment (statele UE se confruntă acum cu grave probleme

financiare, în special Grecia, Irlanda, Italia, Spania și Portugalia) și perspectivele pentru

următorii zece ani sunt sumbre. În același timp, Ucraina încearcă să acorde atenție oportunităților

economice, care pot aduce efecte pozitive într-un viitor mai apropiat. Acest lucru se poate

observa în consolidarea relațiilor economice cu Rusia și alte republici din CSI. În timpul vizitei

președintelui Ianukovici la Moscova din martie 2010, prim-ministrul Federației Ruse de atunci,

15 http://ec.europa.eu/external_relations/ukraine/index_en.htm, Украина: Европейская Комиссия по внешним отношениям. - [17 februarie2009]

- 9 -

Vladimir Putin, i-a propus Ucrainei aderarea la Uniunea Vamală a CSI, din care fac parte Rusia,

Belarus și Kazahstan.

Aderarea Kievului la această organizație ar putea aduce mari beneficii pentru toți

partenerii. Din toate statele membre, doar Ucraina este membru OMC și duce negocieri cu UE

pentru instituirea unei zone de comerț liber. Astfel aceasta poate deveni un punct de legătură

între UE și statele CSI.

Astfel putem concluziona că, în acest moment Ucraina se află într-un cerc vicios.

Aceasta militează intensiv pentru aderarea la UE dar respinge vehement aderarea la NATO. Or,

istoria ne arată că aderarea la UE depinde de aderarea la NATO. Iar atâta timp cât statul va duce

o politică pro-rusă, acesta va sta departe de NATO și respectiv de UE.

Rela iile Ucrainei cu veciniiț

Ucraina i Rusiaș

Conform poziției fostului președinte Iușcenko din 2005, între Moscova și Kiev există

trei mari probleme: Flota Federației Ruse din Marea Neagră, delimitarea frontierei și cooperarea

în domeniul energetic.16

Conflictul gazelor între Ucraina și Rusia a început în 2005, când părțile nu au căzut de

acord în privința condițiilor de livrare a gazelor pentru Kiev, precum și tranzitarea acestuia pe

teritoriul ucrainean spre statele europene. Kievul a cerut creșterea tarifului de tranzit iar ca

răspuns, Moscova a cerut și ea creșterea prețului la gazele destinate Ucrainei până la nivelul

mediu european de atunci. Vicepremierul Ucrainei de atunci, A. Kinah, a refuzat categoric

această variantă și a cerut revenirea la prețurile vechi, ceea ce a fost refuzat de Gazprom de

această dată. Nesemnarea contractului intre Gazprom și Naftogaz Ucraina a dus la întreruperea

furnizării de gaze către UE la 1 ianuarie 2006. Până la urmă Ucraina a fost nevoită să accepte

condițiile Gazproimului și să plătească pentru gaz un preț de aproape patru ori mai mare.

În 2008-2008 din nou are loc o criză a gazelor între Ucraina și Rusia, motivul fiind

asemănător cu cel din 2008-2009, doar că de această dată Ucraina a fost forțată să achite toate

datoriile vechi către Gazprom.

Unii analiști consideră cele două crize a gazelor ca pe o modalitate a Moscovei de a

răsturna regimul ”revoluției portocalii” de la Kiev, în frunte cu președintele Iușcenko, care ducea

16 Ziarul Ukrainskaja Pravda nr. 7 din 2006, Тарасюк не хочет отказ от россиян из-за НАТО- 10 -

o politică prooccidentală și antirusească. Oficial însă conflictul a fost pus pe seama trecerii la

economia de piață, la prețuri liberalizate și excluderea intermediarilor.

Sondajele de opinie arată că între 80 și 90 la sută din ucraineni au o părere bună despre

Rusia și prin urmare, orice apropiere de Moscova ar avea sprijin popular. Alegerile prezidențiale

din Ucraina de la independență și până astăzi, fie că a fost vorba de L Kravciuc în 1994 sau V.

Iușcenko în 2010, au arătat că, nici un candidat cu o politică antirusească nu a reușit să fie ales,

chiar și Timoșenko a renunțat la declarațiile sale antirusești în ultima sa campanie prezidențială.

După venirea lui Ianukovici în fruntea statului, relațiile Kiev – Moscova au cunoscut o

îmbunătățire considerabilă, demnă de perioada sovietică. Resetarea relațiilor vor îndepărta și mai

mult Kievul de obiectivele sale de aderare la UE și NATO și vor transforma Ucraina într-un

satelit al Moscovei. Însă acest lucru poate avea și laturi pozitive, contribuind la stabilitatea

internă și regională, ameliorând totodată tensiunile între Republica Autonomă Crimeea17 și Kiev.

Totodată acest fapt poate garanta siguranța aprovizionării UE cu gazele rusești, în mare

parte traversând teritoriul ucrainean. Crizele gazelor din 2006 și 2009 au provocat daune serioase

reputației Kievului ca țară de tranzit, ce a dus la investiții majore din partea Kremlinului pentru

construirea de rute alternative.

