FAMILIA CADRU DE SATISFACERE A NEVOILOR COPILULUI

TREBUINTELE COPILULUICOPILUL

Conform Conventiei cu privire la Drepturile Copilului, prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, exceptand cazurile in care legea aplicabila copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta.

CONCEPTUL DE BUNSTARE A COPILULUI

Bunstarea copilului, ca domeniu de specialitate al asistentei sociale, a devenit mult mai complex dect in secolul al XIX-lea, cnd forele erau concentrate pe salvarea copiilor de prini sraci sau violeni, plasndu-i pe aceti copii in instituii de un tip sau altul. A devenit o fora dominanta si influenta in dezvoltarea profesiei de asistenta sociala.

In timp, politicile si practicile in domeniul bunstrii copilului au dezvoltat un model (pattern) care a evoluat gradual.

Schimbrile sociale rapide din ultimule decenii au determinat un proces de inovaie si adaptare a servicilor oferite de ageniile pentru ocrotirea copilului si familiei. Aceste noi cerine reflecta ngrijorarea publica in legtura cu statutul familiei puternic perturbat de efectele unor schimbri sociale, industriale si economice produse intr-un ritm foarte rapid.

Cteva dintre aceste aspecte s-au manifestat in:

Proliferarea unor forme familiale alternative; Modele diferite de cretere/ngrijire ale copilului; Intrarea accelerata pe piaa muncii a femeilor cu copii foarte mici; Dezvoltarea fara precedent a familiilor avnd drept cap de familie femeia si a familiilor de adolesceni; Creterea oficiala a cazurilor de copii abuzai si neglijai; Apariia fenomenului copiilor cu HIV/SIDA; Copii si familii fara locuina; Creterea ratei utilizrii de droguri cu efecte devastatoare att asupra prinilor cat si a copiilor si adolescenilor.

Toate acestea au determinat o noua abordare practica a conceptului de bunastare a copilului. A determinat de asemenea nevoia urgenta de personal competent in sistemul serviciilor sociale pentru copil si familie.

Deci, bunstarea, ca specialitate, se refera la copii, la nevoile si problemele lor. Se refera la societate si influenta acesteia asupra copiilor, la familii, guverne, agenii/organizaii si profesioniti.

In alta ordine de idei: Bunstarea se refera la ceea ce facem pentru copii si cum facem sa le fie copiilor mai bine.

Bunstarea copiilor este dependenta de interaciunea dintre acetia si mediul lor nconjurtor.

Bunstarea este centrata pe familie deoarece familia este cea mai dominanta parte a mediului copilului.

Familia este instrumentul major de furnizare a bunstrii copiilor. Familia este aceea care satisface nevoile de ngrijire sociala, educaionala si de sntate ale copilului. Familia este aceea care negociaz cu ntreg mediul nconjurtor pentru a se asigura ca nevoile copilului sunt satisfcute.

Intreaga societate ar trebui sa se implice atunci cnd familiile dovedesc incapacitatea de a asigura bunstarea copilului: - acest lucru se poate ntmpla:

In cazul nevoilor deosebite ale unui grup special de copii, ca de exemplu copiii cu handicap, nevoi care foarte uor pot depi resursele familiei.

Deoarece familiile, avnd resurse foarte reduse sau disfuncionalitatei majore, nu pot satisface chiar si standardele minime de ngrijire ale copilului, ca de exemplu in cazul copiilor neglijai sau abuzai.

Scopul primar al sectorului de bunstare sociala este sa consolideze / susin viata de familie si in familie a copilului.

In cadrul bunstrii sociale, bunstarea copilului, in relaia cu copilul are un rol dublu:

furnizarea de servicii primare directe, adresate copiilor cu nevoi speciale;

susinerea si elaborarea unei politici pentru bunstarea tuturor copiilor.

Serviciile pentru bunstarea copilului reprezint una dintre formele organizate de convingere a societatii despre valorile copilului si ale familiei si de asemenea despre drepturile copilului de a se dezvolta ca o fiina umana si ca un viitor cetatean al societatii respective.

Asistenta sociala are un rol deosebit de important in realizarea conexiunii dintre copii, familii si bunstarea sociala.

