DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE - Rudolf Steiner.doc

7/21/2019 DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE - Rudolf Steiner.doc

http://slidepdf.com/reader/full/dezvoltarea-sanatoasa-a-fiintei-umane-rudolf-steinerdoc 1/211

DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANECONFERINŢA I

Dornach, 23 decemr!e "#2" $ No%& '

Primele cuvinte pe care le voi rosti vor să exprime bucuria inimii şimulţumirea profundă pe care o simt văzându-vă prezenţi în acest loc, Doamnelor şiDomnilor. Cineva care are cel mai viu entuziasm pentru mişcarea ce ar vrea să

radieze pornind de aici, de la oet!eanum, trebuie să fie profund fericit şi satisfăcutlăuntric atunci când întâlneşte un interes atât de extraordinar ca acela pe care-ldovedeşte prezenţa dvs. aici. Permiteţi-mi, aşadar, cu acest sentiment de bucurie şimulţumire, să vă adresez astăzi, la începutul acestei conferinţe introductive, salutulmeu cel mai cordial.

"ş dori să o salut mai ales pe Doamna #ac$enzie % &ota ' ( , ale căreieforturi au reuşit să or)anizeze acest curs şi căreia, din acest motiv, trebuie să-imulţumesc în mod cu totul deosebit în numele mişcării antroposofice. Dar şi dvs.,tuturor, vă adresez un salut cordial în spiritul şi în sensul mişcării noastre. Cine vă

salută aici, Doamnelor şi Domnilor nu este, de fapt, o persoană particulară, ci,înainte de toate clădirea, oet!eanumul însuşi vă salută.*nţele) perfect ce ar putea spune unul sau altul dintre dvs. acestui

oet!eanum, ca edificiu sau ca operă de artă. +ot ceea ce apare pe lume în acest feldă naştere, în mod inevitabil, unor critici, şi orice observaţie făcută într-un spirit

pozitiv va fi pentru mine deosebit de binevenită. +otuşi, el vă salută, acestoet!eanum a cărui confi)uraţie artistică în ansamblul ei o să vă arate că aici nu amvrea să ne limităm la un sin)ur domeniu al vieţii practice nu am dori, de exemplu,să abordăm domeniul educaţiei şi al învăţământului excluzându-le pe toate celelalte.*ntre)ul spirit al acestui edificiu, întrea)a lui fiinţă, o să vă arate că aici e vorba

despre o mişcare )ândită şi voită în spiritul epocii noastre şi pentru întrea)acivilizaţie. i, în măsura în care educaţia şi învăţământul sunt o parte esenţială acivilizaţiei umane, educaţia şi învăţământul trebuie să fie şi aici obiectul unei atenţiicu totul speciale.

e)ăturile intime care există între voinţa antroposofică şi problemele deeducaţie şi învăţământ ne vor apărea în întrea)a lor amploare în zilele următoare."stăzi, permiteţi-mi să adau) salutărilor mele foarte cordiale ceva care, ca să spunastfel, atunci când se întemeiază pe o mişcare socială, se înţele)e de la sine, într-unanumit sens.

Dvs. aţi venit aici să cunoaşteţi mişcarea ce a luat naştere în sânuloet!eanumului din Dornac!. Dar, salutându-vă cordial în acest oet!eanum,dorindu-vă bun sosit, mă simt dator, aşa cum se cuvine în asemenea cazuri înrelaţiile sociale dintre oameni, să vă prezint, înainte de toate, mişcarea ce îşi are aici

punctul de plecare.Ceea ce s-a intenţionat, încă de la început, cu această mişcare antroposofică, de/aacum douăzeci de ani, nu se revelează decât în prezent, încetul cu încetul. *n fond 0 veţi vedea în conferinţele ce vor urma 0, această mişcare a fost înţeleasă la începutdrept ceea ce o consideră lumea astăzi, în sens pozitiv, dar, mai ales, în sens ne)ativ.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA303/GA303_Note.html#a

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA303/GA303_Note.html#1


http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA303/GA303_Note.html#a



Doar astăzi începe să se vorbească despre mişcarea antroposofică în termenice corespund cu ceea ce fost conceput la ori)ini. Dar ea a trecut prin cele maidiferite faze şi voi putea să v-o prezint mai bine dacă voi caracteriza aceste faze,mai întâi într-un mod pur exterior.

a început, mişcarea antroposofică era considerată, de către micul cerc ce sereclama de la ea, drept un fel de viziune asupra lumii, reli)ioasă, în sensul restrânsal cuvântului. Primele persoane care s-au apropiat de mişcarea antroposofică se

preocupau prea puţin de stabilirea unor baze ştiinţifice, de crearea unor forme

artistice, de consecinţele pe care practicarea antroposofiei le-ar putea avea pentruansamblul vieţii sociale.

1rau fiinţe care, înainte de toate, se simţeau nemulţumite în sânul confe-siunilor reli)ioase tradiţionale ale epocii, fiinţe care căutau ceea ce, referitor lamarile probleme ale sufletului şi spiritului uman, ia naştere din aspiraţiile cele maiadânci, fiinţe care, în privinţa acestor probleme, se simţeau profund nemulţumite dereprezentările tradiţionale pe care şi le fac confesiunile reli)ioase existente ele auvenit spre această mişcare şi au acceptat-o mai întâi cu inima, cu simţirea lor.

*n ceea ce mă priveşte, era adesea uimitor să văd că ceea ce voiam să exprim

despre antroposofie nu era deloc înţeles în privinţa fundamentelor ei, c!iar de cătreaderenţi, dar că mişcarea antroposofică era întâmpinată cu o simpatie şi o adeziunecare proveneau din nişte sentimente umane simple şi elementare. Dintr-o cercetarecare, de fapt, încă de la început, avea o orientare ştiinţifică, aceşti primi aderenţireţineau ceea ce vorbea inimii lor, sensibilităţii lor, sentimentului lor nemi/locit. ise poate spune că aceasta a fost epoca cea mai liniştită 0 numai că, în acestdomeniu, liniştea nu este întotdeauna de dorit 0, a fost epoca cea mai liniştită amişcării antroposofice. *n acest fel, mişcarea antroposofică, în prima ei fază, a pututfi, la început, acceptată şi a putut să se asocieze 0 într-un mod pur exterior, doar subaspect administrativ 0 cu acea mişcare pe care dvs. o cunoaşteţi, poate2 mişcarea

3ocietăţii +eosofice.Persoanele care caută în felul acesta, dintr-un simplu elan al inimii,

răspunsuri la problemele despre eternul din natura umană, vor sfârşi, tocmai dincauză că multe lucruri esenţiale şi fundamentale le scapă, prin a )ăsi aceeaşisatisfacţie în mişcarea teosofică şi în mişcarea antroposofică. &umai că, de laînceput, această mişcare teosofică a avut o orientare pur teoretică. #işcareateosofică vrea să fie, aşa cum o afirmă în mod expres, o doctrină care în)lobează ocosmolo)ie, o filosofie şi o reli)ie, şi această mişcare teosofică vrea să se manifesteîn măsura în care pot fi transpuse în cuvinte cosmolo)ia, filosofia şi reli)ia.

4amenii care, în ansamblu, sunt mulţumiţi de condiţiile existenţei lor şi vor doar să audă spunându-se despre etern altceva decât le poate fi oferit de cătreconfesiunile reli)ioase tradiţionale, aceşti oameni, foarte adesea, )ăsesc ceea cecaută indiferent în care din aceste două mişcări. i doar atunci când s-a dovedit 0 deşi în acea vreme nu se dădea atenţie acestui fapt 0 că antroposofia, departe de a seocupa de cosmolo)ie, filosofie şi reli)ie într-un mod pur teoretic, vrea să fie cevacare trebuie, conform cu cerinţele spiritului epocii noastre, să pătrundă în practică întoate domeniile, doar atunci, încetul cu încetul, a apărut clar la lumina zileiimposibilitatea, din raţiuni lăuntrice, pentru mişcarea antroposofică, de a continuasă lucreze în comun cu mişcarea teosofică.



Căci în zilele noastre 0 şi vom vedea acest lucru în conferinţele ce vor urma 0 orice mişcare ce se limitează la o abordare mai curând teoretică a acestor treidomenii, cosmolo)ie, filosofie şi reli)ie, de)enerează în nişte certuri do)matice încele din urmă intolerabile. i tocmai asemenea certuri 0 care, de altfel, s-au pierdutîn futilităţi 0 au dus atunci, sub aspect exterior, la separarea mişcării antroposoficede mişcarea teosofică.

Pentru orice persoană rezonabilă, formată prin cultura occidentală, e de lasine înţeles că ceea ce, pe-atunci, s-a manifestat drept do)me în sânul 3ocietăţii

+eosofice în momentul în care 3ocietatea "ntroposofică s-a separat de ea % &ota 5 (,că o asemenea ceartă referitoare la preponderenţa viziunii despre lume pe care o auoamenii în 6ndia sau în 4ccident, o asemenea discuţie şi mai ales un asemeneaconflict care s-a desc!is în /urul do)mei care voia să-l dea pe un tânăr !indus dreptC!ristosul ce era aşteptat să vină % &ota 7 ( , este ceva care nu trebuie să fie luat înserios, care, în nici un caz nu are un caracter serios, ci care, de fapt, se pierde înnimicuri.

#işcarea antroposofică, în concepţia ei primară, nu e destinată a se epuiza îndiscuţii teoretice2 ea vrea să pătrundă în viaţă în mod nemi/locit, vrea să acţioneze

în sânul vieţii. "ceasta a dus la separarea ei interioară de 3ocietatea +eosofică,atunci când s-a făcut simţită necesitatea, datorită cerinţelor fundamentale alemişcării antroposofice, de a trece treptat la o activitate artistică, socială, ştiinţificăşi, de asemenea, înainte de toate, la o activitate peda)o)ică. "cest lucru nu s-a văzutimediat dar, de fapt, tot ceea ce s-a produs în sânul mişcării antroposofice dupăanul '8'5 nu e altceva decât o dovadă în plus că această mişcare trebuia să-şicucerească locul în lume drept mişcare pentru practica vieţii.

Prima oară când am devenit cu adevărat conştient de imposibilitatea uneicolaborări strânse cu o mişcare pur teosofică, a fost în anul '89:, cu ocaziaCon)resului de la #;nc!en or)anizat de 3ocietatea +eosofică. 3arcina de a stabili

pro)ramul acestui con)res mi-a revenit mie şi prietenilor mei din secţia )ermană amişcării teosofice. "m adău)at pro)ramelor obişnuite, într-un asemenea caz, alemişcării teosofice, reprezentarea unei drame-mister de Edouard Schuré2 <Dramasfântă de la 1leusis= % &ota > ( . Prin aceasta, noi realizam trecerea de la o mişcarereli)ioasă pur teoretică spre o mişcare universală mai lar)ă, care trebuia să facă locşi artei, pe care o consideram un factor indispensabil.

*n măsura în care ne aflam pe teren antroposofic, noi am conceput 0 şiaceasta s-a dovedit foarte curând 0 reprezentarea acestei drame de la 1leusis dreptceva artistic. Dar pentru persoanele care nu căutau în sânul mişcării decât

satisfacerea unor sentimente reli)ioase, care pot fi uneori foarte e)oiste, aceastăreprezentaţie, care se dorea o primă încercare artistică, n-a fost decât un model ce se preta la o interpretare teoretică. "tunci, lumea se întreba2 <Ce semnifică cutare persona/ al dramei? Ce semnifică celălalt persona/?= i aceste persoane au sfârşit 0 ele erau foarte fericite s-o poată face 0 prin a transpune întrea)a dramă într-un soide terminolo)ie.

4r, o mişcare ce se dezvoltă într-un mod atât de unilateral, încât ea nu-şi poate asuma practica vieţii în totalitatea ei, şi care se limitează la domeniul pe carel-am caracterizat, trebuie, în mod inevitabil, prin însăşi natura ei, să devină omişcare sectară ea sfârşeşte prin a deveni o sectă.









#işcarea antroposofică, încă de la început, nu era destinată a deveni o sectă,căci în principiile ei există tot ceea ce trebuie pentru a se a/un)e la inversul uneisecte. *n principiile ei există tot ceea ce e necesar pentru a face din ea o mişcareabsolut universală, cu aplicaţii practice pentru viaţa cotidiană. i, în fond, atunci aapărut efortul de a ieşi din sectarism, în această a doua fază a mişcăriiantroposofice, căreia îmi place să-i dau numele de efort de a pătrunde în domeniulartei.

+reptat, s-a a/uns la faptul că un număr crescând de noi aderenţi au simţit

nevoia să aibă şi o percepţie nemi/locită a ceea ce, drept filosofie, cosmolo)ie,conţinut reli)ios, este doar )ândit. Dar dacă voiam ca această nevoie să fie, însfârşit, satisfăcută, acest lucru nu se putea realiza decât într-o manieră artistică. iatunci m-am trezit în faţa necesităţii de a exprima în dramele-mister % &ota @ ( , subformă artistică, de a începe cu poezia, ceea ce în aceste mişcări era de obicei

prezentat doar sub o formă teoretică."ceste drame-mister nu trebuie să fie interpretate într-un mod abstract şi

teoretic. 1le sunt create pentru o percepţie artistică nemi/locită. i pentru a favoriza,la prietenii noştri antroposofi, această percepţie artistică nemi/locită, dramele-mister

au fost reprezentate la #;nc!en între '8'9 şi '8'7, în cadrul unor teatre obişnuite.i atunci s-a născut necesitatea de a construi pentru mişcarea antroposofică o casăcare să-i fie proprie. 6ar diferitele împre/urări care făceau să pară irealizabil

proiectul de a construi această casă la #;nc!en ne-au condus în cele din urmă aici, pe colina Dornac!ului, unde a fost edificat acest oet!eanum, pentru a deveni,încetul cu încetul, un loc adecvat pentru mişcarea antroposofică.

4r, tocmai aici s-a dovedit că această mişcare antroposofică, conform cuîntrea)a ei vocaţie, trebuie să fie concepută şi voită drept ceva universal uman. Ces-ar fi întâmplat dacă a altă mişcare, o oarecare mişcare reli)ioasă teoretică, ar fifost obli)ată să-şi construiască, realmente, o casă? "ceastă mişcare 0 într-un

asemenea caz, nu se poate, vaiA evita acest lucru 0 ar fi început, bineînţeles, prin astrân)e fonduri de la prieteni apoi, s-ar fi adresat unui ar!itect, care ar fi construit oclădire în stil antic sau renascentist, sau )otic sau baroc, sau într-un stil de acest fel,care, cu si)uranţă, ar fi fost un stil tradiţional.

"şa ceva, în momentul în care mişcarea antroposofică era atât de fericită că poate să-şi aibă, în sfârşit, propria ei casă, mi s-a părut absolut imposibil. Căci cevace este în mod interior plin de viaţă, asemeni unui or)anism, nu poate fi alcătuit dindouă sau mai multe elemente etero)ene. *ntr-o clădire stil baroc, antic saurenascentist, ce le)ătură ar fi avut cuvântul rostit în spirit antroposofic cu formele

care l-ar fi cuprins de /ur împre/ur? 4 mişcare teoretică n-are decât să se exprime cua/utorul ideilor, cu a/utorul abstracţiunilor.4 mişcare cu adevărat vie face să pătrundă impulsurile ce o caracterizează în

toate ramurile vieţii. i, în măsura în care antroposofia este o practică a vieţii, asufletului şi a spiritului, ea pretinde ca forma clădirii care te încon/oară, picturile de

pe zidurile care te adăpostesc, coloanele care se oferă privirii, pretinde ca toateaceste forme şi culori să vorbească acelaşi limba/ ca ceea ce se exprimă în teorie, înidei, în )ânduri abstracte. 4rice mişcare viabilă care a luat naştere pe lume a avutacest caracter universal. "rta antică, faţă de cultura antică, nu este ceva străin. 1a îşiare rădăcinile în ceea ce era, de fapt, teorie şi practică a vieţii.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA14-1/GA14_index1-4.html


http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA14-1/GA14_index1-4.html




a fel a fost şi în cazul Benaşterii şi, în special, de exemplu, în cazul)oticului, şi, de asemenea, al barocului. i antroposofia voia să evite să rămână cevasectar, teoretic, ea trebuia să-şi )ăsească propriul ei stil în ar!itectură, propriul ei stilîn artă. "cest stil, am spus-o de/a, poate fi /udecat astăzi ca fiind încă nesatisfăcător sau poate c!iar paradoxal, dar e un fapt clar că antroposofia, prin vocaţia ei

profundă, nu putea face altfel decât să-şi creeze un înveliş care să-i fie propriu şicare să-i exprime caracterul. Permiteţi-mi să fac o comparaţie care, în aparenţă, areun aer banal, dar care exprimă foarte bine esenţialul. uaţi o nucă. "veţi miezul

nucii, şi aveţi coa/a ei. 1ste imposibil, având în vedere forma or)anică a nucii, caînvelişul să fie produs de alte forţe decât miezul. "celeaşi forţe modelează atâtmiezul, cât şi coa/a, căci învelişul şi miezul formează un tot.

*n sc!imb, acesta ar fi fost cazul dacă voinţa antroposofică s-ar fi încarnatîntr-un stil ar!itectural străin. Ceea ce este conform naturii 0 şi acesta este modulantroposofic de a vedea lucrurile 0 produce în acelaşi timp şi miezul şi coa/a, şiambele exprimă acelaşi lucru. "şa ceva trebuia să fie realizat aici. oinţaantroposofică trebuia să se încarneze în mod direct nu în simboluri, nu în ale)orii, ciîntr-o creaţie artistică nemi/locită. Când sunt exprimate aici nişte )ânduri cu

a/utorul cuvântului, aceste )ânduri nu trebuie să aibă alt stil decât ceea ce există laoet!eanum ca stil ar!itectural şi artistic. i astfel, mişcarea antroposofică s-aan)a/at într-un mod absolut firesc în nişte încercări artistice.

"şa ceva n-a fost deloc uşor, căci în zilele noastre tendinţele spre sectarismsunt foarte puternice, tocmai în inima celor care caută cu ardoare nişte clarificări în

privinţa problemelor reli)ioase. Poate tocmai la aceia care îşi caută, cu toată cinsteaşi sinceritatea, satisfacţia sufletească în felul caracterizat adineaori, întâlnim prea

puţin această desc!idere, această libertate interioară a sufletului care )ăseşte foartefiresc să încerce să treacă de la satisfacţia reli)ioasă la care aspiră sufletul, lamanifestarea exterioară, şi artistică, a sufletescului şi a spiritualului. Dar mişcarea

antroposofică nu se lasă în voia simpatiilor şi antipatiilor unei persoane sau alteiamişcarea antroposofică nu se poate supune decât vocaţiei ei proprii, care este le)ată,totodată, în mod intim, de nevoile şi aspiraţiile spiritului epocii, aşa cum vom vedeaîn zilele ce urmează.

i astfel noi am a/uns să lucrăm pentru a face ca antroposofia să pătrundă înacest domeniu practic, primul care ne-a fost accesibil. *n perioada în care ne lansamîn acest fel în domeniul artelor, am rostit, uneori, în cercul aderenţilor mişcăriiantroposofice, un cuvânt paradoxal2 <"ntroposofia vrea să pătrundă în viaţa

practică, şi aceasta în toate domeniile.= Pentru moment, suntem lăsaţi să pătrundem,

cu practica vieţii, nu în lume, ci în domeniile ce reprezintă lumea, pe scenă sau, celmult, în artă, cu toate că şi acolo ni se înc!id multe uşi. Dar spuneam2 <Ceea ce mi-ar plăcea să fac cel mai mult, în spirit antroposofic, ar fi să fondez nişte bănci.=

"ceste cuvinte pot avea aerul unui paradox dar le-am rostit, pur şi simplu, pentru a arăta că, pentru mine, antroposofia nu trebuie să fie, ca sectele, o mişcare pur teoretică sau exclusiv reli)ioasă, ci trebuie şi poate, sunt convins de asta, să aibăo acţiune fecundă în toate domeniile vieţii. "m a/uns, astfel, la acea perioadă în care!aosul )eneral )enerase nişte cerinţe absolut speciale pentru omenirea actuală ama/uns la acea în)rozitoare catastrofă care a fost războiul. *n '8'7, în septembrie, am

pus piatra de fundaţie a acestei clădiri.



*n '8'>, eram ocupaţi cu începerea construcţiei, când s-a năpustit asupraomenirii catastrofa războiului. *n le)ătură cu aceasta, voi spune, pur şi simplu, că în

perioada când 1uropa era divizată de nişte aspiraţii naţionale care aveau din ce în cemai puţine puncte comune, în acea perioadă noi am reuşit să avem, aici, la Dornac!,

pe toată durata războiului, un loc unde persoane aparţinând tuturor naţionalităţilor s-au putut întâlni şi, de fapt, s-au unit în nenumărate ocazii pentru a munci din punctde vedere spiritual împreună, în pace. Când s-a văzut că aici, la oet!eanum, existaun loc unde, în timp ce naţiunile se confruntau prin foc şi sân)e, nişte cetăţeni ai

naţiunilor europene se re)ăseau, în pace, pentru a se dedica unei munci spiritualecomune, ne puteam simţi, dintr-un anumit punct de vedere, plini de o profundăsatisfacţie. 6ată care a fost cea de-a doua fază a mişcării noastre antroposofice.

*n timpul războiului, activitatea exterioară a mişcării antroposofice a fost demulte ori paralizată. Dar tot ceea ce se putea realiza, s-a încercat să se facă. ăcândabstracţie de evenimentele exterioare, pe tot parcursul războiului s-a putut vedeacum, în nişte lar)i cercuri umane, creştea nevoia de cunoştinţe de felul acelora pecare, sunt convins de aceasta, le poate oferi antroposofia. i se poate spune că în'8'E, când catastrofa acestui război a luat sfârşit din punct de vedere exterior,

interesul pentru o mişcare de felul aceleia care vrea să fie mişcarea antroposofică acrescut într-o măsură nelimitată. "tunci au venit la mine, în toamna lui '8'E şi primăvara lui '8'8, câţiva prieteni din ermania % &ota F (, în special din 3tutt)art,şi drumul pentru a treia fază a mişcării noastre antroposofice a fost desc!is, de fapt,de aspiraţiile acestor prieteni. Căci aceste aspiraţii s-au aflat la ori)inea a ceea ce acondus mişcarea antroposofică la a face, de atunci înainte, ca impulsurile ei săradieze, în cea mai lar)ă măsură, până în viaţa socială a omenirii.

*n acel moment, nu exista altă ţară, în afară de ermania, şi în specialermania de 3ud, G;rtember)ul, care să fie desc!isă mişcării antroposofice. Dar sedorea să se acţioneze tocmai în acea re)iune unde o asemenea acţiune era posibilă.

i această acţiune, la pătrunderea ei în domeniul social, a dobândit o anumităcoloratură provenind din ceea ce pe atunci era, în ermania de 3ud, normă. "ceastănormă era, la drept vorbind, !aosul social. 4 mizerie de nedescris, am putea spune,

pe bună dreptate, până pe plan fizic şi material, apăsa în acea vreme asupra 1uropeiCentrale. Dar pentru un observator imparţial, c!iar această imensă mizerie fizică şimaterială nu era nimic în comparaţie cu mizeria din suflete.

i tocmai această mizerie, şi anume la nivelul voinţei sociale, era factorulcare aruncase omenirea într-un fel de !aos. 3imţeai că, în ceea ce priveşte viaţasocială, omenirea era confruntată cu problemele fundamentale ale evoluţiei sale.

Problemele pe care le-a ridicat Bousseau pe vremuri % &ota : ( , probleme care au primit apoi, în Bevoluţia franceză, o formulare exterioară, n-au atins aspiraţiile şinevoile umane cele mai primare, cele mai elementare, aşa cum au făcut-o

problemele care se puneau în '8'8 tocmai în domeniile în care noi urma săacţionăm. +ot ceea ce, de secole, constituia or)anismul social, aşa cum se formaseel la diferitele popoare, toate acestea erau puse din nou în discuţie. i din aceastăambianţă a luat naştere scurtul meu <"pel= la +ripartiţia or)anismului social, lansat<poporului )erman şi lumii civilizate= % &ota E ( , ca şi lucrarea mea <Hazeleor)anismului social= % &ota 8 ( , şi din această ambianţă a apărut apoi tot ceea ce afost întreprins în ermania de 3ud pentru tratarea problemei sociale.











*n acel moment, 9, era, de fapt, necesar, dar teribil de )reu, a fi atinseaspiraţiile elementare ale inimilor umane. #izeria trupurilor şi a sufletelor îiîmpin)ea pe oameni să caute în mod abstract ceva foarte măreţ, şi, în virtuteacircumstanţelor epocii, ei erau incapabili s-o facă. Câte persoane n-au venit la minesă-mi spună, la sfârşitul unei alocuţiuni sau alteia pe care o rostisem2 <+oate acesteasunt bune şi frumoase, dar se referă la viitor, la modul în care vor trebui să sedesfăşoare lucrurile în relaţiile dintre oameni noi, în anii din urmă, am înfruntat atâtde des moartea, încât acum nu ne interesează câtuşi de puţin să ne )ândim la viitor.

De ce ne-ar mai interesa acum viitorul pe care n-am putut să-l făurim atunci cândtunurile erau îndreptate asupra noastră?= Cam în aceşti termeni, iar şi iar, eracaracterizat acest dezinteres, cauzat de mizeria trupurilor şi a sufletelor, faţă delucrurile cele mai necesare pentru întrea)a evoluţie umană.

Ceea ce a mişcat atunci inimile şi sufletele prietenilor mei a dat naştere unuidomeniu special al acţiunii sociale, cum l-aş numi eu se spunea2 <Pentru a pre)ătiviitorul, poate sin)urul mod eficace de a lucra este de a ne adresa tinereţii omenirii,copilăriei.= i prietenul nostru Emil Molt % &ota '9 ( , din 3tutt)art, el însuşi unindustriaş şi conducător de întreprindere, s-a pus la dispoziţia unei asemenea voinţe.

1l a întemeiat coala Galdorf din 3tutt)art, cu copiii an)a/aţilor de la uzina saGaldorf-"storia, iar eu am primit misiunea de a pune la punct planul peda)o)ic alacestei coli Galdorf.

*nainte de război se făcuseră de/a tot soiul de experienţe educative şi peda)o)ice. Dar aici nu era vorba de întemeierea unor internate la ţară şi nici deîntemeierea câtorva încercări medico-peda)o)ice sub impulsul unor dorinţe

particulare era vorba de ceva care să fie situat în cadrul )eneral al aspiraţiei socialea între)ii omeniri. *n zilele următoare, noi trebuia să discutăm despre toate aceste

baze ale unei peda)o)ii Galdorf. "stăzi eu doresc, pur şi simplu, să arăt că aici, caîn orice alt domeniu, antroposofia a fost obli)ată să ţină seama de realitate, de

întrea)a realitate. &u puteam întemeia un internat rural în plină natură, într-o pădureminunată, unde poţi face tot ce vrei noi trebuia să începem în nişte condiţii realefoarte concrete. *i aveam pe copiii unui orăşel, noi trebuia să întemeiem o şcoală înacest orăşel, şi ceea ce trebuia să fie realizat de această şcoală, c!iar dacă aveam,

poate, scopurile sociale cele mai înalte, noi eram obli)aţi să realizăm cu niştemi/loace pur peda)o)ice.

&u ne puteam ale)e nici locul, nici elevii, de exemplu, în funcţie de situaţia părinţilor sau clasa socială. "veam nişte date foarte concrete, şi ceea ce puteam faceeram constrânşi s-o facem pe baze spirituale. *n acest fel a luat naştere, ca o

consecinţă absolut necesară a mişcării antroposofice, această acţiune în domeniuleducativ de care ne vom ocupa în mod special în zilele ce urmează.coala Galdorf din 3tutt)art, care nu mai este de multă vreme, ca la început,

un aşezământ şcolar destinat copiilor an)a/aţilor de la fabrica de ţi)ări Galdorf-"storia, această coală Galdorf a devenit foarte curând o şcoală desc!isă tuturor, şiastăzi oamenii vin de pretutindeni pentru a încerca să-şi aducă aici copiii. coala,care a debutat cu o sută patruzeci de elevi, numără în prezent şase sute, iar cererilede înscriere nu încetează să cur)ă în număr crescând. % &ota '' (







*n ultimele zile, noi a trebuit să punem piatra de fundaţie a unei noi clădiri şisperăm că, în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le întâmpină astăzi o acţiune deacest fel, vom putea, totuşi, să-i dăm un oarecare avânt.

Dar, o repet, esenţialul în această şcoală constă în metoda peda)o)ică, înadaptarea acestei metode peda)o)ice la condiţiile date, la realităţile vieţii, estele)ătura cu practica directă a vieţii. Când îţi poţi ale)e clasa socială de unde îţiselectezi elevii, când poţi ale)e locul unde se va înălţa şcoala, nu e )reu să realizezio reformă ima)inară sau poate reală dar dacă vrei să întemeiezi şi să dezvolţi o

şcoală ca aceasta, bazându-te numai pe peda)o)ie, acest lucru presupune niştesarcini care sunt le)ate de impulsurile cele mai fundamentale ale naturii umane.

*n acest fel, în cursul celei de-a treia faze a mişcării noastre antroposofice,această mişcare s-a extins la domeniul social şi la cel peda)o)ic. i dvs. aţi venitaici pentru acesta din urmă, şi domeniul peda)o)ic o să ne preocupe în mod cu totulspecial în zilele următoare. De fapt, era prima dată când încercam să extindem larealitatea exterioară ceea ce, de la ori)ini, era intrinsec, în mod fundamental,mişcării antroposofice.

a aceasta s-a adău)at faptul că, în ultimii ani, un mare număr de persoane cu

o formaţie ştiinţifică şi cu aspiraţii ştiinţifice au a/uns la convin)erea că mişcareaantroposofică poate să fecundeze şi viaţa ştiinţifică a vremurilor moderne. "uapărut studenţi în medicină care se convinseseră că ştiinţele naturii, care selimitează doar la observarea exterioară şi la experienţa exterioară, nu sunt în măsurăsă sesizeze or)anismul uman inte)ral, fie el bolnav sau în stare de perfectă sănătate."u apărut medici care simţeau în mod profund limitele medicinei oficiale, începândcu prăpastia care se cască astăzi, în această medicină oficială, între patolo)ie şiterapeutică. *n zilele noastre, patolo)ia şi terapeutica îşi stau alături, fără nici o

punte de le)ătură între ele."ntroposofia, care, în căutarea cunoştinţelor, a recurs nu numai la

experimentarea exterioară, la observaţie şi la forţele combinatorii ale intelectului, cişi la nişte mi/loace pe care le voi caracteriza în zilele următoare, studiază întrea)afiinţă, trup, suflet, spirit, şi vede în spirit nu doar o sumă de )ânduri abstracte, cumse obişnuieşte în epoca noastră, ci un principiu viu. +ocmai prin aceasta,antroposofia putea răspunde aspiraţiilor acestor persoane care astăzi, în medicină,de exemplu, caută în mod stăruitor o fecundare a domeniului lor.

i astfel s-a întâmplat că aici la Dornac! am prezentat, pentru studenţii înmedicină şi pentru practicieni, două cursuri referitoare la ceea ce antroposofia esteîn măsură să aducă patolo)iei şi terapeuticii.'' "poi s-a putut vedea cum, atât aici,

la Dornac!, cât şi la "rles!eim, au luat naştere nişte institute medico-terapeuticecare lucrează cu propriile lor remedii şi care, mai ales, încearcă să facă fecund pentru practică ceea ce poate oferi antroposofia referitor la vindecare, în cazulomului, referitor la sănătate şi boală.

Pe de altă parte, diferite alte ştiinţe au vrut, la rândul lor, să fie fecundate deantroposofie. " fost necesar să prezentăm cursuri de fizică, de astronomie % &ota'5(. *n domeniile ştiinţifice cele mai diverse, antroposofia a trebuit să aducă ştiinţeiactuale ceea ce poate fi adus de o reală cunoaştere a spiritului.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA323/GA323_index.html








Ceea ce caracterizează această a treia fază a mişcării antroposofice estetocmai faptul că, acolo unde sunt necesare nişte baze strict ştiinţifice, se descoperăîncetul cu încetul, c!iar dacă adesea acest lucru încă mai este contestat, că ştiinţaspirituală cultivată aici poate satisface toate exi)enţele ştiinţifice oferind temelialucrurilor, că antroposofia poate lucra cu toată ri)oarea necesară şi în deplinăarmonie cu ceea ce este cerut în modul cel mai serios de către ştiinţă. *n măsura încare acest lucru va fi înţeles tot mai bine, lumea va putea sesiza care a fost vocaţiamişcării antroposofice, şi aceasta încă de la început, acum douăzeci de ani.

In alt lucru care arată că antroposofia poate fecunda domeniile cele maidiverse este faptul că am fost capabili, cu euritmia noastră, să întemeiem o nouă artăa mişcării, o artă care are drept instrument, drept mi/loc de expresie, fiinţa umanăînsăşi şi care încearcă tocmai prin aceasta să-şi obţină efectele ei particulare.*ncercăm, de asemenea 0 voi mai vorbi despre aceasta în zilele ce urmează 0, săfecundăm alte domenii, de exemplu acela al artei dramatice, al recitării şi aldeclamării, şi aceasta )raţie a ceea ce am putea numi nu o teorie antroposofică, ci oviaţă antroposofică.

*n final, această ultimă fază a mişcării antroposofice, cu impactul pe care l-a

avut în peda)o)ie, medicină, în artă, este, poate, ceea ce caracterizează cel mai bineantroposofia. "ceasta şi-a )ăsit prieteni ea şi-a )ăsit duşmani, duşmani înverşunaţidar în prezent iat-o a/unsă, în acţiunea ei, la stadiul pe care, de fapt, ea trebuie să-lcaute. "stfel, am fost foarte mulţumit când am putut, în acest an, cu ocazia se/uruluimeu la Jristiania K4sloL din 57 noiembrie până în > decembrie, să vorbesc despreviaţa antroposofică în mediile peda)o)ice, în cercurile oficiale ale vieţii economice,în faţa studenţilor norve)ieni şi, de asemenea, în cercuri mai vaste, cercuri care suntcu adevărat )ata să primească nu doar o simplă teorie, nici ideile reli)ioase ale uneisecte, ci de/a ceea ce spiritul epocii noastre vrea să manifeste în lume şi care este omare cerinţă a omenirii.

"cestea sunt cele trei faze pe care le prezintă evoluţia mişcării antroposofice.3c!iţându-le pe scurt în faţa dvs., Doamnelor şi Domnilor, poate n-am făcut decâtsă menţionez, oprindu-mă asupră-i, numele mişcării antroposofice. Dar tocmaiaceasta am vrut. "stăzi voiam să vă prezint, în c!ip de introducere, mişcareaantroposofică, adică să fac să răsune numele ei în faţa dvs., şi îmi voi permite săabordez tema cursului nostru începând de mâine. #işcarea antroposofică în sine,dar mai ales prin aplicaţiile ei peda)o)ice, este aceea care, profund fericită de a văvedea aici, a dorit să vă adreseze acest prim salut.

CONFERINŢA A II(ADornach, 2) decemr!e "#2"

"rta educaţiei şi a învăţământului de care ne vom ocupa în aceste conferinţese bazează în totalitate pe o cunoaştere a omului. Dar o cunoaştere a omului care săfie eficace nu e posibilă decât pe baza unei cunoaşteri )lobale a universului, căciomul, cu toate facultăţile sale, cu toate forţele pe care le poartă în el, îşi arerădăcinile în univers şi, de fapt, nu poate exista o cunoaştere reală a omului decâtdacă aceasta ia naştere dintr-o cunoaştere a universului.



De aceea, se va spune mereu că o epocă are despre educaţie şi învăţământconcepţiile şi ideile ce decur) din cunoaşterea pe care o are aceasta despre univers.i de aceea nu vom putea aprecia niciodată în mod corect ce trebuie să spunem înepoca noastră despre arta educaţiei şi a învăţământului decât dacă trecem măsurilenoastre peda)o)ice prin proba cunoaşterii universului răspândită în epoca noastră.

i aici, nu poate fi decât revelatoare îndreptarea privirii tocmai asupra unuireprezentant al ideii epocii noastre, asupra unei personalităţi care este în acorddeplin cu mentalitatea, cu maniera de a vedea lumea care s-a format în cursul

ultimelor secole şi pe care omenirea epocii noastre şi-a însuşit-o. 1ste absolut clar,fără nici o urmă de îndoială, că până în epoca noastră omenirea a fost şi, înma/oritatea ei, mai este şi astăzi, deosebit de mândră de ceea ce s-a realizat, subinfluenţa intelectualismului 0 dacă îl putem numi astfel 0, în epoca modernă.

4menirea cultivată, în fond, c!iar dacă nu vrea s-o admită întotdeauna, adevenit pe de-a-ntre)ul intelectualistă. *n lume, totul este privit prin intermediulinstrumentului intelectului. i tocmai atunci când îţi îndrepţi privirea spre numelecare îţi vin în minte când se vorbeşte despre apariţia mentalităţii moderne, eşticondus spre nişte personalităţi care, datorită credinţei lor în intelect, au întemeiat

filosofia modernă şi concepţia modernă despre viaţă. 1şti condus spre nume cum ar fi acelea ale lui Galilei % &ota '7 ( , Copernic % &ota '> ( , Giordano Bruno % &ota'@ ( şi alţii, şi a/un)i să evoci nişte idei despre care se crede adesea că ele nu trăiescdecât în cercurile ştiinţifice dar nu aşa stau lucrurile.

Cel care poate observa astăzi cu adevărat, privind obiectiv, ceea ce există, încercurile cele mai lar)i ale omenirii, drept impulsuri de viaţă decisive, va descoperică pretutindeni în interiorul lor există o nuanţă de )ândire ştiinţifică şi ceea cetrăieşte în acest soi de )ândire ştiinţifică este tocmai intelectualismul. 4amenii îşiima)inează că, în materie de reprezentări şi impulsuri morale, în materie de idei şide sentimente reli)ioase, poţi fi independent de ceea ce )ândeşti şi simţi în

domeniul ştiinţific. Dar vom vedea foarte curând că atunci când, în epoca noastră,ne limităm doar la ceea ce se răspândeşte în întrea)a omenire prin intermediulziarelor şi al lucrărilor de popularizare care emană de la pătura cultă, prin toateacestea ne dăruim unor reprezentări într-o tonalitate care are întotdeauna orezonanţă ştiinţifică.

Cel care nu vede clar că în zilele noastre ne luăm, dimineaţa, micul de/un cunişte reprezentări ştiinţifice şi că, seara, mer)em la culcare cu nişte reprezentăriştiinţifice, că ne rezolvăm afacerile cu nişte reprezentări ştiinţifice, că ne educămcopiii cu nişte reprezentări ştiinţifice, acela nu înţele)e viaţa, căci el crede că, în

viaţă, el este total independent de )ândirea ştiinţifică. 4r, nu aşa stau lucrurile.C!iar la biserică mer)em cu nişte reprezentări ştiinţifice, şi când de la amvon nesunt predicate cele mai vec!i idei, cele mai conservatoare, noi le ascultăm cu ourec!e ştiinţifică. 4r, ştiinţa trăieşte din intelectualism.

Desi)ur, ştiinţa nu pierde nici o ocazie pentru a sublinia că ea construieştetotul pe observaţie şi pe experienţă. Dar instrumentul sufletesc de care ne slu/im

pentru a îndrepta telescopul spre stele, instrumentul de care ne slu/im pentru a face,la c!imie, la fizică, experienţe de laborator, acest instrument este elementulintelectualist al sufletului uman. i ceea ce face omul din natură, el o face datorităintelectului său.











4r, se întâmplă că, în ultima vreme, omenirea 4ccidentului cultivat a fostfascinată de toate rezultatele care, în cadrul civilizaţiei mondiale, au fost obţinutedatorită intelectualismului. De acum înainte, lumea a învăţat să )ândească astfel2epocile trecute ale omenirii erau mai mult sau mai puţin lipsite de inteli)enţă, ele îşifăceau nişte idei puerile despre univers. *n prezent, noi am făcut pro)rese spre oconcepţie inteli)entă despre lume. i s-a a/uns ca această concepţie inteli)entă să fieconsiderată sin)ura care ar avea o bază solidă. 4amenii au a/uns în prada fricii de acădea în fantastic de îndată ce părăsesc terenul intelectualismului.

Cel care )ândeşte în spiritul epocii actuale, care a fost, de asemenea, cel alultimelor secole, îşi va spune2 <1u nu a/un) la o concepţie reală despre viaţă decâtdacă mă spri/in pe intelect altfel, risc pericolul de a-mi face idei fanteziste desprenatură şi viaţă.= 6ată ce a apărut, pe de o parte, în ultima vreme, drept o convin)erefermă.

"cum, există ceva foarte demn de atenţie. 1 faptul că ceea ce, pe de-o parte,e considerat lucrul cel mai de preţ, cel mai însemnat pentru întrea)a civilizaţiemodernă, a devenit, pe de altă parte, tocmai în epoca noastră, o problemă, şiaceasta, mai ales pentru aceia care iau în serios educaţia şi arta instruirii oamenilor.

Pe de-o parte, trebuie, desi)ur, să vedem măreţia atinsă de omenire datorităintelectualismului, iar, pe de altă parte, vedem astăzi în educaţie, în instruire,rezultatele intelectualismului şi declarăm2 când dăm copiilor o educaţie pur intelectuală, facultăţile lor se ofilesc, forţele lor umane se atrofiază. i aspirăm,tocmai în arta educaţiei şi a instruirii, să înlocuim intelectualismul prin altceva.

acem apel la inimă Kem;t 0 n.t.L, la instinct, facem apel la impulsurilemorale, la impulsurile reli)ioase ale copilului. Dar ce ar trebui să facem pentru a)ăsi ceea ce ne este necesar în acest caz? "r trebui să avem o cunoaştere eficace aomului, care, la rândul ei, să fie consecinţa unei cunoaşteri eficace a universului.#odul în care cunoaşterea actuală a lumii înfăţişează educaţia este ceea ce putem

vedea, aşa cum spuneam la început, în mod cu totul deosebit la o personalitatereprezentativă. i, dacă ne )ândim bine, Merbert 3pencer pare a fi o asemenea

personalitate % &ota 'F ( .Dacă îl menţionez pe Merbert 3pencer, o fac nu pentru că aş crede că ideile

sale despre educaţie sunt în prim-planul consideraţiilor peda)o)ului de azi ştiu perfect ce li se poate obiecta şi toate a/ustările de care au nevoie, din cauza laturiilor oarecum profane. Dar, uneori, Merbert 3pencer este o personalitate care, datorităîntre)ului său demers de )ândire, se spri/ină pe întrea)a cultură aşa cum s-a)eneralizat ea în cursul ultimelor secole în întrea)a omenire.

Dacă Emerson a vorbit despre <Beprezentanţi ai omenirii= % &ota ': ( ,menţionând mai multe personalităţii de acest fel, care, precum 3Nedenbor),3!a$espeare, oet!e şi Dante, sunt reprezentative pentru evoluţia omenirii, trebuiesă spunem, ne)reşit, că Merbert 3pencer este, pe primul loc, ca om reprezentativ alepocii noastre, reprezentativ pentru ceea ce simte, resimte şi )ândeşte epocanoastră. i deşi, în cazul oamenilor care )ândesc în spiritul civilizaţiei moderne,această )ândire are, în funcţie de naţionalitatea subiectului, o nuanţă franceză,italiană sau rusă, dincolo de nuanţe, modul de a )ândi pe care-l aflăm la Merbert3pencer face autoritate pentru întrea)a epocă actuală.







Ceea ce este decisiv nu sunt atât rezultatele la care a a/uns Merbert 3pencer,în numeroasele sale lucrări, cu privire la ma/oritatea domeniilor vieţii, ci modul încare )ândeşte el2 acesta, în fond, /oacă un rol incomensurabil în toate domeniilecare, în epoca noastră, sunt influenţate de ştiinţă şi ar vrea să re)lementeze viaţaconform cu ştiinţa. "stfel, pentru cineva care vrea să /udece, nu dintr-un punct devedere şcolăresc în)ust, ci din punctul de vedere al omului care aparţine lumii,atitudinea pe care o au astăzi oamenii cultivaţi faţă de peda)o)ie, /udecata luiMerbert 3pencer nu poate decât să fie considerată o autoritate.

a el, totul îşi tra)e rădăcinile din ştiinţa intelectualistă. i ce /udecăţi iaunaştere, în cazul lui, din această ştiinţă intelectualistă? Hineînţeles, Merbert 3pencer îşi îndreaptă privirile, înainte de toate, asupra modului în care s-a format treptat,

pornind de la nişte fiinţe vii inferioare, asupra le)ăturii pe care o are omul în prezent, în starea sa de fiinţă înc!eiată, cu aceste fiinţe vii inferioare, şi el seîntreabă2 <*n zilele noastre, sunt oare educaţi copiii, tinerii şi tinerele, în spiritulacestor concepţii ştiinţifice?= i la această întrebare, el răspunde2 nu.

*n eseul său despre <1ducaţie=, el a atins problemele esenţiale ale peda)o)ieimoderne, de exemplu, problema2 <Care cunoştinţă este cea mai de preţ?= 1l pune

problema formării intelectuale, a formării morale, problema dezvoltării fizice afiinţei umane. *n centrul tuturor acestor consideraţii există ceva la care, aş zice, nu poţi a/un)e decât dacă eşti un om care )ândeşte cu totul în spiritul epocii noastre. 1lspune2 "stăzi, noi ne educăm copiii în aşa fel încât ei să înveţe să se slu/ească înmod corect de corpul lor, să se poată folosi în viaţă de el conform cu dispoziţiilesale. 1ducăm oamenii în aşa fel încât ei să se adapteze muncii, meseriei lor. *ieducăm pentru ca ei să poată deveni buni cetăţeni. &oi facem, de asemenea, din ei,în funcţie de convin)erile noastre, nişte fiinţe morale, reli)ioase, dar există ceva cenu facem2 noi nu-i educăm în aşa fel încât să devină ei înşişi educatori.

1 ceea ce subliniază astăzi Merbert 3pencer în întrea)a sa peda)o)ie2 în fond,

oamenii nu sunt educaţi în arta educaţiei. 1l exprimă aceasta spunând2 &oi educămoamenii în aşa fel încât ei să se poată slu/i în mod fizic de trupul lor, să-şi poatăîndeplini meseria să poată fi în stat un membru important dar noi nu-i educăm înaşa fel încât ei să devină părinţi şi educatori.

"poi, ca un adevărat )ânditor ştiinţific, el spune2 tot astfel cum dezvoltareanaturală a omului se înc!eie cu capacitatea sa de a se reproduce, de a avea copii, lafel, educaţia trebuie să a/un)ă, şi ea, la faptul ca omul să dobândească facultatea dea-şi educa şi îndruma în mod corect copiii care cresc. Pentru un om al epociinoastre, e ceva foarte bine )ândit.

Dar apoi, la ce /udecăţi a/un)e Merbert 3pencer, când îşi îndreaptă privireaspre peda)o)ia practicată în epoca noastră? 1l exprimă acest lucru printr-o ima)ine puternică care, cred, e foarte bună. 1l spune2 <"vem nişte aspiraţii excelente, nişteidealuri peda)o)ice excelente= şi Merbert 3pencer dă dreptate deplină acestor idealuri peda)o)ice, acestor aspiraţii peda)o)ice, acestor re)uli el dă, de exemplu,deplină dreptate lui Pestalozzi şi acum, el nu mai întreabă doar2 <4are aceste

principii de educaţie, aceste maxime peda)o)ice sunt bune, sunt simpatice înteorie?=, ci2 <Cum se întâmplă în practică, cum se întâmplă aceasta la şcoală?= i

pentru aceasta, el )ăseşte o ima)ine frapantă.



1l spune2 3ă luăm un ar!eolo) care, să zicem, peste cinci sau şase secole,descoperă în documente, în ar!ive, ceea ce se face în epoca noastră, cam la fel cumar!eolo)ii noştri au obiceiul de a scoate la lumina zilei ceea ce a existat în epocitrecute să ne ima)inăm că a a/uns la el o descriere a ceea ce se face astăzi în şcoli.6ată ce va vedea el2 Da, cu a/utorul )ramaticii li se arată copiilor drumul pentru a

pătrunde în limbă. Dar ceea ce învaţă ei la )ramatică se vede foarte bine că nu estede nici un a/utor pentru mânuirea limbii în viaţă. i atunci se descoperă că un marenumăr din aceşti copii trebuie să înveţe )reaca şi latina, trebuie să înveţe alte limbi,

moarte de mult timp."cesta este, aşadar, sistemul peda)o)ic al unui popor care nu are literatură

proprie, care nu poate învăţa mare lucru studiind propria sa literatură el este obli)atsă studieze literatura anticilor. i, cu tot ceea ce se spune despre faptul că educaţiatrebuie să conducă la viaţă, vedem, privind tot ceea ce se practică în şcoală, cât de

puţin pre)ăteşte, în realitate, această şcoală pentru viaţă. "!A va )ândi acestar!eolo), nu poate fi aceasta practica şcolară comună acestei între)i )eneraţiiA Doar din întâmplare 0 desi)ur, doar din întâmplare a/un) documentele în mâinilear!eolo)ului 0, din întâmplare a a/uns în mâinile mele practica şcolară destinată să

formeze un ordin monasticA6ată cum se exprimă un contemporan care înţele)e multe lucruri, asupraimpresiei pe care o are când aruncă o privire asupra practicii şcolare. i el spune,din punctul său de vedere, desi)ur, că dacă fiinţele astfel formate, o dată deveniteadulte, nu se comportă faţă de viaţă ca nişte călu)ări care nu cunosc viaţa, aceastase datorează, pur şi simplu, faptului că tocmai viaţa are nişte cerinţe crude. Dar comportarea lor în viaţă rămâne stân)ace, deoarece în realitate ei au fost educaţi canişte călu)ări şi acum trebuie să se descurce în lume. "ici, putem avea de/a oima)ine de ansamblu asupra impresiei pe care o fac unei fiinţe care cunoaşte înacest fel lumea, învăţământul şi educaţia, aşa cum sunt practicate ele astăzi.

Pentru a a/un)e să )ăsim ce poate oferi omului pentru propria sa cunoaştereviziunea noastră modernă, de care suntem atât de mândri, cel mai bine este sărăspundem la întrebare într-un mod practic, să ne întrebăm2 <Ce se întâmplă, cu

privire la ideea pe care şi-o face omul despre valoarea propriei sale vieţi, atuncicând el este încon/urat din toate părţile de nişte reprezentări ce provin din concepţiaintelectualistă şi ştiinţifică despre viaţă?= 3ă ne reprezentăm numai ce cunoaşteredespre univers rezultă din această concepţie, şi vom simţi şi presimţi atunci şi cecunoaştere despre om poate rezulta de aici.

tim de minune să reducem la le)ile naturale tot ceea ce există în natura

neînsufleţită. Cădem atunci în prada iluziei că aceasta ne va permite şi să înţele)emviul, or)anismul. &u am intenţia să vorbesc astăzi despre aceste iluzii, dar trebuie săavem, de preferinţă, în conformitate cu civilizaţia modernă, nişte reprezentări caresă ne dea cunoştinţe despre ceea ce există în afara omului. &e facem nişte excelentereprezentări fizico-c!imice, şi atunci nu ne putem împiedica să extindem acestereprezentări, c!iar dacă la început numai sub formă de ipoteză, la între)ul univers.Desi)ur, există astăzi de/a mulţi oameni care contestă dreptul de a )eneraliza înacest fel ceea ce observăm în laborator, ceea ce ne este transmis prin telescop şimicroscop.



Dar omul nu poate face altfel decât să a/un)ă la această )eneralizare. i elnici nu poate să facă altfel, decât să lase atunci ca această )eneralizare să acţionezeasupra afectivităţii, asupra sensibilităţii sale. i când aceste reprezentări formate înlaborator sau observator sunt extinse, c!iar şi numai 0 am spus-o de/a 0 sub formăde ipoteză, la ori)inile Pământului şi Iniversului, la sfârşitul Pământului şi alIniversului, la ce se a/un)e astfel?

*n zilele noastre, c!iar dacă teoria denumită Jant-aplace % &ota 'E ( atrebuit să fie modificată de nenumărate ori, ideea )eneral admisă este aceasta2 se

a/un)e la o stare ori)inară a Pământului şi a Iniversului, care este faimoasa<nebuloasă ori)inară=. Dar această nebuloasă ori)inară este concepută după niştele)i aerodinamice. i noi procedăm, într-adevăr, întocmai aşa. *nfăţişăm o stareori)inară a Iniversului sau a Pământului care e concepută în conformitate cu ceeace ne învaţă aerodinamica. &u există aici nimic sufletesc, nimic spiritual.

Dar apoi, când oamenii, pentru a-şi satisface necesităţile sufletului şi aleinimii, trebuie să-şi reprezinte altceva, ei )ăsesc tot felul de fiinţe divin-sufleteşti,divin-spirituale care erau prezente şi ele, în afară de ceea ce este admis cu a/utorulaerodinamicii, şi care posedă, aş zice, un fel de pricepere cosmică pentru a conferi

formă, modelând sau în alt fel, ceea ce există aici ca nebuloasă ori)inară.4mul, fiinţa umană, cu forţele şi facultăţile sale sufletesc-spirituale, nu estecuprins în nebuloasa ori)inară, el este întru câtva exclus din ceea ce în)lobeazăaceastă viziune despre lume, această filosofie a Iniversului. "cela care şi-a formatideea că doar ştiinţa intelectualistă oferă certitudini va fi cuprins de amare îndoielidacă, în afară de ceea ce el crede că este autorizat de le)ile aerodinamicii, mai esteobli)at să pună la ori)inea Pământului sau a Iniversului şi nişte fiinţe sufleteşti sauspirituale.

"tunci când omul stabileşte ipoteze despre sfârşitul Pământului şi sfârşitulIniversului, el trebuie să procedeze, aşadar, în conformitate cu le)ile fizice. 6ar aici

apare minţii sale un principiu fundamental al mecanicii, ceea ce se numeşte aldoilea principiu al termodinamicii, care spune că toate forţele vii se transformăunele în altele, dar că, atunci când lucrul mecanic se transformă în căldură saucăldura în lucru mecanic, procesul total este întotdeauna de-aşa natură că rămânecăldură, astfel încât, în cele din urmă, ansamblul proceselor planetei trebuie, în modinevitabil, să a/un)ă la starea de entropie minimală, o stare în care tot ceea ce existaodinioară ca forţe vii s-a transformat în ener)ie termică.

De fapt, din forţe nu vor rămâne decât nişte diferenţe de stări termice. Ceeace poartă denumirea de moartea termică va cuprinde totul. &oi înfăţişăm atunci

sfârşitul Pământului drept un imens cimitir în care este înmormântat tot ceea ce auconceput vreodată oamenii în sufletul lor drept idealuri intelectuale şi morale, dreptimpulsuri reli)ioase.

+oate acestea se dovedeşte că au fost o iluzie, care, ca un fum 0 mai puţindecât un fum 0, s-a înălţat din omul implantat astfel între un început al Pământuluicare nu conţine nimic uman şi un sfârşit al Pământului care, nici acesta, nu conţinenimic uman. Pentru privirea ştiinţifică intelectualistă, tot ceea ce este omul sedovedeşte a fi o iluzie. *n mod teoretic, la prima vedere, lucrurile par de-aşa naturăcă ne-am putea spune2 <"sta nu e decât teorie.=





Dar, deşi astăzi oamenii nu trec încă prin toate etapele drumului care duce dela această teorie la ceea ce se simte în )eneral în viaţă, cu toate acestea, consecinţaacestor ipoteze trăieşte, totuşi, în modul cum resimte viaţa omenirea de astăzi. Cândmedităm asupra vieţii, medităm cu ideea că Pământul a început cu aceastănebuloasă ori)inară în care omul nu-şi avea încă locul său şi că ea înaintează sprestare de moarte termică în care, iarăşi, tot ceea ce este uman va fi în)ropat. &u avemcura/ul de a ne întreba care este ori)inea acestor idei pe care le avem astăzi. Dar eledeţin astăzi autoritatea, c!iar pentru omul cel mai simplu. Prin intermediul ziarelor

şi cărţilor, ele se strecoară până în cele mai lar)i cercuri ale omenirii, luând niştedrumuri adesea )reu de definit.

i noi ne educăm copiii cu aceste sentimente. Cu si)uranţă, noi îi educămuneori, de asemenea, cu a/utorul unor reprezentări reli)ioase, dar aici noi a/un)em,cu adevărat, la un abis. Căci dacă, alături de ori)inea pe care noi trebuie să o avemîn reprezentarea noastră despre viaţă, reprezentare ce continuă să trăiască însenzaţiile noastre, dacă, alături de această ori)ine, a/un)em la nişte reprezentărireli)ioase, atunci vom începe să trăim în minciună, iar această minciună se răzbună,şi aceasta nu doar într-un mod exterior, pe care-l putem înţele)e cu a/utorul

intelectului minciuna se răzbună prin propria ei forţă interioară. C!iar dacă nuapare la lumina zilei, c!iar dacă ea nu se poate manifesta, c!iar dacă rămâne îninconştient, o minciună are asupra vieţii un efect distructiv.

+răim în minciună, dacă nu a/un)em să facem lumină cu privire la aceastăori)ine a sentimentelor noastre actuale. "ceastă lumină nu ne revelează nimicaltceva decât aceasta2 cu reprezentările moderne noi putem să ne cucerim ocunoaştere despre univers în care omul nu-şi )ăseşte locul.

3ă privim această cunoaştere ştiinţifică, de care, pe bună dreptate, suntemmândri2 Irmărim evoluţia fiinţelor vii, seria de transformări mer)ând de la cea maisimplă, cea mai imperfectă, până la om, pe care îl considerăm cel mai perfect. Dar

când, apoi, ne punem întrebarea2 <Ce este omul, în esenţa sa?=, noi răspundem,zicându-ne2 <4mul este punctul final al re)nului animal, el este animalul cel mai

perfect.= &u pătrundem în însăşi esenţa omului, &e mulţumim să răspundem2 <*n cemăsură este omul animalul cel mai perfect?= i tocmai în acceptarea unor idei deacest soi a mers omenirea cel mai departe. 1l se lasă influenţat cel mai profund deaceste idei.

6arăşi, în acest domeniu, mi-aş permite să-l amintesc pe Merbert 3pencer,deoarece ideile sale sunt caracteristice pentru ceea ce vedem pretutindeni, îndomeniul peda)o)ic, atunci când astăzi oamenii vor să realizeze nişte reforme în

spiritul )ândirii moderne. Pentru a-şi realiza reformele, în )eneral, ei pornesc de lanişte reprezentări care sunt străine omului. i aici, Merbert 3pencer estereprezentativ pentru ceea ce ne arată astăzi experienţa la fiecare pas.

Merbert 3pencer spune, de exemplu2 "r trebui să fie suprimată stăpânirea pecare o au în zilele noastre educatorii, părinţii, asupra copiilor. "m moştenit prostulobicei de a ne înfuria, de a-l pedepsi pe copil, de a-l face să simtă că suntemsupăraţi, atunci când el face o prostie. *ntr-un cuvânt2 noi facem ceva ce nu are nicio le)ătură cu ceea ce a făcut copilul. 3ă presupunem că copilul a lăsat împrăştiatetot felul de lucruri în camera sa. &oi, ca educatori, vedem acest lucru, ne înfuriem,

poate îi dăm copilului o palmă 0 mă refer acum la cazul extrem.



Ce raport cauzal 0 şi cercetătorul ştiinţific trebuie să caute relaţia cauzală 0,ce raport cauzal există între palmă, care aici are rolul de efect, şi dezordinea dincameră? &ici cel mai mic raportA

Merbert 3pencer spune, aşadar2 Dacă vrem să educăm copiii în mod corect,noi trebuie să devenim misionarii cauzalităţii din procesele naturale. +rebuie, deexemplu, când vedem un băieţaş care observă cu curiozitate cum nişte cocoloaşe de!ârtie ard la o flacără, atunci trebuie să ne spunem2 acest băieţaş manifestă sete decunoaştere. &u trebuie să ne supere ideea că el ar putea să se ardă sau să dea foc

între)ii camere noi trebuie, la început, să ne dăm seama că el manifestă sete decunoaştere, şi trebuie să încercăm să încercăm să-l facem să se ardă niţeluş atunci,în experienţa astfel trăită, el va avea raportul cauzal /ust. +rebuie să ve)!em

pretutindeni ca să apară raportul cauzal /ust şi să devenim misionarii acestui raportcauzal din natură.

*n zilele noastre, pretutindeni unde se urmăreşte realizarea unor reforme, vomauzi că această maximă este sin)ura posibilă. i dacă eşti lipsit de pre/udecăţi, veisune2 Da, e sin)ura posibilă, dacă mentalitatea noastră ştiinţifică şi intelectualistăeste sin)ura /ustă. Dacă orientarea ştiinţifică şi intelectualistă este adevărul, nu

există altă posibilitate decât aceea de avea acest soi de idei despre educaţie şiinstruire.Dar la ce a/un)em, în întrea)a artă a educaţiei şi instruirii, dacă mer)em până

la capăt cu aceste idei, dacă le realizăm inte)ral în educaţie şi instruire? e)ămfiinţa umană, cu toată simţirea ei, cu întrea)a ei )ândire, de ceea ce se desfăşoară înnatură. 6ar ceea ce simte şi )ândeşte el nu e nimic mai mult decât ceea ce se petreceîn natură, ceea ce se petrece în mod automat, ceea ce se petrece tocmai când omulnu ia parte la natură decât în mod inconştient. 4mul este atunci total le)at de naturaexterioară, el nu se distin)e de natura exterioară, el nu mai este altceva decât overi)ă în lanţul necesităţilor naturale.

Dvs. vedeţi aici contrariul a ceea ce am putut spune adineaori. "dineaori, amspus că omul este exclus din univers prin filosofia naturalistă modernă. 1l nu mai econsiderat altceva decât ultima veri)ă a evoluţiei naturii, nu mai e cunoscut dreptfiinţă umană. 1l este exclus, pentru că nu se ştie nimic despre el deoarece nu se

poate spune nimic despre el, este depus în natură. 6ar din punct de vedere practic, elnu mai trebuie să fie exclus din natură, el trebuie să fie inserat în ordinea naturii, înnecesitatea naturii. 1l trebuie să fie o fiinţă ce realizează le)ătura cauzală.

Părerile, ideile pe care le avem despre natură îl exclud pe om. "rta educaţieişi instruirii îl plasează pe om în extra-uman. iinţa umană este pierdută cu totul din

vedere. Pur şi simplu, nu ne dăm seama de asta2 nu avem cura/ul s-o facem. Dar astăzi ne aflăm la o răspântie, şi trebuie să avem cura/ul de a ne cufunda privirile până în impulsurile ori)inare ale evoluţiei omenirii, căci omul trebuie să simtă, însfârşit, şi ce reprezintă el.

*n zilele noastre, putem întâlni oameni care privesc cu o inimă K Gemüt Lîncrezătoare ceea ce este ipoteză ştiinţifică şi îşi spun2 &u avem, evident, dreptul săne facem despre Inivers alte reprezentări decât acestea2 ori)inea Pământului Onebuloasă, care nu se explică decât prin mecanică sfârşitul Pământului O moartetermică, cimitir.



a mi/loc2 omul pentru propria sa iluzie, el a luat naştere din extra-uman înel se înalţă, pentru a-l amă)i, iluziile unor idei morale, ale unor impulsuri reli)ioase,a tot felul de idealuri şi, în cele din urmă, el se vede frustrat de toate acestea,deoarece, totuşi, totul trebuie să a/un)ă în cimitirul universal.

"ceşti oameni sunt copleşiţi atunci de un sentiment tra)ic. Dar ei sunt ceicare trebuie să simtă cu o intensitate deosebită ceea ce, în realitate, zace îninconştientul ma/orităţii omenirii actuale. 6ar acest sentiment face să ia naştere ceeace vedem astăzi în civilizaţia între)ii lumi.

Cu acest sentiment noi nu putem face educaţie, căci acestui sentiment îilipseşte o cunoaştere a Iniversului care să fie destul de solidă pentru a putea mer)e

până la cunoaşterea omului, până la o cunoaştere în care omul să-şi )ăseascăvaloarea şi esenţa, aşa cum o va simţi în ziua în care el se va şti cu adevărat om înInivers. "stăzi, noi nu putem educa fiinţa umană conform cu le)ile naturii. Dar, deasemenea, noi nu putem face din ea o fiinţă liberă, cu adevărat liberă. Dacă noivedem că devine o fiinţă cu adevărat liberă, în fond, aceasta se întâmplă în ciudarelei formaţii şi nu datorită bunei formaţii pe care i-o dăm noi.

*n zilele noastre, nu ne putem mulţumi cu faptul că ne facem o idee despre

Inivers. *n zilele noastre, trebuie să )ândim Iniversul în aşa fel încât )ândirea săse transforme treptat într-un sentiment )eneral al Iniversului. Căci impulsurile de arealiza reforme, de a continua să muncim, dau naştere unor sentimente."ntroposofia vrea să fie o cunoaştere a universului care să nu rămână înabstracţiune, care să coboare până la a cuprinde inima K Empfindung L şi să poatăastfel slu/i drept bază peda)o)iei.

Ceea ce am creat, de-a lun)ul secolelor, în viaţa noastră interioară şi înreprezentările noastre, vom re)ăsi acum în viaţa exterioară, pe plan istoric. 4mul,

prin ideile sale despre Inivers, prin explicaţia pe care o dă Iniversului, a fostexclus din Inivers. Beprezentărilor care s-au format atunci în straturile superioare

ale civilizaţiei le răspund, astăzi, ca un ecou, impulsurile milioanelor şi milioanelor de proletari. 6ar elita refuză să vadă le)ătura care există între ceea ce )ândeşte ea şiceea ce, venind din inimile proletarilor, îi răspunde astăzi. Ceea ce, în individ, poatetrăi drept sentiment tra)ic, într-atât încât el să-şi spună2 <Ceea ce emană din omdrept idealuri morale, drept impulsuri reli)ioase, în fond, acestea sunt nişte iluzii,strivite între ori)inea nebuloasă a Pământului şi moartea sa termică=, noi re)ăsimaceasta astăzi în filosofia a milioane şi milioane de proletari. "ceastă filosofieconcepe drept unică realitate munca şi experienţele pe care omul le face în viaţaeconomică.

Cum au fost )estionate afacerile în diverse epoci ale evoluţiei omenirii, cums-a muncit, cum s-a produs, în cadrul vieţii economice, cum s-a cumpărat, vândut,cum, prin această producţie, prin această cumpărare şi vânzare, au fost satisfăcutenevoile vitale, iată, conform acestei viziuni despre lume, conform acestei filosofii

proletare, care trebuie să fie unica realitate. *n sc!imb, tot ceea ce se înalţă, în homoeconomicus, drept viziune morală, drept idealuri reli)ioase, impulsuri artistice,idealuri ale statului, aceasta este o ideolo)ie, acestea sunt, de fapt, lucruri iluzorii, eo suprastructură ireală ridicată deasupra unicei realităţi a fenomenelor de producţie.



3ub această formă, ceea ce, în clasele superioare ale societăţii, a rămas maimult o convin)ere teoretică, cel mult o convin)ere reli)ioasă, a devenit în păturile

proletare nu doar înţelepciune practică, ci realitate a vieţii a devenit un faptconform căruia se acţionează. *n această viaţă este plasat omul. Pornind de laaceastă viaţă vrea şi trebuie el să educe. Dar dacă vrea să educe, dacă vrea săinstruiască, el trebuie să poată aplica acestei vieţi o privire obiectivă.

ucru curios, intelectualismul, cu între) corte)iul său de concepţii naturalistedespre viaţă, departe de a-l face pe om să pătrundă mai profund în realitate, l-a făcut

să iasă din realitate. Irmăriţi din acest punct de vedere filosofiile de odinioară2 veţi)ăsi în ele pretutindeni nişte idei care pot, într-un anumit fel, să aibă le)ătură cuviaţa şi pe care nu-i va da nimănui prin )ând să le considere drept pură ideolo)ie.4amenii îşi aveau rădăcinile în viaţă şi, datorită acestui fapt, ei nu puteau să-şiima)ineze că )ândurile lor ar fi doar un fum care emană din viaţă. "stăzi, acest modde a vedea lucrurile a devenit practică curentă într-o mare parte a lumii cultivate. iomenirea )eme sub povara consecinţelor a ceea ce s-a întâmplat acolo.

Dar omenirea nu vrea încă să vadă că ceea ce se petrece în Busia, şi se varăspândi tot mai mult în lume, este rezultatul învăţământului practicat în

Iniversităţile noastre, al educaţiei care se face în şcolile noastre. *nvăţământul estedat, educaţia este dată 0 aici nu există cura/ul de a suferi consecinţele, acolo semer)e până la consecinţele extreme. "ceastă roată care se rosto)oleşte nu va puteafi oprită, dacă, tocmai în acest domeniu, nu încercăm să vedem clar, să recunoaştemcu adevărat cauza şi efectul, dacă nu vedem că omul este situat într-o realitate încare îi va fi imposibil să mişte, dacă el abordează realitatea la modul pur intelectualist. 6ntelectualismul nu are, drept instrument, nici o putere pentru a

pătrunde în realitate."m cunoscut odinioară un poet % &ota '8 ( care îşi făcuse, acum mai bine de

câteva decenii, ideile cele mai amare despre ceea ce se va întâmpla cu omul dacă el

va continua să se înfunde în intelectualism. *n re)iunea în care trăia acest poet,există o expresie frustă pentru a-i desemna pe oamenii inteli)enţi şi intelectualişti.1i sunt consideraţi nişte <)ro$opfet=, adică, din punct de vedere intelectual, ei aunişte <capete mari=. "cest poet a transpus această expresie într-o ima)ineextraordinar de plastică.

1l a spus2 1voluţia omenirii mer)e în sensul intelectualismului în modinevitabil, în final, oamenii vor avea nişte capete din ce în ce mai mari, iar restultrupului va fi redus la starea de apendice rudimentare 0 nişte braţe rudimentare,nişte picioare foarte mici 0 şi atunci oamenii vor începe să se rosto)olească. om

avea nişte min)i uriaşe la care vor fi ataşate, drept apendice, nişte rudimente de braţe şi de picioare. 1ste foarte pesimistă această ima)ine pe care a avut-o poetulrespectiv despre situaţia la care vor a/un)e oamenii, dacă vor continua să urmezeastfel calea intelectualismului până vor începe să se dea de-a rosto)olul pe ea.

Putem spune că ceea ce ni se înfăţişează aici drept intelectualism îlîndepărtează pe om de sine însuşi şi-l face să se desprindă de realitate. *n prezent,unica realitate este aceea pe care proletarul o recunoaşte ca atare, care nu poate fine)ată, deoarece, sau ne ciocnim de ea şi atunci, conform sistemului nostru deeducaţie, oricât de reformist ar vrea el să fie, îi suferim consecinţele în relaţia de lacauză la efect şi ne facem nişte cucuie, sau ni se face foame 0 şi atunci, iarăşi,









Putem spune că, în privinţa observaţiilor, C!arles DarNin este extrem defidel, şi el caută, într-o măsură excepţional de lar)ă, în ceea ce observă cu a/utorulsimţurilor, nişte le)i care lea)ă între ele observaţiile pe care le-a făcut. 1l caută niştele)i procedând la fel cum procedăm atunci când ţinem seama de tot ceea ce putemafla, pentru înţele)erea noastră, cu a/utorul observaţiei înseşi. 1l procedează în felulcum suntem obişnuiţi s-o facem când nu ne lăsăm în voia a tot soiul de )ândurisubiective asupra lumii exterioare, ci când scoatem din lumea exterioară însăşicunoştinţe pentru <eul= nostru raţional, pentru modul în care raţiunea, intelectul,

trebuie să acţioneze în viaţă.Datorită acestui mod de a privi viaţa, DarNin a/un)e, în mod efectiv, într-un

mod exemplar, să creeze o le)ătură între or)anismele cele mai simple, cele maiimperfecte, şi cel mai elevat dintre or)anismele pământeşti2 fiinţa umană. *ntrea)aserie, de la primul până la ultimul, este studiat într-un mod limpede, ştiinţific şiintelectualist. Dar ceea ce studiază el aici este extra-uman. &u )ăsim aici nici esenţaomului însuşi, nici aspiraţia lui spre suprasensibil.

1ste deosebit de caracteristic să vedem cum DarNin a/un)e la o )raniţă şi, în particular, cum se comportă el la această )raniţă. După ce şi-a prezentat, în lucrarea

sa, excelentele concluzii, el spune, într-adevăr2 De ce să fi preferat divinul Creator să facă să apară imediat în lume, ca prin vra/ă, întrea)a bo)ăţie şi multiplicitate aformelor or)anice, mai curând decât să creeze de la început un mic număr de formeor)anice relativ imperfecte şi să le transforme apoi, sau să le lase să se transformeîncetul cu încetul, în forme din ce în ce mai perfecte?

Ce înseamnă o asemenea oprire în faţa unei anumite )raniţe? "ceastaînseamnă a-ţi asimila )ândurile intelectualiste şi naturaliste, a le duce atât dedeparte cât iţi permite un sentiment lăuntric, o senzaţie lăuntrică, şi că atunci teopreşti în faţa unui anumit pra) în loc să continui să-şi baţi capul ca să afli dacă aia/uns la o limită şi dacă nu cumva ai putea trans)resa această limită, te opreşti la

această )raniţă, ca şi cum ar fi de la sine înţeles, şi la această )raniţă adopţimoştenirea trecutului pe care au păstrat-o tradiţiile.

*n domeniul extra-uman, practici cercetarea intelectualistă şi naturalistă, iar la)raniţa la care a/un)i atunci, recur)i la vec!ile învăţături transmise de confesiunilereli)ioase. "cest mod de a privi lumea nu s-a sc!imbat deloc în lucrarea pe careDarNin a publicat-o ulterior şi care poartă titlul2 <Descendenţa omului=. *n le)ăturăcu ceea ce tocmai am caracterizat, la DarNin însuşi nu s-a adău)at nimic nou.

4r, teoria pe care am menţionat-o mai sus nu este caracteristică doar în sineea este caracteristică şi prin modul în care a fost adoptată, în funcţie de diferitele

puncte de vedere naţionale, mai curând de către popoarele occidentale, mai alesan)lo-americane, şi în 1uropa Centrală. Dacă vrem să întreprindem un studiu foarteviu asupra existenţei moderne, putem afla multe din aceste nuanţe naţionale.

ermania, după cum am văzut, a făcut darNinismului o primire entuziastă.Dar aici darNinismul a fost adoptat în două maniere diferite. *n primul rând, aexistat mai întâi Ernst Haeckel % &ota 5' ( , care, cu un entuziasm /uvenil, şi-aînsuşit între)ul mod darNinist de a vedea lucrurile, dar care, având în vedere nuanţanaţională )ermană, nu s-a oprit la frontieră cu aceeaşi naturaleţe ca DarNin acestanu se dădea înapoi în faţa confesiunilor reli)ioase tradiţionale şi voia să vorbeascădespre un Creator care a creat câteva forme primare imperfecte.





1rnst Maec$el, în ceea ce-l priveşte, a luat ceea ce este perfect valabil pentruextra-uman şi a făcut din aceasta o nouă reli)ie el a extins la uman şi la divin ceeace s-a revelat atât de clar pentru domeniul extra-uman. "şadar, el nu se opreşte la)raniţă, el trece această )raniţă, dar cu mi/loacele pe care DarNin însuşi voia să lerezerve muncii în domeniul extra-uman.

Du Bois-e!mond % &ota 55 ( , el a primit darNinismul cu totul altfel. 1lspunea2 <Cu )ândirea naturalistă, intelectualistă, nu putem să ne situăm decât îndomeniul extra-uman. Dar tocmai aici trebuie să ne oprim.= Dacă el se oprea, nu era

pentru că simţea în mod confuz că aceasta ar fi fost ceva de la sine înţeles2 dinînsăşi această oprire el făcea o teorie. "colo unde la DarNin, aş spune, lucrurile seterminau în coadă de peşte, Du Hois-BeQmond propunea o alternativă şi el constata,la rândul său2 <Da, aşa stau lucrurile2 când privim lumea exterioară, întâlnimmateria. *n esenţa materiei noi nu putem pătrunde 0 aceasta este o limită acunoaşterii noastre. Când ne privim propria viaţă interioară, întâlnim conştienţa.

Prin modul obişnuit, naturalist şi intelectualist, de a vedea lucrurile, noi nu putem cunoaşte conştienţa 0 aceasta este cealaltă limită. &oi nu putem a/un)e,aşadar, la un domeniu suprasensibil.= Du Hois-BeQmond face din aceasta o teorie.

1l spune2 <"r trebui să ne ridicăm la supranaturalism. &umai că ştiinţa se opreşteacolo unde începe supranaturalismul.= "stfel, el lasă în seama reli)iilor tot ceea ceiese din domeniul simţurilor, dar nea)ă orice caracter ştiinţific sferei pe care o

putem atin)e în acest fel şi nu-i permite omului să-şi completeze domeniulcunoaşterii cu acela al credinţei decât într-un mod liber, mistico-vizionar, sauadoptând ceea ce ne este transmis prin tradiţie.

Diferenţa între oamenii din 1uropa Centrală şi occidentali este aceea căoccidentalii au o atitudine în mod cert mai practică2 ei sesizează ideile în aşa felîncât ele se revarsă în indeterminat, aşa cum o face viaţa însăşi. *n 1uropa Centrală,se a/un)e mai curând la o atitudine prea puţin practică, dar mai consecventă pe plan

teoretic2 )ândurile sunt duse până la alternativă. i vedem aceasta în mod cu totulspecial acolo unde asemenea frumoase baze se fac simţite în le)ătură cu problemelesupreme ale existenţei umane.

Dar DarNin a lăsat şi o a treia lucrare2 pentru cine se ocupă în mod serios de problemele psi!ice, ea pare infinit mai importantă decât <Despre ori)inea speciilor prin intermediul selecţiei naturale= şi <Descendenţa omului=. "ceasta este lucrareadespre emoţii.59 Când laşi să acţioneze asupra ta această lucrare cu finele eiobservaţii asupra expresiei reacţiilor afective umane, a emoţiilor umane, ieşi dinaceastă lectură foarte satisfăcut şi, în înc!eiere, îţi spui2 cu antrenamentul dobândit

practicând observaţia în sens naturalist şi intelectualist, obţii de/a nişte facultăţi carese pretează foarte bine la observarea vieţii sufleteşti şi spirituale umane.Hineînţeles, DarNin nu a mers decât până acolo unde i-a permis instinctul

său. Dar fineţea acestei observaţii constituie dovada că această obişnuinţă, acestantrenament dobândit prin practicarea observaţiilor ştiinţifice şi intelectualistea/un)e, de asemenea, să pătrundă şi în viaţa sufletească.

Pe acest fapt se bazează, în realitate, speranţa cercetării antroposofice."ceastă cercetare antroposofică ar vrea să nu ne)e nici unui cercetător antrenamentul ri)uros şi precis pe care îl oferă actualul mod de a )ândi naturalist şiintelectualist.





Dar, totodată, ea ar voi să arate cum poate fi perfecţionată această )ândire şi,astfel, în faţa )raniţei pe care DarNin a fixat-o într-un mod mai practic, pe careMaec$el a trans)resat-o cu îndrăzneală şi naturaleţe şi din care Du Hois-BeQmond afăcut o teorie ea ar voi să arate cum se poate pătrunde într-o lume suprasensibilă,

pentru a a/un)e astfel la o reală cunoaştere a omului.Primul pas care se face în acest sens nu se )ăseşte într-o relaţie directă cu

domeniul care ne va preocupa în zilele următoare, dar el se străduieşte să creeze o punte de le)ătură între reprezentările şi sentimentele obişnuite moderne şi

cunoaşterea suprasenzorială. i această punte de le)ătură poate fi stabilită dacă, laînceput, cu mi/loace care nu sunt c!iar din domeniul cercetării suprasenzoriale,începem să ne dăm seama, pur şi simplu, pe ce se întemeiază în realitate esenţaviziunii naturaliste şi senzualiste despre lume.

Pentru a putea vorbi despre această esenţă, aş vrea să propun ima)inaţiei dvs.două ipoteze diferite. Presupuneţi că, din copilărie, între)ul domeniu al existenţeimateriale, clar şi luminos, ar fi desc!is în faţa noastră. Presupuneţi că materia, dinafara noastră, n-ar fi ceva întunecat în care privirea noastră se opreşte fără a-l putea

pătrunde, ci că întrea)a existenţă materială ar fi, pentru privirea noastră exterioară şi

pentru )ândirea noastră intelectuală combinatorie, descifrabilă în între)ime, astfelîncât, prin simpla viziune naturalistă şi intelectualistă despre lume, am putea a/un)esă ne facem o idee despre tot ceea ce, în adâncurile ei cele mai profunde, estemateria.

3ă presupunem, deci, că materia n-ar fi pentru noi impenetrabilă, ci absoluttransparentă. "m putea să înţele)em pe deplin ceea ce are material mineralul, cafiind umplut cu lumină interioară. Dar atunci am putea înţele)e, de asemenea, pedeplin tot ceea ce 0 de exemplu, un om 0 se află, din punct de vedere material, înfaţa oc!ilor noştri. *n faţa unei fiinţe umane, noi n-am avea sub oc!i un obiectmaterial nedeterminat noi am pătrunde inte)ral această fiinţă umană absolut

transparentă, în măsura în care este materială.Dacă presupuneţi o clipă, sub formă de ipoteză, că lumea v-ar apărea în acest

fel, atunci va trebui să eliminaţi un lucru fără care nu ne-am putea ima)ina viaţa încare se dezvoltă conştienţa noastră obişnuită, ar trebui să eliminaţi din această viaţătot ceea ce înţele)em prin cuvântul iubire. Căci pe ce se bazează iubirea pe care i-o

purtăm unui alt om, fie şi numai ca iubire faţă de omenire în )eneral, sau pe care oavem, în lume, şi pentru alte fiinţe? 1a se bazează pe faptul că faţă de un alt om,faţă de o altă fiinţă, noi facem apel la alte forţe decât )ândurile care fac cevatransparent.

Dacă, c!iar în momentul în care stăm în faţa altuia, s-ar aprinde imediat)ândirea clară, abstractă, care ne-ar face această fiinţă absolut transparentă, oriceiubire ar fi de/a înăbuşită în faşă, noi n-am mai putea iubi. "mintiţi-vă cum, în viaţaobişnuită, iubirea se stin)e de îndată ce apare, luminoasă, )ândirea abstractă."mintiţi-vă cât este de /ust să spunem că lumea )ândirii abstracte este rece, cumorice căldură interioară dispare când ne apropiem de )ândire. Căldura care semanifestă în iubire n-ar putea nicidecum să se nască, dacă n-am putea avea, în faţavieţii materiale exterioare, o înţele)ere pur intelectualiste. *ntr-un cuvânt, iubirea ar fi exclusă din lumea noastră.



i acum, presupuneţi o clipă, sub formă de ipoteză, că aţi putea să vedeţi totulîn interiorul propriei dvs. fiinţe, că, atunci când vă întoarceţi privirea de la lumeaexterioară pentru a o îndrepta asupra fiinţei dvs. interioare, aţi vedea, într-un fel,licărind forţele şi substanţele propriului dvs. interior, la fel cum vedeţi fenomenelelumii exterioare licărind în culori, răsunând în sunete. *n momentul când s-ar întâmpla acest lucru, aţi putea avea prezentă în permanenţă propria dvs. fiinţăinterioară. Dar, şi aici, ar trebui să renunţaţi la ceva fără care, în lumea obişnuită,fiinţa personală n-ar putea subzista. Căci, în lumea obişnuită, ce anume licăreşte din

interior atunci când dvs. căutaţi această viziune a sinelui? Ceea ce ar licări atuncisunt reprezentările sub formă de amintiri ale unor experienţe trăite în lumeaexterioară. Ceea ce ar licări atunci nu este esenţa fiinţei dvs. interioare, ci ar fireflexele, ima)inile-amintire ale unei trăiri exterioare.

Dacă vă )ândiţi că, fără această facultate de a-ţi aminti, fără această memorie,întrea)a viaţă personală ar fi imposibilă şi că, dacă în viaţa curentă aţi avea viziuneatotală de sine, ar trebui să vă lipsiţi de această facultate a amintirii, atunci ar trebuisă vă spuneţi2 "ici, noi a/un)em la o limită superioară, care se explică, pur şisimplu, prin necesitatea or)anizării umane. 4 cunoaştere care ar dezvălui din ce în

ce mai mult esenţa materiei ar presupune un om care ar fi lipsit de iubire. 4cunoaştere care ar dezvălui în permanenţă fiinţa interioară ar presupune un om carenu şi-ar fi dezvoltat puterea amintirii, această facultate umană cea mai personalădintre toate.

i astfel, la început, vom recunoaşte că, pentru viaţă curentă şi cunoaştereaobişnuită, care vrea să rămână în cadrele acestei vieţi, aceste două limite, având învedere natura umană, sunt, pur şi simplu, foarte necesare. "vând în vedere că,

pentru viaţa exterioară socială, trebuie să existe iubirea, având în vedere că, pentruviaţa interioară personală, trebuie să existe amintirea, cunoaşterea trebuie să aibădouă limite. i sin)ura problemă este aceea de a şti dacă putem fi capabili să

pătrundem într-un domeniu care ne introduce în lumea suprasensibilă fără adistru)e, prin aceasta, viaţa socială şi viaţa personală.

"ntroposofia are cura/ul de a mărturisi că nu se poate a/un)e la suprasensibil prin cunoaşterea naturalistă şi intelectualistă. Dar ea are, de asemenea, cura/ul de ase întreba dacă nu cumva există nişte mi/loace care să permită a se pătrunde înlumea suprasensibilă cu aceeaşi ri)oare pe care o deţin mi/loacele intelectualiste şinaturaliste pentru lumea sensibilă.

"ntroposofia vrea să aibă cura/ul de a nu spune2 <tiinţa sfârşeşte acolo undeîncepe supranaturalismul=, ea vrea să desc!idă nişte căi care să ne facă să

pătrundem în lumea suprasensibilă într-un mod tot atât de exact cum o faceconcepţia naturalistă şi intelectualistă în lumea sensibilă. Prin aceasta, antroposofiaeste, într-adevăr, o reală continuatoare a căii moderne, a între)ii vieţi moderne. 1anu vrea să facă un act de rebeliune, ea vrea tocmai să ofere vieţii moderne cele decare are ea nevoie, prin propriile sale temelii, dar pe care ea nu şi le poate oferi prin

propriile-i mi/loace. 4r, ideea pe care ne-o putem face, pe baza unor consideraţii defelul celor prezentate aici, despre necesitatea de a ne înălţa într-o lumesuprasensibilă, poate fi completată acum prin alte două puncte de vedere care mi se

par importante ele se de)a/ă din viaţa modernă şi aruncă o rază de luminăsemnificativă tocmai asupra esenţei educaţiei şi instruirii.



+rebuie să spunem, într-adevăr, că )ândirea intelectualistă şi naturalistă avieţii moderne, în ciuda tuturor eforturilor ei de a aduce o limpezime luminoasăexplicării fenomenelor senzoriale, ne conduce de multe ori într-o zonă inconştientăcare apare în această viaţă modernă. "ş dori să ilustrez prin două exemple această

pătrundere a vieţii moderne, cu toate vălurile care o acoperă, în nişte zone nesi)ureşi instinctive.

Când îl privim pe DarNin aşa cum am făcut-o adineaori, am putea, desi)ur,spune2 <1i bine, dacă nu putem face altfel decât să ne limităm, în ceea ce priveşte

certitudinea ştiinţifică, la domeniul fizic sensibil şi, când vrem să abordămsuprasensibilul, să recur)em la ceea ce ne oferă credinţa prin tradiţie, atunci trebuiesă acceptăm această situaţie, n-avem ce face.= Dar ceea ce acceptăm atunci nu estedeloc pentru salvarea omenirii. Când urmărim 6storia cu o privire cât de cât

psi!olo)ică, descoperim, într-adevăr, că odinioară ideile reli)ioase erau consideratenu drept acte de credinţă 0 ele au devenit aşa ceva doar în epoca modernă 0, ci drepto întrea)ă cunoaştere aparte, care era tot atât ştiinţifică, ca orice cunoaştere desprelumea exterioară. Doar epoca modernă a limitat cunoaşterea la lumea senzorială. Deaici provine faptul că ea nu a/un)e la nici o cunoaştere despre lumea suprasensibilă

a moştenit cunoaşterea suprasensibilă sub vec!ea formă tradiţională, şi n-a creatnimic nou. i din această iluzie în care trăim a luat naştere ideea că faţă desuprasensibil nu se poate a/un)e decât prin acte de credinţă.

Dar când privim felul cum a trăit suprasensibilul în reli)iile de odinioară,vedem totodată că acest mod de a sesiza lăuntric suprasensibilul reprezintă pentruom o fortificare, că viaţa reli)ioasă, dacă este trăită drept cunoaştere, impre)neazăomul cu forţă interioară până în fizic şi vedem că civilizaţia modernă nu poate daomului această forţă care îi venea odinioară de la viaţa reli)ioasă. Căci atunci cândviaţa reli)ioasă se reduce la nişte acte de credinţă, ea nu mai este forţă plină de

putere, ea nu mai acţionează până în fizic. *n zilele noastre, oamenii simt acest lucru

într-un mod instinctiv, dar nu pot să-i aprecieze întrea)a însemnătate. 6ar sentimentul instinctiv al acestei stări de lucruri a făcut ca omenirea modernă să seorienteze spre ceva ce este căutat în mod instinctiv, dar a cărui intruziune încivilizaţia modernă nu este înţeleasă absolut de loc2 e vorba de tot ceea ce se învârteîn /urul sportului.

Beli)ia şi-a pierdut forţa interioară care odinioară fortifica sufletul omului.Din acest motiv, a apărut instinctul de a aduce această forţă din exterior. i cum, înviaţă, orice lucru are doi poli, avem aici următorul fapt2 în mod instinctiv, omul vreasă aducă din afară ceea ce a pierdut în domeniul reli)iei. Hineînţeles, nu am intenţia

să ţin un între) discurs împotriva sportului, nici să-i discut /usteţea şi eu suntconvins că el va putea evolua într-un mod sănătos. Dar în viitor, în loc să fie, caastăzi, un suro)at al reli)iei, sportul va ocupa în viaţa omului un alt loc. "semenealucruri vi se par paradoxale, când sunt exprimate în zilele noastre. Dar tocmai

pentru că, în civilizaţia modernă, am căzut în atâtea capcane, adevărul apare drept paradox. #ai există ceva ce apare drept caracteristic pentru civilizaţia naturalistă şiintelectualistă, şi anume faptul că, departe de a favoriza viaţa, ea conduce

pretutindeni la nişte contradicţii care distru) viaţa. 6ntelectualismul se încurcă, seîmpiedică în tot soiul de mre/e de )ânduri, şi el nu vede încâlceala lor, confuzia,starea lor !aotică. 1l nu observă absolut deloc acest lucru.



"stfel, intelectualismul modern este foarte încântat de faptul că la copilul dinzilele noastre se poate observa, într-un fel, o reînviere a stării de sălbăticie, de

barbarie, a omenirii în ansamblul ei. 4menirea a pro)resat, din epocile străvec!i până în zilele noastre, de la starea de sălbăticie, de barbarie, la civilizaţie. a copil,în întrea)a lui fiinţă, se re)ăseşte întru câtva această stare de sălbăticie, de barbarie.ânditorul naturalist modern nu vede la copil decât aceasta2 el vede nasul copiluluicu nările uşor în)ustate, oc!ii depărtaţi unul de altul 0 oc!ii sunt atunci maidepărtaţi decât vor fi mai târziu 0, el vede forma frunţii atât de uimitor de bombată,

forma )urii2 totul îi aminteşte starea de sălbăticie, de barbarie.Copilul este un barbar, un sălbatic. Dar, pe de altă parte, omul civilizat

modern este bântuit de o nostal)ie R la Bousseau, care contrazice în mod ciudat ceam spus mai înainte. 1l ar voi ca în cazul educaţiei fizice şi morale să-l readucă peom la starea naturală. &umai că acest om modern este în)ropat în intelectualism. 6ar în )ândire, acest intelectualism conduce la lo)ică.

"tunci, omul modern )ăseşte că în educaţie există multă lipsă de lo)ică, şi elvrea să introducă lo)ica în educaţie. 1l vrea să confere educaţiei o structură lo)ică.Dar cu copilul, aşa ceva nu mer)e. ui i se pare natural ca lucrurile să evolueze

conform lo)icii. Dar cu copilul, aşa ceva nu mer)e. i totuşi, dacă omul modern seduce cu )ândul la vremurile barbare, la acele timpuri sălbatice a căror reînviere presupune el că o reprezintă copilul, nu se poate spune că ar!eolo)ii ne învaţă că barbarii, sălbaticii au avut, în sensul modern, o )ândire deosebit de lo)icăA

i astfel, omul modern crede că revine la o viaţă apropiată de natură, în timpce el vrea să-i ofere copilului ceva ce copilul nu poate avea dacă este un sălbatic, un

barbar autentic. Bousseauismul se află într-o ciudată contradicţie faţă deintelectualism. Beîntoarcerea la natură nu mer)e foarte bine cu orientarea spreintelectualism. i doar atunci când se a/un)e la educarea voinţei )ânditorulintelectualist modern nu mai ştie deloc cum trebuie să procedeze.

"tunci, cu modul său de a )ândi, el e de părere că omul trebuie să caute,înainte de toate, utilul. *ncă din copilărie, el trebuie educat să fie util. 6ar )ânditorulmodern intelectualist nu oboseşte în a constata că oamenii au o îmbrăcăminte prea

puţin practică, care nu e utilă, că ei îşi dedică timpul unor necesităţi care nu folosescla nimic. 1l )ăseşte că, pentru a duce o viaţă apropiată de viaţa naturii, trebuie săcăutăm utilul în educaţie. Din acest punct de vedere, educaţia fetelor constituie unobiect de critică din partea celor care doresc să reformeze peda)o)ia.

Dar atunci, iarăşi, ne aflăm în faţa unei eni)me2 sălbaticii, barbarii, desprecare se presupune că reapar în copii, au căutat ei oare utilul? Cu si)uranţă, nu.

ânditorul modern intelectualist se vede împins să caute, pe de-o parte, în domeniulreprezentărilor, lo)ica, pe de altă parte, în domeniul voinţei, utilul.Dar barbarii, sălbaticii, a căror reînviere se presupune că ar fi copiii, ei, aşa

cum ne învaţă ar!eolo)ia, atunci când )ândeau, ei urmăreau prea puţin lo)ica,urmăreau prea puţin utilul, căruia nu-i sacrificau decât în măsura în care acest lucruera pentru ei absolut indispensabil. Dar atunci ce urmăreau ei? 1i urmăreauîmpodobirea. *mbrăcămintea a apărut nu pentru a satisface nevoile omului, ci dinaspiraţia sa de a se împodobi.



+ot ce pune sălbaticul pe el sau, mai ales, ceea ce nu pune, ci se mulţumeştesă picteze pe trupul său 0 încă un motiv pentru a nu considera acest lucru drept util

0, toate acestea arată că s-a pornit nu de la lo)ică, de la /ust sau adevărat, nu de lautil, ci de la decorativ, adică, în sensul în care era înţeles acest lucru, de la frumos.

De fapt, acest lucru îl vedem la copil. i atunci când, pe de-o parte, cineva)ândeşte în mod intelectualist şi aceasta îl conduce la lo)ică, la ceea ce este /ust, şila util, la viu şi când, pe de altă parte, are o sensibilitate R la Bousseau: şi cânddoreşte întoarcerea la natură, în acest moment cade într-o ciudată contradicţie. De

fapt, el vrea să impună copilului ceea ce el însuşi, ca adult, în intelectualismul său,consideră lo)ic, util, /ust. 4r, copiii, ei aspiră, realmente 0 dar în alt fel decât estecazul la Bousseau 0 la o reîntoarcere2 la reîntoarcerea la decorativ, la ceea ce pentruei nu este nici expresia binelui, nici expresia utilului, ci expresia frumosului.