Așadar putem concluziona aici că, relațiile dintre Ucraina și Rusia depind foarte mult de

regimul politic care vine la putere. Mai mult decât atât, Ucraina are de jucat un dublu rol: să

mențină relații bune cu Kremlinul, depinzând economic de acesta și totodată să-și urmărească

planul strategic de aderare la NATO și Uniunea Europeană, ceea ce contravine intereselor

Rusiei.

Ucraina i Poloniaș

Relațiile dintre Ucraina și Polonia au un statut aparte. Cu toate că partea de vest a

Ucrainei a fost în componența Poloniei până la Primul Război Mondial, după destrămarea URSS

părțile au făcut pași importanți pentru restabilirea relațiilor. Cea mai semnificativă apropiere a

început odată cu președintele Iușcenko. Anul 2004 a fost declarat Anul Poloniei în Ucraina, iar

anul 2005 – Anul Ucrainei în Polonia. În acei doi ani relațiile s-au intensificat radical.

În plan economic, relațiile între cele două state gravitează în jurul transportului

resurselor energetice rusești, precum și în domeniul schimbului forței de muncă, Polonia fiind cel

17 De menționat că Republica Autonomă Crimeea are o populație majoritară rusă, după independența Ucrainei de URSS în 1991 Rusia militând foarte activ pentru obținerea acestui teritoriu. Mai trebuie spus că Flota militară a Federației Ruse se află la Sevastopol, aceasta concesionând portul până în 2042 de la statul ucrainean în schimbul unor facilități la prețul gazelor de la Gazprom.

- 11 -

mai important punct de tranzit a forței de muncă în Europa. Migrarea forței de muncă este

puternic încurajată de statul polonez.

Un proiect important între Kiev și Varșovia este oleoductul Odessa – Brody – Plock,

care va transporta petrolul din zona M. Caspice. Polonia este interesată de acest proiect pentru a

limita dependența față de Rusia. Ucraina mai duce negocieri pentru a exporta energia sa electrică

prin Polonia către Europa de Vest.

Polonia este unul dintre susținătorii Ucrainei pentru aderarea la Uniunea Europeană și

critică poziția Rusiei față de Ucraina. În conflictele gazelor Polonia a susținut aprig Kievul și a

apărat imaginea acestuia în Europa. Mai mult decât atât, oficialii polonezi au declarat că își

exprimă dorința de ”a reduce influența Rusiei în UE cu ajutorul Ucrainei”.18

Putem concluziona că, relația cu Polonia este cea mai stabilă, polonezii susținând

politicienii ucraineni cu orientări prooccidentale.

Ucraina i Româniaș

Ucraina și România au stabilit relații diplomatice imediat după destrămarea Uniunii

Sovietice, în 1992, prin înființarea unei Ambasade române la Kiev și deschiderea Ambasadei

ucrainene la București. În 1997 cele două state au încheiat două acorduri de bază: Tratatul

privind relațiile de cooperare și bună vecinătate dintre România și Ucraina și un Acord Conex.

Prin cele două tratate, părțile și-au asumat obligația privind regimul de frontieră și delimitarea

18 NewsRu.ua, В Польше считают, что Россия дестабилизирует ситуацию в Украине с помощью газа // 2009- 12 -

Oleoductul Odessa - Brody

Sursa: http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs

platoului continental al Mării Negre. Deși documentele au fost semnate, Ucraina și-a încălcat

angajamentele, ceea ce a dus la conflicte între cele două părți.

În 1997, ca o condiție de aderare la NATO, România a fost nevoită să semneze Tratatul

cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare cu Ucraina prin care renunța la toate

pretențiile teritoriale față de aceasta (rămânând în litigiu doar Insula Maican și Insula Șerpilor

din Marea Neagră). Astfel

România renunțase la teritoriile

sale istorice: Bucovina

de Nord, Maramureșul

de Nord, Basarabia de

Sud și o parte din

platoul continental al

Marii Negre.

În ceea ce

privește Insula

Șerpilor, după ce în

anul 1990 în zonă au

fost descoperite

zăcăminte de petrol și

gaze naturale, interesul

pentru această zonă din Marea Neagră a crescut. Imediat au început negocierile cu Kievul pentru

recuperarea acelei zone cu o suprafață totală de 12.000 km2, ceea ce nu a dus la nici un rezultat.

Companiile petroliere British Petroleum, OMV și Royal Dutch Shell au semnat contracte de

prospecțiuni cu Kievul iar compania Total cu Bucureștiul.