Bunstarea copilului continua sa fie unul dintre domeniile din cadrul bunstrii sociale in care asistenta sociala este profesiunea dominanta.

Mai mult dect multe alte agenii/instituii sociale, instituiile pentru bunstarea copilului sunt/sau trebuie sa fie conduse de filozofia ca cea mai buna cale de a ajuta copiii este aceea de a sprijini, de a consolida si de a suplimenta eforturile familiilor.

2. NEVOILE UMANE/TREBUINTELE UMANE PENTRU O DEZVOLTARE SI FUNCTIONARE NORMALESituatiile asistentiale apar in legatura cu anumite trebuinte (nevoi) umane nesatisfacute prin fortele proprii ale persoaneil. Se poate afirma ca trebuintele sunt centrul de interes al asistentei sociale ele sunt cele care trebuie identificate si evaluate, pentru satisfacerea lor se concep si se pun in practica planurile de interventie sociala, iar evaluarea finala a actiunii asistentiale are drept criteriu gradul de satisfacere a trebuintelor.

Termenul de nevoie sau trebuinta este destul de vag si dificil de operationalizat. I se pot atasa determinative diverse, cum ar fi: nevoia materiala, fiziologica, afectiva, spirituala, etc., asa incat totdeauna apare necesitatea de a preciza campul in care se releva.

Conceptul are si o extensie verticala, trimitand la diferite grade de satisfactie sau insatisfactie. De asemenea, dificultatile de definire tin si de dimensiunile obiective si subiective continute.

In ciuda acestor dificultati, in literatura de specialitate au fost numeroase incercari de definire a nevoii umane.

Louise C. Johnson (1983) considera trebuinta drept ceea ce este necesar pentru fiecare persoana sau sistem social ca sa functioneze in limita unor asteptari rezonabile intr-o anumita situatie. In aceste conditii, trebuinta este raportata la normalitatea sociala, care la randul ei este puternic conditionata istoric. Astfel, ceea ce poate fi considerata ca asteptare rezonabila intr-o anume societate, intr-un anumit moment istoric determinat, poate sa nu aiba nici o relevanta pentru alt context istoric nu exista nevoie umana daca nu exista un obiect necesar sau macar ipoteza existentei lui (Fevre, 1993).

O alta definitie utilizata frecvent, este cea care vede nevoia ca pe o conditie care trebuie indeplinita pentru ca individul sa traiasca sau sa supravietuiasca. In acest caz, nevoia umana este tratata ca un lucru total distinct de dorinta sau aspiratie. Unii cercetatori, considerand ca acestea din urma sunt foarte diferite de la individ la individ, datorita caracterului lor puternic subiectiv si ca nu pot sa trimita la o realitate masurabila standardizat, au identificat trebuintele umane cu nevoile materiale minimale ale subzistentei.

Pe langa definitiile de tip obiectiv, care leaga trebuinta de necesitate exista si o maniera subiectiva de a o defini, legand-o de dorinta. Aceasta identificare pleaca de la constatarea ca foarte putine nevoi umane sunt necesitati vitale, cea mai mare parte a lor provine din cultura, adica din conditiile unei normalitati construite, si nu naturale. In afara trebuintelor de baza alimentare, de aer, apa si adapost, toate celelalte sunt nevoi construite, proiectate subiectiv.

Combinand manierele anterioare de definire, s-a ajuns la conceperea trebuintei umane ca diferenta dintre starea ideala a unui sistem social si cea reala.

In asistenta sociala, definirea trebuintelor umane se relizeaza evocand persoanele si grupurile marginalizate aflate temporar sau permanent in imposibilitatea de a-si satisface trebuintele prin mijloace proprii.

Asistentul social trebuie sa inteleaga faptul ca in afara trebuintelor materiale si socio-afective primare, spectrul nevoilor umane este de o diversitate deconcertanta de la o persoana la alta, asa incat nu trebuie sa ia propriile sale nevoi drept etalon pentru structura nevoilor clientului. Nu trebuie nici sa absolutizeze evaluarile trebuintelor pe care le realizeaza instantele cu responsabilitati sociale si politice, deoarece aceste evaluari ex. valoarea cosului zilnic, pot sa fie diferite de realitate sau sa contina conotatii ideologice.