Dacă vedem în această lumină imperfecţiunile şi, de asemenea, contradicţiilevieţii moderne, am putea a/un)e să punem următoarea întrebare2 <Dar de ce suntle)ate, de fapt, aceste imperfecţiuni, aceste contradicţii?= Dacă examinăm aceastăîntrebare fără părtinire, vom a/un)e treptat să recunoaştem că )ândireaintelectualistă şi naturalistă nu pot avea despre omul însuşi decât o viziune

unilaterală. *n realitate, ea nu ia în considerare totalitatea omului, totalitatea vieţiiumane, ci numai un aspect al acestei vieţi umane.1a nu ia în considerare decât viaţă diurnă, starea de ve)!e, şi nu a/un)e să

vadă că, de fapt, viaţa umană în totalitatea ei în)lobează tot atât de bine şi ceea ce se petrece de la adormire până la trezire, ca şi ceea ce se petrece de la trezire până laadormire. Desi)ur, s-ar putea spune că )ândirea modernă, intelectualistă şinaturalistă, studiază şi viaţa de somn, şi există tot soiul de ipoteze interesante desprenatura somnului, despre natura visului dar toate acestea nu sunt întemeiate decât pe

punctul de vedere al omului treaz.4r, în starea de ve)!e, omul nu face decât să dobândească cunoştinţe, el

trăieşte nişte experienţe, el este cufundat în existenţă. Când doarme, omul nu este, laînceput, conştient. 1l poate privi somnul din punctul de vedere în care îi apareacesta în starea de ve)!e dar atât timp cât este cufundat în somn, el nu-l poateînţele)e în mod nemi/locit cu conştienţa obişnuită. Pentru a fi complet, un studiuasupra vieţii pretinde să nu ne mulţumim să cunoaştem lucrurile în mod abstract, cisă putem să fim pe deplin în interiorul lor.

i astfel, în faţa vieţii de somn, un )ânditor modern intelectualist, dacă estecâtuşi de puţin serios şi fără părtinire, poate fi cuprins, cu si)uranţă, de uimire şiadmiraţie pentru această viaţă de somn, dar nu poate depăşi această uimire şi

această admiraţie, aşa cum o pretindea, de exemplu, în cazul unei viziuni asupravieţii, filosofia )reacă. Când e vorba de viziunea asupra vieţii, spunea filosofia)reacă, totul începe cu admiraţia în faţa lumii, cu uimirea în faţa faptelor care neîntâmpină. Dar apoi, trebuie să mer)em mai departe. +rebuie să pro)resăm de laadmiraţie şi uimire până la cunoaştere.

4mul modern, cu mi/loacele de care dispune, nu poate face acest lucru cu privire la viaţa de somn şi de vis. i primul pas ce trebuie făcut în lumeasuprasensibilă constă nu în a urmări imediat cunoaşterea suprasenzorială însăşi, ciîn a stabili o punte de le)ătură între cunoaşterea obişnuită, fizic-senzorială, şicunoaşterea suprasensibilă.



3e poate a/un)e la aceasta extinzând într-un mod viu antrenamentul dobândit prin observarea lumii fizice senzoriale la ceea ce ne poate duce din viaţa de somn şicea de vis în viaţa obişnuită. Cu si)uranţă, omul modern ştie să observe dar nu esuficient să observi2 dacă vrei să atin)i esenţa lucrurilor, e vorba să-ţi orienteziobservaţia în anumite direcţii. Ceea ce este important e modul de a observa.

Câteva exemple vă vor arăta cum trebuie să se procedeze în observaţie,atunci când e vorba de această latură a vieţii pe care o aducem din sfera nopţii, dar care, de obicei, nu este observată din acelaşi punct de vedere ca şi viaţa cotidiană

trăită în starea de ve)!e.1xistă oameni care, cu si)uranţă, percep diferenţa dintre ve)!e şi somn, dar

numai într-un mod foarte limitat. +otuşi, putem spune că nu doar un sin)ur sufletnaiv este conştient de faptul că, ziua, omul este altceva decât în somn. "stfel, acestesuflete naive spun adesea, atunci când vrei să le demonstrezi, de exemplu, căsomnul nu slu/eşte la nimic, că este doar lene şi pierdere de timp să dormi preamult2 <"tâta timp cât dormi, nu păcătuieşti acolo, nu eşti un păcătos.= 1i vor săspună prin aceasta că, de la adormire şi până la trezire, omul nu este deloc ceea ceeste el de la trezire şi până la adormire 0 o fiinţă păcătoasă. *n această viziune naivă

există un instinct sănătos.Dar dacă vrem să ştim cu exactitate ce anume se petrece în acest domeniu, nuvom afla acest lucru decât dacă ne educăm observaţia într-un mod adecvat. i, înacest sens, aş zice, de exemplu, următorul lucru2 Inii dintre dvs. 0 poate toţi 0 vor fi avut vise care, în privinţa conţinutului lor, reprezintă în mod clar niştereminiscenţe ale vieţii exterioare, fizice şi senzoriale. Cineva poate visa, deexemplu, că este condus pe malul unui fluviu, că trebuie să traverseze acest fluviu.

*n vis, îşi caută o barcă. "re, în vis, toate dificultăţile din lume ca să )ăseascăuna. "poi, barca o dată )ăsită 0 poate visa toate acestea 0, trebuie să facă un efort

pentru fiecare lovitură de vâslă. *n vis, simte tot c!inul de a vâsli în cele din urmă,

a a/uns cu mare )reutate la celălalt mal, cam aşa cum ar fi făcut-o în viaţa de toatezilele.

1xistă multe vise asemănătoare cu acesta. 1le apar drept vise care sunt, cel puţin în ceea ce priveşte conţinutul lor, nişte reminiscenţe clare ale vieţii fizic-senzoriale. Dar dvs. veţi cunoaşte şi vise cum este următorul. Cineva, de exemplu,

poate visa că este condus pe malul unui fluviu, pe care trebuie să-l traverseze el se)ândeşte, în vis, ce trebuie să facă, în sfârşit, îşi desc!ide aripile, zboară şi a/un)e

pe celălalt mal. &u putem spune că aceasta ar fi o reminiscenţă din viaţa fizic-senzorială, căci, după câte ştiu, în viaţă fizic-senzorială nu traversăm, în mod

obişnuit, un fluviu în acest fel în acest vis, am avut de-a face, aşadar, cu ceva ceomul nu face cu adevărat în viaţa fizic-senzorială.6ată acum ceva foarte ciudat, ce nu poate fi perceput decât dacă se studiază cu

atenţie le)ătura dintre somn, vis şi viaţa reală, exterioară şi fizică, în starea deve)!e. Dacă, în acest domeniu, ne-am consacra unei observaţii foarte precise, amvedea următorul lucru. După ce am avut unul sau două vise de acest fel, care nesupune, în vis, tuturor dificultăţilor şi tracasărilor vieţii cotidiene şi care sunt niştereminiscenţe ale vieţii fizic-senzoriale, am putea observa că ne trezim obosiţi. atrezire, membrele sunt )rele şi, întrea)a zi, rămânem în această ambianţă deoboseală.





i, deoarece lucrurile sunt diferenţiate, putem spune de/a2 ceea ce se petreceîn om este, prin natura lucrurilor, independent de corporalitate, căci efectele saleasupra corporalităţii acţionează în timp ce omul doarme. i ceea ce are nişte efecteuimitoare şi admirabile pentru conştienţa obişnuită, ceea ce omul trăieşte, într-ostare extraordinară, în mod inconştient, fără a resimţi ceva în conştienţa saobişnuită, este visul. Cu cât veţi aduna mai multe exemple, cu atât veţi descoperimai clar că există o asemenea le)ătură reală între ve)!e şi somn.

3ă observăm acum puţin visul. 1l se deosebeşte în mod esenţial de

fenomenele sufleteşti care se produc ziua, în viaţa de ve)!e. "ici, datorită voinţeinoastre, noi le)ăm ideile unele cu altele, distin)em ideile unele de altele. &u putemface toate acestea în vis. 6ma)inea visului, ca şi fenomenele obiective, se ţese fărăştirea noastră. *n vis, activitatea sufletului care se exercită ziua, în viaţa de ve)!e,este paralizată ea devine pasivitate.

Dacă studiem acum visul dintr-un punct de vedere absolut particular, îl vomvedea trădând, în mod ciudat, nişte aspecte ascunse ale fiinţei noastre. 4bservaţinumai atitudinea pe care o aveţi uneori în viaţă faţă de o anumită persoană pe care o

/udecaţi, să zicem, în funcţie de anumite considerente. Dvs. nu vă veţi putea permite

să lăsaţi toate adâncurile sufletului să alunece în această /udecată. Sudecaţi ţinândseama întotdeauna de faptul că, de exemplu, persoana respectivă are un titlu şi, cândcineva are un asemenea titlu, nu trebuie, de obicei, să fie privit într-un anumit fel,sau ţineţi seama de poziţia pe care o are în viaţa socială2 într-un cuvânt, în viaţa deve)!e, dvs. a/un)eţi la o anumită /udecată.

*n somn, dimpotrivă, uneori vi se întâmplă următorul lucru2 vă vedeţi în faţaacestei persoane şi începeţi s-o snopiţi în bătaie, ceea ce se deosebeşte destul demult de /udecata pe care v-o formaserăţi în timpul zilei, în viaţa de ve)!e, dar carerevelează simpatiile şi antipatiile profunde, pe care în timpul zilei, în viaţa deve)!e, ni vi le permiteţi şi pe care, ca prin vra/ă, visul le desfăşoară în ima)ini în

faţa sufletului dvs. "stfel, nişte impulsuri pe care omul nu şi le mărturiseşte întimpul zilei, în viaţa de ve)!e, dar pe care le poartă în el, apar, datorită viselor, înfaţa sufletului său, sub formă de ima)ini, cu a/utorul ima)inaţiei subconştiente. 1steceva ce este încă relativ uşor de observat.

Dar dacă, pe de altă parte, am privi mai îndeaproape multe sc!imbări dedispoziţie, capricii sau şi o anumită veselie inexplicabilă, care ziua, în viaţa deve)!e, nu-şi )ăsesc explicaţia în fenomenele vieţii, am descoperi, cu condiţia să nuuităm visele respective, că ele ne-au făcut să avem această proastă dispoziţie sauaceastă veselie în inconştient, în dispoziţia noastră, se strecoară trăirile pe care le-

am avut de la adormire până la trezire şi pe care visul le poate dezvălui. iaţa întotalitatea ei nu poate fi înţeleasă, dacă nu se ţine seama cu exactitate de cealaltăfaţetă a vieţii care se desfăşoară între adormire şi trezire.

+oate acestea se petrec fără ca omul să participe în vreun fel. Dar noi putemface din ceea ce se petrece în mod involuntar, inconştient, o activitate tot atât deconştientă cum este, de exemplu, activitatea matematică sau activitatea de cercetareştiinţifică. i dacă facem aceasta, ne ridicăm de la indeterminatul pe care-l putemvedea când studiem somnul raportându-l la viaţa de ve)!e, la ceea ce putem aveaatunci, în deplină conştienţă, drept 6ma)inaţiune, 6nspiraţie şi 6ntuiţie.



&umai aceste facultăţi suprasenzoriale fac posibilă o cunoaştere veritabilă aomului. Ceea ce lumea ne arată, bâlbâind, aş zice, atunci când ne prezintă viaţa desomn, este elaborat în mod conştient prin metodele pe care ne străduim să le

practicăm pentru a dobândi, )raţie antroposofiei, o cunoaştere veritabilă despre omşi univers.

CONFERINŢA A IV(ADornach, 2+ decemr!e "#2"

*n zilele noastre, toate consideraţiile care, în domeniul cunoaşterii, dar şi încel al practicii vieţii, se exprimă prin concepţia intelectualistă şi naturalistă desprelume, pornesc de la o observare a ceea ce există în momentul prezent. *n privinţa aceea ce este înfăţişare exterioară a lumii, lucrurile ar putea părea diferite. Dar ulterior vom vedea că aici este vorba de înfăţişarea exterioară. &oi studiem omul şior)anizarea sa cu a/utorul metodelor obişnuite ale biolo)iei, fiziolo)iei, anatomiei,şi, în acest sens, ne ocupăm întotdeauna de ceea ce aflăm în momentul prezent. Defapt, lucrurile par, în primă instanţă, diferite.

1xaminăm, de exemplu, plămânul unui copil, plămânul unui om matur, plămânul unui bătrân şi constatăm starea actuală. "poi, tra)em de aici nişteconcluzii pentru desfăşurarea vieţii umane. Din faptul că apar modificări ale

plămânului între copilărie şi bătrâneţe, tra)em concluzii asupra evoluţiei umane.Dar atunci, în ceea ce priveşte desfăşurarea propriu-zisă, noi nu intrăm îndesfăşurarea în timp, ci rămânem în spaţiu, şi nu facem altceva decât să deducemdesfăşurarea în timp din nişte modificări care se desfăşoară în spaţiu. 1 ca atuncicând vrem să vedem cât e ceasul. &e uităm la ceas, să zicem, dimineaţa2 observăm

poziţia Tcelor şi ne orientăm în timp pe baza unui reper spaţial."poi, ne uităm la ceas la amiază, şi iar ne orientăm în timp pe baza unui reper

spaţial. acem aprecieri asupra timpului prin intermediului elementului spaţial."cest mod de a ne insera în viaţă a devenit obişnuinţă. 4bservăm momentul pe careîl trăim. &oi trăim în spaţial. Dar nu în acest fel trăim noi devenirea interioară atimpului. &-am putea aprecia în mod corect esenţa cursului vieţii umane întrenaştere şi moarte decât dacă ne-am putea deplasa în timp într-un mod tot atât de viucum ne deplasăm în spaţiu. oi ilustra prin câteva exemple care au le)ătură cu viaţaumană ceea ce am exprimat adineaori într-un mod teoretic2 Pentru acela care vrea să

practice arta educaţiei şi a instruirii, este deosebit de important să intre în acest felîn desfăşurarea temporală. "cest lucru poate fi constatat dacă observăm aceste

exemple.3ă presupunem că un copil are o veneraţie absolut specială pentru adulţi. 4 /udecată sănătoasă va considera ca perfect normal ceea ce îl conduce pe copil laacest fel de veneraţie naturală pentru omul adult, şi, desi)ur, aşa trebuie să fie. ommai vorbi, în cursul următoarelor conferinţe, despre aceasta, în spiritul unei arte aeducaţiei şi a instruirii. Pentru moment, vreau să menţionez acest lucru doar subformă de exemplu. De obicei, ne limităm la a spune2 1xistă copii care au acest felde veneraţie. "ceasta este pusă pe seama anumitor particularităţi ale unor anumitefiri de copii şi se rămâne la momentul prezent.



&iciodată nu va putea fi sesizată întrea)a semnificaţie a acestei veneraţii,dacă nu se ţine seama de viaţa umană în totalitatea ei. "tunci, vom fi capabili,treptat, observând o persoană sau alta, la o vârstă înaintată, uneori foarte înaintată,să descoperim că există oameni care au însuşirea de a-i putea consola în modul celmai natural pe unii care au nevoie de consolare şi altora, care, din cauza mizeriilor vieţii, au nevoie să fie educaţi din punct de vedere moral, să le ofere aceastăeducare.

"desea, important nu este conţinutul a ceea ce spun aceste persoane, pentru a

consola, pentru a educa totul constă în ton, în sunetul vocii totul constă în felul lor de a vorbi. Dacă cercetăm atunci firul vieţii acestor persoane până în copilărie,descoperim că acestea au fost nişte fiinţe care, în copilăria lor, au fost deosebit deînclinate spre veneraţie, spre un mare respect pentru omul adult. "cestcomportament plin de respect faţă de adult dispare apoi cu timpul, trăieşte într-un

plan ascuns al vieţii şi reapare la vârsta matură în acest dar de a educa şi a instrui pealţii.

#ai putem exprima acest lucru şi în felul următor. Putem spune2 când uncopil a învăţat cu adevărat să se roa)e în interiorul său, să se adâncească în

dispoziţia de ru)ăciune, această dispoziţie trece apoi, în timpul fazei intermediare avieţii, în fundalul existenţei şi reapare la nişte vârste foarte înaintate ea semanifestă atunci drept dar de a binecuvânta, şi acest dar este resimţit de alte

persoane. Dar, tocmai în cazul acestor fiinţe, a căror existenţă, la o vârstă înaintată,are o acţiune de binecuvântare pentru semenii lor, vom descoperi, şi la ele, încopilărie, dispoziţia de ru)ăciune. Descoperim lucruri de acest fel numai dacăînvăţăm să trăim împreună cu timpul aşa cum suntem obişnuiţi s-o facem cu spaţiul.i trebuie să existe o cunoaştere care trăieşte în timp la fel ca în spaţiu, adică într-unmod nemi/locit, fără a trece prin nişte concluzii extrase din elementul spaţial, ca încazul ceasului.

Ceea ce v-am ilustrat aici prin câteva exemple, aş zice, referitoare la viaţainterioară morală, trebuie, pentru ca aceasta să constituie o reală artă a educării şiinstruirii, trebuie să fie aplicat încă de la începuturile studiului )eneral al naturiiumane.

Comparând omul 0 în ansamblul său, aşa cum ne apare în viaţă 0 cuanimalul, descoperim că animal, în special animalul superior, este astfel făcut încât,de/a de la naştere, are aptitudinile care îi vor fi necesare în viaţă. Puişorul care iesedin ou este de/a perfect adaptat mediului său, el nu mai are nevoie să înveţeor)anele lui au formele imuabile de care are nevoie animalul respectiv, conform

speciei sale particulare. *n cazul omului, nu aşa stau lucrurile. iinţa umană se naştefără apărare, ea trebuie mai întâi să-şi cucerească în lumea exterioară o cunoaştere particulară în anumite domenii.

4mul datorează acest lucru faptului că, în decursul vieţii sale pământeşti, ceamai importantă este o etapă intermediară dintre copilărie şi bătrâneţe, în sensul lar)al cuvântului. "ceastă etapă intermediară, această epocă a maturităţii este aici,

pentru viaţa omului de pe Pământ, de cea mai înaltă importanţă. "tunci, cu a/utorul priceperilor dobândite, el îşi adaptează or)anismul la viaţa exterioară. *n acest fel, elintră, prin experienţă, în relaţie cu lumea exterioară. "ceastă etapă intermediară, încare or)anele îşi mai păstrează încă plasticitatea, lipseşte cu totul la animal.



"cesta este de/a, când intră în viaţă, aşa cum devenim noi, oamenii, abia la ovârstă înaintată, când formele noastre se sclero-zează, când formele noastre îşi pierd

plasticitatea. Dacă vrem să înţele)em animalitatea în le)ătura sa cu lumea, n-o vomînţele)e în mod corect decât dacă o comparăm cu îmbătrânirea umană.

Dar atunci ne putem întreba2 "nimalul manifestă imediat această îmbătrânireşi în caracteristicile sale sufleteşti? &u aşa stau lucrurile, deoarece în animal maiexistă şi un alt pol, care acţionează împotriva acestei îmbătrâniri, şi acest pol esteforţa de reproducere. orţa de reproducere este, în acelaşi timp, pentru omul care o

posedă, sau pentru fiinţa care o posedă, un factor de întinerire. i prin faptul căanimalul manifestă, pe de-o parte, elementul de îmbătrânire, dar, pe de alta,infuzează acestei îmbătrâniri forţa de reproducere, el rămâne, într-un fel, la adăpostde îmbătrânirea precoce, până când el este capabil să se reproducă.

Dacă puteţi studia fără pre/udecată un animal sau o specie animală, vă veţispune2 în momentul în care animalul atin)e vârsta la care poate avea urmaşi, el intrăde/a în stadiul de îmbătrânire. +ocmai acest lucru îl caracterizează pe om2îmbătrânirea, ca şi copilăria 0 căci în timpul copilăriei, forţa de reproducere semanifestă în mod latent 0 sunt situate la extremităţile vieţii, iar în mi/loc se află

etapa or)anică şi plastică, care, datorită relaţiei sale cu lumea exterioară, se poateadapta la această lume exterioară. i putem considera, într-un anumit sens, canormal pentru viaţa umană ca, la om, această etapă intermediară să existe aşa cumtrebuie. "tunci, oamenii sunt la timpul potrivit copii, şi la timpul potrivit vor încetaei să mai fie copii, vor intra în vârsta matură, şi, de asemenea, la timpul potrivit vor lăsa în urmă vârsta matură pentru a intra în stadiul bătrâneţii.

Dacă studiem la om tot acest drum al vieţii intrând în domeniul timpului,a/un)em atunci, prin însuşi acest fapt, să studiem anomaliile care pot apărea peacest drum. a anumite persoane, putem vedea, într-adevăr, că nu ştiu, aş puteaspune, să reţină atât de mult timp îmbătrânirea. &u mă )ândesc acum deloc la acea

îmbătrânire care are imediat şi părul cărunt sau o c!elie precoce nu de aceastăîmbătrânire vreau să vorbesc acum, căci poţi rămâne un copil mare şi dacă ai uncraniu pleşuv eu mă )ândesc la acea îmbătrânire care se manifestă într-un mod maimult lăuntric, or)anic, şi care nu se revelează decât unei observaţii interioare, uneiobservaţii intime a vieţii2 îmbătrânirea sufletească, dacă o putem numi astfel, careapare atunci când viaţa mai este încă, din punct de vedere exterior, în etapa ei

plastică.Dar se poate întâmpla şi inversul2 în cursul vieţii sale, omul nu poate părăsi

copilăria în momentul în care ar trebui s-o facă. "tunci, copilăria se prelun)eşte şi

asupra vârstei intermediare atunci, el duce până în etapa vârstei intermediare ceeace ar fi trebuit să aibă în viaţa lui sufletească doar pe când era copil. i aceasta produce, în cursul vieţii umane, un aspect foarte special, pe care-l vom sc!iţa astăzi.Dacă examinăm din acest punct de vedere viaţa umană în desfăşurarea ei în timp,

putem mer)e de la ceea ce se numeşte viaţa umană normală până la diverseanomalii ale acestei vieţi umane când, ca oameni, a/un)em la vârsta bătrâneţii,atunci în special or)anizarea-cap este aceea care îşi pierde mobilitatea interioară,

plasticitatea. Când se apropie sfârşitul vieţii, devenim mai ri)izi, mai puţinmaleabili în ceea ce priveşte or)anizarea-cap. a această vârstă, facultăţile pe careni le-am cucerit în timpul vieţii devin mai sufleteşti, mai spirituale.



Dar aceasta se produce cu preţul unei animalizări a or)anizării-cap. &oidevenim, din punct de vedere fizic, ceea ce este animalul de la început. &eanimalizăm, întru câtva. Cu acest preţ ne cucerim noi ceea ce, dacă educaţia noastrăeste corectă, mai putem încă avea, poate pentru întrea)a viaţă, drept relaţiesufletesc-spirituală cu viaţa noi plătim această relaţie prin faptul că, la aceastăvârstă înaintată, ceea ce trăim în sufletul şi în spiritul nostru la contactul cu lumeanu mai pătrunde atât de bine în or)anismul nostru. Craniul a devenit prea dur, preari)id. "stfel, la această vârstă, noi ne ocupăm mai curând de ceea ce ne uneşte cu

lumea exterioară pe plan sufletesc-spiritual. &u mai interiorizăm atât de mult caînainte experienţele pe care le facem în lumea exterioară. 3e petrece o animalizare aor)anizării noastre superioare.

"ceastă animalizare superioară poate să se producă, efectiv, în mod prematur,încă de la începutul vârstei mature, în modul interior despre care am vorbitadineaori. Dar prin faptul că, bineînţeles, omul rămâne totuşi om şi, c!iar dacă s-aanimalizat întru câtva în ceea ce priveşte or)anizarea-cap, el este totuşi om, aspectuldespre care vorbim aici ne apare nu în nişte indicii exterioare, ci în niştecaracteristici interioare, sufleteşti. 6ată cum2 "tunci când acest mod special pe care

îl are bărbatul sau femeia în vârstă de a intra în le)ătură cu lumea exterioară apare prea devreme Kpoate să apară c!iar din copilărieL, el intră din nou în or)anizareafizică, prin faptul că atunci, desi)ur, plasticitatea deţine încă supremaţia asupraîntre)ului rest al fiinţei, şi ceea ce simte omul, atunci când a ştiut să îmbătrâneascăla momentul potrivit, într-o relaţie sănătoasă cu lumea exterioară, el simte acum maidevreme sub o formă interioară. "cest lucru este inte)rat de el or)anismului săufizic, şi aceasta îi conferă nişte trăsături care se apropie mai mult de animal, deanimalitate, decât se întâmplă la omul normal.

"nimalul are asupra omului, am putea spune, dacă vreţi, acest avanta/ că el posedă un anumit instinct care îl uneşte cu mediul său ambiant într-o măsură mai

mare decât se întâmplă cu omul în mod normal. "numite animale, la apropiereaunor fenomene naturale care le pun viaţa în pericol, părăsesc locurile în care ar

putea să se producă pericolul2 nu este o le)endă, acest lucru corespunde absolutexact caracteristicilor vieţii animale. Când e vorba de conservarea vieţii lor,animalele au un anumit dar instinctiv, profetic.

i este absolut corect să spunem că animalul trăieşte ciclul anotimpurilor laun nivel mult mai înalt decât omul. "nimalul, dacă este o pasăre mi)ratoare, simteapropierea momentului când va trebui să-şi ia zborul către alte ţinuturi. "nimalulare, deci, o profundă relaţie instinctivă cu lumea încon/urătoare. i dacă am putea

privi ceea ce se petrece în viaţa sufletească a animalului, am vedea că, în adânculinconştientului său, animalul are o înţelepciune instinctivă care se manifestă drept participare la întrea)a viaţă a naturii. Când omul face, aşa cum am spus mai înainte,ca în viaţa lui să pătrundă în mod prematur bătrâneţea, atunci apare, desi)ur, nuexact la fel ca la animal, deoarece la om totul este ridicat la nivel uman, totuşi,apare această experienţă instinctivă a lumii încon/urătoare. i ceea ce se cunoaşteastăzi, ceea ce se spune, uneori pe bună dreptate, uneori pe nedrept, că este oclarvedere inferioară, telepatie, teleplastie, tele$inezie, într-un cuvânt, nişte lucruricare sunt anormale pentru viaţa umană, nu e nimic altceva decât o apariţie

prematură a îmbătrânirii în experienţa omului.



Putem face experienţa îmbătrânirii la momentul potrivit atunci o trăim încalitate de om sănătos. Dacă trăim îmbătrânirea de/a de la vârsta de douăzeci de ani,devenim clarvăzători în sens inferior. ucrurile care apar ca manifestare aîmbătrânirii precoce şi reprezintă nişte anomalii ale vieţii se trădează mai puţin înaspectele exterioare, cât în caracteristicile interioare. "m putea avea de/a o viziunemult mai profundă despre tot ceea ce există drept clarvedere inferioară, drepttelepatie, tele$inezie, teleplastie, şi care, până la un anumit punct, a fost de/a foarte

bine studiat, dacă am putea aprecia la /usta sa valoare acest punct de vedere, dacă

am şti că aici avem de-a face cu o îmbătrânire interioară precoce.+rebuie, aşadar, să ne îndreptăm spre o studiere veritabilă a vieţii. &u trebuie

să ne mulţumim să vedem ceea ce se află în faţa noastră, în momentul prezent, înspaţiu trebuie să putem interpreta ceea ce vedem, în aşa fel încât, atunci cândstudiem fiinţa umană şi când, în momentul prezent, ea oferă cutare şi cutaretrăsătură caracteristică, să ştim că aceasta provine din faptul că un lucru ce ar fitrebuit să se întâmple mai târziu se manifestă prea devreme.

om vedea în zilele următoare cum se pot produce nişte procese de vindecareatunci când o asemenea privire este îndreptată cu precizie asupra naturii umane. 3e

poate întâmpla foarte bine să existe la un om un soi de animalizare care se trădeazănu într-o îmbătrânire exterioară, ci în faptul că relaţiile cu lumea încon/urătoarecare, la animal, apar în instinct, sunt transpuse în domeniul uman, dar în domeniuluman inferior.

Pentru studierea obiectivă a lumii, caracteristicile telepatiei, tele$ineziei, aleteleplastiei nu îşi pierd, desi)ur, nimic din valoarea lor, dacă le considerăm, în acestfel, nu ca fiind o manifestare a suprasensibilului, ci drept rezultat al faptului că un

proces de mai târziu se manifestă în mod prematur în viaţa umană. Când privim înacest fel temporalitatea, învăţăm, de asemenea, să cunoaştem entitatea umană întrăsătura sa fundamentală căci a privi temporalitatea, înseamnă tocmai a nu tra)e

din diferitele momente ale vieţii nişte concluzii pentru desfăşurarea acestei vieţi, cia trăi în mod lăuntric împreună cu timpul şi, de asemenea, a vedea cum procesul demai târziu, în loc să apară mai târziu, intervine mai devreme. " privi temporalitateaînseamnă a avea o viziune asupra timpului în ansamblul său şi a putea vedea, înclipa prezentă, trecutul şi viitorul.

eţi simţi dvs. înşivă cât de departe este viziunea noastră actuală, în ciudaaparenţelor, de această viziune interioară, conform cu timpul şi desfăşurarea lui. Deaici provin interpretările insuficiente despre ceea ce se petrece în viaţă. i, în zilelenoastre, ceea ce se numeşte cunoaştere ştiinţifică şi acţiune a acestei cunoaşteri

ştiinţifice asupra vieţii este plină de aceste interpretări insuficiente.Dar se poate produce, de asemenea, şi cazul invers2 Copilăria se poate prelun)i până la vârsta matură, până în faza următoare a vieţii umane. Copilăriaconstă în faptul că situaţia lumii încon/urătoare nu numai că este trăită în modinstinctiv de or)anizarea-cap, dar această or)anizare-cap trăieşte relaţia sa cu lumeaexterioară în metabolism. Când copilul vede nişte culori, în el se desfăşoară nişte

procese metabolice intense. *ntr-un fel, copilul îşi consumă impresiile exterioare până în metabolismul său.



Putem spune, foarte bine 0 nu este vorba de o metaforă, ci este un faptabsolut real2 funcţia )astrică a copilului depinde nu numai de felurile de mâncare,de )ustul şi de di)estibilitatea lor, ci şi de impresiile pe care i le fac culorile lumiiîncon/urătoare. "stfel încât putem spune2 la bătrân, avem de-a face cu o animalizarea vieţii pe plan fizic la copil, avem de-a face cu faptul că întrea)a viaţă este plinăde o sensibilitate a procesului or)anic ve)etativ.

Procesul or)anic ve)etativ 0 nu or)anicul animal, ci or)anicul ve)etativ 0 ia parte, în cazul copilului, la toate experienţele pe care le face el în lumea exterioară,

până şi, şi inclusiv, trăsăturile sufleteşti. "stfel încât, în cazul copilului, nu voma/un)e niciodată la o cunoaştere deplină, dacă nu ne întrebăm în acest fel2 Cum îşiconsumă el impresiile până în metabolismul său? iaţa umană considerată normalăconstă tocmai în faptul că mai târziu, la vârsta adultă, metabolismul este lăsat maimult în seama lui însuşi, omul îşi trăieşte într-un mod mai independent viaţaîmpreună cu lumea exterioară, el nu face, aşa cum se întâmplă la copil, să coboareîn metabolism experienţele sufletesc-spirituale pe care le trăieşte împreună culumea exterioară relaţiile sale exterioare cu lumea exterioară nu sunt, aşa cum ecazul la copil, însoţite mereu de o secreţie vie a )landelor endocrine.

Copilul consumă, aş zice, ca pe o !rană, experienţele pe care le trăieşte înlumea exterioară. #ai târziu, omul adult îşi lasă metabolismul în seama lui însuşi.*n viaţa normală, avem de-a face cu un om matur prin faptul că lucrurile nu mai

pătrund tot atât de adânc în procesele or)anice ve)etative. Dar, la anumiţi indivizi,acest lucru poate să persiste. "numiţi indivizi pot duce copilăria în faza următoare avieţii lor. "tunci, ei păstrează această însuşire de a-şi le)a trăirile exterioare de

procesele lor or)anice, ei continuă să-şi le)e sufletescul de procesele lor or)aniceve)etative.

3ă luăm un exemplu2 4 persoană care are de/a o anumită vârstă simte o iubiredeosebită, să zicem, pentru un câine. 3e întâmplă asemenea lucruri. i acest soi de

pasiune este adesea le)ată de o mare intensitate a experienţei trăite. "tunci când, lao asemenea persoană, se întâmplă că a păstrat, la vârsta adultă, ceva din copilăriesau că, în copilărie, a avut într-un )rad foarte înalt această însuşire copilăroasă,atunci în această iubire nu este vorba numai de o relaţie sufletească cu lumeaexterioară, ci această pasiune dă naştere unor procese or)anice ve)etative.

4r)anismul ia parte la această pasiune. Când această iubire este vie, se produce mereu ceva în procesele metabolice. "tunci, procesele metabolice nu semai mulţumesc să slu/ească di)estiei normale, deplasării normale prin lume, vieţiinormale în )eneral un anumit domeniu, o anumită re)iune a metabolismului se

obişnuieşte să aibă secreţiile şi re)enerările ce corespund acestor cazuri particulareale sentimentului viu care este iubirea faţă de acest câine. 4 anumită re)iune aor)anismului are nevoie de această modificare particulară care apare acolo, îninterior, ca urmare a acestei pasiuni, într-un mod pur ve)etativ.

i acum, presupuneţi că câinele moare. Belaţia vitală exterioară nu se mai poate dezvolta, ea nu mai există. Câinele a murit dar o re)iune internă din sferaor)anică ve)etativă s-a obişnuit să dezvolte acest )en de proces. a aceasta se maiadau)ă faptul că, la această persoană, procesul or)anic, care acum nu-şi mai )ăseştesatisfacerea, căruia îi lipseşte prezenţa exterioară, continuă să funcţioneze, dar fărăa fi satisfăcut, deoarece corelativul său exterior nu mai există.



"ceste procese or)anice îşi au forţa lor de inerţie2 ele se continuă. *ninteriorul fiinţei, se produce o bolboroseală. i pot apărea, din această cauză, celemai ciudate perturbări.

Dacă există aici un om de bun simţ şi care are, de asemenea, şi experienţavieţii, ce va face acest om? 1l va face în aşa fel încât să fie cumpărat un alt câine,apoi va avea )ri/ă ca aşa-numitul proprietar al câinelui mort să poată să-lîndră)ească pe acest nou câine. Dacă reuşeşte, el va fi făcut cu adevărat un actsalutar căci acum procesul or)anic intern va putea fi din nou satisfăcut printr-o

experienţă exterioară. om vedea, desi)ur, pe parcursul acestor conferinţe, că existănişte metode terapeutice şi mai /udicioase, dar eu cred că un om cu bun simţ mediuva proceda cam aşa cum am arătat.

Dar există, desi)ur, nişte experienţe le)ate de lumea exterioară care nu sunttot atât de puternice ca o pasiune faţă de câini. 1xperienţele pe care le putem face înlumea exterioară sunt nenumărate. i dacă individul care le face şi-a păstrat vie însufletul său copilăria 0 acest mod de a consuma lumea exterioară care îi estespecific copilăriei 0, atunci la un asemenea individ, în ziua când experienţa îi va firetrasă, sau când el nu va mai putea trăi din punct de vedere exterior experienţele

care au atras după ele nişte procese interne, va rămâne ceva din bolborosealaor)anismului ve)etativ. 3unt lucruri care se întâmplă în viaţă, şi trebuie să căutămsă vedem de unde provine acest soi de stare interioară care urcă în mod inexplicabildin nişte adâncuri ale fiinţei umane.

Persoana respectivă suferă toate contraloviturile posibile, ea estenemulţumită, morocănoasă, ipo!ondrică. Dacă cercetăm cum stau lucrurile cu unasemenea om, vom descoperi că viaţa sau o altă cauză i-a luat ceva care îşi creaseun corelativ în procesele or)anice ve)etative. Când această persoană priveşte înmod conştient lumea exterioară, ea nu-şi mai poate procura satisfacerea a ceea ce, înstrăfundul or)anismului său, bolboroseşte şi cere. *n or)anismul său se produce

ceva care cere să fie privit sau cel puţin )ândit în exterior, şi pe care această persoană nu-l poate )ândi, deoarece raţiunea de a o face a dispărut.

i în acest cazuri vom întâlni nişte oameni care au practica vieţii şi care mirosdin instinct acest soi de lucruri la persoana respectivă şi atunci, ei )ăsesc cuvintelecare vor face să urce acel ceva din adâncurile indeterminate ale or)anismuluive)etativ şi-l vor înălţa la nivelul )ândirii, al reprezentării, astfel încât persoana va

putea )ândi, va putea să-şi reprezinte ceea ce ea simte nevoia, într-adevăr, să)ândească, să-şi reprezinte.

"cela care poate observa viaţa va descoperi nenumărate asemenea cuvinte de

calmare, prin care un conţinut or)anic ve)etativ care provine dintr-o decepţieanterioară, dintr-o privare anterioară de un anumit conţinut de viaţă, este ca prinminune vindecat, înlăturat, prin faptul că cineva i se adresează acelei persoane cu

puterea pe care o are cuvântul uman şi face să pătrundă în câmpul conştienţei acelceva de care ea are nevoie.

a ora actuală, având în vedere caracterul particular al civilizaţiei noastre,deoarece există enorm de multe persoane care şi-au dus cu ei copilăria până lavârsta adultă, observăm adesea ceea ce am spus mai înainte, în nişte situaţii )ravesau beni)ne.



*n viaţa obişnuită nu se face mult caz de ele se vorbeşte cu cuvinte decalmare, care, datorită devotamentului plin de iubire al unei persoane faţă decealaltă, pot avea de multe ori un efect salutar dar se procedează, de asemenea, şi

pe bună dreptate, din mai multe puncte de vedere, şi la o considerare ştiinţifică, psi!olo)ică a lucrurilor. Putem să ne aflăm în faţa unor persoane care au acest soide bolboroseală interioară. tim acum că această bolboroseală interioară se producedin cauza persistenţei unor procese or)anice ve)etative, persistenţă datoratădecepţiilor vieţii şi altor lucruri asemănătoare.

"vem în faţa noastră acest )en de persoane. Hineînţeles, dacă facem ca problema să treacă în domeniul ştiinţific, trebuie, de asemenea, să ne exprimăm întermeni ştiinţifici. 1ste examinată, aşadar, persoana respectivă. i se va descoperi înviaţa ei, care va fi explorată prin intermediul mărturisirilor, sau al viselor pe care leare, sau mai ştiu eu prin ce alte mi/loace, se va descoperi ceea ce trebuie pentru aface să treacă în conştienţa acestei persoane ceea ce pretinde or)anismul ve)etativinconştient. "ceasta poartă numele de psi!olo)ie analitică sau psi!analiză.

3e vorbeşte atunci, folosindu-se, bineînţeles, nişte termeni ştiinţifici, de<re)iuni psi!ice neexplorate=. Dar acestea nu sunt nişte <re)iuni psi!ice

neexplorate=, ci nişte procese or)anice ve)etative care persistă, aşa cum am văzut,şi care tind la o realizare exterioară. i trebuie să căutăm ce putem oferi ca realizare persoanei respective. 3e spune că ne ocupăm de defularea acestor procese refulate.edeţi dvs., ceea ce am sc!iţat aici adineaori reprezintă, în psi!olo)ia numităanalitică sau psi!analiză, partea care este /ustificată.

"ntroposofia este întotdeauna, faţă de asemenea lucruri, într-o situaţiespecială. "ntroposofia nu este deloc înclinată să provoace dispute. 1a recunoaşte cu

plăcere tot ceea ce există, în domeniul în care acel lucru este /ustificat. "stfel, bineînţeles, ea va recunoaşte întotdeauna psi!analiza, în domeniul în care ea este /ustificată. Dar antroposofia trebuie să cerceteze problema în natura umană inte)rală

şi într-o concepţie despre lume care să fie inte)rală aşadar, ea trebuie să facă, într-un fel, să intre în nişte cercuri mai lar)i micile cercuri de care oamenii de ştiinţă seocupă şi astăzi într-un mod cam diletant.

1a nu are nici un motiv să provoace dispute. 1a nu face altceva decât săincludă în cercul mare ceea ce primeşte o explicaţie unilaterală. "şadar, în )eneral,ea nu se apucă, de la sine, să a/un)ă la dispute. "lţii sunt cei care provoacă dispute,căci ei vor să rămână în cercul lor restrâns. 1i sunt aceia care nu văd, din punctul lor de vedere, decât ceea ce se află în cercul lor restrâns. i cum ceea ce are un orizontmai lar) şi, de fapt, i-ar face să pro)reseze, nu-i atra)e în mod special, ei îl respin)

cu furie. "stfel că, în )eneral, antroposofia este, pur şi simplu, obli)ată să se apereîmpotriva concepţiilor în)uste care o atacă. +rebuie să spunem aceasta în modspecial cu privire la curentele actuale, cum este şi acela al psi!analizei.

Ceea ce este deosebit de caracteristic este, aşadar, ceea ce vedem aici2 cândfiinţa umană îşi aduce prea puternic sfârşitul vieţii în etapa intermediară, atunci apar raporturile anormale cu lumea exterioară, telepatia, clarvederea în sens inferior. *nmod instinctiv, omul îşi lăr)eşte orizontul dincolo de cercul propriei vieţi. Cândmer)e în sens invers, când îşi prelun)eşte în nişte epoci ulterioare ale vieţiicopilăria, ce aparţine începutului vieţii, atunci el coboară, cu fiinţa sa, prea adânc înor)anism, şi atunci or)anismul provoacă valuri, atunci apar nişte anomalii spre



interior el intră, într-un fel, într-o relaţie prea strânsă cu propriul să interior or)anic.6ar aceste relaţii se revelează atunci aşa cum sunt descrise ele de psi!olo)iaanalitică dar aceasta ar trebui, pentru a le putea sesiza cu adevărat, să coboare pânăla studierea or)anelor.

Pentru a a/un)e la o cunoaştere inte)rală a omului, este absolut necesar să se pătrundă până la desfăşurarea în timp a vieţii dintre naştere şi moarte. "stfel, enecesar ca această cunoaştere inte)rală a omului să-şi îndrepte întrea)a atenţieasupra desfăşurării în timp a vieţii, de a trăi în mod interior această desfăşurare în

timp a vieţii. 6ată de ce antroposofia, dacă vrea să pătrundă, prin metoda ei specială,în suprasensibil şi, tocmai prin aceasta, într-o cunoaştere inte)rală a omului, trebuiesă poată continua să trăiască în timp. 6ma)inaţia, 6nspiraţia, 6ntuiţia, care suntmetodele de cunoaştere speciale ale antroposofiei, trebuie să fie construite,neapărat, pe o experienţă le)ată de elementul timp a existenţei.

6ma)inaţia, 6nspiraţia şi 6ntuiţia nu trebuie să fie ceva care se vâră ca un corpstrăin în viaţa umană şi trebuie să conducă, asemeni unui corp străin, la cunoaştereasuprasensibilă, ci trebuie să fie ceva care se află în prelun)irea facultăţilor umaneobişnuite. "şadar, antroposofia nu pretinde că ar fi necesare nişte înzestrări cu totul

speciale pentru a se a/un)e la 6ma)inaţie, 6nspiraţie, 6ntuiţie ea afirmă că omul poate deveni conştient de anumite facultăţi care zac în mod latent în străfundul lui şi pe care el le poate dezvolta într-un mod absolut adecvat. +rebuie neapărat să neridicăm deasupra acelui fel de cunoaştere pe care ni-l dobândim în viaţa obişnuită,

prin actuala cunoaştere ştiinţifică şi prin actuala practică a vieţii.

"şadar, cum vom proceda în realitate, atunci când devenim fiinţecunoscătoare? *nţele) prin <fiinţe cunoscătoare= nişte fiinţe care au nu doar o

cunoaştere ştiinţifică, ci fiinţe cunoscătoare în sensul în care trebuie să fim aşa ceva pentru a ne conduce viaţa într-un mod practic. "vem de /ur împre/urul nostru ceeace ne-ar plăcea să numim covorul simţurilor2 lumea culorilor, lumea sunetelor, avariaţiilor calorice etc., tot ceea ce face impresie asupra or)anelor noastre de simţ.

&e dăruim acestor impresii senzoriale şi le pătrundem, le întreţesem cu ceea ce)ândim, cu )ândurile. Când vă lăsaţi în voia vieţii dvs. interioare depănând amintiri,dacă aţi reflecta la ceea ce formează atunci conţinutul acestei vieţi sufleteşti2 evorba de nişte impresii senzoriale care s-au întreţesut cu )ândurile. *ntrea)a noastrăviaţă constă în a face să pătrundă în suflet o asemenea ţesătură de impresiisenzoriale şi de )ânduri.



Ce se petrece aici în realitate? edeţi această sc!emă2 această linie a ---- breprezintă covorul impresiilor senzoriale, culorile, sunetele, mirosurile etc., care sedesfăşoară de /ur împre/urul nostru. 4mul se dăruieşte observaţiei, acestui covor alimpresiilor senzoriale, şi el îşi întreţese impresiile cu )ândurile sale, pe care ledesenez aici2 este linia ondulată, desenată cu roşu. Când omul se dăruieşte vieţiisenzoriale, el uneşte, cu a/utorul )ândurilor sale, tot ceea ce trăieşte în lumeasimţurilor. 1l interpretează lumea simţurilor cu a/utorul )ândurilor. Prin faptul că

pune în lumea simţurilor tot ceea ce are drept )ânduri, această lume a simţurilor

formează pentru el o )raniţă, un zid pe care nu-l poate străpun)e. 1l îşi desenează,într-un fel, toate )ândurile pe acest zid, dar, în conştienţa normală de astăzi, el nutrece dincolo de zid. ândurile se opresc la acest zid şi se imprimă în acest zid.

&oi depăşim această oprire în faţa zidului, dacă dezvoltăm cunoaştereaima)inativă prin ceea ce putem numi meditaţie, practicată într-un mod re)ulat şisistematic. #editaţia poate fi practicată ca metodă de cercetare interioară, tot aşacum poate fi practicată metoda experimentală exterioară în c!imie sau înastronomie.

Citind cartea mea Iniţierea sau Cum dobândim cunoaşterea despre lumile

superioare? şi a doua parte a Ştiinţei oculte % &ota 57 ( , dvs. veţi putea să văconvin)eţi că, dacă cineva vrea să mear)ă până la ultimele consecinţe, metodele pentru a se mişca în cadrul acestei meditaţii nu sunt foarte simple şi nu cer mai puţin timp decât metodele pe care trebuie să şi le cucerească cineva pentru a deveniastronom sau c!imist. Dar este relativ uşor să te dăruieşti lecturii unor lucrări careoferă instrucţiuni pentru exerciţiile corespunzătoare, şi să a/un)i, atunci, cu a/utorulunei raţiuni umane sănătoase, să fii realmente în stare să te convin)i în mod interior de adevărul a ceea ce spun cercetările antroposofice. &u e nevoie să fie crezute pecuvânt. C!iar dacă nu poţi face tu însuţi experienţa, poţi să verifici lucrurile, dacăadmiţi câtuşi de puţin ceea ce este caracteristic acestei metode de cercetare.

Dar toate aceste exerciţii se bazează pe faptul că cel ce le practică renunţă sădea atenţie impresiilor senzoriale. Când medităm, nu trebuie să acordăm nici oatenţie impresiilor senzoriale, ci ne dăruim doar vieţii de )ândire. Dar această viaţăde )ândire trebuie adusă, cu a/utorul unei forme de concentrare asupra unor )ânduriuşor de sesizat în toată extinderea lor, trebuie adusă la o asemenea vitalitate, la oasemenea intensitate, pe care o are de obicei numai viaţa sensibilă exterioară.

1ste cu totul altceva să fii dăruit impresiilor senzoriale exterioare, şi altcevasă fii dăruit, cu conştienţa obişnuită, )ândirii palide şi fără viaţă pe care o avem deobicei. 6mpresiile senzoriale au asupra noastră o influenţă vie, intensă. ândurile

pălesc, ele devin abstracte, devin reci. Dar tocmai în aceasta constă esenţameditaţiei2 ca prin puterea exerciţiului să a/un)em să trăim simpla <ţesătură= de)ânduri cu o intensitate, o vitalitate pe care altfel nu o avem decât în viaţasenzorială exterioară.

Când putem percepe un )ând meditativ cu ener)ia interioară pe care altfel oavem doar când ne dăruim unei culori, atunci am umplut de viaţă acest )ând aşacum se cuvine. Dar toate acestea trebuie să fie practicate cu aceeaşi libertateinterioară pe care o are )ândirea normală şi percepţia senzorială. Când observămlumea exterioară, nu ne dăruim unor stări nebuloase, unor reverii mistice, nudevenim exaltaţi tot aşa trebuie să fie atunci când medităm în mod corect.











*n cadrul acestei meditaţii trebuie să avem exact aceeaşi atitudine ca în cazul percepţiei senzoriale exterioare. "ceasta este ceea ce caracterizează metodaantroposofică2 ea ia în mod desc!is ca model percepţia senzorială. De obicei,misticii nebuloşi spun despre ceea ce se )ăseşte în acest fel2 <Percepţiile senzoriale?PtiuA +rebuie să le abandonăm. +rebuie să ne cufundăm în lumea viselor, înexperienţa mistică, să întoarcem spatele impresiilor senzorialeA= Cu aceasta,

bineînţeles, a/un)em doar la o stare de semisomn, nu la o reală meditaţie."ntroposofia urmează calea opusă2 ea îşi ia în mod desc!is ca model

percepţia senzorială, datorită calităţii acesteia, datorită intensităţii, vitalităţii ei."stfel încât, în această meditaţie, omul se mişcă tot atât de liber ca în percepţiasenzorială. 1l nu se teme câtuşi de puţin că va deveni un filistin sec. 1xperienţele pecare le trăieşte astfel cu toată obiectivitatea îl feresc de prozaismul sec şi, în cadrulexperienţelor sale, el nu are nevoie, pentru a depăşi o stare anostă, mediocră, să se

piardă în înaltul norilor."şadar, atunci când omul meditează în mod corect, el a/un)e să se mişte liber

în )ândire. Dar, prin aceasta, )ândurile înseşi sunt eliberate de caracterul abstract pecare îl aveau înainte2 ele devin ima)inative. i aceasta se petrece în deplina

conştienţă de ve)!e, c!iar în miezul celeilalte )ândiri, obişnuite. 4mul care!alucinează, exaltatul, în momentul în care are !alucinaţii, sau stări de exaltare, eleste total !alucinat, total exaltat, el trece cu totul pe deasupra simţului comun, araţiunii umane sănătoase2 acela care respectă metodele descrise nu-şi permite aşaceva. 1l are întotdeauna alături de sine raţiunea umană sănătoasă. 4 duce cu el

pretutindeni în ceea ce trăieşte acolo, în )ândirea ima)inativă.i ce se petrece atunci? edeţi dvs.2 în deplina conştienţă de ve)!e apare ceea

ce, de altfel, nu prinde formă decât în ima)inile de vis, din viaţa inconştientă.+ocmai în aceasta constă deosebirea dintre 6ma)inaţie şi vis2 în vis, totul se producefără participarea noastră apoi, ima)inile urcă în noi din nişte străfunduri

necunoscute în viaţa de ve)!e, şi noi nu putem face altceva decât să le observămulterior. *n 6ma)inaţie, în etapa de pre)ătire a 6ma)inaţiei, în conţinutul meditaţiei,facem noi înşine ceea ce de altfel apare în noi fără participarea noastră. &oidevenim creatori de ima)ini care nu sunt nişte pure !imere, ci sunt, în ceea ce

priveşte intensitatea, vitalitatea, tot atât de diferite de !imere, pe cât sunt visele de purele !imere. 4r, noi facem toate acestea, şi acest lucru este esenţialul. i,realizându-l noi înşine, devenim liberi de o iluzie profundă, care constă în a lua ceeace facem noi înşine drept o manifestare a lumii exterioare obiective.

"cest lucru nu se va întâmpla niciodată, deoarece suntem conştienţi de faptul

că noi înşine creăm această ţesătură de ima)ini. Cel care !alucinează, el, îşi ia!alucinaţiile drept realitate. 1l ia ima)inile drept realitate, pentru că nu le creează elînsuşi, pentru că ştie că ele se creează sin)ure. "ceasta îi dă iluzia că ele suntrealitatea. Cel care, prin meditaţie, se pre)ăteşte pentru 6ma)inaţie nu poate deloc săa/un)ă să ia drept ima)ini reale ceea ce formează atunci el însuşi. In prim nivel alcunoaşterii suprasensibile va consta tocmai în a ne debarasa de această iluzie, prinfaptul că această ţesătură, în care vedem acum facultatea interioară de a produceima)ini tot atât de vii cum sânt ima)inile visului, o elaborăm în deplină libertate. "r trebui, desi)ur, să fie cineva nebun să le ia drept realitateA



1tapa următoare a meditaţiei constă în cucerirea unei noi facultăţi2 acesteima)ini, care au ceva fascinant şi care, atunci când omul nu le elaborează în deplinălibertate, aşa cum se întâmplă în meditaţie, se implantează în mod efectiv ca nişte

paraziţi, aceste ima)ini noi le putem face să dispară total din conştienţă avemlibertatea interioară ca, dacă vrem, să le facem să dispară cu totul. "ceastă a douaetapă este la fel de necesară ca şi prima. +ot aşa cum, în viaţă, pe lân)ă amintire estenecesară şi uitarea 0 altfel, noi ne-am plimba prin lume mereu cu întrea)a sumă deamintiri 0, la fel, la acest prim nivel al cunoaşterii, respin)erea ima)inaţiunilor este

tot atât de necesară ca elaborarea, ca formarea acestor ima)inaţiuni.Când realizăm toate acestea, când ne-am exersat aşa cum trebuie, am săvârşit

cu sufletescul ceva comparabil cu ceea ce obţinem atunci când ne slu/im în modconstant de un muşc!i2 el se fortifică. "m realizat acum în suflet un exerciţiu princare învăţăm să ţesem ima)ini, să elaborăm ima)ini, şi apoi să le respin)em, şi toateacestea se situează în între)ime la nivelul liberului nostru arbitru.

edeţi dvs., dezvoltând 6ma)inaţia, ne-am cucerit facultatea conştientă de aelabora nişte ima)ini de felul acelora pe care, de obicei, le elaborează, de cealaltă

parte, aici în lume, viaţa inconştientă a visului, şi pe care nu le putem domina cu

a/utorul conştienţei obişnuite, care sunt trăite între adormire şi trezire. "cum,desfăşurăm aceeaşi activitate în mod conştient. *n această meditaţie care urmăreştecunoaşterea ima)inativă, desfăşurăm, aşadar, voinţa de a dobândi facultatea de acrea în mod conştient nişte ima)ini şi, invers, facultatea de a face să dispară în modconştient aceste ima)ini din conştienţă. *n acest fel, apare o altă facultate.

1 vorba de o facultate care, de obicei, este în mod involuntar prezentă nu întimpul somnului, ci în momentul trezirii şi în momentul adormirii. *n acest momental trezirii şi al adormirii se poate să aducem, în nişte frânturi de vise, ceea ce amtrăit între adormire şi trezire şi ca de aici să apreciem ceea ce se află de cealaltă

parte. Dar se poate întâmpla, de asemenea, ca lumea faţă de care ne desc!idem la

trezire să ne surprindă atât de mult, încât întrea)a amintire a visului să se risipească.*n )eneral, am putea spune2 prin vise, în conştienţa de ve)!e intră ceva !aotic, cevaca nişte forme rătăcitoare venite dintr-un domeniu situat în afara vieţii obişnuite.

i aceasta se întâmplă deoarece, în timpul somnului, omul desfăşoarăactivitatea ima)inativă, activitatea care creează ima)inaţiuni. Dacă el desfăşoară înstarea de ve)!e activitatea care creează ima)inaţiuni şi activitatea care le şter)e, el

poate, deci, prin faptul că s-a pre)ătit pentru 6ma)inaţie, să atin)ă o stare devacuitate a conştienţei2 este ca un fel de trezire şi atunci, de dincolo de covorulimpresiilor senzoriale 0 ceea ce, pe sc!emă, am desenat cu roşu 0, străbătând prin

covorul impresiilor senzoriale, pătrund în noi, pe căile mentale pe care le-amdezvoltat prin meditaţie, realităţile esenţiale care se află dincolo de acest covor alimpresiilor senzoriale.

"tunci când, o dată ima)inile create, rămânem cu conştienţa )olită, noistrăpun)em covorul impresiilor senzoriale atunci, prin 6nspiraţie, ima)inile dedincolo de lumea sensibilă a/un) la noi. Pătrundem în această lume care se aflădincolo de lumea simţurilor. Prin viaţa ima)inativă, ne pre)ătim pentru 6nspiraţie.6ar 6nspiraţia constă în faptul că noi putem trăi în mod conştient ceva ce trăim înmod inconştient în momentul trezirii.





*n simpla activitate onirică, noi luăm drept realitate exterioară ceea ce apareîn faţa conştienţei noastre, tocmai pentru că în această activitate noi nu suntemactivi. Dar atunci când facem să urce la nivelul conştienţei activitatea care dănaştere visului, noi ştim din capul locului că primul lucru la care a/un)em suntima)inile pe care noi înşine le-am creat. 3ub această formă, nu vom a/un)e, aşadar,niciodată, după cum am spus, să le luăm drept realitate altfel, noi n-am fi niştecercetători antroposofi, ci nişte oameni care !alucinează.

Dar acestei activităţi care, exercitată sub formă de meditaţie, ne face să trăim

asemenea ima)ini, trebuie să-i adău)ăm acum o alta, care, invers, ştie să respin)ăaceste ima)ini şi care, deci, trebuie să )olească conştienţa de aceste ima)ini. Cândfacem să devină a noastră această activitate şi după ce, prin elaborarea şi şter)ereaima)inilor, ne-am fortificat forţele sufletului, a/un)em să trăim în deplinăconştienţă, atunci ne aflăm în lumea spirituală. 1xercităm o activitate sufletesc-spirituală, independentă de trup. &u mai percepem prin or)anele fizice. &u mai)ândim cu trupul, )ândim cu sufletul şi cu spiritul, şi, totuşi, avem un conţinut deconştienţă acesta este un conţinut spiritual.

"m spus ieri că modelul, pentru percepţia spirituală a cercetătorului

antroposof, nu sunt experienţele visătoare ale conştienţei, ci experienţele libere, pătrunse de voinţă, ale percepţiilor senzoriale. Cu si)uranţă, în conştienţasuprasensibilă noi nu percepem prin intermediul simţurilor dar libertatea cu care nemişcăm în sânul percepţiei senzoriale, independenţa persoanei noastre în percepţiasenzorială, pe aceasta noi o considerăm drept o facultate. Pentru a o evidenţia, săluăm un exemplu.

Priviţi acest or)an de percepţie senzorială care este reprezentantul cel maicaracteristic al facultăţii de percepţie2 oc!iul. 4c!iul vă anunţă din capul loculuirelativa sa autonomie faţă de or)anic2 în orbită, el stă ca un or)an izolat, care nueste le)at de restul or)anismului decât prin nişte punţi nesemnificative. &imic

altceva decât un aspect spaţial exterior, aşadar, noi putem vedea în oc!i ceva relativautonom în or)anismul uman.

Pentru moment, să facem abstracţie de ceea ce, în percepţia senzorială aoc!iului, este interior şi să rămânem la un aspect aparent exterior. 4c!iul are învecinătatea sa )landele lacrimale. "ceste )lande lacrimale secretă în permanenţă unlic!id care constă, în esenţă, din apă şi sare. "cest lic!id al lacrimilor este secretatîn permanenţă, atunci când suntem în stare de ve)!e. 1l scaldă oc!iul, scaldă şi

partea care, atunci când pleoapele sunt desc!ise, este expusă lumii exterioare.4c!iul este, astfel, în permanenţă curăţat de această umoare a lacrimilor. Praful care

se apropie din exterior de oc!i este înlăturat de această umoare a lacrimilor.i atunci când şi-a terminat această sarcină i)ienică, după ce a curăţat oc!iul,ea se revarsă în nas prin finul canal lacrimal în acest fel este ea secretată. "vem aiciceva care face parte din activitatea normală a or)anismului-oc!i. Dar va trebui să vămărturisiţi că, în viaţa obişnuită, nu suntem deloc conştienţi de această sarcinăi)ienică în cadrul oc!iului şi că ea se desfăşoară în între)ime în inconştient. "vem,aşadar, de-a face cu o activitate pur or)anică ea este plină de sens, plină deînţelepciune, dar este o activitate or)anică pur inconştientă.



Dar această activitate se poate intensifica. "cest lucru se poate întâmplaatunci când, să zicem, oc!iul primeşte un şoc, când este înţepat de fri). 3e mai

poate c!iar să fie din cauza oboselii2 oboseala oc!iului însuşi, sau obosealaîntre)ului or)anism atunci, secreţia lacrimilor devine mai abundentă. Dacăreflectaţi la ceea ce se întâmplă aici, nu puteţi decât să vă spuneţi2 aici, excitaţiacare face să izvorască lacrimile se ridică de/a la nivelul conştienţei veţi percepede/a ceva din excitaţie, şi, de asemenea, urmările excitaţiei2 secretarea lacrimilor.

Dar această întrea)ă activitate se poate intensifica şi mai mult e ceea ce se

petrece în cazul când omul devine conştient de relaţia sa personală cu lumea. "cestlucru se întâmplă atunci când omul simte ceva din domeniul moral, sufletesc2tristeţe, durere atunci, îi vine să plân)ă această secretare a lacrimilor are o cauzămorală, sufletească. edeţi cum avem aici o înălţare treptată în conştienţă. 4activitate 0 secretarea lacrimilor 0 se produce mai întâi cu totul în sferainconştientului apoi, ea este ridicată din ce în ce mai mult în sfera conştienţei, am

putea spune2 în sfera sufletesc-morală.4bservând acest fapt foarte simplu care se desfăşoară într-o parte relativ

autonomă a or)anismului uman, ne putem face o idee despre ceea ce se petrece

atunci când, prin meditaţie, ne avântăm spre o viaţă a sufletului şi a spiritului liberăde trup. Când plân)eţi din cauză că aţi primit o scrisoare care vă întristează, ar trebui să vă spuneţi2 Ceea ce m-a făcut să simt această scrisoare se petrece, desi)ur,în afara or)anizării oc!iului, nu are nici o le)ătură interioară cu or)anizareaoc!iului. +otuşi, aceasta produce un efect asupra oc!iului. acrimile nu provin, pur şi simplu, din faptul lecturii2 ele vor izvorî la fel de abundent şi dacă veţi pune pealtcineva să v-o citească. "şadar, în realitate, putem constata2 aici, e vorba de unfenomen care se desfăşoară în exterior şi care, acţionând din afară, dă naştere unui

proces or)anic. *ntr-adevăr, acest proces or)anic, şi aici, este produs de ceva care îieste exterior.

Dar dvs. puteţi să vă reprezentaţi lucrurile la un nivel intensificat şi mai mult.ă puteţi ima)ina, de exemplu, aceasta2 să zicem că v-aţi exersat, antrenat, să numai fiţi o veşnică salcie plân)ătoare, să trăiţi altfel durele încercări ale existenţeidurerea interioară nu este mai mică decât la aceia care plân) uşor, dar aceastădurere interioară o simţiţi doar în suflet şi ea nu mai mer)e până la lacrimi. "ceastanu înseamnă că sunteţi mai rece, ci că simţiţi lucrurile într-un mod mai lăuntric,sufletesc-spiritual, astfel că ceea ce se desfăşoară în suflet se menţine la distanţă deor)anismul fizic. Ceea ce se petrece în suflet nu se imprimă imediat în or)anism.

Dacă extindeţi ceea ce constataţi aici, în acest exemplu luat din viaţă, la

ansamblul experienţei trăite în conştienţa ima)inativă, în conştienţa inspirativă,dacă vă reprezentaţi o experienţă sufletesc-spirituală independentă care, ca înexemplu de mai sus, nu lasă nici o urmă în or)anism şi care se desfăşoară cu totul înexteriorul or)anismului 0 tot aşa cum durerea sufletului este resimţită fără lacrimi,fără să se reverse în or)anismul-oc!i 0, aveţi aici o ima)ine a experienţei care văintroduce în lumea spirituală. edeţi2 dacă se procedează aşa cum trebuie, se poateface o descriere a experienţei trăite în lumea spirituală, în lumea de dincolo decovorul impresiilor senzoriale, o descriere care să arate clar că această experienţă nueste altceva decât o prelun)ire a ceea ce există de/a, într-un fel sau altul, la omulnormal, obişnuit.



Doar că, pentru a a/un)e a fi independent de elementul corporal, trebuie să sefacă exerciţii sufletesc-spirituale. Dacă acum veţi continua acest antrenament pânăveţi a/un)e să puteţi respin)e ima)inaţia pe care dvs. înşivă aţi creat-o, până veţia/un)e să faceţi vid în conştienţă, percepând, totuşi, un conţinut sufletesc-spiritualreal, prima experienţă pe care o veţi trăi va fi un tablou al actualei dvs. vieţi

pământeşti, aproape până la naştere. *n această experienţă nu veţi vedea corpul dvs.fizic. *ntr-adevăr, când a/un)i să percepi în afara trupului, corpul fizic dispare dinfaţa privirii. Ceea ce rămâne în faţa oc!iului interior este tot ceea ce ai trăit, ceea ce

de obicei este flux de amintiri inconştiente, din care ţâşnesc amintirile particulare."ceasta apare acum în faţa sufletului, dar nu ca în cazul amintirii obişnuite2 totuleste prezent dintr-o dată, într-un fel, apare un or)anism temporal, un or)anismtemporal care se mişcă în sine.

Dacă or)anismul spaţial cu care suntem înveşmântaţi este un or)anism,aceasta înseamnă că, în diferitele sale părţi constitutive, există nişte interacţiuni şică diferite sale părţi constitutive sunt dependente unele de altele, că ansamblulformează un tot. Ceea ce se petrece în stomac depinde de ceea ce se petrece în cap,iar ceea ce se petrece în cap depinde de ceea ce se petrece în stomac. *n or)anism,

totul se află în interdependenţă. a fel stau lucrurile şi în cazul acestui or)anismtemporal2 ceea ce a fost trăit mai târziu se inte)rează în mod or)anic în cele precedente. 4 panoramă totală se înalţă ca un între) în faţa sufletului nostru.

Dacă acum, datorită intensificării forţei care mai înainte ne-a permis sărespin)em ima)inaţiunile pe care noi înşine le-am construit, a/un)em, de asemenea,să respin)em şi această panoramă a amintirii, deci, nu doar să nu ne mai vedem

propriul trup, ci să facem ca întrea)ă această panoramă să ne fie invizibilă din punctde vedere interior, şi să facem aceasta rămânând totuşi în stare de ve)!e, atuncia/un)em la nivelul de cunoaştere care ne dezvăluie lumea sufletesc-spirituală pecare am cunoscut-o înainte de naştere sau, să zicem, înainte de concepţie. &oi

purtăm în noi înşine, în timpul vieţii, această lume sufletesc-spirituală în care neaflam înainte de a coborî în existenţa pământească.

1a trăieşte şi acţionează în noi, dar trăieşte şi acţionează în noi aşa cum, înapă, !idro)enul acţionează unit cu oxi)enul. *n timpul vieţii pământeşti dintrenaştere şi moarte, noi nu putem studia deloc sufletesc-spiritualul în sine, tot aşa cumnu putem studia nici !idro)enul atunci când, în apă, el este unit cu oxi)enul.+rebuie mai întâi ca oxi)enul să fie separat din apă la fel, sufletesc-spiritualultrebuie să fie izolat. Dar atunci el nu vă transpune în prezent, ci vă transpune înexistenţa preterestră. 3e poate percepe cu adevărat ceea ce a coborât spre această

formă pământească de existenţă. *n acest fel, putem avea o viziune a lumii unde amtrăit înainte de a veni pe Pământ."cum, se poate, fireşte, să spunem că nu vrem să ne pre)ătim pentru a

explora în acest fel veşnicul din om. Desi)ur, suntem absolut liberi să nu vrem săfacem un asemenea lucru. Dar atunci am fi naivi dacă am crede, într-un fel sau altul,că putem percepe sufletesc-spiritualul prin intermediul cunoaşterii obişnuite, acestlucru ar fi asemănător cu a crede că putem studia !idro)enul când este unit cu apa,fără a-l izola mai întâi. om fi obli)aţi să admitem că, pur şi simplu, nu este posibilsă a/un)em la sufletesc-spiritual cu a/utorul conştienţei obişnuite.



Dacă, deci, nu vrem să acceptăm rezultatele cercetării spirituale, nu existăaltă soluţie decât sa păstrăm tăcerea cu privire la sufletesc-spiritual şi să nu neocupăm decât de aspectul material al existenţei. "ceasta poate contraria mulţioameni de astăzi, dar există nişte necesităţi vitale de la care nu ne putem sustra)e.

"/un)em, astfel, încetul cu încetul la cunoaşterea inspirativă. Căci este de/a ocunoaştere inspirativă a fi inspirat de ceva care de obicei nu intră în conştienţanoastră, dar care ne or)anizează în toate părticelele, aşa cum o face, în respiraţie sau

prin respiraţie, oxi)enul, pe care, pe plan material, îl absorbim din aerul exterior.

3untem, într-un fel, umpluţi de această cunoaştere inspirativă, suntem umpluţi înmod conştient cu conţinutul vieţii noastre prenatale, tot aşa cum suntem umpluţi, înrespiraţie, de oxi)enul material. &oi inspirăm fiinţa noastră sufletesc-spirituală. &eînălţăm la nivelul 6nspiraţiei. "cest nume nu este arbitrar2 el este în mod perfectales, conform particularităţilor acestei cunoaşteri.

Dar această cunoaştere mai are o caracteristică. eţi )ăsi şi în această privinţănişte lămuriri în cartea mea Iniţierea sau Cum dobândim cunoştinţe despre lumilesuperioare? *ntr-adevăr, dacă vrem să a/un)em la cunoaşterea inspirativă, maitrebuie să ne cucerim şi altceva. i anume, prezenţa de spirit. "vem prezenţă de

spirit atunci când, într-o situaţie oarecare, putem acţiona repede, fără să mai apelămîn prealabil la /udecata raţională riscând astfel să lăsăm să treacă ocazia de aacţiona. +rebuie să ne exersăm în astfel de lucruri, care ne obli)ă să acţionămrepede, să prindem ocazia dintr-un salt, căci, de fapt, ceea ce ne vine prin inspiraţietrece foarte repede abia este în status nascendi, în momentul apariţiei sale, că a şidispărut.

+rebuie să putem să ne îndreptăm atenţia în această direcţie cu o marerapiditate. edeţi2 atunci când ne aflăm în faţa lumii exterioare obişnuite, aceasta seîntinde înaintea noastră în spaţiu. "tunci când ne aflăm în faţa lumii pe care oîntâlnim apoi, în faţa panoramei propriei vieţi, avem dintr-o dată în faţa noastră

timpul iar acum, în actul cunoaşterii inspirative, ne aflăm în afara timpului. 3unteminvitaţi să percepem în interiorul clipei. &e aflăm cu totul în afara timpului. Pentruceea ce percepem în conştienţa inspirativă, timpul nu mai are nici o importanţăinternă.

Când ne-am familiarizat cu această panoramă a vieţii, descoperim că aiciavem ceva mult mai real decât în simpla amintire. Beprezentările-amintire suntneutre ele nu au nici o forţă interioară ele sunt prezente, le putem înre)istra, dar nuau nici o forţă interioară. Ceea ce este conţinut în panorama vieţii are forţăinterioară şi, totodată, conţine forţele care formează fiinţa umană, care au o acţiune

interioară plăsmuitoare şi care, de exemplu la copil, la care creierul nu şi-a atinsîncă deplina dezvoltare plastică şi continuă să se dezvolte în cursul primilor ani deviaţă, acţionează în calitate de forţe plăsmuitoare suprasensibile.

*nvăţăm acum să cunoaştem aceste forţe plăsmuitoare suprasensibile,deoarece ele sunt conţinute în această panoramă a vieţii. Ceea ce percepem aici nueste, deci, un soi de reprezentare pur abstractă, ci o realitate, o desfăşurare în timpcare este saturată de forţă2 şi în cazul acesta vorbim despre acel corp mai subtil,corpul eteric, numit şi corpul forţelor plăsmuitoare iar ima)inea izolată pe care oformează el în spaţiu nu este decât o formă, oprită pentru moment, dintr-un flux

perpetuu. Corpul eteric se află într-o permanentă mişcare.







i când încercăm să-l pictăm, de fapt, pictăm ceva ireal, ceva care nu poatedura decât o clipă, căci starea următoare este de/a diferită, aşa cum era şi stareaanterioară. 1l este un corp absolut temporal, dar care, fiind un corp de forţe, un corpde forţe plăsmuitoare, se află la baza creşterii şi, de asemenea, a metabolismuluior)anismului uman, şi despre care noi vorbim ca despre un corp mai subtil, maieteric. "ici, cuvântul <eteric= trebuie să ne facă să ne )ândim nu la sensul pe care-lare în fizică, ci numai la ceea ce am caracterizat adineaori şi care a primit aceastădenumire.

Dacă acum, în cadrul cunoaşterii ima)inative, a/un)em să ne menţinem însânul lumii spiritual-sufleteşti exterioare în aşa măsură încât putem să ne percepem

panorama propriei vieţi, deci, corpul eteric sau corpul forţelor plăsmuitoare, aceastaînseamnă că am făcut experienţa unei anumite transformări a vieţii de cunoaştere.Ceea ce am săvârşit în acest caz, prin faptul că ne-am perceput fiinţa eterică, seaseamănă 0 rămânând, totuşi, foarte diferit 0 nu cu modul obişnuit de a cunoaşte,naturalist şi abstract, ci cu activitate artistică.

+rebuie că există o )ândire creatoare, o )ândire care, în anumite privinţe, neaminteşte de/a de modul special de reprezentare al artistului. *n realitate, e ceva

foarte diferit şi de reprezentarea artistică, căci ceea ce creează artistul rămâne cevade domeniul ima)inaţiei creatoare. "ctivitatea ce creează, plină de ima)inaţie, estecu totul le)ată de trup, de corporalitate nu este o activitate liberă de trup."ctivitatea pe care o exercităm în cadrul cunoaşterii ima)inative, aceasta este oactivitate liberă de trup, şi de aceea ea percepe ceva real.

Creaţiile artistului nu sunt făcute în aşa fel încât ele să poată fi prezentatelumii drept ceva real. &u aţi văzut-o niciodată pe enus din #ilo începând sămear)ă şi să vină spre dvs. Când vedeţi un diavol într-un tablou, nu începe să vi sefacă teamă că acest diavol o să vă ia cu el. #odul în care pătrunde în realitate unartist este le)at de realitatea fizică umană, dar nu se cufundă în realitatea spiritual-

sufletească. Pe când ceea ce este cucerit pe calea cunoaşterii ima)inative se cufundăîntr-o veritabilă realitate, într-un fenomen care se produce cu adevărat.

"cum, putem spune, fireşte, că se poate dovedi pe cale lo)ică,epistemolo)ică, faptul că actul cunoaşterii nu trebuie să se ridice la nivelul uneiactivităţi artistice. Căci a cunoaşte, conform metodei discursive, înseamnă a înaintalo)ic de la un concept la altul şi dacă trecem la un demers artistic, atunci ieşim dindomeniul cunoaşterii permise. 3e poate filosofa la infinit asupra a ceea ce trebuie săfie sau să nu fie cunoaşterea2 dacă Iniversul, dacă &atura este o artistă, ea nu se varevela unei cunoaşteri pur lo)ice.

Putem ar)umenta mult şi bine, pe cale lo)ică, că cunoaşterea nu trebuie să fieartistică2 cu o cunoaştere non-artistică nu ne vom putea cufunda în realitatea eterică.6mportant este să ştim cum e lumea, nu cum trebuie să fie cunoaşterea important nueste ca noi să recunoaştem ceva pornind de la nu ştiu ce /udecăţi lo)ice apriorice.+rebuie, aşadar, să ne spunem2 atunci când ne ridicăm de la cunoaşterea obişnuită,obiectivă, la cea ima)inativă, a/un)em la un moment artistic.

i dacă ne înălţăm la cunoaşterea inspirativă, inspiraţiile pe care le purtăm înconştienţa noastră vor fi de aşa natură încât, iarăşi, le vom putea compara cu nişteexperienţe care vor semăna cu ele, rămânând, totuşi, diferite2 este vorba despreexperienţele morale, despre conceperea unor idei morale.



6nspiraţiile venite din lumea spirituală se aseamănă cu ideile morale prinfaptul că atunci când trăim reprezentările inspirative săvârşim, din punct de vederecalitativ, acelaşi lucru ca atunci când facem să trăiască în conştienţa noastră nişteidei morale şi nişte idealuri. *n privinţa acestui aspect calitativ al experienţeiinterioare, inspiraţiile se aseamănă cu experienţa morală a unor idealuri dar sunt, şiele, absolut diferite, prin faptul că idealul moral pe care-l concepem nu poatedesfăşura activitatea interioară necesară pentru a se realiza prin propria lui forţă.

a început, idealul nostru moral este slab, neputincios în lume. +rebuie să-l

realizăm cu a/utorul personalităţii noastre fizice. +rebuie să-l introducem în lume prin intermediul personalităţii noastre fizice. 6dealul moral rămâne, în sine, pură)ândire. &u aşa stau lucrurile cu 6nspiraţia. 1a, când o săvârşim, este asemănătoare,din punct de vedere calitativ, cu reprezentarea morală, cu impulsul moral dar modul său de a fi în lume arată că 6nspiraţia este ceva foarte real, ceva foarte

puternic, ceva care acţionează aşa cum acţionează forţele naturii. &e cufundăm,aşadar, într-o lume pe care trebuie s-o vedem aşa cum vedem lumea morală, dar care, din capul locului, prin propria ei forţă, este o lume reală.

i atunci când, prin 6nspiraţie, a/un)em la punctul în care ne menţinem într-o

lume spiritual-sufletească, în care această lume spiritual-sufletească ne dă unconţinut, atunci, pentru ca experienţa acestei lumi spiritual-sufleteşti să fie deplinăşi întrea)ă, mai este necesar un lucru. *n această lume spiritual-sufletească trebuiesă aducem ceva care nu există absolut deloc în lumea noastră de )ânduri abstracte.+rebuie să aducem dăruirea totală de sine faţă de obiect.

*n lumea spiritual-sufletească nu a/un)em să cunoaştem total o entitate sau oforţă dacă nu ştim să ne contopim total, cu propria fiinţă, prin iubire, să ne revărsămtotal în ceea ce ni se oferă în 6nspiraţie. 6nspiraţia nu este, într-un fel, altceva decâtrevelarea spiritual-sufletescului. iinţa interioară ni se dezvăluie atunci când nerisipim pe noi înşine, printr-o dăruire plină de iubire, în ceea ce ne inspiră. i când

facem în acest fel, printr-o înălţare plină de viaţă, experienţa realităţii spiritual-sufleteşti, atunci ne aflăm în 6ntuiţie.

"ceasta este cunoaşterea intuitivă. &işte umbre ale 6ntuiţiei sunt de/a prezente în viaţa obişnuită, şi aceste umbre ale 6ntuiţiei trăiesc în simţirea plină deevlavie, în sentimentul reli)ios. Ceea ce, în sentimentul reli)ios, este pur interior,fără ca să ne aflăm într-o lume specială, este, în 6ntuiţia spirituală, saturat derealitate. "stfel că 6ntuiţia spirituală se aseamănă, rămânând, şi ea, foarte diferită, cusimplul sentiment reli)ios. 3implul sentiment reli)ios rămâne subiectiv. *n cazul6ntuiţiei spirituale, fiinţa interioară are acces la obiectivitate, ea trăieşte în sânul

realităţii spiritual-sufleteşti, astfel că putem spune2 modul intuitiv al cunoaşteriisuprasensibile se aseamănă, rămânând totuşi diferit, cu reprezentarea reli)ioasă.Dacă vrem, aşadar, să ne facem o reprezentarea sistematică a acestor trepte

succesive ale cunoaşterii superioare, ne putem spune2 avem, în primă instanţă,cunoaşterea obiectivă, curentă în viaţa obişnuită aceasta este o cunoaşterenaturalistă. +recem apoi la cunoaşterea prin 6ma)inaţie aceasta este o cunoaştereartistică. "poi a/un)em la cunoaşterea prin 6nspiraţie aceasta este o cunoaşteremorală. i, în fine, a/un)em la cunoaşterea prin 6ntuiţie aceasta este o cunoaşterereli)ioasă, în sensul pe care l-am caracterizat adineaori.



edeţi, deci2 ceea ce trebuie, de fapt, să sesizăm prin nişte reprezentări carese aseamănă cu arta, morala, reli)ia, acestea acţionează în om, se află de/a în el.

&umai că acest lucru scapă conştienţei obişnuite. De aceea, atunci când învăţăm săcunoaştem aceste experienţe ale conştienţei suprasensibile, putem înţele)e fiinţaumană în între)ime. *n particular, cum ceea ce coboară din lumea spirituală înlumea fizică acţionează cu putere asupra copilului, noi putem învăţa, cunoscândelementele superioare ale entităţii umane 0 ceea ce este posibil să cunoaştem din om

prin 6ma)inaţie, prin 6nspiraţie, prin 6ntuiţie 0, putem învăţa să cunoaştem natura

copilului. Dar trebuie să ne facem o idee /ustă despre modul în care se situeazăacest suprasensibil în raport cu elementul fizic-corporal % &ota 5> ( .

1xemplul memoriei, al amintirii, se potriveşte foarte bine pentru a înţele)eacest lucru. "mintirea, în activitatea ei, cuprinde în între)ime elementul fizic-corporal. +rupul, or)anismul corporal, ia parte la această activitate a amintirii. 1ceea ce ne poate arăta experienţa noastră cea mai obişnuită. "tunci când învăţăm unrol sau un poem, şi când acesta nu vrea cu nici un c!ip să ne intre în memorie, dacădormim o noapte după aceea, a doua zi memorarea va mer)e foarte repede, ca de lasine. Be)enerându-se, trupul s-a pre)ătit să efectueze munca respectivă, care,

desi)ur, în actul amintirii, nu poate fi decât o muncă fizic-corporală.De altfel, anatomia, fiziolo)ia noastră obişnuită ne permit cu adevărat săconstatăm că anumite zone ale sistemului nervos pot fi paralizate, izolate, şi căaceasta atra)e după sine extincţia anumitor zone ale memoriei. *ntr-un cuvânt,

putem observa cu exactitate faptul că memoria este aservită or)anismului fizic-corporal. "tunci când se exercită activitatea memoriei, această facultate a amintirii

0 ne dăm foarte bine seama de asta 0 este absolut diferită de experienţa trăită în6ma)inaţie, în 6nspiraţie, în conştienţa superioară căci aceasta din urmă esteindependentă de corporalitate. "stfel că 0 aceste experienţe o dovedesc 0 nu ne

putem aminti de ele la modul obişnuit, ele nu se imprimă în amintirea obişnuită.

Când ne consacrăm cercetării antroposofice, amintirea obişnuită a altor experienţe trăite trebuie să se continue întotdeauna în paralel trebuie ca aceastăamintire să funcţioneze în continuare. +rebuie, întru câtva, să avem întotdeaunaalături de sine această a doua personalitate care suntem noi înşine în viaţa cotidiană.Dar, o ştim foarte bine, noi trăim în altă parte prin cunoştinţele suprasensibile elenu se imprimă deloc în amintirea obişnuită. a fel, atunci când priviţi un peşte, nuduceţi realitatea acestui peşte în amintirea dvs.2 aveţi în interiorul dvs. ima)inea luidacă vreţi să aveţi percepţia peştelui, trebuie să vă întoarceţi să-l vedeţi. *n cazulexperienţelor suprasensibile, nu avem reprezentări, avem doar percepţii astfel,

suntem obli)aţi să ne întoarcem mereu la ele. &e putem aminti doar modul în care am a/uns la viziunea suprasenzorială.Când refacem acest drum, ea reapare, dar în mod pasiv ea nu mai continuă săacţioneze în amintire. "şadar, n-o putem re)ăsi decât în activitate. 1ste o trăsăturăcaracteristică a cunoştinţelor suprasensibile faptul că ele scapă amintirii. e putemre)ăsi, dar trebuie să începem atunci să le provocăm, exact la fel cum am făcut-o

prima oară. &e putem aduce aminte modul în care le-am provocat, dar nu am puteasă ne aducem aminte, pur şi simplu, experienţa suprasensibilă. 6ată ceea ce ne aratăcă experienţa suprasensibilă este altceva decât ceea ce trăim în experienţa obişnuită.





Când ne an)a/ăm pe această cale, trebuie să reţinem bine întotdeauna căfacultatea umană sănătoasă a amintirii trebuie să mear)ă în paralel cu oriceexperienţă suprasensibilă autentică. "cela care şi-ar pierde, în cadrul experienţelor suprasensibile, cursul obişnuit al amintirilor, şi-ar investi întrea)a persoană înexperienţa suprasensibilă. 1l n-ar fi un cercetător antroposof, ci un om care!alucinează, care trăieşte cu totul în viziunile sale, în ima)inile, în !alucinaţiile sale.

Dar important este, desi)ur, ca tot ceea ce e pură !alucinaţie să fie exclus, catot ceea ce este trăit în suprasensibil să mear)ă în paralel cu ceea ce de obicei este o

poziţie sănătoasă a sufletului în viaţă. 6ată ce trebuie să reţinem neapărat, dacă vremsă /udecăm în mod corect cunoaşterea suprasensibilă. "cela care obiectează căima)inaţiile şi inspiraţiile care ne sunt date în antroposofie ar putea să fie şi ele doar !alucinaţii, dacă spune aşa ceva, înseamnă că el nu cunoaşte încă particularităţile cecaracterizează calea antroposofică şi vorbeşte despre ceea ce nu cunoaşte.

1ste important să vedem clar această le)ătură pe care o are percepţiasuprasenzorială cu memoria. Căci, vedeţi dvs., toate acestea, în viaţa umană, suntrealităţi. Bealitatea suprasensibilă pe care o situăm în faţa sufletului nostru prin6ma)inaţie, prin 6nspiraţie, este de/a prezentă. &oi nu facem altceva decât s-o

c!emăm în conştienţa noastră. *n timp ce, în cazul amintirii, nu doar că lucrăm înmod activ la ea, dar inconştientul nostru participă la această muncă.Ceea ce vedem în 6ma)inaţie rămâne, deci, în lumea spirituală, doar se

apropie, într-o anumită măsură, de om, se uneşte cu el pe când ceea ce devineamintire pătrunde în el pe dedesubt, îi ia în stăpânire or)anismul fizic şi face caacest or)anism fizic să colaboreze. 1a se cufundă în or)anismul fizic. Comparândcunoaşterea ima)inativă cu amintirea, putem vedea diferenţa dintre ceea ce seincarnează şi ceea ce trăieşte în noi în permanenţă, c!iar între naştere şi moarte, carealitate suprasensibilă, dar scapă conştienţei obişnuite şi, din această cauză, trebuiesă fie dezvăluit de cercetarea antroposofică.

*nvăţăm să cunoaştem omul între), în totalitate, doar aprofundând aceastăcooperare a fiinţei fizic-corporale cu entitatea umană care nu este perceptibilă decâtîn suprasensibil familiarizându-ne cu ceea ce dezvăluie cunoaşterea suprasensibilă,învăţăm, de asemenea, să cunoaştem copilul, fiinţa în devenire, astfel încât să-l

putem trata cu adevărat, prin arta educaţiei şi a instruirii, în mod adecvat. Inexemplu concret cum este acela al le)ăturii dintre entitatea suprasensibilă şi ceea ceacţionează în memorie, în amintire, poate clarifica multe lucruri.

3ă presupunem că avem într-o clasă un copil pe care începem să-l instruim pornind de la un anumit punct. a început, crezând că procedăm bine, folosim, mai

mult sau mai puţin, aceeaşi metodă pentru toţi. Dar remarcăm, la un moment dat, căun anumit copil devine din ce în ce mai palid. &u trebuie să fie vorba de o paloareieşită din comun, o paloare care să sară în oc!i poate că această paloare nu este

perceptibilă decât unei priviri deosebit de antrenate în acest )en de observaţii.Dar un educator, un învăţător, trebuie să fie pre)ătit neapărat să posede o

percepţie, o observaţie mai fină a vieţii. Hineînţeles, asemenea lucruri ca cele pecare le-am caracterizat adineaori depind de multiple împre/urări dar acela care,dobândind cunoaşterea căii antroposofice suprasensibile, îşi îmbo)ăţeşte astfelcunoaşterea despre om, va putea, în calitate de profesor, în calitate de educator, să-şidezvolte, să-şi aprofundeze instinctele peda)o)ice naturale încă elementare, )raţie



acestei cunoaşteri vii a fiinţei umane. 4 peda)o)ie care îşi formulează re)ulile subforma unor le)i abstracte este, de fapt, pentru educatorul şi învăţătorul care îşiexercită în mod concret profesiunea, ceva care îl aduce treptat într-o situaţieimposibilă2 e ca şi cum s-ar călca el sin)ur în permanenţă pe picioare, voind, totuşi,să înainteze o asemenea peda)o)ie te face să-ţi pierzi orice obiectivitate.

Dacă îţi petreci timpul întrebându-te2 <Cum trebuie să educ? Ce re)uli prescrie peda)o)ia?=, îţi pierzi obiectivitatea, pierzi ceea ce are instinctul /ustificat.4 peda)o)ie întemeiată pe o bază antroposofică nu acţionează în acest fel ea

pătrunde mult mai adânc în întrea)a viaţă umană, iar instinctele peda)o)iceelementare nu sunt înăbuşite de ea, ci sunt încura/ate, stimulate, reîncălzite,fortificate. Departe de a-şi pierde lipsa de pre/udecată, ea o aprofundează, orevi)orează. 6ată ce vrea să aducă peda)o)ia antroposofică profesorului,educatorului.

Circumstanţele pot să fie multiple 0 în viaţă, totul este multiplu 0, atunci cândai în faţa ta un copil care devine palid 0 dacă e din alte motive decât acelea pe carele invoc eu acum, profesorul, educatorul, cu instinctul său natural, va observa,desi)ur, acest lucru dar cazul pe care urmează să-l caracterizez poate foarte bine să

existe 0, un copil devine din ce în ce mai palid. Dacă iau atunci în considerare totfelul de lucruri, bazându-mă pe acest instinct peda)o)ic, voi a/un)e, poate, să-mispun2 l-am îndopat pe acest copil cu materie de memorizat am cerut prea mult de lamemoria sa.

edeţi dvs., antroposofia ţine să atra)ă atenţia asupra acestei interacţiunidintre spiritual-sufletesc şi fizic-corporal. "ntroposofia nu se mulţumeşte să ofereomului o cunoaştere a spiritualului ceea ce vrea ea să ofere este o înţele)ere aacţiunii vii a spiritului până în materie. &umai aceasta ne poate face practici înviaţă numai aceasta poate insera în mod trainic omul în lume, unde el îşi are deîmplinit misiunea sa.

Dacă nu am sesizat un asemenea fenomen, în care caracterul covârşitor almateriei memorizate l-a făcut pe copil palid, vom putea observa că starea lui sea)ravează. Dacă vom continua să-l îndopăm pe copil cu materie de memorizat,etapa următoare va fi un efect psi!ic2 copilul va fi stăpânit de tot felul de nelinişti,accese de teamă şi anxietate. &ici acestea nu trebuie să fie ceva spectaculos, vizibilla o privire superficială ele nu se revelează decât observaţiei devenite mai subtile

pe care artistul educator şi învăţător trebuie să şi-o cucerească. 6ar ultima etapă,dacă vom continua, din anumite pre/udecăţi teoretice, să-l îndopăm pe copil cumaterie de memorizat, se va manifesta prin nişte tulburări de creştere. Copilul va fi

întârziat, într-un fel sau altul, în ceea ce priveşte însăşi creşterea sa.edem aici interacţiunea dintre spiritual-sufletesc şi fizic-corporal. *nvăţăm,astfel, să vedem cât este de necesar, pentru artistul educator şi învăţător, să-şi facă oidee despre modul în care trebuie să trateze tendinţele umane spre sănătate şi boală.Cazurile cu adevărat patolo)ice vor fi, desi)ur, încredinţate medicului, dar îneducaţie avem de-a face în permanenţă cu o evoluţie a unor tendinţe mai subtilespre sănătate şi boală. "cestea trebuie să fie mereu prezente, mereu accesibileconştienţei învăţătorului, educatorului.



+rebuie să ştim întotdeauna cum natura umană în între)ul ei tinde să )ăseascăaici un izvor de sănătate, acolo un factor de boală cum apar nişte cauze de boală, deexemplu, în cazul pe care tocmai l-am menţionat în faţa dvs. Cu o conştienţăformată în acest fel, vom a/un)e, aşa cum e necesar, să încetăm a suprasolicitamemoria şi să ne adresăm altfel copilului. i vom vedea că dacă, în viitor, vomapela mai puţin la memorie şi mai mult la cele trăite, copilul îşi va recăpătaculoarea. Pentru aceasta, îi vom prezenta ceva frumos, care să-i ofere o bucurienemi/locită, iar a doua zi altceva sau o variantă a celor precedente. "şadar, nu vom

mai apela la memoria lui, un anumit timp.3e poate întâmpla, de asemenea, să avem în faţa noastră un băiat pe care, la

fel, îl instruim începând de la un anumit punct. a acesta, o observaţie mai subtilă poate vedea, după un anumit timp, că roşeşte uşor. &u e vorba de roşeaţa ruşinii, cieste o roşeaţă le)ată de întrea)a lui stare de sănătate. &u e nevoie să fie o staredeosebit de evidentă, ea se revelează unei observaţii mai subtile2 pur şi simplu, acest

băiat este acum mai roşu la faţă decât până acum. Pentru aceasta pot exista, desi)ur,tot felul de cauze2 pentru o artă sănătoasă a educaţiei şi predării, acest lucru se vaarăta în detaliu. Dar poate că tocmai am cerut prea puţin de la acest băiat în ceea ce

priveşte memoria sa, poate că am apelat prea puţin la memoria sa."cestui fapt i se datorează roşeaţa tenului iar acum eu trebuie să remediezlucrurile în cealaltă direcţie, începând să mă adresez memoriei sale. i aici poateexista o a)ravare a ceea ce se vede acum în, aş spune, această uşoară roşeaţă.3tadiul următor este, de fapt, un stadiu psi!ic2 băiatul are nişte accese de mânie, defurie, deocamdată uşoare, dar constituind de/a nişte dispoziţii importante. 1steabsolut posibil să existe aici o le)ătură, e posibil ca, dacă memoria rămâne vidă, uncopil să aibă nişte accese de mânie, nişte uşoare explozii patolo)ice de furie, care, larândul lor, să reacţioneze în mod nociv asupra or)anismului căci la om, întrenaştere şi moarte, spiritual-sufletescul este într-o perpetuă interacţiune cu fizic-

corporalul.6ar în faza ultimă a acestui proces, se poate întâmpla ca băiatul respectiv să

sfârşească prin a suferi o intensificare, o dere)lare a respiraţiei şi circulaţieisan)uine. Dacă mer) în continuare în această direcţie, pot c!iar să-i dau băiatuluinişte dispoziţii foarte neliniştitoare, dacă mă pierd c!iar şi numai puţin în faţa a ceeace se manifestă mai întâi prin roşeaţa tenului, apoi prin aceste uşoare accese demânie şi furie, şi pe urmă printr-o uşoară intensificare a respiraţiei şi circulaţiei.#ulte dispoziţii în)ropate în om şi care nu vor duce decât peste mulţi ani, atuncicând alte cauze vor fi prezente pentru a le declanşa, la nişte boli foarte )rave, îşi au

ori)inea în rava)iile unei educaţii şi predări ratate."şadar, dacă vrem să fim un artist-educator şi învăţător, trebuie neapărat săştim cum conduc căile naturii umane la sănătate sau la boală. Cazurile extreme, amspus-o de/a, revin în sarcina medicului dar, pe parcursul dezvoltării fiinţei umane, oapucăm în permanenţă pe căile ce conduc la această dispoziţie spre vindecare sauspre boală. "rtistul-educator şi învăţător trebuie să cunoască aceste căi. 1l trebuiec!iar să le poată observa în manifestarea lor cea mai subtilă. "cestea sunt niştelucruri pe care educatorul, învăţătorul trebuie să le ştie, în primul rând, referitor la)eneza sănătăţii şi a bolii la fiinţa umană.