În 2004, Romania a adus această dispută în fața Curții Internaționale de Justiție19, care

după 2 ani, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009, a acordat României 79,34% din zonă și

Ucrainei 20,26%. Prin această decizie însă, Insula Șerpilor a rămas în componența Ucrainei.20

Un alt conflict major a fost Canalul Bâstroe, început în 2004, când Ucraina a început

lucrările de construire a canalului Dunăre – Limanul Conduc, pe brațul Chilia. Partea ucraineană

explica poziția sa prin crearea unei alternative de ieșire la mare din Dunăre, față de monopolul

românesc, partea românească însă, aducea argumente legate de distrugerea mediului în Delta

Dunării. Până la Urmă Kievul a fost obligat Curtea Internațională să sisteze lucrările.

19 „Romania brings a case against Ukraine...” (în English). International Court of Justice. September 1620 http://www.antena3.ro/romania/verdict-la-haga-romania-a-castigat-9-700-km-patrati-de-platou-continental-79-din-suprafata-disputata-63647.html

- 13 -

Insula Șerpilor

Sursa: http://3zmei.blogspot.ro/2008/09/u

Din punct de vedere economic, cele două state au relații relativ restrânse, Ucraina

exportând în România energie electrică, metal brut, fontă, feroaliaje, produse din fier şi oţel aliat,

oţel laminat, produse minerale (minereu de fier, cărbune), produse chimice (carbură, etilenă,

clorura de vinil, metanol, îngrăşăminte), lemn şi produse din lemn. România exportă în Ucraina

produse minerale şi chimice, autoturisme, echipamente electrice, produse metalurgice,

mobilier21.

Concluzii

După 20 de ani de independență, putem afirma că Ucraina încă nu și-a găsit locul său în

Europa. Chiar dacă au existat momente prielnice pentru aderarea la structurile occidentale,

acestea au fost rapid contrabalansate de noile structuri politice. În acest moment Kievul încearcă

să se afirme pe plan internațional, dar totodată este prins în capcana nostalgică a fostei Uniuni

Sovietice. Acesta încă depinde imperios de mult de sistemul economic, energetic și de securitate

al Rusiei, care încearcă din răsputeri să-și recâștige imaginea de mare putere în lume și încearcă

cumva să-și refacă fosta sferă de influență.

Politica de securitate națională a Ucrainei este în plină coagulare, dar încă este prea

crudă ca să fie eficientă fără un sprijin extern. De aceea are decât două căi de urmat: sau își

continuă intenția de aderare la NATO și UE și rupe legăturile cu Rusia, sau rămâne în sfera de

influență a Rusiei cu o slabă șansă de aderare la UE întru-un viitor destul de îndepărtat. Orice

cale ar alege ar avea foarte mult de pierdut.

Pe plan intern, în acest moment una dintre principalele probleme o reprezintă

contradicțiile între populație și clasa politică, sau chiar între populația ucraineană, care tinde spre

Occident și populația rusă, susținând politica Rusiei.

Pe plan extern, Ucraina încă are de rezolvat multe dispute, în principal legate de

integritatea teritorială. Chiar dacă cu Polonia aceasta nu mai are litigii teritoriale, cu România,

Rusia și Belarus încă exista multe neînțelegeri.

21 Ambasada Ucrainei în România, http://www.mfa.gov.ua/romania/rm/27127.htm- 14 -

Bibliografie

- Institutul Ucrainean de Statistică, Recensământul populației or. Kiev - 2012

- Central Intelligence Agency of USA World Factbook. December 13, 2007

- Remy, Johannes (March-June 2007). „Valuev Circular and Censorship of Ukrainian

Publications in the Russian Empire (1863-1876)”

- Interwar Soviet Ukraine. Encyclopædia Britannica

- Kulchytsky, Stanislav, "Demographic losses in Ukraine in the twentieth century", 2-8

octombrie 2004.

- The Transfer of Crimea to Ukraine. International Committee for Crimea. July 2005.

- Remy, Johannes (1996). „'Sombre anniversary' of worst nuclear disaster in history -

Chernobyl: 10th anniversary

- Медвечук В. В // Выступление в программе "Иду на вы". 6 martie, 2006.

- Ziarul Ukrainskaja Pravda nr. 7 din 2006, Тарасюк не хочет отказ от россиян из-за НАТО

- „Romania brings a case against Ukraine...” (în English). International Court of Justice.

September 16, 2010

Web-grafie:

- Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2na_ucrainean%C4%83

- RosBusinessConsulting, http://top.rbc.ru/economics/17/03/2010/381129.shtml

- http://www.glavred.info/archive/2012/06/08/235048-6.html

- http://www.rosbalt, ru/2009/02/16/618789.html, Украина нашла новый путь в НАТО. -

[Цит. 2009, 16 февраля]

- http://ec.europa.eu/external_relations/ukraine/index_en.htm, Украина: Европейская

Комиссия по внешним отношениям. - [17 februarie2009]

- Antena3, http://www.antena3.ro/romania/verdict-la-haga-romania-a-castigat-9-700-km-

patrati -de-platou- continental-79-din-suprafata-disputata-63647.html

- NewsRu.ua, В Польше считают, что Россия дестабилизирует ситуацию в Украине с

помощью газа // 2009

- 15 -