Uneori, definirea nevoilor si evaluarea structurii lor intra voit sau involuntar in capcana mecanismelor de omogenizare etnica si culturala.Nevoile umane sunt greu de definit riguros. Se pot identifica unele caracteristici generale atasate nevoii, indiferent de purtatorul ei, de domeniul din care releva sau de contextul social istoric in care se manifesta.

Aceste caracteristici sunt:

Subiectivitatea se refera la faptul ca nici o trebuinta nu exista independent de un subiect uman individual sau multipersonal. Exprimata sau neexprimata trebuinta este mai intai resimtita ca lipsa sau insuficienta a unui bun material, ca decalaj intre asteptari si realitate, ca aspiratie spre conditii de viata mai bune.

Necesitatea - nevoia odata aparuta se impune purtatorului si declanseaza actiunea de cautare a satisfactiei indiferent ca este o exigenta care apare din natura umana sau din rigorile / obiceiurile vietii sociale. Satisfacerea nevoii poate fi amanata, dar nu poate fi eliminata total fara a produce consecinte grave in functionarea normala a purtatorului ex.: nesatisfacerea trebuintelor de ordin socio-afectiv provoaca tulburari de comportament, etc.

Plasticitatea se modeleaza fie dupa conditii individuale, dupa conditiile mediului natural sau social, fie in functie de exigentele puterii politice.Nevoia este un concept elastic si permanent, apare, dispare, reapare, evolueaza si se transforma sub influenta unor factori diversi ca: dezvoltarea sociala si culturala, urbanizarea, etc. Nevoile se amplifica si se rafineaza permanent.

Organizarea in diverse configuratii ierarhice trebuintele umane nu apar izolat, fara legatura cu ansamblul trebuintelor individuale. Nevoile cer sa fie satisfacute si se nasc din satisfactii, coexista , se genereaza, se stimuleaza, sau se inhiba reciproc.

La nivel individual nesatisfacerea unei trebuinte genereaza aparitia unei probleme umane. Cand imposibilitatea satisfacerii nevoii se cronicizeaza si afecteaza o populatie numeroasa, avem de-a face cu o problema sociala ex. foametea, saracia, analfabetismul, insecuritatea si delincventa.

Factorii care determina aparitia problemelor umane (si/sau sociale) sunt: genetici, mediul si socializarea. Factorii genereaza situatii care limiteaza posibilitatile indivizilor si comunitatilor umane de a raspunde trebuintelor lor fundamentale sau de a-si indeplini dorintele si aspiratiile.

Fiecare individ mosteneste o serie de caracteristici fizice si psihice ale inaintasilor sai. Acestea constituie premisele evolutiei sale. Atunci cand caracterele genetice se manifesta dincolo de limitele normalitatii ca subdotare sau supradotare, pot genera probleme umne cu grade diferite de gravitate.

Daca zestrea genetica reprezinta premisa dezvoltarii umane, mediul si socializarea sunt elementele transformarii fiintei cu caractere naturale umane intr-o fiinta sociala si rationala. Cercetarile au demonstrat ca numai o secventa redusa (din stadiul embrionar si pana la nastere) este in afara influentelor mediului natural si social. Practic inca de la venirea pe lume omul este tinta influentelor multiple din parte naturii si a semenilor, cre il construiesc pas cu pas.

Mediul este un element major in structura oportunitatii. El poate servi drept stimul pentru producerea satisfactiilor vietii sau poate deveni o importanta sursa pentru experientele problematice ale oamenilor.

Deoarece existenta omului este prin excelenta una sociala, definirea trebuintelor, a problemelor umane si conceperea strategiilor de satisfacere sau rezolvare se realizeaza in virtutea unor modele sintetizate social. Comportamentul uman incepand cu cel axat pe satisfacerea trebuintelor primare si terminand cu formele superioare ale activitatii spirituale, este invatat, dobandit prin interactiunea individului cu semenii sai, cu alti agenti socializatori familie, scoala, grupuri formale sau informale din care individul face parte, mass-media, etc.

Socializarea este procesul prin care membrii unei comunitati asimileaza simbolurile (inclusiv simbolul universal semnificativ limbajul), modelele de comportament, traditiile, stilul de gandire si actiune, valorile si mentalitatile comunitatii.