Pe când fenomenele materiale exterioare, ele sunt de/a pline de taină putemnu doar să le observăm cu toată claritatea, ci şi să le admirăm2 de ele poate fi le)atşi un sentiment. De aceea, oamenii care sunt mai puţin contaminaţi de )ândireamodernă, care nu şi-au bătut capul să studieze ştiinţa epocii noastre, sunt ataşaţi delumea materială, de această lume materială plină de taine. i dacă, cu toate acestea,ei aspiră să perceapă ceva din ale spiritului, atunci ei vor să facă în aşa fel încâtacest spirit să treacă drept ceva material. i ei încep să facă spiritism.

Pornind de la cunoaşterea abstractă a ştiinţei moderne, omul devine nu

spiritist, ci materialist şi înclinaţia spre lumea materială îl duce la spiritism. 6atăciudăţenia, paradoxul epocii noastre2 oamenii ataşaţi materialismului, atunci cândmai au încă nostal)ia spiritului, fac spiritism. 1i vor să facă să apară spiritul într-oformă materială, în nişte fenomene materiale. 6ar cei care se dedică ştiinţei epociinoastre, aceştia devin materialişti. Dar omul nu poate fi cunoscut nici prinmaterialism, nici prin spiritism nu-l putem cunoaşte pe om decât dacă vedemîntotdeauna, în fiecare or)an şi în fiinţa întrea)ă, întrepătrunderea intimă a corpuluiviu cu sufletul şi spiritul.

*n zilele noastre se vorbeşte, desi)ur, despre suflet şi spirit se vorbeşte despre

corpul viu K "eibL şi despre corpul material K #$rper L. i sunt edificate )randioasefilosofii pentru a se arăta care este le)ătura dintre suflet şi corpul viu. &işte teoriidetailate sunt eşafodate de oamenii cei mai inteli)enţi. "ceste teorii sunt foarterezonabile, foarte /udicioase, dar ele nu sunt în stare să atin)ă realitatea, pentrusimplul motiv că realitatea nu se de)a/ă decât atunci când, în fiinţa întrea)ă, luată întotalitate, putem percepe, prin intuiţie directă, această întrepătrundere dintresufletesc-spiritual şi fizic-corporal. i dacă privim bine cunoaşterea fiinţei umaneaşa cum este ea practicată în zilele noastre, vom descoperi, de asemenea, şi cât estede cenuşie şi nebuloasă această cunoaştere, fie ea exterioară sau interioară.

*n zilele noastre, atunci când se studiază fiinţa umană concretă, se spune2

<"cesta este un între).= 4mul este considerat un între), deoarece pielea face din elun univers bine delimitat. Dar nu se ţine deloc seama de faptul că acest între) nueste un între) decât pentru că în el colaborează or)anele cele mai diferite. &u putemsesiza cu adevărat această unitate decât dacă vedem că or)anele cele mai diferitecolaborează pentru a forma acest între).

"tunci când cineva spune astăzi că omul nu poate fi considerat din capullocului ca un între), el se ciocneşte de opoziţia celor care spun2 <Dvs. distru)eţiunitatea omului trebuie să-l considerăm drept un între).= Dar această unitaterămâne o idee absolut abstractă, dacă nu putem, noi înşine, în propriul nostru spirit,

s-o construim, s-o armonizăm, pe baza unor elemente concrete care constituie fiinţaumană. i iarăşi, când omul se cufundă în sine însuşi, el adună la un loc ceea cetrăieşte în el spunând2 <1u=.

4ameni extraordinar de competenţi, cum ar fi %ohn Stuart Mill % &ota 5@ ( ,au fost nevoiţi să-şi bată capul în modul cel mai teribil pentru a )ăsi nişte teoriidespre ce se ascunde în realitate în acest sentiment intim al unităţii care se exprimăîn 1u. 4mul să se uite bine, fie şi doar o sin)ură dată, cât este de nebuloasă aceastăidee punctuală a <1ului= care există aici. "tunci va vedea că, în ceea ce desemneazăel prin cuvântul 1u, nu mai percepe nimic concret. *n )ermană, cuvântul &ch are treilitere şi nu se mer)e mai departe de aceste litere.





*n en)leză, sunt şi mai puţine2 ceea ce conţine 1ul nu are nici măcar treilitere. edeţi foarte clar2 indiferent că ea se adânceşte în viaţa interioară sau priveştecorporalitatea exterioară, cunoaşterea despre om din zilele noastre devine confuză.

+ocmai această viziune sintetizatoare ce îmbrăţişează în acelaşi timp fizicul şispiritualul poate fecunda modul de a vedea al omului. "stăzi, oamenii se simtextrem de bine când aud citându-se cuvântul lui oet!e2 <#ateria este spirit,spiritul este materie= % &ota 5F ( . 1 un lucru fericit că oamenii se simt atunci bine,căci această idee corespunde unei realităţi. Dar pentru cel care s-a obişnuit să vadă

pretutindeni fizicul şi spiritualul totodată, aceasta poate fi şi o banalitate, dacă maieste invitat să recunoască această evidenţă.

i dacă oamenii se simt bine când le este prezentat ceva în teorie, aceastadovedeşte că ei nu au acel ceva în practică. *n )eneral 0 istoria o arată 0, teoriilecele mai solide sunt o dovadă că, în practică, nu mai au lucrul respectiv. 4amenii n-au început să discute şi să teoretizeze despre Cina cea de +aină decât atunci când, în

practică, ei nu au mai avut pentru aceasta sentimentul necesar. +eoriile, în )eneral,sunt construite cu privire la ceva ce nu ai, în viaţă, nu cu privire la ceea ce ai.

6ată în ce spirit îşi poate croi drum spre o cunoaştere a omului acela care vrea

să fie un adevărat artist-educator şi învăţător. Dar atunci el a/un)e să sesizeze fiinţaumană în complexitatea ei concretă, şi nu ca un între) nebulos unitatea apare, şi ea,în cele din urmă, dar aceasta ia naştere din coeziunea elementelor constitutive. iaici, nu poţi decât să a/un)i la ceea ce am indicat în scrierea mea Despre enigmelesufletului % &ota 5: (2 a/un)i să distin)i în fiinţa umană trei elemente, diferite în

privinţa or)anizării lor.De/a din punct de vedere exterior, or)anizarea capului se dovedeşte cu totul

altceva decât, să zicem, or)anizarea membrelor şi a metabolismului. orbesc despreor)anizarea membrelor şi a metabolismului, deoarece metabolismul iese în evidenţăîn mod caracteristic atunci când omul este activ în membrele sale. C!iar din punctul

de vedere al morfolo)iei, metabolismul este, într-un fel, prelun)irea, spre interior, aomului care nu este imobil, a omului în mişcare astfel, metabolismul este maiintens când omul se află în mişcare. 1xistă o le)ătură intimă, care poate fi arătată

până în detalii 0 aici, mă voi limita doar la a indica faptul 0 între or)anismullocomotor şi or)anismul metabolic, astfel încât voi vorbi despre o unitate2or)anismul metabolic-locomotor. *n sine, aceste două or)anizări formează o

polaritate.uaţi de/a forma exterioară, nimic altceva decât ceea ce se înţele)e prin

Gestalt . Capul, făcând abstracţie de păr, care mer)e spre exterior şi este, la drept

vorbind, ceva care scapă or)anizării vii, care este întru câtva ceva mort 0 esteinteresant să studiem părul, dar pentru moment acest lucru ne-ar duce prea departe 0, capul este încon/urat de o cutie osoasă, şi el este cel mai bine format la periferieîn timp ce ceea ce, la cap, este moale şi viu, se află în interior. Priviţi, în modcomparativ, or)anizarea omului la celălalt pol, priviţi or)anizarea membrelor2 aveţiosul lun) cu măduva osoasă în interior, căreia nu i se acordă deloc atenţie de obiceişi căreia nu i se dă, pentru ansamblul or)anismului, tot atâta importanţă ca şiinteriorului capului în sc!imb, ceea ce este important pentru or)anism îl vedeţiataşat spre exterior.











1ste exact contrariul. 6ar acest contrast este voit de către natura umană înansamblul ei. "stfel că putem vorbi despre doi poli2 or)anizarea neuro-senzorială,care este în principal 0 spun anume2 în principal, nu exclusiv 0 localizată în cap, şior)anizarea metabolismului, care este localizată în or)anismul metabolic-locomotor. Hineînţeles, în realitate, omul formează un între). i nu trebuie să uitămcă nu avem dreptul, urmând o tendinţă de a sc!ematiza, să distin)em acum trei

părţi2 or)anizarea neuro-senzorială, o a doua pe care o vom vedea imediat şi, înfine, or)anizarea metabolismului şi a membrelor, şi să dăm nişte definiţii precise ale

lor, ca şi cum toate acestea ar fi separate.Căci nu sunt separate. 3e produce un metabolism permanent, şi, de asemenea,

o activitate motrice, în muşc!ii capului şi în cap dar capul este în principalor)anizare neuro-senzorială are loc, de asemenea, o pătrundere a or)anismuluimetabolic şi locomotor de către nişte forţe de )ândire. Dar or)anismul metabolic-locomotor este în principal or)anism metabolic-locomotor.

6ar între cei doi poli există tot ceea ce am putea numi or)anism ritmic alomului. "cesta este localizat în or)anismul toracic. "ici, noi avem ritmurileesenţiale, ritmul respirator, ritmul circulator, cu diferenţele dintre ele2 ritmul

respirator mai lent, ritmul circulator mai rapid ritmul respirator perceptibil înrespiraţie ritmul circulator în bătaia pulsului. "cest or)anism este mediatorul2 el seaflă între celelalte două, el asi)ură ec!ilibrul. "r fi pasionant să studiem toateacestea în detaliu, dar nu putem s-o facem întotdeauna, când avem un scop

particular, aşa cum noi avem aici scopul peda)o)ic, pentru a expune lucrurile.Dar dacă vă veţi cuceri un simţ pentru a observa or)anizarea toracică, atunci

veţi descoperi, în forma sc!eletului, în forma or)anelor, pretutindeni, trecerea de laforma or)anelor cefalice la forma or)anelor locomotorii, a or)anelor metabolice.+ot ceea ce există în or)anizarea toracică se află, în ceea ce priveşte şi forma sa, lami/loc între aceşti doi poli ai or)anizării umane. 6ată cum a/un)em să vedem

lucrurile, atunci când ne an)a/ăm pe această cale prin care, în mod efectiv, privimfiinţa umană în confi)uraţia ei intimă, în loc să ne mulţumim să punem în faţanoastră forma nebuloasă a omului ca unitate.

Dar acest lucru mer)e mult mai departe. #er)e până în comportamentulîntre)ii fiinţe. 3ă luăm un exemplu. "m putea lua nenumărate alte exemple, dar dintr-un asemenea exemplu veţi vedea cât este de necesar ca artistul-educator şiînvăţător să se an)a/eze pe un drum cum este acela despre care vorbesc eu.Presupuneţi că aveţi în faţa dvs. o persoană care suferă de accese de furie. a om,accesele de furie, irascibilitatea, pot apărea de/a din copilărie. *n calitate de

educator, de artist-învăţător, trebuie să venim de !ac acestor accese. 4r, dacă omuleste studiat cu a/utorul anatomiei şi al fiziolo)iei moderne, se va examina, pe de-o parte, desi)ur, în mod abstract, cum se comportă sufletul când are un acces de furie,cum se exprimă furia de obicei aceasta, pe de-o parte.

Pe de altă parte, se va a/un)e, poate să se spună2 la o fiinţă irascibilă, bila estesecretată într-o cantitate anormală. Dar nu se va vedea le)ătura dintre cele douăaspecte. &u se va vedea că aspectul sufletesc-spiritual al furiei, al iritării, şimanifestarea acesteia în corpul viu, secreţia biliară, formează un între). *n modnormal, secreţia biliară este necesară omului, pentru că bila trebuie să se amestececu substanţele care, prin nutriţie, trebuie să se incorporeze or)anismului.



4r)anismul bilios face ceva excesiv din ceea ce este /ust şi bun pentruor)anismul normal, el secretă prea multă bilă. i dacă rămâne în această stare, el vaa/un)e în cele din urmă la icter.

raţie unei viziuni sintetizatoare care îmbrăţişează în acelaşi timp sufletesc-spiritualul şi fizic-corporalul, noi vedem cum ia naştere o tendinţă spre boală. Dar

pentru a emite o /udecată asupra naturii umane, nu este suficient doar atât. *n timpce în or)anismul metabolic este secretată bila, la celălalt pol, în or)anismul cefalic,are loc procesul opus polar. &u putem studia absolut deloc natura umană în

ansamblul ei, dacă ne îndreptăm atenţia doar asupra bilei şi asupra secreţiei sale,dacă nu ştim că, în timp ce în or)anismul metabolic este secretată bila, înor)anismul cefalic are loc exact contrariul. "ici are loc resorbţia unui lic!id cuaspect lăptos care urcă din restul or)anismului. "şadar, în timp ce în or)anismulmetabolic este secretată bila în cantitate anormală, capul ia din restul or)anismului,resorbindu-l, un lic!id cu aspect lăptos.

Hiliosul dezvoltă atunci o tendinţă de a-şi umfla capul de fapt, când accesulde furie a trecut, el are impresia că o să-i plesnească capul. i în timp ce, pe de-o

parte, prin secreţia biliară, ceva poate să-i fie dat în lic!idul lăptos, pe de altă parte

se dovedeşte că, atunci când furia scade, prin ceea ce s-a acumulat în capul său, eldevine albastru. "stfel, deci, c!iar dacă privim nu doar forma, ci şi procesele,vedem o polaritate între or)anizarea cefalică sau neuro-senzorială şi or)anizareamembrelor şi a metabolismului. *ntre acestea două, există or)anizarea care re)lează,or)anizarea ritmică, aceea care constă în respiraţie şi circulaţie.

"stfel, or)anizarea ritmică este situată, în natura umană, prin ritmulrespirator, prin ritmul circulator, undeva la mi/loc. Dar dacă încercăm să nedezvoltăm cunoaşterea despre om altfel decât orientând-o, din mai multăcomoditate, spre nişte or)ane imobile pe care vrem să le desenăm cu nişte contururicât se poate de clare, dacă facem în aşa fel încât cunoaşterea noastră despre om să

devină mobilă din punct de vedere interior, atunci vom fi uimiţi, înainte de toate, dele)ătura, de relaţia care există între aceste trei elemente ale naturii umane.

om vedea, dacă ne îndreptăm privirea asupra activităţii ritmice a respiraţiei,cum în inspiraţie, într-o anumită măsură, suflul este condus până la lic!idul careumple canalul ra!idian. "cest lic!id, primind ritmul respirator, prelun)eşte acestritm respirator până în lic!idul cefalo-ra!idian care umple diversele cavităţi alecreierului şi, )raţie efectelor acestei respiraţii asupra creierului, ceea ce îl pre)ăteşte

pe om să acţioneze prin or)anizarea sa cefalică, prin or)anizarea sa neuro-senzorială, este în permanenţă stimulat prin respiraţie. 1ste ca un fel de transpunere

în cap, prin canalul ra!idian, cu a/utorul lic!idului cefalo-ra!idian, a procesuluirespirator, care, în permanenţă, pornind de la acest element median, de la acestelement respirator, vrea să pătrundă în cap pentru a-l stimula.

i invers, dacă mer)em în /os, dacă vedem cum ritmul respirator, într-un fel,se adună Use împac!eteazăU şi face loc ritmului cardiac, cum trece în ritmulcirculator, învăţăm atunci să observăm cum, în expiraţie, când lic!idul cefalo-ra!idian împin)e în /os, ritmul circulator acţionează asupra metabolismului, şivedem ritmul circulator colaborând cu or)anismul metabolic-locomotor. 6ată rodulunui studiu viu, plastic şi artistic, al or)anizării respiratorii şi circulatorii.



edem cum, pe de-o parte, aceasta se extinde spre creier, spre or)anizareacefalică, şi cum, pe de altă parte, ea se exprimă cu totul altfel, într-un mod diametralopus, în or)anismul metabolic-locomotor. Dar, o dată ce ne-am an)a/at în acest fel

pe calea unei concepţii vii despre om, atunci vom mer)e mai departe. &e vomîndrepta privirea spre ritmul respirator şi circulator şi ne vom face reprezentări care,într-un fel, sesizează acest ritm respirator şi circulator. "ceste reprezentări nu sunt,cu si)uranţă, atât de simple încât să le putem desena, dar această manie de a desenaşi clasifica este ceva stân/enitor, atunci când e vorba de natura umană, mereu în

mişcare.Pe vremea când 0 permiteţi-mi această paranteză 0 încă ne mai )ăseam, cu

cunoaşterea şi practica antroposofică, în sânul 3ocietăţii +eosofice, puteai întâlni pretutindeni, când mer)eai în Bamuri, nişte tabele recapitulative, unu, doi, trei, patru, cinci, uneori nişte cifre infinite şi pretutindeni, pe lân)ă aceste cifre, şi niştedate. "ici, totul era sc!ematizat. 1xista astfel o întrea)ă scară. "i fi putut urca pe ea

până în sferele supreme ale existenţei. Inii îşi reprezentau, de altfel, ceva ca un felde escaladare ducând din lumea fizică până în re)iunile supreme ale existenţei.

+otul era perfect izolat, încapsulat. Când ştii că omul nu poate avea o reală

percepţie suprasensibilă a mişcătoarei naturi umane decât dacă şi )ândirea luirămâne mobilă, atunci ... da, te apuca o teribilă mân-cărime la picioare când intrai înaceste Bamuri nu puteai sta pe loc în ruptul capului, îţi venea s-o iei la sănătoasa,

pur şi simplu, din cauza acestor obişnuinţe de )ândire. "cest lucru este esenţialul2trebuie să căutăm drumul unei reale cunoaşteri despre om făcând ca )ândireanoastră să devină mobilă. Dar atunci trebuie să facem, în direcţia a ceea ce amexpus de/a, încă un pas mai departe.

Când încercăm să ne reprezentăm ritmul respirator şi circulator, modul încare se modifică şi se metamorfozează în sus, a/un)em să ne spunem, desenând, deastă dată nu o sc!emă, ci c!iar o sc!iţă Kdesen, p. 85L2 avem aici ceva ca un fel de

cordoane mentale )raţie cărora ne reprezentăm într-un mod destul de robust nişte procese care se desfăşoară pe căile respiratorii, pe căile circulatorii, şi percepematunci aici ceva material, în lic!idul san)uin şi, am putea spune, în imponderabilullic!id eteric nervos, mult mai subtil.

"cum, dacă continuăm să ne reprezentăm omul, urcând de la or)anizareatoracică în sus, ne vedem constrânşi să destrămăm reprezentările înseşi, să le dămforma unei reţele. i astfel, a/un)em, în mod efectiv, să sesizăm cu a/utorulreprezentărilor noastre modificate în sus ceva ce există în exterior. "/un)em sădestrămăm aceste cordoane )roase şi, încetul cu încetul, reprezentându-ne procesul

respectiv, a/un)em la ceea ce poartă denumirea de substanţă albă, fibroasă, acreierului, care se află sub materia cenuşie. "/un)em să avem o )ândire care este totatât de mobilă ca natura umană însăşi.

%măreşte ima)inea(

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA303/GA303_img/CF06_plansa_800.jpg





i invers, dacă facem omului onoarea de a nu ne mulţumi, când îl vedem, cu /udecata biciuitoare2 <"cesta este un între)= dacă, atunci când îi privim toracele,avem aici nişte reprezentări robuste şi dacă apoi le destrămăm apropiindu-ne de cap,a/un)em atunci, prin însuşi faptul că reprezentările se destramă, să intrăm în viaţamaterială, care ne oferă ima)inea acestora în fibrele nervoase şi ramificaţiile lor.

Dacă mer)em acum, cu )ândirea noastră, în /os, a/un)em la un punct în carenu ne mai putem destrăma reprezentările în aşa fel încât ele să formeze o ţesătură pe

care să o re)ăsim apoi în sistemul nervos ci acum, când încercăm să prelun)im)roasele cordoane nervoase în /os, a/un)em la un punct unde le pierdem. 6ntrăm înnişte reprezentări care nu mai pot acoperi o realitate materială, pentru că acest cevamaterial pare a se lic!efia.

edeţi dvs., când priviţi creierul, cum se prelun)eşte el în măduva spinării prin cele douăsprezece vertebre dorsale, lombare, sacrale etc., atunci, a/un)ând înre)iunea metabolică, substanţele nervoase, care acum sunt albe în exterior şi cenuşiiîn interior, se dizolvă. *n acest sentiment se pierde, ca să spunem aşa, posibilitateade a ne reprezenta ceea ce este material. &u putem cuprinde fiinţa umană inte)rală

cu nişte reprezentări care nu se sc!imbă. 3untem obli)aţi să ne facem )ândireamobilă din punct de vedere interior. "tunci când privim omul mer)ând în sus,reprezentările devin altceva decât atunci când mer)em în /os. Ceea ce la om adevenit mobil poate fi, într-un fel, recreat. edeţi dvs., acesta este începutul uneiactivităţi artistice în cadrul căreia creatorul pătrunde, întru câtva, în acest domeniumaterial pe care-l vedem în realitate aici, afară, în omul din lume.

&u avem, am putea spune, pe de-o parte, lumea materială concretă şi apoireprezentarea abstractă, ci ne cufundăm în natura umană. 6ar reprezentările pe carele avem devin ele înseşi vii şi iau parte la viaţa umană. &u există alt mod de a-lcuprinde pe om, în particular ceea ce este necesar să cunoaştem în calitate de artist-

educator şi învăţător. Pentru a-l cunoaşte cu adevărat pe om, trebuie, astfel, sădevenim noi înşine mobili. "tunci vom descoperi, de asemenea, cum aceste treielemente ale or)anizării umane trebuie să colaboreze pentru a da naştereec!ilibrului uman sănătos. i vom putea observa ceea ce, în cazul unui ec!ilibru

perturbat, produce tendinţele spre tot soiul de tulburări. om avea o percepţie vie adrumului ce duce, în cazul omului, la sănătate şi la boală.

"cest lucru devine deosebit de important când luăm în considerare perioadelevieţii. Căci cele trei elemente ale or)anismului uman colaborează în alt fel încopilărie, în alt fel la vârsta adultă şi în alt fel la bătrâneţe. a copil, entitatea

sufletesc-spirituală acţionează cu totul altfel în corpul impre)nat de viaţă, în aşa felîncât între aceste trei elemente colaborarea este cu totul alta decât la omul matur şila bătrân. i va trebui să studiem aceste diferenţe. Dacă mer)em pe firul unuiasemenea )ând, vom a/un)e treptat să sesizăm şi perioadele vieţii în alt fel decât seface acest lucru de obicei.

#i s-a reproşat că am scris, în Conducerea spirituală a omului şi ai omenirii % &ota 5E ( , că copilul posedă o înţelepciune pe care, la drept vorbind,adultul n-o mai are. Cu si)uranţă, nu vreau să contest înţelepciunea, a)erimeascumpilor noştri adulţi dar )ândiţi-vă numai că, dacă ar trebui să ne păstrăm, toatăviaţa, această întrea)ă înţelepciune care, pe baza relativei imprecizii a substanţei









cerebrale, a restului or)anismului, este capabilă să impre)neze cu înţelepciuneîntre) or)anismul, cum o facem în mod instinctiv în copilărie, noi n-am putea s-oscoatem la capăt.

Ce-i drept, la copil, toate acestea rămân în)ropate în inconştient2 felul cumaceastă înţelepciune dă creierului o formă plastică, şi cum dă o formă plasticăîntre)ului trup dar această înţelepciune există, şi vedem că ea există atunci când,

prin mi/loacele de cunoaştere de care v-am vorbit în zilele din urmă, a/un)em săluăm în considerare toate perioadele vieţii când, în special, dezvoltăm un real or)an

pentru visele copilului. "stăzi, adulţii refuză, în )eneral, să se intereseze de acestea,sub pretext că ele n-au nici cap nici coadă dar aceste vise ale copilului, privite înesenţa lor, sunt extrem de interesante, sunt absolut diferite de visele adultului.

1le sunt astfel alcătuite că adesea copilul visează 0 pur şi simplu, el nu şties-o exprime, dar putem a/un)e să-l înţele)em pe copil în această direcţie 0 copilulvede în vis, sub forma unor fi)uri, înţelepciunea care dă creierului său şi restuluior)anismului o formă plastică. Dacă am urmări în acest sens, cu o profundă iubire,mai multe vise ale copilului, am vedea că copilul visează, aş zice, înţelepciuneaori)inară care domneşte aici. Copilul este, din acest punct de vedere 0 scuzaţi-mi

duritatea exprimării 0, mult mai înţelept, cu mult mai inteli)ent, decât adultul. ieducatorul ar trebui să fie conştient, când trece pra)ul şcolii, că în acest sens copiluleste mult mai înţelept decât el.

1l, dascălul, a pierdut-o şi a transformat-o de/a înţelepciunea pe care o are elacum, inteli)enţa pe care şi-a cucerit-o între timp prin experienţă, nu se compară cuînţelepciunea pe care o avea atunci. "stfel, atunci când luăm visele pe care le areomul mai târziu, ele nu mai conţin ceea ce are visul de copil, ci ceea ce poartă omuldin viaţa exterioară până în viaţa de vis. "m vorbit de/a despre acest lucru dintr-unalt punct de vedere. "tunci când adultul visează, el poartă până în viaţa nocturnăînţelepciunea sa diurnă aceasta, la rândul ei, reacţionează asupra lui, în timp ce

asupra copilului acţionează o înţelepciune cu mult mai înaltă.Copilul nu este conştient de aceasta, dar în inconştientul său, copilul resimte

această înţelepciune şi, când se află la şcoală, el are sentimentul inconştient de aavea în el această înţelepciune pe care dascălul nu o are, pe care acesta a pierdut-ode/a. Dascălul se consideră în aparenţă mult mai înţelept decât copilul. 1 firesc,altfel el n-ar putea să se simtă cu adevărat dascăl dar el este conştient, desi)ur, deaceastă înţelepciune. "cesta este avanta/ul pe care îl are faţă de copil. Dar ea nu estetot atât de extinsă, tot atât de măreaţă ca înţelepciunea copilului.

Dacă am voi să exprimăm ceea ce poartă în el copilul, în mod inconştient,

drept înţelepciune şi, pe de altă parte, am înveşmânta în cuvinte ceea ce a pierdutdascălul, ar rezulta ceva foarte ciudat, dar care are o mare importanţă pentru viaţaşcolară în ceea ce are ea cu adevărat imponderabil. "m afla, într-adevăr, următorullucru2 Când profesorul, cu inteli)enţa sa cucerită în lume, intră în şcoală, din cauzaacestei inteli)enţe abstracte pe care o avem în zilele noastre, el a devenit 0 aceastase întâmplă 0 un pedant destul de sec uneori, aceasta se vede c!iar şi după aspectulsău exterior. Copilul însă mai are încă întrea)a vioiciune care provine dinînţelepciunea de care am vorbit. Desi)ur, i se interzice să-şi exprime sentimentul. iastfel, în şcoală domneşte /udecata profesorului2 dascălul este inteli)ent, copilul este

prost.



Dar în subconştient lucrurile stau altfel. i dacă s-ar putea vorbi în vise,situaţia ar fi alta. *n subconştient, se poate întâmpla ca copiii să )ândească în modinconştient2 <Ce prost e profesorulA= 0 iar profesorul să )ândească în modinconştient2 <Ce inteli)enţi sunt copiiiA= Considerând lucrurile în ansamblu, ceea cese întâmplă în acest sens într-o clasă /oacă un rol extrem de important.

+rebuie să vedem neapărat acest lucru2 în realitate, când copilul se poartă aşacum am spus adineaori, el trebuie că are întotdeauna, într-o anumită măsură, în modfiresc, un soi de intimă condescendenţă 0 dar aceasta rămâne inconştientă 0, o

atitudine amuzată faţă de profesor căci el nu poate face altfel decât să simtă, îndosul naturii sale de copil, fiinţa plină de înţelepciune care-l edifică pe om, şicealaltă fiinţă 0 <nu a ieşit din asta mare lucru, se vede bine=, /udecă atunci naturainconştientă a copilului 0, când profesorul intră cu mor)a lui, cu aerul devenit posacdin cauza conceptelor abstracte şi intelectuale, cu !aina pe care praful bibliotecilor aîmbâcsit-o într-atât încât n-o mai poţi peria vreodată, atunci, nu-i aşa, copilul simteîn modul cel mai intens ceea ce mi-ar plăcea să numesc o cunoaştere exultantă.

6ată ce trebuie să simţim faţă de copil, lucru care, într-un anumit fel, provenind din natura umană, este absolut /ustificat. a drept vorbind, copilul îşi

salvează în acest fel sănătatea căci e absolut si)ur că copilul nu visează, într-unmod exaltat, despre profesori el visează despre înţelepciunea de care am vorbit, dincare el este ţesut, scăldat, din toate părţile. a dascăl, în subconştient, se dezvoltăceva opus şi acest lucru face şi el parte din imponderabilele care pot apărea înclasă. Dar, în mod evident, aici este vorba de următorul lucru. a copil, aş zice, eramai curând un raport de cunoaştere.

a dascăl, este vorba de dorinţă, de ceva care se manifestă prin puterea de arâvni. Dascălul )ândeşte în subconştientul său, şi, de asemenea, visează 0 ceea ce,

bineînţeles, în virtutea faptului că este un om civilizat şi care se conformeazăre)ulilor şcolii, el nu-şi mărturiseşte în deplinătatea conştienţei 0, visează că are

anumite forţe care sunt proprii naturii copilului. *n această lumină, dacă sufleteleumane ar fi psi!analizate uneori cu ceva mai mult spirit decât se face acest lucruastăzi, s-ar vedea ce rol /oacă în viaţa subconştientă a profesorului aceste forţe decreştere proaspete şi vii şi alte forţe umane ale copilului.

+oate acestea au un efect real în viaţa imponderabilă, în clasă se dezvoltă cuadevărat nişte forţe. i dacă ştim să vedem în culisele existenţei obişnuite acopilului, am putea spune că atunci în clasă copilul îşi retra)e interesul faţă dedascăl şi se întreabă2 <Inde a dispărut oare, din acest individ, tot ceea ce avem noiîn interiorul nostru?= a profesor, e vorba de puterea de a râvni. *n subconştientul

său, el începe să vampirizeze copiii. *n subtextul conştienţei, el vrea să-şi însuşeascăforţele copiilor.i dacă am privi mai îndeaproape, am vedea cât de puternic este acest

vampirism, adeseori, în culisele existenţei fizice. "m vedea de unde provineslăbiciunea anumitor copii 0 desi)ur, aceste lucruri cer să fie privite cu mult tact 0 şitendinţa de a se îmbolnăvi pe care o au copiii dintr-o clasă sau alta. "r fi de-a/uns,dacă am avea pentru aceasta oc!iul liber şi desc!is, să privim confi)uraţiadascălului sau a dăscăliţei2 am avea atunci mai mult decât o simplă observaţieasupra tendinţelor spre sănătate şi boală ale copiilor clasei.



*n calitate de artişti-educatori şi învăţători, noi nu putem stăpâni acest fel desituaţii decât dacă ne impre)năm de o cunoaştere despre om care, fiind mobilă din

punct de vedere interior, fiind ea însăşi, pe plan sufletesc-spiritual, un or)anism,reproduce, în felul arătat, structura or)anismului uman, şi se uneşte, totodată, cuiubirea faţă de om, cu această iubire adevărată ce triumfă asupra diverselor forţeunilaterale ale naturii umane şi care le armonizează. *nsuşindu-ne o astfel decunoaştere, devenim, de asemenea, capabili să vedem nu doar că natura umană seexprimă în moduri foarte diferite în copilărie, la vârsta adultă şi la bătrâneţe. Cele

trei elemente ale naturii umane se întrepătrund în moduri foarte diferite şi trebuie săle armonizăm.

"cest lucru devine ceva foarte concret atunci când, de exemplu, trebuie să ne)ândim cum putem să or)anizăm în mod /udicios timpul de care dispunem pentrueducare şi predare. +rebuie, bineînţeles, să introducem în domeniul educaţiei şi alinstruirii totalitatea fiinţei umane, atât capul, cât şi membrele şi metabolismul şicum în fiecare element particular se desfăşoară şi celelalte procese ale celorlalteelemente, noi trebuie să ţinem seama de acest lucru. *n cap, se înţele)e de la sine, auloc, în permanenţă, şi nişte procese metabolice.

"tunci când, pentru anumite formalităţi peda)o)ice, avem nevoie ca, în clasă,copilul să stea liniştit, aşezat 0 vom mai vorbi despre aceasta, ca şi despre felul încare trebuie să fie dispuse băncile, conform unor le)i ale i)ienei 0, noi tratămcopilul ca şi cum el ar sta liniştit, ca şi cum, deci, activitatea nu s-ar exercita înor)anismul metabolic-locomotor, ci tot ceea ce acţionează ar proveni, în modobli)atoriu, din cap. *n acest caz, noi îi impunem copilului un dezec!ilibru.Bemediem atunci această situaţie, având )ri/ă, de astă-dată pe bună dreptate, sădescărcăm pe urmă capul de activitatea sa şi să punem în mişcare or)anismulmetabolic-locomotor, punându-l pe copil să facă )imnastică.

Dacă suntem conştienţi de polaritatea proceselor ce se desfăşoară în

or)anismul cefalic şi în or)anismul metabolic-locomotor, vom sesiza neapărat câteste de important să alternăm şi aici lucrurile în acest fel. Dar când, după ce îi vomfi lăsat pe copii să sară, să facă )imnastică, să facă tot felul de exerciţii, îi readucemapoi în clasă şi ne reluăm lecţiile, ce se petrece, aşadar, atunci?

edeţi dvs., în timp ce fiinţa umană îşi are or)anismul metabolic-locomotor în activitate, )ândurile pe care, în perioada dintre naştere şi moarte, le facem să intreîn mod artificial în cap, se află în afară, în exteriorul capului. Copilul sare, se mişcă,îşi pune în mişcare or)anismul metabolic-locomotor. *n ceea ce priveşte )ândurileimplantate în timpul vieţii fizice pe Pământ, ele se retra). "cum se află în cap, se

manifestă în cap, într-un mod inconştient, ceea ce apare, de altfel, în vise 0 e vorbade această înţelepciune suprasensibilă."tunci când, după )imnastică, readucem copilul în clasă, noi îi punem, în

locul a ceea ce a avut mai înainte, în timpul exerciţiilor de )imnastică, ceva care, însubconştient, este pentru el ceva de valoare inferioară. Căci în timpul exerciţiilor de)imnastică, copilul nu este educat numai de lumea sensibilă, ci şi de ceasuprasensibilă, care, în timpul exerciţiilor, are aici o ocazie absolut deosebită de a semanifesta. De aceea este copilul atât de prost dispus din punct de vedere interior lalecţia ce urmează.



Poate nu-şi exteriorizează această repulsie, dar este prost dispus din punct devedere interior. i )refând lecţia obişnuită pe exerciţiile de )imnastică, noi îi facemrău, creăm în el nişte tendinţe spre boală.

"cesta este un fapt care, după câte mi-a spus un fiziolo), c!iar a fost observatde/a adesea în mod exterior. Dar aici, )raţie cercetării spirituale antroposofice, aveţinişte motive clare să meditaţi la faptul că noi, în calitate de învăţători şi artişti-educatori, putem, într-adevăr, favoriza tendinţele spre sănătate, dacă ne cucerim aşacum trebuie o cunoaştere despre om. Desi)ur, dacă n-o facem aşa cum trebuie, vom

da naştere unor diverse tendinţe spre boală. +rebuie să avem acest lucru foarte clar prezent în minte. Căci, aţi remarcat-o de/a, nu vreau să încep să laud ceea constituie pentru om înţelepciunea sa de viaţă ea n-ar fi suficientă pentru a conferi or)anizăriiumane, la vârsta adultă, forma ei plastică.

Dar dacă atunci, la vârsta maturităţii, or)anizarea noastră nu ar fi de/asclerozată în aşa măsură încât ceea ce facem să intre astfel în cap drept înţelepciuneexterioară cucerită într-un mod naturalist şi intelectualist, dacă aceasta n-ar reflectatotul, aşa cum trebuie, sub formă de amintiri, aceasta s-ar revărsa mai târziu înrestul or)anismului. i, dacă, oricât de paradoxal ar putea să pară aceasta, atunci

când ceea ce, conform or)anizării normale a omului, trebuie să rămână înor)anismul cefalic, ar coborî în or)anismul metabolic-locomotor, aceasta ne-ar îmbolnăvi, ar fi ca o otravă. *nţelepciunea intelectului este, de fapt, un fel de otravă,de îndată ce ea nu-şi mai păstrează locul, de îndată ce, cel puţin, ea pătrunde înor)anismul metabolic. &oi nu putem trăi cu înţelepciunea intelectului decât datorităfaptului că această otravă 0 spun asta într-un sens te!nic, fără nici o aprecieremorală 0, datorită faptului că această otravă nu coboară în or)anismul nostrumetabolic-locomotor. *n acest sens, există nişte efecte teribil de distru)ătoare.

Dar la copil această scleroză nu există. Când a/un)em aici, cu înţelepciuneamatură pe care o avem astăzi, această otravă se infiltrează în or)anismul său

metabolic-locomotor şi, prin aceasta, îl otrăveşte. edeţi, este necesar să înţele)emîn practica nemi/locită a vieţii ce putem cere acestui cap de copil, pentru a nu-l facesă in)ur)iteze prea multe lucruri, care apoi nu mai sunt reţinute şi coboară atunci înor)anismul metabolic-locomotor.

*n calitate de dascăli şi artişti-educatori, avem, aşadar, puterea de a acţionaasupra or)anismului copilului în sensul sănătăţii sau al bolii. i când vrem să-lfacem pe un copil deosebit de inteli)ent conform criteriilor actuale şi îl punemmereu să stea /os şi-l facem să in)ur)iteze o mare cantitate de lucruri în poziţiaaşezat, atunci, în sc!imb, împiedicăm înţelepciunea inconştientă să acţioneze în el.

Căci această înţelepciune inconştientă acţionează tocmai atunci când el zburdă,când face mişcări mai mult sau mai puţin ritmice căci ritmul favorizează unireaor)anismului cu înţelepciunea inconştientă, datorită poziţiei intermediare, absolut

particulare, pe care o ocupă or)anismul ritmic între or)anizarea cefalică şior)anizarea membrelor şi a metabolismului.

"stfel că, atunci când aplicăm această peda)o)ie monastică despre carevorbeşte M. 3pencer, pentru a-i face pe copii şi pe tineri deosebit de inteli)enţi, sedovedeşte că, în acest caz, îi vom procopsi cu nişte tendinţe spre boală cu care maitârziu, cu a/utorul înţelepciunii pe care le-o inculcăm noi, ei nu vor mai şti deloc cesă facă.



+oate acestea sunt nişte lucruri care, într-adevăr, nu pot fi cântărite cu o balanţă şi nu se revelează decât unei )ândiri mobile ce se conformează întotdeaunavieţii, întocmai ca aceea ce poate fi dobândită pe cale antroposofică. 6ată câtevaindicaţii )enerale care au vrut să arate că artistul-educator şi dascăl trebuie să înveţesă cunoască marile principii ale sănătăţii şi ale bolii ce acţionează în cazul omului.

6ar aici este de o importanţă esenţială să menţionăm că efortul pe care îl face,în ceea ce priveşte viziunea lucrurilor şi cunoaşterea lumii, pentru a nu rămâne doar la ceea ce este exterior, fix, imobil, ci pentru a se ridica la o mobilitate interioară a

)ândirii, că acest efort este le)at de cunoaşterea tuturor stărilor labile prin care semanifestă natura umană în sensul sănătăţii sau al bolii şi care, la şcoală, sunt cevacu care dascălul are de-a face.

om intra acum în detalii şi vom studia copilul, fiinţa umană în devenire,trecând prin vârstele succesive ale vieţii.

CONFERINŢA A VII(ADornach, 2# decemr!e "#2"

Când trebuie să ne ocupăm în mod special de copilul foarte mic, în calitate deîndrumători sau educatori 0 fie ca părinţi, fie le)aţi de copil în alt fel 0, vom simţifaţă de copilul foarte mic, într-un mod deosebit de puternic, obli)aţia de a ne puteaapleca plini de înţele)ere asupra desfăşurării vieţii umane în totalitatea ei. De aceeaa fost întotdeauna deosebit de dureros pentru mine faptul că la coala Galdorf din3tutt)art noi nu putem primi decât copii care au atins de/a vârsta considerată în1uropa Centrală vârsta şcolarităţii obli)atorii.

#i-ar aduce o profundă mulţumire dacă am putea primi în coala iberăGaldorf c!iar copii mai mici. Dar, pe lân)ă alte dificultăţi, un obstacol principal seopune faptului ca noi să putem edifica un fel de şcoală pentru cei mici2 în toate

domeniile mişcării noastre antroposofice, suferim de o supraabundenţă extraordinar de mare de lipsă de bani şi această supraabundenţă de lipsă de bani ne permite săsperăm cel mult că, dacă în viitor coala Galdorf nu va fi întâmpinată cu ostilitate,vom a/un)e să primim în această coala Galdorf c!iar şi copii mai mici.

Copilul mai mic este, după cum se ştie, fiinţa cel mai puţin accesibilă lumiiexterioare, c!iar şi în privinţa a ceea ce încercăm noi să facem faţă de copil ca fiinţecare îi suntem exterioare. i, mai ales în prima perioadă a vieţii, el îşi înc!ide, ca săspunem aşa, porţile vieţii sufletului său şi se izolează încă în între)ime de lumeaexterioară, în special datorită acelor lucruri pe care le poate face în primii ani de

viaţă împotriva tuturor măsurilor pe care oamenii vor să le ia din exterior faţă de el.*n prima perioadă a vieţii, fiinţa umană 0 putem s-o spunem fără nici o rezervă 0 face, pur şi simplu, ceea ce vrea. Dacă adultul consimte să-şi mărturisească acestlucru, el trebuie, desi)ur, să constate că este într-o foarte lar)ă măsură neputinciosfaţă de ceea ce vrea copilul, în special în privinţa între)ii deveniri a copilului încursul ulterior, uneori c!iar ultim, al vieţii umane.

Dvs. ştiţi, poate, că înainte cu destul de mult timp de a începe să publicliteratură antroposofică în sensul strict al cuvântului, am publicat, la începutul anilor V89 ai secolului trecut, cartea Filosofia libertăţii % &ota 58 (.







"ceastă Filosofie a libertăţii vrea tocmai acest lucru2 să considere adevăratîn viaţa umană, implicit din punct de vedere social, ceea ce evoluează în fiinţaumană spre impulsul libertăţii, spre impulsul personalităţii fiinţei umane întotalitatea ei, spre impulsul deplinei sale personalităţi.

+ocmai când îţi iei un asemenea punct de plecare privirea îţi este atrasă înmod cu totul special de faptul că, în realitate, suntem situaţi în faţa copilului foartemic în aşa fel încât trebuie să ne punem, pe de-o parte, problema libertăţii, şi, pe dealtă parte, problema destinului. Putem s-o spunem, desi)ur, că atunci când

pătrundem adânc în inima umană ni se revelează cât de mult depinde cea mai mare parte a fericirii omului, a sentimentului valorii sale ca fiinţă umană şi al demnităţiiumane, cât de mult depinde aceasta de conştienţa faptului că fiinţa umană poateavea libertate în propriul său piept.

6ar cunoaşterea antroposofică ne arată foarte clar că ţelul vieţii umane constătocmai în aceasta2 tuturor diverselor însuşiri proprii pe care le dezvoltă fiinţa umanăatunci când, înainte de naştere sau concepţie, îşi construieşte în lumea sufletului şi aspiritului viitoarea încarnare, tuturor acestor însuşiri proprii, a căror experienţă oreface după moarte, li se adau)ă impulsul libertăţii pe care el îl poate trăi tocmai în

timpul vieţii sale pământeşti şi numai în timpul acestei vieţi pământeşti, prinintermediul corporalităţii sale, prin faptul că el se cufundă în corporalitate.Pământul este sin)urul loc unde omul poate deveni o fiinţă liberă şi el nu poate ducecu sine în alte lumi decât atât libertate câtă şi-a putut cuceri pe Pământ.

Când ne apropiem de copilul foarte mic cu această sentiment 0 şisentimentele sunt c!iar forţele cele mai importante pentru artistul care educă şiinstruieşte 0, atunci ne punem întrebarea2 cum trebuie să ne purtăm pentru cacopilul foarte mic să poată a/un)e mai târziu în deplina posesiune a conştienţeilibertăţii sale? 0 6ar, pe de altă parte, vom vedea cu uşurinţă, de/a din viaţaexterioară, cu condiţia să fim destul de lipsiţi de pre/udecăţi, ceea ce înţele)erea

antroposofică ridică apoi până la o totală certitudine, şi anume faptul că fiinţaumană are, cu toată libertatea sa, un destin, ceea ce denumim cu termenul orientalde <$arma= % &ota 79 (.

3ă observăm, de exemplu, în raport cu viaţa sa ulterioară, cum un omîntâlneşte o personalitate pe care n-o cunoştea absolut deloc înainte, care exercităapoi o influenţă profundă asupra destinului său, cu care el se lea)ă într-un moddeosebit, poate într-o viaţă comună. *n primă instanţă, poate părea că !azardul l-acondus spre acea personalitate. Dar dacă pe urmă, c!iar fără ştiinţa spiritualăantroposofică, acel om îşi priveşte viaţa retrospectiv, va fi uimit să constate că a

săvârşit înainte toţi paşii necesari pentru a se pune în acord cu ceea ce înainte părea,în mod eronat, a fi rodul absolut al întâmplării.ec!iul prieten al lui oet!e, Jnebel % &ota 7' ( , a făcut această remarcă ce

venea din străfundurile sufletului, în timp ce, la bătrâneţe, el arunca o privireretrospectivă asupra vieţii sale2 atunci când, la bătrâneţe, îţi arunci o privireretrospectivă asupra vieţii tale, totul pare în realitate a fi fost condus după un plan.+otul se armonizează într-o unitate. 0 i cum voinţa noastră este incorporată înţesătura faptelor noastre izolate, putem vedea pretutindeni în realitate cum viaţavine spre noi conform destinului nostru.









"m mai putea cita şi alte personalităţi, care, ca şi Jnebel, a/un) la oasemenea convin)ere doar prin observarea exterioară a vieţii. om constata atuncică şi nişte observaţii ale vieţii pornind din exterior vin să confirme în mod absolutnişte adevăruri tot atât de îndepărtate de viaţa obişnuită cum este adevărul despre$arma.

Dar, tocmai când pornim de la acest punct de vedere, trebuie, totuşi, încalitate de îndrumători şi educatori, să ne punem această întrebare2 eşti tu oaretocmai acela care 0 şi această întrebare ne va veni în minte mai ales atunci când e

vorba de un cămin pentru copii, căci întrebarea ar trebui să se refere atunci la toţicopiii care vă pot fi încredinţaţi 0, eşti tu oare tocmai acela care a fost ales de destin

pentru o le)ătură atât de importantă, pentru un raport atât de important cu copilulcum este acela al unui dascăl şi educator? 0 i suntem situaţi în faţa acestei opţiuni2ce putem face pentru a ne estompa cât mai mult, pentru ca trăsăturile noastre

personale de caracter să pătrundă cât mai puţin în copil, pentru ca să nu stân/enimdestinul copilului, ci să-l înălţăm până la punctul în care el va fi în viaţă o fiinţăumană liberă?

Cât de profundă poate fi influenţa exercitată de o fiinţă umană asupra alteia,

în special în momentul primei copilării, acest lucru se vede dacă examinăm, înîntre)ul ei specific, prima perioadă mare a vieţii fiinţei umane2 perioada care mer)ede la naştere 0 dacă facem acum abstracţie de viaţa embrionară, despre care vomvorbi mai târziu 0, până la sc!imbare dinţilor, aproximativ până în momentulîmplinirii vârstei de şapte ani. 3c!imbarea dinţilor introduce o fisură importantă înîntrea)a viaţă a fiinţei umane. i cel care ştie cu adevărat să observe va vedea căapare la copil, după şapte ani, o anumită confi)uraţie a )ândirii, a simţirii şi avoinţei, sub o formă care, tocmai, nu era prezentă înainte.

&e-am obişnuit, observând din exterior lumea materială, să aplicăm vieţiiumane în viaţa concretă anumite reprezentări pe care ni le-am format într-un mod

care încă mai era conform cu spiritul. Când vedem anumite procese materiale care produc într-un anumit punct căldură perceptibilă din punct de vedere exterior, careînainte nu era perceptibilă din punct de vedere exterior, fără ca ea să fi fost adusădin exterior, atunci ne spunem2 această căldură exista în stare latentă în substanţamaterială, ea a devenit apoi căldură în stare liberă.

"m fost obişnuiţi să vorbim de lucruri de acest fel când luăm în considerare procesele materiale exterioare. 0 1i bine, tot aşa cum, printr-un proces material, poate să se de)a/e căldură atunci când ea exista înainte în stare latentă, la fel, cam în /urul vârstei de şapte ani se de)a/ă, în )ândirea, simţirea şi voinţa copilului, nişte

forţe care înainte erau ancorate în or)anismul copilului, care nu aveau o activitateautonomă în sufletul lui. "cum, după şapte ani, ele au o activitate autonomă însufletul copilului. *nainte, ele lucrau în or)anism, erau le)ate de procesele decreştere şi nutriţie. 1le s-au eliberat de această muncă, au dobândit natura de forţesufleteşti.

"stăzi, o ştiinţă abstractă examinează în permanenţă raportul dintre trup şisuflet, îşi construieşte o noţiune abstractă despre suflet, despre trup, şi vorbeşteatunci despre acţiunea trupului asupra sufletului, despre acţiunea sufletului asupratrupului, despre paralelism psi!ofizic şi alte asemenea lucruri dră)uţe, şi eşafodeazăapoi nişte teorii subtile despre modul în care sufletul acţionează asupra trupului.



&u se fac observaţii în acest domeniu, ci sunt eşafodate teorii subtile, sefilosofează. Dar putem filosofa mult şi bine în această direcţie, nu va ieşi nimic dinasta căci atunci când vrei să pătrunzi în domeniul fiinţei umane, trebuie să observiexact la fel ca atunci când vrei să observi natura exterioară. 6ar dacă studiem înle)ăturile lor reciproce elementul sufletesc-spiritual şi elementul fizico-eteric alcopilului de la naştere şi până în /urul vârstei de şapte ani, lucrurile se prezintăastfel că în or)anism sunt prezente, fără ca noi să le observăm, forţele care vor apărea mai târziu drept forţe sufleteşti, în raportul, în le)ătura, care se stabileşte

începând cu al şaptelea an, cu lumea exterioară.Dacă vrem, aşadar, să răspundem la întrebarea2 cum este alcătuit sufletul

copilului până în al şaptelea an? 0 atunci trebuie să privim evoluţia sufletuluiîncepând cu al şaptelea an. Putem observa atunci sub formă sufletească ceea ce seafla înainte în or)anism şi era activ în or)ane. Dar, atunci când examinăm acestlucru, vedem că această activitate or)anică internă deosebit de ocupată cumodelarea plastică a creierului, cu formarea restului or)anizării, are o semnificaţieabsolut specială.

Copilul face să pătrundă până în or)anizarea sa fizică ceea ce, prin naştere

sau concepţie, a adus din lumile spirituale. 1l îşi desfăşoară activitatea în interiorulacestei or)anizări. 1l face ceea ce vrea pe baza acestei activităţi de or)anizare şi îşiînc!ide şi mai mult porţile faţă de lumea exterioară. 6ar noi nu avem dreptul săintervenim orbeşte şi în mod neîndemânatic în ceea ce săvârşeşte copilul sub formafaptului că el face tocmai ceea ce vrea, că el nu este, de fapt, accesibil voinţei lumiiexterioare.

i dacă ne )ândim, în sc!imb, că tot ceea ce facem în prea/ma copilului faceo impresie asupra copilului, că, în ciuda tuturor aparenţelor, face o impresie asupralui 0 vom descrie aceasta mai în detaliu în continuare şi vom ţine seama de faptul căforţele care apar mai târziu sub formă sufletească acţionează încă în or)anele

copilului şi că, atunci când copilul primeşte în el o reprezentare sau alta, aceastăreprezentare acţionează, în funcţie de calitatea ei proprie, asupra plămânului,stomacului, ficatului, asupra tuturor or)anelor 0, atunci vom vedea că, în funcţie deimpresiile pe care le primeşte copilul din partea noastră, prin faptul că forţele salesufleteşti nu s-au eliberat încă din or)anism, ci colaborează la or)anizarea sa, vomvedea că din acest motiv noi determinăm, prin propriul nostru comportament faţă decopilul de această vârstă, toate dispoziţiile sale spre sănătate şi boală.

Puteţi spune că aici e vorba de nişte principii de educaţie în )eneral. Dar aceste principii de educaţie sunt, de fapt, tocmai realitatea cea mai practică, atunci

când le mânuim în mod cu adevărat practic. Căci ceea ce intră în discuţie în primulrând în educaţie este întrebarea cu ce sentiment faţă de esenţa fiinţei umane stămnoi alături de fiinţa umană. i dacă, datorită unei cunoaşteri a naturii umane, stăm înmod /ust alături de copilul în devenire, atunci suntem nişte buni artişti-educatori. i

putem c!iar avansa acest paradox2 fiecare poate să facă în fiecare caz particular cevrea el 0 fiecare îşi va or)aniza bine misiunea conform cu ceea ce va )ăsi el însuşică a învăţat în viaţă 0, fiecare poate să-şi or)anizeze lucrurile cum vrea el, cucondiţia ca să aducă ceea ce se depune în inima sa prin acţiunea unei cunoaşteri

/uste a naturii umane, şi atunci va face ceea ce trebuie, oricum ar proceda.



1u, care sunt îndrumătorul spiritual al colii Galdorf, când vin în nişte clase paralele 0 avem de/a nişte clase paralele la coala Galdorf din cauza afluxului deelevi, când vin, aşadar, în diferite clase şi văd un dascăl tratând un subiect în modcu totul diferit, nu-mi va veni niciodată în minte să spun2 trebuie să rămâi exact laacelaşi mod de a proceda. Dimpotrivă, ceea ce ar părea cu totul opus poate fiabsolut /ust, fiecare lucru în felul său. #ai mult, dacă un dascăl ar vrea să-l imite peun altul, tocmai acest lucru ar putea fi fals. De aceea, coala Galdorf nu poartănumele de <şcoală liberă= dintr-un motiv pur exterior, ci din cauza constituiţiei celei

mai intime, celei mai libere, a între)ii ei fiinţe.*n ultimele zile am atras atenţia asupra faptului că o observare suprasensibilă

a fiinţei umane ne face să recunoaştem că, pe lân)ă corpul fizic, ea mai are un corpmai subtil, pe care l-am numit corp eteric, corp al forţelor plăsmuitoare. "cest corpal forţelor plăsmuitoare care, pe de-o parte, conţine forţele de creştere, de nutriţie,dar şi pe cele ale memoriei, ale amintirii, ale facultăţii de reprezentare, acest corp alforţelor plăsmuitoare nu ia naştere, în realitate, din întrea)a entitate umană decât înmomentul apariţiei celei de a doua serii de dinţi, într-un mod asemănător cu ceea cese petrece atunci când corpul uman fizic se naşte din mamă, când fiinţa umană intră

în existenţa fizică. "dică, până la sc!imbarea dentiţiei, trebuie să căutăm forţelespecifice şi care acţionează spre exterior ale acestui corp al forţelor plăsmuitoare,ale acestui corp eteric, în principal, în acţiunile lor din interiorul or)anelor, şi apoinumai în mare parte dar un anumit domeniu le va fi sustras şi îşi va exercitaacţiunea în facultatea de reprezentare, în amintiri şi în alte nuanţe ale sufletului, pecare copilul le dezvoltă o dată cu sc!imbarea dentiţiei.

Pierderea dinţilor şi formarea unora noi nu se produce decât o sin)ură datănu va mai primi o a treia serie de dinţi. orţele care se află în or)anism şi care fac săiasă a doua serie de dinţi pot fi de/a prezente înainte de apariţia celei de-a doua seriide dinţi pe urmă, ele nu vor mai fi necesare în or)anism. 4dată apărută cea de-a

doua serie de dinţi, activitatea corpului eteric ce produce astfel de fenomene cumeste creşterea celei de-a doua serii de dinţi nu va mai fi necesară în or)anism. 1a semanifestă în mod liber. Dar acest punct final care este momentul apariţiei celei de-adoua serii de dinţi nu face decât să exprime într-un mod absolut evident ce forţeacţionează în alte părţi, în mod profund, în or)anism.

a sfârşitul acestei prime perioade de viaţă este eliberat, din punct de vederesufletesc şi spiritual, un între) ansamblu de astfel de forţe. *n ansamblul cursuluivieţii umane putem distin)e mai multe perioade de acest fel şi prima durează pânăîn /urul vârstei de şapte ani. Dar fiecare din aceste perioade de viaţă este alcătuită, la

rândul ei, din trei părţi pe care le putem distin)e cu claritate una de alta.6ar dacă examinăm această eliberare treptată a anumitor forţe ale corpuluieteric de la naştere până în /urul vârstei de şapte ani, putem vedea cum, aproximativ,în timpul primilor doi ani şi /umătate după naştere, acest corp eteric se eliberează însfera capului, apoi cum, între doi ani şi /umătate şi cinci ani, el se eliberează apoi şiîn sfera pieptului, apoi cum, până la sc!imbarea dinţilor, el se eliberează şi în sferametabolismului şi a membrelor. "stfel încât trebuie să distin)em trei etape înaceastă eliberare a anumitor forţe ale corpului forţelor plăsmuitoare.



De aceea, lucrurile se petrec în aşa fel încât noi putem remarca în mod clar acest lucru2 corpul forţelor plăsmuitoare care, c!iar în cap, apar în interiorul fiinţeiumane, respin)e voinţa exterioară a educatorilor.

Dar această perioadă a vieţii este tocmai aceea în care noi învăţăm niştelucruri extrem de importante şi le învăţăm în între)ime printr-o muncă interioară pe

baza a ceea ce am adus cu noi din viaţa anterioară. ândiţi-vă că, în timpul acestor doi ani şi /umătate, învăţăm să vorbim, să mer)em, deci, ceea ce este strâns le)at deafirmarea de sine a fiinţei umane pentru sine şi în viaţa socială. "similăm aceste

lucruri foarte importante, în timp ce forţele corpului eteric lucrează la modelareacreierului şi radiază până în tot restul or)anismului.

Când ele radiază prea puternic în restul or)anismului, perturbând prea tare procesele încă fra)ile ale metabolismului, procesele încă delicate ale respiraţiei, procesele circulaţiei, când ele vor să facă prea mult z)omot în partea inferioară aor)anismului, atunci putem vedea apărând foarte curând, la această vârstă acopilăriei, scarlatina şi alte boli asemănătoare ale copilăriei. Ceea ce lucrează aicieste, de fapt, inaccesibil unei influenţe conştiente, voluntare, care ar veni dinexterior, acest element înc!ide porţile. Copilul vrea să lucreze asupra lui însuşi în

interior.i este, desi)ur, de o importanţă absolut specială pentru copil, în primii doiani şi /umătate, ca el să nu fie accesibil voinţei altei persoane, dar ca el să aibă osubtilă facultate de percepţie instinctivă a tot ceea ce se petrece în /urul lui, înspecial a ceea ce se petrece în persoanele cu care are o anumită le)ătură sufletească

0 şi educatorii fac parte, în mod deosebit, dintre aceste persoane. &u vreau să spuncă privirea exterioară este de/a foarte a)eră, nu e vorba despre asta nu e vorbadespre o vedere specializată, ci o percepţie )lobală, de o natură foarte intimă, sere)lează asupra a ceea ce se petrece în lumea exterioară din prea/ma copilului şi nuse petrece în intenţia volitivă de a acţiona în mod special asupra copilului. Copilul

se apără într-un mod absolut inconştient împotriva a ceea ce vrea să acţioneze înmod conştient asupra lui, mai ales în primii doi ani şi /umătate ai vieţii.

Dar de aici decur)e faptul că noi trebuie să luăm în considerare aceastăreceptivitate în care percepţia se cufundă încă în între)ime în sentiment. &e putemface, poate, o idee concretă despre ceea ce înseamnă această receptivitate, cândcoborâm spre fiinţa care se află în re)nul imediat inferior omului, spre animal. *ntr-adevăr, animalul este deosebit de înzestrat cu această receptivitate. "cest lucru nu seaflă în contradicţie cu ceea ce am spus în le)ătură cu faptul că animalul este un

bătrân. Căci aici trebuie să pornim neapărat de la observaţie. "nimalul este deosebit

de înzestrat cu această receptivitate faţă de ceea ce-l încon/oară. &u ştiu dacă în "n)lia şi în alte ţări europene dvs. aţi auzit vorbindu-sedespre cai care ştiau să calculeze şi care au făcut senzaţie cu câţiva ani înainte derăzboi2 la Herlin, celebrul cal al domnului 'on (sten % &ota 75 ( , la 1lberfeld, caiicare ştiau să calculeze. Despre caii de la 1lberfeld care ştiau să calculeze nu pot săspun nimic, dar am cunoscut foarte bine la Herlin calul domnului von 4sten, aşadar,şi le)ătura care exista între von 4sten, educatorul şi îndrumătorul, şi acest cal. Calul

bătea foarte )entil din copită de trei ori trei fac nouă, el calcula, totuşi, foarteonorabil pentru un cal.





1i bine, au fost eşafodate tot soiul de teorii pentru a se explica cum a/un)eaacest cal să reacţioneze astfel la întrebările domnului von 4sten, printre alţii, şi decătre un profesor conferenţiar. "ceşti oameni sunt foarte inteli)enţi. 1l a scris c!iar o carte despre calul domnului von 4sten şi spunea2 bineînţeles, acest cal nu ştie săcalculeze, dar când dl. von 4sten spune2 trei ori trei, el îşi însoţeşte întotdeaunaaceasta cu nişte )esturi imprceptibile. 1l are o mimică. i când el spune2 nouă,mimica este de-aşa natură, încât calul bate efectiv din copită. i calul poate observaaceastă mimică. 0 Ceea ce redactase acest profesor conferenţiar era o scriere foarte

savantă.1l spunea, într-adevăr2 da, eu 0 adică profesorul conferenţiar 0 eu n-am putut

observa această mimică2 eu nu pot, deci, să constat că ea există cu adevărat, dar eaexistă, cu si)uranţă, şi calul a ştiut s-o observe. 0 *n ceea ce mă priveşte, eu nu potsă spun nimic despre acest lucru, dar cartea respectivă arăta doar că era vorba de adovedi că acest profesor conferenţiar considera calul un mai bun observator decât elînsuşi, considera că un cal poate face, aşadar, ceva ce, în orice caz, profesorulconferenţiar, după cum spunea c!iar el, nu poate face. 1i bine, în această c!estiune,lucrul cel mai important pentru mine era le)ătura dinte dl. von 4sten şi calul său2

Dl. von 4sten avea nişte buzunare mari şi, când era în prea/ma calului, îi dădea în permanenţă să mănânce dulciuri, astfel încât exista un sc!imb continuu desentimente, recunoştinţa calului pentru dulciuri.

1xista o le)ătură intimă între acest cal şi dl. von 4sten prin această le)ătură,tot ceea ce se petrecea era scăldat într-o atmosferă de iubire. *ntrea)a le)ătură acalului cu stăpânul său era situată, aşadar, în sfera sentimentului. Dată fiind naturaanimalului, aceasta produce, într-adevăr, ceva care-l face deosebit de receptiv, nu lao mimică misterioasă, desi)ur, ci la )ânduri, la viaţa intimă a sufletului. i toate

procesele de calcul care se desfăşurau în dl. von 4sten se transmiteau calului prinintermediul za!ărului, sub efectul unei incontestabile su)estii. 0 "cest fenomen nu

este, prin aceasta, mai puţin interesant. 1l poate fi pentru noi o c!eie pentrucunoaşterea raporturilor dintre fiinţe. Dar nu le putem explica, bineînţeles, în modraţionalist prin observarea unei mimici pe care un cal, în mod si)ur, ar putea-oobserva, dar un profesor conferenţiar nu, şi pe care acesta din urmă o admite doar caipoteză.

i, în mod asemănător, copilul, atunci când dascălul şi educatorul se poartăîntr-un mod /ust, se află şi el, în timpul primilor doi ani şi /umătate ai vieţii, într-unfel de raport de percepţie sufletească faţă de acest dascăl şi copilul devine unuldintre cei mai buni imitatori. 6ar sarcina care ne revine atunci nu este aceea de a voi

să-l învăţăm pe copil tot felul de lucruri prin intermediul voinţei noastre, ci, ceea ceeste mai puţin confortabil, să trăim lân)ă el în aşa fel încât copilul să poată imitalucrul respectiv căci copilul este receptiv faţă de tot ceea ce facem noi, faţă de felulnostru de a ne mişca. i toate acestea, sau le imită de-a dreptul, sau le va imita,

poate, mai târziu, dar el dezvoltă în sine însuşi tendinţele spre imitare şi le imprimăîn corporalitatea sa prin intermediul forţelor or)anice şi sufleteşti.

i el mai este receptiv, de asemenea, la sentimentele, la )ândurile noastre."stfel încât învăţarea nu poate consta, în aceşti primi doi ani şi /umătate, decât înfaptul că noi ne educăm pe noi înşine în aşa fel încât să nu )ândim, să nu simţim şivoim în prea/ma copilului decât ceea ce poate fi adecvat pentru el.



"ceasta se prelun)eşte, în mod frecvent, şi în anii următori, deoarece imitaţia persistă, în esenţă, până la sc!imbarea dinţilor. "tunci când suntem cu adevăratimplicaţi în mod concret în viaţă, facem multe experienţe de acest fel.

*ntr-o zi, de exemplu, au venit la mine nişte părinţi dezolaţi, care mi-au spus2copilul nostru era până acum foarte cuminte, şi uite că acum el a furatA 6a să vedem,a furat el cu adevărat? Dar si)ur că da, el a furat cu adevărat, căci el a luat, pur şisimplu, bani din dulapul unde mama pune întotdeauna banii, el a cumpărat dulciuri,şi nici măcar nu le-a păstrat numai pentru el, ci le-a şi împărţit cu alţi copii. e

spun2 copilul nu a furat deloc. &u se poate spune deloc că copilul a furatA Copilul a văzut-o în fiecare zi pe

mama mer)ând spre dulap, luând bani copilul nu are nici o reprezentare a actuluide a fura. Dar el este un imitator, copilul, şi el face acelaşi lucru pe care îl vede lamama sa. 1l mer)e, aşadar, şi el, spre dulap şi cumpără ceva. "cest lucru n-are înnici un fel de-a face cu noţiunea de a fura. i dacă vrem ca copilul să nu mai facăaşa ceva, trebuie, pur şi simplu, să ne comportăm altfel în prea/ma lui.

+otul se reduce la faptul că, mai ales în primii doi ani şi /umătate ai vieţii,copilul devine ceea ce suntem noi înşine în prea/ma lui. i acest lucru are drept

urmare faptul că, atunci când copilul învaţă, de exemplu, să vorbească, să nuîncercăm să-i impunem ceva cu privire la vorbire, şi, înainte de toate, să nuîncercăm să-i impunem voinţa noastră pentru a-l face să spună una sau alta ci noitrebuie să vorbim în prezenţa lui aşa cum ne vine în mod firesc, pentru ca el să aibăocazia să audă vorbindu-se şi noi trebuie doar să avem )ri/ă ca ceea ce vorbim înmod firesc să fie moral. Copilul absoarbe această vorbire şi se an)a/ează el însuşi peaceastă cale ce i se desc!ide.

i dacă privim lucrurile mai îndeaproape, vedem că copilul nu va învăţaniciodată să mear)ă prin faptul că noi facem tot soiul de încercări pentru a-l face săstea în picioare etc. #ai târziu, la orele de )imnastică, va veni vremea şi pentru aşa

ceva. *n ceea ce priveşte învăţarea mersului, se poate întâmpla cu uşurinţă ca prinasemenea manevre neîndemânatice, dacă încercăm, de exemplu, să-l punem pecopil să stea în picioare şi să-l facem să mear)ă prea devreme, se poate să demolămsistemul nervos al copilului pentru tot restul vieţii. &oi îl facem pe copil să observecă omul adult stă în picioare. iind un imitator, va începe, cu si)uranţă, el însuşi, lamomentul potrivit, să stea în această poziţie. &oi trebuie să privim neapărat fiinţaumană, când ea intră în viaţă, drept o fiinţă care imită şi să or)anizăm educaţiatocmai în acest sens.

Desi)ur, de aici decur) multe neplăceri şi dvs. veţi obiecta2 există, totuşi,

copii cu care nu mai ai cum s-o scoţi la capăt, care îţi urlă în urec!i de dimineaţa până seara şi care îţi )ăuresc timpanul sau care au, sub o altă formă, nişte proastemaniere, cum se spune. i, desi)ur, împre/urările exterioare ale vieţii te obli)ă săiei, la rândul tău, nişte măsuri exterioare, pentru a evita ca copilul să provoacestricăciuni din cauza proastelor lui maniere. Dar aceste măsuri nu fac parte cuadevărat din educaţie. 1ste neplăcut să auzi un copil urlându-ţi în urec!i toată ziua,dar, dacă ne comportăm, totuşi, în prea/ma lui aşa cum v-am descris adineaori,comportarea noastră va pătrunde în forţele sale sufletesc-spirituale profunde care auîncă nişte intime afinităţi cu forţele or)anice şi aceasta se va manifesta mai târziu.



Ce se află la ori)inea acestor urlete sau a altor caracteristici, se va dovedi a fio consecinţă a or)anizării sale, dacă observăm în mod obiectiv lucrurile. 1le provindin ceva care trece o dată cu copilăria, desi)ur, nu forţele intense ale urlatului, citendinţa de a exterioriza aceste forţe tocmai prin urlete. Căci este adevărat că ceeace se exteriorizează, de exemplu, în timpul copilăriei sub forma forţelor urlatuluiare o anumită intensitate.

Dacă ne educăm copilul prin ceea ce suntem noi înşine în aşa fel încât el sădevină o fiinţă morală, aceste forţe ale urlatului din prima sa copilărie se vor

exterioriza mai târziu sub forma unor forţe intensiv morale. "dultul va face dovada,mai târziu, a unei puternice intensităţi morale, care în copilărie se manifesta subforma unor urlete puternice. Hineînţeles, dacă suntem imorali în prezenta lui, fie şinumai în )ândire, atunci aceste forţe ale urlatului se vor exterioriza şi ele mai târziusub forma unei intensităţi imorale.

Dar, datorită acestor explicaţii, vom putea aprecia în mod /ust despre ce estevorba. i esenţialul este ca noi să nu ne lăsăm antrenaţi, de exemplu, de un falsinstinct 0 în realitate, nu e c!iar un instinct, ci o obişnuinţă dobândită din cauzaanumitor pre/udecăţi 0, aşa cum o fac unele doici şi bone de copii încă needucate,

dacă îndrăznesc să spun astfel, care arată copilului ceea ce el nu trebuie de fapt săimite absolut deloc, deci, să nu încercăm să ne comportăm noi înşine în mod infantilşi să ne prostim în faţa lui, să folosim un limba/ cât se poate de infantil. Copilul îşiva traduce de la sine, conform posibilităţilor lui, ceea ce spunem noi.

*l /i)nim pe copil când, de exemplu, ne prefacem în mod special vorbirea.Căci copilul vrea să-l imite pe cel care se află în prea/ma lui, cu care se află într-oanumit relaţie, în ceea ce acesta face în mod firesc. Dar copilul refuză, de fapt, îninteriorul său, tot ceea ce este înscenat de voinţa educatorului, cum ar fi, deexemplu, limba/ul infantil, naiv, pe care l-am adopta în prezenţa lui. 1l este obli)atsă suporte acest limba/, dar simte faţă de el o profundă antipatie interioară, care îi

provoacă, de fapt, pentru întrea)a viaţă ulterioară, o slăbiciune a di)estiei. "stfelîncât multe simptome care duc, mai târziu, în cursul vieţii, la dia)nosticul deslăbiciune di)estivă îşi dezvăluie adevăratele cauze atunci când aflăm că această

persoană a avut în primii ani de viaţă o bonă care se fandosea.6ată, deci, câteva principii care sunt necesare pentru prima treime a primei

mari perioade a vieţii, pentru primii doi ani şi /umătate ai copilăriei.Când copilul a atins aproximativ vârsta de doi ani şi /umătate, or)anizarea

capului a a/uns la punctul în care partea corpului forţelor plăsmuitoare, a corpuluieteric, care este ocupată în timpul acestor primi ani ai copilului cu modelarea

acestui cap, se eliberează. 6ar această eliberare este întâmpinată de un alt proces deeliberare care se petrece treptat şi care se referă, până la cinci ani, la corpul eteric al pieptului.

Bespiraţia, circulaţia san)uină se eliberează acum până la un anumit punct deforţele eterice care se mai aflau în ele. 6ar în copilul care a învăţat de-acum săvorbească, şi care a învăţat să mear)ă, vedem acum unindu-şi acţiunea ceea ce s-aeliberat din or)anismul capului sub formă de forţe sufletesc-spirituale care încep săvibreze în armonie cu ceea ce se eliberează treptat în or)anismul pieptului.



i acest lucru apare în formarea specifică a acestei memorii vii de copil pecare o vedem dezvoltându-se tocmai acum, începând cu mi/locul celui de-al treileaan şi până în /urul vârstei de cinci ani şi care acţionează mai ales în ceea ce tocmaiv-am descris adineaori2 formarea, dezvoltarea acestei ciudate ima)inaţii a copilului.

"ceastă interacţiune dintre memoria modelată de forţele sufleteşti şiima)inaţia modelată de forţele sufleteşti trebuie să fie luată în considerare în modcu totul special de către dascăl şi educator în această perioadă a viaţii. Căci copiluleste şi rămâne o fiinţă care imită. i, în particular în ceea ce priveşte memoria în

formare, facultatea amintirii, trebuie să ne fie clar faptul că trebuie să-l lăsăm câtmai mult posibil pe copil în voia lui, că nu e bine să-l învăţăm ceva pe copil întimpul acestei perioade a vieţii, contând pe faptul că el o să-şi amintească ce l-amînvăţat.

1l trebuie să asimileze ceea ce vrea el să-şi amintească, orientându-se în modabsolut liber spre ceea ce vrea el să-şi amintească. #ai ales să nu facem cu copilul,la această vârstă, nimic care să semene, mai mult sau mai puţin, cu nişte exerciţii dememorieA "cela care îi impune unui copil între doi şi cinci ani ceva care tinde să-icultive facultatea de atenţie şi memorie nu ţine seama de un aspect pe care-l putem

observa atunci când examinăm cursul vieţii în ansamblul ei.*ntâlnim mulţi oameni care ne spun, când au a/uns la vârsta de patruzeci anisau mai mult, că îi dor picioarele sau braţele, că au reumatism. "ceasta poate

proveni, desi)ur, din tot soiul de cauze dar există şi nişte cazuri, în mod absolutsi)ur, în care, dacă mer)em destul de departe cu examinarea cauzelor, a/un)em săconstatăm că acest reumatism, aceste dureri în membre, provin dintr-osupraîncărcare a memoriei în aceşti primi ani ai copilăriei.

+rebuie să spunem, desi)ur, că le)ăturile dintre fenomenele vieţii sunt cuadevărat foarte complicate şi că numai cel care se străduieşte să încerce să cunoascăaceste le)ături dintre fenomenele vieţii poate, dacă vrea să fie educator sau, în

)eneral, dacă vrea să îndrume fiinţa în devenire, să dezvolte în sine şi iubireaadevărată, care este, totuşi, cel mai bun şi c!iar sin)urul mi/loc de educaţie.

Dar mai trebuie să avem )ri/ă de ima)inaţia copilului, căci ea vrea să seaplice unor obiecte exterioare, adică /ucăriilor sau diferitelor /ocuri cu alţi copii. +otce încearcă copilul să facă în cadrul /ocului este să pună în acţiune această formăspecială de ima)inaţie pe care o posedă între doi ani şi /umătate şi cinci ani. Celcare are un fel de dar al observaţiei pentru aceste lucruri poate prevedea, dupătendinţele particulare pe care le dezvoltă copilul în timp ce se /oacă, multe aspecteale dispoziţiei sufleteşti ulterioare, ale caracterului său etc. din felul în care se /oacă

copilul se poate citi în ce măsură o fiinţă umană se va dovedi competentă într-odirecţie sau alta. 1 vorba, pur şi simplu, de a ne cuceri cu adevărat o înţele)ere pentru ce anume trebuie să-i aducem ima)inaţiei copilului drept !rană. Diferiteleepoci o fac în funcţie de modurile particulare în care înţele) ele acest lucru.

&u ştiu dacă aşa s-a întâmplat şi în est, dar în 1uropa Centrală apăruse într-o anumită epocă o adevărată epidemie2 se făceau cadou tuturor copiilor cutii cucuburi de construit, mai ales la Crăciun. 1i trebuiau să construiască o oribilitateoarecare, asamblând diferitele forme de cuburi, nişte elemente izolate în formă de

paralelipiped.



1 ceva ce acţionează în realitate foarte profund asupra copilului la aceastăvârstă, tocmai asupra evoluţiei activităţii ima)inative, căci aceasta dezvoltă simţulatomismului, al materialismului, aceasta dezvoltă facultatea de a constitui un între)

pe baza unor elemente izolate, în timp ce acţionăm în sensul adevăratei vieţi practice atunci când la această vârstă favorizăm nu facultatea intelectuală, facultateade a asambla elementele, facultatea de a construi pornind de la atomi, ci ima)inaţiavie şi activă din punct de vedere interior a copilului care tocmai acum s-a eliberat deo muncă tot atât de activă, tot atât de vie din punct de vedere interior2 modelarea

plastică a creierului. +rebuie, aşadar, să încercăm să facem ca această ima)inaţie săintre cât mai puţin în nişte contururi ri)ide şi înc!eiate.

3ă presupunem că avem două persoane care trebuie să educe nişte copii întredoi ani şi /umătate şi până la cinci ani. Ina dintre ele 0 se poate ca ea să-l iubeascămult pe copil 0 îi dă acestuia, dacă e vorba de o fetiţă, o păpuşă, o <păpuşăfrumoasă=, care, dacă este posibil, are nu doar obra/ii pictaţi şi păr, ci care are,

poate, şi nişte oc!i care clipesc, care mişcă capul cred că unele păpuşi c!iar şivorbesc. "şadar, ea dă această păpuşă fetiţei. Copilul nu mai are ce să producă pe

baza ima)inaţiei sale, care năzuieşte să întâlnească ceva mobil. *nc!idem această

ima)inaţie între barierele strâmte ale unei forme care mai este, pe deasupra, şi ooribilitate.Cealaltă educatoare, care are, poate, ceva mai mult simţ pentru aceste lucruri,

ia o batistă vec!e care nu-i mai foloseşte la altceva, îi face sus un nod cu un capătde aţă pentru a face să apară ceva ce seamănă cu un cap, îl pune, eventual, pe copilsă deseneze două puncte ne)re sau şi alte puncte care fi)urează oc!ii, nasul, )ura, şicopilul 0 deoarece aceasta îi stimulează ima)inaţia, deoarece el mai poate face ceva,deoarece aceasta nu-i în)rădeşte ima)inaţia în nişte forme, în nişte contururi

precise, are astfel în interior o viaţă mult mai activă, şi mai intimă, decât cu pretinsa păpuşă frumoasă. Sucăriile trebuie să lase cât mai mult posibil curs liber

ima)inaţiei. i cum intelectul nu înseamnă ima)inaţie, a asambla tot soiul de lucrurinu este deloc ceea ce-i convine calităţii speciale a ima)inaţiei copilului de aceastăvârstă.

1ste întotdeauna de preferat ceea ce trezeşte sentimentul unei vieţi interioare.4 carte cu poze, de exemplu, cu nişte persona/e decupate, nu urâte, ci pictate cu)ust, pe care le putem face să se mişte în partea de /os datorită unor sforicele, astfelîncât aceste persona/e să săvârşească tot felul de acţiuni, să facă sc!imb demân)âieri sau de lovituri şi cu care copilul să poată crea, pe baza a ceea ce vede,drame între)i, este o /ucărie extraordinar de bună pentru un copil. 6ar /ocurile libere

în care copiii evoluează liber între ei nu trebuie, nici ele, să fie înc!ise strict în niştecadre, ci să mear)ă cât mai mult posibil în sensul liberei ima)inaţii a copilului.După cum vedeţi, aceste lucruri decur) dintr-o cunoaştere adevărată a fiinţei umaneşi ne asimilăm ceea ce este necesar şi pentru practica vieţii atunci când luăm parte lao adevărată muncă de instruire şi educare.

Când copilul se apropie de vârsta de cinci ani, partea corpului său eteric careasi)ură viaţa or)anizării respiraţiei, a circulaţiei san)uine, s-a eliberat. 6ar parteacorpului forţelor plăsmuitoare care se afla ancorată în or)anismul metabolismului şial membrelor se străduieşte treptat ca până la sc!imbarea dentiţiei să se de)a/e dinacesta.



"stfel, încep de/a să se însufleţească, încetul cu încetul, pe planul sufletesc şispiritual, aceste forţe care, de fapt, nu se nasc pe deplin decât după împlinireavârstei de şapte ani şi pe care, din acest motiv, le vom studia ulterior în mod separat.Dar ele îşi trimit de/a lumina în această a treia şi ultima parte a primei mari perioadea vieţii. +ocmai prin forţele sufletesc-spirituale care se eliberează în pieptul săudevine copilul accesibil îndemnurilor şi mustrărilor, devine accesibil pentru ceea ce

provine de la autoritate, de la ceea ce trebuie să credem. *nainte, copilul nu esteînclinat să creadă, nu are simţul lucrurilor pe care trebuie să le facă, ci doar simţul

imitării. &u putem da copilului decât în /urul vârstei de cinci ani noţiunea datoriei

morale. Dacă luăm în considerare faptul că copilul este, în această perioadă a vieţiisale şi până la sc!imbarea dentiţiei, o fiinţă care imită şi nu a/un)e decât treptat să-şi cucerească o folosire încă limitată a ima)inaţiei şi a memoriei, a credinţei salemorale, a sentimentului de respect faţă de autoritatea adultului, mai ales faţă de ceaa educatorului cu care se află el în le)ătură, atunci noi educăm în mod /ust pe bazastării de spirit pe care ne-am cucerit-o printr-o asemenea înţele)ere şi, în orice caz,la această vârstă, încă nu-l vom instrui pe copil.

i în această privinţă, este foarte dureros pentru mine să constat că a fost de/ainstituită vârsta de şase ani drept vârstă a şcolarităţii obli)atorii. De fapt, ei n-ar trebui să fie aduşi la şcoală decât la şapte ani. "m fost foarte mulţumit 0 mă puteţiacuza, dacă vreţi, de barbarie 0, când, în nişte familii de antroposofi, copiii nu ştiaula opt ani nici să citească, nici să scrie căci nu trebuie să-l facem pe copil săin)ur)iteze la această vârstă precoce a vieţii ceea ce nu poate fi stăpânit decât maitârziu, când va avea forţele necesare pentru aceasta şi fără a-şi ruina or)anizareafizică.

*n zilele următoare vă voi relata cum încercăm noi să conducem educaţiacopiilor când ei ne sunt aduşi la coala Galdorf, fără ca fiinţa umană să sufere

pre/udicii. Pentru început, vă voi prezenta mâine, în c!ip de introducere, locul încare se desfăşoară munca colii Galdorf, în cuvinte, bineînţeles.

CONFERINŢA A VIII(ADornach, 3. decemr!e "#2"

"ş vrea să fac următoarea remarcă2 datorită liniei pe care am urmat-o înconsideraţiile noastre, mă văd obli)at să mă îndepărtez azi puţin de desfăşurarea

prevăzută în pro)ram şi să vă vorbesc, în primul rând, mai ales despre or)anizarea

exterioară a colii Galdorf. Din consideraţiile de până acum, veţi fi tras concluziacă ideea colii Galdorf este aceea că, în sensul cel mai strict al cuvântului, planulşcolar, obiectivele de educaţie şi, în )eneral, întrea)a or)anizare a şcolii decur), casă spunem aşa, din nişte forţe fizice, sufleteşti şi spirituale care se ivesc în fiinţaumană în decursul vieţii. "cest lucru a necesitat o or)anizare absolut specială acolii Galdorf şi această or)anizare se îndepărtează în multe privinţe de ceea ceapare astăzi ca ceva obişnuit. 1ste important în primul rând să instruim şi să educămîntr-un sens economic, aş zice, al forţelor sufleteşti. "zi, învăţământul este foarteîmbucătăţit în sistemul de educaţie tradiţional şi de aceea el nu acţionează într-unmod destul de concertat asupra copilului în curs de creştere.



6ată despre ce este vorba. Presupuneţi că vrem să tratăm cu copilul la şcoalăun subiect care trebuie să constituie pentru acest copil o ac!iziţie care să-i rămână

pentru tot restul vieţii. oi lua un exemplu care se află şi în pro)rama şcolarăobişnuită, şi anume în domeniul istoric. 3ă presupunem că vrem să tratăm cu copiiiepoca re)inei 1lisabet! cu tot ceea ce face parte din ea şi că îi învăţăm pe copii înle)ătură cu această epocă. eţi recunoaşte că putem să facem acest lucru vorbindtimp de şase luni la orele de istorie despre caracteristicile acestei perioadeelisabet!ane. Dar putem proceda şi altfel. 6ată cum putem proceda2 ne asimilăm mai

întâi, ca profesor, în cursul unei perioade metodice, un sentiment nuanţat pentrufaptele care intră în discuţie pentru această perioadă.

Inele fapte au o anumită )reutate dacă le cunoaştem, dacă le lăsăm săacţioneze asupra sufletului nostru, ele se imprimă cu uşurinţă în suflet şi celelaltefapte vin de la sine să se )rupeze în /urul lor. i putem, în anumite cazuri, când, încalitate de profesor, ne stăpânim cu adevărat subiectul, ca, în momentul în careurmează să-l tratăm la şcoală, să transmitem copiilor în trei sau patru ore 0 nuexa)erez 0 nu numai ceea ce le-am transmite altfel în şase luni, ci putem c!iar să letransmitem mult mai mult, astfel încât copiii să păstreze o impresie durabilă a

acestor lucruri pentru toată viaţa.Cine şi-a cucerit odată o viziune de ansamblu a tot ceea ce trebuie să înveţecopiii, va admite fără dificultate ce vreau să spun aici. Căci ceea ce copiii ar fitrebuit să fi învăţat de/a în cursul celui de-al cincisprezecelea an al lor, în condiţiileactuale ale civilizaţiei, este ceva care, aşa cum apare acesta în mod obişnuit subforma unei acumulări de cunoştinţe, nu a fost în nici un caz realizat. &u a fostrealizat nicăieri, dar se procedează ca şi cum ar fi fost realizat şi mai ales planurileşcolare şi obiectivele de învăţământ sunt stabilite ca şi cum ar putea şi ar trebui săfie realizat.

3e pune problema ca, în sensul ideii de coală Galdorf, între) învăţământul

să fie or)anizat în aşa fel încât, cu a/utorul celor mai simple mi/loace, să fie oferitecopiilor cât mai multe lucruri posibil în cel mai scurt timp posibil, în aşa fel încâtcopilul să nu piardă niciodată vederea sufletească interioară de ansamblu, nu mărefer aici la vederea de ansamblu conceptuală, ci la vederea de ansamblu pe care elo trăieşte din punct de vedere interior în sufletul său.

eţi înţele)e, desi)ur, că aceasta impune profesorilor nişte cerinţe deosebite.i am convin)erea, de exemplu, pe baza a ceea ce numesc învăţământ economic în

privinţa forţele sufleteşti, convin)ere pe care mi-ar plăcea s-o formulez într-un modclar şi limpede 0 ea nu este, poate, realizată întotdeauna într-un mod tot atât de clar

şi limpede 0, dar mi-ar plăcea s-o exprim în acest mod clar şi limpede2 dacă vrem sătransmitem într-o /umătate de oră copilului o materie oarecare într-un modeconomic care să fie şi /ust, fără ca copilul să sufere vreun pre/udiciu, avem nevoie,în calitate de profesori, de o pre)ătire de cel puţin două sau trei ore pentru a face dintoate acestea un ansamblu or)anic înzestrat cu o viaţă interioară cu care trecem

pra)ul şcolii şi intrăm în clasă. In asemenea principiu de educaţie pretinde, aşadar,mult din partea profesorilor, e si)ur. Dar acesta este însuşi lucrul care impune celemai mari cerinţe şi trebuie, pur şi simplu, în măsura posibilului, ca ele să fiesatisfăcute.



Dar acest lucru cere ca instruirea şi educaţia să fie or)anizate şi repartizateîntr-un mod cu totul special, atunci când vrem să facem să devină realitate aceastăidee fundamentală a peda)o)iei şi didacticii, atunci când în faţa noastră se prezintăo asemenea misiune cum este aceea de a or)aniza coala Galdorf din 3tutt)art. "şdori acum să vă descriu în linii mari această or)anizare, fără a /ustifica de/a, pentruastăzi, detaliile 0 acesta va constitui subiectul consideraţiilor ce vor urma imediat 0,dar aş vrea mai întâi pentru astăzi să vă dau, ca să spunem aşa, o privire deansamblu a modului în care se desfăşoară în realitate lucrurile în coala Galdorf.

Dascălul pătrunde, aşadar, dimineaţa în clădirea şcolii, după ce s-a pre)ătittemeinic în felul indicat. Copiii sosesc, vara, puţin mai devreme, în /urul orei opt,iarna, ceva mai târziu, şi, după ce ei s-au adunat în clase, fiecare dascăl, bărbat saufemeie, începe în clasa lui, pentru a-i face pe copii să se concentreze, printr-un textritmat care are le)ătură, pe cât posibil, cu un conţinut universal uman sau şi reli)ios,care este recitat în cor de întrea)a clasă, fie sub formă de cuvinte, fie sub formă decântec, dar care are totodată caracterul unui fel de ru)ăciune. Putem face apoi săurmeze o ru)ăciune adevărată2 în coala iberă Galdorf, detaliile sunt întotdeaunalăsate în între)ime la ale)erea individualităţii diferiţilor profesori.

"tunci începe ceea ce se numeşte învăţământul principal, acest învăţământ principal care, în învăţământul tradiţional, este decupat în numeroase secvenţediferite. "cest principiu al economiei forţelor sufleteşti, asupra căruia am atrasatenţia, face necesar, când îl )ândim până la capăt, să ne îndepărtăm în mod radicalde ceea ce se numeşte de obicei folosirea timpului.

Pentru învăţământul principal nu avem folosirea timpului în sens obişnuit, ci,timp de patru sau şase săptămâni, în funcţie de ceea ce cere un subiect sau altul

pentru a fi condus cu bine până la capăt, copilul primeşte în clasă un învăţământ în primele două ore ale dimineţii, între care poate fi plasată 0 şi c!iar trebuie să fie plasată, pentru copiii mai mici 0 o recreaţie. Deci, se tratează timp de patru până la

şase săptămâni un subiect de )eo)rafie sau de aritmetică. a sfârşitul acestor patru până la şase săptămâni, se începe un alt subiect, căruia i se consacră timpul necesar,dar care nu este întrerupt în permanenţă de altceva, care este prevăzut pentru bunafolosire timpului.

"stfel, i se aduce copilului, sub formă de perioade, pe parcursul între)ului an,într-un mod economic în privinţa forţelor sufleteşti, ceea ce trebuie să conţină

planul şcolar, conform principiilor corespunzătoare vârstei sale, astfel încât să nu ise impună mari cerinţe, în sensul ca copilul să aibă vreo clipă sentimentul că îi este)reu să urmărească subiectul. 1l nu trebuie să aibă niciodată acest sentiment. *n

natura sa interioară, învăţământul trebuie să fie or)anizat în aşa fel încât copilul sănu aibă vreodată sentimentul că are dificultăţi în a pro)resa, ci el trebuie să aspiremereu să treacă efectiv de la un aspect la altul. i, prin aceasta, copilul nu este, defapt, niciodată tentat să considere un subiect ca întrerupt, ci poate întotdeauna să-l

pună în le)ătură cu ceva.3e înţele)e, de altfel, de la sine că atunci când se apropie sfârşitul anului

şcolar, înainte de vacanţă, prezentăm din nou în faţa sufletului copilului, într-un felde recapitulare, tot ceea ce a fost predat, aşa cum am arătat adineaori, în diferiteleepoci din timpul anului 0 putem să facem acest lucru le)ând în mod armoniosmateriile între ele.



"şadar, tot ceea ce constituie învăţământ principal propriu-zis face parte dinaceastă cate)orie. i avem )ri/ă întotdeauna să transmitem copilului, în timpulacestor patru până la şase săptămâni, ceva care să for-meze un între) şi care,desi)ur, pentru că este un între), îi oferă ceva pe care el îl duce apoi cu sine în viaţăsub forma în care el trebuie să ducă lucrurile în viaţă.

Beflectaţi, aşadar, la aceasta2 dacă vrem să purtăm de )ri/ă aşa cum trebuiemembrelor copiilor, vom evita să-i îmbrăcăm cu nişte !aine care i-ar putea stân/eniîn creşterea lor. rem să purtăm de )ri/ă corporalităţii exterioare a copilului, în aşa

fel încât fiinţa umană să se poată dezvolta în toată libertatea până la vârsta cea maiavansată, conform principiilor creşterii care se află în el. +rebuie să facem tot atâtde mult pentru tot ceea ce aparţine sferei sufleteşti-spirituale. Dacă dăm copiluluinişte reprezentări înc!eiate, cu contururi clare, ele nu mai pot creşte o dată cucâmpul vieţii umane. Beprezentările, sentimentele, impulsurile de voinţă pe care i ledăm pentru drumul vieţii trebuie să fie tratate ca şi membrele fiinţei umane.

1le nu trebuie să fie înveşmântate în definiţii abstracte ri)ide, pe care să lereţină în memorie, astfel încât să aibă şi la patruzeci şi cinci de ani aceeaşi noţiunedespre un lucru pe care a primit-o la opt ani 0 la fel de puţin cum am putea avea la

vârsta de patruzeci şi cinci de ani de)etul mic exact la fel constituit cum era el pecând aveam opt aniA1 vorba de edificarea or)anismului copilului, c!iar în plan sufletesc, în aşa

fel încât diferitele sale membre să poată să crească cu adevărat, e bine să nu-lînvăţăm nişte lucruri atât ri)ide şi fixe, încât el să )ândească şi să simtă şi la vârstade patruzeci şi cinci de ani despre un anumit subiect la fel cum )ândea şi simţeadespre acesta la opt sau la nouă ani. Dar acest lucru nu este posibil decât dacă noi

predăm copilului lucrurile în modul economic pe care l-am indicat adineaori, înceea ce priveşte forţele sufleteşti

Bestul dimineţii este consacrat unor materii mai libere. 0 Desi)ur, e pentru

mine ceva oribil să folosesc cuvântul <materie=, dar el a devenit, pur şi simplu,uzual. 0 i aici, limbile străine vii, /oacă, înainte de toate, rolul cel mai important."ceste limbi străine vii sunt practicate încă de la intrarea copiilor la şcoală, atuncicând ei au şase, şapte ani, deoarece ele trebuie să devină într-un mod cu adevărat

practic parte inte)rantă a vieţii copilului, şi să fie practicate în aşa fel încât copilulsă intre cu adevărat în viaţa limbii străine şi să se evite, aşadar, ca învăţarea limbiistrăine să treacă prin limba maternă.

Desi)ur, aşa cum este în momentul de faţă situaţia, când avem în faţa noastrănişte copii ceva mai mari decât vârsta la care ei au învăţat limba maternă, învăţarea

unei alte limbi trebuie să fie or)anizată puţin diferit. i aşa trebuie să fie, tocmaidacă ţinem seama de perioadele de vârstă. Dar copiii trebuie să se unească cu limbarespectivă în aşa măsură, încât ei să nu fie tentaţi mereu să traducă pe ascuns atuncicând ei exprimă ceva în limba străină. +rebuie să se evite total acest principiu altraducerii. Dacă trebuie, aşadar, să-l învăţăm pe copil un cuvânt sau o serie decuvinte, să zicem, în cazul cel mai simplu2 masă, fereastră, cuvântul <masă= nutrebuie să fie pus în relaţie cu cuvântul limbii materne, ci cu masa reală, saucuvântul <fereastră=, cu fereastra reală.



imba străină este predată în le)ătură directă cu lucrul, cu obiectele, astfelîncât copilul să înveţe mai întâi să vorbească, apoi să traducă, în măsura în caretraducerea se dovedeşte profitabilă, într-un caz sau altul.

Putem remarca, fără îndoială, că evitând )ramatica şi tot soiul de alte lucruricare se predau de obicei, a/un)em la ceva pe care copiii îl primesc într-un spiritabsolut viu. 0 Diferitele aspecte vor constitui obiectul consideraţiilor din zileleurmătoare, când vom vorbi despre perioadele de vârstă. Pentru moment, vreau maicurând să ofer o privire de ansamblu asupra dispoziţiilor exterioare.

+ot în acest moment este plasată o materie ce trebuie considerată a fi deosebitde importantă2 lucrul manual şi, în parte, ceea ce este numit de obicei munca înatelier. Conform principiului colii Galdorf, care, după cum se ştie, cuprinde înaceeaşi clasă băieţi şi fete, lucrul manual este predat în acelaşi fel, atât pentru băieţi,cât şi pentru fete. i este o mare bucurie să vezi, în orele de lucru manual, băieţi şifete tricotând, croşetând sau făcând împreună alte munci manuale.

Putem, pe baza practicii şcolare, să dăm asi)urarea că, deşi băiatul se ale)ede pe urma tricotatului un pic cu altceva decât fetiţa, băiatul se ale)e, totuşi, cu unmare folos din această muncă şi că, înainte de toate, el o face cu mare bucurie.

aptul că copiii lucrează împreună este deosebit de rodnic pentru evoluţia deansamblu a fiinţei umane, aşa cum am arătat până acum 0 voi reveni şi asupraacestui subiect mai în detaliu. *n munca de atelier, de astă dată fetele sunt cele caretrebuie să facă exact acelaşi lucru pe care-l fac băieţii, munci destul de dure, princare se are în vedere dibăcia, dezvoltarea îndemânării fiinţei umane.

"poi, în cadrul acestor ore de la sfârşitul perioadei de dinainte de amiază, sesituează ceea ce s-ar putea numi obiect de învăţământ le)at de o concepţie desprelume. edeţi dvs., coala Galdorf, şi de altfel orice şcoală care ar fi luat naştere dinmişcarea antroposofică, nu ţine absolut deloc să predea copiilor antroposofia, subforma sub care există ea în prezent. 1a consideră c!iar că această idee este cât se

poate de aberantă. Căci despre antroposofie, aşa cum se prezintă aceasta în zilelenoastre, s-a vorbit mai întâi unor oameni adulţi, uneori c!iar bine încărunţiţi.

"stfel, ea are o asemenea confi)uraţie, atât în opera scrisă, cât şi în modul încare li se prezintă fiinţelor umane, încât are forma potrivită când li se vorbeşte unor adulţi, tocmai când ne adresăm unor adulţi. "r trebui, aşadar, să consider ideea de avoi să inoculezi copiilor, într-un fel sau altul, ceea ce se )ăseşte în Teosofia mea %

&ota 77 ( sau în cartea mea Cum dobândim cunoştinţe despre lumile superioare?ca fiind una dintre cele mai aberante. &u poate fi deloc vorba de aşa ceva, căci,

predându-i ceva care nu este absolut deloc adecvat vârstei sale, l-am face 0 scuzaţi-

mi această expresie oarecum trivială 0, l-am face pe copil să se caţere pe pereţi, cumse spune la noi. 1 ceva ce el, fireşte, n-ar putea să facă, dar ar exista în el dorinţa săse caţere pe pereţi.

&u e vorba, aşadar, să introducem în şcoală, ca atare, ceea ce este în zilelenoastre un conţinut antroposofic, ci e vorba de faptul că antroposofia, aşa cum seştie, nu este o teorie, nu este o concepţie teoretică despre lume constând doar dinidei, ci este un sistem de viaţă care se adresează fiinţei umane inte)rale. "tunci cândînvăţătorul, antroposof, a/un)e la şcoală, el şi-a cucerit o anumită îndemânare şi elmânuieşte o artă peda)o)ică şi didactică şi această artă peda)o)ică şi didactică esteceea ce contează.









coala Galdorf trebuie, aşadar, să fie o şcoală care procedează conform uneimetode şi această metodă trebuie să fie extrasă din concepţia antroposofică desprelume. ucrurile sunt de-aşa natură că atunci când îţi asimilezi o asemenea concepţiedespre lume care este o practică a vieţii, atunci nu devii un teoretician care seîndepărtează de lume, ci un om plin de îndemânare. Desi)ur, nu voi afirma că toţiaceia care fac parte din mişcarea antroposofică îndeplinesc condiţiile ideale înaceastă privinţă. &u aşa stau lucrurile.

#ai cunosc în cadrul mişcării antroposofice mulţi domni care nu sunt în

măsură 0 iertaţi-mi expresia cam dură 0 ca atunci când le cade un nasture de la pantaloni să-l coasă ei înşişi la loc după toate re)ulile artei. 1vident, nu poţi fi unom complet dacă nu ştii să faci acest lucru. i, înainte de toate, mai lipseşte foarteadesea şi starea de spirit care s-ar putea exprima astfel2 nu poţi fi un filosof dacă nueşti în stare, atunci când este nevoie, să-ţi repari tu însuţi cizmele. 0 Desi)ur, m-amexprimat într-un mod puţin cam exa)erat, dar veţi înţele)e ce vrea să însemne asta.

"cela care vrea să facă o afirmaţie teoretică trebuie să se afle din plin însânul vieţii, mai mult decât acela care este, de exemplu, croitor sau pantofar sauin)iner sau ceva asemănător. #i-ar plăcea să spun aşa2 nu i se poate ierta cuiva să

spună ceva teoretic, decât dacă persoana respectivă este înzestrată cu un simţ practicîn viaţă. "ltfel, tot ceea ce este exprimat sub formă de idei devine curând ceva carenu are, de fapt, prea mult de-a face cu această viaţă.

Prin faptul că profesorii introduc în acest fel practica de viaţă antroposoficăîn şcoală, ei trebuie să devină capabili, în calitate de artişti, să )ăsească întotdeaunaceea ce este /ust, exact măsurile care trebuie să fie luate în funcţie de modul în carese manifestă copilul. i atunci instinctul acţionează cel mai bine, în fiecare caz în

parte, atunci când introducem în şcoală între)ul stil al unui artist în domeniuleducaţiei şi al instruirii. "cest lucru nu este realizat, de fapt, într-o măsură prealar)ă, în viaţa exterioară.

ă ro) să nu consideraţi ceea ce am spus adineaori drept nişte cuvinte care ar urmări să atace pe cineva. Cel care intră în zilele noastre la şcoală trebuie să simtăfoarte clar el însuşi, în modul cel mai dur, ceea ce am spus2 pentru că nu poate facealtfel, el trebuie să se considere mai curând o victimă a epocii sale. 1l nu poate facealtfel, fie şi numai din simplul motiv că a cunoscut martiriul liceului şi aluniversităţii. Dar, în practica învăţământului, contează ca în fiecare moment să poţiface altceva, în funcţie de ceea ce îţi arată copilul că trebuie să faci.

Dar aşa se educă oare în lumea lar)ă? *n lumea lar)ă se educă ştiindu-sedinainte2 trebuie să faci asta, trebuie să-l înveţi pe copil acest lucru. "ceasta îmi dă

adesea impresia că copilul, atunci când ne plasăm în acest punct de vedere educativ,nu are absolut deloc nevoie să fie prezent în ceea ce se face cu el. Cu principiileactuale de educaţie, ar putea fi confecţionate foarte bine nişte cWpii din carton alecopiilor când intră la şcoală, şi să se ia faţă de aceste cWpii exact aceleaşi măsurideterminate dinainte care se iau în prezent în privinţa copiilor reali.

&u vrem, desi)ur, să creăm o şcoală pentru a răspândi o concepţie desprelume, aşa cum s-ar putea crede cu uşurinţă, când auzim spunându-se din exterior2antroposofii au întemeiat o şcoală ci e vorba de a face ca antroposofia să pătrundăîn practica peda)o)ică.



De aceea, mi-a fost relativ indiferent să las, pur şi simplu, în seama diferiţilor reprezentanţi ai confesiunilor reli)ioase tradiţionale ceea ce este lucrul cel mai înaltîn ceea ce priveşte concepţia despre lume, şi anume, concepţia reli)ioasă desprelume. i astfel, instruirea reli)ioasă catolică a fost încredinţată, pur şi simplu,

preotului catolic, instruirea protestantă, pastorului protestant. &u avem nici oîndoială în le)ătură cu faptul că pre/udiciile pe care ei le-ar putea pricinui n-ar puteafi reparate prin altceva.

Dar c!estiunea s-a prezentat în aşa fel încât, atunci când prietenul nostru

Emile Molt % &ota '9 ( a întemeiat la 3tutt)art coala Galdorf, ma/oritatea copiilor erau în primul rând copii din rândul proletarilor care lucrau la uzina sa. 1rau înmare parte copii din familii care nu făceau parte din sânul nici unei Hiserici, copiicare, dacă s-ar fi dus la o altă şcoală, n-ar fi luat parte la nici un fel de instruirereli)ioasă, ar fi crescut fără reli)ie. Pentru aceşti copii, a apărut nevoia, atât în

privinţa copiilor înşişi, în măsura în care acest lucru poate să se ivească la niştecopii, cât şi la părinţii copiilor, de a avea, totuşi, ceva de acest fel şi noi a trebuitatunci să instituim pentru aceşti copii instruirea noastră reli)ioasă liberă.

+ot aşa cum instruirea protestantă este realizată de către un pastor protestant,

instruirea catolică este realizată de către un preot catolic, la fel, acest instruire esterealizată de către profesorii noştri care se consideră, în raport cu planul şcolar, profesori de reli)ie autorizaţi. *n acest fel este realizată o instruire reli)ioasăantroposofică. i noi am reuşit ca acest instruire reli)ioasă antroposofică liberă săconstituie ceva extrem de promiţător tocmai pentru copiii de muncitori, dar astăzi şi

pentru mulţi alţi copii.i aici intervine o dificultate deosebită2 căci antroposofia pe care o avem este

adecvată adulţilor, şi profesorul, atunci când realizează instruirea reli)ioasăantroposofică, este obli)at, în zilele noastre, să încerce să )ăsească, cu mare)reutate, nişte conţinuturi pentru ceea ce vrea să trateze cu copiii. Concepţia

antroposofică despre lume trebuie să fie mai întâi turnată într-o formă în care să poată fi prezentată copilului. i noi lucrăm în multe feluri la această adaptare, la oconcepţie despre lume modernă şi care să ţină seama de spiritul uman în cazulcopilului. i este în mod efectiv necesar să apreciem în profunzime cum acţioneazăasupra copilului, de exemplu, simbolurile pe care trebuie să le folosim şi cum intrăîn considerare nişte imponderabile. Despre acest lucru urmează să vorbim îndată.

Dvs. veţi înţele)e că o şcoală cum este coala Galdorf, c!iar dacă trebuie săurmeze în )eneral principiul de a face să se parcur)ă planul şcolar, obiectiveleşcolare referitoare la ceea ce există drept cunoaştere a fiinţei umane, nu poate,

totuşi, să fie instituită la modul ideal. +rebuie să facă cele mai diversecompromisuri, căci este cu adevărat imposibil să instruieşti şi să educi azi un copil,în mod absolut exact, conform unui ideal abstract, de exemplu conform ideii decoală Galdorf. 1l s-ar )ăsi plasat în viaţă în aşa fel încât nu s-ar putea adapta, pur şi simplu, la viaţă. 1ste relativ uşor să critici în modul cel mai variat viaţa epocii

prezente. #ulte lucruri pot să nu ne placă la ea şi ne putem complace în critici,unele mai pertinente şi mai spirituale decât altele, referitor la tot ceea ce ar trebui săfie altfel. Dar nu putem educa nişte fiinţe umane care, atunci când părăsesc şcoala şiintră în viaţă, nu au altceva decât simţul de a critica ceea ce nu are sens în viaţă.





4ricât de imperfectă ar putea viaţa să pară, unei critici intelectuale abstracte,trebuie să ne inte)răm vieţii. +rebuie, desi)ur, să dăm drumul unor elevi Galdorf înviaţă 0 altfel coala Galdorf n-ar avea nici un sens 0, după ce am ţinut seama deceea ce face din ei nişte fiinţe umane mai mult decât se ţine seama de acest lucru înepoca actuală, dar nu trebuie să facem din ei nişte fiinţe străine de viaţa epocii lor,în aşa fel încât ei să devină doar nişte critici mesc!ini străini de viaţă. 6ată ce vreausă spun. i de aceea a trebuit încă de la început să facem compromisurile cele maidiverse, c!iar şi în ceea ce priveşte planul şcolar şi obiectivele învăţământului.

&-am putut întreprinde decât ceea ce era posibil. Din acest motiv, eu amredactat încă de la întemeiere un memorandum % &ota 7> ( care a fost apoi prezentatautorităţilor şcolare şi care exprima aproximativ acest lucru2 de la intrarea copiluluila şcoală, de la şase sau şapte ani, până la înc!eierea vârstei de nouă ani, deci,aproximativ, până la sfârşitul clasei a treia, învăţământul pe care-l primeşte copilulîn raport cu diferitele perioade de vârstă, este determinat, în modul cel mai liber

posibil, de ceea ce considerăm noi a fi /ust. Bepartizarea materiei de învăţământ,stabilirea obiectivelor şcolare, sunt lăsate mai curând la libera apreciere aînvăţătorului sau, mai curând, a cole)iului de profesori care este instituit şi

acţionează absolut în calitate de reprezentant al şcolii.De altfel, se acordă o mare importanţă faptului ca nu doar fiecare profesor să-i cunoască pe copii, ci ca între cole)iul profesorilor şi copii să se poată crea niştele)ături diverse, care să se reverse şi asupra unor momente când nu se fac cursuri, şica un copil sau altul să se ducă să ceară sfat unui profesor care i se pare potrivit etc.1 o adevărată bucurie să vii la coala Galdorf şi să vezi cât de încrezători se simtcopiii faţă de profesorii lor în pauze şi c!iar şi atunci când nu sunt cursuri.

"şadar, în timpul acestei perioade care se întinde între vârsta de şase, şapteani şi până la vârsta de nouă, zece ani, învăţământul se desfăşoară conform acestui

principiu. Dar ne străduim, totodată, să facem în aşa fel încât, la sfârşitul clasei a

treia, fiecare copil să fie în măsură să intre în clasa a patra la o altă şcoală. "stfelîncât copilul nu este plasat în afara vieţii, ci i se oferă ceva în plus faţă ceea ce

primesc alţii, fără ca aceasta să-l împiedice, totuşi, să )ăsească contactul cu viaţaaşa cum este ea pretutindeni.

"vem )ri/ă, de asemenea, ca după împlinirea vârstei de nouă ani, din clasa atreia, până la vârsta de doisprezece ani, la sfârşitul clasei a şasea, învăţământul sărespecte în mod ri)uros principiul ca copilul să fie din nou capabil, la înc!eiereavârstei de doisprezece ani, să poată intra la o altă şcoală, aproximativ în clasa aşaptea, şi s-o poată continua în bune condiţii. " trebuit să facem un compromis,

pentru că nu vrem să fim fanatici, ci vrem să fim oameni care să ţină seama de viaţa practică în raport cu aspiraţiile colii Galdorf. i atunci când a/un)e, la vârsta de paisprezece ani, la sfârşitul şcolii primare, copilul trebuie să poată intra în claselecorespunzătoare ale liceului clasic sau modern etc., în aceste frumoase institute careexistă, în aşa fel încât se ţine seama în mod real de ceea ce am indicat adineaori.

4r, noi ne străduim să continuăm edificarea colii Galdorf 0 după ce amîntemeiat mai întâi o şcoală primară completă în care există copii până la vârsta de

paisprezece ani împliniţi, noi adău)ăm în fiecare an o nouă clasă 0, până ce voma/un)e în punctul în care a/un) tinerii când au terminat liceul clasic sau modern şivor, aşadar, să intre la universitate sau la o şcoală superioară.





+rebuie să or)anizăm aici ansamblul educaţiei şi al instruirii în aşa fel încâttinerii să poată să-şi treacă ceea ce în "ustria se numeşte examen de maturitate iar în ermania "bitur Ktermenii ec!ivalenţi cu bacalaureatul 0 n. t.L. *n alte ţări, toateaceste frumoase lucruri au alte nume. Dar, în orice caz, copiii trebuie să fie conduşidestul de departe pentru a putea intra apoi la universitate. &oi nu avem încă

posibilitatea de a întemeia proprie noastre universităţi, căci tot ceea ce facem înaceastă direcţie are pretutindeni un caracter absolut privat. &ici un stat nu ne-ar autoriza să eliberăm, în universităţile pe care le-am întemeia, nişte diplome valabile

pentru nişte examene care n-ar avea loc căci, desi)ur, noi n-am or)aniza nici un felde examene.

"şadar, noi suntem constrânşi să ne a/ustăm planul şcolar real al coliiGaldorf făcând nişte compromisuri şi nu e absolut deloc cazul să ne)ăm acest fapt.Dar important este să introducem în acest cadru cât mai mult posibil din spiritul pecare l-am caracterizat mai sus. "tunci când am întemeiat coala Galdorf, dat fiindfaptul că am întemeiat-o imediat ca şcoală cu toate clasele, noi am primit, fireşte,copii ce proveneau din tot felul de clase. i am avut din abundenţă ocazia să vedemla elevii noştri Galdorf roadele disciplinei atât de severe din aceste şcoli. "vem

acum în urma noastră experienţa a ceva mai mult de doi ani de disciplină Galdorf.oi vorbi, de asemenea, despre detaliile disciplinei Galdorf. "m făcut experienţadisciplinei Galdorf, care constă, în cea mai mare parte, în faptul că noi am abolitdisciplina şi noi putem scoate în evidenţă, de exemplu, un lucru pe care aş vrea să-lmenţionez aici drept simptom.

"cum câteva săptămâni, trebuia să punem piatra de fundaţie la o clădire de oanumită importanţă 0 căci până atunci noi funcţionam în localuri provizorii. "ceastă

punere a pietrei de fundaţie făcea necesară, după părerea mea, prezenţa copiilor. 4r,aşa se întâmplă în viaţă, totul durează mai mult decât a fost prevăzut şi astfel toţicopiii erau de/a prezenţi în momentul când noi abia începeam să facem primele

preparative pentru depunerea acestei pietre de fundaţie. +rebuia ca eu să măîntâlnesc mai întâi cu Cole)iul de profesori şi alte câteva persoane. 4r, toţi copiiierau de/a prezenţi. +rebuia să ne întâlnim în ceea ce se numeşte sala de întruniri,sala profesorală. Ce să facem cu copiii? "dministratorul şcolii a spus, pur şi simplu2să-i ducem pe copii în clasele lor. 1i se află acum în situaţia de a putea fi lăsaţiliniştiţi în clase, ei vor fi cuminţi şi vor face ceva fără să ne deran/eze.

"stfel, în comparaţie cu disciplina foarte problematică care o precedase pe anoastră, noi a/unseserăm, în felul nostru, să suprimăm disciplina, în aşa măsurăîncât noi îi puteam lăsa pe copii în clase, fără ca ei să ne deran/eze câtuşi de puţin.

Desi)ur, trebuie să luăm acest lucru fără a fi prea c!iţibuşari poate nişte urec!inervoase ar fi, totuşi, deran/ate, dar nu face nimic. &işte copii care nu deran/eazănişte urec!i nervoase nu au, de re)ulă, o disciplină prea bună. 3e dovedeşte, dealtfel, că prin acţiunea imponderabilă a unui asemenea mod de a conduce şcoala, seîntâmplă, desi)ur, multe lucruri, evident prezente, dar şi ele sunt ţinute în mână prin

practica educaţiei.3-ar părea 0 poate aţi auzit de/a spunându-se 0 că de obicei în diferitele şcoli

se practică tot soiul de pedepse. " fost nevoie, desi)ur, la început, să experimentămoarecum în mod ocazional, pentru a )ăsi modul /ust de a proceda.



i astfel, unul dintre profesori, în ziua când a venit să discutăm pe aceastătemă, a putut da această informaţie dră)uţă pe care o să v-o relatez. 1l a vrut maiîntâi să încerce efectul pe care-l au pedepsele de un anumit )en asupra copiilor2 eravorba, într-o perioadă în care copii cunoscuseră de/a un anumit timp disciplinacolii Galdorf, tocmai de o clasă care conţinea nişte podoabe absolut teribile.

"ceste podoabe făcuseră ceva 0 aşa îi putem numi pe aceşti pierde vară )et- be)et 0 făcuseră, aşadar, ceva rău şi trebuia să fie pedepsiţi, cam după modelulfolosit în celelalte şcoli. 1i trebuiau să fie reţinuţi la şcoală, cum se spune, să

rămână după cursuri şi să facă în acest timp nişte exerciţii. i, în timp ce această pedeapsă trebuia să fie aplicată câtorva elevi din clasă, iată că au venit toţi ceilalţi,spunând că voiau şi ei să rămână după ore şi să facă exerciţii, căci aritmetica esteceva atât de formidabil.

edeţi că noţiunea de pedeapsă suferise aici o totală metamorfoză. 1adevenise cu totul altceva, la care întrea)a clasă se supunea cu adevărat. "cestea suntrealmente nişte lucruri pe care nu le obţii dacă le cauţi cu tot dinadinsul, în moddirect, ca să spunem aşa, ci ele se oferă ca o consecinţă atunci când restul este elînsuşi cultivat în mod /ust. tiu că în viaţa exterioară pot fi nutrite, cu si)uranţă,

nişte nelinişti în privinţa multor aspecte ce ţin de disciplină."stfel, eu am fost o dată în măsură să observ într-un mod extrem de limpederolul foarte important pe care îl /oacă contactul firesc ce se stabileşte între dascăl şielev prin diferitele dispoziţii de caracter ale elevilor şi ale dascălilor saueducatorilor. Putem, într-adevăr, spune2 în funcţie de modul în care dascălul trecedimineaţa pra)ul şcolii, în funcţie de faptul că copiii simt faţă de el simpatie sauantipatie, toate acestea fac ca copii să profite sau nu de învăţământ. i ne putemîntreba ce este mai de folos2 un dascăl ne)li/ent, care nu are nici cel mai mic

principiu /ust de educaţie, sau un dascăl care vrea să aplice nişte principii peda)o)ice şi didactice excelente, extraordinar de /uste, dar abstracte şi care nu se

revarsă în practica vieţii. "vem astăzi asemenea principii cu duiumul. &u am spus în derâdere despre ele că sunt pline de spirit, putem c!iar discuta

despre un asemenea calificativ, dar când intră în clasă un dascăl ne)li/ent, indolent,care, cu toate acestea, răspândeşte din întrea)a sa fiinţă iubire pentru clasa pe care oare, copiii poate că nu vor deveni, desi)ur, foarte inteli)enţi, dar ei vor duce în viaţăceva mai de folos decât atunci când un profesor care le stârneşte prin întrea)a safiinţă antipatie intră în clasă cu nişte principii de educaţie excelente şi vrea să

predea copiilor materia sa. Putem constata atunci că tocmai din cauza acestor principii excelente de educaţie, dacă viaţa dascălului stârneşte antipatie, copiii vor

avea de suferit, pentru întrea)a lor viaţă ulterioară, de ceea ce se numeşte astăzinervozitate excesivă.+oate aceste lucruri pot şi trebuie să fie discutate, atunci când iei în serios arta

instruirii şi educaţiei. i de aceea m-am trezit într-o bună zi cu un caz special, careva fi, desi)ur, apreciat nu de puţini ca fiind ceva abominabil. *ntr-o zi, pe când măaflam c!iar la şcoală, mi s-a povestit că un băiat dintr-o anumită clasă nu putea fiadus la o comportare normală, că el făcuse tot soiul de fapte rele şi că profesoriiclasei nu mai ştiau cum să procedeze cu el. -am c!emat pe băiat la mine şi am vrutsă văd ce se petrece, de fapt, cu acest băiat.



ă puteţi ima)ina că în multe şcoli într-un asemenea caz ar fi aplicată ocorecţie serioasă sau poate o pedeapsă ceva mai dură sau ceva de acest fel. 1i bine,l-am examinat cu )ri/ă pe băiat şi rezultatul a fost că eu am făcut ca el să fietransferat în clasa superioară aceasta a fost pedeapsa pe care a primit-o. 1i bine, deatunci n-am mai auzit pe nimeni plân)ându-se de el. Dascălul său confirmă că acumel este un băiat model. 3e pare că acum totul este în ordine şi acesta e lucrul carecontează, la urma urmei.

edeţi că esenţialul este să ai o privire /ustă asupra interiorităţii copilului şi

asupra naturii copilului. *ntre acest băiat şi dascălul clasei nu se putea stabili ole)ătură, şi cum inteli)enţa acestui băiat permitea să fie trecut în clasa superioară,căci nu exista clasă paralelă, trebuia să iau această măsură. 3ă-l fi transferat într-oclasă inferioară, i-ar fi pricinuit un )rav pre/udiciu.

"şadar, dacă în toate aceste aspecte luăm în considerare binele şi dezvoltareafiinţei umane, aceasta ne conduce spre practicarea /ustă a instruirii şi educaţiei. ide aceea trebuie să prezentăm întotdeauna faptele particulare în c!ip, aş zice, desimptom. coala Galdorf, nu vrem deloc să ne)ăm acest lucru, se bazează, cusi)uranţă, în multe domenii, pe nişte compromisuri dar în cadrul ei educăm şi

instruim în sensul unei adevărate cunoaşteri a fiinţei umane, în măsura în care acestlucru este posibil în zilele noastre.*n acest fel, dimineaţa este ocupată în modul pe care vi l-am indicat adineaori

şi trebuie să inserăm aici multe materii, de exemplu şi predarea limbilor clasice, pentru motivul ce decur)e, de asemenea, din faptul că noi trebuie să-i aducem peelevi, fete şi băieţi, la nivelul universităţii. +ocmai în cazul acestei predări ar trebuisă se ţină seama în mod cu totul deosebit de economia de forţe sufleteşti. Predarealimbilor latină şi )reacă este situată şi ea în timpul orelor din cursul dimineţii.

4rele de după-amiază sunt apoi consacrate obiectelor le)ate de or)anizareafizico-eterică2 )imnastica, euritmia şi ceea ce face parte din elementul artistic sub

forma sa specifică. om vorbi despre aceste materii în zilele următoare, cu ocaziadiferitelor cazuri. 1lementul artistic /oacă, aşadar, un rol absolut esenţial tocmai înansamblul învăţământului nostru din cadrul colii Galdorf.

3e ţine seama neapărat ca tot ceea ce este, ca să spunem aşa, educare şiinstruire intelectuală să fie tratat cu copiii în orele din cursul dimineţii şi doar dupăce s-a terminat cu acestea se propun copiilor, în cursul după-amiezei, nişte activităţicare se adresează or)anizării fizico-eterice, în măsura în care ei n-au dat frâu liber acestor activităţi în timpul recreaţiilor din timpul dimineţii. i după ce a avut locaceastă educaţie mai mult fizică şi din domeniul )imnasticii, nu-l facem pe copil să

revină la o activitate intelectuală."m arătat de/a că acest lucru ar exercita o acţiune distructivă asupra vieţiicăci, în timp ce copiii cultivă tocmai ceea ce are le)ătură cu or)anizarea fizico-eterică 0 vom oferi detalii în zilele ce urmează 0, un element suprasensibilinconştient lucrează în copil şi capul nu mai este capabil, după ce s-a consacratacestei activităţi de educare a corpurilor fizic şi eteric, să revină la muncaintelectuală. " intercala, de exemplu, o oră de )imnastică în restul perioadei deinstruire, c!iar dacă nu e vorba de o oră întrea)ă, şi a crede că poţi obţine, datorităacestei sc!imbări, un anumit rezultat în ceea ce priveşte instruirea, este ceva absoluteronat.



Caracterul omo)en care este conferit instruirii de dimineaţă şi activităţii dedupă-amiază se dovedeşte a fi extraordinar de benefic pentru evoluţia fiinţei umane.Când facem pretutindeni în acest fel le)ătura cu ceea ce este uman, tocmai atunci seinstaurează, în modul cel mai bun cu putinţă, la fiinţele pe care trebuie să leeducăm, şi afinităţile umane, tendinţele umane profunde.

"m spus de/a că şi noi am fost obli)aţi să oferim un fel de instruire reli)ioasăantroposofică pentru copii. Dar în curând s-a ivit şi o altă necesitate, referitoaretocmai la această instruire reli)ioasă antroposofică, şi noi a trebuit să instituim un

fel de slu/bă de dimineaţă, care are ceva dintr-un cult şi la care copiii participă cu omare fervoare reli)ioasă UevlavieU. 1lementul cultic care se apropie de fiinţa umanăsub formă de ima)ini este cu adevărat ceva care pătrunde, prin intermediul a ceea cevedem, în interior, în sentimentul reli)ios. i astfel, acest mic serviciu culticcelebrat în fiecare dimineaţă cu copiii acţionează asupra interiorităţii copiilor însensul unei extraordinare aprofundări.

"cesta a trebuit să dobândească o formă extinsă pentru momentul plecării dinşcoală. *n restul ermaniei, există obiceiul ca copiii să fie aduşi la confirmare 0 saucomuniune solemnă 0, această confirmare fiind semnul unei maturităţi pentru viaţă,

marcat printr-o slu/bă în cadrul căreia, de-a lun)ul unei ceremonii, este dată oinstruire. i noi am instituit ceva asemănător pentru copiii care au terminat şcoala primară şi acest lucru a făcut, şi el, copiilor, o impresie extraordinară şi mai alesdurabilă, aşa cum s-a putut de/a constata.

"stfel că, printr-o asemenea practică de instruire şi educare care se bazează pe o cunoaştere a fiinţei umane, multe lucruri cărora, de altfel, nu li se acordăatenţie se dovedesc necesare. In exemplu2 în ermania, copiii primesc, la sfârşitulanului şcolar nişte certificate. &işte certificate trebuie să le dăm, pentru ca să poatăduce cu ei ceva acasă pentru vacanţă. Dar noi am fost obli)aţi, totuşi, să luăm faţăde aceste certificate o atitudine absolut specială.

+rebuie să mărturisesc că mi-ar fi extraordinar de dificil să fac ceva bun încadrul colii Galdorf, dacă ar trebui să folosesc pentru certificate modelul )erman.

&-aş putea-o face din următorul motiv2 n-am reuşit niciodată să fac deosebire întreun rezultat <satisfăcător=, <aproape satisfăcător=, <suficient=, <aproape suficient=,<abia suficient= etc., ceea ce trebuie, în plus, să fie tradus în cifre, astfel că înermania multe certificate şcolare au acest aspect2 de o parte se află materiile, apoi,alături, citim > şi 'U5, 7, 7-> Kîn ermania, notele se eşalonează de la ' 0 cea mai

bună 0 la F 0 cea mai puţin bună. 0 n) t)L etc. &-am reuşit niciodată în toată viaţamea să înţele) acest soi de le)ături oculteA De aceea, a trebuit să dăm o formă

absolut diferită certificatelor şcolare.a sfârşitul anului, copilul primeşte, desi)ur, un certificat când pleacă învacanţă. Dar el )ăseşte aici un fel de ima)ine de o)lindă creată de profesor într-unmod absolut individual pentru fiecare copil, ceva de natură bio)rafică ce se întinde

pe tot parcursul anului şi s-a văzut că întotdeauna copiii îl primesc cu o maresatisfacţie. 1i citesc în acesta propria lor ima)ine, care a fost realizată cu întrea)a

bunăvoinţă necesară, dar fără a adău)a culori născocite, sub o formă care, deexemplu, ar înfrumuseţa lucrurile într-un fel sau altul. 1i îl acceptă cu o profundăsatisfacţie. "poi urmează un text ritmat, absolut individualizat pentru fiecare copil,

pe care fiecare copil îl )ăseşte scris în certificatul său.



i acest text ritmat constituie un fel de maximă de viaţă pentru anul următor.1 o modalitate care, după părerea mea, şi-a dovedit de/a utilitatea şi care şi-o vadovedi şi în continuare, c!iar dacă pe alocuri putem s-o calificăm, cu a/utorul uneiexpresii devenite curente în ermania ultimilor ani, drept un succedaneu decertificat.

1i bine, )raţie acestei practici din coala Galdorf, copiii sunt, de fapt,mulţumiţi că sunt la şcoală şi putem vedea un simptom al plăcerii lor de a veni laşcoală 0 eu povestesc cu plăcere anecdote, pentru a caracteriza cu a/utorul

simptoamelor 0 în ceea ce mi-a relatat într-o zi o mamă a unui elev2 băiatul meu nus-a putut obişnui niciodată să-mi dovedească, în vreun fel oarecare, tandreţea sa.

"cum, el este la coala Galdorf, a parcurs între)ul an şcolar, a plecat învacanţă vacanţa s-a terminat şi, când vacanţa era pe sfârşite şi i s-a spus băiatului,care era încă destul de mic, că se poate întoarce la şcoală, ei bine, a fost pentru

prima dată când băiatul meu m-a îmbrăţişat. 0 1ra, oricum, un simptom a ceea ce pătrunde în inima copiilor care sunt educaţi în spiritul iubirii faţă de fiinţele umane,datorită cunoaşterii fiinţei umane, şi care rămân aici şi datorită certificatelor pe carele primesc şi a altor lucruri asemănătoare.

oiam să vă vorbesc astăzi despre aceste lucruri care sunt le)ate, aş zice, deor)anizarea exterioară a colii Galdorf, să vă prezint, ca să spunem aşa, coalaGaldorf ca atare, înainte de a continua să descriu aspectele particulare. "mconsiderat acest lucru necesar şi a trebuit să mă îndepărtez, în acest punct, de

pro)ramul stabilit iniţial, conform căruia ar fi trebuit să a/un)em astăzi la descrierea perioadei de vârstă a copilăriei ce urmează imediat după sc!imbarea dentiţiei. omrecupera mâine. Dar voiam să pot insera descrierea ce urmează în cadrul exterior,

practic, care a fost constituit pentru coala Galdorf.

CONFERINŢA A I/(A

Dornach, 3" decemr!e "#2"

*n fiinţa umană se petrece o transformare importantă când a a/uns la vârstasc!imbării dentiţiei. *n viaţa umană, această sc!imbare a dentiţiei nu este doar uneveniment fizic, ci atunci întrea)a fiinţă umană trece printr-o metamorfoză. "celacare vrea să devină un artist în domeniul educaţiei şi instruirii trebuie să fie capabilsă însoţească în mod competent etapele acestei metamorfoze. *n perioada dintresc!imbarea dentiţiei şi pubertate, acel corp pe care l-am numit în expunerileanterioare corp eteric, corp subtil al forţelor plăsmuitoare, se eliberează, în ceea ce

priveşte unele dintre funcţiile sale. *nainte de acest moment, el este cufundat, prinfuncţiile sale, în or)anizarea trupească, fizic-or)anică, dar, începând cu această perioadă, el începe să funcţioneze într-un re)im sufletesc.

Dar, tocmai prin aceasta, elementul fizic-eteric al fiinţei umane începe să fie perceput şi din interior cu totul altfel. *nainte, pentru fiinţa umană lucrurile se petrecîn aşa fel încât, dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune că are dreptateconcepţia materialistă. Concepţia materialistă vede în fiinţa umană o sumă de

procese materiale, iar în elementul sufletesc-spiritual vede ceva care iese din acestelement fizic-eteric, le)at de el, aşa cum iese flacăra din lumânare. Pentru copilulfoarte mic, până la vârsta sc!imbării dentiţiei, acest lucru este aproape exact.



*n această perioadă, tot ceea ce este sufletesc-spiritual acţionează în aşa felîncât este constituit, de fapt, din nişte procese fizic-eterice, iar toate procesele fizic-eterice sunt, totodată, nişte procese sufletesc-spirituale la copilul mic, între)ulansamblu este condus de cap, în ceea ce priveşte felul în care copilul îşi modelează

plastic corpul. "ceastă perioadă se înc!eie în momentul în care 0 la cap 0 începe săiasă a doua serie de dinţi. "tunci, forţele care înainte erau active în cap trebuie săînceteze să mai fie tot atât de active activitatea sufletesc-spirituală coboară maimult în re)iunile inferioare ale trupului şi trece în ritmul respiraţiei şi al inimii.

*nainte, aceste forţe se revarsă din abundenţă, consumându-se în activitatea demodelare a creierului, şi coboară continuu înspre partea inferioară a or)anismului, şiele acţionează creând forme plastice, intervin în mod direct în substanţă, în materiafiinţei umane. 1le produc nişte procese în substanţă.

*n momentul sc!imbării dentiţiei, lucrurile nu se mai petrec în acest fel."numite forţe devin acum mai mult de natură sufletesc-spirituală şi ele nu maiintervin decât în mişcările care se manifestă în ritmul inimii şi al respiraţiei. 1le numai acţionează atât de mult în sânul proceselor materiale ca până acum, ci,dimpotrivă, acţionează asupra sistemului respiraţiei şi al circulaţiei, fără le)ătură cu

elementul corporal. Putem constata acest lucru la or)anismul însuşi, căci ritmulrespirator, pulsul, devin mai puternice la această vârstă. a această vârstă, copilulare o dorinţă interioară, o nevoie instinctivă de a simţi acest element sufletesc-spiritual care, încetul cu încetul, devine în el autonom, desi)ur, într-un modinconştient, instinctiv, sub formă de ritm, de măsură, dar de ritm şi de măsură carese desfăşoară mai întâi în propriul său trup.

i el năzuieşte cu adevărat să simtă desfăşurându-se acest ritm, aceastămăsură, în propria sa fiinţă trupească. +rebuie să avem )ri/ă să dăm o formă ritmică,să facem să intervină măsura, în tot ceea ce oferim copilului după sc!imbareadentiţiei, pentru ca astfel să răspundem nevoilor profunde ale copilului. *n calitate

de profesori şi educatori-artişti, trebuie să putem trăi, într-un anumit fel, în ritm, înmăsură, pentru ca acestea să se răsfrân)ă asupra copilului şi copilul să se simtă înelementul său.

Dar în acest moment mai începe şi altceva. Dacă ritmul respirator şi ritmulcirculator nu sunt tratate la această vârstă în mod /ust, le distru)em, într-un fel,

pentru întrea)a viaţă şi multe stări de boală sau de slăbiciune ale or)anelor ritmuluirespirator şi circulator provin dintr-o educaţie )reşită în perioada vârstei şcolare.3ub acţiunea diferită a corpului său eteric, a corpului forţelor plăsmuitoare, copilulse transformă şi el în această perioadă, astfel că membrele i se lun)esc acum foarte

mult, viaţa muşc!ilor şi a oaselor, viaţa sc!eletului, /oacă în această perioadă un roldeosebit şi vrea să se adapteze la viaţa respiraţiei şi a circulaţiei.Copilul creşte în această perioadă în aşa fel încât muşc!ii intră în vibraţie, în

parte într-un mod absolut considerabil, cu ritmul respirator şi cu cel circulator, astfelcă întrea)a fiinţă a copilului tinde să ia un caracter muzical. *n timp ce copilul eraînainte activ modelându-şi propriul corp, el începe acum să devină muzician, unmuzician inconştient, care îşi orientează activitatea spre interior. 1senţialul este canoi să ştim, când îl primim pe copil la şcoală, că avem de-a face în fiinţa lui cu unmuzician inconştient.



i trebuie să răspundem dorinţei copilului, care vrea să-şi trateze propria saor)anizare în acelaşi fel cum se comportă, de exemplu, un violonist faţă de o vioarănouă, la care sunetul îşi croieşte drum conform cu or)anizarea ei proprie de-alun)ul ventrelor şi nodurilor vibraţiilor. Utermeni din fizică2 'entru O punct, linie sausuprafaţă a unui sistem de unde staţionare la care amplitudinea vibratorie estemaximală Kîn opoziţie cu nodul L 0 vezi *etit "arousse illustré '8E8 0 n. t.U &umaică la fiinţa umană totul este, bineînţeles, creştere vioara, riscăm, cel mult, s-odistru)em de tot dar, când e vorba de fiinţa umană, acesteia riscăm să-i imprimăm,

până în forţele ei vitale, nişte principii de creştere )reşite, care ar putea apoi să sedezvolte şi să se amplifice continuu şi să acţioneze în mod distru)ător pentru toatăviaţa.

Din momentul în care ne-am an)a/at pe calea unei cunoaşteri a fiinţei umanecare să fie eficace pentru peda)o)ie şi pentru instruire, vom vedea că acest caracter )eneral pe care vi l-am indicat adineaori se extinde asupra între)ii perioade şcolare,începând cu sc!imbarea dentiţiei şi până la pubertate, dar că această perioadă avieţii se subîmparte, la rândul ei, în trei perioade diferite, care se deosebesc foarteclar una de alta. Prima perioadă durează de la sc!imbarea dentiţiei până pe la

sfârşitul celui de-al 8-lea an de viaţă, a doua până pe la vârsta de '5 ani, iar a treiade pe la '7 ani până la pubertate.+ocmai spri/inindu-ne pe ceea ce simte copilul în interiorul lui în mod

muzical vom putea dobândi o viziune /ustă asupra felului în care se deosebescaceste trei perioade ale vieţii copilului una de alta. *n prima perioadă a vieţii, cam

până pe la sfârşitul celui de-al 8-lea an de viaţă, copilul vrea să simtă tot ceea cevine spre el sub formă de ritmuri interioare, sub formă de măsură interioară care searmonizează cu ritmul respiraţiei şi al inimii şi, pe această cale, într-un modindirect, şi cu felul în care se modelează muşc!ii şi oasele. 6ar atunci când acesteanu se armonizează, atunci când una nu trece în alta, ca să spunem aşa, atunci omul

devine, pur şi simplu, un fel de infirm interior, c!iar dacă acest lucru nu este vizibilimediat din punct de vedere exterior.

Până pe la 8 ani, copilul are tendinţa să trăiască toate lucrurile, în interiorulsău, după ritm şi măsură. Când copilul 0 şi putem recunoaşte foarte bine acest lucrudacă avem oc!iul format pentru a putea pătrunde or)anizarea sufletească interioarăa copilului 0, când copilul aude la această vârstă muzică, el transformă tot ceea ceeste muzical în măsură interioară, în ritm. 1l vibrează împreună cu ceea ce aude. 1lreconstruieşte în interiorul său ceea ce percepe în exterior.

*ntr-adevăr, copilul mai este şi la această vârstă puţin din ceea ce era el

înainte. *nainte, până la sc!imbarea dentiţiei, el era, propriu-zis, într-o foarte lar)ămăsură, or)an de simţ nu un or)an de simţ care acţionează în mod conştient, ci unor)an de simţ care, aşa cum este, la urma urmei, cazul tuturor or)anelor de simţ,reproduce în mod inconştient lumea exterioară.

Până la sc!imbarea dentiţiei, copilul este, aşa cum am explicat, un imitator absolut. 0 Dacă observaţi oc!iul uman şi faceţi abstracţie de ceea ce pătrunde înviaţa de reprezentare prin intermediul oc!iului uman, or)anizarea oc!iului semanifestă şi ea, în sens propriu, prin faptul că lumea încon/urătoare este imitată îninterior. "bia apoi viaţa reprezentărilor ia în stăpânire aceste cWpii. "tunci, viaţareprezentărilor vine să continue viaţa simţurilor.



Copilul foarte mic este un or)an de simţ absolut inconştient. 1l reproduce îninteriorul lui ceea ce percepe mai ales la fiinţele umane din prea/ma lui. Dar acesteima)ini interioare nu sunt doar ima)ini, ci sunt, totodată, nişte forţe care îlor)anizează lăuntric în mod plastic în substanţa sa corporală.

6ar acum, când are loc sc!imbarea dentiţiei, aceste ima)ini care au luatnaştere prin imitaţie nu pătrund decât în sistemul locomotor, în sistemul ritmic, elenu vor să pătrundă decât aici. #ai rămâne, desi)ur, ceva sub formă de element

plastic, dar acestui element vine să i se adau)e un altul, care înainte nu era prezent

într-un asemenea )rad. 1xistă o deosebire între felul în care se comportă copilul,tocmai cu privire la ritm şi măsură, înainte şi după sc!imbarea dentiţiei. *nainte,ritmul şi măsura deveneau şi ele, fireşte, nişte aspecte pe care copilul le imita, dar letransforma în formă plastică. După acest moment, el le transformă într-un elementmuzical interior.

i, o dată cu înc!eierea cel de-al 8-lea an de viaţă, copilul îşi cucereşte, pânăla vârsta de '5 ani, o înţele)ere pentru ritmul şi măsura în sine, pentru melodia însine. 1l nu mai vrea acum atât de mult să reproducă în interiorul său elementulritmului, elementul măsurii. 1l le percepe ca atare, ca formă ce există în afara lui.

*nainte, copilul simte ritmul şi măsura apoi, el începe să dezvolte o percepere, oînţele)ere a acestor realităţi. "ceastă fază durează, nu doar în ceea ce priveşteelementul muzical, ci în privinţa tuturor aspectelor, până pe la '5 ani.

Doar în prea/ma vârstei de '5 ani, şi c!iar cu ceva mai înainte, apare la copilfacultatea de a aduce în sfera )ândirii ceea ce mai înainte nu voia decât să fie simţit,într-un mod conform cu ima)inaţia, în le)ătură cu o lume muzicală, ritmică,ordonată după măsură.

Cu a/utorul clarvederii, putem observa efectele fizic-eterice corespunzătoare pentru tot ceea ce percepem în suflet. "m afirmat de/a mai înainte că până acumcopilul îşi modelează muşc!ii, oasele, conform cu ceea ce este în interiorul lui.

"cum, pe la '5 ani, copilul începe să nu mai vrea să trăiască doar în ritm şi măsură,ci el vrea ca acest sentiment al ritmului şi al măsurii să a/un)ă în sfera abstractă a)ândirii, tot aşa cum în această perioadă se fortifică, treptat, tot mai mult parteamuşc!iului care se termină ca simplu tendon.

+ot ceea ce se petrece în domeniul sufletesc-spiritual se re)ăseşte în domeniulfizic-eteric. i acest mod de a face să intervină viaţa tendoanelor, care suntelementul de le)ătură dintre os şi muşc!i, este expresia exterioară, fizică, a faptuluică acum copilul părăseşte elementul le)at, pur şi simplu, de sentimentul ritmului şial măsurii, pentru a mer)e direct spre ceea ce este lo)ic, care nu mai are nici ritm,

nici măsură. *n arta educaţiei şi a instruirii trebuie să ţinem seama neapărat decunoştinţele pe care ni le cucerim în le)ătură cu natura umană.Căci, în zilele noastre, ma/oritatea adulţilor, când se )ândesc, de exemplu, la

plante, la animale, luate în ansamblul lor, nu la un exemplar particular sau altul, ciîn ansamblu 0 atunci când, de exemplu, în calitate de dascăli, trebuie să le prezintecopiilor plantele sau animalele în ansamblu 0, atunci ei îşi amintesc de ceea ce auînvăţat ca botanică, ca zoolo)ie, la o vârstă mai târzie. Dar ceea ce se află în cărţilenoastre de botanică sau de zoolo)ie este cel mai nepotrivit material de învăţământce poate fi introdus în şcoală.



4ricare ar fi valoarea ştiinţifică pe care ar putea-o avea 0 de cele mai multeori, nici măcar pe aceasta n-o are 0, acest material nu are nici o valoare pentruşcoală, la această vârstă.

+ot ceea ce îi predăm copilului despre plante, despre animale, trebuie s-ofacem comportându-ne în realitate ca nişte artişti, acordând formei armonioase afiinţei plantei şi raporturilor armonioase ale unei familii de plante cu o alta şi,totodată, aspectelor care se manifestă şi aici în domeniul ritmului, al armoniei, alsentimentului, acordând acestor lucruri o importanţă mult mai mare decât

cunoştinţelor pe care le )ăsim în cărţile de botanică.*n privinţa plantelor, de altfel, lucrurile sunt de-aşa natură că această

sistematică a plantelor, această clasificare a lumii plantelor, acolo unde ea apare, nueste, în fond, lucrul cel mai neplăcut putem avea cea mai mare simpatie pentruinnX, căci el nu studiază plantele decât acolo unde ele încetează, în partea de sus, amai fi plante şi îşi trimit forţele în viaţa între)ului Cosmos, el nu ia în considerare laforma plantei decât floarea dar la şcoală nu putem folosi absolut deloc un asemeneasoi de sistematică, mai ales în ceea ce priveşte plantele. om vedea în nişteconsideraţii ulterioare ce trebuie să folosim.

De altfel, dascălul care mer)e în clasă cu cartea în mână, cu această carte încare astăzi se află, în )eneral, decoctul a ceea ce este ştiinţific, şi care predă laşcoala primară ceea ce a învăţat el însuşi în materie de botanică şi zoolo)ie dinaceastă carte, este, în orice caz, un dascăl )roaznic. 1 un dascăl )roaznic acela care

poartă mereu cu sine această carte, în timp ce se fâţâie încoace şi încolo prin faţa primelor bănci de elevi, şi care nu-şi adună amintirile decât în momentul în care îşi predă lecţia în faţa elevilor, reîmprospătându-şi reprezentările pe care le-a dobânditla o vârstă cu mult mai avansată decât aceea a elevilor 0 şi, mai mult, ştiind că aşaceva n-are nici o valoare 0, reîmprospătându-şi reprezentările.

Căci este absolut necesar să învăţăm să vorbim despre plante, despre animale,

într-un mod care să corespundă unei priviri de artist. Doar în acest fel facem seinte)reze într-un stil muzical aceste lucruri în întrea)a fiinţă a copilului. 1ste, într-adevăr, un lucru pe care trebuie să-l avem în vedere2 predarea trebuie să porneascăde la elementul artistic şi nu de la elementul conceptual, nici de la o viziuneabstractă, ci de la un element impre)nat cu totul de artă şi de un mod artistic de asimţi viaţa. 6ată lucrul de care are nevoie copilul.

"tunci când primim copilul la şcoală şi avem misiunea de a-l învăţa, deexemplu, să scrie cât mai repede posibil, am putea fi tentaţi să-l învăţăm pe copilformele literelor, ca atare 0 care, trebuie s-o spunem neapărat, provin, în civilizaţia

actuală, din ceva convenţional, născocit de fiinţa umană, când ea vrea să fixeze ceva pentru semenul său.3i)ur că da, numai că tocmai aceste forme ale literelor sunt un lucru cu care

copilul nu are nici cea mai mică le)ătură, ca fiinţă umană, atunci când se află laînceputul procesului de sc!imbare a dentiţiei şi a/un)e la şcoală. Pe vremea cândexista o le)ătură a omului cu scrisul, ce se întâmpla în acest caz? 3ă ne întoarcemcu )ândul la nişte perioade vec!i ale civilizaţiei2 pe vremea când mai exista ole)ătură a omului cu scrisul, cei vec!i îşi fixau pe tăbliţe sau per)amente nişte miciima)ini care mai aveau o anumită asemănare cu ceea ce privise omul.



#ai exista o le)ătură umană între forma pe care trebuia s-o extra)i dinima)ine şi ceea ce se )ăsea în prea/ma ta. Civilizaţia umană, în evoluţia ei, a suferitacea transformare care constă în faptul că aceste forme ce încă mai luau naştere dinnatura umană au trecut prin toate formele intermediare posibile şi au devenit ceea ceeste astăzi un " sau un H sau un 1, cu care nu mai putem avea astăzi, ca oameni,nici o le)ătură.

Copilul care, în tendinţele sale, ne arată în multe privinţe ce s-a manifestat înnişte stadii anterioare ale civilizaţiei, are nevoie să-şi creeze, ca fiinţă umană, o

le)ătură cu ceea ce i se pretinde voinţei sale. &u avem voie să-l învăţăm, deexemplu, formele abstracte ale literelor la care au a/uns acestea astăzi. +ocmai înmomentul când fiinţa umană ne-a fost încredinţată la şcoală, la începutul procesuluide sc!imbare a dentiţiei, trebuie să apropiem de ea, pe cale artistică, un elementuman.

Dacă vrem să-l învăţăm pe copil să scrie într-un mod uman, trebuie neapăratsă pornim de la ce poate simţi copilul ca le)ătură între un element pe care îl vedemşi un element pe care îl vedem şi care a fost produs cu a/utorul voinţei 0 şi anumescrisul. Copilul vine la şcoală cu nevoia instinctivă de a face nişte experienţe trăite

pe baza voinţei. Copilul a/un)e la şcoală, trebuie s-o spunem, cu năzuinţele saleartistice şi trebuie să ţinem seama de aceste năzuinţe, de exemplu, făcându-l săalear)ă pe această curbă.

"poi, facem să ia naştere sentimentul a ceea ce simţim în interiorul nostrucând aler)ăm în acest fel. *n al doilea rând, îi atra)em copilului atenţia asuprafaptului că el a descris această linie pe sol. "poi, îl putem face să reproducă aceastălinie cu mâna. Pe urmă, îl punem să aler)e în aşa fel încât să-şi parcur)ă drumul,

punându-l, de asemenea, să-l reproducă iarăşi cu mâna. *n cadrul acestei educaţiiartistice care ia în considerare între) or)anismul, îl punem să imite acum cu mâna,în mic, ceea ce a format între)ul corp. i apoi, îl punem să pronunţe nişte cuvintecare încep cu . *l aducem în situaţia să simtă că ceea ce are un asemenea cuvântcare începe cu drept prim sunet se re)ăseşte în ceea ce am făcut să apară desenândforma lui şi nu imitându-l în mod abstract, observând că există, desi)ur, aici acestsunet.



*n acest fel, putem trece de la ceea ce a fost simţit în mod lăuntric ca mişcarela desenarea literelor. Putem face acest lucru şi în alt mod. Doar datorită sc!imbăriidentiţiei copilul este, din punct de vedere interior, un muzician, dar el mai este, de/adin perioada precedentă, şi un plastician. "şadar, putem face următorul lucru2 nestrăduim să-i oferim copilului o ima)ine a peştelui îl facem apoi, încetul cu încetul,să parcur)ă, pe cale artistică, această formă2 şi îl aducem pe copil de la cuvântulisc! K)erm. O peşte 0 n. t.L la , pe calea auzului, şi îi arătăm în mod viu le)ăturadintre şi ima)inea pe care am format-o pornind de la peşte. "m reprodus astfel

întru câtva procesul prin care, de-a lun)ul evoluţiei omenirii, a apărut , pornind dela cuvântul isc!.

&u e nevoie să parcur)em întotdeauna exact drumul prin care a trecut însăşievoluţia omenirii. Putem foarte bine să dăm frâu liber ima)inaţiei noastre căciimportant nu este ca elevul să repete un aspect al istoriei autentice a civilizaţiei, ciimportant este ca, întocmai aşa cum s-au petrecut lucrurile în mod real, să treacă şiel acum de la elementul artistic al ima)inii şi al desenului la forma abstractă ascrisului. *l facem pe copil să observe că apa face valuri. *l conducem spre aceastăima)ine

apoi transformăm treptat, încetul cu încetul, această ima)ine în aceasta2

trecem la cuvântul val KGelle, Go)e, în )erm. 0 n. t.L, la şi facem le)ătura dintreval, a văluri, şi semnul respectiv. 3coatem astfel din ceva familiar ceea ce este maiîntâi prezent sub formă de desen şi facem ca acest lucru să treacă în forma literelor.Desi)ur, prin această metodă, copilul nu va învăţa tot atât de repede să scrie cumeste cazul de obicei. 0 a coala Galdorf, noi am or)anizat nişte întâlniri cu

părinţii, la care părinţii vin fără copii şi la aceste întâlniri se discută multe aspecte,din care părinţii observă că aceste aspecte sunt consecinţa educaţiei în coalaGaldorf. #ulţi părinţi îşi fac atunci tot felul de )ri/i, deoarece copilul lor de opt aninu ştie nici acum să scrie corect.



"tunci trebuie să le explicăm părinţilor că acest lucru e un noroc pentru copil,căci în acest fel întrea)a artă a scrisului se uneşte mai intim cu fiinţa lui şi într-unmod mai uman decât atunci când copilul este învăţat ceva absolut străin, care esterezultatul civilizaţiei umane şi care nu are, cu si)uranţă, nici o le)ătură interioară cucopilul, dacă noi nu creăm mai întâi această le)ătură interioară. ireşte, trebuie sămer)em mereu mai departe cu instruirea copilului dar trebuie s-o facem într-unmod uman.

De altfel, tocmai acest lucru este ne)li/at în zilele noastre2 a încadra un

anumit domeniu al vieţii în ansamblul vieţii. *n civilizaţia noastră avansată, totul s-aspecializat vedem cum toate tind spre specializare. Desi)ur, era necesar ca aceastăcivilizaţie să-i conducă pe oameni, pentru un anumit timp, spre diverse preocupărispecifice unilaterale. Dar am a/uns atât de departe cu această diversificare înspecialităţi, încât acum e nevoie, pentru salvarea omenirii, să unim iarăşi toateaceste specialităţi cu viaţa în ansamblul ei.

Pentru aceasta este necesară, pe de-o parte, o cunoaştere a fiinţei umane caresă nu excludă rezultatele cercetării spirituale. 3e înşeală în privinţa a ceea ce seexprimă în acest sens în interiorul mişcării antroposofice aceia care cred că noi ne

ridicăm în mod reacţionar împotriva cuceririlor recente ale civilizaţiei noastre. &ueste deloc aşa. Dar, pe de altă parte, trebuie să vedem pretutindeni în ce fel seîncadrează lucrurile în viaţă. &-aş obiecta câtuşi de puţin împotriva faptului căastăzi există maşini de scris.

" scrie la maşină este, fireşte, şi mai inuman decât a scrie formând literele înmod convenţional, dar, aşa cum am spus, eu nu fac propa)andă împotriva scrisuluila maşină 0, dar trebuie să ştim ce activitate se desfăşoară în acest caz, pentru că totceea ce are loc în viaţă se desfăşoară conform unei polarităţi. i poate îmi veţi iertafaptul că voi prezenta tocmai în le)ătură cu maşina de scris un element ce provinedintr-un domeniu superior al viziunii antroposofice, şi aceasta doar pentru a vă face

să sesizaţi ceva. Cel care nu vrea să admită că şi acest lucru face parte din realitateavieţii poate să-l considere drept un fel de nebunie şi să-l respin)ă. Dar eu vorbesc,în mod si)ur, despre o realitate.

edeţi dvs., când obişnuieşti să percepi nişte procese spirituale, care, de fapt,se desfăşoară tot timpul în prea/ma noastră, exact la fel ca procesele fizice, scrisul lamaşină îţi face o impresie specială. 1 o experienţă trăită aceea pe care v-o

povestesc, atunci când vă spun2 dacă am scris în timpul unei zile la maşină 0 vedeţică nu fac propa)andă împotriva maşinii de scris, ci sunt mulţumit să scriu eu însumiuneori la maşină 0, dacă am scris în timpul unei zile la maşină, acest lucru m-a

urmărit multă vreme. &u e vorba de faptul că ar fi ceva care mă deran/ează personal, dar acest lucru m-a urmărit mult timp.6ar când vine vremea odi!nei, atunci o asemenea activitate se transformă,

prin percepţia ima)inativă, într-o viziune asupra propriei persoane, şi aceastăviziune apare în faţa fiinţei umane. ezi în mod efectiv în lumea exterioară ceea cese desfăşoară în interiorul fiinţei umane. +oate acestea trebuie să se petreacă îndeplină conştienţă şi trebuie să vezi că ceea ce apare în ima)inaţiune exterioară este,cu si)uranţă, proiecţia a ceea ce s-a desfăşurat poate cu mult înainte sub formă deactivitate or)anică internă.



Când vezi fiinţa umană apărând în faţa ta în ima)inaţiune clarvăzătoare, poţiavea în faţa oc!ilor, într-un mod deosebit de vizibil, ceea ce se petrece în interiorulei2 fiecare lovitură pe o tastă devine un ful)er, în această percepţie obiectivă aelementului subiectiv. i ceea ce apare ca inimă umană este străpuns în permanenţăde aceste ful)ere. Căci pe maşina de scris tastele nu sunt dispuse unele lân)ă alteledupă un principiu spiritual, ci este folosit întotdeauna principiul purei utilităţi aliterelor de care ai mai frecvent nevoie ca să scrii repede. +oate acestea au dreptrezultat faptul că în interiorul acestei activităţi nu mai există nici un pic de

spiritualitate. "stfel încât atunci când un de)et trece de la o tastă la alta, acest faptnu doar face să apară nişte ful)ere ca atare, ci, mai mult, le face să fie îndezordine. *ntr-un cuvânt, scrisul la maşină devine, ca fapt obiectiv, o furtună)roaznică.

Ce înseamnă acest lucru? "cest lucru nu înseamnă nimic altceva decât căavem aici explicaţia faptului că există astăzi atâţia oameni care, dacă scrisul lor lamaşină nu-şi )ăseşte antidotul, a/un) să aibă o inimă slabă, mai ales atunci cândsunt puşi să scrie la maşină prea devreme, la o vârstă când inima poate fi foarteafectată. i dacă vom scrie tot mai mult la maşină, vom vedea că şi slăbiciunile şi

bolile de inimă vor deveni mai frecvente.*n acest fel sunt le)ate în viaţă lucrurile între ele. &u e vorba să atacăm într-un mod reacţionar un factor de civilizaţie, ci trebuie să ne cucerim o cunoaştere anecesităţilor şi cerinţelor vieţii în ansamblul ei. +rebuie să ştim cu ce avem de-aface când recur)em la un anumit factor de civilizaţie, pentru a putea crea ocompensaţie. "semenea lucruri sunt de o importanţă cu totul deosebită pentrueducatorul care vrea să fie inte)rat în viaţa concretă, pentru că el trebuie să situezeeducaţia în contextul vieţii este important nu doar ce facem noi cu copiii la şcoalăsau în prea/ma şcolii important e ca şcoala şi tot ceea ce are le)ătură cu educaţia săfie situat în mod /ust în viaţă de aceea, cel care vrea să fie un artist în materie de

educaţie şi instruire trebuie să cunoască viaţa.*n ermania, de exemplu, prima cale ferată a fost construită 0 era în 'E7@ 0

între ;rt! şi &;rnber). *n acea perioadă, savantei comisii medicale bavareze i-afost pusă întrebarea dacă e recomandabil sau nu din punct de vedere medical să fieconstruită această cale ferată. Când omenirea se află la începutul unor asemeneaîncercări importante pentru civilizaţie, sunt consultaţi, desi)ur, experţii. "tunci,comisia medicală bavareză 0 acest lucru a fost consemnat într-un document scris 0 adat următorul sfat2 în realitate, n-ar trebui să fie construite căi ferate, căci sistemulnervos al oamenilor ar suferi extraordinar de mult din cauza călătoriei pe calea

ferată. Dar dacă, totuşi, ar trebui neapărat să fie construite căi ferate, atunci ar trebui, cel puţin, să fie măr)inite la dreapta şi la stân)a de nişte )arduri din lemn,căci altfel ţăranii pe lân)ă care ar aler)a în viteză trenurile ar putea avea foarte uşor o comoţie cerebrală.

"cesta era sfatul unei corporaţii de savanţi. Desi)ur, astăzi râdem de el, căcinu doar un sin)ur sfat de acest )en a fost dat de nişte corporaţii de savanţi şi am

putea adău)a la acest exemplu multe altele de acelaşi soi. &umai că, iată, oricelucru are două aspecte şi am putea la fel de bine, într-un sens mai subtil, să nucontrazicem, pur şi simplu, această comisie medicală bavareză, a cărei părere nudatează dintr-o epocă atât de îndepărtată de noi, n-a trecut de atunci nici măcar un



secol, ci am putea c!iar să-i dăm dreptate, dintr-un anumit punct de vedere2 într-adevăr, oamenii au devenit în realitate mai nervoşi de când circulă pe calea ferată.i dacă am observa fiinţele umane şi am avea posibilitatea să comparăm oameniicare trăiesc după construirea căilor ferate cu oamenii care călătoreau în vec!ile,venerabilele şi bur)!ezele dili)enţe 0 am vedea că ei sunt de natură diferită.3istemul nervos se prezintă altfel. Comisia medicală bavareză a fost, desi)ur,ridicolă, dar, dintr-un anumit punct de vedere, ea avea, totuşi, dreptate.

3e pune problema ca pentru anumite lucruri care apar în cadrul civilizaţiei să

fie )ăsite neapărat şi antidoturile, pentru ca fiinţa umană, în momentul când eslăbită din exterior, să devină mai puternică în interior. i acest lucru nu se poaterealiza decât dacă vom opune civilizaţiei noastre, care evoluează spre o specializareextremă, o artă a educaţiei coerentă şi orientată în sensul unei adevărate cunoaşteri afiinţei umane.

"r fi cât se poate de bine dacă l-am învăţa pe copil mai întâi să scrie aşa cumam arătat. Căci orice evoluţie a copilului porneşte de la voinţă şi această tendinţăspre ritm, măsură, porneşte de la voinţă şi trebuie să mer)em în întâmpinareaacestui imbold al voinţei copilului. acem acest lucru mai întâi prin activitate, nu

prin viziune abstractă, prin reprezentare. De aceea, nu e /ust să-l punem pe copil săînveţe mai întâi să citească şi apoi să scrie. Cititul este de/a o trecere de la elementulde voinţă la viziunea abstractă. a început, trebuie să-l învăţăm pe copil, în modartistic, să scrie, apoi să trecem mai întâi la cititul textelor scrise de mână şi abia peurmă, treptat 0 pentru că, desi)ur, trebuie s-o facem 0 la cititul textelor tipărite.

edeţi dvs., când luptăm pentru a a/un)e la o adevărată cunoaştere a fiinţeiumane şi când putem aplica această cunoaştere la evoluţia copilului, atunci şi putemciti din evoluţia copilului cum trebuie să se succedă materiile pe care vrem sautrebuie să le facem în cadrul educaţiei.

Când copilul a/un)e la vârsta şcolarităţii, el este de/a apt pentru socotit.

&umai că şi la socotit trebuie să ţinem seama de nevoile interioare ale fiinţeicopilului. *n acest domeniu, copilul este purtat de la natură spre ritm, spre măsură,spre sesizarea pe bază de sentiment a unui element armonizator. &u răspundemacestei tendinţe înnăscute dacă îi predăm copilului prin ceea ce eu aş numi metodaaditivă şi dacă îl învăţăm pe copil să socotească numărând.

Desi)ur, copilul trebuie să înveţe să numere, dar a învăţa socotitul numărând prin metoda aditivă nu este ceva care să se poată uni cu forţele care structureazăfiinţa interioară a copilului. *n decursul evoluţiei civilizaţiei, am a/uns treptat sătratăm cifrele într-un anumit mod sintetic. "vem o unitate, o a doua unitate, o a treia

unitate şi ne străduim, numărând, prin adunare, să adău)ăm o altă unitate, astfelîncât, în timp ce numărăm, ele se află una alături de cealaltă. "şa cum ne putemconvin)e, copilul nu are nici o înţele)ere interioară pentru un asemenea demers.

&u în acest fel s-a dezvoltat calculul, pe baza a ceea ce este, în esenţă, fiinţaumană. Desi)ur, oamenii au început să numere pornind de la unitate totuşi, doi nuera o repetare exterioară a unităţii, ci se afla în interiorul unităţii. Inu îl dă pe doi şidoi este în interiorul lui unu. Dacă-l divizăm pe unu, îl obţinem pe trei şi trei se aflăîn interiorul lui unu. Când începem să scriem 0 transpus în manieră modernă -2 unu,nu ieşim din unitate când a/un)em la doi.



Când se a/un)ea la doi, era ceva care se forma în mod or)anic din interior, şidoi se afla în interiorul unităţii la fel, trei ş.a.m.d. Initatea în)loba totul şinumerele erau membre ale unităţii, care se formau în mod or)anic în ea.

Copilul are în el însuşi, prin elementul muzical şi ritmic al constituţiei sale,tendinţa instinctivă de a simţi lucrurile în acest fel şi, decât să începem în mod

pedant printr-un fel de adunare, mai bine să procedăm astfel2 c!emăm un copil. &uîi dăm trei mere plus patru mere făcându-l să înveţe să adune lucrurile împreună, ciîi dăm o )rămadă de mere 0 desi)ur, dacă n-avem mere, poate fi altceva 0, îi dăm o

)rămadă de mere. "sta are copilul la început."poi, c!emăm alţi doi copii lân)ă primul şi îi spunem copilului2 tu ai aici o

)rămadă de mere, dă-i câteva primului copil, câteva celui de-al doilea şi păstreazăcâteva pentru tine, trebuie ca fiecare din voi să aibă tot atât de multe ca celălalt. *lfacem pe copil să înţelea)ă acest proces şi astfel îl facem să sesizeze ce înseamnă otreime din această )rămadă de mere. Pornim de la un între) şi mer)em spre

principiul împărţirii nu începem prin adunare. *n acest fel a/un)em cu adevărat laînţele)erea copilului.

a coala Galdorf, datorită cunoaşterii fiinţei umane, noi nu predăm mai

întâi adunarea, ci predăm mai întâi împărţirea sau scăderea şi doar după aceeatrecem la adunare sau la înmulţire, refăcând în sens invers procesul conform naturii pe care l-am parcurs cu ceea ce putea fi împărţit sau scăzut tot aşa cum ceea ce amvăzut adineaori şi care este în natura împărţirii, care este conformă cu numărul, nuera ceva sintetic, ci ceva analitic, o modalitate de a mer)e de la între) spre unitate.

"cestea sunt câteva exemple despre felul în care putem citi din evoluţiacopilului exact ceea ce trebuie să facem la o anumită vârstă a lui. 3istemulrespirator şi circulator, aşadar, între)ul sistem ritmic al fiinţei umane, omul median,este reprezentantul fizic-eteric al simţirii, aşa cum capul este reprezentantul)ândirii. "ceastă simţire, acest element al sentimentului, se eliberează în mare

măsură la copil în momentul sc!imbării dentiţiei.De aceea, şi sufletul copilului ia o formă nouă, pe care n-o poate dobândi

decât prin intermediul a ceea ce este de natura sentimentului. +rebuie să ne adresămneapărat copilului de această vârstă prin intermediul unei simţiri care îşi primeşteforma sa de la artă. Putem c!iar exprima acest lucru într-un mod radical spunând2oamenii ale căror mişcări, limba/ şi c!iar impresii interioare le imită copilul în modimperceptibil înainte de sc!imbarea dentiţiei, nu sunt percepuţi ca atare, astfel încâtel să-şi îndrepte privirea asupra fiinţei proprii a acestora, asupra fiinţei lor interioare.

Până la şapte ani, copilul nu simte în profunzime o altă fiinţă umană, ci osimte ca pe ceva de care el este le)at, ca să spunem aşa, de mâini şi de picioare. 1lnu se separă încă de lume. *n momentul sc!imbării dentiţiei, în momentul în caresistemul simţirii începe să acţioneze în mod independent, prin respiraţie şicirculaţie, copilul se separă de celălalt şi de aceea cealaltă fiinţă umană devine

pentru el o fiinţă care are o interioritate. "tunci ia naştere în copil nevoia de a-şiînălţa cu veneraţie oc!ii spre adult, care este mare, de a învăţa să se orienteze dupăel prin sentiment.



3implul principiu al imitaţiei, care se raporta la manifestările exterioare alefiinţei, se transformă, după sc!imbarea dentiţiei, în alt principiu2 principiulautorităţii, care trebuie să se dezvolte numai pe baza nevoilor naturii umane.

3per că nu veţi presupune că eu, care am scris în tinereţe, la începutul anilor V89, cartea <ilosofia libertăţii=, îmbrăţişez acest principiu bazat pe autoritate pentru

perioada dintre sc!imbarea dentiţiei şi pubertate din cauza unei simpatii deosebite pentru supunere în )eneral. Dar trebuie să îmbrăţişăm acest principiu, deoareceentitatea umană pretinde la această vârstă ca elementul autorităţii să /oace un

anumit rol. &u vom a/un)e să ne folosim în mod /ust libertatea în cursul ulterior al vieţii

decât dacă am cunoscut veneraţia şi respectul faţă de autoritate în perioada dintresc!imbarea dentiţiei şi pubertate. "cesta este iarăşi un domeniu în care putem vedeacu prisosinţă cât de mult trebuie să ne dăm seama şi să considerăm că învăţământultrebuie să fie încadrat în ansamblul vieţii sociale. Dacă facem astăzi o retrospectivăşi constatăm cât de mândră este omenirea de învăţământul ei modern, cât de mult îllaudă, a/un)em uneori să avem nişte sentimente ciudate.

*n "ustria, unde mi-am petrecut /umătate din viaţă, am auzit adesea

spunându-se, după 'EFF, că dascălul prusac a repurtat victoria % &ota 7@ (. Dupăconcepţiile epocii, "ustria era întârziată, cu sistemul ei şcolar, şi nu şi-a creat decâtmai târziu le)islaţia şcolară. Dascălul prusac era lăudat, ca fiind acela carerepurtase, în acest timp, victoria. După '8'E, eu n-am mai auzit atât de des referiri,din acest punct de vedere, la dascălul prusacA Dar acesta nu e decât un exempludespre modul în care este lăudată instrucţiunea publică modernă, în domeniile celemai diferite.

1i bine, astăzi noi vedem, totuşi, unele din roadele acestui învăţământ2 viaţasocială !aotică, ce ameninţă să devină tot mai !aotică, şi care pune instinctul delibertate în locul voinţei de libertate şi a sentimentului pentru libertate şi oamenii au

fost dezobişnuiţi să apeleze în mod /ust la valoarea libertăţii interioare. "cela careştie să observe viaţa poate să vadă foarte limpede le)ătura dintre !aosul social alepocii actuale şi aceste principii de educaţie care, desi)ur, pot satisface în cel maiînalt )rad cerinţele intelectuale care se aplică la cunoaşterea naturii, dar care nu vor orienta pe calea cea bună o fiinţă umană luată în totalitatea entităţii sale.

Căci trebuie să ştim neapărat că viaţa se dezvoltă prin polarităţi şi că fiinţaumană poate deveni o fiinţă liberă în mod /ust în partea ulterioară a vieţii sale prinfaptul că a învăţat, la momentul potrivit din copilărie, să-şi spună că e adevărat ceeace dascălul sau educatorul pe care îl venerează îi arată a fi adevărat. 0 3au şi2 acest

lucru este fals, pentru că el spune că este fals. 1 frumos, e urât 0 dacă dascălul îiarată că e frumos sau urât. 1 bine, e rău.4 dată cu sc!imbarea dentiţiei, fiinţa umană îşi cucereşte un nou raport cu

lumea, dar lumea trebuie să-i apară drept autoritatea care o educă, sub forma vieţiisufleteşti pe care ea o poate simţi acum ca având o existenţă separată de ea. Pentruaceastă vârstă, educatorul este lumea. +rebuie să cunoască lumea în primul rând subforma conţinutului vieţii educatorului, pentru a a/un)e mai târziu în viaţă laautentica, la adevărata manifestare a libertăţii. De aceea, putem spune2de la naştere până la sc!imbarea dentiţiei O instinct al imitaţiei,de la sc!imbarea dentiţiei până la pubertate O principiul autorităţii,





al autorităţii de la sine înţelese 0 nu al autorităţii obţinute prin constrân)ere 0, careeste realizată prin imponderabilele ce creează le)ătura /ustă între copil şi educator.

i, într-adevăr, aici se manifestă nişte imponderabile. "ş vrea să vă arăt, dreptsimptom, cu a/utorul unui exemplu, modul cum lucrează aceste imponderabile. 3ă

presupunem că vrem să-i oferim copilului o idee, o reprezentare, despre nemurireasufletului, ceea ce este mult mai dificil decât se crede de obicei. a această vârstă lacare copilul este receptiv în special la elementul artistic al învăţământului, noi nu-i

putem prezenta copilului asemenea lucruri cu a/utorul unor concepte abstracte, cu

a/utorul unor reprezentări sub formă de idei. &oi trebuie să i le prezentăm prin intermediul unor ima)ini. i un artist în

materie de educaţie care are o anumită slăbiciune pentru ceea ce este intelectual şiorientat spre realitatea naturală, cum îi va da el copilului noţiunea de nemurire subformă de ima)ini? 1l îşi va spune, dacă nu la modul explicit, cel puţin îninconştientul său2 eu sunt foarte inteli)ent, copilul e prost de aceea, o să inventez oima)ine pentru a transmite copilului ideea de nemurire. Crisalida din care iesefluturele este o ima)ine potrivită. *n crisalidă este ascuns fluturele.

*n corpul uman se află sufletul. luturele iese din crisalidă. *n plan vizibil, e

ceva similar cu ceea ce se petrece atunci când sufletul nemuritor îşi părăseşte trupul pentru a-şi lua zborul în lumea spirituală. Pot să-l învăţ pe copil acest lucru subforma următoare2 ca intelectual foarte inteli)ent, eu îmi fac o idee clară despre acestlucru şi i-o transmit apoi copilului. 0 Dacă mă aflu în această dispoziţie, ima)inearespectivă nu va face nici o impresie asupra copilului. Copilul va primi ima)inea şio va uita. "ceastă ima)ine nu pătrunde destul de profund în sufletul copilului. Dar eu mai pot să mă folosesc de această ima)ine şi în alt fel.

*ntr-adevăr, eu n-ar trebui să spun, în ruptul capului2 eu sunt teribil deinteli)ent, copilul e teribil de prost. "m văzut de/a, în cursul consideraţiilor noastrecă, într-un alt domeniu, copilul este inteli)ent şi dascălul este prost. 0 "şadar, îmi

pot reprezenta acest lucru într-un fel sau altul şi pot crede eu însumi în aceastăima)ine. i o concepţie despre lume conformă cu spiritul mă învaţă să cred euînsumi în această ima)ine şi să-mi spun2 ceea ce, la un nivel superior, este procesulieşirii sufletului din or)anism, este, pe un plan inferior, acelaşi lucru, numai că cevamai simplu şi perceptibil cu oc!ii.

Ceea ce se petrece în realitate în cazul crisalidei şi al fluturelui nu estenăscocit de )ândirea mea, ci este înscris în creaţiune de către înţelepciunea ori)inarăa lumilor şi eu trebuie să văd în zborul fluturelui afară din crisalidă, care are loc înnatură, o ima)ine a ceea ce se petrece, de asemenea, la un nivel superior, atunci

când sufletul părăseşte trupul. i a/un) să cred eu însumi cu ardoare în aceastăima)ine, s-o consider adevărată. "tunci, asupra copilului acţionează ceva ce trebuiesă socotesc a fi de domeniul elementelor imponderabile ale sufletului.

Dacă îmi permit să transmit copilului ardenţa şi căldura propriei melecredinţe în ima)inea pe care i-o ofer, atunci ima)inea rămâne, ea îi va modela dininterior întrea)a fiinţă. *n aceeaşi fel putem privi acţiunea autorităţii care se impunede la sine. "tunci va putea fi percepută acţiunea salutară şi benefică a acesteiautorităţi, a acestei ucenicii în ascultare, în ascultarea cea mai profundă. i aceastăautoritate nu va mai fi contestată în numele unui fals principiu al libertăţii.



i astfel, totul ne arată că dascălul, artistul-educator, trebuie să apară în faţacopilului ca un adevărat artist al vieţii, căci după sc!imbarea dentiţiei copilul vine lael ca un artist plastic a cărui activitate se îndreaptă spre interior, ca un muzician acărui activitate se îndreaptă spre interior.

"poi, aceste facultăţi se dezvoltă într-un mod special la anumite fiinţe, caredevin )enii sau virtuozi. 1le rămân. Dar copilul este un mare artist plasticinconştient, a cărui activitate se îndreaptă spre interior. 1ste o facultate pe care el a

păstrat-o din perioada ce precede sc!imbarea dentiţiei şi apoi acţiunea muzicală

îndreptată spre interior se uneşte în mod intim cu acţiunea plastică îndreptată spreinterior, iar noi înşine, în calitate de profesori, de educatori, trebuie să mer)em, într-un mod viu, în întâmpinarea aceste acţiuni interioare care modelează copilul în modartistic-plastic, în mod artistic-muzical.

&umai dacă procedăm în acest fel vom fi capabili să nu-l lăsăm pe copil sălâncezească din punct de vedere interior, ci să-l formăm, sub toate aspectele, pentrua-l conduce spre o anumită perfecţiune care să corespundă aptitudinilor saleînnăscute.

CONFERINŢA A /(A Dornach, " !an0ar!e "#22

Când copilul şi-a înc!eiat cel de-al 8-lea an de viaţă, atunci, între nouă şi zeceani, apare un moment important al evoluţiei sale. Putem caracteriza acest momentatră)ând atenţia asupra faptului că nevoia de autoritate care se iveşte în copil o datăcu sc!imbarea dentiţiei este, ca să spunem aşa, nediferenţiată până la sfârşitul celuide-al nouălea an. *n ceea ce priveşte autoritatea, copilul nu face deosebire întrefiinţele individuale. 1l ia ca atare ceea ce îi este dat ca autoritate şi simte nevoia dea se comporta în consecinţă. Când se înc!eie cel de-al nouălea an, la copil apare

ceva absolut special. *ncepând cu acest moment, el vrea ca autoritatea să fie, într-unanumit fel, întemeiată.

3ă nu înţele)eţi )reşit ceea ce am vrut să spun. Copilul nu începe săreflecteze, într-un mod intelectual, cam în acest fel2 autoritatea este oare întemeiatăsau nu? Ci în întrea)a viaţă de simţire a copilului există ceva care acţionează în aşafel încât autoritatea trebuie să se afirme prin calitatea ei proprie, prin modul ei de ase situa în viaţă, prin propria ei si)uranţă în viaţă.

De acum înainte, copilul are pentru acest lucru nişte antene extraordinar desensibile, ceea ce se exprimă tocmai prin faptul că, în acest moment, în viaţa

copilului se petrece o cotitură, c!iar şi din punct de vedere obiectiv, o cotitură pecare trebuie s-o luăm neapărat în considerare, dacă vrem ca instruirea şi educaţia săfie sănătoase. *ntr-adevăr, până în acest moment, copilul se deosebeşte prea puţin demediul său. Pentru simţirea sa, lumea şi el însuşi nu sunt decât una.

Când caracterizăm asemenea lucruri, suntem obli)aţi să ne exprimăm într-unmod cam radical dar eu vă ro) să luaţi aceste formulări radicale în sensul /ust."/un)em să spunem, de exemplu2 înainte de înc!eierea celui de-al 8-lea an, pentrucopil nu există, în sensul deplin al cuvântului, oameni, animale, plante, minerale, cifiinţe în )eneral.



Dar, dacă ne exprimăm în acest mod radical, nu înseamnă că trebuie să proclamăm drept do)mă ideea că la această vârstă copilul n-ar putea facedeosebirea dintre fiinţele umane şi crini dar, dintr-un anumit punct de vedere, ceeace am spus este exact, iar, dintr-un alt punct de vedere, în cadrul artei educaţiei şiinstruirii trebuie să avem )ri/ă ca asemenea lucruri să nu fie luate în sens do)matic.*nsăşi viaţa îşi asumă această misiune, ea, care !otărăşte totul şi care face ca nimicsă nu apară cu nişte contururi precis delimitate, aşa cum i-ar plăcea pedantului.a sfârşitul celui de-al 8-lea an de viaţă, pentru copil încetează, de exemplu, în mod

evident, ceea ce este prezentat întotdeauna de către o ştiinţă imatură într-o luminăabsolut )reşită. edem cum copilul, când s-a lovit de colţul mesei, bate acest colţ almesei. tiinţa spune atunci2 copilul personifică masa, el o consideră o fiinţă vie, pecare trebuie s-o pedepsească. " spune aşa ceva nu dovedeşte, în nici un caz, oînţele)ere profundă pentru modul în care simte copilul lucrurile, căci nu e delocadevărat că el personifică masa. 1 vorba doar de faptul că el încă n-a învăţat să facădeosebire între un obiect neînsufleţit şi o fiinţă vie. *n viaţa copilului nu există niciun proces de personificare, ci el mai tratează încă lumea exterioară ca pe un tot şi sesituează şi pe sine însuşi în această lume exterioară fără a se distin)e prea mult de

ea. 6ar momentul de la sfârşitul celui de-al 8-lea an dobândeşte o importanţă absolutspecială prin faptul că în acest moment, care constituie o cotitură importantă avieţii, răsar în copil nişte întrebări, nişte munţi de întrebări, am putea spune, caresunt le)ate, toate, de nevoia de a se distin)e, pe cale afectivă, de ambianţa sa, de ase distin)e, de asemenea, şi de îndrumătorul, de educatorul său.Până acum, copilul a fost prea puţin sensibil la faptul că dascălul sau educatorul eun om neîndemânatic, care se loveşte peste tot de obiecte, căruia îi cade creta defiecare dată când vrea s-o ia în mână, şi alte defecte asemănătoare. 1l este prea

puţin înclinat să acorde atenţie acestui soi de lucruri, cum ar fi, de exemplu, )estulacelui predicator care la fiecare frază îşi apuca nasul între de)etul mare şi arătător,

ceea ce provoca râsul enoriaşilor săi. Copilul remarcă multe asemenea lucruri c!iar şi înainte de sfârşitul celui de-al 8-lea an, dar ele nu intră cu adevărat în sufletul său,ele nu fac asupra sufletului său o impresie profundă. "şadar, cine crede că el nu leobservă absolut deloc, se înşeală. Dar, după sfârşitul celui de-al 8-lea an de viaţă,copilul începe să acorde atenţie tocmai unor asemenea lucruri. *n cursul celui de-al'9-lea, al ''-lea an, el le acordă iarăşi mai puţină atenţie. Dar acum el le acordăatenţie şi acest lucru doar se înveşmântează în mulţimea de întrebări care îi apasăsufletul în acest moment al vieţii. &u e deloc nevoie ca aceste întrebări să fieexprimate, ele sunt, totuşi, prezente. Copilul se întreabă, în simţirea sa, dacă

dascălul se comportă în viaţă cu îndemânare, dacă dascălul, înainte de toate, estesituat în viaţă cu un anumit sentiment de si)uranţă, dacă ştie ce vrea, şi copilul are,mai ales, un simţ foarte subtil pentru întrea)a stare sufletească a dascălului.In sceptic are asupra copilului o cu totul altă influenţă decât un om cu adevăratevlavios. Căci în vocea unui om evlavios se face simţit un alt timbru decât în voceaunui om sceptic. Copilul între 8 şi '9 ani e atent la astfel de lucruri. +rebuie să avemaici în vedere multe aspecte individuale care intervin în viaţă. In dascăl deconfesiune evan)!elică ortodoxă exercită, tocmai în acest moment al vieţiicopilului, o cu totul altă influenţă asupra lui decât un dascăl catolic, pur şi simplu

prin faptul că starea sufletească a fiecărui dascăl este alta.



"ici mai intră în considerare şi faptul că acest moment al vieţii se manifestă înmodul cel mai divers în cadrul diferitelor rase şi naţiuni, şi c!iar la o naţiune maidevreme, la alta ceva mai târziu. "cest moment se manifestă în mod individual, înfuncţie de copil, la unul mai devreme, la altul mai târziu, şi de aceea nu putemstabili nicidecum nişte re)uli )enerale, ci putem doar să spunem2 între)ul tact decare este capabil dascălul trebuie să-i dea posibilitatea de a discerne cu adevărataceastă cotitură din evoluţia copilului, aşa cum, de altfel, în educaţie, infinit demulte lucruri depind de faptul că dascălul ştie sau nu să acorde elevului o atenţie

/ustă şi pătrunzătoare.a noi, în coala Galdorf, se acordă o mare importanţă tocmai acestui lucru. *nîntrunirile profesorale pe care le ţinem, discutăm cazul particular al fiecărui copil şiîncercăm, în măsura posibilului 0 fireşte, dacă şcoala continuă să-şi măreascănumărul de copii, acest lucru va face să fie necesare şi alte dispoziţii decât cele pecare le avem până acum 0, încercăm să aflăm cât mai multe despre individualitatea

particulară a copilului. i putem afla de/a multe lucruri, în special atunci când neluăm drept sarcină studierea imponderabilelor fiinţei în curs de dezvoltare."ceste imponderabile au uneori nişte consecinţe surprinzătoare. De exemplu, la un

moment dat, m-am străduit să observ cu atenţie, pentru un anumit timp, ce seîntâmplă, în clasele noastre mixte, când există mai multe fete decât băieţi, cândexistă un număr e)al de fete şi băieţi şi când sunt mai mulţi băieţi decât fete în modcu totul independent de aspectele exterioare care pot fi sesizate cu a/utorul raţiuniişi care se bazează pe relaţiile dintre copii, se poate observa că o clasă în care fetelesunt în ma/oritate e ceva absolut diferit de o clasă în care sunt în ma/oritate băieţii.6mponderabilele acţionează aici în le)ăturile dintre fiinţele umane într-un moddeosebit de pre)nant. &umai să nu începem să tra)em din asemenea dateconcluziile cele mai comode. Concluziile cele mai comode ar fi să ne spunem2 o,atunci nu e bine să punem împreună fetele şi băieţii, trebuie să-i separăm. 0 Dar

procedând în acest fel am provoca nişte pre/udicii mult mai )rave dimpotrivă, enecesar să vedem cum trebuie să tratăm atunci clasa, cu toate că se întâmplă unlucru sau altul.1senţialul este, desi)ur, calitatea atenţiei pe care o consacrăm unui anumit copil sauclasei în ansamblul ei. i aici apar nişte întrebări filosofice extraordinar de

profunde. "m putut remarca, de exemplu, că dascălii învaţă cele mai multe lucruridacă se inte)rează în mod /ust în predare şi că predarea unui dascăl devine, în modevident, după câtva timp, cu totul altfel decât era ea mai înainte. i aici, un rolextraordinar de mare îl /oacă nişte factori inconştienţi şi subconştienţi.

Din tot ceea ce am descris adineaori reiese că în acest moment copilul îl cautăneapărat pe educator, pe dascăl, şi îi pune tot felul de întrebări. &u contează atât demult conţinutul întrebărilor, nici conţinutul răspunsului dat de dascăl, ci importanteste faptul că, prin ceea ce aş numi elementul indefinibil care trebuie să se creezetocmai în acest moment al vieţii între copil şi educator, copilul îşi formează în inimasa, pe cale afectivă, această părere2 până acum, eu mi-am înălţat privirile spredascălul meu acum, eu nu mai pot s-o fac fără să ştiu dacă dascălul meu îşi înalţă

privirile spre ceva 0 oricare ar fi acel lucru 0 care să-şi aibă temeiul, într-un fel saualtul, în viaţă. 0 Copiii deosebit de curioşi îl urmăresc atunci pe dascălul lor c!iar şiîn afara şcolii şi observă tot soiul de lucruri pe care le face el în afara şcolii. 1ste de



o extraordinară importanţă să luăm în considerare toate acestea. Dar aspectul decare depinde totul este să observăm bine acest moment, să ştim2 modul în carecopilul vine să vă caute acum este de-aşa natură, încât ceea ce se petrece întreeducator şi copil pretinde încredere, o încredere din ce în ce mai conştientă. Căciinfinit de multe lucruri depind, pentru viaţa ulterioară, de felul în care ne purtăm înacest moment cu copilul. aptul că el devine o fiinţă care nu are fermitate sau că vafi un om care se situează cu si)uranţă în lume, acest lucru depinde adesea de

posibilitatea dascălului de a se comporta faţă de copil, în această perioadă, destul de

si)ur pe sine.i s-ar putea, desi)ur, pune întrebarea2 dar atunci în ce fel depinde omul deambianţa sa, dacă între 8 şi '9 ani el este le)at într-un mod atât de extraordinar defelul în care se comportă dascălul şi educatorul său? 0 Dar aceste lucruri nu pot ficlarificate fără să intrăm în examinarea unor aspecte profund le)ate de destinulfiinţei umane, aspectele $armice, şi acest lucru va constitui preocuparea ultimelor noastre întâlniri. Pentru )ândirea care se comportă în mod /ust faţă de fiinţa ceurmează a fi educată şi instruită, ceea ce am spus este absolut exact. *n acestmoment, copilul trebuie să )ăsească o fiinţă oarecare 0 puţin contează că e o

persoană sau mai multe 0, o fiinţă care, într-un anumit fel, să rămână o ima)ine pentru întrea)a sa viaţă ulterioară.Puţine fiinţe umane observă ce v-am spus adineaori, dar influenţa copilăriei semanifestă în continuare în fiinţa umană în anumite perioade ale vieţii şi ima)inea cerăsare mereu şi mereu pornind de la această cotitură a vieţii are o importanţăextraordinară, absolut remarcabilă. ie că ea apare în cursul ulterior al vieţii sub oformă estompată, în vis sau în stare de ve)!e, fie că poate fi observată cu o simpatiesau o antipatie marcată, este extraordinar de important, nu simpatia sau antipatia caatare, ci este important că în sufletul copilului există ceva care într-un caz devinesimpatie, în altul, antipatie. i eu n-aş afirma nici că între)ul proces pe care îl

descriu aici, reminiscenţa acelei cotituri a vieţii dintre 8 şi '9 ani, ar fi prezent înconştienţă într-un mod absolut clar acest proces poate să aibă loc aproape înîntre)ime în inconştient, dar acest proces ce corespunde cotiturii respective trebuiesă aibă loc. 1l are loc întotdeauna. Persoanele care au o intensă viaţă de vis vor vedea cum le apare în vis, la nişte intervale aproape re)ulate, o anumită scenă, sau

personalitatea însăşi, educatorul care l-a asistat pe copil cu a/utorul său, cumustrările sale, trezindu-i încrederea, creând o le)ătură personală. Copilul arenevoie de acest lucru între 8 şi '9 ani, şi de cotitura obiectivă care se petrece încopil e le)at faptul că el nu s-a deosebit până atunci de lumea din /ur, de ambianţa

sa, şi că el simte acum nevoia de a fi lăuntric o fiinţă umană, un individ particular centrat în sine, şi de a se situa faţă în faţă cu lumea ex-terioară.1 necesar să repartizăm materia educativă în această perioadă a vieţii copilului înconformitate cu ceea ce am spus adineaori. a trebui, mai ales în epoca noastră, sătratăm educaţia şi instruirea inspirându-ne dintr-o înţele)ere profundă a acestor lucruri. Beflectaţi, aşadar, la numărul considerabil de fiinţe umane care au astăzi

posibilitatea de a vedea, în perioada din viaţa lor care urmează sc!imbării dentiţiei,tot felul de locomotive, tramvaie etc. Pot spune că am putut face în acest domeniunişte observaţii absolut personale, căci la această vârstă a copilăriei mi-am petrecutviaţa într-o mică staţie de cale ferată şi am văzut în fiecare zi trecând multe



locomotive % &ota 7F ( . +rebuie s-o spunem, într-adevăr2 lucrul cel mai rău ce i se poate întâmpla unui copil înainte de înc!eierea celui de-al 8-lea an de viaţă este să-şi însuşească nişte cunoştinţe mecanice despre o locomotivă sau un tramvai sauorice alt lucru de acest fel. Dacă priviţi alte fenomene ale vieţii, o să înţele)eţi căasemenea lucruri pot pătrunde în constituţia de ansamblu până viaţa fizică.Beflectaţi, de exemplu, ce înseamnă în viaţa unui mare număr de )eneraţii faptul căun popor adoptă o limbă pe care el n-a vorbit-o până la un anumit moment. De ce

bul)arii, de exemplu, sunt un popor slav? Prin rasă, ei nu sunt un popor slav. Prin

rasă, ei sunt înrudiţi cu finlandezii, cu !unii. 1i sunt un fel de naţie mon)olo-tătară.Dar ei au adoptat de timpuriu un idiom slav şi prin aceasta au devenit un popor slav.Ceea ce au făcut ei cu limba lor, cu civilizaţia lor exterioară, a intrat cu totul înconstituţia lor fizică. i am cunoscut oameni care consideră, pur şi simplu,elementul bul)ar ca unul dintre cele mai pure elemente slave, ceea ce nu este delocadevărat, din punct de vedere antropolo)ic şi istoric. 0 oarte adesea oamenii nuîncearcă să a/un)ă la o înţele)ere ceva mai aprofundată a felului în care ceea ce ledăm copiilor, mai ales în domeniul sufletesc-spiritual, pătrunde până în constituţialor fizică.

i aici, trebuie să spunem neapărat un lucru2 în momentul în care şi-a înc!eiat perioada de sc!imbare a dentiţiei, copilul ar simţi ca un fel de ţepuşe care pătrund înor)anizarea sa, dacă am vrea să-l introducem în )ândirea conceptuală, în special înle)ătură cu ceea ce a luat naştere din non-viu, din anor)anic. Copilul aresentimentul că intră în contact cu un element străin de/a atunci când abordăm cu elceea ce ia naştere din ce este neînsufleţit. De aceea, atunci când educăm un copil deaceastă vârstă, trebuie să avem simţul artistic care mai conferă viaţă, cu adevărat,tuturor lucrurilor. Dascălul trebuie să dea viaţă dascălul trebuie să facă plantele săvorbească, să facă animalele să acţioneze moral, dascălul trebuie să fie capabil sătransforme toate lucrurile în poveste, în fabulă, în le)endă. i aici apare un aspect

pe care este important să-l examinăm în mod deosebit.Dascălii şi educatorii cărora nu le place să se obosească, ce au ei de )ând să facă,atunci când li se prezintă această cerinţă peda)o)ică? 1i mer) la bibliotecă, adunăcărţi în care se află le)ende, creştine sau pă)âne, istorioare cu animale şi alteleasemenea, ei le învaţă şi le povestesc în clasă. *n viaţă, trebuie să avem întotdeaunanişte succedanee, dar nu acesta e lucrul ideal. 6deal ar fi ca, atunci când dascălul s-a

pre)ătit bine 0 căci trebuie să te pre)ăteşti foarte bine pentru aceasta 0, ideal ar fi cadin el însuşi să ia naştere, sub o formă absolut individuală pe care i-o dă el, dialo)ulunei anumite plante cu o alta, ideal ar fi ca povestea crinului şi a trandafirului să fie

născocită de dascălul însuşi şi povestită copiilor, ca dialo)ul 3oarelui cu una să fienăscocit în mod absolut personal de către dascăl şi redat în amănunt copiilor. De ceeste aşa? 1i bine, aş vrea să mă exprim aici printr-o ima)ine. Dacă cineva îi spunecopilului ce a învăţat din cărţi, el vorbeşte ca un om uscat, oricât de viu ar fialtminteri, el vorbeşte, totuşi, în mod imperceptibil, ca un om uscat cam ca şi cumn-ar avea o piele vie, ci ar fi acoperit cu per)ament, căci purtăm întotdeauna în noiun rest din ceea ce am învăţat în mod pur istoric. Dimpotrivă, ceea ce am născocitnoi înşine mai poartă în sine nişte forţe de creştere, mai are în sine viaţa în

prospeţimea ei. i acest lucru acţionează asupra copilului.