Disfunctiile care apar la nivelul procesului de socializare reprezinta o sursa importanta a problemelor umane si sociale. De exemplu, invatarea unor norme, modele si valori care nu corespund celor acceptate social il transforma pe individ in marginal sau chiar intr-un deviant. Insuficientele socializarii se repercurteaza negativ asupra capacitatii de integrare a actorilor sociali in diferitele structuri ale sistemului societal.

Cei trei factori generatori de probleme umane si sociale actioneaza independent sau combinat, manifestandu-se cu grade diferite de intensitate. Identificarea factorilor care provoaca situatii problematice la nivel individual si colectiv reprezinta un element esential in proiectarea interventiilor sociale. Stabilirea obiectivelor asistentei sociale depinde, de asemenea si de ierarhia nevoilor umane la diferite categorii de clienti.

CLASIFICAREA NEVOILOR UMANE

In pofida diversitatii lor, nevoile umane pot fi incluse in categorii de sinteza care se raporteaza la:

Domeniul de manifestare biologic, psihosocial, cognitiv;

Modalitatea de definire;

Perceptia subiectului uman care resimte trebuinta, etc.

Ierarhia nevoilor umane in conceptia lui Abraham Maslow

Potrivit lui Maslow (1943), actiunile umane au toate ca scop satisfacerea unor trebuinte. Satisfacerea se produce, insa potrivit unei ordini de prioritati sau urgente, avandu-se mai intai in vedere nevoile primare, pentru ca apoi sa fie luate in calcul cele de ordin superior. Astfel nevoile/necesitatile se structureaza piramidal, dupa cum urmeaza:

a. necesitati fiziologice;

b. necesitati de securitate;

c. necesitati de dragoste afectiune si apartenenta;

d. necesitati de stima;

e. necesitati de autoactualizare.

a. Necesitatile fiziologice reprezinta totalitatea conditiilor orientate spre mentinerea homeostaziei organismului uman hrana, imbracaminte, adapost, etc. satisfacerea lor asigura buna functionare biologica a organismului uman.

b. Necesitati de securitate individuala se refera la acele conditii care asigura pe termen lung desfasurarea normala , in deplina siguranta a vietii. Cuprind: securitatea economica si sociala si securitatea biologica.

c. Necesitati de dragoste, afectiune si apartenenta se refera la necesitatea vitala a omului de a iubi si a fi iubit. Omul are nevoie de familie, de iubire, de prieteni, de copii. O alta componenta o reprezinta nevoile de apartenenta la comunitate, la un grup social, la o natiune.

d. Necesitati de stima oamenii simt acut necesitatea unor sentimente de respect de sine, de autoapreciere si apreciere din partea celorlalti care s le valideze pozitiv comportamentul si actiunile. In aceasta categorie Maslow a distins doua tipuri de nevoi care se presupun reciproc si se interconditioneaza: pe de o parte dorinta de incredere in fortele proprii, sentimentul de putere, de adecvare de siguranta, de capacitate de a infrunta dificultatile vietii, al carui corolar este sentimentul de independenta si libertate, iar pe de alta se include aici dorinta de reputatie, de prestigiu, respect, recunoasterea si aprecierea celor din jur.

e. Necesitati de autoactualizare aceasta categorie reprezinta punctul cel mai interesant al teoriei lui Maslow si din psihologia sociala. Preia o tema filozofica cu radacini in filozofia hegeliana si in mod special in contributia lui Marx. Autoactualizarea este definita in urmatorii termeni: ceea ce un om poate el trebuie sa fie; exista o tendinta ca fiecare sa devina actualizat in ceea ce este el potential sa devina ceea ce este capabil sa fie. Fiecare are o serie de capacitati a caror realizare efectiva reprezinta o nevoie cruciala. O parte importanta a cestei categorii de necesitati o reprezinta si dorinta de cunoastere si intelegere a realitatii inconjuratoare in esenta ei. Cunoasterea ofera coerenta, unitate si stabilitate, este generatoare de sens.

Aceste cinci clase de necesitati formeaza o ierarhie bine stabilita. Ideea acestei ierarhii semnifica poate elementul care are consecintele cele mai importante pentru intelegerea configuratiei umane.

Necesitatile sunt ierarhizate strict in ceea ce priveste importanta lor umana. Este ceea ce Maslow desemneaza prin termenul prepotenta. Ordinea importantei este cea cuprinsa in clasificarea anterioara: cele fiziologice sunt fundamentale si sunt urmate de cele de secvuritate, dragoste, stima, si autoactualizare.

Maslow are cateva enunturi foarte clare legate de ideea de ierarhizare a nevoilor. Necesitatile nu actioneaza asupra comportamentului uman cu aceeasi intensitate, datorita semnificatiei diferite. Cea mai mare forta o au nevoile din prima categorie, atunci cand conditiile necesare satisfacerii lor nu sunt asigurate. Pe de o parte, aceasta inseamna ca, necesitatile care in linii generale au fost satisfacute nu mai actioneaza ca motivatori ai actiunii umane, nu mai orienteaza viata. Dirijarea comportamentului este sustinuta de urmatoarea categorie de nevoi nesatisfacute. Acestea se mentin doar ca necesitati latente, nu manifeste activ pentru comportament.

Solutionarea pozitiva a necesitatilor dintr-o categorie face sa se transforme in manifeste necesitatile din categoria imediat urmatoare. De exemplu, pentru o persoana ale carei necesitati de subzistenta nu sunt satisfacute, comportamentul va fi motivat puternic de aceste necesitati si nu va resimti acut necesitatea de stima sau autoactualizare. Autoactualizarea va deveni un factor motivational preponderent doar in masura in care categoriile inferioare de necesitati au fost in linii mari satisfacute.

Existenta umana este caracterizata prin evolutie, dezvoltare si devine deplina pe masura ce toate categoriile de necesitati sunt satisfacute.

Pornind de la teoria ierarhiei necesitatilor se poate construi o teorie a dezvoltarii umane. Cresterea umana parcurge in principal urmatoarele faze: satisfacerea nevoilor fundamentale; treptat ea evolueaza, pe masura ce conditiile necesare acestei clase au fost satisfcute, catre asigurarea securitatii, realizarea unui mediu uman bazat pe afectiune, dragoste, apartenenta spre afirmarea necesitatii de stima, autonomie si independenta si in fine spre deplina actualizare a potentelor specific umane, creative. Acest patternal evolutiei personale pare sa caracterizeze totodata si dezvoltarea societatii.

Omul nu numai ca individ, dar si ca specie, in evolutia sa tinde sa acumuleze conditiile necesare vietii sale in ordinea indicata de ierarhia necesitatilor. Acest lucru este valabil nu numai individual ci si colectiv, pe ansamblul comunitatii umane.

Pornind de la intelegerea necesitatilor se deschide o noua perspectiva si asupra analizei unor patologii specifice in functie de nivelul de evolutie al personalitatii pe scara nevoilor. In dezvoltarea personalitatii poate apare uneori si posibilitatea unei plafonari. Odata satisfacute clasele inferioare de necesitati, mai ales daca pentru realizarea acestei situatii a fost nevoie de eforturi deosebite, dezvoltarea personala poate sa nu continue, oprindu-se la o stare de satisfactie in raport cu standardul economico social realizat.

Teoria lui Maslow este interesanta in acest context si prin faptul ca ea exprima dezideratul fundamental al psihologiei umaniste: realizarea unei imagini armonioase a omului in care sa se ia in considerare atat necesitatile biologice, fundamentale, cat si cele specifice umane.

Asa cum a fost elaborata initial, teoria nevoilor, reprezinta mai mult o introducere la intelegerea naturii umane in manifestarile ei superioare. Adevarata dezvoltare umana pare sa inceapa de abia dupa ce s-a asigurat satisfacerea echilibrata a tuturor nevoilor si omul incepe si are posibilitatea de autoactualizare.

Cteva principii ale dezvoltrii

Dei toi copiii trec prin aceleai stadii de dezvoltare si cretere, nu toi parcurg aceste stadii in acelai ritm. Viteza sau rata dezvoltrii depinde in mare msura de zestrea genetica a fiecruia, de mediul in care sunt crescui, de stimularea pe care o primesc, dar si de starea de sntate pe care fiecare o are.