De aceea, dascălul care vrea să educe copiii de această vârstă trebuie să simtănevoia interioară de a transformă în mod viu între)ul univers al plantelor, alanimalelor, al planetelor şi al stelelor, în poveste. i acţiunea sa va fi cu adevărat

benefică pentru copil dacă, încă de dimineaţă când se îndreaptă spre şcoală, putemobserva după pasul său că ceva îl )răbeşte să vină acum în faţa )rupei sale de copiişi să povestească ceea ce tocmai a născocit pe parcursul unei munci care este,oricum, obositoare. Căci istorioara pe care a născocit-o nu este completă înainte dea-şi fi )ăsit împlinirea în c!ipurile şi privirile strălucitoare de bucurie şi de

satisfacţie ale copiilor.+ot ceea ce învaţă copilul despre plantă, animal, mineral, 3oare, ună, munţi, râuri,trebuie să fie, în realitate, turnat în această formă până la sfârşitul celui de-al 8-leaan de viaţă căci copilul se uneşte cu Iniversul. Iniversul şi copilul, copilul şiIniversul, acestea nu fac decât una în aceşti ani din viaţa copilului.Dar, o dată cu profunda sc!imbare despre care a fost vorba mai înainte, iată căapare un alt element. Copilul devine o fiinţă autonomă. 1l învaţă să se distin)ă deInivers şi apare acum posibilitatea şi, de asemenea, necesitatea de a-l conduce pecopil spre natură, spre lumea care-l încon/oară. "tunci apare ceea ce trebuie să fie

caracterizat drept diferenţa radicală dintre studierea lumii plantelor şi studierealumii animalelor. iinţa umană cere să fie condusă în mod absolut diferit spre acestedouă re)nuri ale naturii. Desi)ur, copilul poate fi condus, de la '9 ani şi până pe la'5 ani, atât spre lumea plantelor, cât şi spre lumea animalelor dar într-un anumitmod spre lumea plantelor şi într-un alt mod spre lumea animalelor." arăta la această vârstă planta ca fiinţă separată, smulsă din pământ, este înrealitate ceva )roaznic. +rebuie neapărat să avem sentimentul că planta în sine,smulsă din sol, nu este absolut deloc o fiinţă independentă. +rebuie să simţim lumea

plantelor în totalitate, tot aşa cum, de exemplu, un fir de păr uman trebuie să fiesimţit şi considerat în le)ătura sa cu între)ul or)anism uman. In fir de păr smuls

din capul omului este, într-adevăr, un non-sens, nu este o realitate acesta nu poatesupravieţui prin forţele care există în el. *n acelaşi fel, o plantă este ceva care nu

poate exista atunci când e smulsă din sol şi e sin)ură. Planta face parte din c!ipulPământului. Planta şi Pământul sunt una. om vedea în curând că intervine şi un altelement, dar la început planta şi Pământul nu fac decât una. De aceea, e necesar caexpunerile pe care le facem să fie pătrunse cât mai mult de sentiment, săconsiderăm planta şi Pământul ca fiind una, astfel încât să trezim în copilsentimentul că tot ceea ce e rădăcină aparţine de sol şi de specificul acestuia.Copilul trebuie să aibă o reprezentare, desi)ur, nu o reprezentare intelectuală, ci o

reprezentare pe bază de sentiment, despre modul în care rădăcinile devin altele într-un sol uscat, altele într-un sol umed, altele atunci când în vecinătatea ve)etaţieiexistă nişte roci care se fărâmiţează sau când în apropiere se află marea. Copilultrebuie să înveţe în primul rând să considere plantele, neapărat, în le)ătura lor cusolul. i orice ve)etaţie trebuie să fie o bucăţică a ceea ce iese din pământ.Prin această privire asupra naturii trebuie să trezim un sentiment al opoziţiei dintreelementul rădăcină, care face parte din Pământ, şi elementul floare şi fruct, pe care3oarele le face să iasă din plantă. +rebuie să-l conducem pe copil de la Pământ la3oare, prezentându-i ceea ce constituie calitatea florii. Copilul trebuie să-şicucerească un sentiment al modului în care ceea ce devine floare se dezvoltă )raţie



căldurii elementului 3oare care vine s-o încon/oare, al modului în care planta seemancipează, în mod real, încetul cu încetul, de sol, în ceea ce înfloreşte şi se umflăîn fruct. Pământul, creşterea plantelor, acţiunea a ceea ce este calitate solară pePământ, nu fac cu adevărat decât una şi trebuie să se întrepătrundă în ceea ce-iexpunem copilului. "ş zice că el trebuie să aibă despre calitatea-plantă oreprezentare atât de impre)nată de sentiment, încât atunci când îi descriem o plantăfără le)ătura ei cu solul şi cu 3oarele, el să simtă o suferinţă interioară, ca atuncicând smul)i o plantă din pământ.

*n acest sens, nu trebuie să considerăm deloc educaţia ca pe ceva abstract, careexistă în sine, ci ca pe ceva care este inserat în ansamblul or)anismului social.+rebuie să simţim ce înseamnă pentru evoluţia omenirii faptul că de multă vreme unmare număr de oameni au fost aduşi la oraş, că în acest fel o )eneraţie după alta atineretului citadin creşte în aşa fel încât 0 putem să aflăm acest lucru de la oameniicare au plecat la oraş 0, în aşa fel încât ea nu mai ştie să deosebească secara de )râu.Poate părea )rotesc, dar trebuie s-o repet mereu2 un om care n-a învăţat sădeosebească secara de )râu nu este un om complet. i putem mer)e c!iar maideparte2 un om care n-a învăţat decât la oraş să deosebească secara de )râu după

aspectul spicului, după )răunţele de secară şi de )râu, nici el n-a atins idealul. Doar acela care a stat pe un sol în care cresc secara şi )râul şi a învăţat la faţa locului sădeosebească secara de )râu, doar acela a simţit cu adevărat ceea ce trebuie. *ncalitate de dascăli, noi ar trebui să evităm să mer)em să facem pe botaniştii şi săvenim apoi în clasă cu cutia botanică şi să etalăm în faţa copiilor plantele. "r trebuimai curând să-i ducem pe copii afară în natură şi, pe cât posibil, să-i conducem înmod real spre înţele)erea a ceea ce este o plantă într-o le)ătură reală cu Pământul şicu razele 3oarelui şi cu viaţa. *n acest fel putem )ăsi foarte simplu trecerea sprealtceva extraordinar de important. Când copilul îşi cucereşte o idee a ceea ce este înrealitate un cartof, acest lucru are o importanţă extraordinară. Cartoful nu este, într-

adevăr, o rădăcină, cartoful este un trunc!i devenit tubercul, o tulpină devenitătubercul. 3olul uscat cu care trebuie să se mulţumească această plantă reţine în

pământ ceea ce s-ar dezvolta în frunze. "r trebui să recunoaştem după frunze cât demult timp rămâne planta le)ată de sol în timpul creşterii sale în sus, cât timp îşiimpune solul impulsurile sale plantei. +rebuie să putem simţi acest caracter plebeual cartofului, pe care dezvoltarea sa îl face să se afunde în solul uscat. *n sc!imb,trebuie să putem simţi cum un sol uşor umed, le)at de razele 3oarelui care sunt îndeclin, dau forma sa brânduşei, brânduşei de toamnă KColc!ium autumnaleL.Când observăm astfel ceea ce creşte în acest or)anism care este Pământul,

diferenţiat, desi)ur, în funcţie de particularităţile variate ale c!ipului Pământului,vom )ăsi uşor calea care ne conduce spre o )eo)rafie conformă cu natura. "ceastaapare de la sine. i celelalte lucruri care intră în considerare la )eo)rafie vin să seadau)e la ceea ce este viaţa plantelor. Cum vorbeşte, foarte adesea, omul de astăzidespre Pământ? 4mul de astăzi vorbeşte foarte adesea despre Pământ ca şi cum eln-ar produce nici o plantă. 1l concepe Pământul ca pe o sferă care se roteşte înspaţiul cosmic forţele )reutăţii acţionează în aşa fel încât intensitatea lor descreşteîn funcţie de pătratul distanţei şi în acest fel acţionează corpurile cereşti uneleasupra altora. 1 vorba aici de o acţiune pur matematică şi mecanică. Dar cine aredreptul să separe în mod abstract această acţiune matematică şi dinamică a )reutăţii



de ceea ce se află situat tocmai în Pământ2 lumea plantelor care se desfăşoară peîntinsul luiA Când vorbim de faptul că Pământul este inte)rat în Cosmos, trebuie să-ifacem pe copii să simtă la fel de intens ce dă el în partea plantei numită rădăcină, caşi raporturile pur matematice şi mecanice ale forţei de )ravitaţie etc.1 deosebit de important ca în predare să trăiască, în le)ătură cu aceste lucruri, oabundenţă de viaţă. "şa cum trebuie să punem lumea plantelor în le)ătură cu ceeace este pământesc, tot astfel trebuie să punem lumea animalelor în le)ătură cu fiinţaumană. "tunci când vom trezi la copii reprezentări despre ceea ce este ve)etal în

felul descris, vom observa că planta provoacă tocmai la copiii de această vârstă dece-ul şi cum-ul lumii. Pentru sufletul copilului este, într-adevăr, mult mai sănătos să

punem problema de ce-ului şi a cum-ului lumii în le)ătură cu lumea ve)etală, decât,de exemplu, în le)ătură cu mineralul sau cu maşina. "şa cum trebuie să dezvoltămsentimentul cauzalităţii, sentimentul cauzelor, pornind de la planta care este le)atăde Pământ, tot aşa trebuie să dezvoltăm simţul comparaţiei, al analo)iei, căreiatrebuie să i se acorde în viaţă locul cuvenit, în le)ătură cu lumea animalelor."ş vrea acum, pentru ca să ne înţele)em cu adevărat, să expun o idee specială sub oformă care nu ni se adresează decât nouă, adulţilor, şi care, transpusă în toate

felurile în şcoală, trebuie să fie adaptată înţele)erii copilului care se află între al 8-lea şi al '9-lea an de viaţă, dar această idee este astăzi foarte puţin luată înconsiderare.Când observăm fiinţa umană dintr-un punct de vedere pe care aş vrea să-l numescmorfolo)ic, fiziolo)ic etc., putem fi frapaţi imediat de următorul lucru. 4bservămcapul uman, conform cu forma sa exterioară2 el are forma unei sfere. Dacă

pătrundem mai în interior, )ăsim materia cenuşie a creierului, diferenţiindu-se încă puţin în forma sa de ceea ce sunt )an)lionii celulari din care a luat naştere, şi cevamai mult spre interiorul materiei albe compuse din fibre. edem această formă acapului uman şi o putem compara cu lumea animalelor. Dar unde trebuie să căutăm

în lumea animalelor ceea ce putem compara cu capul uman? +rebuie să căutămacest lucru la toate animalele inferioare. Desi)ur, în capul uman totul estediferenţiat. Dar ceea ce este principalul în capul uman2 în interior, o masă moale,încon/urată de o carapace, este prezent la animalele inferioare, dar încă într-o starenediferenţiată. Cel care studiază natura fără idei preconcepute va observa tocmai lacrustacee elementul simplu, primitiv, care trebuie să fie comparat cu capul uman şiel va pune forma capului uman în le)ătură cu animalele inferioare. Privită din punctde vedere interior, o stridie este mult mai apropiată de capul uman decât o maimuţă.Dacă observaţi o moluscă înc!isă într-o coc!ilie, aveţi, de fapt, forma cea mai

simplă a capului uman.Dacă trecem acum la or)anele trunc!iului uman, la ceea ce este întru totul subdominaţia coloanei vertebrale, a/un)em de/a la nişte animale mai evoluate, deexemplu, la peşti. Peştele, cum este el alcătuit? a el, capul este abia ceva ca un felde prelun)ire foarte puţin diferenţiată de ceea ce se lea)ă pretutindeni de coloanavertebrală. Peştele în totalitate este un animal-coloană vertebrală. i dacă studiemor)anismul peştelui ca fiinţă care se află într-o poziţie mediană în rândul animalelor,va trebui să-l comparăm cu sistemul ritmic al fiinţei umane, cu omul median.6ar dacă ne înălţăm până la animalele superioare, atunci nu mai putem face altfeldecât să comparăm ceea ce se dezvoltă la animalele superioare cu sistemul



metabolic-locomotor al fiinţei umane. 3ă observăm un leu, să observăm o cămilă2 laaceste animale, totul e dominat de acea parte a corpului numită sistemulmetabolismului şi al membrelor. "stfel încât noi obţinem o uimitoare corespondenţădintre re)nul animal şi constituţia fiinţei umane2

or)anizare cap - animale inferioareor)anizare ritmică - animale intermediare

or)anizare a metabolismului şi a membrelor - animale superioare+rebuie să cunoaştem aceste raporturi, dacă vrem să privim evoluţia în mod /ust.1voluţia umană a plecat de la ceva care a devenit mai târziu cap. *ntr-o epocă foarteîndepărtată, în care condiţiile de mediu erau cu totul altele, s-a dezvoltat ceea ce adevenit mai târziu capul fiinţei umane şi omul a avut ocazia, încă din vremurile încare, asemeni unei stridii, era le)at de impulsurile mediului ambiant, să se dezvoltedin plin până în punctul când capul a devenit un fel de parazit aşezat deasuprarestului or)anismului şi când el îşi extra)e din tot restul or)anismului ceea ce stridiatrebuie să-şi mai extra)ă încă şi astăzi din mediul ambiant. 1l a eliminat din sinecelelalte părţi. Prin faptul că şi-a adău)at capul ca pe un fel de apendice, el a

înlocuit ambianţa terestră. Puteţi să vedeţi astăzi acest lucru în embriolo)ie. Dacă privim embriolo)ia umană, trebuie să spunem că fiinţa umană a traversat o lun)ăevoluţie în ceea ce priveşte capul său. "ceastă or)anizare a capului a pornit de la un

punct în care se mai află încă şi astăzi crustaceele inferioare numai că acestea auîntârziat în evoluţia lor. 1le trebuie să se dezvolte în nişte condiţii exterioare maidefavorabile. De aceea, ele nu a/un) la densitatea capului. 1le rămân în stadiul decorp vâscos şi de înveliş sub formă de coc!ilie. 1le au astăzi, în cu totul alte condiţii

pământeşti, ceea ce avea omul, în ceea ce priveşte capul său, în nişte condiţii dintrecut. i în evoluţia Pământului, or)anizarea peştelui apare mai târziu decât

or)anizarea umană şi va )ăsi atunci un mediu ambiant de/a diferit. iinţa umană erade/a atât de evoluată, încât îşi putea extra)e din propriul or)anism ritmicimpulsurile pe care peştele trebuie să le ia din mediul său ambiant. "şadar, evoluţieiomenirii, care a/unsese de/a până la un anumit punct, i s-au adău)at animaleleintermediare. i, la sfârşit, atunci când fiinţa umană era de/a înzestrată cu sistemulmetabolismului şi al membrelor în sensul actual al cuvântului, astfel încâtmetabolismul s-a separat, astfel încât metabolismul n-a lăsat decât nişte urme înor)anizarea capului şi a trunc!iului, atunci s-au adău)at animalele superioare.om observa în acest fel că teoria eredităţii este /ustă pentru fiinţa umană, dar numai în ceea ce priveşte capul. *n ceea ce priveşte or)anizarea capului, aceasta a

luat naştere, din punct de vedere fizic, din nişte strămoşi care au o asemănareîndepărtată cu cele mai primitive dintre animalele inferioare de astăzi, dar care sunt,cu toate acestea, absolut diferite, pentru că aceste animale inferioare se dezvoltăastăzi în nişte condiţii diferite. Din punct de vedere al or)anizării mediane, el a luatnaştere din nişte fiinţe care erau de/a cu totul pe calea devenirii om, care seaseamănă cu or)anizarea peştelui. Dar peştii au a/uns prea târziu. Capul lor nu s-amai putut dezvolta absolut deloc deoarece ei nu-l dezvoltaseră înainte, nu mai era

posibil să-l dezvolte cum trebuie, şi aceasta în special pentru că ei s-au limitat lamediul lic!id. i a/un)em astfel să vedem între)ul ansamblu în acelaşi timp,

a/un)em atunci la o teorie a eredităţii ce corespunde realităţii în timp ce, dacă



privim fiinţa umană în ansamblul ei fără a ţine seama de or)anizarea sa tripartită,a/un)em la o teorie a eredităţii unilaterală, care este in)enioasă, foarte

pătrunzătoare, dar care nu rezistă unei observaţii ce mer)e până în miezul lucrurilor."stfel încât putem spune2 ceea ce vedem în exterior în lumea animalelor estedezvoltarea unilaterală a unui anumit sistem or)anic al fiinţei umane. 3tridiile suntanimale-cap unilaterale, peştii sunt animale-trunc!i unilaterale, mamiferelesuperioare sunt mai ales animale unilaterale ale sistemul metabolismului şi almembrelor. om înţele)e fiecare formă animală dacă o privim ca fiind dezvoltarea

unilaterală a unui anumit sistem or)anic al fiinţei umane." existat cândva sentimentul unei asemenea realităţi, era la răscrucea dintre secoleleal Y666-lea şi al Y6Y-lea dar numai sentimentul era /ust. 1xistau prea puţinecunoştinţe pentru a se studia în profunzime aceste lucruri într-un mod absolutconform cu realitatea. Inul dintre filosofii )ermani ai naturii, atât de dispreţuit,4$en % &ota 7: ( , care era totodată un om plin de spirit, a avut această formulare)rotească de care putem râde astăzi foarte bine, dar care provine dintr-un anumitsentiment /ust2 limba omului este o sepie. ireşte, limba omului nu este o sepie.Putem să ne dăm foarte bine seama de asta. Dar în această afirmaţie există

sentimentul )eneral că trebuie să ne întoarcem în trecut până la animalele inferioare,dacă vrem să cunoaştem formele diferitelor părţi ale capului.1i bine, v-am expus toate aceste lucruri pentru a ne putea orienta. Dar le putemformula, cu si)uranţă, în aşa fel încât să le prezentăm într-un mod inteli)ibil pentrucopil. Putem să observăm împreună cu copiii tot felul de lucruri despre fiinţaumană, din punct de vedere morfolo)ic, al formei, şi apoi să trecem treptat de laaceste observaţii la nişte analo)ii cu o formă animală sau alta şi putem face foarte

bine ca în copil să ia naştere acest sentiment2 re)nul animal în ansamblul său este ofiinţă umană care îşi desfăşoară formele fiinţa umană este o sinteză a re)nuluianimal în ansamblu. 0 "stfel, noi apropiem re)nul animal de fiinţa umană, aşa cum

am apropiat re)nul ve)etal de Pământ şi trezim în copil un sentiment sănătos alIniversului tocmai prin faptul că acordăm atenţie, ca să spunem aşa, liniei de nivelce separă animalul de plantă pentru plantă, ea coboară spre Pământ, pentru animal,ea urcă spre om. Prin aceasta, sufletul se situează în mod /ust, din punct de vedereafectiv, faţă de ceea ce îl încon/oară şi de care a învăţat să se distin)ă începând cu al8-lea an de viaţă. i, în realitate, nu e atât de important să-i transmitem copilului totfelul de cunoştinţe, ci e important să-l pre)ătim pentru un sentiment /ust faţă deInivers.Dar, în realitate, ce facem noi adesea astăzi în viaţă, nu doar în ceea ce-i priveşte pe

copii, ci şi în ceea ce-i priveşte pe educatorii înşişi? facem nişte lucruri înfiorătoare.Beflectaţi numai cu adevărat la tot ceea ce se cere unor dascăli la examene 0 osumedenie de lucruri care, în realitate, n-ar trebui să fie cerute, deoarece e inutil săne încurcăm în ele. De cele mai multe ori, întrebările se referă la ceea ce dascălul

poate 0 deoarece există astăzi enciclopedii 0 să mear)ă să caute în rafturile unei biblioteci şi să răsfoiască prin cărţi, numai să )ăsească volumul de care are nevoie. &u este important să cerem cunoaşterea acestor lucruri la examene. *n sc!imb, esteimportant să a/un)em la următoarea convin)ere2 iată un om care poate trece pra)ulşcolii aşa cum trebuie s-o facă cineva care porneşte de la o adevărată cunoaştere afiinţei umane.





1 deosebit de important, la această vârstă a copilului, să luăm o atitudine /ustă înceea ce priveşte dezvoltarea memoriei. &u trebuie să uităm că, până la sc!imbareadentiţiei, memoria, facultatea amintirii, este foarte strâns unită, este le)ată dedezvoltarea or)anelor. ucrurile de care îşi aminteşte copilul în această perioadăacţionează prin intermediul forţelor care acţionează totodată în procesul de creştere,în procesul de nutriţie. Din punctul de vedere al forţelor sufleteşti-spirituale şi alforţelor fizic-eterice, copilul este, până la sc!imbarea dentiţiei, o unitate. De aceeaşi noi putem comite cele mai )rave erori dacă încercăm, înainte de sc!imbarea

dentiţiei, să luăm diverse măsuri pentru a fortifica în mod artificial memoria.*n le)ătură cu aceasta, trebuie să ne fie clar faptul că înainte de sc!imbarea dentiţieicopilul este, şi în ceea ce priveşte dezvoltarea memoriei, o fiinţă care imită, că noitrebuie să facem în prea/ma lui ceea ce este /ust, dar întocmai ceea ce este /ust, şiatunci copilul îşi va dezvolta şi memoria, în sensul deplin al cuvântului, în strânsăle)ătură cu procesele de creştere şi cu alimentaţia. *n)ri/irea trupului, despre care vamai trebui să vorbim, )ri/a pentru sănătatea trupească, sunt şi în această perioadă celmai bun mi/loc de a cultiva memoria, facultatea amintirii.Ceea ce caracterizează epoca noastră materialistă este faptul că oamenii ar voi să

înceapă cât mai devreme posibil să ia tot felul de măsuri educative de naturăartificială. 1i ar voi să cultive şi memoria încă înainte de şapte ani pe cale sufletesc-spirituală. 1i ar voi să mear)ă c!iar şi mai departe, şi de aici vedem cât de )reşită ecalea pe care mer)e epoca noastră materialistă în această privinţă. 3unt mame, văvorbesc din proprie experienţă, care nu te întreabă doar cum să-şi educe copilulînainte de sc!imbarea dentiţiei, într-un mod care nu ar trebui să fie avut în vederedecât la o vârstă ulterioară, ci ele te întreabă cum trebuie să-l educe pe copil înstadiul embrionar. 4amenii ar voi să aibă tot soiul de indicaţii pe această temă. &u

putem decât să le spunem2 ai )ri/ă de tine ca mamă, tratează-te în mod /ust, şi atuncicopilul se va dezvolta în mod /ust, căci, oricum, pe moment, tu trebuie să laşi în

mâna Creatorului )ri/a forţelor formatoare care îl modelează."cest lucru este spus într-un mod radical, dar pare /ustificat faţă de unele problemeinutile le)ate de anumite principii de educaţie care nu sunt potrivite decât pentru ovârstă ulterioară. *n sc!imb, trebuie să ne fie clar faptul că, atunci când se petrecesc!imbarea dentiţiei, elementul sufletesc-spiritual se emancipează în aşa măsură,încât trebuie să stabilim nişte principii de educaţie şi pentru ceea ce se emancipeazăacum, în acelaşi timp2 facultatea amintirii, memoria. Căci trebuie să ne fie clar faptul că la vârsta şcolară e necesar să facem ceva pentru a fortifica tot mai multmemoria. +rebuie acum s-o dezvoltăm metodic. Dacă dezvoltăm memoria

supraîncărcând-o, adică dacă vrem s-o fortificăm printr-o supraîncărcare, atunci eava slăbi tot mai mult. "tunci, educaţia va produce o fiinţă umană ri)idă, care îşiformează un anumit număr de pre/udecăţi în le)ătură cu viaţa şi care nu se mai

poate elibera de ele. Dacă educăm o fiinţă umană fără să ţinem deloc seama dedezvoltarea memoriei, o privăm de ceva care acţionează într-un anumit felfortificându-i or)anismul. Inei fiinţe căreia nu ne în)ri/im să-i dezvoltăm memoriala vârsta şcolară, îi inducem tendinţa spre tot soiul de stări inflamatorii la vârstaulterioară a adolescenţei. *i vom provoca predispoziţia de a contracta uşor inflamaţiisau, pur şi simplu, răceli.



"ceste lucruri sunt, într-adevăr, atât de strâns le)ate între ele, încât trebuie săconsiderăm, în ansamblu, că ele formează elementul fizic-eteric şi elementulsufletesc-spiritual. De aceea, dezvoltarea memoriei ţine de un tact educativ absolutspecial. *n acest domeniu nu trebuie să facem nici prea mult, nici prea puţin. Pentrua le fortifica memoria, nu trebuie să le dăm copiilor de învăţat pe de rost cu oriceocazie dar nici nu trebuie să ne)li/ăm total să le dăm de învăţat ceva pe de rost. i

putem avea )ri/ă, într-adevăr, în această privinţă, de formarea memoriei, fără aaduce pre/udicii înţele)erii vii pe care vrem s-o dezvoltăm în copil.

3ă vedem, de exemplu, cum ne oferă anumite lucruri mi/loacele de care avemnevoie în acest sens. Putem exersa cu copilul primele raporturi numerice în moduldescris în conferinţa precedentă. *l putem iniţia astfel în raporturile scăderii,împărţirii, adunării, înmulţirii numerelor, astfel încât c!estiunea să fie pentru eltransparentă, el să aibă, aşadar, o anumită înţele)ere, aşa cum am descris acest lucruieri. Dar noi avem ocazia, în acelaşi timp, să-l învăţăm pe copil şi tabla înmulţiriidin memorie. Pentru raporturile numerice mai complicate care se învaţă mai târziu,

putem întotdeauna exersa pe bază de memorie tabla înmulţirii, numai să o le)ăm înmod /ust de raporturile numerice.

*n această privinţă, putem comite, într-adevăr, multe )reşeli prin ceea ce se numeştelecţia lucrurilor. *n şcoală a fost introdusă socotitoarea. &u vreau să fiu fanatic niciîntr-un sens, nici în celălalt, ea poate să-şi aibă şi părţile ei bune în cele din urmă,în viaţă, totul îşi are, dintr-un anumit punct de vedere, /ustificarea sa. Dar o bună

parte din ceea ce se poate obţine cu a/utorul unor socotitori complicate se poateobţine la fel de bine socotind pe cele zece de)ete, sau socotind elevii care sunt înclasă, fără a recur)e la nişte socotitori complicate. &u-mi luaţi în nume de răuaceastă observaţie, dar când intru într-o şcoală şi văd socotitorile, eu am aceeaşiimpresie, în privinţa sufletesc-spiritualului din om, ca atunci când ai intra într-ocameră de tortură din 1vul #ediu, în ceea ce priveşte fizic-etericulA *ntr-adevăr, noi

nu trebuie să aducem aceste lucruri până la o formă exterioară şi mecanică, pentru aevita ceea ce pare, deşi nu este, ceva mecanic din punct de vedere interior, înînvăţarea pe de rost.1i bine, o sarcină deosebit de dificilă ne revine în coala Galdorf prin faptul că noivrem să educăm într-un mod care să economisească forţele sufleteşti şi prin faptulcă noi vrem, aşadar, să rezervăm şcolii tot ceea ce ţine, la drept vorbind, de instruireşi să-i dăm copilului cât mai puţine teme în afara timpului petrecut la şcoală. "cestlucru decur)e dintr-un alt principiu. ireşte, trebuie să dezvoltăm la copil simţuldatoriei. om reveni asupra modului în care îl putem dezvolta. Dar este extraordinar

de )rav ca în şcoală să se întâmple ca dascălul să vrea să obţină ceva de la elev şielevul să nu facă acel lucru. +emele pentru acasă îi incită pe copii foarte mult la aşaceva, şi, în )eneral, tot ceea ce trebuie învăţat acasă.Părinţii ni se plân) şi se lamentează frecvent din cauză că, într-adevăr, copiii lor nuau nimic de făcut în afara şcolii. Dar trebuie să avem în vedere neapărat 0 acestlucru i se arată foarte clar celui care poate face, fără a avea pre/udecăţi, experienţeîn domeniul sufletesc 0 trebuie să avem în vedere că excesul de teme pentru acasăare drept consecinţă faptul că un anumit număr de copii va avea, eventual, unsurplus de muncă, dar alţii se vor lăsa, pur şi simplu, în voia lenei şi nu-şi vor facetemele. Ineori, copiii nici nu pot să facă tot ceea ce le cere şcoalaA Dar lucrul cel



mai )rav în şcoală se petrece atunci când elevii nu fac ceea ce le cere dascălul. Deaceea, e mai bine să fim mai curând economi cu ceea ce le cerem copiilor, decât săriscăm ca ei să nu facă ceea ce li se cere. *n acest domeniu, trebuie să tratăm cu untact deosebit ceea ce le cerem copiilor ca temă pentru acasă, pentru formareamemoriei sau cu orice altă intenţie. Dezvoltarea memoriei ţine de un tact educativextraordinar de subtil şi are un rol deosebit de important în modul în care sedezvoltă le)ătura /ustă dintre educator şi clasa ce i-a fost încredinţată.om discuta şi mâine despre modul în care trebuie să ne comportăm faţă de

supraîncărcarea memoriei sau faţă de ne)li/enţa în dezvoltarea memoriei.CONFERINŢA A /I(ADornach, 2 !an0ar!e "#22a sfârşitul conferinţei de ieri am încercat să vorbesc despre dezvoltarea memoriei.eţi putea remarca, tocmai în le)ătură cu dezvoltarea memoriei, că oamenii deastăzi iau prea puţin în considerare, în principiile de educaţie şi instruire pe care le

promovează, ceea ce pentru o adevărată cunoaştere a fiinţei umane se dovedeşte a ficonsecinţa şi transformarea anumitor impulsuri într-o epocă ulterioară a vieţii."stăzi se întâmplă acelaşi lucru în multe domenii, astfel că adultul încearcă să-şi

facă o idee clară despre modul în care e alcătuit or)anismul său, despre modul încare e structurată viaţa sa sufletească şi el presupune atunci în mod absolutinconştient 0 nu afirm deloc că aceasta se petrece într-o stare de conştienţă deplină

0, el presupune că ceea ce i se pare comod şi /ust pentru el, ca adult, trebuie să fierealizat şi cu copilul.Dar se a/un)e tocmai din această cauză la nişte situaţii false în privinţa copilului.Beflectaţi numai la aspectul următor2 trebuie să-l tratăm pe copil conform cu

propriile lui forţe interioare de evoluţie or, în această perioadă a copilăriei, el cere,în mod incontestabil, anumite lucruri, de exemplu, în sensul cel mai lar), ceea ceam descris drept sentiment al autorităţii. Copilul cere, într-adevăr, prin natura sa,

ceea ce trebuie să luăm în considerare fără întârziere şi, de asemenea, în creşterea saspecifică. uaţi, de exemplu, cazul cuiva care, la patruzeci de ani, simte că dinadâncurile sufletului său urcă la suprafaţă o amintire. i ceea ce urcă din adâncurilesufletului său poate a fost ceva primit la vârsta de opt sau nouă ani de la dascălul şieducatorul pe care îl iubea. *n acea perioadă, el nu putea face altfel decât să preiaacest lucru ca pe ceva pe care îl reţii, căci înţele)erea interioară a unui asemenealucru nu apare, poate, decât la patruzeci de ani 0 deşi astăzi oamenii nu cred aşaceva. Dar nu putem aştepta până la patruzeci de ani pentru a afla aceste lucruri şitocmai de aceea dezvoltăm la vârsta potrivită nevoia de autoritate. Dar atunci când

ceea ce am primit la opt ani pe bază de autoritate reapare la patruzeci de ani şi estevăzut într-o nouă lumină, datorită experienţelor trăite în contact cu lumeaexterioară, atunci acest proces, le)at de impresia unui anumit sentiment lăuntric deviaţă, conferă un nou dinamism fiinţei umane în ansamblul ei. Cu ocazia unuiasemenea proces se dezvoltă o forţă interioară de care avem, cu si)uranţă, nevoie încursul ulterior al vieţii. i atunci când există multe asemenea lucruri pe care le-am

primit în virtutea sentimentului autorităţii şi care pot răsări în acest fel din or)anismsub influenţa unor împre/urări ulterioare ale vieţii, atunci avem în noi înşine pentrutoată viaţa multe izvoare înviorătoare. #ulţi oameni din zilele noastre îmbătrânescatât de prematur, sufleteşte şi trupeşte, deoarece le lipseşte un asemenea izvor



întineritor, căci de/a de multă vreme oamenii nu mai acordă atenţia cuvenităformării a ceea ce în perioada şcolară nu poate fi încredinţat decât memoriei, căciaceste lucruri trebuie să fie primite cu încredere, pe baza sentimentului autorităţii."şa cum am spus de/a ieri, avem cu adevărat multe ocazii de a cultiva şi facultateaînţele)erii, alături de ceea ce am încredinţat memoriei. Dar e absolut necesar, pentru

perioada copilăriei dintre sc!imbarea dentiţiei şi pubertate, să folosim o metodă /ustă şi în ceea ce priveşte dezvoltarea memoriei, căci în cursul ulterior al vieţii vor exista multe lacune, dacă nu am avut )ri/ă să dezvoltăm memoria în acest fel.

Dacă aş vorbi cu )ândul să produc plăcere, într-un fel sau altul, prin cuvintele mele,aş spune multe lucruri altfel. Dar tocmai că eu nu vreau să spun decât lucruri cerezultă dintr-o cunoaştere a fiinţei umane obţinută printr-o cercetare antroposoficăce se întinde pe mai multe decenii şi de aceea, în comparaţie cu concepţiile deosebitde răspândite în epoca noastră, multe lucruri trebuie să pară, desi)ur, paradoxale.#ulte lucruri vor părea, poate, demodate, multe altele vor părea prea noi. +oateacestea nu pot fi luate în considerare, ci noi trebuie numai să vedem dacă lucrurilese susţin sau nu în faţa unei cunoaşteri autentice a fiinţei umane. Când observămepoca actuală, trebuie să mărturisim, în privinţa cunoaşterii din epoca actuală a

fiinţei umane, că această cunoaştere a fost cucerită, în realitate, cam tot aşa cum amvrea să ne cucerim o cunoaştere despre un ceas privindu-l doar din exterior. Cineva poate învăţa, desi)ur, să spună cât e ora, cu a/utorul acestui ceas poate învăţa, deasemenea, să spună dacă ceasul e din aur sau din ar)int, dar nu va deveni în acestfel ceasornicar. 1i bine, ceea ce numim astăzi biolo)ie, fiziolo)ie, anatomie, nu estealtceva decât o viziune a fiinţei umane pornind din exterior. &atura umană nudevine absolut transparentă decât atunci când înţele)em bine fiinţa umană ca trup,suflet şi spirit. Dar numai o cunoaştere a trupului, sufletului, spiritului ne dau, deasemenea, posibilitatea de a ne comporta faţă de om în mod adecvat. "stfel, doar ocunoaştere autentică a fiinţei umane ne permite să facem o apreciere corectă în

le)ătură cu o problemă care nu poate fi privită într-o lumină /ustă decât în acestcontext2 problema stării de oboseală a elevului.*n zilele noastre, această problemă se pune astfel2 se fac experienţe asupra felului încare se oboseşte copilul la o materie sau alta şi apoi se urmăreşte or)anizarea

procesului de învăţământ în funcţie de aceste rezultate şi se fac cercetări pentru a secunoaşte din ce cauză un anumit lucru îl oboseşte prea mult pe copil. Dar, înrealitate, pretutindeni în lume, această problemă este pusă în mod eronat. Dacă aia/uns la o cunoaştere autentică a fiinţei umane, nu poţi pune problema în acest fel.Beflectaţi cu adevărat la ceea ce am subliniat tocmai zilele trecute2 pentru vârsta

şcolară, întrea)a instruire şi educaţie trebuie să fie orientate în aşa fel încât sămear)ă în sensul a ceea ce este ritmic, în sensul a ceea ce este muzical, aşadar, înaşa fel încât să se adreseze în principal sistemului ritmic şi circulator.6ar acum, vă pun întrebarea2 oare sursa oboselii se află în sistemul ritmic şicirculator, aşadar, în omul median, care este, în esenţă, în prim-plan la vârstaşcolară? &u, dvs. respiraţi tot timpul cât dormiţi, respiraţi de la naştere până lamoarte, circulaţia dvs. funcţionează de la naştere până la moarte. "cestea nu seîntrerup niciodată din cauza oboselii, căci ar fi )rav dacă s-ar întrerupe din cauzaoboselii. *n cadrul unei autentice arte a educaţiei, noi facem apel tocmai la or)anele



care nu sunt atinse de oboseală şi, astfel, o metodolo)ie care se întemeiază pe ocunoaştere a fiinţei umane situează acest aspect al oboselii pe o cu totul altă bază.Inde se află, în realitate, sursele oboselii în fiinţa umană? 1le se află în sistemulcapului şi în sistemul membrelor. "cestea trebuie să fie examinate, dacă vrem săcunoaştem oboseala în esenţa ei. i oboseala este de o anumită natură dacă provinedin sistemul capului, şi de altă natură dacă provine din sistemul membrelor.Ceea ce acţionează asupra or)anismului în ansamblul său pornind din sistemulcapului acţionează favorizând depunerea de produse ale sistemului metabolic şi

impre)nând fiinţa umană cu tot soiul de depuneri de săruri. 1ste un element careacţionează asupra sistemului respirator şi circulator, dar care este cauză a oboselii

pentru că se află în relaţie cu lumea exterioară, pentru că depinde de lumeaexterioară într-un mod neritmic, nemuzical, în timp ce ritmurile respirator şicirculator sunt le)ate atât de intim de or)anizarea trupească, încât ele au, prin

propriile lor le)i, un ec!ilibru în sine. Ceea ce formează un sistem înc!is nu se poate obosi, cel puţin nu în mod considerabil. Prin nişte măsuri inadecvate, caredistru), la copil sau c!iar la adult, ritmul, noi putem provoca boala. Dar trebuie săfim pe deplin conştienţi de faptul că sistemul care intră în considerare pentru o artă

a educaţiei conformă cu natura fiinţei umane, acesta nu se oboseşte absolut deloc.3istemul metabolismului şi al membrelor, acesta, într-adevăr, se oboseşte. Puteţiobserva acest lucru dacă priviţi un şarpe care tocmai a mâncat. 3istemulmetabolismului şi al membrelor se oboseşte, sau cel puţin are în el sursa oboselii

pentru întrea)a fiinţă umană. 1l se oboseşte în alt fel decât sistemul capului.3istemul capului acţionează depunând săruri, depunând incluziuni minerale înor)anism. 3istemul metabolismului şi al membrelor acţionează asupra fiinţei umane

prin faptul că se străduieşte întotdeauna să-l dizolve prin căldură. 1l acţionează însens opus, dar modalitatea sa de a acţiona este de-aşa natură că nu depinde de ritmulinterior, ci de ceea ce fac eu în lumea exterioară cu membrele mele şi cu sistemul

meu metabolic intern, când mănânc şi beau. i acest lucru, foarte adesea, îl fac totîntr-un mod nere)ulat, căci foarte puţini oameni se supun unui ritm absolut în ceeace priveşte !rana şi băutura. "cesta este polul opus care, ca să spunem aşa,

provoacă oboseala în fiinţa umană.Ce rezultă de aici? De aici rezultă că toată problema oboselii trebuie să fie situată peo altă bază, că trebuie să punem întrebarea2 când copilul se oboseşte prea repede,oare ce )reşeală am comis? &u trebuie să ne mulţumim a presupune a priori căinstruirea a fost făcută în mod /ust. i acum, se observă2 după o /umătate de oră,copilul face, la un rând, cu atâtea )reşeli mai mult decât acum o /umătate de oră

sau se observă2 copilul reţine, după o /umătate de oră, un număr mai mic de cuvintecare nu au o le)ătură de sens între ele, decât înainte cu această /umătate de oră. Dar nu în acest fel ne vom putea apropia de natura adevărată a fiinţei umane, ci numaidacă ştim să punem vieţii întrebările /uste. *ntrebarea /ustă cu privire la obosealăeste aceasta2 când oboseala se manifestă prea curând, înseamnă că am supraîncărcatsau sistemul nervos, sau sistemul metabolismului şi al membrelor atunci, desi)ur,trebuie să avem )ri/ă să nu le supraîncărcăm. Dar nu trebuie să credem că acestlucru poate fi obţinut doar printr-o repartizare diferită a materiilor de învăţământ,căci )imnastica, de exemplu, nu poate acţiona cu adevărat asupra capului şi, însc!imb, socotitul nu acţionează în mod direct asupra metabolismului, ci acţionează



asupra acestuia în mod indirect. De aceea, nu se pune problema de a evita oboseala printr-o repartizare a materiilor în ceea ce priveşte folosirea timpului, ci doar prinfaptul că în perioada şcolară dăm o formă artistică între)ului proces instructiv-educativ, în aşa fel încât să ne adresăm în mod efectiv sistemului care nu seoboseşte 0 aşa cum am arătat 0 şi să antrenăm prin aceasta, în mod adecvat, şicelelalte sisteme, sistemul capului şi sistemul metabolismului şi al membrelor.edeţi, aşadar, că întrebarea care poate fi pusă în mod frecvent pornind tocmai de la

pre/udecata epocii actuale în le)ătură cu o anumită metodă precisă de educaţie nu

poate fi pusă când e vorba de peda)o)ia colii Galdorf, tocmai pentru că aceasta se bazează pe o cunoaştere autentică a fiinţei umane în întrea)a ei amploare. i,deoarece se străduieşte să facă lumină şi în privinţa elementului spiritual şi sufletescal fiinţei umane, ea poate, de asemenea, să aprofundeze cu adevărat nişte metode deînvăţământ care au în vedere fiinţa umană în ansamblul ei.3e pune problema, de exemplu, să vedem clar că sistemul-cap al fiinţei umane

poartă, de fapt, în el forţele care, mai ales în copilărie, apoi din ce în ce mai puţin, pătrund şi fortifică între) or)anismul uman, pe care ele îl formează şi-l modelează.iinţa umană a adus în această lume, prin naştere sau concepţie, în facultăţile sale

înnăscute, ceea ce acţionează în acest or)anism sub formă de )ânduri ordonatoare.3-a a/uns la punctul în care acest sistem este or)anizat în aşa fel încât să fie înmăsură să dea o formă fiinţei umane. Dacă sistemul capului n-ar intra în contact culumea exterioară, dacă ritmul fiinţei umane n-ar fi perturbat din această cauză,atunci ceea ce a intrat în cap prin naştere s-ar adapta 0 dacă pot spune astfel 0 or)anizării materiale a fiinţei umane. iinţa umană s-ar revărsa în între)ime înor)anizarea sa materială. "ceasta ar lua-o total în stăpânire, ea ar fi absorbită total şin-ar mai putea )ăsi le)ătura cu lumea spirituală. iinţa interioară ar deveni din ce înce mai artificială, dar ar fi ruptă de lumea spirituală. Pe de altă parte, dacă fiinţaumană nu ar fi inte)rată în lumea exterioară prin sistemul metabolismului şi al

membrelor, ea n-ar a/un)e să încălzească, să înflăcăreze ceea ce, prin acţiunea careemană de la sistemul capului, ar fi din ce în ce mai perfect, din ce în ce maiartificial.3unt cei doi poli opuşi. *n realitate, capul ne rupe în permanenţă de lumea spirituală,deoarece el modelează corpul nostru în aşa fel încât, pe baza acestui corp, noi nu ne

putem )ăsi relaţia /ustă cu lumea spirituală căci capul şi ceea ce conţine el şi-auterminat evoluţia în perioada existenţei prenatale, iar ceea ce materializează capul înnoi este în permanenţă dematerializat de către ceea ce se )ăseşte în forţele omuluimetabolismului şi al membrelor. *n acest fel este creat ec!ilibrul în sistemul nostru

material. 6ar între cei doi poli se află ceea ce constituie un fel de sistem autonom,sistemul ritmic, sistemul respirator, sistemul circulator, un fel de lume înc!isă însine, un fel de veritabil microcosmos, dar care are nevoie ca sistemul capului să nuacţioneze într-un mod atât de extrem cum se întâmplă în anumite condiţii, când

plămânul este traversat de tot felul de principii structurante care nu-şi au locul aici.Percepem atunci acest lucru în fibrozele pulmonare, în neoformaţiunile pulmonare,

pe care le au persoanele bolnave de plămâni. Pe de altă parte, fiinţa umană are, în sc!imb, nevoie de acest pol opus care provinedin sistemul metabolismului şi al membrelor şi care dizolvă, de fapt, din nou ceeace capul tinde să durifice. "cest lucru este important şi pentru medicină căci dacă



recunoaştem le)ătura dintre ceea ce provine din cap şi ceea ce provine din sistemulmetabolic, vom putea trata, de exemplu, pornind de la sistemul metabolic, multe

boli care se manifestă în larin)e, tra!ee-arteră, adică în plămân, deşi ele provin dincap. 4amenii sunt uimiţi atunci când, în special în bolile de copii, dacă se manifestăo tulburare în or)anele superioare, tratăm totul modificând metabolismul şi atuncise petrece o adevărată vindecare. iinţa umană este, într-adevăr, un între) şi trebuiesă fie tratată ca un între). "cest lucru se manifestă în toate domeniile, atât îndomeniul unei terapii cu adevărat raţionale, ca şi în domeniul artei educaţiei şi

instruirii.ă ro) să luaţi în considerare faptul că, în ciuda marilor pro)rese realizate îndomeniul cunoaşterii în decursul ultimelor secole, nu s-a putut realiza nimic vrednicde luat în seamă în cunoaşterea fiinţei umane, deoarece metodele de cunoaşteremoderne nu se aplică, de fapt, decât la fizic-eteric, la ceea ce este exterior. Dar atunci când vrem să practicăm arta educaţiei tocmai pentru această perioadă acopilăriei ce urmează după cotitura importantă dintre 8 şi '9 ani, pentru perioadavieţii dintre vârsta de '9 ani şi pubertate, e deosebit de important să înţele)em cuadevărat, în mod concret, ce este o fiinţă umană, să vedem care sunt condiţiile

trupeşti, sufleteşti şi spirituale ale dezvoltării ei.Dacă observăm copilul cu o adevărată cunoaştere a fiinţei umane, atunci vedem că,începând din momentul de răscruce situat între 8 şi '9 ani, până pe la '9 ani, copilulelaborează tot ceea ce elaborează în sufletul său în aşa fel încât, în principal, înaceastă elaborare acum este activ pretutindeni, prin forţele sale de creştere, sistemulmuscular. elul în care se umflă şi se alun)esc muşc!ii depinde în mod decisiv defelul în care se dezvoltă forţele sufleteşti. i ceea ce caracterizează această perioadăa copilăriei dintre 8 şi '9 ani este faptul că muşc!ii sunt în mod intim uniţi cusistemul respirator şi circulator ei tind să se le)e de sistemul respirator şi circulator.*n prea/ma vârstei de '5 ani, la copil apare ceva absolut diferit. #uşc!ii îşi părăsesc

le)ătura lor strânsă cu sistemul respirator şi cu sistemul circulator, pentru a seorienta spre sistemul osos, spre sc!elet şi, începând din acest moment, ei seadaptează, în dezvoltarea lor, sc!eletului. *n timp ce înainte se adaptaseră, înmodalităţile lor de creştere, sistemului respirator şi circulator, acum se adapteazădinamicii sc!eletului. 1i însoţesc prin forţa lor de creştere toate mişcările pe care lefacem când mer)em, când apucăm obiectele, când sărim, într-un cuvânt, prinsistemul membrelor, prin sistemul osos. #uşc!iul trece de la le)ătura strânsă pecare o avea cu sistemul respirator şi circulator la o le)ătură strânsă cu sistemulsc!eletului şi al oaselor. Prin aceasta, omul între) se adaptează foarte puternic la

lumea exterioară şi, începând cu al '5-lea an de viaţă, încă şi mai puternic decâtînainte. *ntr-adevăr, înainte el era orientat în sistemul său muscular spre interior. 1lîşi lăsa muşc!ii să crească aşa cum o poate face sistemul ritmic înc!is în sine îninterior. #işcările sale făceau apel la sistemul muscular şi el se mulţumea să tra)ădupă sine ansamblul oaselor. "cum, pe la '5 ani, acest lucru se sc!imbă total acum,el se inte)rează, prin creştere musculară, în mecanica, în dinamica sistemului osos.Cel care ştie să privească în mod real ce se petrece în copil în perioada dintre '' şi'5 ani, cel care ştie să vadă cum îşi tratează el sistemul muscular şi cum îşi duce cusine oasele până la această vârstă, cum începe apoi să se inte)reze în sistemul osos,



aşadar, în lumea exterioară, acela a perceput în profunzime întrea)a evoluţie anaturii umane.+oate aceste lucruri ne fac să depăşim reflecţia abstractă şi intelectuală, aşa cum o

practicăm noi astăzi şi o introducem în învăţământ în mod absolut inconştient. 1le îlfac pe educator, o fiinţă umană, să se situeze ca fiinţă umană în faţa copilului. Cândne situăm în faţa copilului având o asemenea dispoziţie interioară, atunci nu ne

purtăm cu el cum s-a întâmplat, de exemplu, cu #arsQas. 4amenii pot, fireşte, să fieînspăimântaţi de o asemenea cunoaştere a fiinţei umane care devine prea

transparentă, ei cred că atunci fiinţa umană este tăiată în bucăţele, că se umblă cu bisturiul în sufletul ei. Dar nu aşa stau lucrurile. "ceastă viziune asupra omului esteîn acelaşi timp o viziune artistică şi un act de cunoaştere. +otul devine artistic înaceastă viziune asupra omului şi de aşa ceva avem nevoie, dacă vrem să privim aşacum trebuie acea perioadă a vieţii care ţine până la pubertate, acea trecere de larelaţia intimă dintre muşc!i şi sistemul respirator şi circulator, care are loc până la'5 ani, la relaţia intimă dintre muşc!i şi oase, care se face de pe la '5 ani până la

pubertate.Bemarcaţi cum se adaptează fiinţa umană lumii2 la copilul foarte mic, forţele

plastice, modelatoare, se află în creier ele radiază pornind de aici. "poi, acest roltrece asupra muşc!ilor. 6ar când fiinţa umană a a/uns la '5 ani, ea îşi introduce toatăfiinţa sa de om în sc!elet, apoi ea iese în lume, ea iese abia atunci în lume. iinţaumană se traversează pe sine însăşi şi apoi intră în relaţie cu lumea întrea)ă. aînceput, forţele capului apoi, aceste forţe ale capului sunt revărsate mai târziu înmuşc!i, apoi în oase fiinţa umană intră în oase, iar când a atins pubertatea, sedăruieşte lumii între)i. "bia atunci se află ea cu adevărat în interiorul lumii.+rebuie să ţinem seama de acest fapt, dacă vrem să )ăsim repartizarea /ustă amateriilor instructiv-educative pentru această vârstă a copilului. Dar în zilelenoastre nu suntem nişte răsfăţaţi în ceea ce priveşte cunoaşterea aprofundată a

omului. 6ar acum, vă ro) să mă iertaţi dacă trebuie să exprim în faţa dvs. un teribil paradox. "m fost adesea obli)at să-l exprim, deoarece trebuie să rostesc în mod clar adevărul antroposofic. 1 o teribilă erezie şi o )rozăvie pentru fiziolo)ia, biolo)ia şianatomia actuale, dar lucrurile stau, într-adevăr, în acest fel.edeţi dvs., tot ceea ce )ândeşte astăzi fiinţa umană despre fiinţa umană s-adeplasat spre cap şi, deşi capul însuşi ne face să pătrundem în permanenţă înmaterie şi vrea în realitate să ne ucidă în fiecare zi, orice studiu al fiinţei umane seadresează astăzi, de fapt, capului. Ceea ce este nesănătos pentru studiul fiinţeiumane. "cest studiu al fiinţei umane porneşte, în realitate, de la ştiinţă, căci oamenii

îşi spun2 în cap se află creierul, totul este condus pornind din creier. &u ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă această teorie ar fi fost inventată într-o perioadă în care încă nuexista tele)raful şi în care nu s-ar fi putut folosi comparaţia cu circuitele tele)rafice.Dar nu e nevoie să ne oprim prea mult la această teorie. i astfel, lumea îşireprezintă creierul ca pe un fel de staţie centrală, să zicem, de exemplu, ondraKconferenţiarul desenează la tablă o sc!emăL. "poi, dacă aici e centrul, poate avemaici 4xfordul, aici Douvres. i acum, luând ondra drept centru, ne spunem2 o liniemer)e de la 4xford la ondra, apoi sc!imbăm linia şi aceasta se continuă spreDouvres. *ntr-un asemenea caz, ne putem reprezenta lucrurile în acest fel.



6ată cum îşi reprezintă oamenii creierul. &ervul mer)e spre or)anele de simţ, aparesenzaţia, ea este condusă până la creier aici, în creier, se află staţia centrală, ondraomului. "poi, nervul motor mer)e de la creier la or)anele de mişcare şi face săapară voinţa, mişcarea, conform cu )ândurile care se află aici în mi/loc, într-un felsau altul.Când se inventează o asemenea teorie, faptele pot fi înre)istrate în aşa fel încât elesă pară a confirma această teorie. Puteţi lua astăzi în mână toate manualele defiziolo)ie şi veţi vedea în ele, pur şi simplu, dacă nu aveţi prea multe idei

preconcepute 0 căci toate acestea par foarte plauzibile 0, ce experienţe se facsecţionându-se nervii, ce concluzii se tra) pe baza reacţiei la această operaţie etc., şitotul concordă într-un mod admirabil. Dar pentru o cunoaştere care înţele)e cuadevărat ce este o fiinţă umană, acest lucru nu este exact. ucrurile nu stau, de fapt,în acest fel.reau să fac abstracţie cu totul de faptul că, în cele din urmă, aproape că nu putemdeosebi din punct de vedere anatomic nervii senzitivi de nervii motori unii sunt celmult ceva mai )roşi decât ceilalţi dar nu există nici o deosebire esenţială în ceea ce

priveşte structura lor. Ceea ce ne învaţă cercetarea antroposofică în le)ătură cu acest

subiect 0 eu nu pot oferi aici decât nişte indicaţii, care comunică nişte rezultate,altfel ar trebui să ţin nişte cursuri de fiziolo)ie antroposofică 0 e următorul lucru2nervii nu formează decât o sin)ură şi aceeaşi cate)orie de or)ane, este un non-senssă vorbim de două feluri de nervi, nervii senzitivi şi nervii motori. Cum elementulvoinţei şi elementul senzitivităţii sunt bine dezvoltate pretutindeni în suflet, lasfiecăruia libertatea să-i numească motori sau senzitivi, dar trebuie să-i considerăm afi absolut de aceeaşi natură, nu există nici o diferenţă între ei. 3in)ura diferenţă sereferă doar la direcţia de funcţionare. Când nervul senzitiv mer)e în direcţiaoc!iului, el se desc!ide impresiei luminii şi ceea ce se află la periferia fiinţei umanereacţionează asupra unui alt nerv, pe care fiziolo)ia actuală îl numeşte nerv motor.

"tunci când un nerv porneşte din creier şi se îndreaptă spre restul or)anismului, ela/un)e aici pentru a percepe ceea ce se petrece cu ocazia unei mişcări. In tratamentcorect al tabesului este absolut suficient pentru a confirma acest rezultat."şadar, aşa-numitul nerv motor există pentru a percepe impulsurile de mişcare, cese petrece în timpul mişcării, şi nu pentru a da mişcării un impuls. &ervii suntîntotdeauna or)ane de transmitere a percepţiilor, nervii senzitivi transmit percepţiileexterioare, aşa-numiţii nervi motori, care sunt şi ei tot nervi senzitivi, transmit

percepţiile interioare. 1xistă doar un singur fel de nervi. i numai o stare de spiritmaterialistă care s-a instaurat în ştiinţă a inventat această analo)ie cu tele)raful.

*ntr-adevăr, această concepţie ştiinţifică e de părere că, aşa cum e nevoie de otransmitere de către nervi în cazul senzaţiei, tot astfel, e nevoie de o transmitere decătre nerv a impulsurilor de voinţă. Dar nu aşa stau lucrurile. 6mpulsul de voinţă

porneşte de la elementul sufletesc-spiritual. "cesta începe aici şi acţionează în corpîn mod direct, şi nu prin intermediul nervului, acţionează în mod direct asuprasistemului metabolismului şi al membrelor. 6ar nervul care pătrunde în sistemulmetabolismului şi al membrelor nu transmite decât influenţa elementului sufletesc-spiritual asupra între)ii fiinţe umane, percepută în manifestarea ei asupra sistemuluimetabolismului şi al membrelor. &oi percepem consecinţa proceselor sufletesc-spirituale ale voinţei în circulaţia san)uină, în tot restul metabolismului şi, de



asemenea, în mişcarea mecanică a membrelor noi percepem acest lucru. "şa-numiţii nervi motori nu sunt nervi motori, ei sunt doar acei nervi care percepmanifestările, impulsurile de voinţă. "tâta timp cât nu se va înţele)e acest între)ansamblu, nu se va a/un)e la o cunoaştere clară a fiinţei umane. Dar dacă dvs.

percepeţi pe deplin acest ansamblu, atunci veţi înţele)e şi de ce trebuie să vă prezintacum un paradox, o erezie căci atunci trebuie să spunem că sufletesc-spiritualulacţionează asupra între)ii fiinţe umane."şadar, la copil, până pe la '5 ani, efectele se manifestă, conform cu ceea ce a fost

descris, în forţele muşc!ilor, care au o le)ătură intimă cu respiraţia şi cu sistemulcirculator. După '5 ani şi până la pubertate, accentul se deplasează spre forţelele)ate de sc!elet. "stfel încât înainte de '5 ani noi percepem cu a/utorul aşa-numitului nerv motor mai curând ceea ce se situează în muşc!ii noştri, iar după '5ani noi percepem cu acest aşa-numit nerv motor mai curând ceea ce trece dinmuşc!i în oase. i dacă vă )ândiţi că un element de voinţă este prezent în fiecare)ând 0 desi)ur, voinţa este aceea care lucrează atunci când reunesc într-o sintezănişte elemente sau când le separ prin analiză, pretutindeni există aici voinţă 0,atunci trebuie să căutaţi această voinţă şi în or)anism. i tocmai această voinţă care

lucrează în funcţia sufletească a )ândirii este le)ată de or)anism în felul descrisadineaori. "tunci când intrăm în cel de-al '5-lea an de viaţă, învăţăm să ne folosimde o )ândire ale cărei procese se desfăşoară, în ceea ce priveşte aspectul lor devoinţă, în oase, în dinamica sc!eletului. acem aici pasul important al trecerii de lasistemul moale al fiinţei umane la sistemul complet dur, care se situează în lume, casă spunem aşa, ca un sistem obiectiv de pâr)!ii."ceasta este erezia, acesta este paradoxul pe care trebuie să-l aşez în faţa dvs.2atunci când fiinţa umană reflectează asupra naturii exterioare neînsufleţite, el nu oface direct cu capul, cu creierul, ci cu sc!eletul. 1vident, când ne adâncim înfiziolo)ia actuală, putem râde auzind că cineva de la Dornac! afirmă că oamenii

)ândesc în mod abstract cu oasele dar aceasta este realitatea. "r fi mai comod să nuexprimăm asemenea lucruri, dar trebuie să le exprimăm, căci avem nevoie de ocunoaştere autentică a fiinţei umane. ândurile pe care le avem în creier nu suntdecât ima)ini a ceea ce se desfăşoară în adevăratul proces de )ândire. Creierul esteun instrument pentru )ândurile pasive ce corespund adevăratelor procese care au locatunci când )ândim. Depinde de aceste ima)ini dacă )ândirea a/un)e la conştienţădar în aceste ima)ini nu se )ăseşte forţa interioară care acţionează în )ândire, în elenu se )ăseşte elementul de voinţă al )ândirii. Ceea ce constituie elementul esenţialal )ândirii nu are de-a face cu aceste ima)ini, care presupun existenţa creierului,

mai mult decât are de-a face cu adevăratul domn Y o foto)rafie a domnului Y pecare aţi vedea-o aici pe perete. +rebuie să faceţi deosebire între foto)rafia domnuluiY şi adevăratul domn Y. "stfel, procesul real care se desfăşoară atunci când )ândimse deosebeşte de ima)ini. *n timp ce )ândim despre ceva de natură fizică, procesulacţionează, în realitate, în omul între), şi anume, pentru )ândire, tocmai în sc!elet.a '5 ani, noi ne situăm cu )ândirea noastră în sc!elet. "cest lucru ne conferă unadevărat punct de ancorare interioară pentru ceea ce avem de făcut atunci cândînvăţământul trebuie să treacă la ceea ce am descris ieri2 cunoaşterea lumii plantelor în le)ătură cu Pământul, cunoaşterea lumii animalelor în le)ătură cu fiinţa umană,

până la '5 ani, până la pubertate.



3uccesiunea şi ordinea conţinuturilor instructiv-educative trebuie să fie stabiliteţinând seama de această orientare a or)anizării sufletesc-spirituale. Bolul /ucat desistemul muscular, care este moale în interior, în raport cu sistemul respirator şicirculator, te conduce, atunci când pătrunzi bine cu înţele)erea toate acestefenomene, la o estimare /ustă a faptului că, aşa cum am descris, copilul trebuie să sefamiliarizeze cu planta, cu animalul, aşadar, cu ceea ce este ceva mai aproape de

partea interioară a fiinţei umane decât ceea ce nu este uman, mineralul, forţeledinamicii, fizica etc., care nu mai fac parte din ceea ce este uman. De aceea, atunci

când copilul se apropie de vârsta de '5 ani, învăţământul trebuie să facă apel la ceeace, încetul cu încetul, se dovedeşte a fi în fiinţa umană entitatea sa proprie. "tuncitrebuie să conducem tot ceea ce am menţinut la început sub formă de ima)ine, caremer)ea apoi spre ve)etalul care trăieşte, spre animalul care simte, trebuie săconducem toate acestea spre înţele)erea intelectuală şi conformă cu raţiunea anaturii anor)anice.

&umai acum am a/uns la punctul în care fiinţa umană se situează ea însăşi în lumeşi se simte ca fiinţă umană fizică le)ată de forţele dinamicii, de mecanică. &umaiacum devine posibil să-i predăm elevului fizica, apoi c!imia, tot sub forma cea mai

simplă, ceea ce se află în pământ şi este supus c!imiei, dinamicii, mineralo)ia,cunoaşterea mineralului. Dacă îl punem pe copil mai devreme în contact cumineralul, cu tot ceea ce este de natură dinamică, fizică, c!imică, atunci acţionăm,fără s-o ştim, într-un mod nociv asupra fiinţei umane. Pe de altă parte, a sesiza ceeace se numeşte le)ătura dintre faptele istorice, marile personalităţi istorice, a sesizaimpulsurile care acţionează în istorie şi în devenirea socială, acest lucru formează o

polaritate pentru înţele)erea elementului fizic, mineral. Copiii nu sunt maturi pentruaceasta decât în prea/ma vârstei de '5 ani. 6deile istorice, impulsurile istorice caretraversează viaţa istorică, impulsurile care acţionează în formele sociale, deşi suntabsolut diferite în domeniul istoriei, ele constituie, totuşi, ca să spunem aşa,

sc!eletul istoriei, în timp ce carnea, muşc!ii ei, acestea sunt oamenii vii cu bio)rafiile lor şi evenimentele concrete nemi/locite ale istoriei. De aceea, atuncicând predăm istoria, materie pe care trebuie s-o introducem între vârsta de '9 şi '5ani a copilului, trebuie să facem în aşa fel încât să le oferim copiilor nişte ima)iniconcrete, care pot să încălzească sentimentul, să înalţe simţirea, bio)rafii,evenimente concrete, prezentate într-un mod caracteristic, şi nu să vorbim de marileimpulsuri abstracte care acoperă nişte perioade lun)i de timp. "cestea i se potrivesccopilului când el a a/uns la vârsta de '5 ani, vârstă la care are loc ceva ce ţine defaptul că fiinţa umană se află acum în lumea exterioară 0 el evoluează, într-adevăr,

în între)ime din interior spre exterior el poate acum să înţelea)ă, de asemenea, cesunt impulsurile istorice care îl cuprind pe individ din exterior.+rebuie neapărat să ţinem seama de acest lucru, altfel coborâm de la ceea ce simţimnoi înşine ca adult, până la copil, orientându-ne după diferite simptoame. i spunematunci ei bine, da, aşa e şi în ştiinţe, la început înţele)em fenomenele simple alefizicii, ale c!imiei, apoi ne înălţăm spre celelalte domenii acest lucru trebuie să-lfacă şi procesul de învăţământ. Dar acest lucru nu corespunde naturii copilului.Ceea ce este cel mai simplu din acest punct de vedere, liniile abstracte cetraversează existenţa, care se înc!id în elementul fizic-mineral, nu sunt înţelese cuadevărat de copil decât atunci când el şi-a dezvoltat sc!eletul şi când se deplasează



în lumea exterioară inte)rându-şi întrea)a fiinţă în forţele dinamicii şi ale fizicii, cadupă le)ile pâr)!iilor, într-un mod fizic-dinamic. "m admis cândva în cunoaştereanoastră despre Inivers ideea că ar trebui să a/un)em să transformăm tot mai mult,în mod treptat, toate lucrurile, într-un soi de le)i ale naturii. i astfel, vedem cumistoricii se străduiesc să trateze elementul social în istorie apropiind cât mai multimpulsurile istorice de le)ile naturii."ceastă tendinţă apare de/a în copil, dacă tratăm cu el le)ile fizico-c!imice înaintede '5 ani şi dacă nu tratăm decât după aceea elementul or)anic sau uman. Deoarece

lucrurile n-au fost studiate la momentul potrivit, copilul trece şi asupra vieţii socialeşi istorice ceea ce a simţit faţă de simplele le)i ale naturii. i cum aceasta a intrat îneducaţie, există un public lar) care este de partea acestei idei, ideea că trebuie să secaute pretutindeni nişte le)i ale naturii şi că nu trebuie să vorbim de impulsuriistorice care să fie de natură direct spirituală şi, desi)ur, acest lucru îşi exercităinfluenţa asupra principiilor de educaţie. Copilul e dresat atât de mult şi atât de

bine, încât el îşi cucereşte o credinţă puternică în ceea ce este de domeniul fizicii şial c!imiei şi el o transpune apoi asupra ansamblului concepţiei sale despre Inivers.Ceea ce am scris aici vine din "merica2 <&atureZs proceedin) in t!e social

p!enomena=.7: " devenit un adevărat slo)an, referitor la un anumit principiueducativ, să spui2 trebuie să educi copilul în aşa fel încât el să simtă în fenomenelesociale nişte procese naturale, în aşa fel încât el să nu simtă ceea ce trăieşte în viaţasocială decât ca pe un fel de teorie a naturii.*n permanenţă vin la mine oameni şi îmi spun2 nu aşa se spune în en)leză, se spune<pro)ress of nature=, sau ceva asemănător. Dar, oricât ar părea de /ustificată aceastăcritică din punctul de vedere al utilizării limbii 0, aici e vorba doar de un citat şi elexistă ca slo)an, tocmai în le)ătură cu ştiinţa educaţieiA "şadar, trebuie să ne)ândim că poate ar fi posibil să se amelioreze ceva în această privinţă. 1u aş vrea,adică aş vrea să ameliorez acest lucru în sensul CosmosuluiA Dar încă n-ai făcut

nimic doar corectând expresia, căci ceea ce exprimă ea e faptul că oamenii vor săvadă în impulsurile sociale nişte impulsuri naturale. Pentru aceasta sunt pre)ătiţicopiii % &ota 7E ( . Dar ceea ce ar trebui să începem să facem este să simţim ce enatural în sensul le)ilor naturii şi ce e social în sensul le)ilor sociale, care suntsuperioare le)ilor naturii acest lucru, noi nu-l putem face. &oi corupem întrea)aconcepţie despre lume, dacă plasăm într-o perioadă a vieţii care nu e cea adecvată

predarea c!imiei, a mineralului, a mineralo)iei, a fizicii, a dinamicii etc. "m amintitde nenumărate ori că trebuie să ţinem seama de ansamblul mediului nostru decivilizaţie, dacă vrem să înţele)em unde trebuie să intervină impulsurile în arta

educaţiei şi a instruirii. 6ertaţi-mi această di)resiune, c!iar dacă ea este /ustificată.edeţi dvs., când priveşti concepţiile ştiinţifice actuale cu a/utorul cunoaşterii, alviziunii, care sunt descrise în cartea mea Cum dobândim cunoştinţe despre lumilesuperioare?, ai impresia că lumile pe care le descriu azi ştiinţele şi care ne trimitmereu la elementul fizic-mineral nu sunt lumile în care trăim noi, oamenii făcuţi dincarne şi sân)e. 3unt alte lumi. Căci atunci când priveşti, cu a/utorul viziuniiima)inative, aceste lumi descrise de omul de ştiinţă de astăzi şi pe care el le face săacţioneze asupra fiinţei umane, în aceste lumi simţi că nu trăiesc oameni făcuţi dincarne şi sân)eA ezi plimbându-se în ele doar nişte sc!elete, doar nişte sc!elete 0

bărbaţi şi femei 0 se plimbă în aceste lumi. 1 o lume stranie. "m făcut într-o zi









experienţa de a citi descrierea pe care o face un adevărat )ânditor al vremurilor actuale, elveţianul +ogt % &ota 78 ( 0 cei mai tineri dintre dvs. n-au cum să-şiamintească de cel care era numit <marele o)t=, cel care construise în anii V@9 oconcepţie despre lume care amesteca la un loc toate concepţiile posibile ale epociiactuale 0, am făcut această experienţă2 am încercat să văd ce s-ar întâmpla dacă într-o zi un om adevărat, făcut din carne şi sân)e, s-ar rătăci în această lume în care, defapt, în mod normal, n-ar putea supravieţui decât nişte sc!elete ambulante. In omnormal, făcut din carne din sân)e, n-ar putea supravieţui în această lume. Dar dacă

un om făcut din carne şi sân)e s-ar rătăci în această lume, ce i s-ar întâmpla? edeţidvs., din cauza acestor influenţe care sunt descrise acolo şi care trebuie să acţionezeasupra omului, în sensul acestei lumi )ândite în mod materialist, el ar deveni, în celmai )rav sens al cuvântului, un neurastenic şi un isteric, în acelaşi timp. 1l n-ar

putea să se elibereze de toate influenţele care acţionează aici asupra lui. *n fond,ştiinţa descrie astăzi o lume care ne-ar face neurastenici şi isterici. Partea bună alucrurilor este doar faptul că această lume descrisă aici nu este c!iar lumea noastrăreală şi că lumea noastră reală mai conţine, cu si)uranţă, şi alte forţe în afară de celedescrise aici.

Dar trebuie să ieşim din această lume uniformizată, din această lume iluzorie dincare ne extra)em astăzi aproape totul, pentru însuşi ansamblul civilizaţiei noastre, şisă a/un)em la o cunoaştere autentică a fiinţei umane căci doar aceasta ne permitesă a/un)em, de asemenea, la o peda)o)ie autentică şi la o didactică autentică.CONFERINŢA A /II(ADornach, 3 !an0ar!e "#22Din descrierea mea din ultimele zile aţi reţinut, desi)ur, impresia că tocmai artainstruirii şi educaţiei care se întemeiază pe o cunoaştere antroposofică a fiinţeiumane ia în considerare în primul rând elementul fizic-eteric al fiinţei umane. Căciveţi fi remarcat, probabil, că m-am străduit să arăt cum putem a/uta cel mai bine,

prin arta noastră educativă, dezvoltarea liberă a forţelor plastice ce acţionează înor)anismul uman pornind din cap. Cum să secondăm sistemul respirator şicirculator, în special prin educaţia şcolară? Cum să ţinem seama de dezvoltarea câtse poate de liberă a forţelor musculare? Cum să avem )ri/ă ca muşc!ii să seadapteze în mod /ust oaselor şi ca fiinţa umană să se inte)reze astfel aşa cum trebuieîn lumea exterioară, în ceea ce priveşte or)anismul său fizic-eteric?Pare că tot ceea ce emană din arta peda)o)ică de care am vorbit aici este orientat, înmăsura în care aceste metode se referă la suflet şi spirit, în aşa fel încât să permită odezvoltare cât mai sănătoasă şi normală a elementului fizic-eteric al fiinţei umane.

i, într-adevăr, aşa stau lucrurile. 3copul pe deplin conştient a ceea ce trebuie să fieconsiderat aici o peda)o)ie şi o didactică sănătoase este acela de a dezvolta înmodul cel mai liber posibil elementul fizic-eteric al fiinţei umane şi de a oferi, ca săspunem aşa, elementului sufletesc-spiritual posibilitatea de a se dezvolta din sineînsuşi de a oferi elementului sufletesc-spiritual posibilitatea de a se dezvolta dinsine însuşi tocmai prin faptul că există strădania de a se aduce cât mai puţine

pre/udicii elementului sufletesc-spiritual în perioada vârstei şcolarităţii nu se spune2fiinţa umană trebuie să devină aşa sau aşa. +ot ceea ce este pus în lucrare în cadrul

procesului de învăţământ este realizat în aşa fel încât să se a/un)ă la cea mai bunăstare de sănătate a fiinţei umane. Dat fiind faptul că în procesul de învăţământ





trebuie să ţinem seama şi de elementul sufletesc-spiritual, dat fiind faptul căelementul trupesc trebuie să devină expresia, manifestarea elementului sufletesc-spiritual, trebuie să avem )ri/ă să tratăm elementul sufletesc-spiritual într-un modadecvat dezvoltării sănătoase a fiinţei umane.4are în ce maximă educativă esenţială îşi are izvorul o asemenea concepţie? 1i

bine, aceasta îşi are izvorul într-o atenţie absolută acordată libertăţii umane, stării delibertate a omului. "ceasta îşi are izvorul în idealul care vrea să-l situeze pe om înlume în aşa fel încât el să-şi poată dezvolta libertatea individuală, în aşa fel încât el

să nu aibă în trupul său o piedică în calea dezvoltării acestei libertăţi individuale."şadar, ceea ce căutăm noi în mod deosebit prin această artă a educaţiei şi ainstruirii orientată înspre partea fizic-eterică a fiinţei umane este ca omul să înveţesă se slu/ească într-un mod /ust de această parte fizic-eterică mai târziu, în cursululterior al existenţei sale. Căci această artă a educaţiei se bazează atât pecunoaşterea fiinţei umane, cât şi pe o anumită încredere că viaţa se dezvoltă cel mai

bine atunci când ea poate să se dezvolte în mod liber şi sănătos. Hineînţeles, toateaceste lucruri trebuie să fie luate într-un sens relativ, dar putem foarte bine săînţele)em acest sens relativ.

Cel pe care-l împiedicăm, în timpul perioadei şcolare, să se slu/ească în mod /ust desistemul său respirator, acela devine în viaţă un om neliber. i acela pe care-ldresăm spunându-ne că el trebuie să-şi cucerească pentru viaţă un concept sau altul,o reprezentarea sau alta, acela devine un om neliber. Devine un om liber numaiacela pe care-l educăm descifrând cerinţele pe care le impune dezvoltarea fizic-eterică a fiinţei umane. +rebuie să citim din omul însuşi cum trebuie să necomportăm cu el din punct de vedere al sufletului şi al spiritului, în perioada vârsteişcolarităţii.Concepţia antroposofică despre lume vrea să-şi aducă ar)umentele în favoarea vieţiitocmai prin faptul că ea conduce nu la un fals idealism, ci la o ştiinţă a implicării cu

adevărat practice în viaţă, în măsura în care viaţa ne aduce în întâmpinare nişteoameni care evoluează între naştere şi moarte într-un corp şi care trebuie să-şi fidezvoltat în acest corp elementul sufletesc-spiritual. edeţi dvs., c!iar dacă am vrea,noi n-am avea nici o influenţă, ca profesori şi educatori, asupra adevăratei evoluţii afiinţei sufleteşti şi spirituale a omului. "cest element sufletesc-spiritual nu ne aparesub forma ce corespunde naturii sale decât între momentul adormirii şi momentultrezirii. Căci, în realitate, dacă am vrea să educăm această fiinţă sufletesc-spirituală,ar trebui s-o educăm în timpul somnului. &u putem s-o educăm absolut deloc. iaceasta e ideea care, într-o asemenea epocă cum este epoca actuală, este atât de

opusă atitudinii noastre2 se crede că trebuie să educăm fiinţa sufletesc-spirituală, cătrebuie să-l facem pe om să creadă una sau alta, în timp ce noi, de fapt, trebuie doar să procedăm în aşa fel încât fiinţa spirituală să dispună în mod liber de corpul săufizic pătruns de viaţă.

&u putem vorbi despre educaţie 0 am menţionat adesea acest lucru 0 fără nici ole)ătură cu ansamblul civilizaţiei unei epoci şi, în )eneral, cu între)ul mediu în careeste situată aceasta. 1u mă voi abţine, în mod evident, să inserez în acesteconsideraţii ceva care nu face parte din subiectul nostru. Dar ceea ce urmează face

parte în cel mai înalt )rad din subiectul nostru, cel puţin în privinţa epocii noastre.



*n zilele noastre auzim spunându-se adesea că în 1uropa de 1st a fost elaborată o peda)o)ie pentru acei adulţi care, doar ei, intră în considerare, adică pentru cei caresunt membri ai partidului care vrea să instaureze un socialism radical căci în aceazonă a 1uropei nu se mai consideră /ust nimic din ceea ce a fost valabil până în

prezent şi se elaborează astfel o nouă peda)o)ie. Demersul peda)o)ic constă în alua nişte măsuri pur exterioare. i cum se procedează? &i se spune că una dintre

personalităţile ruseşti vizate a fost aleasă acum pentru a scrie o istorie a partiduluicomunist. 4mul trebuie să scrie această istorie a partidului comunist în decurs de o

lună. "cesta este ră)azul pe care i-l acordă 3tatul. După o lună, el trebuie să fiterminat lucrarea. *n acest interval de o lună el trebuie, în acelaşi timp, să facă faţăanumitor sarcini practice în centrala de la #oscova. 1l trebuie, astfel, să realizeze ocarte ce urmează să servească la formarea tuturor acelora care sunt nişte ruşiautentici în sens actual. 4 altă personalitate a fost însărcinată să scrie o istorie amişcării muncitoreşti din est şi o istorie a 6nternaţionalei. "cest om a primit şi elordinul de a face în acelaşi timp şi altceva 0 după o lună şi /umătate el trebuie să fiterminat, şi orice rus adevărat va fi obli)at să studieze această carte iertaţi-mă, eucred că i s-au permis, de fapt, două luni pentru această muncă. 4 a treia

personalitate a primit sarcina să scrie teoria marxismului. 1a trebuie să dediceacestei munci o lună şi /umătate şi atunci va trebui să dea la iveală o carte pe carevor fi obli)aţi s-o studieze toţi aceia care vor să-şi )ăsească un loc onorabil însocietatea din 1st. In mic număr de oameni este însărcinat, în acelaşi fel, să creezeliteratura rusă a viitorului apropiat. iecăruia i se prescrie numărul de săptămâni pecare trebuie să le consacre acestei munci, şi, totodată, ce trebuie să mai facă pelân)ă aceasta, în acelaşi timp cel care trebuie să scrie despre marxism este înacelaşi timp co-redactor al ziarului *ra'da.De ce menţionez aceste lucruri aici? Pentru că aceasta este, de fapt, consecinţaultimă a ceea ce toţi purtăm în noi prin faptul că suntem oameni ai civilizaţiei

actuale numai că nu vrem să recunoaştem că aceasta este consecinţa ultimă acivilizaţiei actuale, care în 1stul 1uropei doar a fost dusă până la absurd. "bsurdulconstă în faptul că se porneşte de la ideea că fiinţa umană trebuie să ştie un anumitlucru că nu se porneşte de la această perspectivă2 cum trebuie să fie fiinţa umană

pentru a fi un om, un om inserat în mod /ust în ordinea lumii?Dascălul trebuie să aducă în şcoală cel mai mare respect pentru elementul sufletesc-spiritual al omului şi fără acest mare respect nu mai putem s-o scoatem la capăt cuaspectul şcolar al educaţiei, tot aşa cum nu mai putem s-o scoatem la capăt fără oformaţie artistică şi ştiinţifică a celui care predă. "stfel, putem pretinde, în primă

instanţă, de la dascălul care vrea să acţioneze pe baza unei peda)o)ii orientateantroposofic, ca el să simtă respect pentru posibilităţile de evoluţie ale elementuluisufletesc-spiritual pe care îl aduce în lume copilul, ca el să se simtă în faţa copiluluica în faţa unei fiinţe libere şi să )ăsească, în consecinţă, principiile care pot educa înaşa fel copilul, încât, atunci când acesta va face o retrospectivă asupra educaţiei pecare a primit-o, să nu poată vedea în ea nici o atin)ere a libertăţii sale, nici c!iar înceea ce priveşte consecinţele acestei educaţii.Cel mai bun mod de a înţele)e clar sensul acestor lucruri este să ne punemîntrebarea următoare2 ce devine o fiinţă umană ale cărei însuşiri fizic-eterice

particulare nu au fost tratate în mod /ust în copilărie? 1le rămân embrionare şi



supravieţuiesc în acest fel până la o vârstă ulterioară. Dar ce înseamnă acestetrăsături copilăreşti la o vârstă ulterioară? 4ricât de paradoxal ar putea să pară, acestlucru este absolut adevărat2 trăsăturile copilăreşti sunt cauze de îmbolnăvire pentruo vârstă ulterioară trebuie să ştim acest lucru şi să luăm în serios faptul că pentru ovârstă ulterioară trăsăturile copilăreşti sunt cauze de îmbolnăvire. "tunci vom simţiun imbold interior /ust, care ne va conduce spre o adevărat i)ienă şi, de asemenea,spre respectarea libertăţii umane în )eneral.3ă facem următoarea comparaţie2 să ne )ândim la un om care se entuziasmează

pentru libertatea umană până în cele mai intime fibre ale fiinţei sale. 1l seîmbolnăveşte şi c!eamă medicul. #edicul apelează la toate mi/loacele pe care le arela dispoziţie arta medicală modernă şi îl vindecă. 3e )ândeşte oare cineva că acestlucru pre/udiciază libertăţii acestui om? &icidecum. Ceea ce vine astfel spre om nu

pre/udiciază în nici un fel libertăţii fiinţei umane.+rebuie să avem acelaşi sentiment şi faţă de arta educaţiei şi instruirii. +rebuie săexprimăm acest lucru într-un mod radical, dar putem înţele)e, de asemenea, nuanţa

/ustă a ceea ce a fost exprimat în mod radical. Ceea ce e necesar să simţim faţă dearta educaţiei şi instruirii este că trebuie să putem )ândi arta educaţiei şi instruirii

într-o anumită relaţie cu arta medicală. Hineînţeles, arta educaţiei nu este o terapieîn sensul veritabil al cuvântului. Dar trebuie să considerăm le)ătura fiinţei umane cufiinţa copilului în aşa fel încât comparaţia cu atitudinea terapeutică să apară absolutîndreptăţită."tunci când, la sfârşitul educaţiei şcolare, îl lăsăm pe copil să părăsească şcoala, înmomentul pubertăţii 0 vom mai vorbi despre această cotitură a vieţii care este

pubertatea în zilele următoare, când vom vorbi despre educaţia estetică şi moralăacum vom studia mai curând aspectele )eneral-umane 0, atunci când, aşadar, îllăsăm pe copil să plece, la sfârşitul educaţiei propriu-zis şcolare, la vârsta de '>, '@ani, e extraordinar de important să ne asi)urăm că în timpul perioadei dintre

sc!imbarea dentiţiei şi pubertate am făcut, într-adevăr, pentru copil tot ceea ce îi poate fi de folos pentru cursul ulterior al vieţii. +rebuie să ţinem seama de faptul căavem de-a face, în această perioadă şcolară, cu o întrea)ă reţea de forţe ale corpuluieteric, ale corpului de forţe plăsmuitoare, şi că sufletul ca atare 0 despre care vomvorbi imediat mai în amănunt 0 nu începe să se reveleze cu adevărat decât atuncicând copilul depăşeşte vârsta propriu-zis şcolară. i noi trebuie, într-adevăr, săexaminăm perioada vieţii umane care începe cu vârsta de '>, '@ ani, durează până

pe la 59 de ani şi în care fiinţei umane i se impune, de către propria sa natură,aceeaşi cerinţă de a se adapta din ce în ce mai bine vieţii exterioare. "m văzut, într-

adevăr, cum îşi cucereşte copilul în mod treptat corpul şi, în final, sistemul osos şicum se inserează astfel el însuşi în lumea exterioară, cum se situează el însuşi înlumea exterioară. 1l trebuie atunci să se adapteze lumii exterioare. i acest lucru areloc, în esenţă, până pe la 59 de ani.Dar atunci vine o perioadă a vieţii extraordinar de importantă pentru fiinţa umană, o

perioadă a vieţii în care noi nu ne mai situăm ca la şcoală în faţa fiinţei umane. Dar în perioada vieţii şcolare au loc enorm de multe lucruri care au repercusiuni asuprafiinţei umane tocmai în această perioadă care ţine de la 5' la 79 de ani.6mediat după ce copilul depăşeşte vârsta şcolarităţii obli)atorii, el trebuie să se

pre)ătească pentru o anumită profesie. "tunci nu mai trebuie să-i transmitem ceea



ce decur)e doar din natura umană, ci ceea ce a fost acumulat de-a lun)ul civilizaţieica fiind adecvat unei profesii sau alteia. iinţa umană trebuie să fie atunci capabilăsă se adapteze unui domeniu particular al vieţii. *n peda)o)ia noastră, noi încercămsă ţinem seama tocmai de această necesitate de a intra în viaţă, introducând, treptat,

pentru copiii sau tinerii care se află atunci la vârsta de '>, '@ ani, nişte materii deînvăţământ absolut practice, ţesutul, torsul, pentru a cultiva inte)rarea în viaţă. Căcia cunoaşte o asemenea activitate şi mai ales a fi practicat o dată o activitate cumeste ţesutul, torsul, acest lucru este important nu numai pentru cel care va deveni

ţesător sau filatoare, ci este de o importanţă extraordinară pentru orice om care vreasă aibă un simţ practic în viaţă. 3e pune problema numai să )ăsim activităţile /uste

pe care trebuie să le practice copiii, la momentul potrivit.Dar ceea ce formăm la vârsta şcolară în corpul eteric sau corpul forţelor

plăsmuitoare, aceasta apare în suflet între 59 şi 79 de ani, atunci când fiinţa umanătrebuie realmente să-şi )ăsească locul în viaţă, şi în primul rând din punct de vedere

profesional. #odul în care ne-am comportat cu el la şcoală face să-i devină posibil,începând cu vârsta de 59 de ani, să se inte)reze în viaţă, şi o va face sau într-un modstân)aci, întâlnind opoziţii şi obstacole, sau cu iscusinţă, având puterea de a înlătura

obstacolele, rezistenţele. iinţa umană trebuie să simtă neapărat, în perioada dintre5' şi 79 de ani, că ceea ce am făcut noi cu el în perioada şcolară a intrat, ca săspunem aşa, mai în profunzime, în timp ce el se pre)ătea pentru viitoarea sa

profesie, dar reapare la suprafaţă sub forma a ceea ce omul ştie să facă, în modul încare el se inte)rează în viaţă. tiind acest lucru, vom putea observa în mod /ustmarile perioade ale vieţii umane, dintre sc!imbarea dentiţiei şi pubertate. *ntre 8 şi'9 ani, aveam acea cotitură importantă despre care am vorbit. *n prea/ma vârstei de'5 ani se situează o altă cotitură importantă, pe care am indicat-o, de asemenea.Când copilul părăseşte, la F, : ani, casa părintească pentru a veni la şcoală, el estemai întâi ceea ce am numit un or)an de simţ total. 1l şi-a cucerit multe prin imitaţie.

1l a dezvoltat în sine o anumită plastică. 1l aduce cu sine aceste lucruri la şcoală. itot ceea ce vom face până la acea cotitură dintre 8 şi '9 ani va tinde să acţionezemodelând, să acţioneze, prin educaţie şi instruire, modelând, în aşa fel încât fiinţaumană să fie întotdeauna prezentă în această muncă de modelare. *n descrierea pecare am făcut-o despre modul în care trebuie să predăm copiilor cititul, scrisul,socotitul, acest lucru se exprimă în cerinţa de a proceda în mod artistic, tocmai

pentru această vârstă. "şadar, este deosebit de important, pentru această vârstă avieţii, să ţinem seama de elementul artistic."cela care ştie că educaţia trebuie să pornească la vârsta şcolară de la voinţă şi să

nu conducă decât mai târziu, încetul cu încetul, spre intelect, va avea )ri/ă în moddeosebit de formarea voinţei. 1l îşi va spune2 copilul trebuie să înveţe în mod /ust săfacă să iasă voinţa din or)anismul său. 0 Pentru aceasta, trebuie ca voinţa să ia, într-un mod /ust, caracterul de sentiment în toate formele sale de exprimare. &u trebuiedoar să facem un lucru sau altul, ci trebuie, de asemenea, să simţim în mod adecvatsimpatie sau antipatie pentru ceea ce facem. i cel mai bun element care, făcândabstracţie de valoarea sa proprie, îl cufundă pe copil în acest curent, este elementulmuzical. De aceea, imediat ce copilul a/un)e la şcoală, ar trebui să-l punem încontact cu elementul muzical prin cânt, dar şi prin practicarea simplă a unuiinstrument.



Prin aceasta, copilul nu doar îşi cultivă simţul estetic, ci, înainte de toate, prin acestmi/loc se obţine o structură interioară armonioasă a elementului voinţei. i în acestsens ne sunt de a/utor şi dispoziţiile înnăscute ale copilului. 1l este în interiorulcorpului său un plastician şi noi putem face să iasă la iveală aceste dispoziţiiinterioare de plastician şi, în )eneral, putem face să iasă la iveală toate dispoziţiileînnăscute ale copilului. Copilul are şi nişte dispoziţii înnăscute care ne permit să-l

putem lăsa, c!iar dacă acest lucru nu e deloc comod, să facă pe !ârtie tot felul delucruri prin care el poate fi introdus în tainele lumii culorilor. De exemplu, este

extraordinar de interesant să vedem cum, încetul cu încetul, copiii încep să se simtăfoarte în elementul lor în lumea culorilor, dacă îi lăsăm la început, pur şi simplu, săaşeze după bunul lor plac culoarea pe o suprafaţă albă. 1i aştern culorile pe diferite

porţiuni ale acestei suprafeţe albe, pe care va apărea, prin simpla dispoziţie naturalăa copilului, o anumită armonie interioară de culori. Ceea ce mâz)ălesc ei cam laîntâmplare pe foaia de !ârtie nu este lipsit de sens, vom )ăsi o anumită armonie deculori. &umai că trebuie să avem )ri/ă să nu-i lăsăm pe copii să folosească aceleculori din cutiile de pictură, unde culorile se află sub forma unor buline, şi copiii săle aplice direct pe !ârtie. "cest lucru e întotdeauna dăunător, c!iar şi pentru pictori.

+rebuie să pictăm pornind de la culoarea diluată în nişte pă!ărele pentru pictat, pornind de la culoarea diluată în apă sau în alt lic!id. +rebuie să dezvoltăm îninteriorul nostru o le)ătură intimă cu culoarea. Copilul trebuie neapărat să

procedeze în acest fel. &u există nici o le)ătură intimă cu culoarea atunci cândmâz)ălim luând culoarea de pe paletă, ci doar atunci când pictăm pornind de laculoarea diluată în nişte pă!ărele pentru pictat.i dacă îi spunem acum copilului2 priveşte, e foarte frumos ce ai făcut tu aici2 tu ai

pictat în mi/loc o suprafaţă roşie şi ai făcut restul picturii ţinând seama de acestlucru. +ot ce ai făcut în pictura ta se află în armonie cu suprafaţa roşie. *ncearcăacum să faci exact invers, acolo unde ai acum o suprafaţă roşie, fă o suprafaţă

albastră şi pictează tot restul ţinând seama de acest lucru, aşa cum ar trebui s-o facidacă n-ai avea în mi/loc roşul, ci albastrul.*n primul rând, copilul se simte extraordinar de stimulat printr-un asemeneaexerciţiu, în al doilea rând, cu a/utorul câtorva sfaturi din partea dascălului şi aeducatorului, copilul va realiza, cu si)uranţă, această transpunere într-o altătonalitate de culoare, câşti)ând enorm în le)ătura sa cu lumea, dacă îl punem săfacă aşa ceva. i trebuie neapărat să-l punem pe copil să modeleze mici obiecte,c!iar dacă şi acest lucru nu este câtuşi de puţin comod, luaţi, aşadar, orice materiale

pe care le aveţi la îndemână. Desi)ur, trebuie să avem )ri/ă ca ei să nu se

murdărească nu e uşor, dar folosul pe care-l vor avea copiii de aici este de ovaloare infinit superioară faptului că ei nu trebuie să se murdărească atunci cândmodelează aceste mici obiecte sau alte lucruri asemănătoare. *ntr-un cuvânt, enecesar să-l punem pe copil în contact cu elementul artistic, c!iar în această primă

perioadă. +ot ceea ce trebuie să iasă la iveală din copil trebuie să-i fie adus înîntâmpinare într-un fel care să fie în concordanţă cu copilăria. "tunci când îl punemîn acest fel pe copil în le)ătură cu elementul artistic, atunci munca devine mult maiuşoară la celelalte materii. 1i învaţă, de exemplu, mult mai bine limbile, dacă îi

punem în contact cu arta. "m arătat de/a, se ştie, că trebuie să introducem predarealimbilor la o vârstă timpurie, dacă e posibil, imediat ce copiii încep şcoala.