Un alt principiu al dezvoltrii se refera la faptul ca diverse domenii de dezvoltare (motor, senzorial, cognitiv, emoional) nu sunt separate, ele interacioneaz reciproc. De exemplu abilitatea unui copil de a se hrni cu linguria se bazeaz pe o serie de abilitai motorii, pe coordonarea muscarilor minii cu vzul dar in acelai timp este influenata de o serie de caracteristici ce in de sfera emoionala, ca de exemplu dorina de a fi autonom sau imaginea pe care o are despre sine.

Al treilea principiu al dezvoltrii are in vedere faptul ca dezvoltarea este secveniala, ceea ce nseamn ca in dezvoltare exista o serie de etape care se succed intr-o anumita ordine. De exemplu, un copil nu poate merge independent nainte de a putea sta in sezut si de a-si pstra echilibrul atunci cnd sta in picioare nesprijinit.

NEVOILE COPILULUI - generalizare

Acestea sunt de fapt o particularizare, la varsta copilariei, a eternelor nevoi umane formulate de Maslow si pot fi clasificate astfel:

Nevoi fizice, care includ: cldura, hrana adecvata, odihna, aer, apa, protecie in fata pericolelor;

Nevoia de afeciune si ataament, care include o persoana de care sa se poat ataa, afeciune, contact fizic, tandree, ncurajare, aprobare;

Respectarea individualitii fiecrui copil, adic respectarea caracteristicilor sale individuale, a temperamentului, a ritmului propriu de dezvoltare;

Nevoia de securitate care implica: continuitatea ngrijirilor, un mediu si o rutina stabilita si prestabilita, reguli sau limite simple si clare;

Stimularea potenialului nnscut prin ncurajarea curiozitii si a comportamentului explorator;

Ghidare si control pentru a invata comportamente sociale, o disciplina adecvata si consistenta;

Independenta in a lua propriile decizii;

Responsabilitate pentru lucruri simple la nceput si apoi din ce in ce mai complexe, pe msura ce copilul se maturizeaz.

Indiferent insa de lungimea unei astfel de liste, trebuie avute in vedere trei lucruri. In primul rnd, toate aceste nevoi sunt importante, nerespectarea unei putnd conduce la efecte nedorite chiar daca toate celelate au fost satisfcute. De pilda, copiii care sunt bine hrnii dar care nu primesc stimularea afectiva sau cognitiva de care au nevoie, sunt afectai foarte grav in dezvoltarea lor. In al doilea rnd, exista o anume constelaie a acestor nevoi, proprie fiecrei persoane sau copil. De exemplu, unii copii au nevoie de mai multa atenie, iar alii pot avea nevoie de mai multa stimulare, etc.

In al treilea rand, acest set de nevoi se modifica pe msura ce copilul creste, putnd fi deci altul in diferitele momente ale vieii copilului.

NEVOILE DE BAZA ALE COPILULUI scurta interpretareNevoile fiziologice ale copilului

Aceste nevoi sunt garantia supravietuirii si a dezvoltarii copilului. Copiii malnutriti calitativ sau cantitativ, pot dezvolta anumite caracteristici, unele chiar ireversibile. Atunci cand copilul este mic, adultul este expertul care stie de ce are elnevoie. Mai tarziu insa, copilul poate sa ceara ceea ce are nevoie, si rolul adultului devine unul de ghid, indrumandu-l pe copil prin informatii corecte. Mai tarziu, devine un rol de partener, cand parintele si copilul se lupta pentru un scop comun, pentru satisfacerea nevoilor comune. Greselile pe care le fac adultii in satisfacerea nevoilor copilului pot distorsiona dezvoltarea lui. Consecintele sant grave si sunt platite atat de indivizi, cat si de societate in ansamblu.

Nevoia de dragoste si securitate

Nevoia de dragoste este o nevoie permanenta, dar la varsta mica este cea mai importanta; este implinita de relatii calde si afectuoase ce se formeaza imediat dupa nastere. Prin aceste relatii initial cu mama si treptat cu un cerc tot mai mare de persoane copilul isi contureaza identitatea si devine constient de sine. In dragostea parintilor copilul este acceptat si valorizat neconditionat, indiferent de sex, abilitati sau personalitate. Aceasta dragoste este daruita fara solicitarea unei compensatii, unei reciprocitati. Cel mai puternic impact al acetei relatii de afectiune se produce asupra sinelui. Aprobarea si acceptarea din partea celorlalti este esentiala pentru dezvoltarea autoacceptarii si auto apararii.