1 adevărat că în epoca noastră domnesc multe fanatisme şi astfel putem vedea căceea ce este absolut /ust într-o anumită privinţă poate lua nişte forme unilaterale,când este împins până la fanatism. "şa se întâmplă, de exemplu, în ceea ce priveştelimbile. Desi)ur, copilul învaţă limba maternă mai întâi fără nici un fel de noţiunide )ramatică şi este evident că el trebuie s-o înveţe în acest fel atunci când copilula/un)e la vârsta şcolară şi când îl învăţăm limbile străine, trebuie s-o facem tot fără)ramatică, imitând, ca să spunem aşa, sub o formă ceva mai matură, învăţarealimbii materne.

Dar când a/un)em la această cotitură a vieţii de/a menţionate dintre 8 şi '9 ani,atunci însăşi viaţa fiinţei umane pretinde, pur şi simplu, să-i dăm copilului câtevanoţiuni )ramaticale, fără pedanterie, pentru a a/uta evoluţiei /uste a copilului, căci eltrebuie să )ăsească la această vârstă trecerea spre dezvoltarea eului său. 1l trebuiesă înveţe să facă toate lucrurile mai conştient decât înainte. "şadar, limbii pe care oştie de/a, pe care o vorbeşte, pe care o foloseşte, acestui element al limbii care estesituat în sfera sentimentului, trebuie să-i inte)răm elementul conceptual, învăţându-lre)ulile )ramaticale, nu în mod pedant, ci printr-un exerciţiu care să stimulezelimba. Copilul trebuie să aibă câteva noţiuni de )ramatică, pentru ca el să nu-şi

spună, între 8 şi '9 ani, când are loc această cotitură importantă a vieţii2 cum trebuieoare să spun asta? cum trebuie să spun cealaltă? fără a avea un punct de spri/inlo)ic. Căci trebuie să ne fie clar acest lucru2 limba conţine două elemente care seîntrepătrund în permanenţă2 un element conceptual şi un element bazat pesentiment."ş vrea să ilustrez aceasta cu a/utorul unei fraze extrase din <aust= de oet!e %

&ota >9 ( 2Cenuşie, dra) prieten, este orice teorie,i verde, arborele de aur al vieţii.

4ccidentalilor care sunteţi dvs. n-o să vă cer să studiaţi comentariile despre

<aust=-ul lui oet!e 0 există o bibliotecă întrea)ă de asemenea comentarii 0 dar,dacă le-aţi studia, aţi face o descoperire uimitoare. 4 anumită cate)orie decomentarii pun întotdeauna ca notă la subsol, atunci când comentatorul a/un)e laaceastă frază din <aust=-ul lui oet!e2 s-a scris deasupra 7@5F, pentru că au apărutde/a înainte 7@5@ de explicaţii /os, aşadar, se scrie 7@5F 0 o observaţie asupracaracterului ilo)ic al acestei fraze şi pe care trebuie s-o considerăm o licenţăartistică a autorului, dar care, oricum, este foarte ilo)ică, căci 0 un arbore de aur,dacă e un portocal, atunci nu e verde, şi dacă e un alt arbore, atunci, sau nu e de aur,sau e doar un arbore artificial. *n orice caz, un arbore de aur nu poate fi verde. i, pe

de altă parte, trebuie să adău)ăm2 +eoria 0 ia să vedem, ea nu poate fi cenuşieA 1a emai curând ceva ce nu se vede, aşadar, nu poate fi cenuşie. "şadar, lucrul nu e deloclo)ic.Desi)ur, există şi alţi comentatori, ei sunt mai artişti, ei se bucură că nu e totul lo)icîn această c!estiune.1i bine, ce-i cu toate asteaA 1 vorba că în această frază elementul de limbă careaparţine sferei sentimentului, pe de-o parte, şi elementul conceptual şi descriptiv, pede altă parte, reies cu o forţă deosebită. 3punând2 un arbore de aur 0 el vrea săspună un arbore pe care-l iubim tot atât de mult cum iubim aurul, şi cu acest cuvânt,aur, nu mai dăm atenţie lucrului care se vede, ci tocmai sentimentului pe care-l





avem în faţa acestei străluciri deosebite. In arbore de aur este, aşadar, acela pentrucare simţim acelaşi sentiment ca în faţa aurului. "ici n-a fost luat în consideraredecât sentimentul. 6ar prin cuvântul verde este desemnat un adevărat arbore, aşacum îl putem vedea2 aici se ţine seama de lo)ică. 0 +eoria, nu e ceva ce vedem, dar mulţi oameni simt faţă de ea, în mod /ustificat sau nu, ceea ce poţi simţi atunci cândla ondra tocmai este ceaţă. 1i bine, poţi transpune acest sentiment asupra moduluiîn care simţi teoria. i iarăşi, elementul de limbă care face parte din sferasentimentul apare în cuvântul <cenuşiu=.

Dar elementul sentimentului şi elementul )ândirii din cadrul limbii se întreţes pestetot. *n limbile actuale, multe aspecte s-au estompat, dar în epocile trecute, cândlimbile erau pe cale de a se forma, pretutindeni era prezent un element activ,

plăsmuitor, şi astfel în elementul conceptual a fost introdus elementul simţirii.Dar relaţia copilului cu limba se situează, înainte de vârsta de 8 ani, exclusiv însfera simţirii. *nsă copilul n-ar putea să-şi dezvolte conştienţa de sine dacă n-amintroduce puţin elementul conceptual. De aceea este atât de necesar să-i transmitemcopilului acest element conceptual prin intermediul re)ulilor )ramaticale, predatecu bun simţ, mai întâi cu privire la limba maternă, dar poate apoi şi cu privire la

limba străină, re)ulile )ramaticale urmând întotdeauna însuşirea limbii.ăcând acest lucru, trebuie să avem )ri/ă la următorul lucru2 între 8 şi '9 ani,copilul trebuie să-şi cucerească sentimentul că în acest fel el pătrunde puţin înînţele)erea limbii, aşa cum am arătat. "stfel, putem să formăm la copil un sentiment)ramatical /ust al limbii.*n prea/ma vârstei de '5 ani 0 e necesar să fim atenţi la acest lucru 0 copilul trebuiesă fi dezvoltat sentimentul frumuseţii limbii, un simţ estetic faţă de limbă şi eltrebuie să se străduiască, de asemenea, când a/un)e în prea/ma vârstei de '5 ani, săse exprime în mod adecvat, conform cu ceea ce aş vrea să numesc <vorbireafrumoasă=. i numai începând cu această vârstă şi până la pubertate ar trebui el să

dezvolte ceea ce face parte din folosirea limbii în sensul capacităţii de a convin)e pe cineva2 elementul dialectic al limbii. Copilul nu trebuie să abordeze acestelement decât atunci când trece de vârsta şcolarităţii. "stfel că am putea spune2facultăţile care trebuie să se trezească treptat în noi faţă de limbă sunt în primul rândun sentiment al exactităţii limbii dat de viaţa însăşi, sentimentul frumuseţii limbii,apoi sentimentul puterii pe care o avem în viaţă datorită limbii. "stfel trebuie să fieor)anizat tot ceea ce face parte din predarea limbilor.1 mult mai important pentru cel care predă, pentru educator, să se iniţieze treptat înaceste modalităţi, decât să i se dea un anumit plan şcolar )ata-făcut, cu indicarea

unor obiective ce trebuie să fie atinse. Desi)ur, el va şti să introducă şi să trateze înacest fel elementele /uste în diferitele perioade ale vieţii. Procedând cu artă şi într-un mod artistic, el va şti, fără a ne)li/a din această cauză elementul plastic, săadau)e, până spre 8-'9 ani, elementul descriptiv elementului plastic, în care fiinţaumană mai este încă implicată în mod personal."cest lucru este absolut posibil dacă or)anizăm materiile de învăţământ, aşa cumam arătat în aceste ultime zile, apropiind, pe de-o parte, ştiinţele naturii de )eo)rafiafizică şi tratând ceea ce se referă la animale în le)ătură cu fiinţa umană. om puteaacţiona aici cel mai eficace în primul rând prin ceea ce este pur descriptiv şi vom

putea modela acest element în aşa fel încât el să nu se mai adreseze acum fiinţei



umane în ansamblu, ci să se adreseze şi sufletului său. om acorda, aşadar, multăimportanţă faptului de a le povesti copiilor în mod plastic şi viu. i în această

perioadă a vieţii vom trata, de asemenea, istoria, aşa cum am arătat de/a, prezentândevenimente umane, tablouri ce formează un între)."poi, când copilul se apropie de vârsta de '5 ani, dar nu înainte, atunci putem săadău)ăm elementului plastic şi elementului descriptiv elementul explicativ, ţinematunci seama de cauze şi efecte, ceea ce face apel la efortul intelectual. Copilul intrăîn această sferă numai între '' şi '5 ani.

Dar există un element care trebuie să se reverse asupra acestei între)i perioade, e predarea matematicii pe care trebuie s-o tratăm în aspectele ei cele mai diverse, într-un mod adecvat, desi)ur, vârstei copilului. 1lementul matematic, aritmetica şi)eometria, cu care trebuie să-l punem pe copil în contact, constituie materii caresunt surse de dificultăţi deosebite pentru instruire şi educaţie. Căci ceea ce face

parte din matematică se predă pe întrea)a perioadă şcolară, la început într-un moddestul de simplu, înainte de 8 ani 0 căci copilul poate înţele)e de/a multe lucruri dinacest domeniu, dacă procedăm în mod /ust 0, apoi mer)ând mereu mai departe înmod mai complex trebuie să prezentăm aceste lucruri într-o manieră artistică, să-i

prezentăm copilului într-o manieră artistică socotitul, )eometria, cu tot felul deexerciţii, şi să trecem apoi, între 8 şi '9 ani, la descrierea acestor domenii.+rebuie neapărat să-l învăţăm pe copil să observe, rămânând în elementuldescriptiv, un)!iurile, triun)!iurile, dreptun)!iurile etc., şi doar în prea/ma vârsteide '5 ani trebuie să trecem la demonstraţii.3e dovedeşte, tocmai în acest fel, că dascălul plictisitor nu va a/un)e să facă decâtfoarte puţin sau aproape nimic, dar dascălul care trăieşte cu toată fiinţa sa în aceastămatematică, domeniu care ne face, în realitate, să simţim în profunzime idealitateaarmonioasă a spaţiului între)ului Inivers, va face din matematică materia deînvăţământ cea mai atră)ătoare. Când un dascăl se poate entuziasma pentru teorema

lui PQt!a)ora, când el se poate înflăcăra pentru armoniile interne dintre suprafeţe şicorpuri, atunci el va introduce tocmai la această materie un element care esteextraordinar de important pentru copil, şi în ceea ce priveşte momentul de evoluţiesufletească. 1l se va opune atunci prin acest element tuturor elementelor !aotice alevieţii.edeţi dvs., nu ar exista limbă dacă limba/ul nu ar amesteca elementele ca printr-oaruncare de zaruri. "ceastă frază are un caracter cam extrem, dar, de fapt, limba pecare o vorbim în viaţa cotidiană este întotdeauna de-aşa natură încât, dacă amexamina limbile pe care le vorbim, am )ăsi pretutindeni că sentimentul şi )ândirea

se contopesc. i c!iar şi numai în virtutea acestui fapt referitor la limbă, dar şi amultor altor lucruri, omul s-ar cufunda într-un anumit !aos al vieţii, dacă nu şi-ar cuceri această fermitate pe care ne-o putem cuceri tocmai prin matematică. Cel care

pătrunde viaţa în profunzime ştie câte fiinţe umane au fost ferite de neurastenie, deisterie şi de lucruri şi mai )rave încă, prin simplul fapt că au învăţat să privească înmod /ust nişte triun)!iuri, dreptun)!iuri, tetraedre etc."ş putea introduce aici un element subiectiv, care ne va slu/i ca ilustraresimptomatică. *mi place în mod special mecanica, nu numai din motive obiective,ci, în acest caz, şi din nişte motive absolut subiective. i aceasta tocmai pentru că laIniversitatea din iena am avut un profesor care ţinea nişte cursuri de mecanică



înflăcărându-se într-un mod minunat pentru cercetarea rezultantelor mai multor componente 0 într-adevăr, asemenea experienţe trăite au o influenţă care se

prelun)eşte în viaţa ulterioară. 1ra interesant să vezi cu ce entuziasm interior căutaacest om rezultantele mai multor componente şi extră)ea componentele dinrezultante şi să vezi cum, după ce trecea dintr-un salt de la o tablă la alta, el dansa

pe loc şi se bucura când enunţa ceva de )enul, de exemplu2 c5 O a5 [ b5. Cânda/un)ea în acest punct şi se întorcea spre auditoriu cu un surâs amical, aceasta eracu adevărat o experienţă care c!iar numai ea sin)ură putea comunica entuziasmul

pentru mecanica analitică, spre care oamenii nu se simt atraşi în mod deosebit. 0 Dar e important ca tocmai acest element al matematicii, care trebuie să fie repartizatîn modul indicat pe diferitele perioade ale vieţii la vârsta şcolarităţii, să-şi reversefiinţa asupra fiinţei umane în ansamblul ei."tunci am stabilit cei doi poli în dezvoltarea fiinţei umane, elementul muzical-artistic, pe de-o parte, elementul matematic-ideatic, pe de altă parte şi astfel,copilul se inte)rează, încetul cu încetul, în lume, noi având )ri/ă să dezvoltăm înmod /ust, pornind din interior, totalitatea fiinţei sale.Când ne apropiem cu procesul instructiv-educativ de această perioadă a vieţii

copilului când el trebuie să părăsească primul ciclu al etapei secundare, ne simţimîndemnaţi să ne formăm, în însăşi practica predării, o viziune de ansamblu asupracelor mai importante momente pentru dezvoltarea acestei perioada a vârsteişcolarităţii. Când copilul are F sau : ani, el părăseşte casa părintească şi vine laşcoală. &oi îl trimitem, ca să spunem aşa, în lume şi trebuie să avem )ri/ă 0 aşa cumam arătat tocmai la începutul expunerii de astăzi 0 ca el să )ăsească posibilitatea dea se adapta lumii. Când copilul pleacă din casa părintească şi vine la noi, el este unfel de or)an de simţ uriaş. 1xistă în el un fel de copie, o amprentă a părinţilor, aaltor persoane din ambianţa sa, din între)ul său mediu social. i noi trebuie sătransformăm în element universal uman ceea ce face din copil un tip special de

omenesc 0 atunci când vine la şcoală, el este cu adevărat un exemplar particular deomenesc -. Putem face acest lucru mai ales acţionând asupra sistemului respirator şicirculator, care sunt dincolo de ceea ce este individual în fiinţa umană. &oi trebuie,într-adevăr, să transformăm, într-un anumit fel, tipul particular de omenesc pe careîl primim la şcoală într-o fiinţă umană mai universală. Dar, de/a din momentul încare a/un)e la şcoală, copilul poartă în el ceva absolut individual. &u doar subforma pronunţată şi caracteristică pe care o poate lua acest aspect atunci când apareîn mod unilateral la adult la o vârstă ulterioară, când vorbim de temperamentelediferitelor cate)orii de fiinţe umane, când vorbim de temperamentul melancolic,

san)uinic, fle)matic, coleric ci natura copilului are o coloratură absolut personalăcare ne permite să vorbim de copii cu o tendinţă spre tipul melancolic, fle)matic,san)uinic, coleric. *n arta educaţiei şi instruirii, noi trebuie să învăţăm să observămşi să înţele)em toate subtilităţile le)ate de aceste tendinţe ale copilului spre untemperament sau altul, să înţele)em, de asemenea, cum trebuie să-l tratăm pe copil,în funcţie de înclinaţia lui spre un anumit temperament.Copilul melancolic este copilul deosebit de dependent de corpul său fizic, mereuînclinat să scormonească în sine însuşi, deoarece, în virtutea constituţiei sale absolutspeciale, el este acaparat de trup. Din acest motiv, întrea)a sa atenţie este deturnatăde la lumea exterioară. Dar nu putem spune doar atât, că melancolicul nu este atent.



1l nu este atent la lumea exterioară şi nici la impresiile ce provin de la profesor dar el este foarte atent la proprie sale stări. De aceea, copilul melancolic 0 eu vorbescacum de copii, ceea ce spun nu poate fi transpus, pur şi simplu, la adulţi 0, de aceea,copilul melancolic este, de asemenea, un copil lunatic, un copil supus unor dispoziţii sc!imbătoare.Copilul fle)matic este inte)rat în lume în aşa fel încât, în realitate, el este îninconştientul său cu totul dăruit lumii. i pentru că lumea e vastă şi există atâtealucruri, aşadar, pentru că este dăruit atâtor lucruri, el nu se interesează de lucrurile

cele mai apropiate. &ici ceea ce spun acum nu e valabil pentru adult, căci s-ar puteacrede că vreau să-i flatez pe fle)matici dar, fireşte, nu e vorba de aşa ceva. Dar exprimând acest lucru puţin mai radical, am putea spune2 dacă acest copil cutendinţe fle)matice nu s-ar afla pe Pământ, ci în Cer, în Cosmos, el s-ar interesafoarte intens de ceea ce îl încon/oară, căci tendinţele sale îl poartă nu spre ceea ceeste apropiat, ci spre periferia Iniversului, spre imensitatea care nu face prea mareimpresie asupra noastră din simplul motiv că ea cuprinde atâta spaţiu.Copilul san)uinic manifestă, într-un anumit sens, în dispoziţiile sale înnăscute,contrariul melancolicului, contrariul fle)maticului. +ânărul melancolic se dăruieşte

corpului său fizic, fle)maticul este înclinat, prin dispoziţiile sale înnăscute, sprelumea vastă, spre lumea sferelor, pentru că el trăieşte din tot sufletul său de om,într-un mod deosebit de profund, în corpul său eteric, în corpul forţelor

plăsmuitoare. "cest corp este dăruit realităţii în ansamblul ei. De altfel, el serăspândeşte imediat în Inivers, la câteva zile după moarte.Copilul san)uinic trăieşte în ceea ce numim corp astral sau corp sufletesc. "cestcorp sufletesc se deosebeşte de corpul fizic şi de corpul eteric prin faptul că el nuare, în realitate, nici un interes pentru timp şi spaţiu. 1l se află în afara timpului şispaţiului. Datorită acţiunii corpului astral, omul are în sine în permanenţă, în fiecareclipă a vieţii, întrea)a lui viaţă 0 evenimentele cele mai îndepărtate, desi)ur,

atenuate, în comparaţie cu evenimentele cele mai apropiate. Corpul astral este, prinexcelenţă, cel care diri/ează visele. Dar dvs. ştiţi că visele nu ţin seama prea mult decursul temporal al vieţii. isăm ceva care s-a petrecut ieri în vis, sunt amestecatefiinţe din prima noastră copilărie. Corpul astral amestecă evenimentele între)ii vieţinu în funcţie de succesiunea lor în timp şi spaţiu, ci în funcţie de dezordinea pe careo introduce în lucruri, în funcţie de dezordinea care trebuie introdusă în lucruri, fărăsă ţină seama de re)ulile timpului şi spaţiului. Copilul san)uinic este dăruit cu

precădere corpului astral şi acest lucru se manifestă în întrea)a sa atitudine. 1l primeşte impresiile exterioare ca şi cum ceea ce este în afara timpului şi spaţiului

ne-ar fi dat de/a de lumea însăşi. 1l se dăruieşte în mod fu)ar unei impresii, nu oelaborează, deoarece nu ţine seama de timp. 1l este dăruit corpului astral. 1l nu are)ri/ă ca impresiile să rămână în fiinţa omului. 3au, încă un lucru, el nu-şi aminteştecu plăcere de trecut copilul san)uinic trăieşte în clipa prezentă, tocmai pentru că elnu ţine seama de timp, dar manifestă în viaţa exterioară ceea ce trebuie să dezvolteacest corp astral într-o lume superioară.*n calitate de artişti în domeniul instructiv-educativ, trebuie să ne cucerim cuadevărat un simţ foarte subtil pentru a intui însuşirile caracteristice melancolicului,san)uinicului etc., la copilul în dezvoltare. +rebuie să încercăm să tratămtemperamentul în două feluri. *n primul rând, introducând de/a în şcoală un anumit



elementul social tocmai prin intermediul temperamentelor. &e formăm o viziune deansamblu asupra clasei, identificându-i pe copiii melancolici, sau pe copiii cutendinţă spre melancolie 0 temperamentele sunt amestecate, trebuie să ţinem seamade între) 0 şi punem să stea în clasă, acolo unde considerăm că e bine, un )rup decopii melancolici, un )rup de copii fle)matici, un alt )rup de copii san)uinici şi un)rup de copii colerici.1 bine să-i )rupăm împreună pe copiii cu acelaşi temperament, pentru simplulmotiv că, atunci când melancolicii stau împreună, ei au atunci nişte vecini

melancolici, astfel încât aceleaşi temperamente se freacă unele de altele. Copilulmelancolic vede cum se frământă celălalt copil în le)ătură cu o mie de lucruri

posibile, cât de mult este el prizonierul propriului trup. 1l observă atunci acest lucruşi la sine însuşi şi vederea celuilalt copil exercită o acţiune salutară asupra naturii

proprii a copilului melancolic.Când copiii fle)matici au ca vecini tot nişte copii fle)matici, aceştia a/un) în celedin urmă să se plictisească aşa de tare, încât însuşi fle)matismul lor începe să seexcite şi a/un)em să-l stimulăm pe fle)matic prin faptul că se află lân)ă alţi copiifle)matici, prin faptul că aceştia se află în imediata sa apropiere.

Copiii san)uinici, când sunt puşi alături de alţi copii san)uinici pe care îi văd sărindde la o impresie la alta, astfel încât îi interesează când un lucru, când altul, atuncivor să-i îndepărteze ca pe nişte muşte care zboară primpre/ur. Percepând la alţiiînsuşirile pe care le au ei înşişi, aceşti copii a/un) să-şi dea seama că există cevasuperficial în temperamentul lor san)uinic.6ar colericii, când îi punem împreună, se încaieră unii cu alţii, ceea ce îi vindecă,într-un anumit sens, de temperamentul lor coleric căci vânătăile pe care le capătăau un efect foarte benefic asupra temperamentului coleric.4bservaţi toate aceste lucruri. eţi vedea, dacă introduceţi pe această cale un fel deelement social în şcoală, că acest lucru exercită o influenţă extraordinar de salutară

şi că relaţia profesorului cu un temperament sau altul se manifestă într-un anumitfel. &u trebuie să-l tratăm pe copilul melancolic şi, în )eneral, pe copiii care înclinăspre celelalte temperamente, făcând cu ei inversul lucrurilor spre care sunt

predispuşi trebuie se ne obişnuim să-i tratăm după principiul <cele asemănătoare levindecă pe cele asemănătoare= Ksimilia similibus curantur 0 n. t.L. Dacă am vrea să-lsilim pe un copil coleric, de exemplu, să stea cuminte la locul lui, atunci în el se vaaduna atâta forţă colerică, încât aceasta ar acţiona imediat ca o adevărat otravă îninteriorul fiinţei sale. &u putem face aşa ceva. *n sc!imb, dacă, prin între)ul mod dea-l trata pe copilul melancolic, intrăm în /ocul umorilor sale, al melancoliei sale,

dacă ne interesăm de dis-poziţia lui, acest lucru exercită o acţiune salutară petermen lun). Cât despre copilul fle)matic, trebuie să ne interesăm, desi)ur, îninteriorul nostru de el, dar în exterior să manifestăm noi înşine faţă de el un soi defle)matism. Copilului san)uinic trebuie să-i aducem în întâmpinare cât mai multeimpresii, pentru a-i accentua şi mai mult san)uinismul. "tunci, intensitatea pe careo va desfăşura va fi şi mai mare decât de obicei, dacă el trebuie să absoarbă toateaceste impresii, şi consecinţa acestui fapt va fi aceea că intensitatea va creşte o datăcu numărul impresiilor. Putem ameliora, aşadar, temperamentele tocmai tratând celeasemănătoare prin cele asemănătoare.



Cât despre colerici, dacă am putea or)aniza viaţa şcolară în mod ideal, aş prefera să-i trimit după-amiaza în )rădină, i-aş pune să aler)e, să se caţere în copaci, săcoboare, până când s-ar obosi. Când unul dintre ei ar fi în vârful copacului, i-aşspune să stri)e ceva altuia, ar trebui ca ei să se obosească. ăcând în acest fel să iasădin ei ceea ce natura colerică trebuie neapărat să facă să iasă din ei, exercităm cuadevărat influenţa cea mai salutară asupra naturii colerice.+ocmai cunoscând în acest fel lucrurile, vom putea acţiona la şcoală în modadecvat. Pentru a-i putea trata astfel pe copii, profesorul trebuie să vină la şcoală cu

ceva extraordinar de important. Dacă vrea să se orienteze în aceste aspecte, el nutrebuie să sosească la şcoală cu o mină posomorâtă, cu riduri de bătrân de/a din

primii ani de învăţământ, ci trebuie să ştie să aibă în clasă umor. 1l trebuie să facăfaţă tuturor situaţiilor care intervin în clasă şi trebuie să poată face ca fiinţa sa să

pătrundă în fiinţa copilului.CONFERINŢA A /III(ADornach, ) !an0ar!e "#22Când studiem acest moment al vieţii care are loc la sfârşitul vârstei şcolarităţii şi semanifestă în or)anism prin începutul maturizării sexuale, atunci suntem în prezenţa

a ceva pe care artistul care educă şi predă trebuie să-l examineze cu )ri/ă şi atenţienu doar atunci când a sosit momentul, ci de/a pe parcursul între)ii perioade care-l precede. &oi trebuie să ne reprezentăm o dată ce se petrece, în acest sens, în fiinţaumană înainte şi în momentul pubertăţii.*n cursul acestor întâlniri, noi am văzut de/a că fiinţa umană, până la sc!imbareadentiţiei, e o fiinţă care imită, că în această perioadă ea e dăruită unei activităţisufletesc-or)anice în care cele două domenii nu sunt încă separate, că dinor)anizarea-cap porneşte o activitate sufletesc-spirituală care mai este încă oactivitate or)anică şi aceasta umple între) or)anismul. a această vârstă, fiinţaumană trăieşte cu totul în universul său interior în funcţie de conţinutul fiinţei sale

sufletesc-spirituale şi, de asemenea, în funcţie de conţinutul fiinţei sale trupeştiimpre)nate de viaţă. Putem spune2 deosebit de caracteristic pentru această vârstăeste felul în care trăieşte fiinţa umană.i trebuie ca eu să recur) din nou 0 nu pentru că aş crede că e neapărat necesar s-ospun în acest fel în cadrul unui studiu ca acesta pe care-l facem noi aici, dar poatecă, după cele ce au fost prezentate înainte, vom putea înţele)e mai bine despre ce evorba 0 eu recur), aşadar, la metoda care se impune conştienţei clarvăzătoare, dacăvreau să caracterizez în mod clar ce se petrece în realitate.a copilul foarte mic, se pare, desi)ur, că şi în cazul lui, atunci când omul doarme,

sufletesc-spiritualul iese din partea corporal-fizică şi că la trezire pătrunde din nouîn ea. Dar, în acest caz, nu există o mare deosebire între experienţa conştientă pecare o face copilul în corp şi experienţa inconştientă pe care o face el în somn.1xperienţa inconştientă din timpul somnului, atunci când aceasta se desfăşoarănormal, atunci când nu intră în ea reminiscenţe ale vieţii diurne 0 şi se întâmplă rar aşa ceva la copil 0, această viaţă de somn se desfăşoară cu totul într-o supra-lume,într-o lume superioară în raport cu lumea pământească, şi la început din aceastălume este extrasă şi acea activitate care, pornind din creier, lucrează la copil, înstarea de ve)!e, în între)ul or)anism.



Când copilul trece apoi la perioada sc!imbării dentiţiei, anumite forţe sufletesc-spirituale se eliberează, astfel încât ele nu mai iau doar o formă or)anică. 1le iaude/a un caracter sufletesc-spiritual. *ntre sc!imbarea dentiţiei şi pubertate, copiluldezvoltă o )ândire, o simţire şi o voinţă mai libere decât înainte. 1l nu mai este doar o fiinţă care imită, el dezvoltă acel )rad de conştienţă care îi permite ca atunci cândsimte o autoritate, să se le)e de ceva exterior. Dar el are nevoie de acest sentimental unei autorităţi pentru a se le)a de lumea exterioară. *mpre/urările obişnuite alevieţii nu sunt suficiente. "dultul are faţă de adult o altă relaţie decât copilul, acesta

având nevoie de sentimentul autorităţii. Copilul trebuie să adau)e ceea ce are pozitiv relaţia de autoritate, relaţiei pe care o poate avea un adult cu un alt adult,c!iar atunci când este comunicat un mesa/ sau când, într-un alt fel, fără comunicare,este exercitat, de către un adult asupra altui adult, ceva ca un fel de su)estie, însensul bun al cuvântului. Bezultatul este că, încetul cu încetul, în viaţa sufletesc-spirituală intră, c!iar şi în timpul somnului, mai mult din elementele vieţii de ve)!e.i, în măsura în care, în starea de somn, lumea pământească pătrunde în viaţasufletului şi nu mai rămâne aici nimic din supra-lume, exact în aceeaşi măsură ni sedesc!ide posibilitatea de a da o educaţie şi o instruire copilului de această vârstă,

între sc!imbarea dentiţiei şi maturizarea sexuală.a pubertate iese la iveală ceva nou şi, în fond, după pubertate, fiinţa umană nu maieste aceeaşi. Putem caracteriza această situaţie pornind de la ceea ce v-am spus ieri,în ultima parte a conferinţei mele. Pentru copil este, pur şi simplu, normal ca el sătrăiască, până la sc!imbarea dentiţiei, cu totul în corpul său fizic. Dacă el rămâne încontinuare prea mult în această stare, trăind cu totul în corpul fizic 0 atunci aceastăsituaţie nu mai este normală 0 aşadar, dacă el o duce cu sine prea mult în perioadeleulterioare, vedem apărând ceea ce nu este altceva decât temperamentul melancolic.a copilul foarte mic, e absolut /ust ca între trup şi fiinţa sufletesc-spirituală săexiste acelaşi raport ca la melancolic dar ceea ce e bine pentru o anumită vârstă e

anormal pentru altele. +rebuie să ţinem întotdeauna seama de acest lucru.Când copilul trece prin perioada sc!imbării dentiţiei, anumite forţe sufletesc-spirituale se eliberează din activitatea or)anică şi se revarsă în ceea ce am numitcorpul eteric sau corpul forţelor plăsmuitoare. "cesta aparţine ansamblului lumiiexterioare şi, în perioada dintre sc!imbarea dentiţiei şi pubertate, copilul trebuie sătrăiască în mod /ust în acest corp eteric. Dacă de/a înainte de sc!imbarea dentiţiei ela trăit prea mult, dacă a trăit, într-un fel sau altul, prea puternic în corpul său etericînainte de sc!imbarea dentiţiei, atunci apare temperamentul de nuanţă mai alesfle)matică. *ntr-un anumit sens, există o le)ătură strânsă între fiinţa umană şi corpul

său eteric, care este normală. "ceastă le)ătură strânsă trebuie să existe, în modnormal, în perioada dintre şapte şi paisprezece ani, aşadar, între sc!imbarea dentiţieişi pubertate. Dacă această le)ătură strânsă este păstrată în continuare, vedem căapare la adult temperamentul în mod anormal fle)matic.Dimpotrivă, ceea ce poate să apară apoi şi să se emancipeze, în mod normal, la

pubertate, ceea ce am numit ieri corp astral, care nu mai trăieşte, la drept vorbind, întimp şi spaţiu, este ceea ce se exprimă cu precădere în temperamentul san)uinic. iaceastă nuanţă de temperament apare de/a la copil atunci când, în perioada dintresc!imbarea dentiţiei şi pubertate, el introduce prea mult din ceea ce nu ar trebui să



iasă la iveală decât o dată cu maturizarea sexuală. iinţa umană nu este matură pentru san)uinism decât atunci când este matură din punct de vedere sexual.1xistă lucrul potrivit la momentul potrivit, şi diversele anomalii din viaţă suntcauzate de faptul că ceea ce e normal pentru o anumită vârstă s-a deplasat spre oalta. Când putem avea în acest fel o viziune de ansamblu asupra vieţii, atunciînvăţăm să cunoaştem omul în totalitate."cum, ce se întâmplă, aşadar, în momentul maturizării sexuale? 3e întâmplă cevace, iarăşi, poate să decur)ă din consideraţiile noastre din aceste ultime zile. "m

văzut că fiinţa umană lucrează încă în mod lăuntric cu elementul sufletesc-spiritual 0 de/a eliberat până la un anumit punct 0 de care dispune după sc!imbarea dentiţiei.1a îşi croieşte o cale de trecere, prin intermediul sistemului respirator, prinintermediul sistemului circulator, până în punctul în care muşc!ii se inserează peoase. 1a se modelează pretutindeni, mer)ând până la periferia fiinţei sale, iar la

pubertate irumpe în lumea exterioară. Doar atunci fiinţa umană se află cu totul înlumea exterioară.Dar, din această cauză, noi suntem obli)aţi să ne comportăm faţă de tânărul sautânăra care au trecut prin această vârstă cu totul altfel decât am făcut-o faţă de

băieţelul sau fetiţa de până acum. Căci, în fond, între)ul proces de eliberare aforţelor sufletesc-spirituale care se desfăşura în fiinţa umană înainte de maturizareasexuală nu avea încă absolut nimic de-a face cu sexul. 1xistau, desi)ur, unelenuanţe, dar, în realitate, acest proces încă nu avea nimic de-a face cu sexul. Ceea cese referă la sex nu apare decât atunci când fiinţa umană a străbătut afară în lume,atunci când ea a intrat în relaţie cu lumea.Dar atunci se petrece pentru fiinţa sa trupească şi sufletească un fenomen analo)fenomenului care însoţeşte sc!imbarea dentiţiei. a sc!imbarea dentiţiei, am văzuteliberându-se forţele care mer) spre )ândire, simţire, voinţă, ceea ce se dezvoltămai mult în direcţia amintirii. orţa amintirii a devenit, într-un fel, liberă. "cum, la

pubertate, vedem transformându-se într-o activitate liberă a sufletului ceva careînainte intrase în ritmul respiraţiei şi care, de aici, se mai străduia încă să introducăritm în sistemul muscular, în sistemul osos. "cest element ritmic se elibereazăacum, se eliberează pentru a constitui sensibilitatea tânărului sau a tinerei cu fi)uraideală, cu ima)inaţie creatoare. De fapt, abia la pubertate ia naştere ima)inaţiacreatoare propriu-zisă, căci ima)inaţia creatoare nu poate să ia naştere decât atuncicând s-a născut, eliberat de timp şi spaţiu, corpul nostru astral, care, asemeniviselor, poate re)rupa şi întreţese, conform unor puncte de vedere interioare,trecutul, prezentul şi viitorul.

Ce aduce, aşadar, fiinţa umană, atunci când, ca să spunem aşa, ea străbate, prinintermediul sistemului osos, în lumea exterioară? 1a aduce ceea ce înainte exista înuniversul său interior, ceea ce a adus din viaţa prenatală în lumea interioară. a

pubertate, fiinţa umană este, ca să spunem aşa, expulzată din lumea spirituală.Putem spune, fără a exa)era, căci este purul adevăr2 la pubertate, fiinţa umană esteexclusă din viaţa sufletesc-spirituală a Iniversului şi este proiectată în lumeaexterioară, pe care n-o poate percepe decât cu a/utorul corpurilor sale fizic şi eteric.i dacă e adevărat că acest fenomen nu apare absolut clar în conştienţă, el /oacă unrol cu atât mai mare, cu atât mai intens, în subconştient. 1l /oacă în subconştient unasemenea rol, încât acum fiinţa umană 0 în mod subconştient sau semiconştient, aşa



cum am spus 0 compară lumea în care pătrunde cu lumea pe care o avea în sineînainte. *nainte, fiinţa umană nu percepea în sine în deplină conştienţă această lume,dar )ăsea posibilitatea de a lucra în sine împreună cu ea. iaţa interioară a fiinţeiumane îi dă acesteia posibilitatea de a lucra în mod liber cu o supra-lume, cu o lumesufletesc-spirituală. umea exterioară nu-i dă fiinţei umane această posibilitate."tunci, există tot felul de obstacole, atunci apare dorinţa de a învin)e acesteobstacole. "tunci apare între)ul zbucium care, în le)ătura dintre om şi lume, iese laiveală între '>, '@ ani şi până pe la 59 de ani.

"cest zbucium trebuie să existe şi e necesar ca noi, prin întrea)a muncă educativă pe care o desfăşurăm mai înainte, să nu pierdem din vedere acest zbucium caretrebuie neapărat să apară. "numite persoane, care sunt prin natura lor exa)erat demelancolice, pot crede că e bine să-l cruţăm pe om de acest zbucium. Dar tocmai înacest fel devenim cel mai apri) duşman al său. &u trebuie să-l scutim pe om deacest zbucium. +rebuie să ne pre)ătim, să or)anizăm întrea)a educaţie în aşa felîncât ea să vină atunci în a/utorul zbuciumului interior al sufletesc-spiritualului dinom.i, începând cu maturizarea sexuală, trebuie să vedem clar că fiinţa umană nu mai

este aceeaşi, că avem în faţa noastră o fiinţă nouă care ia naştere din le)ătura sa culumea, că acum sentimentul unei autorităţi nu mai are de /ucat nici un rol şi că,înainte de toate, atunci când o învăţăm ceva, indiferent ce, ea cere să-i arătămmotivele acestui lucru. "cum noi trebuie să ne obişnuim să-i întâmpinăm peadolescenţi, băieţi şi fete, cu ar)umente. De exemplu, noi trebuie să ne obişnuim,atunci când tânărul sau tânăra, care tocmai a introdus în lume o supra-lume, tună şiful)eră aflând că în această lume nimic nu e aşa cum ar trebui să fie, că totul ar trebui să fie altfel..., când ei se revoltă în acest fel, noi trebuie să ne străduim, fără adeveni sentenţioşi, să demonstrăm că ceea ce există este, la urma urmei, rezultatulunor evenimente anterioare, rezultatul devenirii istorice. +rebuie să devenim nişte

spirite foarte perspicace, care înţele) perfect cum s-a a/uns aici. Dar nu vom puteaobţine nimic uzând de autoritate. +rebuie să procedăm în aşa fel încât acum să fimcapabili să invocăm pentru diferitele probleme nişte ar)umente de nezdruncinat.Când, la această vârstă, întâlneşti printre oameni un univers de conţinuturi lipsit defundament, când descoperi în lume situaţii pe care le simţi drept absurde şi în faţacărora a/un)i să-ţi spui2 <Ceea ce am trăit până acum înainte de a intra în aceastălume nu are, propriu-zis, nici un sens, deoarece toate acestea mă conduc într-o lumeabsurdă= şi când nu )ăseşti pe nimeni care, la rândul său, să-ţi arate, cel puţin pânăla un anumit punct, că lumea are un sens, atunci furtuna interioară devine prea

puternică, atunci tânărul sau tânăra îşi pierde spri/inul interior. Căci acest corp astraleliberat, el nu este din această lume. +ânărul a fost expulzat din lumea sa, şi el nuvrea să se inte)reze în această lume de aici, decât dacă această lume poate dovedi căşi ea există.eţi înţele)e total )reşit ceea ce spun acum, dacă veţi crede că eu vă prezint acestelucruri ca şi cum ele ar fi trăite într-o conştienţă deplină. &u, nu vreau să su)erezaşa ceva2 eu vreau să arăt că ele se desfăşoară, desi)ur, în starea de ve)!e, dar înadâncurile subconştientului, inundând în valuri de sentimente, în impulsuri devoinţă care se tocesc, exprimându-se în idealuri decepţionate, în aspiraţii



dezamă)ite, exprimându-se, poate, într-o indiferenţă crescând faţă de ceea ce se petrece în lumea exterioară absurdă.Căci dacă la această vârstă educaţia trebuie să fie continuată 0 şi pentru cel ce vreasă înveţe ceva, trebuie, desi)ur, ca educaţia să fie continuată 0, materia predatătrebuie să-i fie transmisă tânărului sub o formă educativă adecvată, trebuie să-l

pre)ătim pentru ca el să poată înfrunta începuturile vârstei de douăzeci de ani şi perioada care urmează după aceea. 6ată ce se urmăreşte prin această muncă pre)ătitoare. Căci experienţele trăite de la '@ la 5'-55 de ani 0 această perioadă nu

este, bineînţeles, precis delimitată, mai ales în epoca noastră de !aos uneori,lucrurile despre care vorbim se petrec c!iar şi mult mai târziu 0, experienţele trăiteatunci trebuie să conducă la faptul că, înarmat cu toate loviturile primite de la viaţă,cu toate loviturile pe care le-a dat el însuşi vieţii, să fie primit iarăşi, între douăzecişi treizeci de ani, în lumea din care a fost expulzat când a trecut de la copilărie laadolescenţă. 1l trebuie să fie din nou acceptat în această lume trebuie să se le)e dinnou de ea, trebuie să )ăsească din nou le)ătura cu ea, căci fără această le)ătură,lucrurile nu mer) deloc în viaţă. Dar el trebuie să )ăsească această le)ătură în modabsolut independent. Dacă îi este impusă de vreo autoritate, nu valorează nimic.

Până la pubertate, )raţie autorităţii dorită cu ardoare de copil, noi trebuie, aşadar,să-l conducem destul de departe pentru ca, începând cu pubertatea, să nu mai fienevoie să ne folosim autoritatea. Dar noi mai trebuie, în mod cu totul special, încalitate de educatori şi profesori, să devenim noi înşine capabili să putem /ustifica

pretutindeni faptele pe care vrem să le transmitem copilului.6ată, prezentată mai întâi din punct de vedere mai curând sufletesc-spiritual, aceastăimportantă metamorfoză care se petrece la pubertate pentru tânăr.1 de cea mai mare importanţă să reţinem faptul că principiul sexelor nu apare în omdecât în momentul în care, aşa cum am arătat, el intră în lume. Hineînţeles, cum înviaţă totul este relativ, acest adevăr trebuie să fie şi el considerat un adevăr relativ.

Dar, în realitate, trebuie să vedem clar că până la pubertate omul trăieşte ca fiinţăumană în sens )eneral şi că doar începând cu maturizarea sexuală el trăieşte ca

bărbat sau femeie experienţele pe care i le oferă lumea. *n această c!estiune, în care,în zilele noastre, din cauza civilizaţiei noastre în )eneral intelectuale şi naturaliste,lipseşte puţin discernământ, doar cel ce abordează lumea fără pre/udecăţi tocmai

pentru a-şi cuceri o cunoaştere /ustă a omului, doar acela poate a/un)e la înţele)ereaadevărată a relaţiei dintre sexe în lume şi, de asemenea, a importanţei, de exemplu,a problemei sexuale sau a problemei femeii la ora actuală şi într-un viitor foarteapropiat.

ireşte, când se spune că, într-un fel, omul nu este o fiinţă umană în )eneral decât până la pubertate, noi nu înţele)em acest lucru aşa cum trebuie decât dacă vedemclar ce metamorfoză considerabilă se petrece, de exemplu, la băieţi, în sc!imbareavocii, în sc!imbare timbrului vocii, în momentul pubertăţii. *n mod analo), şi la fetese petrec nişte procese, numai că acestea se situează într-o altă sferă. Ceea ce estevocea umană în )eneral, cu toate modulaţiile ei, cu tot ceea ce oferă ea ca

posibilităţi de a forma sunete rostite şi cântate, aceasta provine din omenescul)eneral, aceasta ia naştere din elementul sufletesc-spiritual, din felul cum lucreazăel în om până la pubertate. 3c!imbarea pe care o aduce bărbatul în re)istrul vociisale este ceva care îi este impus din afară de către lume, e ceva prin care el se





următoarea impresie asupra bărbaţilor2 <6a te uită ce pro)rameA 6a te uită ceidealuriA= 0 dar, de fapt, acestea nu se deosebesc, nici prin substanţa lor interioară,nici măcar prin tonul lor, de idealurile şi pro)ramele pe care le are mişcarea lor de

bărbaţi. 1xistă, totuşi, o diferenţă2 una afişează nişte revendicări pentru femei,cealaltă, pentru bărbaţi dar eu vreau să spun că, în ceea ce priveşte substanţainterioară, nu există nici o diferenţă.Conform cu natura sa profundă, bărbatul poartă în el omenescul în aşa fel încât, ladrept vorbind, el simte întotdeauna umanul ca pe o eni)mă, ca pe ceva pe care nu-l

poate pătrunde pe de-a-ntre)ul, ca pe ceva care îi pune nişte problemeinexprimabile pe care el nu poate să le rezolve. "ceastă nuanţă specifică bărbaţilor,care la francmasoni s-a infiltrat în tot ceea ce este mister şi ceremonie şi care are uncaracter sec şi plicticos, a impre)nat întrea)a noastră cultură, în aşa măsură încâtastăzi femeia suspină sub acest /u), dar, pe de altă parte, ea îl cere, îl doreşte şi vreasă i se supună.Dacă privim 0 oricât de ciudat ar putea să pară acest lucru 0 medicinacontemporană, cu caracterul ei materialist şi, totodată, cu această trăsătură de a nuînţele)e nimic din natura umană, de a începe cu natura fizică, şi de a incita, cel

mult, la nişte experienţe, dacă privim această medicină 0 ea are toate caracteristicileunui produs masculin, astfel că n-am putea caracteriza mai bine ceea ce emană, propriu-zis, dintr-un cap masculin, decât luând exemplul medicinei contemporane.Când spui, în zilele noastre, adevărul, oamenii te iau foarte adesea drept cineva careare )ustul paradoxului dar astăzi, foarte adesea, este real tocmai paradoxul. "stfel,atunci când caracterizezi adevărul 0 ceea ce nu este deloc comod 0, trebuie sărecur)i neapărat la paradox."şadar, în timp ce femeia vede omenescul mai curând ca pe o ima)ine ideală,

bărbatul îl vede mai curând ca pe o dorinţă cu caracter de eni)mă. Pe de altă parte,nu vom pătrunde în problema care ne preocupă aici şi care, mai ales pentru

educatorul-artist, este de o importanţă cu totul deosebită, decât dacă a/un)em săvedem clar că în civilizaţia actuală se vorbeşte de iubire la modul absolut )eneral.6ubirea... Desi)ur, putem vorbi despre iubire şi la modul )eneral, aşa cum am vorbide nişte in)rediente culinare dar atunci când cineva emite nişte speculaţii abstractede acest fel şi începe apoi să vorbească despre asta, îmi face întotdeauna aceeaşiimpresie ca şi atunci când s-ar spune2 <3are, za!ăr, piper, e totuna, toate sunt niştein)rediente.= "ceasta este o abstracţiune. Dacă acum, în viaţa reală, am pune sare încafea în loc de za!ăr, sub pretext că e totuna, că toate intră în aceeaşi cate)orie)enerală, atunci am fi cam nebuni, nu-i aşa. 1i bine, în viaţa civilizaţiei noastre, noi

cădem în fiecare clipă în această nebunie, emiţând nişte )eneralităţi speculative şine)li/ând realităţile concrete ale vieţii.6ubirea e ceva absolut diferit la bărbat şi la femeie. a femeie, iubirea îşi are izvorulîn ima)inaţie şi este întotdeauna le)ată de dorinţa femeii de a forma o ima)ine.emeia 0 iertaţi-mă că o spun astfel 0 nu iubeşte, pur şi simplu, bărbatul real aşacum apare el în viaţă bărbaţii nu sunt, de altfel, făcuţi în aşa fel încât, dacă ai oima)inaţie sănătoasă, să-i poţi iubi, aşa cum sunt ei în ziua de astăzi, dar aici maiexistă întotdeauna ceva în plus, există ima)inea ideală care s-a ivit din lumeacealaltă, care este un dar al Cerului. Hărbatul, dimpotrivă, iubeşte întemeindu-se pedorinţă iubirea unui bărbat poartă un pronunţat caracter de dorinţă. i trebuie să



vedem clar diferenţa, să vedem cum se exprimă iubirea, într-un sens mai curândideal, ideal sau real. 6dealul cel mai înalt poate să mai conţină nişte dorinţe idealesenzualitatea cea mai instinctuală poate fi un produs al ima)inaţiei. Dar existăaceastă diferenţă radicală dintre iubirea bărbatului şi iubirea femeii. 6ubireafeminină îşi are rădăcinile în ima)inaţie iubirea masculină îşi are rădăcinile îndorinţă. +ocmai acest lucru face ca ele să formeze un tot, care în viaţă estearmonios.6ată ce trebuie să aibă prezent în spirit educatorul-artist, atunci când se află în faţa

unor adolescenţi. 1l ar trebui să vadă clar că anumite lucruri care nu au fost predatemai devreme nu mai pot fi recuperate, o dată ce a fost trecut pra)ul pubertăţii. Pânăla această vârstă, trebuie să-i dăm fiinţei umane o educaţie adecvată, pentru ca, în

perioada ce va urma, bărbatul să nu fie unilateral, şi nici femeia. 1ste inevitabil caomul să devină unilateral, dacă nu a primit educaţia adecvată până la pubertate.*n zilele noastre, când, din fericire, noi intrăm din ce în ce mai mult într-o epocă încare, c!iar şi după pubertate, cursurile sunt mixte şi cele două sexe iau parte la eleîmpreună, pentru a lucra împreună în viaţa socială, e deosebit de important să luămîn considerare cu multă )ri/ă ceea ce am spus adineaori. Căci doar în acest fel o

mişcare cum este feminismul va putea fi întemeiată pe o bază sănătoasă, pe o bazăcu adevărat sănătoasă.Dacă transpunem ceea ce am spus aici într-un mare tablou la scară planetară, noitrebuie să vedem foarte clar că în civilizaţia )lobului există o deosebire radicalăîntre 4rient şi 4ccident, între "sia, pe de-o parte, şi 1uropa, "merica, pe de altă

parte. Deosebirea dintre "sia şi 1uropa este mult mai mare, de exemplu, decâtdeosebirea dintre 1uropa şi "merica. *n "sia, există vesti)iile unei culturi pline deînţelepciune care îşi are ori)inile în noaptea timpurilor. *n aparenţă, această culturăse află în decadenţă, c!iar în totală decadenţă, dar ea trăieşte ca o amintire, ea estevenerată ca o amintire. 1a trăieşte în aşa măsură, încât, de fapt, asiaticul nu-l poate

înţele)e cu adevărat pe european, nici pe american. i dacă ne amă)im în această privinţă, ne amă)im asupra celui mai mare mister istoric al vremurilor noastre, careeste extraordinar de important în epoca actuală şi va fi extraordinar de importantîntr-un viitor foarte apropiat.*n 4ccident, noi avem, dincolo de toate nuanţele, o anumită omo)enitate, încomparaţie cu 4rientul. &oi trăim cufundaţi în civilizaţia pământească, aceastăcivilizaţie care, înainte de toate, îşi scoate reprezentările din ceea ce se desfăşoarăîntre naştere şi moarte. 4rientul nu trăieşte deloc cu ceea ce se află între naştere şimoarte, nici în viaţa exterioară, în civilizaţia te!nicistă. 4ccidentul, el trăieşte în

această viaţă ce se desfăşoară între naştere şi moarte, c!iar atunci când e vorba desentimentele sale reli)ioase. 4rientalul se întreabă2 <4are de ce m-am născut, de ceam intrat în această lume fizic-senzorială?= 4ccidentalul consideră această viaţă înlumea fizic-senzorială mai mult sau mai puţin ca de la sine înţeleasă. C!iar dacă sesinucide, aşa stau lucrurile. 1l consideră viaţa ca de la sine înţeleasă şi dacă eldezvoltă şi o anumită sensibilitate pentru viaţa supraterestră, o face doar pentru căaceastă viaţă fizică ar fi o mare deziluzie, dacă s-ar sfârşi o dată cu moartea.1 vorba de o deosebire radicală dar noi nu vedem această deosebire radicală, atâtavreme cât caracterizăm lucrurile într-un mod abstract2 pentru a o vedea, trebuie săintrăm în viaţa concretă. Cu cât mer)em mai mult dinspre 4rient spre 4ccident, cu



atât descoperim mai mult că femeia, în ciuda conştienţei pe care o poate avea, arenostal)ia vieţii interioare a 4rientului. Cât despre bărbatul occidental, lucrurile staucu totul altfel. i el are nişte aspiraţii, dar acestea nu mer) spre ceva, ele provin dinexperienţele pe care le trăieşte. 1l este cufundat în între)ime în viaţa exterioară cese desfăşoară între naştere şi moarte. Dar, cu toate acestea, ceva din el vrea să iasădin această lume. i acest lucru îl putem percepe în tot ceea ce, la urma urmei, neîncon/oară drept civilizaţie exterioară, de la istula până în "merica, trecând prinermania, ranţa, "n)lia, până la 4ceanul Pacific. *n această privinţă, avem o

trăsătură comună. i educatorul care se află în faţa unor tineri percepe în modconştient această trăsătură comună, care apare în zilele noastre, c!iar dacă el simteîn mod inconştient, din această cauză, o anumită disperare. +rebuie să fii foartefilistin ca să n-o poţi percepe.*n întâlnirile pe care le-am avut de/a, am spus că la şcoală, pentru a proceda în mod

/ust, ar trebui să punem pe foc toate cărţile, că ar trebui să /oace un rol doar relaţiaeducatorului-artist cu copilul. Dar dacă acum ne adresăm unor adolescenţi, atuncicărţile, atunci aproape întrea)a civilizaţie exterioară devine un supliciu. tiu căacest lucru nu e perceput de mulţi oameni, pentru că oamenii nu pătrund atât de

adânc cum ar trebui în viaţa reală, în viaţa concretă. Dar întrea)a noastră civilizaţieexterioară are, şi în această privinţă, un caracter unilateral masculin. 4ccidentalii ar voi să se smul)ă din această lume, în care se simt, la drept vorbind, prizonieri. Dar ei nu îndrăznesc să realizeze această eliberare. 1i nu )ăsesc o punte de le)ătură întrelumea fizic-senzorială şi lumea spirituală. i astfel, pretutindeni în civilizaţianoastră exterioară, noi avem lumea fizic-senzorială caracterizată prin aceastăaspiraţie2 <Dacă aş putea ieşi din această lumeA= 0 dar şi prin incapacitatea de a ieşidin ea.1 absolut adevărat că e foarte dificil să )ăsim în mod concret nişte aşezăminteşcolare pentru copiii până la pubertate, dar după aceea, pentru copiii mai mari, ne

)ăsim, într-un anumit sens, complet dezarmaţi, căci mi/loacele de care dispunem pentru mai face în continuare ceva pentru tineri sunt, pur şi simplu, insuficiente. Deaceea, de fapt, profesorul şi educatorul-artist, atunci când se află în faţa unor tineride această vârstă, ar trebui să aibă acest sentiment2 <Pentru a putea măcar să începisă realizezi această educaţie şi instruire, tu ai nevoie de un minimum de cunoaşterereală a naturii umane.= "stfel, poate vom vedea, începând de/a de pe acum, la celcare educă şi instruieşte copilul înainte de pubertate, manifestându-se, într-un modmai mult sau mai puţin estompat, aspiraţia spre o profundă cunoaştere a omului.Dar, pentru orice simţ peda)o)ic sănătos, această aspiraţie trebuie să rămână ceva

desc!is, din punct de vedere interior, faţă de educaţia adolescentului.emeia are nostal)ia 4rientului, bărbatul vrea să se smul)ă 4ccidentului2 aceasta etrăsătura fundamentală a între)ii noastre civilizaţii contemporane. 1 ceva care, prinfaptul că până la pubertate omul nu e decât o fiinţă umană în )eneral, nu apare atâtde pre)nant în clasele precedente, dar e un fenomen pe care-l întâlnim într-un modabsolut concret imediat ce ne aflăm în faţa unor adolescenţi.Presupuneţi, de exemplu, că profesorul de )ermană vrea să-i recomande unuiadolescent o carte care să vorbească despre Goethe ca )erman. 6ată-l într-o mareîncurcătură. &u există nimic asemănător în civilizaţia cunoscută în mod curent. iatunci când un )erman desc!ide una dintre cărţile scrise pe această temă, el nu



învaţă absolut deloc să-l cunoască pe oet!e. Dacă foloseşte, să spunem, bio)rafialui oet!e scrisă de "e,es % &ota >' ( , el va învăţa, desi)ur, să cunoască bine, mai

bine decât din orice altă lucrare )ermană, nişte aspecte despre oet!e care mer)mai curând în exterior, dar, în sc!imb, el nu va învăţa să cunoască ceea ce este înoet!e specific )erman. i în zilele noastre, aşa este peste tot, pentru simplul motivcă noi nu avem cărţi şi nici altceva ce am putea folosi pentru educaţia, pentruinstruirea tineretului.*n această privinţă, lucrul important e să intrăm cu adevărat în această epocă în care

femeia să participe la elaborarea vieţii culturale a civilizaţiei, în care femeia săaducă acestei civilizaţii ceea ce îi este ei specific, ca femeie, în care, în sc!imb, easă nu aducă ceea ce a învăţat de la această cultură până acum masculină. "m avutcândva, prin anii V89 ai secolului trecut, o discuţie cu o feministă )ermană eraabsolut radicală în opiniile ei, şi totuşi, eu trebuie să spun că aceste opinii îmidădeau impresia că această femeie nu pretindea altceva decât să se inte)reze culturiişi civilizaţiei masculine şi nu se )ândea deloc să îmbo)ăţească lumea cu un aport alfiinţei sale feminine. Ceea ce vreau să spun prin aceasta nu are nimic unilateral, nicifilistin. " trebuit să-i spun acestei femei foarte libere şi radicale2 <a drept vorbind,

această mişcare nu reprezintă încă ceva de care lumea are nevoie. ucrul de care arelumea nevoie nu este ca femeile să poarte 0 iertaţi-mă 0 ceea ce în "n)lia nu e voiesă spui, ci înseamnă, efectiv, ca bărbatul şi femeia să poată aduce fiecare ceea ce îieste specific, pentru a acţiona împreună într-o strânsă le)ătură.=*n tot ceea ce facem pentru a educa fiinţa umană în devenire trebuie să vizăm,înainte şi după pubertate, această confi)uraţie particulară. 3ă luăm un exempluconcret. 1xistă <Paradisul pierdut= de Milton % &ota >5 ( . a fi bine să facem nişteore şi cu această temă. Când să le facem? Dacă ţinem seama de tot ceea ce amîncercat să expun în acest domeniu, vom )ăsi, dacă sesizăm bine momentul apariţieielementului povestirii, al descrierii, în perioada ce urmează vârstei de '9 ani, vom

)ăsi că <Paradisul pierdut= de #ilton 0 în )eneral, întrea)a poezie epică 0 estefoarte adecvat acestei vârste. Homer , de asemenea, dacă este prezentat între '9 şi '>ani2 atunci este cel mai bine primit. *n sc!imb, având în vedere dezvoltarea reală afiinţei umane, este absolut prematur, la această vârstă, să-l introducem peShakespeare în educaţie şi instruire căci, pentru a primi cum se cuvine, ca fiinţăumană, ceea ce oferă poezia dramatică, trebuie să fi trecut de/a, cel puţin, pra)ul

pubertăţii. " aborda teatrul mai devreme, ar însemna a alun)a din sine ceva pe carel-am simţi ca pe o carenţă mai târziu.ucrurile pe care vi le-am expus acum nu le veţi percepe foarte bine decât atunci

când veţi fi obli)aţi să prezentaţi, atât tânărului, cât şi tinerei care au trecut de pubertate 0 astăzi, eu nu voi lua decât un exemplu 0 să le prezentaţi, de exemplu,istoria. Cursul adevărat al evoluţiei istorice a omenirii a văzut întreţesându-se 0 deşisub o formă diferită 0 forţele masculine şi forţele feminine. Dar cărţile noastre deistorie, sin)urele de care dispunem pentru această vârstă, sunt de natură absolutmasculină, ca şi cum ele nu l-ar avea drept autor decât pe 1pimeteu. etele, deexemplu, care au trecut de pubertate n-ar înţele)e din ele absolut nimic. Cât despre

băieţi, ei le vor )ăsi cam plictisitoare, dar cu ei te mai poţi descurca în domeniulelementului epimeteic, care se ocupă de preferinţă de /udecată, de ceea ce poate fiverificat în mod direct.







Dar există şi o studiere prometeică a istoriei, prin care nu ne mulţumim doar să prezentăm evenimentele, ci prin care arătăm ideile epocii actuale în metamorfozalor pornind din nişte epoci precedente, şi acest lucru în aşa fel încât să vedem căexistă nişte impulsuri care fac să înainteze prezentul, şi că, la rândul său, prezentuleste condus mai departe de anumite impulsuri. "ceastă acţiune a unui element

prometeic în istorie este aspectul de care se simte atras în mod deosebit elementulfeminin."r însemna să privim lucrurile într-un mod absolut unilateral dacă am vrea să

prezentăm istoria într-o manieră prometeică la o şcoală de fete şi într-o manierăepimeteică la o şcoală de băieţi. Hăieţii s-ar pierde cu totul în trecut, şi astfel ei ar deveni încă şi mai ri)izi decât sunt astăzi. Cât despre fete, dacă ar auzi istoria

prezentată numai în felul în care le convine, ele n-ar mai dori altceva decât săzboare în întâmpinarea viitorului. 1le ar simţi pretutindeni impulsurile care sunt înmod special accesibile înţele)erii lor. Dar nu vom putea acţiona în mod /ust însensul vieţii sociale decât dacă istoriei epimeteice, care în zilele noastre esteaproape sin)ura şi unica pe care o avem, îi vom adău)a o istorie scrisă de Prometeu.*n ziua când în prezentarea istoriei se vor con/u)a cele două elemente, atunci vom

avea, într-adevăr, cărţile de istorie scrise pentru tineret, sau ni le vom alcătui noiînşine, dacă ne revine o asemenea misiune.CONFERINŢA A /IV(ADornach, * !an0ar!e "#22Ceea ce v-am descris ca fiind structura fiinţei umane şi care poate slu/i la elaborareaunei ştiinţe inte)rale despre om poate fi expus pornind de la punctele de vedere celemai diferite şi tocmai făcând acest lucru a/un)em treptat la o cunoaştere autentică aceea ce se )ăseşte în dosul aparenţelor. -am vorbit despre corpul astral, această

parte componentă a fiinţei umane care, ca să spunem aşa, trece pe deasuprarelaţiilor spaţiale şi temporale, care devine liberă faţă de aceste relaţii spaţiale şi

temporale. "m încercat să arăt cum se exprimă aceasta în vis, cu ima)inile sale,arătând că, în esenţă, visul provine din corpul astral şi că, în ima)inile sale, elamestecă şi confundă ceea ce este izolat în timp.Putem ale)e multe puncte de vedere pentru a caracteriza ceea ce este corpul astraluman. Putem încerca, de asemenea, să avem, de exemplu, o viziune de ansambluasupra tuturor însuşirilor, a tuturor stărilor care apar o dată cu maturizarea sexuală2observând aceste stări, aceste facultăţi, ne vom face, de asemenea, o idee desprecorpul astral căci ceea ce ia naştere şi se oferă liberei folosiri a omului la pubertatenu este altceva decât corpul astral.

*n 1vul #ediu, Sfntul .ugustin % &ota >7 ( căuta o apropiere de corpul astral.+rebuie să subliniez că, la 3fântul "u)ustin, încă mai )ăsim structura fiinţei umaneexpusă în spiritul în care o fac eu aici desi)ur, aceasta nu poate fi rodul cercetăriiantroposofice conştiente, dar la 3fântul "u)ustin ea este descrisă )raţie clarvederiiinstinctive pe care omenirea a avut-o odinioară. i modul în care descrie 3fântul"u)ustin acest aspect al corpului astral care, la pubertate, a/un)e în om la o înflorireliberă, este, pentru viaţa fiinţei umane, absolut caracteristică. 3fântul "u)ustinspune, într-adevăr2 raţie însuşirilor fundamentale ale corpului astral, omul de-vineconştient de toate creaţiile artificiale care ţes evoluţia omenirii. Când construim ocasă, când făurim un plu), când construim un război de ţesut, forţele care intră aici





în /oc sunt le)ate de corpul astral. raţie corpului astral învăţăm noi, propriu-zis, săcunoaştem, în lumea exterioară care ne încon/oară, ceea ce este produs de omulînsuşi."tunci când, în procesul educaţiei şi instruirii, ne străduim, practic, să iniţiem fiinţaumană, îndată ce ea trece de pubertate, în aspectele vieţii care au fost produse deomul însuşi, acest mod de a proceda este, aşadar, absolut întemeiat pe o cunoaştereautentică a omului. De fapt, astăzi lucrurile sunt mai complicate decât în epoca3fântului "u)ustin. *n vremea sa, de /ur împre/urul omului, viaţa era mult mai

simplă. *n zilele noastre, a devenit mai complicată. Dar tocmai ceea ce am numit,acum câteva zile, economia forţelor sufleteşti în cadrul educaţiei şi instruirii, trebuiesă procedeze în aşa fel încât, c!iar şi în zilele noastre, să reuşească să-l educe petânăr, în perioada dintre cincisprezece şi douăzeci de ani, sau c!iar după douăzecide ani, astfel încât el să fie iniţiat, încetul cu încetul, în lumea artificială care-lîncon/oară.Beflectaţi numai la ce anume lipseşte civilizaţiei noastre pentru se a a/un)e laaceasta. *ntrebaţi-vă dacă nu cumva există mulţi oameni care, la ora actuală, seslu/esc de telefon, de tramvai, de vaporul cu aburi, fără a avea cea mai mică idee ce

se petrece în realitate cu aburul, cu telefonul şi cu locomotiva sau tramvaiul. *ncadrul civilizaţiei noastre, omul este încon/urat de lucruri al căror sens îi scapă."cest lucru poate părea lipsit de importanţă pentru aceia care cred că doar ceea ceeste trăit în mod conştient are importanţă pentru viaţa omului. Cu si)uranţă, suntem

perfect conştienţi atunci când ne mulţumim să luăm un bilet de tramvai şi sămer)em astfel până la staţia dorită, sau şi când primim o tele)ramă fără a avea ceamai mică idee de felul în care s-a petrecut acest lucru, fără a fi văzut vreodatătele)raful morse. Pentru conştienţa obişnuită, putem spune că acest lucru este fărăimportanţă dar pentru ceea ce se petrece în adâncurile sufletului uman, acest lucrunu este fără nici o importanţă într-un Inivers de care te slu/eşti fără a-i înţele)e

sensul, omul este ca într-o înc!isoare fără ferestre prin care să privească afară."rta educaţiei şi instruirii trebuie să fie profund pătrunsă de această cunoaştere.Când fiinţa umană intră, aşa cum am arătat ieri, în perioada în care apar diferenţierile dintre bărbat şi femeie, el este, de asemenea, apt pentru a intra şi înalte diferenţieri ale vieţii şi atunci trebuie să fie iniţiat în viaţa reală. De aceea,

pentru copiii noştri de la coala Galdorf, atunci când se apropie vârsta pubertăţii,noi introducem în pro)ram ceva cum este torsul, ţesutul. Hineînţeles, aceastareprezintă o muncă uriaşă şi nu e uşor să elaborezi planul şcolar, când ai intenţia dea introduce în acest plan şcolar, începând cu pubertatea, tot ceea ce face din om un

spirit practic, adică o persoană care înţele)e lumea în care trăieşte. a coalaGaldorf noi trebuie să ne luptăm, de asemenea, cu necesităţile exterioare ale vieţiicontemporane. +rebuie să-i pre)ătim pe elevi, băieţi şi fete, în aşa fel încât ei să

poată urma, eventual, cursurile unei facultăţi, ale unei şcoli superioare deînvăţământ te!nic etc. "şadar, trebuie să introducem în planul şcolar şi nişte lucruri

pe care noi le considerăm superflue, dar care trebuie să fi)ureze în el din motiveleindicate. Când e vorba de elevi care au atins vârsta pubertăţii, stabilirea planuluişcolar având în vedere cea mai mare economie sufletească devine o întrea)ă

problemă. "cest lucru cere multă osteneală, dar putem să-l realizăm. Putem să-lrealizăm dacă dezvoltăm noi înşine un simţ pentru ceea ce este esenţial în viaţă, şi



dacă apoi transmitem aceste lucruri elevilor în modul cel mai economic posibil,astfel încât ei să înveţe în modul cel mai simplu ce fac ei în realitate atunci când

primesc sau dau un telefon, ce face tramvaiul, şi toate celelalte aparate etc. 1suficient să dezvoltăm în noi înşine această facultate de a transmite toate acestelucruri în formulări cât mai simple atunci, putem să-i învăţăm foarte bine acestelucruri, şi ce sens au ele, pe elevii, băieţi şi fete, care sunt la vârsta la care le potînţele)e. Căci acesta e scopul spre care trebuie să năzuim2 trebuie să năzuim caelevii, băieţi şi fete, să a/un)ă la cunoaşterea în profunzime a sensului civilizaţiei

noastre. De/a la orele de c!imie, fizică, trebuie să pre)ătim totul în mod adecvatvârstei care precede pubertatea, pentru a putea apoi, la intrarea în perioadamaturizării sexuale, să construim pe această bază, în modul cel mai economic

posibil, toate aspectele practice ale vieţii."tunci, fireşte, va trebui să ţinem seama, de asemenea, de faptul că elevii a/un) lavârsta când, într-un anumit fel, ei trebuie să fie diferenţiaţi 0 desi)ur, unii se vor diferenţia şi în alte privinţe 0, dar mai ales în privinţa orientării lor spre o profesiemai curând intelectuală sau spre o meserie mai curând manuală. *n acest sens, nutrebuie să uităm că o artă a educaţiei întemeiată pe o cunoaştere autentică a omului

recunoaşte ca fiind ceva de la sine înţeles faptul că diferitele elemente ale naturiiumane tind să formeze un între). +rebuie numai să examinăm felul cum putemtinde spre acest între). Hineînţeles, când elevii, băieţi şi fete, sunt deosebit de dotaţi

pentru nişte profesiuni mai curând intelectuale, trebuie să le dăm o educaţie şi oinstruire care să mear)ă în această direcţie. Dar o facultate care, c!iar la o vârstămai avansată, este dezvoltată în om într-un mod unilateral, trebuie, într-un anumitsens, să fie cultivată în direcţia unui fel de totalitate prin dezvoltarea unor facultăţicomplementare. "tunci când trezim în elev nişte impulsuri de voinţă care mer) într-un sens mai curând spiritual, trebuie să dezvoltăm latura cunoaşterii 0 căci corpulastral, atunci când îşi dezvoltă impulsurile de voinţă într-un anumit sens, cere să fie

dezvoltate, în celălalt sens, impulsurile de cunoaştere care şi ele există în el 0, noitrebuie să dezvoltăm atunci impulsurile de cunoaştere în aşa fel încât omul să aibăcel puţin o idee clară despre anumite domenii ale vieţii practice, care îi vor treziinteresul pentru viaţa practică în ansamblul ei.1 cu adevărat ceva ce lipseşte civilizaţiei noastre, în care 0 o să vă menţionez un cazextrem 0 se )ăsesc statisticieni care întocmesc statistici pentru a şti cât săpun sefoloseşte într-un anumit teritoriu, şi care nu au nici cea mai mică idee despre felulcum se fabrică săpunul. &imeni nu poate face cu o reală înţele)ere un studiustatistic despre consumul de săpun, dacă nu are nici o idee, în linii mari, despre

fabricarea săpunului.edeţi2 din cauză că astăzi viaţa a devenit atât de complicată, încât parametrii decare trebuie să se ţină seama sunt aproape incomensurabili, principiul economieisufleteşti va trebui să /oace cel mai mare rol. Problema peda)o)ică ce apare în acestdomeniu este tocmai aceasta2 cum să descoperim în mod economic ceea ce trebuiesă facem pentru această vârstă? "r fi ceva uşor de realizat, dacă n-am aveaimprimate în corpul nostru tot soiul de racile, tot soiul de obişnuinţe peda)o)icecare prind din nou teren în prezent şi care nu-şi mai au, la drept vorbind, nici o

/ustificare în viaţa contemporană.



recul ni s-ar fi părut cam ciudat, dacă 0 oarecum aşa cum o facem noi în liceelenoastre 0, înainte de a-i pre)ăti pe tineri pentru viaţa societăţii )receşti, i-ar fi iniţiatîn civilizaţia e)ipteană sau caldeeană. Dar în această privinţă nu putem spune încămare lucru, tocmai pentru că trebuie să ţinem seama de necesităţile vieţiicontemporane.3e pune problema, aşadar, să-l familiarizăm într-un evantai cât mai lar) curealităţile vieţii meşteşu)ăreşti pe acela care se orientează spre o profesiuneintelectuală şi, invers, între anumite limite, acela care se orientează spre o meserie

manuală, în măsura în care îşi dezvoltă /udecata, trebuie să fie familiarizat cu ceeace li se oferă oamenilor ca profesiune intelectuală. Dar aici trebuie să subliniem cătrebuie neapărat să tindem, cel puţin, a cultiva c!iar în şcoală acest aspect practic alvieţii. 4 meserie manuală n-ar trebui să fie învăţată la locul de muncă în loc să-iducem pe tineri imediat în uzină printre adulţi, ar trebui să le dăm, c!iar în cadrulşcolii, posibilitatea de a face cunoştinţă cu latura practică a vieţii, pentru ca apoitânărul să poată traduce în viaţa practică ceea ce a învăţat, în puţin timp, aş zice, casă vorbesc în ima)ini, după model. "ceastă ucenicie poate să fie, de fapt, destul

practică, pentru ca aspectul respectiv să fie inte)rat complet în viaţa practică. &u

văd de ce, având în vedere că în înc!isorile noastre deţinuţii au fost puşi sămuncească, astfel că ei confecţionează nişte obiecte care apoi sunt de folos în viaţadin afara înc!isorii, nu văd de ce nu s-ar putea confecţiona şi în atelierele şcoliinişte obiecte care ar putea fi apoi, pur şi simplu, vândute în afara şcolii.Dar trebuie să avem )ri/ă ca tânărul să rămână cât mai mult în mediul şcolar, care,

bineînţeles, trebuie să fie sănătos căci natura profundă a naturii umane cere, pur şisimplu, ca ea să abordeze viaţa în mod treptat şi să nu fie azvârlită dintr-o dată, înmod brutal, în mi/locul ei. Din cauză că )eneraţia adulţilor n-a ştiut cum să

procedeze cu tinerii, avem astăzi această mişcare de tineret care există de/a la scarăinternaţională, o mişcare a cărei raţiune profundă adulţii n-o înţele) în ruptul

capului. Dar ea are o raţiune profundă, pe care ar trebui neapărat s-o înţele)em. "r trebui, de asemenea, s-o conducem pe calea cea bună. i, de fapt, acest lucru nu se

poate întâmpla decât dacă educaţia însăşi o va lua pe calea cea bună."cest lucru îl încercăm noi, înainte de toate, în principiul colii Galdorf2 să facemîn aşa fel încât copii să cunoască cât mai mult viaţa, pentru ca, la douăzeci de ani,atunci când eul autentic se va inte)ra în lume cu stăpânire de sine şi libertate, fiinţaumană să poată, de asemenea, să dezvolte cu adevărat sentimentul /ust faţă de lume,

pentru ca ea să se poată simţi atunci cu adevărat în sânul lumii şi să poată primiaceastă impresie2 1u am nişte semeni care sunt mai în vârstă decât mine, care

formează )eneraţia precedentă. "ceste )eneraţii trecute au produs toate lucrurile decare mă slu/esc eu în prezent eu am o le)ătură cu aceste )eneraţii anterioare. 1uînţele) ce au adus ele lumii. 1u nu mă mulţumesc să mă aşez pe scaunul pe care mil-a oferit tatăl meu, ci învăţ să concep cum a fost făcut acest scaun.ireşte, astăzi există multe pre/udecăţi care se opun unei asemenea iniţieri a tinerilor în viaţa practică. Dar eu înţele) prin aceasta ceva cu adevărat practic. Căci e, totuşi,adevărat2 dintre toate epocile pe care le-a traversat omenirea în evoluţia ei, epocamaterialistă în care am intrat este pentru omul însuşi cea mai spirituală. 1u măexplic2 "m întâlnit teosofi care se străduiesc să pătrundă în lumea spirituală dar nuexistă nişte materialişti mai puri decât aceşti teosofi ei vorbesc de corpul fizic2 el



are o anumită densitate apoi, ei vorbesc de corpul eteric2 acesta este mai subtil, dar el mai are încă o anumită densitate, o anumită corporalitate apoi, ei vorbesc decorpul astral2 acesta este infinit mai subtil, dar şi el mai are o anumită densitate. 1imai vorbesc despre tot soiul de lucruri frumoase2 se înalţă din ce în ce mai sus, şiatunci lucrul respectiv devine atât de subtil, încât nu mai ştii deloc ce să faci cuaceastă subtilitate dar totul rămâne )ândit în analo)ie cu materialismul, toateacestea nu se înalţă cu adevărat în spiritual. a drept vorbind, am întâlnit, în sânul3ocietăţii +eosofice, materialismul cel mai )rosier. *ntr-o zi, de exemplu, la Paris,

după o conferinţă, a trebuie să aud că mi se răspunde de către o persoană pe care amru)at-o să-şi spună impresiile2 <Da, această conferinţă a lăsat nişte vibraţii atât de

bune în salăA= *ntr-un cuvânt, oamenii îşi înc!ipuie că impresia lăsată de conferinţă poate fi mirosită ca un parfum. +otul a fost transpus, treptat, în lumea materială.a aceasta eu răspund bucuros cui vrea să m-asculte că prefer un materialist care)ândeşte cu spirit, unui teosof care se înalţă astfel în lumea spirituală într-un modmaterial din simplul motiv că, în mod si)ur, materialistul se află în eroare, dar ceeace concepe el are spirit, are cu adevărat spirit numai că e un spirit foarte diluat, unspirit abstract, dar el are spirit în ceea ce face, spirit real, şi el trebuie să se spri/ine

pe realitatea vieţii. De aceea eu )ăsesc adesea că materialiştii sunt mult maispirituali decât acei oameni care se străduiesc să iasă din materialism într-un modmaterialist. 1poca noastră are, într-adevăr, darul să facă spiritul atât de subtil, încâtnici nu-l mai vede. Dar c!iar şi în te!nica noastră modernă noi elaborăm de/a oactivitate mai spirituală. "ici, tot ceea ce stă la baza unui obiect a luat naştere dinspirit, din spiritul uman însuşi.Pentru a pune pe masă un buc!et frumos de flori, nu trebuie să fii deosebit despiritual, căci natura l-a făcut. Dar trebuie să ai de/a spirit pentru a construi omaşină, fie ea cât de simplă. 3piritul este de/a prezent, numai că nu-l remarcăm,căci nu ştim să observăm noi înşine ca lumea. i a avea spiritul în acest fel este, de

fapt, extrem de dificil de suportat pentru natura subconştientă a omului, dacă el nuare înţele)erea necesară a obiectului respectiv. &oi putem învăţa, treptat, săsuportăm acest spirit pe care l-am revărsat astăzi ca pe ceva abstract asupra

prezentului, doar dacă pătrundem în practica vieţii."ş vrea să vă asi)ur2 în ziua în care se va realiza arta educaţiei antroposofice,această artă va face să intre în viaţă nişte oameni mult mai practici decât aceia pecare-i pre)ăteşte sistemul materialist de astăzi, căci va exista un spirit creativ, nu unspirit la care ne mulţumim să visăm, dacă se poate cu oc!ii înc!işi, luându-nezborul puţin din realitatea exterioară. " a/un)e la spirit fără a pierde din vedere

practica vieţii, acest lucru vrea să-l realizeze, tocmai în ceea ce priveşte latura practică a vieţii, ceea ce eu numesc mişcarea antroposofică."tunci când vrem, începând cu pubertatea, să-i iniţiem în acest fel, pe băieţi şi pefete, în viaţa practică într-un mod practic nemi/locit, uneori putem să a/un)em laexasperare, ca profesori, văzând neîndemânarea ce domneşte tocmai în epocanoastră. i trebuie să ne întrebăm2 1xistă oare, pentru vârsta şcolarităţii, dintresc!imbarea dentiţiei şi pubertate, o metodă care să poată face din omul total o fiinţăabilă, care să aibă mâini îndemânatice? i în acest sens, dacă privim viaţa reală, şinu teoriile 0 dacă ne lăsăm conduşi de viaţă, nu de nişte idei abstracte 0, a/un)em,dacă vrem să-l facem pe om practic, să-l orientăm cât mai mult posibil, între



sc!imbarea dentiţiei şi pubertate, spre ceea ce este frumos, spre o concepţie artisticăasupra vieţii. Cu cât îl apropiem mai mult pe om de înţele)erea frumosului 0 cu câtel se pătrunde mai mult de o înţele)ere profundă a frumosului 0, cu atât va fi el mai

bine pre)ătit să abordeze, la pubertate, viaţa cu adevărat practică, fără a suferi nişte pre/udicii pentru tot restul vieţii. De fapt, nu putem să a/un)em fără pericole laînţele)erea unui tramvai, la înţele)erea locomotivei, decât dacă, la vârsta adecvată,a avut loc o înţele)ere estetică a unui tablou sau a unei sculpturi. De acest lucrutrebuie să avem )ri/ă în primul rând. Dar frumuseţea trebuie să fie considerată ca

făcând parte din viaţă. Pretutindeni trebuie să învăţăm să simţim că frumuseţea nu eceva izolat, înc!is în sine, ci ea este inte)rată vieţii. i, în acest sens, tocmai cu

privire la ceea ce are le)ătură cu instruirea şi educaţia, civilizaţia noastră actuală aremulte de învăţat."ş vrea să vă ofer câteva exemple simplificate la extrem, pentru ca să vedeţi maiexact ce vrea să însemne a trezi în copil simţul frumosului plin de viaţă, impre)natde viaţă. edeţi dvs., poţi a/un)e să asişti la o oră de lucru manual pentru uz casnic,uneori şi şcolar aici, fetiţele stau /os şi ele au un fel de pan)lici, şi ele brodează peaceste pan)lici tot felul de motive, cum se spune. 3ă presupunem că fetiţele

brodează ceva într-un c!enar, de exemplu, acest motiv Kfi)ura 5L 0 eu simplific lamaximum, doar ca să vă arăt. Dacă întrebi2 <De ce facem asta?= 0 poţi auzirăspunsul2 <Pentru a-l pune de /ur împre/urul răscroielii )âtului, la brâu sau şi în

partea de /os a roc!iei, la tiv.= Când ţi se spune aşa ceva, îţi vine să fu)i în lume,căci un asemenea răspuns dovedeşte o totală neînţele)ere a realităţii vieţii în relaţiecu simţul frumosului. Dacă ai un simţ foarte viu al realităţii vieţii, atunci, când îţieste prezentată o tânără sau o doamnă care şi-a cusut un asemenea motiv în parteade sus a roc!iei, în partea din mi/loc şi în partea de /os, poţi avea întru câtvasenzaţia că ea ar fi comprimată de sus în /osA "tunci trebuie să rectifici, spunând căar fi trebui ca un asemenea motiv să fie brodat în trei feluri diferite. 3us, ar trebui să

fie brodat altfel, iar /os, iarăşi altfel2

*n acest c!enar Kcel de susL, ar trebui poate să brodăm acest motiv Kfi)ura 'L 0 ospun încă o dată, e doar o sc!iţă 0 şi în acest c!enar Kcel de /osL, acest motiv Kfi)ura7L. "tunci, această onorabilă persoană îl va putea pune pe acesta Kfi)ura 'L sus, larăscroiala )âtului, căci el arată foarte clar că deasupra se află )âtul, capul. "cestaKfi)ura 5L poate fi cusut atunci la brâu şi acesta Kfi)ura 7L, la tivul roc!iei vedem

foarte clar că aici este /osul şi aici susul. Căci fiinţa umană are un sus şi un /os, şi



acest lucru trebuie să reiasă, dacă vrem ca sentimentul artistic să fie mai aproape deceea ce este viu. De exemplu, am descoperit cândva nişte perne ce fuseseră decoratecu nişte motive de acest fel Kfi)ura >L sau cam aşa ceva. Da, dar pe asta nu-ţi poţi

pune capul, căci ceea ce se află aici, în mi/loc, totuşi, te înţeapăA +otuşi, nu poţi să teculci pe această pernăA 1 imposibil să exprimi în acest fel destinaţia reală a acestuiobiect.

Hineînţeles, trebuie să facem aşa Kfi)ura @L şi acum, acum, nu putem să ne culcămnici pe această pernă decât dacă privim spre dreapta, şi pe orice pernă de acest feleşti obli)at să te culci pe partea cealaltă, şi trebuie să ai acelaşi lucru în stân)a, dacă

vrei să procedezi într-un mod cu adevărat artistic Kfi)urile @ şi FL.*n realitate, nu procedăm aşa. Dar aparenţa face şi ea parte din artă. i trebuie să aiun simţ pentru a sesiza că o pernă ar trebui să fie făcută în aşa fel încât să se

potrivească, într-adevăr, cu poziţia omului spre stân)a sau spre dreapta, şi că acestlucru presupune ce ai avut în minte când ai întors perna.+ocmai acest fel de lucruri vă fac să pătrundeţi în realitatea lumii artistice aaparenţei. i numai atunci când pătrundeţi în mod adecvat în această realitate setrezeşte în dvs. şi simţul care, aş zice, este contra-partea lucrurilor pur practice, caresunt trăite cu adevărat în mod /ust când te scalzi lăuntric în simţul frumuseţii, dar într-un simţ al frumuseţii plin de viaţă.*n prezent, există moda de a avea nişte săculeţi de lucru împodobiţi cu tot soiul de

broderii. ăzând numeroşi săculeţi de acest fel, mă văd obli)at să întreb2 <4areunde e susul şi unde e /osul?= +rebuie, totuşi, să se vadă din exterior, dupăornamentaţie, unde este /osul şi unde e susul. De acest lucru nu se ţine seama deobicei, în timp ce în privinţa cărţilor, se întâmplă, deşi foarte rar, să le facem în aşafel încât, privind coperta, să vedem de care parte se desc!ide. Punem aici un anumitmotiv, pentru a arăta că trebuie să lăsăm cartea înc!isă, să n-o desc!idem de parteaaceasta."ceste exemple nu au pretenţia, o spun încă o dată, a fi altceva decât o sc!iţă pentru

a arăta cum trebuie să pătrundă în viaţă, în mod real, simţul frumosului, cum trebuiesă fie sesizat acest aspect într-un mod viu. Căci doar atunci când vom fi concretizatastfel frumuseţea într-un mod viu vom putea fi apoi astfel educaţi încât să ştim să neinte)răm în viaţa practică, aşa cum cere epoca noastră.*n fond, ceea ce intră aici în considerare e faptul că trebuie să-l a/utăm pe copil să-şidezvolte cu adevărat un simţ al realităţii. oi lua din nou un exemplu, pe care îlconstruiesc, pentru a vă arăta într-un mod cât se poate de simplu cum putem trezi lacopil acest simţ al realităţii în frumuseţe. 6ată ce putem face2 3ă ne ima)inăm că eudesenez pentru copil aceasta Kvezi desenul mai /osL. "tunci eu, în calitate de artist-educator, trebuie să fiu capabil să trezesc în copil sentimentul 0 şi vom a/un)e să-l



trezim curând la un număr de copii care, în ciuda a toate, au o simţire sănătoasă 0 căîn acest fel lucrul respectiv este insuportabil, pentru că la prima vedere el nu arenimic real şi nu l-am putea suporta. i voi putea împin)e lucrurile până acolo încâtsă-i spun copilului 0 dar lăsându-l să descopere el însuşi şi nu su)erându-i dinexterior 02 <Când vezi acest lucru, este exact ca şi cum ai avea în faţa ta desenat unom care n-ar avea decât partea stân)ă a feţei, sau doar braţul stân) sau doar piciorulstân). +u nu poţi suporta ceea ce nu se poate realiza în realitate ca ceva real.=

+rebuie să facem ca acest lucru să intre în simţul pentru frumos, într-un cuvânt,trebuie să-l facem pe copil să simtă necesitatea de a adău)a cealaltă /umătate şi sănu considere lucrul înc!eiat atâta timp cât nu e prezentă cealaltă /umătate. *n acestfel voi dezvolta simţul frumosului într-un mod nemi/locit şi viu. Cuvântul )erman<sc!\n= KfrumosL este din ace-eaşi familie cu cuvântul <3c!ein= Kaparenţă,strălucireL. oi face să apară în copil ceea ce, în mod real, face corpul astral să fiemobil în sine, ceea ce face corpul astral să devină un element activ al omului.1 important ca noi înşine, în calitate de artişti-educatori şi profesori, să cultivăm înnoi acest simţ căci vom vedea cum îi stimulăm pe copii, atunci când îi abordăm înacest fel. i vom cultiva în mod adecvat şi celălalt element artistic despre care am

vorbit de/a în aceste conferinţe. 3puneam că, atunci când copilul, la sc!imbareadentiţiei, vine la şcoală, totul trebuie făcut, într-un anumit sens, în mod artistic.C!iar atunci când îi vorbim despre mediul său ambiant, trebuie s-o facem cu simţartistic, altfel a/un)em la ceea ce se numeşte antropomorfism pretutindeni n-amface altceva decât că am transpune elementul uman în natură. ăcând din toate o

poveste, o le)endă, am introduce peste tot elementul uman şi am risca să le spunemcopiilor că anumiţi copaci există doar pentru a-i furniza omului plută şi dopuri.1ducaţia cu a/utorul ima)inilor nu trebuie să cadă deloc în această capcană. Deaceea, ima)inile pe care le folosim pentru această vârstă trebuie să ia naştere din

frumuseţe. rumosul pretinde să ai simţul evocării, să trezeşti o percepţienemi/locită. i ceea ce poate fi perceput în mod nemi/locit ca frumuseţe în natură nuare nevoie de personificări care umanizează, de antropomorfism etc., ci transpare înmod real din ima)inea evocatoare.Când ne străduim, cu orice ocazie, să dezvoltăm la copil, până la pubertate, acestsimţ al frumosului, atunci, în momentul în care intră în viaţa practică, el o va faceînfruntând această practică a vieţii într-un mod uman se stabileşte o armonie întreviziunea umană asupra lucrurilor şi ceea ce apropiem de copil la pubertate dreptrealităţi practice ale vieţii.Dar acest fenomen are şi un aspect social de o enormă importanţă. Problema socială

trebuie să fie abordată, în multe privinţe, din nişte un)!iuri de vedere la care



oamenii nu se )ândesc deloc. edeţi dvs., e absolut posibil ca toate ororile care neîncon/oară astăzi în această civilizaţie 0 sper că nu mă veţi contrazice, totuşi2 e unadevăr internaţional faptul că, imediat ce ne apropiem de un mare oraş, suntemîncon/uraţi, în cea mai mare parte cel puţin, de nişte orori stri)ătoare la cer din

punct de vedere estetic 0 toate aceste orori ar deveni cu totul altceva, dacă doar câteva )eneraţii ar fi educate în aşa fel încât să existe cu adevărat un simţ alfrumosului."stăzi, avem fiinţa umană aşa cum apare ea în faţa noastră drept corp fizic pe

aceasta o vedem din exterior. i o mai avem şi pe cealaltă, pe care o privim dininterior, eul nostru. *ntre eu şi corpul fizic se află corpul astral şi corpul eteric. aomul de astăzi, la drept vorbind, ele pier. *n zilele noastre, propriu-zis, ele nu sedezvoltă în mod normal decât la orientali. a toţi occidentalii, ele sunt pe cale de ase stin)e. 1le nu pot să înflorească în mod liber. Dar noi putem stimula aceastădezvoltare cultivându-i omului cât mai mult simţul frumosului. i el este cel maireceptiv în acest domeniu la vârsta şcolarităţii. De aceea, ar trebui să facem tot ce nestă în putere pentru a-l învăţa pe copil, în perioada dintre sc!imbarea dentiţiei şi

pubertate, să simtă, să trăiască frumuseţea. "tunci, el îşi va păstra această facultate

toată viaţa."ceastă dezvoltare a simţului artistic este de o importanţă absolut specială pentrucultivarea elementul lin)vistic. imbile au luat naştere dintr-o trăire nemi/locită. *nelementul fonemului, al sunetului articulat, oricât de puţin putem )ăsi cu simţireanoastră cum s-a format acest element lin)vistic conform cu această simţire, încă mai

putem foarte bine, doar auzind cuvintele, să recunoaştem această semnificaţie trăită,sau care poate fi trăită, care le este proprie. *n viaţa noastră abstractă, acest lucru eceva ce se pierde, şi noi ne cramponăm doar de aspectul lo)ic al limba/ului,dispreţuindu-i aspectul artistic. Desi)ur, lo)ica apare în sânul limbilor, dar ea estesc!eletul lor, şi e ceva mort. iaţa limba/ului, care nu poate fi simţită decât în

le)ătură cu )eniul unei limbi, conţine cu totul altceva decât acest element pur lo)ic.Din acest punct de vedere, încercaţi puţin să simţiţi cum vor să se manifestecuvintele în viaţă. Putem spune foarte bine, e ceva caracteristic 0 voi lua unexemplu, dar cred că veţi înţele)e, c!iar dacă el va fi luat dintr-o formă învec!ită alimbii 0 când în )ermană spunem <3uc!t= Kmanie, obsesieL, acest cuvânt <3uc!t=, alcărui ec!ivalent în en)leză dvs. îl puteţi, desi)ur, )ăsi, înseamnă, într-un stadiuvec!i al )ermanei, ceva care este înrudit cu <suc!en= Ka căutaL. Corpul avea un<3uc!t=, o boală el căuta ceva ce n-ar fi căutat altminteri. i după formeleexterioare, după specificul bolii, se recunoştea atunci ce căuta el2 )ălbenarea

K<elbsuc!t=L era căutarea )albenului, epilepsia K<allsuc!t=L era căutarea căderii.<3uc!t= putea fi re)ăsit în ceea ce apărea aici în viaţă.*n zilele noastre, cu excepţia orientalilor, aş zice, care mai au încă acest sentiment înlimba lor, ne-am îndepărtat de acest simţ artistic al limbii cu cât mer)em mai multînspre 4ccident, cu atât ne-am îndepărtat mai mult. i e de o mare importanţă săre)ăsim cel puţin un fel de bază pentru a trăi astfel în )eniul limbii, c!iar în cadrulaparatului fonator. "cest lucru, încă o dată, are o mare importanţă socială, oimportanţă internaţională.6ertaţi-mă dacă, pentru a ilustra ceea ce voiam să exprim aici, voi da un exemplucare mă atin)e îndeaproape. ă ro) să nu înţele)eţi )reşit ceea ce o să vă spun.



edeţi dvs., la pa)ina EE a versiunii en)leze a Punctelor nodale ale problemei sociale, aşadar, a cărţii <+!e t!reefold 3tate=, )ăsesc propoziţia2 <+!e freedom of one cannot prosper Nit!out t!e freedom of all.= "ceastă propoziţie, când o citescsimţind între)ul substrat sufletesc care aici este cel al limbii, ea este 0 încă o dată,nu mi-o luaţi în nume de rău 0 ea este un nonsens ea nu poate fi rostită, căciînseamnă cu totul altceva decât propoziţia )ermană corespunzătoare, în care euspun2 <Die rei!eit des 1inen $ann nic!t o!ne die rei!eit des "nderen )edei!en.=K<ibertatea unuia nu poate prospera fără libertatea celuilalt.=L% &ota >> (

"ceastă propoziţie înseamnă cu totul altceva. i dacă vrem să traducem aşa cum ocere idealul unei traduceri, ar trebui s-o modelăm cu totul altfel. "r trebui să punemîn loc ceva absolut diferit. Căci o traducere trebuie să fie astfel făcută încât lucrareatradusă să fi putut fi scrisă, de asemenea, ca atare, pe baza )eniului limbii, pe bazafondului lin)vistic al limbii în care a fost tradusă. &u e posibilă o altfel detraducere. i sunt foarte si)ur că lui Bentham % &ota >@ ( , c!iar şi în lumea astrală, is-ar face părul măciucă dacă ar vedea această propoziţie2 <+!e freedom of onecannot prosper Nit!out t!e freedom of all.= 1a este absolut imposibil de )ândit. iexistă un motiv absolut special al acestui fapt.