Nevoia de securitate se implineste prin stabilirea relatiilor familiale, prin atitudini si comportamente constante si predictibile din partea parintilor. Securitatea este oferita de un spatiu si figuri familiare precum si de o rutina bine cunoscuta. Imediat dupa nastere, ceea ce este nou, necunoscut, neasteptat poate fi considerat ca inspaimantator sau periculos. Dragostea il face pe copil sa se simta in siguranta cu ai lui. La dragoste insa trebuie sa se adauge ordinea si disciplina. O modalitate in realizarea disciplinei este dezaprobarea. Dezaprobarea este interpretata de copil ca o retragere temporara a afectiunii si este simtita inainte de formarea limbajului datorita comunicarii non verbale. Dezaprobarea pentru inceput din partea mamei, apoi si cea venita de la alte persoane care conteaza emotional pentru copil creaza o stare de anxietate. Se formeaza astfel inca din perioada copilariei mici cea mai eficienta si simpla motivatie a copilului de a raspunde la asteptarile celorlalti.

Nevoia de experiente noi, de stimulare

Isi gaseste raspunsul in capacitatea de a explora, de a descoperi. Aceasta nevoie a copilului conditioneaza dezvoltarea inteligentei acestuia. Odata aparut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa de motivare a altor explorari si astfel a invatarii. Jocul si limbajul sunt principalele modalitati prin care copilul poate sa si satisfaca aceasta nevoie. Folosindu le, copilul descopera lumea si invata sa se adapteze la ea. Demersul este aplicabil atat pentru lumea obiectiva (exterioara) cat si pentru lumea subiectiva, pentru autodescoperirea interioara.

Nevoia de incurajare si apreciere

Incurajarile adultului sunt esentiale in socializarea copilului. Acest mod de rasplata ii formeaza copilului o stima de sine crescuta, il responsabilizeaza, ii creaza o atitudine pozitiva fata de sarcini si fata de efort. Un copil care este respectat de adultii din jur va creste cu sentimentul valorii si a respectului de sine si conduita lui de viata va fi in limitele acetui respect. El nu va putea avea deviante, caci respectul pe care l-a resimtit in afara este acum lege in inima lui, iar el nu va putea face decat acele lucruri care il vor face sa se respecte si sa se simta respectat.

Nevoia de responsabilitati

La o anumita varsta, aceasta devine o nevoie de baza a copilului. Prin satisfacerea acestei nevoi se dezvolta autonomia copilului. Responsabilitatile cresc pe masura ce copilul creste si ii dau acestuia sentimentul puterii lui, al libertatii in actiunile proprii. Asumandu-si responsabilitati pe masura capacitatilor lui, copilul invata in acelasi timp tiparul dupa care se face un anumit lucru, ceea ce este permis si ceea ce nu este permis. Adultul ii va atribui responsabilitati si il va asista la realizarea lor, dand copilului libertatea de a decide, iar cand decizia nu a fost corecta, de a-si suma consecintele.Copiii cu nevoi speciale

Copiii sunt diferii intre ei, chiar daca, in general, toi au caracteristici comune si parcurg aceleai stadii de dezvoltare. Uneori, unii copii sunt mult mai diferii dect ceilali datorita faptului ca au deficiente, incapacitatea, care ii face sa devina copii cu nevoi speciale.

Acest termen se refera la faptul ca aceti copii poseda o larga varietate de deficiente si incapacitati, de la deficiente senzoriale uoare (defect uor de auz sau de vedere), pana la deficiente severe in abilitatile motorii sau cognitive (handicapuri mintale sau fizice).

Trebuie menionat ca toi aceti copii au aceleai nevoi ca si copiii obinuii: sa comunice cu ceilali sa poat anticipa evenimentele si sa se simt in sigurana sa-si exerseze diferite abilitai prin joc.

Diferena consta in faptul ca acestor copii nu le pot fi satisfcute nevoile in acelai mod ca si celorlali copii, ci au nevoie de strategii si metode speciale.

Autorealizare

Stima

Apartenenta Acceptare -

Afectiune

Securitate

Nevoi fiziologice

PIRAMIDA TREBUINTELOR UMANE

PAGE 9