Dacă veţi întâlni această propoziţie într-o carte, veţi obiecta, desi)ur, fără discuţie,mai ales dacă ea se referă la viaţa şcolară2 <Păi, libertatea, si)ur că da, noi o avem...+u vorbeşti aici de nişte lucruri care nu sunt deloc aplicabile "n)liei.= Dar nu astase spune în textul ori)inal2 acolo, acest lucru e de/a aplicabil. Dar această traducerenu îţi permite să înţele)i ce voia să spună textul ori)inal. De unde provine acestfapt?Pentru a vă arăta de unde provine acest fapt, voi examina un cuvânt particular. Dvs.aveţi cuvântul <freedom=. Dacă am vrea să avem un ec!ivalent conform cu simţireaîn )ermană, am fi obli)aţi să creăm cuvântul <reitum=. i dacă am avea aicicuvântul <reitum=, atunci am putea traduce în en)leză, pur şi simplu, ca un

dicţionar2 <freedom=, atunci n-ar fi posibilă nici o ambi)uitate. Dar dacă nesupunem cu adevărat )eniului limbii, acest lucru nu mai este posibil, pur şi simpluacest lucru ni-l va arăta, de exemplu, faptul că în )ermană noi am putea folosicuvântul <6rrtum= KO eroareL. Dar 6rrtum este un fenomen conturat, care este acoloca un fapt unic. Dacă vrem să avem acest cuvânt cu sufixul 0 !eit 0 ceea ce, în)ermană, ar fi absolut posibil de obicei, cuvântul nu este folosit, dar, urmând)eniului limbii, e absolut posibil să-l folosim 0, atunci ar trebui să creăm cuvântul<6rre!eit=. Dar <6rre!eit= ne face să pătrundem imediat în interiorul fiinţei e ocalitate interioară a fiinţei umane. *n )ermană, nu există nici un cuvânt format cu <-

!eit= care să nu indice un fenomen ce poate fi pus în mişcare de către om, care să nuraporteze fenomenul respectiv la fiinţa umană. 1 păcat, totuşi, că nu avem cuvântul<reitum=, pentru că atunci am putea să exprimăm fără perifrază nuanţa particularăcare e percepută în cuvântul <freedom=.6ată )enul de fenomene care ne face să pătrundem în profunzimile structurii limbii,ale )eniului limbii. i, vedeţi dvs., când îmi scriu cărţile, c!iar dacă scriu în)ermană, eu încerc să scriu în aşa fel încât ceea ce scriu să poată fi tradus încelelalte limbi. " trebuit atunci să mă las acuzat de )ermani că am un stil de proastăcalitateA Dar nu întotdeauna e posibil să scriu în acest fel. Când e vorba de o lucrarece se adresează sufletului )erman, trebuie să ţin seama, fireşte, de ceea ce e specific







)erman. i astfel, dvs. veţi )ăsi la mine cuvântul <rei!eit=, dar n-ar trebui să-ltraduceţi niciodată prin cuvântul <freedom=. <P!ilosop!ie der rei!eit= n-ar trebuisă poarte în en)leză titlul <P!ilosop!Q of freedom= ar trebui să se )ăsească maiîntâi ce titlu se potriveşte, dacă e să se redăm lucrul respectiv.1 foarte interesant 0 vă ro) să nu vedeţi aici pedanterie 0 să faci nişte studiistatistice. ucrurile pe care le spun situându-mă pe nişte puncte de vedere cum suntacestea nu le spun fără nici un scrupul, eu le spun, de fapt, după ce am făcut niştecercetări minuţioase. Dacă aş scrie o lucrare peda)o)ică, în anumite capitole aţi )ăsi

mereu cuvântul <rei!eit=. Dar într-o zi, am luat în mână o lucrare peda)o)icăscrisă în en)leză şi m-am uitat la acele capitole în care, la mine, cuvântul <rei!eit=s-ar fi aflat peste tot. 1i bine2 în aceste capitole, nu apărea niciodată cuvântul<libertate=, nici o sin)ură datăA 6ată ce trebuie să simţim şi să percepem, căci e unlucru de care avem nevoie pentru o înţele)ere internaţională. *n realitate, noi trebuiesă ţinem seama de acest lucru încă din şcoală. 1u acord atenţie acestui lucru înlucrările mele, am spus-o şi adineaori, şi sunt extrem de prudent când e vorba săfolosesc anumite cuvinte, căci dacă într-o frază folosesc undeva cuvântul <&atur=,sunt si)ur că, tradus în en)leză, acesta va fi redat prin <nature=. "tunci e absolut în

afara oricărei îndoieli că va fi tradus prin <nature=. i totuşi, între)ul sens estedenaturat, dacă ceea ce percepem în cuvântul )erman <&atur= este redat, pur şisimplu, în en)leză, prin <nature=."stfel, veţi )ăsi foarte adesea la mine nişte perifraze care sunt, aş zice, făcute înmod expres pentru traducere eu exprim în perifraze ceea ce n-aş vrea să ducă la oidee )reşită. Hineînţeles, în anumite cazuri, trebuie să folosesc şi cuvântul <&atur=,dar în locurile unde ţin să se a/un)ă la nuanţa /ustă, pun în fraza mea, în special

pentru limbile occidentale, nu <&atur=, ci <die sinnlic!e Gelt= Klumea senzorialăL,căci acesta este sensul pe care l-a luat astăzi cuvântul <&atur= în )ermană.i adesea, am putut să spun ceea ce înţele) eu prin <&atur= 0 având în vedere

traducerea 0 scriind2 <lumea senzorială=. #-aş fi aşteptat atunci ca în traducerecuvântul să corespundă, dar uite că iarăşi îl )ăsesc tradus, pur şi simplu, cuvânt cucuvânt Kmot-R-motL. 1ste extraordinar de important să ne aplecăm asupra acesteivieţi a )eniului limbii, tocmai pentru a mânui limba într-un mod artistic.*n această traducere, în afară de faptul că 0 nu vreau să menţionez acest lucru decâtîn treacăt 0 )eniul limbii nu a fost respectat, a fost pus ceva care, iarăşi, traduscuvânt cu cuvânt, ar vrea să însemne2 <ibertatea unuia nu poate prospera fărălibertatea tuturor .= Dar acest lucru, în )ermană, n-are nici un sens nici nu este ceeace se află în text. <ibertatea unuia 0 se spune în text 0 nu poate prospera fără

libertatea celuilalt = 2 nu2 <a tuturor=, ci <a celuilalt=, şi e ceva foarte important.*ncă o dată, vă ro) să nu mi-o luaţi în nume de rău. "m dat acest exemplu doar pentru că îmi era la îndemână. i voiam să arăt că astăzi am a/uns de/a să nu maitrăim lucrurile 0 am putea s-o facem tocmai )raţie limbii 0, ci trecem pe deasupralucrurilor. *ncetul cu încetul, civilizaţia noastră a luat o formă neîn)ri/ită. +rebuie săre)ăsim posibilitatea de a pătrunde în interiorul cuvintelor, de a participa la viaţacuvintelor. Doar atunci vom putea realiza ceea ce am stabilit ca o cerinţă2 copilul,după ce a fost mai întâi iniţiat în )ramatică, să fie iniţiat apoi în retorică, adică înfrumuseţe, în aspectul artistic al limbii. "cest lucru îşi are şi el importanţa luiinternaţională, şi este extraordinar de important să vedem în mod clar astăzi că





problema socială trebuie să fie considerată adesea din cu totul alte un)!iuri devedere decât se face în zilele noastre.CONFERINŢA A /V(ADornach, + !an0ar!e "#22Ceea ce va trebui să prezint astăzi se referă, în esenţă, la dezvoltarea fizică, laeducaţia fizică a copilului. "vând în vedere natura problemei, aceste consideraţiivor lua, din diverse motive, forma de aforisme. #otivul principal este faptul că, înacest domeniu al dezvoltării fizice a omului, ceea ce predomină în zilele noastre

sunt nişte concepţii exclusiv personale. *n le)ătură cu dezvoltarea fizică, fiecare îşiare simpatiile şi antipatiile sale, şi atunci îşi întemeiază teoriile pe aceste simpatiisau antipatii dar aceste afirmaţii care se întemeiază pe simpatii şi antipatii şi careîmbracă, mai mult decât orice, caracterul fanatismului trebuie să fie, la urma urmei,cât mai departe, cel puţin în primă instanţă, de activitatea mişcării antroposofice."ceasta trebuie să fie cât se poate de departe de orice fanatism, să nu facă deloc

propa)andă pentru ceva particular, ci să se mulţumească să atra)ă atenţia asuprafelului în care acţionează în viaţă un lucru sau altul şi să lase apoi ca fiecare să-şile)e simpatiile şi antipatiile de realitate.

Cât fanatism este mobilizat în zilele noastre, pro sau contra ve)etarianismului, decătre ve)etarieni sau de către aceia care nu sunt ve)etarieniA *n acest domeniu, seface apel la toate instanţele posibile ale ştiinţei, <pro= sau <contra=. +rebuie,desi)ur, să spunem2 niciodată nu a înflorit diletantismul atât de mult ca astăzi, cândsunt apărate aceste lucruri. Dar antroposofia nu are în sine nici cea mai micădispoziţie de a deveni fanatică pentru o tabără sau alta. "şadar, ea n-ar putea ţine

partea acelor oameni care, devenind ve)etarieni, propovăduiesc ve)etarianismul cuun asemenea fanatism, încât ei vor să-l preconizeze, să-l impună tuturor, şi nu-i maiconsideră în rândul oamenilor pe aceia care nu sunt ve)etarieni. Dacă e adevărat căacest soi de fanatism înfloreşte uneori în sânul mişcării antroposofice, el nu face

parte din natura profundă a antroposofiei.Dar, în contextul acestor conferinţe, mai e vorba şi de altceva. eţi fi remarcat că,de fiecare dată când au fost expuse aici nişte principii educative, accentul a fost pusîntotdeauna pe faptul că toate măsurile sufleteşti şi spirituale sunt luate în aşa felîncât corporal-fizicul fiinţei umane să a/un)ă la deplina lui înflorire. "stfel încâtvom putea spune2 6ată un sistem educativ sub influenţa căruia, dacă se urmăresctoate aspectele în mod adecvat, fiinţa umană se va dezvolta în modul cel mai bun

posibil şi din punctul de vedere al sănătăţii. "şadar, principiile esenţiale aleeducaţiei fizice au fost stabilite de/a prin ceea ce a fost spus până acum. Dar trebuie,

fireşte 0 c!iar dacă, din cauza timpului limitat pe care-l avem la dispoziţie, o vomface numai sub formă de aforisme altfel, am fi avut şi asupra acestei problemematerial pentru un între) ciclu de conferinţe 0 trebuie, fireşte, să situăm încă o datăîn faţa sufletului, cel puţin într-o formă succintă, această educaţie fizică.Când vorbim de educaţia fizică a omului, ceea ce intră în aici considerare este,înainte de toate, alimentaţia, apoi felul în care îl introducem pe copil în condiţiile decăldură şi de fri) ale mediului ambiant, felul în care, în sfârşit, îl facem să abordezeactivitatea de mişcare. a aceste trei aspecte se rezumă, în fond, tot ceea ce are oanumită importanţă pentru educaţia corporală.



Dar cu modul actual de cunoaştere, întemeiat pe intelectualism, noi nu putem sesizadiversitatea vieţii în aşa măsură încât să percepem cu adevărat, pe baza acestuiintelectualism, uriaşa complexitate a or)anismului uman. 1 necesar ca omul, înciuda acestui spirit ştiinţific de care e atât de mândru, să-şi cucerească un anumitinstinct pentru ceea ce e sănătos şi ceea ce e patolo)ic, şi, de asemenea, pentru ceeace se află între aceste două stări. Când e vorba de asemenea lucruri, este de oextraordinară importanţă să avem pentru lume un interes înzestrat cu instinct. Dar,trebuie s-o spunem, cu ştiinţa oficială de astăzi, noi ne îndreptăm treptat spre o

coloratură tot mai materialistă a ştiinţei. *n zilele noastre, oare câte nu cunoaştemnoi despre aceste mistere ale lumii pe care le putem explora la microscop, pe care le

putem explora disecând nu ştiu ce animale inferioare şi lăsând apoi să funcţioneze bucăţile izolateA 4are câte concluzii n-am tras noi din comportamentul lumiianimale extinzându-l la om, fără a şti că, în ceea ce priveşte lucrul cel maiimportant, or)anizarea umană este radical diferită de or)anizarea animalăA 3au, cel

puţin, oamenii nu se )ândesc întotdeauna la aşa ceva şi esenţialul este, desi)ur, căştiinţa actuală nu are alte resurse decât să studieze fiecare lucru în mod izolat. Dar un lucru nu este niciodată altceva decât un fra)ment al vieţii.

Presupuneţi, de exemplu 0 voi face o comparaţie 0 că la ora nouă dimineaţaîntâlnesc două persoane ele stau pe o bancă şi eu vorbesc o clipă cu ele, făcându-mio reprezentare despre dispoziţia lor interioară. "poi, eu plec. a ora trei după-amiază, eu re)ăsesc aceste două persoane pe bancă. 1xistă mai multe posibilităţi2 se

poate ca cele două persoane să fi rămas acolo, de exemplu, să fi discutat împreună,sau 0 în funcţie de diferenţa de rasă, se va întâmpla un lucru sau altul 0 se poate caele să fi rămas alături fără să-şi vorbească. Dar se mai poate ca una din ele să firămas acolo şi cealaltă să fi plecat în timp ce eu am lipsit şi să fi revenit, aşadar, săse fi aşezat din nou pe bancă, exact înainte de a fi revenit eu, care întâlnesc din nouaceste două persoane pe bancă ş.a.m.d. 1u voi constata atunci starea de fapt de la

ora nouă şi starea de fapt de la ora trei după-amiază în aparenţă, e aceeaşi, dar celedouă persoane sunt acum, în dispoziţia lor interioară, absolut diferite.iaţa nu ne poate dezvălui nicăieri misterele ei, dacă rămânem doar la observarea

prezentului imediat. i, aşa cum vă puteţi convin)e, cu metodele ştiinţifice moderneacest lucru se întâmplă mai frecvent decât se crede de obicei. 6ar, într-o bună zi, elevă vor face să trăiţi o experienţă teribilă, asemănătoare aceleia pe care am trăit-o euîn le)ătură cu un prieten. *n tinereţea sa, l-am cunoscut 0 cum să zic 0 ca pe un omnormal. &u l-am revăzut un anumit timp apoi l-am întâlnit din nou, îi făceam ovizită. 1l s-a aşezat la masă pentru a mânca de prânz, şi i s-a adus nu numai ceea ce

ţi se aduce de mâncare într-un asemenea caz, ci şi o ba-lanţă şi pe această balanţă,el îşi cântărea carnea, îşi cântărea le)umele, căci el începuse să trăiască după prescripţiile ştiinţei, care ştia, această ştiinţă, ce cantitate trebuie să consumi dinfiecare aliment, dacă vrei să fii un om aşa cum se cuvine. "m putea spune, fărădiscuţie, că acest lucru poate fi absolut /ust şi plin de spirit dar cu un asemeneacomportament îţi în)ropi în cele mai adânci profunzimi instinctele naturale alevieţii. 6ar pentru ceea ce e sănătos şi pentru ceea ce te îmbolnăveşte, artistuleducator şi profesor are nevoie, în primul rând, de nişte instincte naturale. "tunci, elva putea aplica din mers la educaţia fizică tot ceea ce a fost explicat de/a în cursul



acestor conferinţe şi el va putea să aplice aceste lucruri în mod cu totul deosebittocmai în cadrul educaţiei fizice.De exemplu, noi am văzut că înainte de sc!imbarea dentiţiei copilului trăieşte cutotul în or)anismul său fizic. Dar aceasta e situaţia mai ales pentru su)ar şi acestlucru are loc, în mod evident, în relaţie cu alimentaţia sa. Când vine pe lume, el se

bucură la început, aşa cum ştiţi, de o !rană extraordinar de monotonă. i dacăadultul ar trebui să trăiască tot timpul aşa, să se mulţumească aproape numai cu unsin)ur aliment, la micul de/un, la prânz etc., el ar )ăsi, cu si)uranţă, că acest lucru

nu e suportabil pentru constituţia lui sufletească şi corporală. "dultul vrea săamestece totul, el vrea să aibă varietate. 3u)arul nu are această varietate. i totuşi,foarte puţini oameni îşi pot ima)ina fericirea pe care i-o dă su)arului !rana sa,

pentru că foarte puţini oameni ştiu ce intensă plăcere invadează între)ul or)anismfizic al su)arului, atunci când el su)e laptele de la mama sa."dultul nu mai păstrează posibilitatea de a avea senzaţii )ustative decât în cerul)urii şi or)anele învecinate. De acum înainte, el are această mare nefericire că toatesenzaţiile )ustative s-au retras în nenorocitul său cap, şi prin aceasta el sedeosebeşte de copil care, la vârsta sa de su)ar, este în între)ime or)an )ustativ, care

savurează din cap până în picioare. "cest simţ al )ustului răspândit asupraîntre)ului or)anism încetează în momentul când copilul este înţărcat. #ai târziu, eleste c!iar uitat de om, care acum nu se mai slu/eşte decât de conştienţa sa obişnuită.4amenii nu mai ştiu cât de diferit acţionează simţul )ustului la om la vârsta sa desu)ar faţă de simţul )ustului pe care-l cunoaşte după aceea. " şti acest lucru, adevenit extraordinar de dificil, pentru ma/oritatea oamenilor, având în vedere viaţa

pe care au avut-o după vârsta de su)ar. *ntr-o zi, de exemplu, am luat parte la odiscuţie între un abstinent şi un om care era contrariul unui abstinent şi abstinentul,care, fireşte, era un fanatic 0 aceşti oameni sunt întotdeauna nişte fanatici 0,abstinentul îl mustra pe celălalt şi atunci celălalt zise 0 nu vă povestesc toată istoria

în amănunt, va reieşi ce trebuie din ceea ce vă relatez2 <Dar am fost şi eu, odinioară,timp de doi ani între)i, total abstinentA= "tunci celălalt îl întrebă2 <Când?= 0 <*n

primii doi ani ai vieţiiA= 1ra o cunoaştere exterioară a ceea ce s-a petrecut la vârstade su)ar. Din interior, doar foarte puţini oameni cunosc acest lucru."şadar, atâta timp cât su)e de la mama sa, copilul e scufundat în or)anismul săufizic în aşa măsură, încât, la drept vorbind, el nu face altceva decât să mănânce, cua/utorul or)anismului său fizic, dar prin aceasta el câşti)ă, în realitate, foarte mult.i ceea ce marc!ează sfârşitul acestei vârste este, înainte de toate, faptul că începeacel proces prin care, încetul cu încetul, spre cap se ridică nişte forţe, într-un mod

destul de intens, pentru ca să poată avea loc sc!imbarea dentiţiei, pentru ca în cap să poată fi dezvoltată această forţă puternică care respin)e dinţii de lapte, care face săiasă afară a doua serie de dinţi. ireşte, acest fenomen se extinde asupra între)ii

perioade care mer)e de la naştere până la sc!imbarea dentiţiei şi ea arerepercusiuni în cele mai diferite domenii. Cu alte cuvinte, imediat după înţărcat,simţul )ustului urcă înspre cap şi copilul începe să nu mai mănânce doar cu corpul,ci să mănânce şi cu sufletul el învaţă să facă deosebiri, cel puţin cu sufletul său,apoi el deosebeşte şi diferitele alimente.i aici trebuie să devenim capabili să-l putem urma pe copil. +rebuie să putemdezvolta acel simţ al înţele)erii faţă de copil. +rebuie să dezvoltăm înţele)ere pentru



ce-i place şi ce nu-i place copilului, căci avem în aceasta un indiciu cere)lementează foarte bine ceea ce este pentru copilul aducător de sănătate sau de

boală. *n acest scop, trebuie să ne cucerim o viziune exactă asupra alimentaţieifiinţei umane."stăzi, în alimentaţie, ceea ce se ia considerare, în principal, la alimenteleexterioare, este ceea ce are )reutate. Dar esenţialul nu e ceea ce are )reutateesenţialul e faptul că un aliment pe care îl absoarbe o fiinţă umană are în sine, înlumea exterioară, un ansamblu de forţe. iecare aliment conţine în sine un ansamblu

de forţe precis determinat, care îi permite să se adapteze la lumea exterioară. Dar îninteriorul or)anismului uman lucrurile se petrec cu totul altfel. "cest or)anismuman trebuie să supună alimentul unei totale metamorfoze. 1l trebuie să-itransforme procesele în nişte procese adecvate or)anismului său. i ceea ce se

petrece în or)anismul uman este o luptă perpetuă prin care noi transformămdinamica alimentelor, prin care noi facem din ele ceva de altă natură. De fapt, ceeace simţim noi atunci ca pe ceva care ne stimulează şi ne întreţine viaţa e reacţianoastră interioară împotriva alimentelor. "stfel, noi nu trebuie să întrebăm tottimpul2 <+rebuie să adau) atâta sau atâta dintr-o substanţă sau alta?=, ci, înainte de

toate2 <Ce face or)anismul cu nişte cantităţi adesea infime dintr-o anumităsubstanţă? Cum reacţionează el?= 4r)anismul are nevoie tocmai de aceste forţe careopun o rezistenţă proceselor exterioare ale naturii.4r)anismul uman este făcut în aşa fel încât, la început, într-o re)iune determinată,care, mer)e, în linii mari, de la )ură până la stomac, el are nişte procese de/a întrucâtva modificate în raport cu lumea exterioară, dar care, totuşi, încă mai pot ficomparate cu procesele lumii exterioare. "poi, în tot ceea ce are le)ătură customacul, el are nişte procese care sunt de/a foarte diferite de procesele ce sedesfăşoară în lumea exterioară. i, în sfârşit, în or)anizarea-cap au loc nişte procesecare sunt absolut contrariul proceselor naturale ce se desfăşoară în lumea exterioară.

"şadar, între)ul or)anism al omului trebuie să fie stimulat în mod adecvat în primulrând prin alimentaţie."cum, prin faptul că trebuie să rămân la forma de aforism, nu mă pot lansa într-oterminolo)ie împrumutată din cunoaşterea mai aprofundată a lucrurilor trebuie sămă limitez la o terminolo)ie populară dar pentru discuţia noastră e foarte bine şiaşa. Dvs. ştiţi, desi)ur, că există alimente pe care le numim de obicei alimentenutritive şi altele, pe care le numim nenutritive. 4amenii consumă şi din unele, şidin celelalte. 1 suficient să ne )ândim câţi oameni se !rănesc cu pâine albă şi cucartofi, care, într-o măsură foarte mare sunt o !rană nenutritivă. "mintiţi-vă, pe de

altă parte, cât de mult trebuie să avem )ri/ă, mai ales în cazul unei sănătăţi fra)ile,să nu supraîncărcăm tubul di)estiv, aşadar, să nu-i cerem nimic excesiv. 4alimentaţie pe bază de pâine şi cartofi cere extraordinar de mult aparatului di)estivşi nu mai rămâne mare lucru pentru celelalte funcţii. om avea atunci )ri/ă săcombinăm nişte alimente care să nu încarce tubul di)estiv. "tunci, aparatul di)estivva avea relativ puţin de lucru. Dar dacă vom cădea în cealaltă extremă, atunci vomsupune creierul unei activităţii excesive. "cest lucru atra)e după sine nişte procesecare sunt foarte diferite de procesele naturale exterioare, ceea ce, la rândul său, arerepercusiuni asupra restului or)anismului aparatul di)estiv slăbeşte ş.a.m.d.



+ot ceea ce intră aici în discuţie este extrem de complex şi este extraordinar dedificil să pătrunzi în toate ramificaţiile proceselor care sunt aici în /oc. Pentru ocercetare ştiinţifică serioasă, nu ca acelea ce se fac astăzi, ci pentru o cercetareserioasă, una din sarcinile cele mai strin)ente este să discernă, de exemplu, tot ceeace se petrece atunci când omul duce la )ură un cartof sau o bucată de friptură deviţel. Cele două procese sunt în sine infinit de complicate, dar fundamental diferite,şi trebuie să cunoaştem o mulţime de detalii dacă vrem să avem un studiu conformcu realitatea.

*n contextul discuţiei noastre, va fi suficientă o simplă indicaţie despre ceea ce se petrece în realitate. Presupuneţi că un copil mănâncă un cartof. 1l începe să )usteacest cartof cu a/utorul capului, cu a/utorul or)anelor )ustative şi acum acest simţ al)ustului acţionează. Deşi el nu mai invadează între) or)anismul, el acţionează,totuşi, asupra între)ului or)anism. Dar un cartof nu are un )ust deosebit de excitant.*ntr-un fel, aşadar, el lasă or)anismul indiferent. 4r)anismul nu ia parte în moddeosebit de intens la ceea ce se petrece aici, în )ură, cu acest cartof. "poi, pe căilecunoscute, cartoful a a/uns în stomac. 3tomacul nu-l primeşte cu un interesnemaipomenit, din simplul motiv că el nu a fost pre)ătit printr-un )ust excitant 0

pentru stomac, )ustul excitant este întotdeauna provocarea pentru ca el să primeascăun aliment cu mai multă sau mai puţină simpatie 0, astfel încât stomacul nu maivrea să se obosească pentru a aduce acest cartof în sistemul dinamic alor)anismului. +otuşi, trebuie ca acest lucru să aibă loc. Cartoful nu poate rămâne lainfinit în stomac. Dacă stomacul are atunci forţa necesară, el primeşte în sinedinamica proprie cartofului, o prelucrează cu repulsie, o face să circule în el, dar fără a desfăşura o reacţie puternică, fără a primi o stimulare puternică. +otul treceatunci în continuarea tubului di)estiv, este prelucrat cu repulsie. i din acest cartof a/un)e extrem de puţin în or)anizarea-cap. "ceste câteva indicaţii, pe care, desi)ur,trebuia să le aprofundăm acum în toate aspectele, pot să ne facă să întrezărim de/a

complexitatea a ceea ce are loc în or)anismul uman."rtistul-educator şi profesor trebuie să-şi cucerească, totuşi, o viziune practică.Cred că, în acest domeniu, pentru a dezvolta cu o anumită seriozitate o viziune

practică, e nevoie, mai ales în acest domeniu, să înţele)em întru câtva de ce-ullucrurilor. #i-aş putea ima)ina că există şi nişte auditori care să zică2 <3pune-nenumai ce e bine şi ce nu e bine să-i dăm copilului de mâncare, e suficient doar atât.=Dar, în realitate, nu e suficient doar atât. &umai dacă pătrundem în profunzimelucrurile vom putea desfăşura o activitate peda)o)ică autentică în domeniul fiziccăci lucrurile sunt atât de complexe, încât ai nevoie să fii îndrumat pe drumul cel

bun, să cunoşti principiile /uste în acest domeniu. i, pentru aceasta, trebuie săexaminăm aspectele care ne pot indica, într-un mod simplificat, cum trebuie să fie!rănit copilul.Poate în nici un domeniu nu putem vedea cât de mult s-a îndepărtat omenirea, cumaximele ei educative, de viaţa socială cotidiană, ca în domeniul educaţiei fizice.Când nu există internate, în care să poţi urma cu uşurinţă indicaţiile pe care le ofer eu astăzi, eşti obli)at întotdeauna, tocmai când e vorba de educaţia fizică, săacţionezi în acord cu părinţii sau cu cei din prea/ma copilului, şi acest lucru creează,aşa cum o ştiţi, mari dificultăţi, în sensurile cele mai diverse. Poate nu a/un)i să



obţii ceea ce consideri că e /ust decât după ce ai depăşit nişte piedici )rele. 3ă luămun exemplu.Presupuneţi că eu admit la şcoală un copil care prezintă într-un mod exa)erat nuanţatemperamentului melancolic. Când se întâmplă un asemenea lucru, putem fi si)uriîntotdeauna că la acest copil există o or)anizarea fizică anormală, într-un sens saualtul. "nomaliile sufleteşti îşi au întotdeauna baza undeva în nişte anomalii fizice,căci fizicul este o expresie reală a sufletesc-spiritualului. 3ă presupunem aşadar, căeu admit un asemenea copil într-o şcoală care nu are internat 0 altfel, eu aş )ăsi,

fireşte, măsurile corespunzătoare în cadrul internatului. Ce trebuie să fac? 1utrebuie să încerc să intru în le)ătură cu părinţii acestui copil şi, după ce am înţelesfoarte clar despre ce e vorba în acest caz, să-i ro) pe părinţi să pună o dată şi

/umătate, sau de două ori mai mult za!ăr decât se pune de obicei pentru un copilnormal. +rebuie să-i sfătuiesc pe părinţi să nu facă economie, cu acest copil, deza!ăr şi dulciuri, care i se pot da sub formă de bomboane.Inde vreau să a/un), în realitate? eţi înţele)e poate mai bine dacă mai iau unexemplu, cum ar fi acesta2 să presupunem că eu admit un copil san)uinic până lamaladiv. *nţele) prin aceasta că situaţia a a/uns până la anomalie, că a devenit

patolo)ică, pentru a fi valabil ceea ce spun. 6arăşi, aici avem o anomalie aor)anizării fizice şi, în acest caz, aş cere părinţilor să diminueze conţinutul în za!ăr al alimentelor, să-i raţionalizeze copilului za!ărul.De ce fac acest lucru? &u veţi înţele)e în ce măsură trebuie să acţionăm în acest fel,decât dacă pătrundem în mod real următorul lucru2 vedeţi dvs., laptele matern, dar şi laptele în )eneral şi produsele lactate, sunt astfel alcătuite încât ele îşi extindacţiunea asupra între)ii fiinţe umane într-un mod omo)en. +oate or)anele îşi

primesc partea lor, într-un fel, într-o anumită armonie. Celelalte alimente, însc!imb, au această însuşire că fiecare are o influenţă predominantă asupra unuianumit or)an. "tenţie, nu spun o influenţă exclusivă, ci o influenţă predominantă.

Cu alte cuvinte2 felul în care se comportă un copil cu simţul său )ustativ faţă de unaliment sau faţă de dulciuri, sau felul în care îşi satisface el acest simţ, depind defelul în care este alcătuit sistemul or)anic particular al copilului sau al omului în)eneral în alimentaţie, dulciurile sunt adesea tot atât de importante ca şi alimentele.aptele îşi extinde acţiunea asupra între)ului or)anism celelalte alimenteacţionează asupra unui anumit sistem or)anic. ]a!ărul, în contextul care măinteresează acum, îşi are influenţa sa deosebită asupra ficatului. Dar unde vreau săa/un), când tratez un copil melancolic până la anomalie, cu mult za!ăr? 1u

procedez în aşa fel încât ficatul lui să aibă o activitate ceva mai redusă, za!ărul fiind

adus or)anismului în aşa fel încât acesta să se încarce, într-un anumit sens, cuactivitatea ficatului, astfel încât ficatul să fie atras mai curând, aş zice, spre cevaexterior pe care eu i-l aduc în întâmpinare şi să-şi diminueze activitatea proprie."ici se întâmplă ceva care îmi permite să reduc puţin, pe nişte căi pur alimentare,tendinţa melancolică a copilului 0 c!iar şi când apare sub forma unei tendinţe spreanemie 0, care poate că îşi are temeiul, eventual, în activitatea ficatului acestuicopil. Ce fac eu acum, când recomand economia de za!ăr, în cazul unui copil înmod exa)erat san)uinic? 1u încerc să limitez, la acest copil, activitatea exterioară aza!ărului şi, prin aceasta, să incit ficatul să dezvolte în sine o activitate mai intensă





cauza unei activităţi corporale, trebuie, iarăşi, să iau în considerare mai ales fizicul2desi)ur, copilul poate mânca, dar mâncatul îl aduce într-un soi de stare de vis dupăfiecare masă, el are nevoie de odi!nă, o nevoie anormală de a face ca şerpii şi de ase culca, şi totuşi, el nu-şi face cum trebuie di)estia, el este obosit din cauzaactivităţii di)estive 0 dacă eu constat acest lucru, atunci ştiu că acestui copil i se dau

prea multe din acele alimente care mobilizează prea puţin aparatul di)estiv, care,aşadar, sunt asimilate mai curând de către sistemul cefalic şi care, astfel, îl fac pecopil să se simtă obosit.

Când copilul arată un dezinteres excesiv, trebuie să încerc să-i dau nişte alimentedin cate)oria celor numite nutritive. i aici, iarăşi, nu trebuie să fim fanatici.anaticii ve)etarianismului vor spune2 <"!A uite, acest copil nu mai are nici uninteres2 tu l-ai îndopat cu carne trebuie numai să-l obişnuim să nu mănânce decâtfructe crude, şi vei vedea că atunci el va avea interesA= 1 absolut posibil să seîntâmple aşa ceva. a rândul lor, dacă un copil se oboseşte repede, carnivorii vor spune2 <1l are nevoie de nişte biftecuri straşniceA= a drept vorbind, în acestdomeniu, lucrurile nu ne interesează c!iar atât de mult, dintr-un motiv foartesimplu2 de fapt, noi putem combina alte alimente, astfel încât să putem înlocui, prin

ele, carnea. Pe de altă parte, nu e atât de important să facem dintr-un om unve)etarian sută la sută. 6mportant este să cunoaştem principiile după care combatemun dezinteres apărut sub această formă, ameliorând alimentaţia printr-un aport dealimente nutritive, şi să remediem tendinţa spre oboseală acţionând în sens opus."cestea sunt lucrurile care conduc perfect cunoaşterea )enerală, aş zice, dindomeniul intelectualului, al multiplului şi al incalculabilului, spre acela alsimplităţii. Dacă ştiu, de exemplu, că am un copil care oboseşte repede, trebuie săştiu că tubul său di)estiv e prea puţin stimulat sau că e stimulat în mod incorect.+rebuie să-i sc!imb alimentaţia în consecinţă.edeţi dvs., e nevoie să dezvoltaţi un fel de simptomatolo)ie a omului această

simptomatolo)ie vă arată de/a calea cea bună, şi atunci puteţi mer)e mai departe. &u mai e nevoie deloc să spunem, în cele mai mici detalii2 <Iite ce trebuie săfaceţi.= *n realitate, dacă a/un)eţi, în acest fel, să aveţi o viziune de ansamblu asupravieţii, recur)ând la o simptomatolo)ie, atunci puteţi )ăsi pe parcurs, cu privire laalimentaţie, principiile care vă vor permite să mer)eţi mai departe într-un modabsolut adecvat."m a/uns acum la o problemă care are o strânsă le)ătură cu alimentaţia, dar, într-unanumit sens, îi este opusă, problema termore)lării copilului. *n acest domeniu,lumea îi indică omului, într-un mod şi mai pre)nant, o linie de conduită iar această

linie de conduită trebuie să fie şi ea înţeleasă în mod clar. #ai avem şi astăzi niştelucruri care au devenit, încă din secolul al Y6Y-lea, nişte slo)anuri. Pe de-o parte,slo)anurile sunt foarte /ustificate, în ceea ce priveşte conţinutul lor, dacă leînţele)em câtuşi de puţin. Pe de altă parte, tocmai faptul că se exa)erează constituieun pericol. 1xistă un slo)an, mereu în vo)ă, care a făcut furori în secolul al Y6Y-leaşi care ne invită să ne călim. Desi)ur, poate fi excelent să te căleşti şi poţi facefoarte mult în această privinţă. Dar, vedeţi dvs., când poţi face apel la o adevăratăcunoaştere a omului, te cam apucă )roaza când vezi nişte oameni care au fostcrescuţi, încă din copilărie, în mod spartan şi care apoi nu mai sunt în stare, după ceau fost atât de căliţi, să traverseze o piaţă toridă, încinsă sub un soare de plumb,



pentru că ei încep să aibă o constituţie trupească şi sufletească ce îi împiedică sătraverseze piaţa. Călirea nu poate fi bună decât dacă îl face pe om în stare să îndurecele mai diferite condiţii ale existenţei.6ar în această privinţă trebuie să avem în vedere două aspecte. Primul, este acela călumea i-a trasat omului o anumită linie de conduită, că el nu se simte bine decâtatunci când nu percepe căldura sau fri)ul ambianţei sale şi că el se află întotdeaunaîntr-o stare care, oricum, nu e bună pentru sănătate atunci când, în mod anormal, eleste nevoit să perceapă căldura şi fri)ul din ambianţa sa. Hineînţeles, el trebuie să le

perceapă, dacă e cazul, ca percepţie senzorială, dar nu trebuie să le perceapă prinintermediul între)ului or)anism.Pentru aceasta, e necesar ca, înainte de toate, să ne or)anizăm cu adevărat în modiscusit, în aşa fel încât fiinţa umană să se afle într-o stare neutră faţă de condiţiiletermice şi, în le)ătură cu acest lucru, trebuie, într-adevăr, să ne )ândim la toate. Caoameni, suntem astfel alcătuiţi încât, atunci când suntem prea expuşi fri)ului, nu

putem, pur şi simplu, să îndeplinim aşa cum trebuie anumite funcţiuni interne iar atunci când suntem prea expuşi căldurii, funcţionarea internă a anumitor or)anedevine, dimpotrivă, excesivă. "stfel că putem spune2 când omul este expus fri)ului

într-un mod anormal, or)anele sale interne au tendinţa de a se îneca în mucozităţi, şiatunci apar toate acele boli al căror nume evocă o scur)ere de umori2 )uturaiul,influenza... 4r)anele sunt astupate în interior de acele scur)eri metabolice. 1 oadevărată sufocare cu mucozităţi. Dacă, dimpotrivă, îl expun pe om unei călduriexcesive, or)anele i se usucă, se osifică, devin, în sensul cel mai direct alcuvântului, nişte or)ane anemice.6ată cum, printr-o observaţie pătrunzătoare a or)anismului, vi se pre)ăteşte calea

pentru a putea înainta în acest domeniu, realizând o educaţie /ustă. Pretutindeni,omul trebuie să înveţe să vadă nişte simptome. 3untem alcătuiţi în aşa fel încât, deexemplu, noi putem, într-o anumită măsură, să ne expunem faţa la fri) şi această

faţă umană, datorită locului pe care îl ocupă în ansamblul or)anismului uman,a/un)e să fie expusă unui fri) mult mai mare decât restul or)anismului. Prin faptulcă este expusă unui fri) mult mai mare, ea fereşte în permanenţă celelalte or)ane deuscăciune, le stimulează, şi există un sc!imb continuu între faţa care se expune maiuşor fri)ului şi celelalte părţi ale or)anizării umane. Dar nu trebuie să confundămfaţa cu o altă parte a omului 0 scuzaţi-mi expresia frustă 0, nu trebuie s-oconfundăm cu pulpele. 1ste o absurditate foarte răspândită în zilele noastre, aceeade a confunda pulpele cu faţa. Copiii sunt lăsaţi să iasă afară cu )ambele )oale,uneori până deasupra )enunc!iului. "sta înseamnă a confunda o extremitate a

corpului uman cu cealaltă. Dacă oamenii ar vedea relaţiile dintre lucruri, atunci ar şti câte apendicite, care s-au declanşat mai târziu, se află în directă le)ătură cuaceastă confundare a unei extremităţi cu cealaltă.*n realitate, trebuie să spunem, desi)ur, că fiinţa umană are nevoie să fie, totuşi,

puţin călită, în aşa fel încât să nu se dezec!ilibreze la cea mai mică sc!imbare detemperatură. 4bţinem acest lucru dacă ştim 0 de exemplu 0 că, în cazul în careomul se arată din copilărie prea sensibil la sc!imbările de temperatură, trebuie să-ioferim !rana corespunzătoare. "cestea sunt nişte lucruri care ne arată cătermore)larea şi alimentaţia trebuie aibă o acţiune con/u)ată. Mrană şi căldură,alimentaţie şi termore)lare, aceste aspecte se află într-un permanent sc!imb



reciproc. Când un om este prea sensibil la fluctuaţiile de temperatură, trebuie săavem )ri/ă ca, printr-o alimentaţie care stimulează, mai mult sau mai puţin, căldura,el să devină mai solid lăuntric faţă de aceste fluctuaţii de temperatură.edeţi, aşadar, ce a/utor aduce, şi în această privinţă, o reală cunoaştere a omului şică, de fapt, în or)anismul uman totul trebuie nu numai să acţioneze împreună, dar totul trebuie să poată fi )ândit, mai ales de către educator şi dascăl, în toateinteracţiunile sale."l treilea lucru căruia trebuie să-i acordăm atenţie, în ceea ce priveşte educaţia

fizică, sunt mişcările pe care îl punem pe copil să le execute. Căci, în realitate, fiinţaumană nu doar trebuie să-şi exteriorizeze activitatea interioară, ci ea, prin propria eiesenţă, este astfel alcătuită încât să participe la activitatea lumii exterioare eatrebuie să se simtă drept parte inte)rantă a acestei lumi exterioare. Putem spune cănici o parte a corpului uman nu este alcătuită în aşa fel încât s-o putem concepe înstare de repaos. &u putem concepe repaosul unui or)an uman decât dacă îl putemle)a de mişcarea ce a fost îndeplinită de acel or)an, fie că e vorba de un membru, lacare forma exterioară a mişcării este de/a indicată de forma aflată în repaos, fie că evorba de un or)an intern, la care forma or)anului exprimă în mod perfect felul în

care îşi exercită el activitatea internă şi ia parte prin aceasta la procesul de ansamblual or)anelor umane. 6ată de ce ţinem noi seama, atunci când îl învăţăm pe copil cumsă practice aşa cum trebuie această activitate. Dar, făcând acest lucru, noi trebuie să

privim omul în fiinţa sa inte)rală, trebuie să avem )ri/ă ca elementul trupesc, celsufletesc şi cel spiritual să fie avute în vedere în mod e)al. *nsă lucrurile se vor desfăşura în acest fel numai dacă îl punem pe copil să-şi facă mişcările aşa cumtrebuie, şi atunci copilul va avea o satisfacţie, prin faptul că el creează formelemişcărilor pe baza propriilor sale intenţii şi le poate însoţi cu propriile salesatisfacţii."şadar, în cadrul unei educaţii bazate pe cunoaşterea omului, trebuie să învăţăm să

sesizăm cum vrea să se manifeste copilul în mod liber, prin /oc. +ot ceea ce-lînvăţăm pe copil drept /ocuri de in)eniozitate e ceva stereotip, toate acestea îlîn!amă pe copil la o sarcină care îi e străină aceasta înăbuşă ceea ce ar trebui să fieactiv în interiorul lui. Copilul devine treptat leneş în ceea ce priveşte propria saactivitate interioară şi, atunci când, mai târziu, i se impune o activitate exterioară, elnu simte faţă de această activitate nici un interes.Pentru a ne face o idee asupra acestor lucruri, putem să observăm mai ales că /oculcopilului 0 la care ţinem seama în )eneral de ceea ce se află în intenţia copilului 0,că acest /oc liber al copilului e prea mult transformat în )imnastică. Departe de

mine )ândul, aşa cum am mai spus, de a blasfemia )imnasticaA +otuşi, trebuie săspunem că, în )eneral, exerciţiile de )imnastică sunt astfel alcătuite încât ele seadresează copilului într-un mod mai mult sau mai puţin exterior. De aceea, cel carecunoaşte cu adevărat omul va prefera să-i vadă pe copii mai curând /ucându-seliber, în felul lor, la barele paralele, la bara fixă, la scara de frân)!ie etc., decât să-lvadă pe profesor ţinându-i din scurt şi poruncindu-le nişte mişcări pe care copilul leface mai mult ca pe ceva exterior, ca pe ceva pe care-l priveşte, decât venind dinsine însuşi. &u e prea bine ca profesorul să comande unuA doiA treiA şi să arate cumtrebuie să faci ca să te urci pe scara de frân)!ie 0 prima treaptă, a doua etc. 0 sau



cum se procedezi ca să execuţi exerciţii la bara fixă sau la barele paralele, impunândcorpului nişte mişcări stereotipe.tiu că acest lucru depăşeşte întru câtva ceea ce este admis astăzi în mod neutru,căci fiecare om este mai mult sau mai puţin fanatizat pentru o mişcare sportivă saualta care este la modă şi ne ciocnim de nişte antipatii, îndată ce situăm în adevăratalor lumină exerciţiile de pură )imnastică, predate copilului din exterior, încomparaţie cu ceea ce creează copilul, pornind din sine însuşi, în desfăşurarea

/ocului liber.

Socul liberA 6ată un lucru pe care trebuie să-l studiemA +rebuie să învăţăm să-lcunoaştem pe copil atunci vom )ăsi şi posibilitatea de a-l stimula în direcţia acestui

/oc liber. 6ar la aceste /ocuri libere trebuie să ia parte băieţii şi fetele, împreună."stfel, activitatea la care participă interiorul fiinţei când copilul este activ înexterior poate face ca toate funcţiunile interne să intre în activitate într-un modarmonios. i vom avea o idee /ustă despre ceea ce apare, să zicem, la fete, caanemie, cloroză, care, în ma/oritatea cazurilor, provine, pur şi simplu, din faptul căfetele sunt separate de băieţi, că se consideră nesănătos ca ele să ia parte la /oculliber împreună cu băieţii. Dar, cu excepţia unor foarte mici diferenţe, ele trebuie să

facă, în cadrul /ocului liber, exact aceleaşi lucruri pe care le fac şi băieţii.Dar 0 vă ro) să nu vedeţi aici nici cea mai mică aluzie la ceva care există înrealitate, nu trebuie să vedeţi aici decât un fel de a spune 0, e adevărat că tocmaiidealul obişnuit, care se aplică adesea fetelor foarte mici, este, în multe privinţe,cauza apariţiei unor stări ulterioare de anemie, pe care le putem remedia făcându-oşi pe fetiţă să intre, în felul ei, în /ocul liber. &oi o ferim astfel de pericolul cafuncţiile interne să devină în mod treptat leneşe şi să a/un)ă să nu mai formeze înmod corect sân)ele pe baza activităţii di)estive.*n prezent, e foarte dificil să trezim o înţele)ere totală a acestor aspecte, şi acestlucru dintr-un motiv foarte simplu2 pentru că )enul de cunoaştere admis astăzi nu

porneşte de la fiinţa interioară a omului în cercetările sale, ci în)rămădeşte fapte peste fapte şi, pe baza acestor fapte, prin inducţie, cum se spune, îşi compune ocunoaştere enciclopedică. Procedându-se în acest fel, se a/un)e, cu si)uranţă, lanişte lucruri /uste dar în viaţă e important să a/un)em la lucrurile esenţiale. 3e

poate întâmpla ca un om extraordinar de fanatic al ştiinţei moderne să vină acum şisă spună2 <Da, tu ne povesteşti aici că anemia fetelor poate fi rezultatul faptului căele nu se /oacă suficient în aer liber dar eu am văzut un caz 0 putea să fi observat şicinci 0 în care, la sat, afară, fetele au toată libertatea să fie zburdalnice, şi totuşi, euam )ăsit şi acolo cazuri de anemie.= Da aici se pune problema să se cerceteze bine

de unde vine anemia, în acest caz anume. Poate că fata a )ustat, pur şi simplu, încopilărie, să zicem, dintr-o brânduşă de toamnă, Colc!ium autumnale, şi acest lucrui-a dat copilului predispoziţia care, mai târziu, se va manifesta în stările de anemie.Ceea ce, şi aici, /oacă un rol deosebit, e surmena/ul intelectual care, şi acesta,

pre/udiciază sănătăţii copilului. Când nu-l facem pe copil să intre în mod adecvat în /ocul în aer liber, nu ne ocupăm aşa cum trebuie de sistemul său metabolic. *ntr-adevăr, când îl surmenăm pe copil cu aceste lucruri intelectuale care au le)ătură culumea exterioară, noi trezim la copil un metabolism excesiv în capul însuşi. 4muleste, desi)ur, o fiinţă tripartită, dar toate activităţile particulare care predomină într-un sistem or)anic sunt prezente, într-un anumit sens, şi în celălalt sistem. 6ar când



surmenăm fiinţa umană nu cu lucruri spirituale, ci cu ceea ce oferă lumea exterioarădrept conţinut al său din domeniul fizic, atunci noi deviem mai mult sau mai puţinactivitatea di)estivă normală din sistemul metabolic spre sistemul cefalic şi, prinaceasta, noi provocăm, de altfel, un soi de activitate anormală a între)ului tubdi)estiv.*n acest fel, pot apărea nişte fenomene analo)e, tot nişte stări de anemie, la vârsta

pubertăţii. i în le)ătură cu acestea ar putea să vină cineva şi să ne trimită la ţară,unde au fost constatate, eventual, nişte stări de anemie, în cazul cărora nu putem

spune, pentru nimic în lume, că aceşti copii au fost surmenaţi intelectual. a trebuisă facem din nou cercetări şi vom descoperi poate că, în acest caz, anemia estecauzată de faptul că în acest sat există o casă acoperită cu ceea ce se numeşte viţă devie sălbatică bobiţele acestei viţe de vie sălbatice au stârnit poate într-o zicuriozitatea acestui copil vom afla poate mai târziu că el a mâncat una, două, treidin aceste bobiţe când ele se aflau într-un stadiu avansat, când ele sunt completne)re, şi că, având în vedere constituţia sa, el a pre)ătit terenul pentru starea deanemie."cestea sunt nişte lucruri de care trebuie să ţinem seama neapărat2 poate fi absolut

/ust să în)rămădim fapte particulare şi să ne compunem o ştiinţă enciclopedică, dar, pentru o cunoaştere practică, e necesar să luăm în considerare ceea ce este cuadevărat practic, să vedem unde putem interveni şi face ceva în cadrul vieţii, unde

putem avea influenţă asupra vieţii. i o asemenea ştiinţă nu i se dezvăluieeducatorului şi dascălului decât din interior, printr-o reală cunoaştere a omului, ocunoaştere care îl face să-şi dea seama ce anume îi stă putere, în domeniulsubstanţei2 să-l facem pe copil să ia parte la /ocurile în aer liber, să nu-l surmenăm

pe copil din punct de vedere intelectual. "cest lucru nu numai că ne stă în putere, cieste prima noastră datorie.Hineînţeles, nu-l putem împiedica pe copil, în fiecare caz în parte, să )uste dintr-o

brânduşă de toamnă, Colc!ium autumnale, sau din viţa de vie sălbatică. Dar noi îl putem înzestra, la momentul potrivit, cu nişte intuiţii care să-i permită să-şi dezvoltecorpul fizic în toate direcţiile şi cu o mobilitate superioară.CONFERINŢA A /VI(ADornach, !an0ar!e "#22"stăzi aş dori să înc!ei aceste discuţii referitoare la o peda)o)ie întemeiată peantroposofie sau, mai bine zis, pe cunoaşterea antroposofică a omului, prin câtevaaforisme despre educaţia morală şi educaţia reli)ioasă, care, în special în cadrulşcolii şi al peda)o)iei în )eneral, mer) mână în mână. Dar atunci când vorbeşti

despre acest aspect te simţi îndemnat, ca nicăieri în alt domeniu, să subliniezi,spri/inindu-te tocmai pe o reală cunoaştere a omului, spiritul unitar care trebuie săinspire întrea)a educaţie. 6eri am vorbit despre educaţia fizică astăzi, eu voi vorbidespre un domeniu educativ care, c!iar în spiritul culturii şi civilizaţiei noastre,trebuie să fie numit domeniul spiritual prin excelenţă. *n c!ip de introducere, aş dorisă insist asupra faptului că aceste două domenii care, în cultura şi civilizaţia noastrămodernă, sunt mai mult sau mai puţin despărţite, în peda)o)ia despre care estevorba aici se vor contopi în mod intim.Bealizarea deplină a acestei contopiri intime va mai dura, fără îndoială, încă nu

puţină vreme dar noi am contribuit întru câtva la aceasta, înscriind euritmia, un fel



de )imnastică sufletesc-spirituală, în pro)ramul colii Galdorf, ca materieobli)atorie. +ot ceea ce face ea, această euritmie, o face în elementul corporal-fizicdar, totodată, în tot ceea ce face, până în cele mai mărunte detalii, ea este pătrunsăde elementul sufletesc-spiritual este exact ca limba/ul uman, pentru care noifolosim un or)an fizic şi în cazul căruia tot ceea ce se poate exprima din acestlimba/ în lumea fizică depinde de acest or)an, dar în cazul căruia, totodată, totuleste pătruns de suflet şi de spirit.i, tot aşa cum studierea spiritualului din limba/ poate să a/un)ă, atunci când este

suficient de fin şi de nuanţat, în domeniul moral şi c!iar în cel reli)ios 0 căci nu fărămotiv 1van)!elia lui 6oan începe cu <a început a fost Cuvântul= 0, tot astfel,

putem spune2 C!iar dacă acesta este încă un domeniu prea puţin spectaculos, c!iar dacă se petrece într-o bună măsură pe cale instinctivă, această contopire dintrespirit, suflet şi trup îşi are locul său în cadrul educaţiei datorită practicării euritmiei,şi aceasta de-a lun)ul între)ii perioade a şcolarităţii. "stfel încât euritmia este unuldintre elementele 0 elemente, ce-i drept, orientate spre trupesc 0 care arată cel mai

bine, poate începând de/a de pe-acum, cum să se lucreze, mer)ând până larealizarea practică, la această unire din cadrul instruirii şi educaţiei despre care

vorbim noi aici. #ai târziu, vor exista multe alte lucruri care vor veni să secondezeeuritmia. ucruri care, în anumite direcţii, vor duce euritmia mai departe în sensulsufletesc-spiritualului şi despre care omenirea nu are astăzi nici cea mai mică idee,dar care sunt o continuare directă a drumului care tocmai a fost indicat. "cest drumexistă. 4ricât de imperfecţi ar fi paşii noştri în ceea ce priveşte euritmia pe care o

putem oferi, toate aceste specializări la care sunt expuse curentele materialiste dindomeniul )imnasticii vor fi cândva depăşite de către principiul euritmiei, c!iar dacăatunci nu va mai fi vorba de euritmia de astăzi, care se află încă la începuturile ei,care se află în plină evoluţie.

&e simţim atunci îndemnaţi să vorbim, fie şi sub formă de aforisme, despre arta

educaţiei etice, despre educaţia morală şi reli)ioasă pe de-o parte, ne simţimîndemnaţi să facem apel la ceea ce este universal uman, la acest omenesc comuntuturor, care, ca atare, este răspândit pe între) Pământul şi nu cunoaşte deosebiri de

popoare şi de rase. Dar, pe de altă parte, mai ştim că este aproape imposibil, tocmaiîn aceste domenii care au atât de mult de-a face cu viaţa interioară, să vorbim de/aîncepând de astăzi situându-ne pe un punct de vedere universal uman, astfel încât să

putem fi înţeleşi pe deplin de cetăţenii tuturor naţiunilor. Căci un sin)ur exemplu poate fi suficient pentru a arăta cât sunt de diferiţi unii de alţii oamenii de pePământ, în ceea ce priveşte sentimentele lor morale şi concepţiile lor reli)ioase, şi

vom putea vedea cât de stân/eniţi se simt când vrei să vorbeşti despre domeniul eticşi reli)ios într-un anumit loc de pe planetă, prin simplul fapt că acest domeniu, careeste atât de intim le)at de străfundurile sufletului uman, nu poate fi înţeles în mod

/ust decât dacă îmbracă trăsăturile caracteristice ale unui popor şi ale uneiconfesiuni reli)ioase.*n le)ătură cu tot ceea ce am expus de/a până aici am putut spune nişte lucruri multmai universal umane decât aş putea-o face astăzi. iziunea antroposofică asupralumii are menirea de a crea punţi de le)ătură dintre cele mai diverse peste tot ceeace-i separă pe oameni în naţiuni, rase etc. Conform vocaţiei sale celei mai profunde,ea se simte c!emată să vorbească într-un mod absolut internaţional. Dar ea simte,



aşadar, în mod cu totul deosebit, şi cât este de dificil să vorbeşti despre domeniilecele mai intime ale vieţii umane în spiritul civilizaţiei şi culturii moderne de pe

planeta noastră 0 şi aceasta este, la urma urmei, realitatea cu care avem de-a face laora actuală 0, să vorbeşti tocmai în spiritul civilizaţiei şi culturii moderne răspândite

pe toată planeta. De aceea, vă ro) să consideraţi ceea ce voi expune astăzi ţinândseama, în mod absolut, de punctul de vedere pe care l-am caracterizat. Căci, aşacum am spus, e suficient un exemplu pentru a vedea clar cât sunt de diferiţi oameniiîn această privinţă.

-am menţionat de/a, în cursul acestor conferinţe, pe Herbert Spencer % &ota >F ( ,care este, cu si)uranţă 0 oricare ar fi astăzi poziţia noastră faţă de el 0, o

personalitate reprezentativă a 4ccidentului, şi am indicat, de asemenea, că Merbert3pencer susţine nişte obiective peda)o)ice foarte precise. Inul din aceste obiectiveeste formulat de el aproximativ cu aceste cuvinte2 Pentru om, scopul fizic al vieţii

pe Pământ este acela de a avea urmaşi. "stfel, ţelul său moral în domeniul peda)o)ic este acela de a putea educa această pro)enitură aşa cum trebuie, de aforma nişte buni părinţi, nişte buni educatori. Ceea ce afirmă aici Merbert 3pencer este în acel spirit care se bazează pe studierea fizică a omului şi are în vedere

această studiere fizică omului. 1l urmăreşte evoluţia omenirii, evoluţia omului, pânăla naşterea unor urmaşi şi tocmai în acest fapt, de a da naştere unor urmaşi, caută elceea ce poate aduce lumină şi cu privire la adevăratele obiective ale educaţiei.3ă vedem acum un om din 4rient, care a trăit puţin mai târziu, dar care nu este prinaceasta mai puţin caracteristic2 să-l vedem pe +ladimir Solo'io' % &ota >: ( . Ceeace susţine ladimir 3oloviov este exprimat într-o terminolo)ie occidentală, dar concepţia sa despre viaţă revelează în între)ime sufletul poporului rus. i vedem călucrurile sună cu totul altfel, când ţelul moral şi reli)ios al omenirii poartă marcaspiritului oriental. ladimir 3oloviov spune2 Pe de-o parte, omul trebuie să aspire la

perfecţiune în adevăr pe de altă parte, el trebuie să a/un)ă la nemurire. 1l înţele)e

prin aceasta nu nemurirea pământească pe care ţi-o conferă )loria, ci veritabilanemurire a sufletului, aceea pe care omul şi-o atribuie lui însuşi. 1l spune2 ărăaspiraţia spre perfecţiune în adevăr, aşadar, fără un real acces la cunoaştere, viaţaumană n-ar merita să fie trăită. iaţa dobândeşte un sens numai dacă ne putem

perfecţiona tot mai mult. Dar dacă omul n-ar fi nemuritor, întrea)a perfecţiune,întrea)a aspiraţie spre perfecţiune ar fi o mare impostură cosmică căci atunciaceastă perfecţiune ar dispărea şi oamenii ar fi înşelaţi, de către temeiulIniversului, cu privire la obiectul spre care ei ar trebui să aspire ca spre bunul lor cel mai preţios. Dar, )ândeşte 3oloviov, aşa s-ar întâmpla dacă în evoluţia

pământească a omenirii am avea drept scop doar procrearea unor urmaşi. Căciatunci ar trebui să concepem evoluţia în felul următor2 oamenii au drept scop procrearea )eneraţiei următoare, această )eneraţie, la rândul ei, are drept scop procrearea unei alte )eneraţii şi aşa mai departe. Cât despre sensul Iniversului, ama/un)e la rosto)olirea fără sfârşit a unei roţi monotone. *ntr-un cuvânt, 3oloviovrespin)e într-un mod cât se poate de clar şi radical, în spirit oriental, ideeaoccidentală a lui Merbert 3pencer.+ot ceea ce împarte omenirea în două, cu privire la domeniul etic şi reli)ios, arecoloratura acestei nuanţe de sentiment. i dacă vrem să înţele)em omenirea de pePământ în ceea ce priveşte obiectivele ei etice şi reli)ioase, atunci trebuie, pe de-o







parte, să fim lipsiţi de pre/udecată, să nu considerăm că un ideal e mai valabil decâtcelălalt, ci să ne mulţumim a voi să le înţele)em pe toate. Pe de altă parte, trebuie,de asemenea, să încercăm să-l înţele)em pe fiecare dintre ele. 1xemplul concret alacestor două personalităţi reprezentative ne va putea arăta, efectiv, cât de multdiferă omenirea de la o re)iune la alta în domeniul intim despre care urmează săvorbim astăzi. Dar viziunea antroposofică despre lume vrea tocmai ca oamenii să-şicucerească posibilitatea de a se înţele)e pe întrea)a planetă. 1a vrea, aşadar, săvorbească un limba/, nu în sens fizic, desi)ur, ci, totuşi, un limba/ care să poată fi

înţeles pretutindeni, c!iar în le)ătură cu civilizaţia noastră actuală. Hineînţeles,astăzi acest lucru va putea fi realizat doar într-o foarte mică măsură. Dar dacă vremsă observăm această mică măsură, atunci vom putea descoperi un lucru care ne vaface să simţim problema dintr-un punct de vedere mai vast. Căci, oricât de puţin îşidau seama oamenii de ceea ce am spus adineaori, un lucru sare în oc!i imediat2 noinu vom putea realiza mare lucru pe plan etic şi reli)ios, dacă le predăm copiilor anumite doctrine reli)ioase sau c!iar şi nişte idei morale. "m putea face din ei celmult nişte creştini sau evrei sau catolici şi protestanţi ca noi. Dar noi trebuie săexcludem din întrea)a artă a educaţiei tendinţa de a educa fiinţele în aşa fel încât ele

să devină ca noi.Pentru a ne face o idee clară asupra acestui lucru, e suficient să observăm un anumitfapt, care, ne incită foarte, foarte mult să respectăm în om, încă din copilărie,libertatea autentică, în sensul deplin al cuvântului. 6deea va apărea de la sine dacăne spunem2 a şcoală, noi trebuie să ne ocupăm şi de cel slab de minte, fiinţa atinsăde idiotism, precum şi de )eniu. Dacă am voi să avem drept maximă ideea de a

proceda în aşa fel încât fiecare copil să primească în sufletul lui ceea ce avem noi însufletul nostru, ce principiu educativ ar mai fi acestaA Cel slab de minte, fiinţa atinsăde idiotism se naşte cu o tară, corporalitatea lui îi este o povară )eniul se naşte cuaripi, cu aripile sufletului. +rebuie să admitem că noi trebuie să-l a/utăm pe cel slab

de minte să-şi poarte crucea. Dar trebuie să admitem, de asemenea, că poate nusuntem deloc în stare, noi, profesorii, să urmărim evoluţia aripilor )eniului, căcialtfel toate şcolile ar trebui să fie dotate cu cele mai mari )enii. Ceea ce este, ladrept vorbind, imposibil. "şadar, noi trebuie să avem posibilitatea de a educa înmod /ust, în aşa fel încât să nu aşezăm nici cel mai mic obstacol în calea )eniului, sănu-i retezăm, pentru nimic în lume, aripile. om proceda în mod /ust numai dacăvom practica o artă a educaţiei care să nu aducă absolut nici un pre/udiciufacultăţilor care trebuie să înflorească în mod liber în fiinţa umană.+oate expunerile care au fost făcute aici, în aceste zile, s-au preocupat de această

idee. i, dacă veţi examina mai îndeaproape aceste expuneri, veţi vedea că toate aufost făcute şi pot fi puse în practică în aşa fel încât educaţia să nu aibă, propriu-zis,de-a face decât cu ceea ce poate fi dezvoltat în copil şi de către copilul însuşi, c!iar şi atunci când acest copil e c!emat să devină mai târziu cel mai mare )eniu. Dacăeu, fiind profesor la o şcoală, sunt pitic, n-aş putea, prin simplul fapt că sunt pitic,să-l împiedic pe un copil sau altul din clasa mea să devină uriaş, pe plan corporaldar, aşa cum faptul că sunt pitic nu pre/udiciază principiilor libere de creştere afiinţei fizice, la fel, eu nu trebuie să impietez, prin fiinţa mea sufletesc-spirituală,asupra principiilor de creştere a fiinţei sufletesc-spirituale a copilului. a şcoală, euînsumi sunt pitic, dar nu formez pitici la şcoală, dacă eu sunt, într-un anumit sens, o



fiinţă cu capacităţi limitate, eu nu formez doar fiinţe cu capacităţi limitate dacă am principiile educative /uste, mai târziu viaţa elevilor va fi independentă de propriilemele aptitudini, pentru simplul motiv că acea cunoaştere a omului pe care măspri/in provine din fiinţa luată ca între), totală, la fel ca înseşi principiile de creştere.De aceea, eu salut ca fiind deosebit de încura/ator faptul că la coala Galdorf din3tutt)art s-a format ceva care, poate, nu va fi observat imediat de cineva care o vavizita astăzi, dar care există, totuşi, cu adevărat, şi care s-a dezvoltat ca ceva absolutconcret2 e vorba de spiritul colii Galdorf, care este ceva foarte real, existând

independent de aptitudinile individuale ale diferiţilor profesori. "ptitudinileindividuale ale sufletului se fac simţite, poate, cel mai bine atunci când ele continuăsă fie cultivate în acest spirit comun oricărei coli Galdorf. "şadar, acest spirit alcolii Galdorf este acela care va încerca tot mai mult să educe şi să instruiascăfiinţa umană în aşa fel încât, într-un anumit sens, ea să primească o educaţie, c!iar dacă, fiind atinsă de idiotism, ea are de purtat nişte tare )rave vom învăţa,spri/inindu-ne pe cunoaşterea )enerală a omului, să educăm ţinând seama de acestetare )rave dar, în acelaşi timp, nu vom dori să păcătuim vreodată împotriva libereiînfloriri a aripilor sufletului, nici măcar în cazul fiinţei celei mai înzestrate. "cesta

este idealul dar nu un ideal care se află în nişte depărtări nebuloase este un ideal pecare încercăm să-l realizăm, zi de zi.Dacă vrem să trezim cu adevărat o viaţă morală şi reli)ioasă, nu vom putea, aşadar,să ne oprim la conţinutul concepţiilor despre lume, al confesiunilor reli)ioase, alimpulsurilor etice. &oi va trebui mai curând să atin)em interiorul fiinţei în aşa felîncât, conform cu ceea ce îi este dat, în situaţia sa, aş zice, prin destin, să se poatăfamiliariza în mod liber cu ceea ce trebuie să aibă ea în comun, în acest domeniu, cusemenii săi, pentru a putea acţiona împreună cu ei pe plan social. Dacă vrem să dămo educaţie reli)ioasă şi morală, noi va trebui, aşadar, la început, să nu facem apel lacunoaştere căci cunoaşterea este, cu si)uranţă, cea care ne transmite idei, dar ea nu

ne dă nici o posibilitate de a trăi o experienţă intimă a sufletului. +otuşi, când laşcoală trebuie să cultivăm cunoaşterea, când, dintre cele trei forţe ale sufletuluiK)ândirea, simţirea şi voinţaL, trebuie să cultivăm )ândirea, atunci noi trebuie săvedem, de asemenea, că această )ândire a/un)e să se reverse într-un ţel reli)ios,într-un ţel etic şi moral. Prin educaţia morală şi reli)ioasă, noi trebuie să cultivămsimţirea. &ici la voinţă nu putem apela în mod direct căci, în ceea ce priveştevoinţa, omul este inte)rat în societate şi ceea ce trebuie să îndeplinească pe planulvoinţei este adesea determinat de către societate şi cerinţele acesteia.

&u ne putem îndrepta nici spre )ândire, care vrea să indice direcţia fără nici un

ec!ivoc, nici spre voinţă, care trebuie să-şi primească impulsurile de la societate, citocmai spre simţirea pe care orice om o are, într-un fel sau altul, în sine. i dacă în procesul de instruire şi educaţie vom face apel la simţire, atunci vom atin)e în sufletacele forţe la care trebuie să facem apel pe plan moral şi reli)ios. Dar noi trebuie săînţele)em, totuşi, învăţământul dincolo de )ândire, simţire şi voinţă. &oi trebuie sădezvoltăm în mod armonios toate forţele sufletului. &u vom putea, bineînţeles, săne limităm la a dezvolta )ândirea ca pe ceva izolat, să ne limităm la a dezvoltasimţirea ca pe ceva izolat, ci noi va trebui să facem ca în )ândire şi în voinţă să

pătrundă viaţa sentimentului2 tocmai acesta este ţelul educaţiei şi al instruirii.



6ar în ceea ce priveşte )ândirea, poate fi adecvată doar o cunoaştere a omului şi aIniversului care se întemeiază pe antroposofie căci o asemenea cunoaştere poatesă construiască foarte bine pe o bază fizică. 1a poate să se consacre fără pre/udecăţifizicii, c!imiei etc., fără ca omul care cultivă aceste lucruri să rişte, adâncindu-se în)ândurile la care a/un)e pornind de la lume, să nu se mai poată înălţa, de la ele, sprelumea spirituală, suprasensibilă. i a/un)ând, pe baza cunoaşterii, la lumeaspirituală suprasensibilă, el îşi mobilizează nu numai )ândirea, ci şi simţirea căcidin momentul în care ducem cunoaşterea în acest fel mai departe, până în lumea

suprasensibilă, începem să avem o relaţie morală cu temeiurile Iniversului, cuentităţile suprasensibile.6ar, în ceea ce priveşte educaţia morală şi reli)ioasă, primul din cele trei elementesufleteşti la care trebuie să facem apel este sentimentul. 1 vorba de sentimentulrecunoştinţei. 3entimentul recunoştinţei care, în anumite privinţe, /oacă în educaţianoastră modernă un rol mai curând inconştient, e sentimentul pe care trebuie să-ldezvoltăm, încă de la începutul perioadei şcolarităţii, în mod sistematic, în toateformele lui, în diferitele domenii ale vieţii concrete, prin care trebuie să încercăm sătrezim în copil, încă din cea mai fra)edă copilărie, recunoştinţa pentru tot ce i se

dăruieşte.i dacă acest sentiment de recunoştinţă este dezvoltat în mod /ust, atunci el se poateridica până în cele mai înalte sfere ale le)ilor universale pe care noi ni le cucerim

prin cunoaştere. "tunci copilul simte natura din /urul lui, învaţă să-i cunoască le)ile,se vede inte)rat ca fiinţă umană în această natură, descoperă că ceea ce învaţă el săcunoască din această natură cu a/utorul simţurilor nu poate face din el un om elînvaţă să cunoască o ştiinţă despre om care îi vorbeşte despre ceea ce mer)e dincolode natură şi rămâne totuşi accesibil cunoaşterii. 1l nu numai că simte în sine, cafiinţă umană, nişte le)i universale ale lumii, ci el simte în spirit un element esenţialal lumii, şi cunoaşterea sa începe să se transforme de la sine într-un sentiment de

recunoştinţă faţă de entităţile care l-au trimis în această lume, faţă de fiinţelesuprasensibile cunoaşterea se extinde, devenind recunoştinţă faţă de fiinţa divină.i nu există cunoaştere predată în mod /ust tinerilor care să nu a/un)ă să se reverseîn sentimente de recunoştinţă faţă de lumea suprasensibilă."stfel, primul lucru, dintre cele trei elemente ale sufletului uman, care ne conducespre domeniul etic şi reli)ios pe care trebuie să-l abordăm în educaţie esterecunoştinţa în viaţă, aceasta presupune, în mod normal, să avem de/a cunoaştereacăci noi trebuie să avem o anumită reprezentare despre lucruri, înainte de a firecunoscători pentru ele. *n re-cunoştinţă, sentimentul implică, de/a în viaţa practică

exterioară, cunoaşterea. "stfel, noi vom apela nu la transmiterea unor lucruri careţin de o anumită confesiune reli)ioasă tradiţională 0 acest lucru îl vom lăsa în seamaorei de reli)ie, care, şi ea, va putea fi inte)rată în mod /ust vieţii, dacă e pre)ătită înacest fel 0, noi vom apela, înainte de toate, în ceea ce priveşte )ândirea, lasentimentul de recunoştinţă.i când, apoi, vom aborda viaţa de simţire propriu-zisă, atunci vom descoperi aici înmod /ust ceea ce te face să ieşi din sine, ceea ce îţi conduce viaţa interioară sprelumea exterioară. *n recunoştinţă, noi ne situăm în faţa celuilalt. Dar dacă vom

pătrunde în celălalt, cu propria noastră viaţă, în aşa fel încât, într-un anumit sens,să-i împărtăşim trăirea, atunci pentru simţire se dezvoltă ceea ce numim iubire. "l



doilea element care vrea să fie cultivat, în privinţa vieţii morale şi reli)ioase, esteiubirea2 iubirea pe care o putem cultiva în şcoală, făcând totul pentru ca, pe de-o

parte, copiii să se iubească unii pe alţii iubirea, căreia îi vom crea o bază solidădacă vom putea, pe de altă parte, prin între)ul nostru comportament în şcoală, săfacem ca principiul imitaţiei, devenit principiul autorităţii între 8 şi '9 ani, să setransforme în aşa fel încât sentimentul autorităţii să devină sentiment de iubire,iubire adevărată, unită cu un mare respect, faţă de dascăl şi de educator."tunci vom aşeza, ca temelie pentru întrea)a viaţă, două lucruri. om aşeza ca

temelie pentru viaţă ceea ce spune un vec!i cuvânt de adevăr2 <+u îţi vei iubiaproapele ca pe tine însuţi.= % &ota >E ( Dar cum noi dezvoltăm, în acelaşi timp,recunoştinţa, şi această recunoştinţă ne conduce spre cunoaşterea Iniversului,atunci la <+u îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi= se adau)ă <+u îl vei iubi peDumnezeu mai presus de orice.=Hineînţeles, aceste cuvinte de adevăr sunt astăzi cunoscute de toată lumea, căci elevin din adâncul erelor dar important nu e să le repetăm, ca )ânduri teoretice citrebuie să )ăsim mi/loacele, pornind de la prezentul nemi/locit 0 şi în fiecare epocă,viaţa omenirii este ceva nou 0, să )ăsim mi/loacele de a le inte)ra în mod practic în

viaţă. iaţa actuală propovăduieşte mereu2 <+u îţi vei iubi aproapele ca pe tineînsuţi şi pe Dumnezeu mai presus de orice.= Dar nu putem spune că acest lucru sevede prea multA "r fi tocmai sarcina şcolii să procedeze în aşa fel încât acestelucruri să nu fie propriu-zis comentate, ci să prindă iarăşi viaţă."ceastă evoluţie absolut nouă a imitaţiei, transformarea ei în iubire, trecând prinsentimentul autorităţii, este sin)ura, în lume, care creează o bază si)ură pentru oiubire pe deplin matură. 6ar când lucrăm astfel, pe între) parcursul evoluţiei uneifiinţe, asupra acestei iubiri care, în acest context, se dezvoltă de la sine, prin naturaei, atunci noi vom fi luat, prin aceasta, precauţiile necesare pentru a nu fi nevoiţi săima)inăm nişte teorii teribil de amănunţite, aşa cum sunt acelea pe care le fabricăm

astăzi, cu spiritul nostru materialist, pentru a-i învăţa pe copii, atunci când a/un) la pubertate, arta de a iubi. 1xistă astăzi o întrea)ă literatură pe această temă. +oatăaceastă literatură păcătuieşte prin faptul că ea nu ştie cum să procedeze cu copiii înmomentul pubertăţii, pentru că nu i-a pre)ătit aşa cum ar fi trebuit se i)noră cetrebuie să se facă în fiecare perioadă a vieţii. a pubertate, nu vom avea dificultăţicu tânărul, dacă el a primit până la această vârstă educaţia /ustă.Cât despre voinţă, şi în această privinţă va trebui să conducem evoluţia sufletească acopilului pe calea cea bună, făcând ca simţirea să treacă în mod corect în voinţă.Copilul îşi va exprima tot felul de impulsuri de voinţă. Dar ce se petrece când

copilul voieşte? &oi nu am fi nişte fiinţe fizice dacă, în momentul în care intervinevoinţa, şi mai ales acea voinţă care trebuie să fie pusă în lumina moralităţii, înlumina reli)iei, n-am fi obli)aţi să ne punem în acţiune trupul. Când iubim, noi nerevărsăm întru câtva în lume. Când voim, noi revenim la noi înşine. i cum, înviaţă, suntem, desi)ur, obli)aţi să voim, atunci noi ne )ăsim în noi înşineinstinctele, ne )ăsim aici imboldurile, emoţiile. 6ar în momentul în care vrem sătrecem la etică şi la reli)ie, noi trebuie, desi)ur, să vedem că în instincte, înimbolduri, în emoţii, trebuie să pătrundă ceea ce face din noi oameni în sensuladevărat al cuvântului, ceea ce, în sfârşit, )ăsim atunci când studiem Iniversul şi înel )ăsim 4mul, ceea ce o vec!e tradiţie exprimă în cuvintele2 <4mul este creat după





ima)inea lui Dumnezeu.= % &ota >8 ( Doar dacă ne putem pătrunde voinţa cu unasemenea spirit care să mai poată percepe, până în instinctele noastre, că omul estecreat după ima)inea lui Dumnezeu, va exista aici o voinţă care are un caracter eticşi, de asemenea, o coloratură reli)ioasă. "tunci, omul poate avea conştienţa faptuluică, în voinţa sa, el rămâne cu adevărat om.6ar când omul îşi manifestă impulsurile de voinţă în lume în aşa fel încât, până înviaţa sa de instinct, el apare în faţa omenirii astfel încât ea să poată vedea în el ofiinţă umană, ce face el atunci? Ce realizează el atunci? 1l realizează ceea ce este,

propriu-zis, al treilea element. 1l dezvoltă faţă de calitatea sa de om un sentiment cucare îşi impre)nează acţiunea, voinţa. &u )ăsesc nici un cuvânt )erman care săexprime acest lucru. Ca să mă fac înţeles, trebuie să folosesc aici, aşadar, cuvântul<dutQ= KdatorieL. &u există traducerea )ermană pentru <dutQ=. "r trebui să simţimacest lucru, dacă putem percepe câtuşi de puţin faptul că, la urma urmei, cuvintele,în sensul în care am vorbit eu despre ele în aceste zile, provin din spiritul poporului.Căci dacă aş vrea să trec la acest element pe baza spiritului poporului )erman, ar trebui să spun, în realitate2 ceea ce ar scrie cineva care traduce după dicţionar,rămânând la suprafaţa lucrurilor, dacă ar )ăsi cuvântul en)lez <dutQ=, ar fi <Pflic!t=

dar <Pflic!t= are o încărcătură afectivă care nu are nimic de-a face cu ceea ce amexpus adineaori pentru a a/un)e la <dutQ=. Căci <Pflic!t= este substantivul format dela verbul <pfle)en= Ka în)ri/i, a cultiva, a practicaL şi provine dintr-un cu totul altdomeniu al vieţii, astfel încât acum, dacă am vrea să exprimăm ce se află încuvântul <Pflic!t=, ar trebui să dăm expunerii o formă diferită de aceea pe care i-amdat-o adineaori."ici, aveţi iarăşi un exemplu pentru aceste deosebiri care împart omenirea de peîntre) Pământul. Cine vorbeşte în mod conştient şi cu precizie, nu ar putea, încontextul expunerii mele, să pună <Pflic!t= în loc de <dutQ=, căci el al minţi, fie şinumai în teorie, dacă pentru al treilea element ar scrie aici <Pflic!t=.

'. Dan$bar$eit KrecunoştinţăL5. iebe KiubireL7. DutQ KdatorieL*ncă o dată, e caracteristic să constatăm că eu pot nota în )ermană <Dan$bar$eit= şi<iebe=, dar nu am un cuvânt )erman pentru a desemna al treilea element. &u amunul. i acest fapt este caracteristic pentru că, în momentul în care ieşim din ceeace, în actul cunoaşterii, uneşte întrea)a omenire 0 căci fiecare simte, desi)ur, că,într-un anumit sens, cunoaşterea este un lucru universal uman 0, în momentul încare ieşim din cunoaştere şi iubire, care, de asemenea, este un lucru universal uman,

pentru a trece la conduita individuală, şi din cauză că suntem situaţi în lume într-unanumit loc, noi trebuie să ne ducem viaţa în funcţie de acest loc şi să devenimconştienţi de individualitatea care se formează în noi în timp ce suntem situaţi într-un anumit loc în lume.Dar, adresându-ne în acest fel vieţii afective a copilului şi trecând în acest fel detoate principiile pe care le-am studiat 0 imitaţie, sentiment al autorităţii 0 la ceea ceapare, între 8 şi '9 ani, prin metamorfozarea sentimentului autorităţii, construind peaceste baze care, fireşte, s-au dezvoltat dintr-o cunoaştere antroposofică desprelume, noi transformăm învăţământul )eneral în experienţă morală şi reli)ioasă. Căciatunci când fiinţa umană simte că trebuie să fie în mod total umană, că trebuie să se





inte)reze în lume în aşa fel încât, până în viaţa sa de instinct, semenul său sărecunoască în el o fiinţă umană şi el însuşi să poată recunoaşte în sine o fiinţăumană, în acest moment el este un mesa)er, un <an)elos=, al iinţei divine în lume.6ar moralitatea va fi pătrunsă de aceste sentimente reli)ioase. Dacă ne apropiem decopil în mod /ust, în acest moment al vieţii 0 situat între cel de-al ''-lea şi cel de-al'5-lea an de viaţă 0 în care fiinţa umană este introdusă, prin procesul de instruire şieducaţie, în ceea ce se află dincolo de elementul uman, în acest moment, dacă esteeducat în mod corect, copilul va percepe cu precizie această evoluţie2 <Da, studiind

natura exterioară care este dată simţurilor tale prin le)ile lumii neînsufleţite,anor)anice, tu pătrunzi în ceea ce se află dincolo de elementul uman.= "mcaracterizat acest moment al vieţii, forma pe care trebuie s-o ia acesta în cadrul uneiinstruiri şi educaţii bine conduse. Dar, dacă l-am educat pe copil aşa cum trebuie, înacest moment al vieţii apare, încă şi mai profund, următorul fenomen2 el vrea să fieo fiinţă umană până în natură. 1l vrea să fie o fiinţă umană până în această natură,care, în el însuşi, devine viaţă a instinctelor şi imboldurilor. "tunci ia naştere acestal treilea element2 <dutQ=. *n acest moment, noi am condus educaţia pornind de laînsăşi esenţa omului, trecând prin cele trei elemente, pe care a trebuit, fireşte, să le

pre)ătim ca predispoziţii de/a mai înainte, îndrumând fiinţa umană în permanenţăspre o viaţă morală şi reli)ioasă.Când, în evoluţia copilului, se apropie acest punct care este situat în prea/ma vârsteide '5 ani, atunci vine momentul în care, în anumite privinţe, viaţa reli)ioasădobândeşte o actualitate imediată. reau să spun că acesta este momentul pe caretrebuie să-l considerăm cel mai important pentru viaţa reli)ioasă. Hineînţeles,trebuie să facem de/a mai înainte tot ceea ce ne stă în putere pentru ca, tocmai din

punct de vedere reli)ios, acest moment al vieţii să fie trăit în mod /ust. *n orice caz,noi nu trebuie să ne spunem, în le)ătură cu acest moment2 e specific civilizaţieimoderne să fie pentru om sursă de conflicte. *n zilele noastre, în această civilizaţie,

avem, pe de-o parte, viaţa morală, etică ea este atât de înrădăcinată în sufletuluman, încât omul îşi spune că el nu-şi poate simţi pe deplin demnitatea sa de om,valoarea sa de om, dacă nu are idealurile sale etice, idealurile sale morale. Dar noimai avem, pe de altă parte, le)ile naturii, care sunt absolut neutre faţă de o viziunemorală asupra lumii, care acţionează fără nici o le)ătură de cauză-efect cu aceastălume şi care, cer, de asemenea, să nu introducem în ele nimic moral.De fapt, există astăzi o tendinţă foarte răspândită care ar voi să-l educăm pe copil înaşa fel încât el să se consoleze cu acest conflict într-un mod cât mai comod. *ncivilizaţia modernă, acest conflict are o influenţă profundă şi tra)ică. Dacă acest

conflict nu este rezolvat cumva, în mod practic, pentru mai târziu, pentru viaţaadultului, în aşa fel încât să )ăsim, într-un anumit fel, o cale de trecere de la le)ilenaturii, neutre din punct de vedere moral, la lumea moralităţii, la ideile morale, dacănu putem contopi ordinea naturală şi ordinea morală a Iniversului, atunci intrăm înconflicte care ne sfâşie viaţa. *n zilele noastre, aceste conflicte există aproape latoate fiinţele )ânditoare numai că ele rămân în subconştient. 4amenii nu şi lemărturisesc ei adoptă nişte confesiuni reli)ioase tradiţionale şi conciliază lăuntricceea ce este cât se poate de ireconciliabil, atâta timp cât nu te ridici, aşa cumîncercăm noi s-o facem cu a/utorul antroposofiei, de la lumea naturii la lumeaspiritului. Pentru vârsta adultă viitoare, acest conflict este de un tra)ism profund. 6ar



dacă el intervine înainte de vârsta de '' ani, atunci el se dovedeşte în mod clar a fic!iar distructiv pentru viaţa sufletească. 1l nu trebuie să apară în copilărie, copilulnu trebuie să a/un)ă să-şi spună2 <Da, eu învăţ zoolo)ia aici, nu )ăsesc nimic dinDumnezeu învăţ reli)ia aici, eu )ăsesc un Dumnezeu prin care nu-mi pot explicazoolo)ia.= " face să intervină acest conflict încă din copilărie, ar fi ceva catastrofal,căci aşa ceva l-ar împiedica pe copil să intre în viaţă.Dar o educaţie de felul celei descrise de mine aici în aceste zile nu are deloc de)ând să provoace un asemenea conflict la această vârstă. 4 astfel de educaţie ţine

seama de acest moment important al vieţii situat între '' şi '5 ani şi de tot ceea ceîncepe atunci şi se continuă după aceea. a această vârstă, fiinţa umană poateîncepe să simtă dizarmonia dintre ceea ce este conceput într-un mod pur naturalist şiceea ce este conceput într-un mod etic, moral. 6ar noi trebuie să educăm fiinţaumană în aşa fel încât ea să simtă, cel puţin în viaţa sa afectivă, nu numairecunoştinţă, iubire, <dutQ=, ci şi puţin din acest conflict răspândit în lume. Dacă îleducăm în felul descris aici, atunci, tocmai în această perioadă a vieţii, el va a/un)e,încetul cu încetul, într-un mod /ust, simţind această dizarmonie, să o transforme înarmonie. "cest lucru face parte din viaţa reli)ioasă ceea ce aprofundează

sentimentul reli)ios e faptul de a nu te mulţumi să-i transmiţi omului, pe caletradiţională, un articol de credinţă în care el trebuie să creadă, ci să-i oferi ocomoară adevărată, care să acţioneze în sufletul lui, astfel încât el să ştie că aceastăcomoară rezolvă un conflict pe care el l-a putut trăi, deoarece acest conflict există.Civilizaţia noastră modernă cere ca, tocmai din punct de vedere etic şi reli)ios, sătranspunem în viaţă acest lucru. Căci, în ceea ce priveşte educaţia etică şi reli)ioasă,trebuie să ţinem seama de etapele de evoluţie ale sentimentului. "ltfel, nu vom

putea crea deloc acea punte de le)ătură de care vorbeam adineaori acest lucru vi-l poate demonstra exemplul evocator al unei lucrări apărute la sfârşitul anilor VE9,<ux mundi=, la care au colaborat c!iar un număr însemnat de membri ai Hisericii

an)licane şi în care s-a încercat să se expună cele ce s-au cristalizat în Hiserică, înaşa fel încât acestea să se inte)reze în viaţa socială a prezentului. i, într-adevăr,c!iar membrii Hisericii episcopale 0 Mi)! C!urc! 0 care au colaborat la <uxmundi= % &ota @9 ( , această lucrare apărută la ondra la sfârşitul anilor VE9, c!iar eise străduiesc să creeze o punte de le)ătură între punctul lor de vedere şi civilizaţiamodernă. Pretutindeni, vedem acest lucru, astăzi oamenii discută despre ceea ce

poate deveni conţinutul reli)ios al vieţii.Dar suntem noi oare în stare să oferim copilului în curs de dezvoltare ceva solid,într-un domeniu în care se discută atâta? 3untem noi în stare măcar să facem din el

un creştin, când îi vedem pe aceşti teolo)i discutând care mai de care despre fiinţaadevărată a lui C!ristos? &-ar trebuie oare ca tocmai astăzi să căutăm o cale care săapeleze în mod direct la omul însuşi, pentru ca el să se poată inte)ra apoicreştinismului în toată libertatea? *n zilele noastre, noi nu trebuie să realizămeducaţia etică şi reli)ioasă introducând de/a în procesul )eneral de învăţământ nişteformule sau do)me, oricare ar fi ele noi trebuie să învăţăm să dezvoltăm divin-spiritualul care trăieşte în fiinţa umană apoi îl vom conduce pe copil, într-un modliber şi adecvat, spre confesiunea sa reli)ioasă. "tunci, el nu va fi sfâşiat interior când va vedea că unul se ataşează de Hiserica episcopală, altul de puritanismş.a.m.d. &oi trebuie să-l conducem în aşa fel pe copil, încât el să conceapă





elementul reli)ios real. +ot aşa, noi trebuie să facem în aşa fel încât prin intermediulcelor trei elemente ale vieţii afective 0 recunoştinţă, iubire, <dutQ= 0 el să a/un)ă caeticul să izvorască din sufletul său, nu ca fiind )refat din afară prin nişte prescripţiimorale.+otodată, aceasta este, la ora actuală, sarcina cea mai importantă, şi tot ceea ce sespune şi se face, de altminteri, în domeniul problemei sociale depinde de un lucru,şi anume ca noi să putem crea o bază /ustă în acest domeniu al peda)o)iei."ici n-am putut oferi decât câteva indicaţii, cel puţin în maximele în care se )ăseşte

concentrat, referitor la viaţa etică şi reli)ioasă, ceea ce am spus în aceste zile despreinstruire şi educaţie în )eneral. om putea avea drept bază a vieţii morale şireli)ioase tot ceea ce îi oferim, de altfel, copilului, în felul descris, dacă, pe de-o

parte, educăm şi instruim întemeindu-ne în mod real pe o pură cunoaştere a omuluişi, pe de altă parte, dacă ştim că nu trebuie să facem să intre în viaţa etică şireli)ioasă nici do)mă, nici teorie, nici poruncă.+rebuie, aşadar, să )ăsim căile unei arte reale a educaţiei şi instruirii, acea artă aeducaţiei şi instruirii de care are nevoie civilizaţia contemporană. Poate pot spera căexpunerile mele au putut arăta în mod clar că aici nu e vorba, în nici un caz, de o

opoziţie radicală faţă de tot ceea ce s-a realizat până acum în materie de educaţie şiinstruire. *n acest domeniu, nu putem spune că, în )eneral, în civilizaţia între)iiomeniri, nu s-ar cunoaşte care sunt adevăratele obiective ale educaţiei şi instruirii."cestea au fost formulate în termeni abstracţi cât se poate de corect de către marii

peda)o)i ai secolului al Y6Y-lea, în toate zonele lumii, în toate statele sau ţările.Peda)o)ia de orientare antroposofică nu vrea, în nici un caz, să se opună acestor căutări. Dar ea crede că ştie că aceste căutări necesită nişte mi/loace adecvate, şi căaceste mi/loace adecvate nu pot proveni decât dintr-o experienţă autentică,aprofundată, despre om şi Inivers. 1a ar dori, în fond, să contribuie la realizarea, cumi/loacele adecvate, a ceea ce, în zilele noastre, toată lumea doreşte, într-un mod

mai mult sau mai puţin va) şi abstract. i dacă, ascultând şi privind ce îşi propune peda)o)ia antroposofică prin coala Galdorf, poţi avea acest sentiment2 <"ici secaută nişte mi/loace pentru a se realiza ceea ce dorim noi toţi=, atunci vei fi avut

pentru această problemă, în linii mari, sentimentul /ust.aptul de a-mi fi fost în)ăduit să vorbesc în acest spirit în faţa dvs., Doamnelor şiDomnilor, are pentru mine o valoare deosebită. Căci dacă dvs. aţi înţeles ceea ce amdorit să spun în acest spirit, acest lucru mi se pare şi mai important decât faptul de afi ascultat în amănunt ceea ce am avut de spus. 3-ar putea, eventual, să fie necesar ca amănuntele să fie modificate, într-un sens sau altul. 1senţialul nu sunt aceste

amănunte. 1senţialul este spiritul care mi-a inspirat cuvintele. i dacă am reuşit sătrezesc într-o măsură cât de mică sentimentul a ceea ce este acest spirit, uman şitolerant 0 nu în sens pasiv, ci în sens activ 0, în care trebuie să vorbeşti tocmai cândte inspiri din peda)o)ia de orientare antroposofică, atunci am realizat, poate nu atâtde mult în ansamblu, dar, totuşi, măcar puţin, din ceea ce am vrut să expun în faţadvs. în aceste conferinţe.1xprimându-mi, din nou, în înc!eiere, convin)erea că într-o bună zi trebuie să i sevorbească civilizaţiei moderne în acest spirit, vă mulţumesc pentru interesulmanifestat faţă de aceste conferinţe vă mulţumesc că aţi binevoit să petreceţi acesttimp 0 şi, ceea ce înseamnă mai mult, timpul vacanţei 0 aici, pentru a asculta aceste



conferinţe, şi sper că plecaţi cu sentimentul că poate a existat cel puţin un lucru pentru care a meritat să faceţi această călătorie.Dacă aşa stau lucrurile, fie-mi permis acum, în înc!eierea acestui ciclu deconferinţe, să vă salut cordial, în speranţa de a vă revedea, aşa cum v-am salutat ladesc!iderea acestor conferinţe.1NTREĂRI I RĂS4UNSURIE/TRASE DIN DISCUŢIILE DIN " IANUARIE "#22

udolf Steiner 2 Cum mi-a fost înmânat un mare număr de întrebări % &ota @' ( , voi

răspunde mai întâi acestor întrebări. Dacă mai sunt şi altele, le vom putea discuta înzilele următoare, întâlnindu-ne din nou în cadrul unei convorbiri de acelaşi fel.

/n leg0tur0 cu prima 1ntrebare2 &e putem ima)ina că a extinde studiul unei sin)ure materii de învăţământ pe o perioadă lun)ă de timp comportă unele aspecte ne)ative şi nu putem ne)a nicifaptul că e dificil să concentrăm atenţia copilului asupra unei sin)ure teme pentruun interval relativ lun) de timp. #ulte dintre aspectele recunoscute de către teoriile

peda)o)ice moderne par a pleda împotriva predării unei sin)ure materii pe parcursul unei asemenea perioade destul de lun)i. +otuşi, noi a trebuit să ne

decidem a introduce o asemenea metodă în coala Galdorf. 1 vorba de faptul cătocmai rezultatele cercetărilor recente, obţinute mai ales pe baza metodelor psi!olo)iei experimentale, care a dat naştere acestor concepţii, au drept principiu sănu ţină seama de ceea ce este propriu-zis uman, de ceea ce este profund uman."şadar, de ce se practică, în realitate, psi!olo)ia experimentală? &u am nimic deobiectat împotriva psi!olo)iei experimentale, în măsura în care ea este /ustificată îndomeniul ei şi vreau să admit, desi)ur, această /ustificare, între anumite limite, dar trebuie să pun întrebarea2 de ce se practică, de fapt, în zilele noastre, experimente cu

privire la viaţa sufletului?acem experimente cu privire la viaţa sufletului din cauză că am a/uns, pe parcursul

evoluţiei, să nu mai putem arunca o punte de le)ătură, să nu mai putem arunca nicio punte de le)ătură în mod direct, spontan, de la suflet la suflet. &u mai avem oînţele)ere instinctivă pentru tot ceea ce ar avea nevoie copilul la moment dat, şi altelucruri asemănătoare, şi atunci căutăm să ne cucerim în mod exterior cunoaşterea aceea ce nu mai există de la om la om într-o deplină prezenţă de spirit. &oi punemîntrebarea2 cum se oboseşte un copil care s-a ocupat o clipă de un lucru sau altul? 0 acem nişte studii statistice şi altele asemenea. "şa cum am spus-o de/a, între)acest proces, această metodă, le-am născocit, ca să spunem aşa, pentru a afla desprefiinţa umană într-un mod indirect ceea ce nu mai putem cunoaşte în mod direct.

Pentru acela care trebuie să ţină seama de le)ătura directă dintre sufletul profesorului şi sufletul copilului, există ceva mult mai important decât, de exemplu,să ştim dacă atenţia copilului nu e cumva prea solicitată atunci când predăm preamult timp o aceeaşi materie de învăţământ. Dacă am înţeles bine întrebarea, cel carea pus-o poate că a vrut să spună că am câşti)a mult dacă am varia materiile deînvăţământ, dacă am îndrepta atenţia copilului asupra unei alte teme după un timprelativ scurt. "cest lucru e adevărat, am câşti)a ceva, nu putem ne)a. +otuşi,lucrurile vieţii nu trebuie să fie calculate în mod matematic, ci trebuie să putemdecide cu a/utorul unei anumite intuiţii dacă lucrul cel mai valoros pentru ansamblulevoluţiei fiinţei umane este ceea ce câşti)ăm sau ceea ce pierdem prin aceasta. Când





predăm aceeaşi temă timp de două ore nu e, desi)ur, acelaşi lucru ca atunci când predăm o temă timp de o oră, apoi, în a doua oră, o altă temă, sau c!iar cândfolosim intervale de timp şi mai scurte pentru aceasta. Dar, deşi copilul se oboseşte,într-un anumit fel, şi noi trebuie să ţinem seama de această oboseală, pentrudezvoltarea în ansamblu fiinţei umane e mai bine să procedăm în acest felconcentrat, decât să întrerupem în mod artificial acest proces, economic pentrucopil, al familiarizării cu o anumită materie şi să umplem apoi sufletul copilului cualtceva în momentul imediat următor.

*n coala Galdorf, lucrul căruia trebuie să-i acordăm cea mai mare importanţă este 0 după cum se ştie 0 economia de forţe sufleteşti ale copilului. Putem or)anizamateria de predat în aşa fel încât să-i oferim copilului firele conducătoare care seîntind pe întrea)a perioadă2 de exemplu, în timpul celor două ore în care tratămtema, îi oferim firele principale, asupra cărora atenţia se poate îndrepta fără a

provoca oboseală, sau, cel puţin, fără a provoca o oboseală considerabilă îl putem,de asemenea, împiedica pe copil să se obosească introducând nişte variaţiuni caremer) în paralel cu tema 0 adevăratul educator se va lăsa condus în toate acestea desimţire 0 şi atunci vom obţine mai mult decât dacă am or)aniza ora conform cu alt

punct de vedere şi dacă am cule)e roadele acestui alt punct de vedere.ireşte, în le)ătură cu acest subiect, noi putem prezenta, din punct de vedereteoretic, multe ar)umente pro şi contra totuşi, nu poate fi vorba de preferinţa pentruo teorie sau alta, ci numai de întrebarea2 ce este mai bine din punctul de vedere aldezvoltării fiinţei umane în ansamblul ei?"ici mai intră în considerare şi altceva. 1 adevărat că, într-un anumit fel, copiluloboseşte atunci când trebuie să se concentreze mult timp asupra unei teme. Dar înţele)em astăzi atât de eronat aceste tendinţe ale entităţii umane spre sănătate sau

boală, încât considerăm în mod sistematic drept o )reşeală a-l obosi pe copil într-unfel sau altul. 4boseala este o stare tot atât de sănătoasă ca şi starea pe care o avem

când suntem în formă. iaţa se desfăşoară în ritmuri şi nu este de dorit să reţinematenţia unui copil timp de o /umătate de oră şi apoi să-l lăsăm să se odi!nească cinciminute poate 0 ceea ce nu e suficient, oricum, pentru a elimina oboseala internă 0 şide a-l îndopa apoi cu un alt conţinut. Prin aceasta, nu ne facem decât iluzii asuprafaptului că am ţinut seama de oboseală. *n realitate, noi nu am ţinut deloc seama deoboseală, ci am revărsat un alt conţinut în sufletul care încă mai era, totuşi, obosit,în loc să lăsăm ca urmele or)anice le)ate de această oboseală să se estompezetreptat tot prin acele lucruri de la care provine oboseala respectivă.*ntr-un cuvânt, trebuie să pătrundem în nişte straturi sufleteşti mult mai adânci decât

sunt obişnuiţi oamenii să pătrundă în zilele noastre, dacă vrem să sesizăm cămetoda care constă în a-l face pe copil să se concentreze un timp mai îndelun)atasupra aceleiaşi materii are o mare valoare pentru dezvoltarea de ansamblu a fiinţeiumane.Din unele teorii, se poate foarte bine tra)e concluzia, aşa cum am spus, că e bine săsc!imbăm materia de predare, dar, dintr-un anumit punct de vedere, trebuie săexcludem din viaţă idealul absolut. *n viaţă, nu putem realiza niciodată un idealabsolut şi întrebarea care se pune este întotdeauna aceasta2 ce este, relativ, cel mai

bine? i, în acest sens, vom constata tocmai că, atunci când tratăm diferite teme pescurt, în ceea ce priveşte timpul consacrat lor, nu suntem deloc în măsură să oferim



copiilor ceva care să se unească destul de profund cu întrea)a lor or)anizarefizică,ufletească şi spirituală.Pot să mai adau), poate, acest lucru2 dacă am fi condamnaţi să înzestrăm o şcoalăcare funcţionează conform principiilor pe care am încercat să le expun în acesteconferinţe cu o întrea)ă armată de dascăli plicticoşi, atunci ar trebui, fără nici ourmă de îndoială, să repartizăm materialul de predat pe nişte unităţi scurte de timp2*n această privinţă, problema este următoarea 0 trebuie s-o recunoaştem -2 dacă amavea nişte dascăli plicticoşi, ar fi mai bine ca ei să predea pe unităţi scurte de timp

dar cu nişte dascăli care acţionează într-un mod stimulator asupra copiilor, predareaextinsă pe o perioadă mai lun)ă de timp este ne)reşit cea mai avanta/oasă.edeţi dvs., ceea ce mă interesează în mod cu totul deosebit nu este să mă dovedescfanatic într-un anumit sens, ci să ţin seama întotdeauna de împre/urări. 1vident, deaici decur)e sarcina, dacă vrem să avem un învăţământ bun, de a ale)e, în măsura

posibilului, tocmai nişte dascăli care să nu fie plicticoşi. /n leg0tur0 cu a doua 1ntrebare2Poate este adevărat că pot fi aduse multe ar)umente pentru a demonstra că euritmiaeste o transpunere a unui mod de expresie în altul şi că ea nu este un mod nou de

expresie dar, în domeniul artei şi pretutindeni în viaţă acolo unde intră în discuţiearta, e vorba, totuşi, să se aibă în vedere cum-ul, nu ce-ul. Pentru simţirea mea, deexemplu, nu este clar să spunem sculptura, muzica, limba/ul, ritmul etc. sunt niştemi/loace de expresie şi ideea este aceea care înseamnă totul. #ie mi se pare că nutrebuie să mer)em niciodată în acest fel până la abstracţiune, atunci când avem de-aface cu viaţa. Dacă vrem să fim abstracţi şi să mer)em în mod abstract până launitate, putem )ăsi, fireşte, diverse moduri de a exprima această unitate dar, înviaţă, diversele moduri de a exprima un lucru sunt, de fapt, întotdeauna ceva nou,diferit. De exemplu, în sensul le)ii metamorfozei a lui Goethe % &ota @5 ( , petalacolorată este, din punctul de vedere abstract al unităţii, acelaşi lucru cu frunza

verde. Ina este metamorfoza celeilalte. Dar, pornind de la alte puncte de vedere,una este, dimpotrivă, ceva absolut diferit de cealaltă. i nu contează, de fapt, să ştimdacă euritmia este un mod nou de expresie sau transpunerea unui mod de expresieîn altul. 6ată ce contează2 pe parcursul evoluţiei omenirii, limba/ul vorbit şi, într-unmod asemănător, cântul, au a/uns la punctul în care sunetul, limba/ul şi cântul, secondensează până la a nu mai fi decât un mi/loc de expresie pentru ceea ceacţionează prin intermediul capului uman.Desi)ur, acest lucru este exprimat într-un mod care ar putea fi numit, iarăşi, radical,dar, dintr-un anumit punct de vedere, el exprimă adevărul. *n zilele noastre, fiinţa

umană nu mai este cuprinsă în între)ime de ceea ce poate fi exprimat prin limba/.imba/ul se orientează după )ândire, în epoca modernă el a luat, pentru toate popoarele, ceva din natura )ândirii. De aceea, limba/ul articulat obişnuit esteexpresia a ceea ce manifestă fiinţa umană pe baza e)oismului său. 1uritmia revinela omul între), în special la elementul de voinţă, şi, prin aceasta, la omul total. Prineuritmie se exprimă ceea ce manifestă omul atunci când el se inte)rează în între)#acrocosmosul. i în timp ce, în anumite epoci vec!i, elementul )estului, almimicii, de exemplu, se unea întotdeauna cu cuvântul, mai ales când fiinţa umanăse simţea însufleţită de un impuls artistic, se unea cu cuvântul în aşa măsură încât,în unele limbi ori)inare, nu exista decât un sin)ur termen pentru <cuvânt= şi <)est=,





astfel încât cuvântul şi )estul nu puteau fi separate, astăzi cuvântul şi )estul sedistin) foarte clar unul de altul.% &ota @7 ( i de aceea există astăzi o nevoieîndreptăţită de a reda expresiei umane funcţia de expresie a fiinţei umane totale,

pentru ca ea să redevină ceva cu care să se unească iarăşi elementul de voinţă şi prinaceasta elementul macrocosmic.In aspect care, cred, ar trebui să fie luat în considerare, este că astăzi se emit, cuorice ocazie, prea multe teorii în timp ce, tocmai în epoca noastră, este nevoiestrin)entă de a fi examinate aspectele practice ale vieţii.

Cel care observă fără pre/udecăţi existenţa umană din acest punct de vedere ştie căîn orice problemă există un pro şi un contra. +otul poate fi dovedit şi totul poate firespins. &umai că nu trebuie să se acorde, în definitiv, cea mai mare valoaredovedirii sau respin)erii, definirii sau deosebirii, ci impulsului, acelui element careconferă cu adevărat viaţă. 4ricare ar fi opinia dvs. în le)ătură cu asemeneaafirmaţii, dra)ii mei auditori, cercetarea antroposofică oferă tocmai o viziune asupraevoluţiei omenirii şi omenirea are acum tendinţa de a depăşi elementul raţiunii şi alintelectului şi de a se apropia din nou de elementul sufletesc, al vieţii care nu sedesfăşoară în definiţii, ci în forme reale.

De aceea, întotdeauna putem spune următorul lucru2 la urma urmei, e indiferentdacă noi considerăm euritmia drept o transpunere a unui mod de expresie în altulsau dacă o considerăm un mod nou de expresie. "cest lucru are, în realitate, tot atâtimportanţă ca în cazul următor2 când am a/uns la Iniversitatea din iena, exista untitlu foarte elevat cu care trebuia să-i desemnezi pe profesori, când te adresai lor,trebuia să le spui2 <consilier aulic=. Dacă treceai în ermania, ei purtau denumireade <consilier privat=. 3e acorda o anumită importanţă acestor deosebiri. Dar ceea ceconta pentru mine era să iau în considerare fiinţa umană, iar etic!eta pe care o purtaîmi era absolut indiferentă. i am întru câtva impresia 0 iertaţi-mă, n-aş vrea să fiurăutăcios 0, am aproape aceeaşi impresie când se apelează la definiţii filosofice şi

când se face o deosebire între transpunerea unui mod de expresie în altul şi 0 cumsă spun 0 conceptul unui mod nou de expresie.

/n leg0tur0 cu a treia 1ntrebare23emnificaţia întrebării nu-mi este cu totul clară, dar cred că o putem înţele)e,

probabil, pe baza unei anumite tonalităţi de conştienţă protestantă. "şa cum amspus-o de/a, mi se pare că disciplina este asi)urată cel mai bine dacă o facem să ianaştere din ansamblul măsurilor luate în şcoală. "m amintit de/a cât de mult s-aameliorat disciplina în coala Galdorf într-un mod absolut extraordinar pe

parcursul a doi ani şi ceva. "m menţionat, de altfel, nişte simptome. 0 3-ar părea că,

pe baza unei anumite tendinţe personale spre acest <sense of sin=, suntem îndemnaţisă aşteptăm nişte rezultate prin faptul că-l inculcăm copiilor. Dar a voi cu totdinadinsul 0 noi vrem cu adevărat să privim acest lucru fără pre/udecăţi reli)ioase

0, a voi să trezeşti neapărat în copil simţul păcatului ar însemna să reverşi în copilceva care i-ar rămâne pentru toată viaţa ca un fel de lipsă de si)uranţă în viaţă.1xprimându-mă în termeni psi!analitici, aş zice că am crea o provincie ascunsă asufletului care, la rândul ei, ar crea în viaţa reală un fel de vid, o provincie asufletului care ar avea, ca să spunem aşa, un vid în ea şi care ar constitui oslăbiciune, în loc ca omul să înfrunte în mod ener)ic viaţa.Dacă am înţeles eu bine întrebarea, asta e tot ce am de zis ca răspuns.







în ceea ce priveşte începuturile lor, în cartea mea Cum dobândim cunoştinţe desprelumile superioare?

/n leg0tur0 cu a 3aptea 1ntrebare2a coala Galdorf, matematica este complet inte)rată în ceea ce am numitînvăţământul principal, în care ea /oacă un rol în directă le)ătură cu evoluţiacopilului. 1a nu e deloc situată la nişte ore care să fie în afara învăţământului

principal. *ntrebarea se bazează, într-un fel, pe o neînţele)ere.1NTREĂRI I RĂS4UNSURI

E/TRASE DIN DISCUŢIILE DIN 3 IANUARIE "#22 udolf Steiner 2 Doamnelor, Domnilor, e de dorit, din cauza diverselor plecări, să fietratată mai întâi problema practică. Deoarece e vorba despre aspectul practic al

problemelor de educaţie evocate în acest curs, putem porni, desi)ur, de la coalaGaldorf. *n ceea ce mă priveşte, aş dori să mă refer, totuşi, la ceva de o şi mai mareanver)ură. Cred că, dacă vrem să devină active în practică lucrurile despre care evorba aici, e necesară o adevărată forţă, care să ia naştere din examinarea civilizaţieiactuale, şi un anumit entuziasm.#i se pare că cel care nu vede că trebuie să dăm impulsurilor din învăţământ

orientarea despre care a fost vorba aici, acela nu va putea reuşi deloc să realizeze înaceastă direcţie ceva care să aibă un impact real.Dacă trebuie să-mi exprim convin)erea cea mai intimă în această privinţă, iat-o2

pentru cel ce examinează fără pre/udecăţi evoluţia omenirii moderne din ţărilecivilizate, este absolut clar faptul că noi trăim într-o epocă de decadenţă acivilizaţiei şi că tot ceea ce ar voi oamenii să afirme pentru a contesta realitateaacestei decadenţe se întemeiază, în realitate, doar pe mişte motive iluzorii." vorbi aşa cum am făcut-o adineaori este, într-adevăr, foarte neplăcut şi pare

pesimist, în timp ce, de fapt, este ceva optimist în intenţie dar, c!iar şi din punct devedere exterior, se arată atâtea simptome de decadenţă a civilizaţiei, încât această

decadenţă poate fi de/a percepută. De fapt, numai atunci problema educaţiei se vaivi în inimi şi în suflete într-o formă /ustă. i, pe baza acestei mărturisiri, aş zice,

pot vorbi despre întemeierea colii Galdorf ca despre primul exemplu al uneitranspuneri în practică a principiilor de educaţie expuse aici.De ce avem noi, aşadar, o coală Galdorf? edeţi dvs., coala Galdorf îşi datoreazăexistenţa 0 trebuie, desi)ur, s-o spunem 0 transpunerii în practică a acestor principiide educaţie, a acestor principii de educaţie pur umane. Cum s-au petrecut lucrurile?1le s-au petrecut în felul următor2 în '8'8, exista în 1uropa Centrală o prăbuşireabsolută, o prăbuşire a vieţii economice, politice, spirituale. Poate s-ar putea spune

şi2 o prăbuşire a vieţii economice şi politice şi un faliment total al vieţii spirituale.*n '8'8, aceste lucruri aveau o asemenea formă, încât toată lumea, în )eneral, eraconştientă de această prăbuşire, încât, timp de şase luni, aş zice, toată lumea era pedeplin conştientă că aşa stau lucrurile. +oată lumea era absolut conştientă că aşastau lucrurile, cam până pe la mi/locul anului '8'8.Dar multe flecăreli pretindeau, în lume, că omenirea, desi)ur, se va reface, în1uropa Centrală, de asemenea, că după un timp ea va a/un)e să pro)reseze faţă decondiţiile din trecut etc. "semenea flecăreli provin dintr-un mod uşuratic de a)ândi. *n realitate, toate cuvintele pronunţate în acest sens nu sunt decât fraze )oale.*n realitate, decadenţa se accentuează în permanenţă. &umai că, în ceea ce priveşte









"şadar, nu e vorba de nişte c!estiuni de amănunt, ci e vorba, în realitate, să avemcura/ul de a da un nou impuls. 3e crede, în )eneral, că eu nu înţele) când mi sespune2 da, dar în "n)lia totul trebuie să fie făcut altfel. 0 1u înţele) perfect, dar astanu atin)e fondul problemeiA i, de fapt, dacă n-am fi avut, de exemplu, nenorocul 0

pentru întemeierea efectivă a colii Galdorf acest lucru a fost un noroc 0, aşadar,dacă n-am fi avut nenorocul de a ne afla în '8'8 într-o situaţie teribilă în 1uropaCentrală şi de a întâlni, din acest motiv, nişte spirite )rave, noi n-am fi putut, din cutotul alte motive, să avem vreo coală Galdorf în 1uropa Centrală. Căci, în 1uropa

Centrală, mai mult decât în altă parte, e necesar un cu totul alt impuls, din simplulmotiv că 1uropa Centrală, şi în special ermania, nu are, de fapt, nici cel mai micsimţ al or)anizării sau al unei vieţi sociale structurate. Când vorbim fără încetaredespre or)anizarea )ermană în afara 1uropei Centrale, asta nu e nimic altceva decâtfalsitate. ermanii n-au nici un talent pentru or)anizare. #ai ales, nu există nici unor)anism structurat al poporului2 există o viaţă culturală care trăieşte în anumiţiindivizi, dar care nu trăieşte deloc în ansamblul poporului. Iniversităţile )ermane,de exemplu, nu sunt, în nici un caz, expresia spiritului )erman. 3piritul )ermanautentic nu trăieşte ca atare decât în câţiva indivizi izolaţi. "cesta nu este, fireşte,

decât un indiciu, dar el este, de asemenea, indiciul că, dacă vrem să facem apel în1uropa Centrală la opinia publică sau ceva asemănător, )ăsim doar faptul că niştelucruri cum sunt cele expuse aici nu întâlnesc decât neînţele)ere. *ntr-un cuvânt,coala Galdorf îşi datorează, aşadar, existenţa unei situaţii nefericite.Dar se pune problema 0 în afară de faptul că trebuie să existe mai întâidiscernământ, un adevărat discernământ, în sensul indicat aici 0, se pune problemaca, pe lân)ă aceasta, ar trebui să se întâmple ca acolo unde nu există o asemeneasituaţie nefericită, unde ar trebui să se întemeieze în realitate ceva de felul uneicoli Galdorf pe baza discernământului, a iniţiativei umane celei mai nemi/locite,se pune problema ca aceasta să ia naştere, în mod efectiv.

"şadar, dacă ceva de felul colii Galdorf ar trebui să ia naştere, de exemplu, în"n)lia 0 ea ar trebui, desi)ur, să fie realizată cu totul altfel, prin specificul eiatin)em aici problema condiţiilor specifice ale ţării şi ale poporului 0, dar dacă ea ar lua naştere, acesta ar fi, probabil, cu adevărat un puternic pas înainte.

&u-i aşa, atunci când am văzut că mişcarea colilor Galdorf nu ia amploare, pentrucă coala Galdorf a rămas unică, am încercat să lansez ideea unei <Iniuni#ondiale a colilor=, căci trebuie, totuşi, să observ acest lucru2 vedeţi dvs., în aceştiultimi ani am avut o expansiune deosebită a mişcării antroposofice, cel puţin în1uropa Centrală. #işcarea antroposofică este astăzi un element important în 1uropa

Centrală. Ca mişcare spirituală, ea este un element de care se ţine seama. Dar noi nuavem deloc o or)anizare care să conducă şi să îndrume într-un anumit fel aceastămişcare. 3ocietatea "ntroposofică 0 trebuie s-o spunem, căci e bine ca acest lucrusă fie cunoscut 0 3ocietatea "ntroposofică nu este capabilă să poarte în sinemişcarea antroposofică. 3ocietatea "ntroposofică este impre)nată de nişte tendinţeatât de puternice spre sectarism, încât ea nu mai poate să poarte mişcareaantroposofică aşa cum este ea astăzi, aşa cum a devenit ea, încetul cu încetul. Dar am vrut să mai fac apel o ultimă oară la aceste forţe care ar fi putut exista în3ocietatea "ntroposofică, în ideea că poate ele ar face un ultim efort pentru a

propa)a ceva de felul unei <Iniuni #ondiale a colilor=. Dar acest lucru nu s-a



întâmplat. <Iniunea #ondială a colilor= a fost înmormântată. Căci, nu-i aşa, nu poţi doar să vorbeşti despre un lucru, ci trebuie să pui mâna şi să transpui acel lucruîn practică. Pentru aceasta, trebuie să participe un anumit număr de oameni.<Iniunea #ondială a colilor= a fost, aşadar, înmormântată ca atare.coala Galdorf din 3tutt)art a luat naştere din revoluţia )ermană, nu pentru că ea ar fi o şcoală revoluţionară, ci ea a luat naştere din atmosfera revoluţionară. Dar dacăs-ar întemeia o coală Galdorf în deplină cunoştinţă de cauză, acolo unde oameniiîşi pot face o idee de ansamblu asupra situaţiei mondiale, ca în "n)lia, atunci noi

am face un pas înainte.Poate voi mai adău)a câteva cuvinte la această temă, după ce discuţia va continua ovreme.

D-na Macken4ie Kcu rezumat-traducere de Dl. JaufmannL2 Profesoara#ac$enzie spune că, în ciuda a toate, aici sunt prezente diferite

personalităţi en)leze, nişte personalităţi care ar fi cu adevărat capabile săfacă ceva în această direcţie şi să exercite o influenţă şi care, de asemenea,vor să întreprindă ceva în direcţia acestor impulsuri peda)o)ice, învirtutea sentimentului pe care-l au despre evoluţia necesităţilor omenirii, a

necesităţilor universale. udolf Steiner 2 "ş dori să adau) că, în mod evident, acest lucru trebuie să fierealizat în practică şi că e nesănătos să se vorbească prea mult în le)ătură cu asta.Cei care sunt capabili să facă un pas înainte în această direcţie trebuie săîndeplinească pre)ătirile necesare şi apoi, când va fi venit momentul potrivit, sămear)ă înainte în mod /ust.om fi, desi)ur, în asentimentul d-nei #ac$enzie şi a celorlalţi prieteni ai noştri,dacă nişte prieteni veniţi din alte ţări, prezenţi aici, care vor să prezinte nişte

proiecte şi su)estii, vor veni să ne caute, pe unul sau pe altul dintre noi, şi să nevorbească.

Doamna #)5 "a Ha!e2 " fost astăzi vorba foarte mult despre "n)lia şi ne bucurăm mult, credem că e de folos. Dar noi, cei care venim din micanoastră ţară, 4landa, avem multe lucruri care ne stau la inimă, noi amvenit, de fapt, fiind conştienţi de o foarte mare )reşeală. 6deea <Iniunii#ondiale a colilor= a fost exprimată pentru prima dată în 4landa şi, înrealitate, noi n-am făcut ceea ce ar fi trebuit să facem, în parte pentru căacest lucru a fost )reşit înţeles, în parte din lipsă de forţe. &oi n-am fost,totuşi, atât de inactivi cum se crede şi eu vă pot asi)ura că dorim foartemult să ne răscumpărăm )reşeala în măsura posibilului. i aş vrea, totuşi,

să-l ro) pe Budolf 3teiner să ne spună dacă acea cale pe care a propus-o pentru "n)lia este posibilă şi pentru 4landa. i cum Domnul 3teiner a promis să vină să ne vadă în aprilie, aş dori să-l întreb dacă ar fi posibil săvorbească despre acest lucru în faţa unui cerc relativ mare de peda)o)i.

udolf Steiner 2 Pentru 4landa, există de/a un proiect care, după câte ştiu, este c!iar în curs de realizare2 e vorba de un curs de învăţământ superior, care, asemănător cursurilor de învăţământ superior obişnuite, va face cunoscută în mod seriosantroposofia şi în 4landa.+rebuie să recunoaştem că a fost, cu si)uranţă, o experienţă deprimantă să vedemcum, după ce am subliniat multă vreme necesitatea de a se face ceva pentru



antroposofie în 4landa, după ce anul trecut, în februarie, în martie, au avut loc nişteconferinţe, nişte reprezentaţii, a fost deprimant să observăm un recul care putea fi

perceput foarte puternic 0 probabil nu în ceea ce priveşte înţele)erea antroposofiei,căci nu pot crede aşa ceva, ci în ceea ce priveşte starea internă a 3ocietăţii"ntroposofice din 4landa. i de aceea mi se pare că ar fi, cu si)uranţă, absolutnecesar ca tocmai în 4landa mişcarea antroposofică să fie luată în mână de nişteforţe noi şi dinamice. Din ce direcţie va veni aceasta, va depinde, fireşte, deîmpre/urări, acest lucru poate veni, desi)ur, şi din direcţia mişcării peda)o)ice. "

fost pusă aici o întrebare tocmai pe această temă2 6 2 e)ea olandeză permite să se întemeieze o şcoală independentă dacăoamenii sunt !otărâţi în mod serios s-o facă. "r fi oare posibil, dacă n-am

putea obţine în 4landa bani pe altă cale, să edificăm o şcoalăindependentă pe baza subvenţiilor 3tatului, cu condiţia ca noi să putem fiabsolut liberi şi să păstrăm procesul de învăţământ în mâinile noastre?

udolf Steiner 2 *n această întrebare există un aspect pe care nu-l înţele) prea bine,un altul care mi se pare îndoielnic. &u înţele) prea bine că nu se pot )ăsi în 4landa

bani pentru o şcoală cu adevărat liberă. 6ertaţi-mă, e poate naiv din partea mea, dar

nu pot să înţele) prea bine acest lucru. Căci mi se pare, totuşi, că dacă entuziasmuleste destul de mare, atunci e posibil cel puţin să se facă începutul. &u e nevoie deatâţia bani pentru a începe."l doilea aspect, care mi se pare îndoielnic, este că s-ar putea face aşa ceva cusubvenţii din partea 3tatului. Căci a crede că 3tatul ar lăsa^ să i se răpeascăexercitarea dreptului său faţă de şcoală, dacă el oferă subvenţii, acest lucru mi se

pare îndoielnic. 1u nu cred, aşadar, că s-ar putea întemeia o adevărată şcoală liberă pe bază de subvenţii, adică sub suprave)!erea 3tatului. a 3tutt)art am avutnorocul de a întemeia coala Galdorf exact înainte ca "dunarea naţională aBepublicii să fi adoptat o le)e şcolară sub incidenţa căreia întemeierea unei

asemenea şcoli ar fi fost imposibilă, căci, nu-i aşa, noi pierdem tot mai multălibertate, pe măsură ce se răspândeşte liberalismul. i probabil că astăzi, când

pro)resul domneşte în ermania, coala Galdorf din 3tutt)art n-ar mai putea fi, cusi)uranţă, întemeiată. Dar ea a fost întemeiată înainte. i acum 0 iată că lumea stăcu oc!ii pe coala Galdorf şi o lasă să supravieţuiască până când mişcarea ce acreat ceea ce se numeşte şcoala elementară va fi destul de puternică, pentru a i sesmul)e apoi, în numele unui fanatism oarecare, primele ei patru clase. 3per că vom

putea împiedica să se întâmple aşa ceva, dar în acest domeniu ne îndreptăm sprenişte vremuri teribile. i de aceea insist eu atât de des asupra faptului că e necesar

să facem fără întârziere ceea ce trebuie să facem căci se răspândeşte peste lume unval care mer)e absolut în direcţia 3tatului coercitiv. i lucrurile sunt, într-adevăr,de-aşa natură încât civilizaţia occidentală este expusă pericolului de a fi într-o zi,

pur şi simplu, invadată de o civilizaţie mai mult sau mai puţin asiatică, care va aveaatunci ceva spiritual. "cest lucru, oamenii nu vor să-l vadă, dar lucrurile vor a/un)e

până aici. &u-i aşa, c!estiunea este doar mai mult sau mai puţin amânată, atunci când crezi că poţi face apel, pentru început, la nişte subvenţii din partea 3tatului. *n ceea ce mă priveşte, eu n-aş aştepta mare lucru de la aşa ceva. Dar poate cineva are altă părere.ă ro) să vă exprimaţi astăzi absolut liber toate părerile.



^+extul are aici un <nic!t= pe care îl suprimăm, în acord cu editorul )erman, căcisensul cere cu toată evidenţa ca el să fie suprimat. 1ditorul )erman are intenţia de a-l suprima cu ocazia unei noi ediţii Kn. t. fr.L.

6 spune că nu e posibil în prezent să se întemeieze o şcoală în 4landa fărăamestecul 3tatului, că se cere, de exemplu, să se fi atins un anumit nivelde cunoştinţe etc.

udolf Steiner 2 &u-i aşa, dacă n-ar exista aceste lucruri, nu m-aş fi )ândit niciodată,odinioară, la ceva cum este <Iniunea #ondială a colilor=, care are, totuşi, un

aspect teoretic. Dar, tocmai pentru că aceste lucruri există, am crezut că <Iniunea#ondială a colilor= ar fi în primul rând o realizare practică. 6ată despre ce e vorba2uaţi, de exemplu, mica şcoală pe care am avut-o aici la Dornac!. Din motivul pecare l-am evocat de/a adesea în aceste zile, din cauza supraabundenţei penurieinoastre de bani, noi n-am reuşit să avem decât o şcoală foarte mică. *n această micăşcoală se )ăseau copii care aveau sub '9 ani şi alţii care aveau peste '9 ani. Dar există în 3tatul 0 care aici se numeşte Canton 0 3oleure o le)e şcolară foarte strictă,dar care nu se deosebeşte deloc de alte le)i şcolare stricte aplicate în )eneral în1lveţia, o le)e şcolară atât de strictă, că atunci când 3tatul 3oleure a descoperit că

aici învaţă copii sub '> ani a decretat, pur şi simplu, că e imposibil aşa ceva. "şaceva nu există. i, orice am fi făcut, nu puteam realiza în nici un fel o cât de micăidee de coală Galdorf pentru nişte copii sub '> ani. i, fireşte, pretutindeni existăatitudini de opoziţie, cel puţin pe continent. Ceea ce se întâmplă în "n)lia, nu-mi

pot permite, cel puţin pentru moment, să apreciez în între)ime dar dacă ar fi posibilsă se întemeieze acolo o şcoală care să fie absolut liberă, ar fi excelent. i, deoareceîn realitate întâlnim rezistenţe peste tot acolo unde abordăm realizarea practică aunor şcoli, eu m-am )ândit că <Iniunea #ondială colilor= ar fi pentru început orealitate practică, căci eu o vedeam în linii mari, pentru că ea ar crea o mişcare deopinie în lume tocmai în ceea ce priveşte posibilitatea de a întemeia nişte şcoli

libere. "dică, trebuia să mer)em împotriva curentului care îşi atin)e apo)eul tocmaiîn bolşevismul rus, trebuia să mer)em împotriva acestui curent care îşi atin)eapo)eul în şcoala de 3tat, coercitivă la modul absolut, care există, de fapt,

pretutindeni căci lumea nu vede că "unacearsk! % &ota @F ( nu e decât ultimaconsecinţă a ceea ce există în mod potenţial pretutindeni în 1uropa atâta timp cât îiconvine această situaţie, lumea nu vede cum stau, de fapt, lucrurile 0 aşadar, eucred că ar trebui să inau)urăm o mişcare de sens opus2 unacears$Q vrea neapăratsă facă din 3tat o maşină uriaşă, în care omul ar fi şi el o rotiţă. Cealaltă mişcare ar trebui să tindă să educe nişte fiinţe umane.

"cest lucru e necesar. edeţi dvs., în cadrul mişcării antroposofice noi facem nişteexperienţe extrem de dureroase în acest domeniu. "stăzi e posibil să ia naştere, deasemenea, o adevărată mişcare medicală. 3unt întrunite toate condiţiile. "r finecesară, şi aici, o mişcare capabilă să prezinte această medicină în faţa lumii. Dar întâlnim pretutindeni, la aceşti oameni, o altă tendinţă, aceea de a face să fieconsiderat <şarlatan= acela care vrea să propună un fel sau altul de medicină maiumană, cerând, totodată, de la el să acţioneze împotriva le)ii. "ş putea să vă dau unexemplu 0 nu dau decât un exemplu, acesta nu se referă la mişcarea medicalăantroposofică 0, dar aş putea să vă numesc un ministru care a apărat în Parlamentul)erman o le)e severă împotriva liberei exercitări a profesiunilor din domeniul





sănătăţii, care mai există încă în ermania, în timp ce el, acest ministru, s-a dus săcaute nişte vindecători fără diplomă ca să-şi trateze propria familie. Ceea ceînseamnă că el nu credea în medicina oficială pentru propria sa familie, ci în aceia

pe care voia acum ca le)ea să-i numească <şarlatani=.6ată un simptom cu tendinţă sectară. 4 mişcare nu e sectară atunci când sestrăduieşte să se prezinte în faţa lumii într-un mod absolut liber şi c!iar fiind îndeplin acord cu le)ea, astfel încât să nu i se poată pune la îndoială /ustificareale)ală.

"ceasta era misiunea pe care o ima)inasem pentru <Iniunea #ondială a colilor=2a crea o mişcarea de opinie în favoarea unor le)i care să permită întemeierea deşcoli pe baza necesităţilor peda)o)ice. &işte şcoli nu pot fi întemeiate niciodată pe

baza unor rezoluţii luate cu ma/oritate de voturi. De aceea, ele nici nu pot fi şcoli de3tat.6ată, aşadar, ce cred eu că trebuie să spun despre această <Iniune #ondială acolilor=, care nu-mi este, de altfel, deloc simpatică. 1a nu-mi este simpatică pentrucă este o asociaţie, o propa)andă, eu prefer să acţionez pe baza unui elementobiectiv şi nu prin a)itaţie, prin propa)andă. Pentru mine, acestea sunt lucruri

în)rozitoare. Dar când eşti cu mâinile şi picioarele le)ate, când nu e posibil săîntemeiezi nicăieri şcoli libere, trebuie, fireşte, să creezi mai întâi o mişcare deopinie care să facă posibile aceste şcoli. Pot fi /ustificate nişte compromisuri, într-un domeniu sau altul, dar noi trăim astăzi într-o epocă în care fiecare compromis necufundă tot mai mult în nenorocire.

/ntrebare2 Care este cel mai bun mod de a acţiona în viaţa politică?Budolf 3teiner2 Cred că ne-am îndepărta prea mult de ceea ce se petrece aici, dacăam situa pe planul politic actual întrebările profunde şi importante care au fostridicate aici, pentru că nu pot să aştept nimic sau aproape nimic de la politicaactuală a epocii noastre înainte ca ea să se fi re)enerat pornind de pe alte baze decât

cele care sunt în primul rând prezente astăzi în ţările pe care le cunosc pe plan fizic.Cred că se poate constata într-un mod atât clar, tocmai în acest domeniu, odecadenţă pronunţată, încât am putea înţele)e de ce este necesară mişcarea pentrutripartiţia or)anismului social, această mişcare anexă a mişcării antroposofice %

&ota E ( .Inde a a/uns or)anismul social non tripartit 0 dacă trebuie să mă exprimă despreacest subiect pe scurt şi, din acest motiv, dând, poate, naştere unor neînţele)eri? 1l aa/uns la faptul că destinele popoarelor sunt determinate, în realitate, de către nişte

partide ale căror doctrine sunt, în fond, cea mai pură frazeolo)ie. &u putem afirma

absolut deloc că frazeolo)ia folosită astăzi de un partid sau altul ar conţine câtuşi de puţin ceva real."m atras atenţia % &ota @: ( de/a o dată în aceste zile că Bismarck % &ota @E ( , careera absolut ultramonar!ist în perioada ulterioară a vieţii sale 0 el a fost în tinereţe unrepublican absolut timid, mascat, după cum spune el însuşi, dar a devenit apoi unmonar!ist ri)id 0, Hismarc$, aşadar, a spus acelaşi lucru ca obespierre % &ota@8 ( . Poţi spune, într-adevăr, tot ce vrei. Dar e vorba de partid, de ceea ce iese laiveală când interiorul partidelor, am putea spune, îşi scoate masca.edeţi dvs., timp de mai mulţi ani am fost profesor, la Iniversitatea populară dinHerlin, care era o instituţie social-democrată % &ota F9 ( . "m fost întotdeauna















fericit să rostesc adevărul pretutindeni unde oamenii voiau să-l asculte. &-am văzutniciodată vreun obstacol în a spune adevărul într-un loc sau altul, c!iar dacăasociaţiile în cadrul cărora acţionam aveau o coloratură sau alta, prin pro)ramele lor sau prin opiniile lor politice. "m predat la cursul meu o concepţie absolutantroposofică, atât în domeniul ştiinţelor, cât şi în domeniul istoriei, c!iar printreacei oameni care, prin orientarea partidului lor, erau nişte materialişti în)uşti c!iar atunci când îi învăţam pe aceşti oameni cum să vorbească în public, am putut să punîn valoare ceea ce constituia convin)erea mea. 6ar Iniversitatea populară creştea tot

mai mult. i iată că şefii de partid social-democraţi au aflat şi a fost suficient ca treisau patru persoane să fie prezente la o întrunire decisivă la care asistau, deasemenea, toţi elevii mei, ei, care doreau în mod unanim ca eu să-mi ţin încontinuare cursurile dar existau câţiva şefi de partid ener)ici care au declarat2 nu

putem permite un asemenea învăţământ, care subminează esenţa însăşi a partiduluisocial-democrat. "m răspuns2 da, dar partidul social-democrat vrea, totuşi, sălucreze pentru viitor şi omenirea mer)e, fără îndoială, spre libertate, şi dacă vrem săavem o şcoală a viitorului, trebuie, totuşi, să ne situăm pe terenul unei şcoli libere."tunci, unul dintre aceşti oameni de partid de o culoare trainică s-a ridicat şi a spus2

libertate în învăţământ, noi nu cunoaştem aşa ceva, noi cunoaştem doar oconstrân)ere rezonabilă. 0 i de aici a decurs apoi ceea ce a condus laimposibilitatea de a continua aceste cursuri.1 convin)erea mea, poate părea absolut stupid şi or)olios, dar aceasta esteconvin)erea mea 0 deoarece eu am predat aceste cursuri şi clasele au crescutneîncetat an de an, la sfârşitul secolului al Y6Y-lea şi începutul secolului YY 0, econvin)erea mea fermă2 dacă această mişcare s-ar fi putut continua, situaţia din1uropa Centrală ar fi fost cu totul alta între '8'9 şi '859. "şa cum am spusadineaori, acest lucru poate părea stupid, dar aş vrea, totuşi, să-l exprim."şadar, nu am o părere prea bună în le)ătură cu ceea ce ar putea să se realizeze prin

intermediul acestor partide. Din partea unui partid socialist, oricare ar fi acela, vă puteţi aştepta cel mai puţin să vă ofere posibilitatea de a întemeia ceva care să seapropie de un învăţământ liber. Partidele socialiste tind în modul cel mai incredibiltocmai spre distru)erea oricărei libertăţi şcolare. Cât despre partidele creştine, elesunt constrânse faţă de 3tatul actual să pretindă şcoli libere. Dar în momentul încare ar fi la putere, şi-ar rezerva această libertate doar pentru ele. "stfel încâtsituaţia vieţii publice este de-aşa natură, încât trebuie neapărat să recunoaştem2 noinu vom avansa dacă nu creăm mai întâi o bază prin tripartiţia or)anismului social,

prin care nu avem, de altfel, elementul social decât în partea mediană, în domeniul

dreptului. i atunci, posibilitatea unui învăţământ liber apare, practic, de la sine. Dar pe calea ale)erilor nu se va a/un)e la aşa ceva. 7 . întreabă în ce măsură, dacă )eneraţia actuală ar fi educată conform principiilor unei cunoaşteri antroposofice, acest lucru ar fi suficient pentruînlăturarea forţelor de declin şi decadenţă sau dacă, presupunând căaceastă )eneraţie ar fi educată, în mare, după principiile cunoaşteriiantroposofice, n-ar fi necesar, pe lân)ă aceasta, să încercăm să-i trimitem

pe tineri în lume cu intenţia conştientă de a transforma ordinea socialăactuală şi de a modela un nou or)anism social?



udolf Steiner 2 4amenii nu văd deloc în întrea)a lor amploare faptele pe care seîntemeiază ceea ce am încercat să expun în cartea mea Punctele nodale ale

problemei sociale % &ota 8 ( în le)ătură cu tripartiţia or)anismului social motivelecare au condus la scrierea acestei cărţi sunt vec!i de câteva decenii... 4menirea aa/uns astăzi într-un punct al evolu-ţiei sale în care, dacă ar veni cineva să-i propunăideile cele mai /uste cu privire la viaţa socială, cu privire la concepţiile sociale 0 acel om n-ar mai )ăsi posibilitatea de a transpune în realitate nici măcar o idee

/ustă, prin vreunul din mi/loacele care există astăzi pentru a se realiza nişte idei.

+rebuie întotdeauna să situăm mai întâi fiinţele umane în nişte condiţii care să permită în mod real transpunerea ideilor, a concepţiilor, în activitatea socială.De aceea, eu nu cred că trebuie să întrebăm dacă, în cazul în care o )eneraţie ar fieducată în sensul indicat, ar apărea condiţiile sociale corespunzătoare, sau dacă ar finecesară o sc!imbare de ordin social într-o direcţie sau alta, ci aş zice că situaţiaeste următoarea2 trebuie să ne fie limpede faptul că lucrul cel mai bun pe care l-am

putea obţine ar fi obţinut doar dacă am face să pro)reseze în sensul unei educaţiiuniversal umane cât mai mulţi membri ai unei )eneraţii. "tunci, a doua întrebareareferitoare la aspectul practic ar cădea de la sine. Căci tocmai aceşti oameni educaţi

în acest fel ar fi cei ce ar concepe ideile de transformare care ar trebui să fie )ândite.i pentru că vor fi a/uns într-o altă situaţie umană decât aceea care este posibilăastăzi, ei vor dispune de alte condiţii de realizare a concepţiei lor."şadar, eu cred că, dacă vrem să fim oameni ai practicii, ceea ce contează cuadevărat este să )ândim, într-adevăr, în mod practic şi nu în mod teoretic. i a )ândiîn mod practic înseamnă a face ceea ce e posibil, nu a realiza un ideal, ci a face ceeace e posibil. ucrul de la care putem aştepta cel mai mult este acela de a educa pe

baza unei cunoaşteri a fiinţei umane cât mai mulţi membri ai unei )eneraţii şi de aavea încredere că aceste fiinţe umane educate în modul cel mai /ust posibil vor institui şi o ordine socială aşa cum ar fi de dorit.

a a doua întrebare nu putem răspunde, din punct de vedere practic, nu teoretic,decât cu fiinţele umane pe care le formăm. "ceasta este opinia mea."ş putea răspunde acum la o întrebare care a fost pusă în scris2

/ntrebare2 Care este cea mai bună cale de a inte)ra ceea ce am auzit aiciînvăţământului destinat unor copii atinşi de o )ravă debilitate?

udolf Steiner 2 "ş vrea să pornesc de la un exemplu practic. a vârsta de douăzecişi trei sau douăzeci şi patru de ani, am fost eu însumi an)a/at ca preceptor la ofamilie care avea patru băieţi % &ota F' ( . +rei băieţi erau relativ uşor de educat, al

patrulea era la vârsta de '' ani în situaţia următoare2 începând de la : ani, el ar fi

trebuit să urmeze un învăţământ primar, c!iar dacă sub formă de învăţământ particular. Dar în "ustria 0 întâmplarea se petrecea în "ustria 0 fiecare putea să predea în mod liber, pentru că nu se cerea nimic altceva decât ca învăţătura,indiferent pe ce cale ar fi fost ea realizată, să fie atestată prin faptul că la sfârşitulanului copiii trebuiau să se prezinte la un examen. 1i îşi puteau da exameneleindiferent în ce şcoală, la sfârşitul anului, puteau fi instruiţi de în)eri sau diavoli,

puţin conta, numai să poată reuşi la examenele respective.Dar exista atunci printre aceşti patru copii un băiat care frecventase şcoala primarătimp de patru sau cinci ani. #i-a fost arătat 0 copilul avea atunci '' ani 0 ultimulsău caiet de desen 0 pe care îl adusese de la examen. a celelalte materii, ori nu







desc!isese )ura, ori dăduse nişte răspunsuri lipsite de sens şi nu scrisese nimic pe!ârtie. Dar el a adus de la examen măcar caietul de desen 0 era sin)urul document 0 şi acesta consta în faptul că pe prima pa)ină exista o )aură mare. *ntr-adevăr, el nufăcuse nimic altceva decât că desenase ceva, apoi ştersese cu )uma, aşa de tare,încât nu mai exista acolo decât o )aură mare. "cesta era, într-adevăr, rezultatul de laexamen. De altfel, se întâmpla ca timp de câteva săptămâni să nu-l poţi face săsc!imbe nici măcar un sin)ur cuvânt cu cineva. 1l îşi făcuse, de asemenea, de la ovreme, obiceiul de a nu voi să mănânce la masă, ci mer)ea la bucătărie unde erau

duse resturile, aşadar, nu !rană normală, ci resturi.ă descriu aceste simptome ca să vedeţi că era vorba de un copil care făcea partedin cate)oria celor pe care-i putem numi, cu si)uranţă, <copii atinşi de o )ravădebilitate=.#i s-a spus atunci2 cu acest copil nu poţi face, bineînţeles, nimic, căci de/a a fostîncercat tot posibilul c!iar medicul familiei, care era, de altfel, cel mai bun medicdin oraş, un om cu adevărat foarte bine văzut, abandonase orice speranţă în privinţalui şi familia era foarte nenorocită. &u mai ştiau ce să-i facă."m cerut atunci să-l lase pe copil în )ri/a mea, exact ca pe ceilalţi, dar să mi se

acorde puterea absolută de a proceda cu el, timp de trei ani, aşa cum voi considerade cuviinţă. &-am putut obţine acordul în acest sens decât din partea mamei.#amele scot uneori la suprafaţă, din adâncuri inconştiente, un sentiment /ust faţă deasemenea lucruri. #i-a fost încredinţat băiatul. "m or)anizat instruirea bazându-măîn primul rând pe principiul ca ceea ce este desemnat sub numele de debilitate să fietratat în între)ime pornind de la corporalitate, aşadar, de la ideea că ceea ce eranecesar acestui copil să fie făcut pe baza aceloraşi puncte de vedere pe care le-amexpus cu privire la copiii sănătoşi. 1 vorba numai să-ţi poţi cuceri posibilitatea de avedea până în intimitatea unei fiinţe umane. Copilul era !idrocefal într-un mod

pronunţat. "şadar, era foarte )reu să-l tratezi. Dar era esenţial să fac să triumfe acest

principiu2 educaţia trebuie să vindece, ea trebuie situată pe o bază medicală.i după doi ani şi /umătate am reuşit să-l aduc pe copil până la nivelul de la care el

putea să-şi înceapă studiile la liceu, căci a/unsesem la o educaţie cu adevărateconomică. "m redus uneori pentru acest băiat ansamblul materiilor şcolare la o

/umătate de oră, dar, trebuie s-o spun, eu am fost nevoit uneori, pentru a-i preda înaceastă /umătate de oră ceea ce era necesar, să mă pre)ătesc timp de patru ore

pentru o asemenea /umătate de oră, pentru a da între)ului o formă economică, astfelîncât el să nu obosească deloc. *n toate privinţele, eu am făcut ceea ce am considerat

/ust. #i-am rezervat acest drept, eu am introdus, aşadar, predarea muzicii, atâta cât

consideram necesar, adică, în fiecare săptămână câte puţin mai mult, aş zice, şi amcontinuat în acest fel, pe măsură ce constituţia fizică se transforma, încetul cuîncetul. &-am admis, de altfel, nici o obiecţie. Bestul familiei, în afară de mamă,)ăsea motiv de critică văzându-l pe copil pălind adesea. "m spus atunci2 el mi-afost încredinţat mie, şi eu am dreptul să-l fac să pălească, să pălească în mod serios,el îşi va recăpăta culoarea când va fi sosit timpul.1ra vorba, aşadar, de a-l educa pe acest copil cu o înţele)ere /ustă a dezvoltării salefizice şi de a avea în vedere, în acest sens, toate măsurile cu privire la sufletul şispiritul său.



"mănuntul iese la iveală într-un mod absolut individual pentru fiecare copil.+rebuie să cunoşti fiinţa umană cu precizie. De aceea, eu spun că totul depinde de oadevărată cunoaştere a fiinţei umane. i dacă trebuia să răspund la întrebarea2 Cevârstă are, în realitate, acest băiat? Cum trebuie să-l tratez? 0 eu trebuia să spun căacest băiat era în realitate 0 când l-am luat în primire 0 un copil de doi ani şi

/umătate şi că el trebuia să fie tratat ca atare, deşi, după toate aparenţele, adică dupăre)istrul de stare civilă, el avea '' ani înc!eiaţi, trebuia să fie tratat în funcţie deceea ce era el în realitate. Printr-un învăţământ economic, în ceea ce priveşte forţele

sale sufleteşti, care se întemeia la început în între)ime pe principiul imitaţiei, astfelîncât la început totul se baza sistematic pe imitaţie şi apoi s-a trecut la ceea ce amnumit astăzi elementul plastic 0 dar ţinând seama întotdeauna de tot ceea ce era înle)ătură cu sănătatea 0, el a putut pro)resa în doi ani şi /umătate în asemeneamăsură, încât şi-a putut începe studiile liceale. "m continuat să-l a/ut, c!iar şi întimp ce urma cursurile la liceu. Dar pe urmă el n-a mai avut nevoie de a/utorul meu,a putut să urmeze ultimele două clase în mod autonom, şi a devenit apoi medic, a

profesat multă vreme medicina şi, la vârsta de patruzeci de ani, a murit în Polonia,în timpul primului război mondial, în urma unei infecţii contractate pe front.

"cesta este un caz 0 şi aş putea să menţionez şi altele 0 care arată în mod clar ceimportant este, tocmai când e vorba de copii debili, să lucrăm în sensul principiului pe care l-am scos în evidenţă de nenumărate ori pentru copiii sănătoşi. a coalaGaldorf, noi avem câţiva copii atinşi de o uşoară debilitate şi unii, cum au fostnumiţi aici, atinşi de o )ravă debilitate. Copii atinşi de o )ravă debilitate îideran/ează, desi)ur, pe ceilalţi copii din clasă. De aceea, noi am desc!is o clasăspecială pentru copiii debili, sub conducerea Dr) Schubert % &ota F5 ( , în care aufost adunaţi copiii debili din toate clasele. Dar întotdeauna când e vorba ca un copilsă fie desemnat pentru clasa copiilor debili, eu am de luptat, aş zice, cu dascălulclasei respective. &ici un dascăl nu vrea, în realitate, să lase de bună voie să-i plece

un copil şi fiecare luptă să-l păstreze pe acest copil el se străduieşte ca, în cele dinurmă, să-l păstreze pe acest copil împreună cu ceilalţi, şi adesea reuşeşte. Căci,datorită faptului că învăţământul este foarte individualizat, poţi duce împreună cuceilalţi c!iar şi copii ca aceştia, deşi clasele noastre sunt destul de numeroase."şadar, în clasa noastră pentru copiii debili se află nişte copii atinşi cu adevărat de o)ravă debilitate. Dar e necesar ca ei să fie educaţi într-un mod absolut individual.Dr. 3c!ubert îl tratează pe fiecare copil în funcţie de cerinţele proprii şi, înainte detoate, pentru asemenea copii nu trebuie să ne propunem nişte obiective deînvăţământ, ci în ceea ce facem trebuie să ne lăsăm conduşi întru totul de

conformaţia copilului şi, în anumite condiţii, noi facem cu el absolut altceva decâtse face de obicei la şcoală. 1 vorba de a )ăsi cu adevărat ceea ce eu aş numi a/utorulcare să corespundă fiecărui copil în parte.1xistă, de exemplu, copii foarte debili şi dacă ne cucerim, încetul cu încetul, o

privire pentru aceste lucruri, descoperim că facultatea lor de reprezentare lucrează, pur şi simplu, atât de lent, încât ei îşi pierd reprezentările. 1i îşi pierd reprezentările,nu mai a/un) să-şi reprezintă lucrurile. "cesta e doar un caz. 4bţinem de/a pro)resecu aceşti copii, cu o anumită cate)orie a acestor copii, punându-i să facă ceva carenu se face deloc la şcoală, îi punem, de exemplu, să facă doar aşa ceva2 îi spunemcopilului, numai să înţelea)ă cuvintele 0 avem unii copii care nici măcar nu înţele)





cuvintele, atunci trebuie să acţionăm altfel 0, îi spunem copilului2 apucă-ţi repedelobul urec!ii stân)i între de)etul mare şi arătătorul mâinii drepteA apucă-ţi repedeantebraţul drept cu mâna stân)ăA= 0 Procedând în aşa fel încât ei să se orienteze cu

privire la însăşi fiinţa lor şi apoi să se orienteze în lumea exterioară, noi îi facem peaceşti copii să pro)reseze mult dacă îi punem să recunoască rapid2 ce este asta? Kourec!e desenatăL. &u e uşor să a/un)i să-l faci pe copil să spună2 o urec!e. +otul esă-l facem pe copil să recunoască obiectul etc. "şadar, totul depinde de diverselucruri pe care trebuie să le inventăm şi prin care mai întâi îl trezim pe copil. *n

cazul multor copii, important e să-i trezeşti, să-i faci să devină activi, desi)ur, nudacă e vorba de copii turbulenţi, cu ei trebuie să folosim alte mi/loace. "ceasta estedirecţia. Problema e să-i tratăm pe copii în mod individual şi acest mod de a-i tratatrebuie să se bazeze pe o adevărată cunoaştere a fiinţei umane.1NTREĂRI I RĂS4UNSURIE/TRASE DIN DISCUŢIILE DIN * IANUARIE "#22, SEARA

udolf Steiner2 #i-au fost înmânate mai multe întrebări şi voi încerca să răspund laele, mai mult sau mai puţin bine, având în vedere timpul pe care-l avem ladispoziţie.

"ectura primei 1ntreb0ri1 vorba aici de faptul că răspunsul la întrebarea despre raportul dintre nerviisenzitivi şi nervii motori este, înainte de toate, o c!estiune de interpretare şi că, ladrept vorbind, atâta timp cât ne situăm pe punctul de vedere al observaţiei pur fizice, nu vom putea a/un)e deloc la altceva decât la răspunsul obişnuit. "cestrăspuns obişnuit este că 0 dacă reprezint lucrul în mod sc!ematic 0 avem de-a face

0 să luăm în considerare un cordon nervos simplu 0, avem de-a face cu or)anulcentral. Cu alte cuvinte, senzaţia va fi transmisă de la periferie la or)anul central şi,la rândul ei, incitaţia motrice va fi transmisă de la or)anul central la or)anulrespectiv.

1 perfect posibil 0 atâta timp cât rămânem la faptele pur materiale 0 săne mulţumim cu această explicaţie. i nici nu cred că putem admite oaltă interpretare, dacă nu vrem să trecem la ceea ce ne apare din punctde vedere suprasensibil, adică printr-o observare adevărată. "m spusîn aceste zile, când am tratat această problemă2 din punct de vedereanatomic şi fiziolo)ic, deosebirea dintre aşa-numiţii nervi senzitivi şicei motori nu este mare. &-am spus că nu există nici o deosebire2 amspus doar că deosebirea nu e mare, nu e considerabilă. Deosebireaanatomică există, c!iar dacă ţinem seama de interpretarea avansată

aici. "ceastă interpretare este următoarea2 noi avem de-a face cu un singur fel de nervi aşa-numiţii nervi senzitivi şi aşa-numiţii nervimotori sunt un singur şi acelaşi fel de nervi. Puţin contează că-i numim nervisenzitivi sau nervi motori. "cest lucru nu are nici o importanţă, pentru simplulmotiv că fenomenele sufleteşti ale căror instrumente sunt aceşti nervi, ca să spunemaşa 0 nişte instrumente fizice 0, nu sunt strict delimitate. *n cazul unui proces de)ândire, avem de-a face întotdeauna şi cu un proces de voinţă care se amestecă înacest proces de )ândire, şi 0 c!iar dacă e vorba aici de un fenomen care sedesfăşoară, în cea mai mare măsură, în inconştient 0 atunci când ne aflăm în



prezenţa unui proces de voinţă, avem întotdeauna de-a face cu pătrunderea acestuiimpuls de voinţă cu )ândire sau cu ceea ce rămâne din senzaţie.Dar acest impuls de voinţă 0 nu contează dacă e vorba de un impuls de voinţănemi/locit sau de unul care are drept bază un )ând 0 acest impuls de voinţă, în omulactiv, porneşte întotdeauna de la elementele superioare ale entităţii umane, de laacţiunea con/u)ată a eului şi a corpului astral. Dacă urmărim acum acest impuls devoinţă şi întrea)a lui activitate în entitatea umană, nu )ăsim deloc, pentru acestimpuls de voinţă, nervii impulsul de voinţă ca atare intervine în mod direct în

metabolismul omului, în toate procesele acestui metabolism. Deosebirea dintreexplicaţia care trebuie să fie dată aici, spri/inindu-ne pe cercetarea antroposofică, şiceea ce este recunoscut de obicei este faptul că cercetarea oficială spune că impulsulde voinţă începe prin a fi ve!iculat de nerv şi că doar pe urmă este transmisor)anelor respective, care execută atunci mişcările.*n realitate, nu este aşa aici avem de-a face cu o acţiune directă a impulsului devoinţă al sufletului asupra proceselor metabolice ale or)anismului. "cum, dacăavem de-a face cu o senzaţie, aşadar, cu o manifestare senzorială, să presupunem,de exemplu 0 aici, ar trebui, desi)ur, să desenăm o sc!emă a procesului 0, să

presupunem, aşadar, că avem de-a face cu o senzaţie vizuală, atunci ar trebui 0 dacă privim bine lucrurile 0 să avem mai întâi un proces în interiorul oc!iului, un procescare se desfăşoară în oc!i şi care se transmite nervului optic, aşadar, unui nervconsiderat de obicei un nerv senzitiv. "cest nerv optic este ve!iculul fizic alvăzului."ici de/a trebuie să introducem o corectură dacă, faţă de ceea ce este admis în modobişnuit, vrem să vedem adevărul. De aceea am vorbit adineaori despre instrumentedoar cu o anumit reticenţă. a drept vorbind, pentru or)anele şi sistemele careexistă în om pe plan fizic, expresia <instrument= nu este cu totul /ust iată ce trebuiesă menţionăm2 presupuneţi că am avea aici un drum desfundat Ksc!iţă la tablăL pe

acest drum desfundat mer)e o trăsură această trăsură lasă nişte urme, nişteamprente pe sol. ăzând aceste urme, eu pot spune exact pe unde a mers trăsura.Presupuneţi acum că ar veni cineva şi ar vrea să explice aceste urme imprimate însol, spunând2 <1u zic, explicaţia mea este că aici pământul dezvoltă tot soiul deforţe ele îşi lasă amprentele pe sol.= "r fi o absolută iluzie, căci aici nu e vorba dece face pământul, ci de ce i se întâmplă pământului trăsura trece peste el, şi ceea celasă aceste urme e ceva care n-are nimic de-a face cu pământul.+ot aşa stau lucrurile, de exemplu, cu sistemul nervos central al omului. "u loc nişte

procese sufletesc-spirituale 0 trăsura. Irmele, sunt ceea ce rămâne. &oi trebuie să

)ăsim urmele. Dar tot ceea ce este perceput în creier şi poate fi observat prin studiulanatomic, prin studiul fiziolo)ic, n-are nici o le)ătură cu creierul2 toate acestea suntmodelate de către suflet şi spirit. "şadar, nu e de mirare că )ăsim în creier ceea cese petrece în suflet şi spirit dar acestea n-au nimic de-a face cu creierul. &u trebuiesă spunem că avem de-a face cu nişte instrumente trebuie să concepem între)ul

proces ca atunci când eu mer)2 mersul meu nu are, la urma urmei, nimic de-a facecu solul, acesta nu este instrumentul meu. Dar dacă el n-ar exista, eu n-aş puteamer)e. ândirea, conţinutul sufletesc, nu au nimic de-a face cu creierul dar creieruleste solul datorită căruia acest conţinut sufletesc este reţinut. i astfel, datorităacestui fapt, că este reţinut, el a/un)e la conştienţă.



"şadar, există aici cu totul altceva decât ne reprezentăm de obicei. Pentru tot ceeace este de natură senzorială, pentru tot ceea ce este senzaţie, trebuie să existe astfelun obstacol, o rezistenţă.Dar, la fel cum aici, în oc!i, de exemplu, areloc un proces care poate fi perceput cua/utorul nervului aşa-numit senzitiv Kvezisc!iţaL, în impulsurile de voinţă, să spunem,de exemplu, în picior, are loc un proces, iar

acest proces este perceput cu a/utorulnervului. "şa-numiţii nervi senzitivi sunt,aşadar, nişte or)ane de percepţie care mer)spre exterior până la or)anele de simţ."şa-numiţii nervi motori sunt nişte nervicare mer) spre interior, pentru a percepe ceface aici voinţa, pentru ca să existe oconştienţă în le)ătură cu ceea ce realizează aici voinţa în mod nemi/locit, prin

procesul metabolic. 3enzaţie spre exterior şi senzaţie spre interior, iată sin)urul

lucru cu care avem de-a face. "şadar, dacă e vorba de aşa-numitul nerv motor, aici evorba de un nerv de aceeaşi natură cu nervul senzitiv numai că unul există pentru aface un proces de )ândire din procesul care se desfăşoară în or)anul de simţ, iar celălalt există pentru a face un proces de )ândire din procesul care se desfăşoară îninteriorul fiinţei mele, al fiinţei mele fizice.+rebuie să spunem că atunci când se fac faimoasele experienţe efectuate de obicei 0 secţionări de nervi sau interpretări ale tabesului, ale tabesului măduvei spinării 0,dacă aceste experienţe sunt făcute cu o reală seriozitate, în loc să se pornească de la

pre/udecăţile pe care le are de obicei fiziolo)ia materialistă, atunci aceste tulburăriale tabesului se explică foarte bine prin această interpretare % &ota F7 ( . Presupuneţi

că am fi în prezenţa unui tabes. 1 vorba de faptul că nervul 0 pentru moment, îl voinumi nerv senzitiv 0, care ar putea face să fie percepută mişcarea executată, nu eutilizabil, căci esenţialul în cazul proceselor conştiente e tocmai faptul că, pentru afi executate, ele trebuie să fie neapărat percepute. 6ma)inaţi-vă că am avea aici o

bucată de cretă. 1u vreau să fac ceva cu această bucată de cretă. &u pot face nimiccu ea dacă nu încep prin a o percepe. +rebuie neapărat s-o percep, într-un fel saualtul. a fel, în cazul tabesului2 pentru ca să putem apuca ceva, trebuie să existe maiîntâi nervul intermediar şi dacă el este lezat, nu mai există mediere şi nimic nu mai

poate fi apucat. 6ată de ce atunci omul îşi pierde posibilitatea de a-l folosi, tot aşa

cum, în viaţa fizică, eu n-aş putea folosi creta dacă ea s-ar afla undeva, dacă încameră ar fi întuneric şi eu n-aş putea-o )ăsi. +abesul se bazează, pur şi simplu, pefaptul că eu nu pot )ăsi or)anele adecvate cu a/utorul nervilor senzitivi care mer) laele."ceastă explicaţie este încă va)ă şi aproximativă, dar o putem face să fie şi mai

precisă. 3ecţionarea nervilor este atunci, în toate cazurile particulare, o dovadăabsolută în favoarea acestei interpretări, dacă o sesizăm aşa cum trebuie. Dacă văofer această interpretare, e pentru că ea se bazează pe cercetarea antroposofică,aşadar, pe viziunea directă a ceea ce se petrece. &u e vorba niciodată de altcevadecât de a putea oferi drept dovezi ceea ce se petrece în mod exterior dar ceea ce





am putea afirma este că, de exemplu, un aşa-numit nerv motor poate fi lezat sausecţionat, într-un anumit loc dacă îl le)ăm apoi de un nerv senzitiv şi îl lăsăm să sevindece, el va funcţiona din nou ca mai înainte. Putem, aşadar, să le)ăm, pur şisimplu, extremităţile corespunzătoare de la un aşa-numit nerv senzitiv şi de la unaşa-numit nerv motor şi să le vindecăm, şi atunci se desfăşoară un proces unic.Dacă nervii ar fi radical diferiţi, nu s-ar întâmpla aşa ceva.Dar acum mai poate să apară şi un alt caz, iată care. 3ă luăm cazul celmai simplu Ksc!iţă la tablăL2 un aşa-numit nerv senzitiv care mer)e

spre măduva spinării, un aşa-numit nerv motor care porneşte de lamăduva spinării, aşadar, tot un nerv senzitiv, e vorba aici de o linieunică. i, când avem de-a face cu o mişcare pur reflexă, se desfăşoarăun proces unic. Beprezentaţi-vă, aşadar, un fenomen reflex foartesimplu o muscă mi se aşează pe pleoapă. Printr-o mişcare reflexă, eualun) musca. "nsamblul procesului este un sin)ur tot. Ceea ce existăaici Kvezi sc!iţaL nu e decât o întrerupere. "şadar, dacă învârt aicicomutatorul, avem de-a face cu o aducţie, apoi cu o derivaţie. Procesuleste unic, numai că este întrerupt aici Ksc!iţaL, exact la fel cum se

întâmplă când am un curent electric şi când îl întrerup aici2 atunci sare scânteia.Dacă e vorba de un curent unic, am aici un fir şi nu văd scânteia dacă întrerup firul,am aici scânteia, aici avem o întrerupere a liniei unice. "ceste linii unice există aiciîn creier. 1le asi)ură transmisia2 exact la fel ca atunci când am un curent electricîntr-un fir şi eu întrerup firul 0 sare scânteia, eu văd scânteia 0, tot aşa aici am oîntrerupere a curentului nervos Ksc!iţăL. "tunci sare, întru câtva, fluidul nervos, dacăîmi pot permite această expresie )rosieră. Dar acest lucru face ca sufletul să poatătrăi în mod conştient ansamblul procesului. Dacă fluidul nervos unic nu ar fiîntrerupt, el s-ar mulţumi să traverseze omul, şi sufletul nu l-ar putea simţi. 6ată,

pentru moment, ceea ce pot spune despre acest lucru.

*n această problemă, nu există teorii diferite în funcţie de ţări ceea ce se spunedespre aceste lucruri se spune absolut pretutindeni şi, atunci când vorbesc despre eleşi mi se cere apoi să spun de unde se pot procura nişte cunoştinţe exterioare în acestsens, eu pot face referire întotdeauna la fiziolo)ia lui Hu8le! % &ota F> ( .

&u voi mai adău)a decât un lucru2 aceasta e o c!estiune foarte subtilă, şiinterpretările care i se dau sunt absolut seducătoare. Pentru această interpretare, sesecţionează aşa-numitele părţi senzitive ale nervilor, apoi părţile motrice alenervului, şi atunci, din ceea ce se vede, se constată că lipseşte tocmai ceea ce esteinterpretat drept senzaţie sau drept motricitate, drept mişcare. Dar dacă se ia în

considerare tot ceea ce am spus eu aici şi, mai ales, dacă nu se uită comutatorul deaici, aşadar, dacă lucrurile sunt puse în le)ătură cu această explicaţie, atunci vor fiînţelese, de asemenea, toate experienţele de nevrotomie.

/ntrebare2 Cum poate educatorul să răspundă cel mai bine activităţii unor copii de cinci ani şi /umătate până la şapte ani, când ei cer să facă ceva?

udolf Steiner 2 a copiii care au aproximativ această vârstă, există ceea ce amîncercat să indic în aceste conferinţe. 3entimentul autorităţii pare întru câtva a fi

prezent, dar, în esenţă, ceea ce predomină, în fond, este încă nostal)ia imitaţiei."şadar, trebuie să or)anizăm în funcţie de aceasta ceea ce vom face cu aceşti copii.





1 foarte bine să folosim, tocmai cu aceşti copii, cărţile cu ima)ini mobile desprecare am vorbit. "cestea le stimulează foarte mult ima)inaţia care se trezeşte.Dacă ei cer să facă ceva, atunci eu aş încerca 0 în curând, imediat ce vom aveaocazia, vom întemeia noi înşine o )rădiniţă de copii la 3tutt)art şi vom încerca săexperimentăm acest lucru 0, dacă aceşti copii vor să li se dea ceva de făcut, atuncivom încerca să pictăm, să modelăm lucrurile cele mai simple, să facem în aşa felîncât să realizăm ceva în faţa lor, iar ei să privească. &u-i aşa, atunci când e vorbade nişte copii care au depăşit vârsta sc!imbării dentiţiei, nu le mai arătăm cum să

facă încercăm, fără să mai executăm acest lucru în faţa lor, să-i facem să-şirealizeze propria lucrare. &umai atunci când vrem să scoatem scrisul din desen saudin pictură trebuie, de asemenea, să facem apel, bineînţeles, la imitaţie. Dar, înesenţă, la )rădiniţa de copii, pentru nişte copii de cinci ani şi /umătate până la şapteani, ar trebui să încercăm să facem în faţa lor aceste lucruri pe care le vor face apoişi ei, la rândul lor astfel, putem asi)ura trecerea de la principiul imitaţiei la

principiul autorităţii.ireşte, acest lucru poate fi făcut în diverse feluri. *l putem face dându-le copiilor

posibilitatea de a lucra ceva, c!iar dacă nu vom fi prezenţi. reau să spun că ne

putem ima)ina, de exemplu, următoarele2 începem să facem cu copiii ceva pe care,să spunem, ei vor trebui să-l modeleze sau numai să-l deseneze după noi trebuieapoi, desi)ur, să )ăsim că acest lucru seamănă, şi îi vom explica apoi copilului, într-un fel sau altul2 acest lucru nu va fi perfect decât atunci când vei fi făcut, săspunem, cinci sau zece lucruri de acest fel, care, la rândul lor, vor forma un tot."tunci copilul trebuie să imite acest model. "stfel, putem combina principiulimitaţiei cu principiul autorităţii, şi trebuie să procedăm în acest fel. 6ată niştelucruri pe care va fi pasionant să le experimentăm în practică, în ziua când vomavea )rădiniţa de copii a colii Galdorf. Dar, cu si)uranţă, va fi bine dacă veţi facedvs. înşivă nişte experienţe de acest fel. Hineînţeles, dacă aş continua cu aceste

indicaţii, am a/un)e prea departe. /ntrebare2 "cest curs va fi publicat în en)leză?

udolf Steiner 2 "cest )en de lucruri este, întotdeauna, bineînţeles, o c!estiune detimp eu, personal, aş dori ca textul acestui Curs să fie stabilit cât mai curând posibildupă steno)ramele noastre şi, imediat după aceea, vom putea avea )ri/ă, deasemenea, ca el să poată fi publicat în en)leză.

/ntrebare2 Copiii trebuie să cânte la un instrument, şi la care? udolf Steiner 2 a coala Galdorf, eu sunt absolut de principiul că, în funcţie de posibilităţile te!nice, copiii să nu aibă doar cursuri, la început, prin care să înveţe,

de exemplu, să asculte muzică, ci 0 cel puţin copiii cu înclinaţii în acest domeniu 0 să înveţe cu adevărat să cânte la un instrument. &-ar trebui să punem în primul rândîntrebarea2 <a ce instrument?= dacă e cu adevărat bun, profesorul de muzică vadescoperi, la un copil sau altul, nişte înzestrări specifice care, atunci când copiii vinla şcoală, se manifestă de/a pentru un instrument sau altul. 1 absolut adevărat că ar trebui să încercăm să individualizăm acest învăţământ. Hineînţeles, toate acestea,c!iar şi la coala Galdorf, se află la început dar am a/uns, totuşi, să or)anizămastfel cu copiii noştri nişte mici orc!estre şi cvartete absolut acceptabile.

/ntrebare2 Credeţi că, dacă am compune după descoperirile modale)receşti realizate de d-ra 3c!lesin)er şi am face să fie acordate pentru ele



nişte instrumente, cum ar fi pianul, acest lucru ar fi un real pro)res pentruviitorul muzicii? 1 bine să ne obişnuim cu aceste moduri?

udolf Steiner 2 "ş dori să răspund la aceasta că, la drept vorbind, neavând încotro,având în vedere diferitele ipoteze, trebuie să fiu de părere că muzica va face nişte

pro)rese atunci când va /uca un rol din ce în ce mai important ceea ce aş numimelodia intensivă % &ota F@ ( . "ceastă melodie intensivă constă în faptul că, însunetul perceput astăzi drept sunet unic, oamenii se vor obişnui să perceapă ca unfel de melodie. &e vom obişnui, aşadar, cu o mai mare complexitate a sunetului, a

acestui sunet unic. om a/un)e la aceasta iar când vom a/un)e la aceasta, caurmare, se va a/un)e, într-un anumit sens, la o modificare a )amei noastre, pentrusimplul motiv că intervalele vor fi umplute într-un fel diferenţiat, într-un fel mai

bo)at şi mai variat decât s-a admis până în prezent. 1le vor fi umplute într-un modmai concret. i tocmai pe acest drum, cred, vor fi re)ăsite unele elemente a ceea ceaş numi muzica ori)inară şi din care eu trebuie să recunosc, efectiv, în descoperirilemodale ale d-rei Schlesinger % &ota FF ( , ceva foarte important. Cred, de fapt, că sedesc!ide aici o cale pentru îmbo)ăţirea simţirii muzicale şi pentru a se a/un)e laanumite lucruri care vor birui, pur şi simplu, în )amele mai mult sau mai puţin, aş

zice, fortuite pe care le avem, ceea ce s-a infiltrat în acest fel în muzică. Cred,aşadar, că dacă această descoperire particulară va fi continuată şi dacă ne vomobişnui în simţirea muzicală cu aceste moduri, acest lucru va putea avea anumite

perspective de viitor. /ntrebare2 om putea face euritmie cu nişte copii malformaţi? 3au poateeuritmie curativă, ţinând seama de fiecare copil în parte?

Budolf 3teiner2 ără îndoială. *n euritmie, sin)ura problemă este aceea de a )ăsimodul de a o folosi. a început, e suficient să privim for mele euritmice )enerale şisă ne întrebăm dacă un copil malformat poate face aceste forme în mod direct, înciuda )enului particular al malformaţiei sale, sau dacă, poate, ar trebui să le

modificăm. Putem face acest lucru, în orice caz. 1 vorba, aşadar 0 şi va fi de uninteres deosebit pentru nişte copii foarte mici sau pentru copiii mici 0 să aplicămunor asemenea copii euritmia artistică obişnuită. 3-ar putea c!iar întâmpla să apară,datorită euritmiei işnuite, nişte procese de vindecare absolut uimitoare.1uritmia curativă a fost, ca sistem, elaborată de mine cu ocazia ultimului cursmedical prezentat aici % &ota F: ( , când ea a constituit obiectul unui curs specialaceastă euritmie curativă este destinată, înainte de toate, a slu/i în diverse procese devindecare. 1 în destinul ei să slu/ească, de asemenea, în cazurile de malformaţii.Pentru nişte malformaţii uşoare, vom )ăsi lucrurile de care avem nevoie în ceea ce a

fost de/a elaborat drept euritmie curativă. Pentru nişte malformaţii mai )rave, evorba, fireşte, eventual, ca lucrurile să fie intensificate sau modificate, într-un felsau altul. &umai că, dacă vrem să mer)em foarte departe în aceste modificări,trebuie să fim foarte prudenţi.Ceea ce constituie euritmia artistică, formele pe care le folosim în euritmia artisticănu fac rău nimănui2 ele nu pot decât să facă bine. Dacă se întâmplă ca cineva să sesimtă rău din cauza lor, e exact ca în orice altă situaţie2 şi în cazul euritmiei cinevase poate surmena. Hineînţeles, aşa cum te poţi îmbolnăvi dacă faci prea multalpinism, prea multă aler)are sau, eventual, prea multă muncă manuală, te poţisurmena şi din cauza unui exces de exerciţii de euritmie şi, din această cauză, să









a/un)i la tot felul de stări de slăbiciune. Dar aceste stări nu-ţi vin de la euritmie ele pot avea tot felul de alte cauze, şi ocupaţiile cele mai lăudabile, se înţele)e de lasine, pot duce şi ele la îmbolnăviri. "stfel, aşadar, atunci când e vorba de euritmiaobişnuită, nu trebuie să ne )ândim că ea ar putea avea, asupra cuiva, o influenţanocivă. Dar când trecem la euritmia curativă, trebuie să ţinem seama de ceea ce am

prezentat ca un fel de re)ulă, în momentul când am ţinut acest curs de euritmiecurativă, şi anume că nu trebuie să operăm cu această euritmie decât dacă între)ultratament se află sub controlul şi suprave)!erea unui medic, adică dacă există un

dia)nostic precis, în aşa fel încât să facem ceea ce este adecvat pe baza unuidia)nostic precis."ici e vorba, aşadar, în mod cu totul deosebit, de faptul că atunci când intensificămşi mai mult aceste lucruri care intră în considerare în cazul euritmiei curative nutrebuie să procedăm decât într-un mod medico-c!irur)ical în sensul strict, şi numaicel care cunoaşte cu adevărat stările patolo)ice, particularităţile patolo)ice, poate)ăsi, în această privinţă, tratamentul adecvat. i în acest caz, aşa cum nu lăsăm peoricine să lucreze cu otravă, nu putem lăsa pe oricine să practice euritmia curativă.i dacă apar nişte tulburări prin faptul că munca este dată peste cap, acest lucru nu

trebuie să fie pus pe seama euritmiei curative. /ntrebare2 *n conferinţa de ieri s-a spus că un lucru care e /ust la o anumităvârstă nu mai e /ust dacă îl transpunem la o altă vârstă. *n acest fel aparetemperamentul predominant melancolic, temperamentul predominantfle)matic, cel predominant san)uinic. *n primul rând2 Cum apare atuncitemperamentul tipic coleric? *n al doilea rând2 După ce putem vedea la uncopil că el are această tendinţă spre melancolie sau spre un alttemperament? *n al treilea rând2 Putem face de/a ceva înainte desc!imbarea dentiţiei?

udolf Steiner 2 +emperamentul coleric apare, în esenţă, într-unul din momentele

deosebite care se situează, de exemplu, în prea/ma vârstei de doi ani, apoi în acelmoment pe care l-am indicat între nouă şi zece ani există şi mai târziu alteasemenea momente, dar primele două intră în principal în discuţie aici, de fiecaredată, eul se arată deosebit de puternic. &u-i aşa, eul nu este de-aşa natură că el nuapare decât la 5' de ani el se eliberează la o anumită vârstă, dar el este întotdeauna

prezent în om. *ncă de la naştere sau din a treia săptămână de la concepţie, el este prezent. 1ul poate, aşadar, să atin)ă o prea mare intensitate atunci, la aceastăvârstă, el este deosebit de puternic. 4bservaţi bine ce se petrece în acest moment alvieţii.

*ntre 8 şi '9 ani, noi avem o acţiune absolut specială a eului, în sensul că fiinţaumană învaţă să se distin)ă de mediul său ambiant. "cum, starea normală pretinde ostare de ec!ilibru cu totul deosebită. "ceastă stare de ec!ilibru poate fi deplasatăspre exterior aceasta poate fi una din multiplele cauze ale temperamentuluisan)uinic. 6eri, când am discutat această problemă, am spus în mod expres că pot fimai mulţi factori care intră aici în discuţie şi eu i-am abordat ieri tocmai pe aceiacare intrau în discuţie dintr-un anumit punct de vedere.Dar se mai poate întâmpla ca centrul de )ravitaţie să fie deplasat spre interior. "cestlucru se poate întâmpla imediat ce copilul începe să vorbească sau c!iar imediat ceel începe să se menţină pe verticală, să stea în picioare. *n aceste momente,



pretutindeni apare ocazia ca eul să fie prea puternic. +rebuie să acordăm atenţieacestui lucru şi să încercăm, aşadar, în acest moment al vieţii, să nu facem nimiccare să constituie o piedică pentru copil. "şa ceva ar fi, de exemplu, să-l forţăm pecopil prea devreme să stea sin)ur în picioare. 1l trebuie să facă acest lucru doar prinimitaţie2 în ziua când va sta în picioare, înseamnă că atunci şi-a cucerit capacitateade a imita poziţia verticală a adulţilor.om a/un)e să înţele)em mai bine toate acestea dacă examinăm ce înseamnă înrealitate această poziţie verticală a omului. *n esenţă 0 bineînţeles, există şi excepţii,

dar acestea pot să se explice, de asemenea, tocmai în virtutea caracterului lor deexcepţie 0, în esenţă, animalul este astfel alcătuit încât la el măduva spinării este

paralelă cu suprafaţa Pământului. Cât despre om, el este astfel alcătuit încât la elmăduva spinării are ca poziţie normală direcţia razei Pământului. "ceasta constituieo deosebire radicală între om şi animal. i această deosebire radicală dintre om şianimal este ceea ce trebuie să invocăm, atunci când purii materialişti darNinişti 0 euspun nu darNiniştii, ci materialiştii darNinişti 0 pretind că nu există vreo deosebireradicală între sc!eletul omului şi acela al animalului2 ambele ar avea acelaşi număr de oase, ş.a.m.d. De acordA 1 absolut adevărat, dar sc!eletul animalului are coloana

vertebrală orizontală, în timp ce omul o are verticală. "ceastă poziţie verticală acoloanei vertebrale exprimă un raport cu între) Cosmosul, şi acest raport înseamnăcă omul este purtătorul unui eu. Când vorbim despre animal, noi vorbim doar de treielemente2 corp fizic, corp eteric sau corp al forţelor plăsmuitoare şi corp astral. Ineu nu e posibil decât atunci când o fiinţă e or)anizată pe verticală.Cândva, eu am spus acest lucru într-o conferinţă. Cineva a venit după aceea la mineşi mi-a spus2 <Dar ce se întâmplă atunci când omul doarme? "tunci, coloana savertebrală se află la orizontalăA=

&u poţi sesiza deloc asemenea lucruri în acest fel. &oi nu spunem, fireşte, că omulare o coloană vertebrală construită pentru poziţia verticală pentru că această coloană

e verticală când el se află în picioare, ci noi trebuie să observăm întrea)a structură aomului, trebuie să vedem că la vârsta adultă omul îşi are toate proporţiile, toaterelaţiile reciproce dintre oase astfel or)anizate încât, atunci când mer)e, coloanavertebrală este verticală, pe când la animal ea este orizontală. 1 vorba, aşadar, cuadevărat de faptul că această poziţie verticală a coloanei vertebrale este marcaesenţială a faptului că omul este purtătorul unui eu."cum, observaţi un pic modul ciudat în care semnificaţia fizio)nomică a acesteilinii orizontale se exprimă la om în caracterul său. eţi vedea, dacă veţi observaîntr-un mod cât de cât adecvat, că există persoane la care poţi constata că apar în

creştere nişte anomalii cum ar fi, de exemplu, aceasta2 persoana respectivă aretendinţa de a atin)e în or)anismul său o anumită înălţime dar un alt sistemacţionează împotriva acestui lucru, şi statura este îndesată, adunată în sine. 1absolut posibil să întâlnim această construcţie a or)anismului când, în virtuteaanumitor antecedente, omul ar trebui să fie mai înalt, dar, din cauza unui alt sistem,el este îndesat. "cesta era întru câtva cazul lui ic!te. 3tatura lui ic!te 0 aş mai

putea menţiona multe altele2 &apoleon, de exemplu, dar şi multe altele 0, la ic!te,se vede că, printr-o anumită parte a sistemului său or)anic, el ar fi putut fi mai înaltdecât era. Dar el a rămas îndesat. "ceasta înseamnă atunci că eul trebuie, deasemenea, să admită să se adapteze acestei forme îndesate. 6ar în eu se exprimă



temperamentul coleric. +emperamentul coleric poate, aşadar, să aibă drept cauză oanomalie a or)anismului uman.Cât despre întrebarea2 <După ce putem vedea la un copil că el are această tendinţăspre melancolie sau spre un alt temperament?=, da, cred că cel care a observat într-olar)ă măsură nişte copii nu va avea deloc nevoie de nişte semne deosebite. "cestlucru se impune foarte clar. i dacă laşi să se manifeste, câtuşi de puţin, un simţnatural, poţi distin)e, nu-i aşa, foarte bine un copil coleric de un copil melancolic, lafel cum poţi vedea dacă un copil stă întotdeauna retras în colţul său, posomorât, sau

se dezlănţuie. a şcoală, putem distin)e foarte bine un copil care, după ce şi-a fixatatenţia la tablă, se întoarce spre cole)ul său, observă ceva la acest cole), apoi se uită

pe fereastră. "cest lucru este tipic pentru san)uinic. 6ată nişte lucruri care suntabsolut la îndemâna observatorului naiv.Când se întreabă apoi2 <Putem face de/a ceva înainte de sc!imbarea dentiţiei?=,trebuie să răspundem2 Da, pentru simplul motiv că folosim, în fond, de/a mi/loacele

pe care le vom folosi mai târziu şi care au fost descrise numai că le dăm caracterulde imitaţie.3ă presupunem că avem, la această vârstă, un copil dezlănţuit2 dacă încercăm poate,

să-l facem să se dezlănţuie, exact în momentul când vrem s-o facem, îl vom face săse obosească din cauza a)itaţiei. +otuşi, vom obţine un anumit rezultat.Dar, în fond, la această vârstă, nu e absolut necesar, pentru că înainte de sc!imbareadentiţiei, în ma/oritatea cazurilor, e bine să lăsăm să se exteriorizeze astfel delucruri. Ineori nu e prea plăcut. Dar există în realitate ceva la care trebuie să ne)ândim altfel decât o putem face de obicei, altfel decât o facem de obicei. "ş puteasă vă explic acest lucru printr-o comparaţie, deoarece astfel e poate mai uşor deînţeles.edeţi dvs., există unii vindecători novici care nu au o cunoaştere aprofundată afiinţei umane, dar care pot, până la un anumit punct, să discernă unele anomalii,

unele fenomene patolo)ice. 3e poate întâmpla ca ei să aibă un bolnav şi să văspună2 <"cesta are o anomalie în ceea ce priveşte ritmul cardiac. Ce-i de făcut într-un asemenea caz?= 3e poate întâmpla atunci să vi se spună2 <ăsaţi-i boala căcidacă îi aduceţi inima la ceea ce s-ar numi o activitate normală, el n-ar putea suportaacest lucru pentru or)anismul său, e necesară tocmai această anomalie.= a copil,de asemenea, e necesar, foarte adesea, să ştim cât timp trebuie să menţinem ceva şisă-i dăm frâu liber. 6ată lucrul de care trebuie să ţinem seamă atunci.

/ntrebare2 Cum să evităm, pe calea antroposofică a dezvoltării interioare,uscăciunea inimii şi tulburările de memorie, atunci când depăşim limitele

cunoaşterii? udolf Steiner 2 "ceastă întrebare se bazează pe faptul că, în viaţă, ceea ce a/un)econştienţa obişnuită să facă, ceea ce există pentru conştienţa obişnuită, cere iubire şimemorie. *n viaţa obişnuită, nu poţi să te lipseşti de această memorie. ără izvorulamintirii pe firul căreia care putem mer)e înapoi, în copilărie, până la un anumit

punct, n-ar exista continuitatea eului. Cunoaştem destule cazuri în care aceastăcontinuitatea e distrusă, în care memoria are lacune. 1 o stare patolo)ică. a fel,viaţa obişnuită n-ar putea să înflorească fără iubire.Dar trebuie să spunem că, atunci când se dezvoltă o conştienţă superioară, aceastaare alte conţinuturi decât conştienţa obişnuită. i întrebarea pusă pare a implica



faptul că, o dată trecute limitele cunoaşterii obişnuite prin cunoaştereasuprasensibilă, nu mai ai de-a face, dincolo de limitele cunoaşterii, cu dezvoltareaiubirii şi cu aceea a memoriei. 1 absolut /ust dar trebuie să subliniem mereu că odezvoltare interioară corectă constă în faptul că păstrăm, alături de toate celelalteînsuşiri, însuşirile pe care le-am dezvoltat pentru conştienţa obişnuită. i dacăstudiaţi metoda pe care am caracterizat-o în Cum să dobândim cunoştinţe desprelumile superioare?, acolo se atra)e atenţia asupra faptului că atunci când neridicăm la conştienţa superioară, aceste însuşiri din viaţa obişnuită sunt fortificate.

"şadar, acestor trăsături interioare ale conştienţei obişnuite nu li se răpeşte nimic. &umai că la acestea se adau)ă ceea ce necesită conştienţa superioară. "ş dori să măslu/esc de o comparaţie, care nu este întru totul /ustă, dar care, totuşi, poate clarifica

puţin problema. &u-i aşa, dacă vreau să mă deplasez pe solul obişnuit, nu trebuie să-mi pierdec!ilibrul mer)ând, trebuie că am şi alte lucruri pentru a mer)e pe sol aşa cumtrebuie, pentru a nu cădea etc. Dacă acum devin dansator pe sârmă, nu pierd nimicdin aceste însuşiri care slu/esc la mersul pe solul obişnuit. Când învăţ arta de adansa pe sârmă, sunt supus altor condiţii, dar n-ar trebui să pun întrebarea2 oare arta

de a dansa pe sârmă mă poate împiedica să mer) pe solul obişnuit? &ici cucerireaunei alte conştienţe nu vă poate împiedica să vă păstraţi însuşirile conştienţeiobişnuite 0 desi)ur, nu vreau deloc să spun prin aceasta că aş vrea să compar cucerirea conştienţei superioare cu o formă spirituală a artei dansatorului pe sârmă.Dar lucrurile se prezintă în aşa fel încât, atunci când ne ridicăm la o conştienţăsuperioară, însuşirile pe care ni le cucerim în conştienţa obişnuită trebuie să fie

păstrate în totalitate."cum, deoarece ora este înaintată, voi răspunde cât mai repede posibil întrebărilor

puse, şi apoi, având în vedere această oră înaintată, voi povesti o mică istorioară. /ntrebare2 Ce să credem despre difuzarea filmului educativ în şcoli, şi cum

să explicăm partizanilor ei că latura nocivă nu poate fi compensată delatura <instructivă=?

udolf Steiner 2 1u am încercat să pătrund misterul filmului şi, într-adevăr 0 că vremsau nu, aceasta este realitatea 0, am fost obli)at să constat că, pentru ceea ce amnumit în aceste conferinţe corp eteric sau corp al forţelor plăsmuitoare, în special

pentru or)anizarea senzorială, vizionarea producţiilor cinemato)rafice esteextraordinar de nocivă. *n mod efectiv, producţia cinemato)rafică face ca întrea)aconstituţie sufletesc-spirituală să fie realmente mecanizată ea se prezintă ca o artăexterioară de a-l face pe om să )ândească într-un mod materialist. "m făcut

experienţa acestui fapt mai ales în timpul războiului, când filmele făceau propa)andă pentru tot soiul de lucruri, se putea vedea cu ce aviditate se aruncauoamenii asupra producţiilor cinemato)rafice 0 nu încercam atât să văd filmele, câtsă observ publicul, şi am putut să constat ne)reşit, că, pur şi simplu, filmul face

parte din între)ul pro)ram de materializare a omenirii, căci, într-un fel,materialismul a intrat în obişnuinţele de percepţie. 1 o temă care ar putea fidezvoltată în mod amplu, dar, având în vedere ora înaintată, nu pot să ofer decâtaceste indicaţii.









*nainte de a începe acest curs de peda)o)ie, Budolf 3teiner a adresat aceste cuvinte participanţilor reuniţi în <3ala albă= a Primului oet!eanum2<Doamnelor şi Domnilor, acest curs nu era prevăzut decât pentru un cerc restrâns, şiiată că a venit atâta lume încât se înţele)e că nu vom putea ţine acest curs aşa cumtrebuie dacă suntem atât de în)!esuiţi aici, în această sală. "r fi imposibil veţiobserva curând, dacă veţi fi obli)aţi să fiţi prezenţi în timpul conferinţei şi în timpultraducerii. Din acest motiv, trebuie să mă !otărăsc să ţin acest curs de două ori,

prima dată, în fiecare zi la ora '9, şi apoi, în primul rând pentru acele persoane care

vor să li se traducă, deoarece din punct de vedere te!nic nu se poate face altfel, laora ''. 1u voi începe, aşadar, prima conferinţă în fiecare zi la ora '9 fix, iar repetarea va urma apoi la ora ''. ucrurile ar putea fi or)anizate, poate, şi astfel2toţi participanţii care vin din "n)lia, 4landa şi 3candinavia să asiste la a douaconferinţă, iar ceilalţi la prima.=

&umai varianta a doua a conferinţelor a fost steno)rafiată. Conferinţa era împărţităîn două sau trei părţi, marcate prin nişte aliniate mari. După fiecare parte urmatraducerea făcută de eor) Jaufmann K. "damsL.+extul acestei ediţii urmează 0 cu infime excepţii 0 versiunea pe care #arie 3teiner

a dat-o pentru prima ediţie a conferinţelor.'. Miss Macken4ie, era din '8'9 profesoară de peda)o)ie la IniversitateaColle)e din Cardiff Kara alilorL.

5. Budolf 3teiner2 Das lebendige Wesen der nt!roposop!ie, " 5@5. 3.Bi!out Coroze2 <Budolf 3teiner. 4 epopee a spiritului în secolul YY=.

7. Budolf 3teiner se referă aici la faptul că în acea vreme "nnie Hesant şieadbeater propovăduiau revenirea lui C!ristos, spunând că încarnarea luiC!ristos ar fi tânărul !indus Jris!namurti. "cesta s-a distanţat mai târziu de

acest rol pe care ei i-l destinaseră.

>. Edouard Schuré, 'E>'-'8582 <e Drame sacrX dZleusis=, cu prolo)ul <erapt de PersXp!one=, trad. #arie 3teiner.

@. Budolf 3teiner2 Patru drame-misterii2 Poarta iniţierii K'8'9L, "ncercareasufletului K'8''L, Pă#itorul pragului K'8'5L şi Tre#irea sufletelor K'8'7L," '>.

F. Budolf 3teiner2 Die so#iale Frage als $e%usstseinsfrage K'8'8L, " 'E8. #.#. #olt, B. Hoss şi J;!n.

:. %ean-%ac9ues ousseau, ':'5-'::E2 <Du contrat social=, această lucrare aavut o influenţă decisivă asupra Bevoluţiei franceze <Discours sur lessciences et les arts=, ':@9 Kallimard folio '8E'L şi <mile, ou delZXducation=, ':F5.

E. Budolf 3teiner2 "pel redactat şi pronunţat în februarie '8'8, tipărit sub formăde broşură în martie '8'8 în " 5>

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA14-1/GA14_index.html





http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_52.html







http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_52.html






5'. Ernst Haeckel , 'E7>-'8'8, vezi <Die Geltrtsel. emeinverstndlic!e3tudien ;ber monistisc!e P!ilosop!ie=, Honn 'E88.

55. Emil Du Bois-e!mond , 'E'E-'E8F2 <DarNin versus aliani=, discurs rostitîn şe-dinţa publică a "cademiei Be)ale a tiinţelor din Prusia la a 579-aaniversare a lui eibnitz, F.9:.'E:F.

57. udolf Steiner 2 Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?

K'89>-'89@L, " '9. Ştiinţa ocultă K'8'9L, " '7.

5>.1xpresia <leiblic!-p!Qsisc!= sau <p!Qsisc!-leiblic!=, asociată cu <)eisti)-seelisc!= sau <seelisc!-)eisti)=, se referă la corpul viu, alături de suflet şispirit. 1a este tradusă când prin <corporal-fizic=, când prin <fizic-eteric=,opunându-se <sufletesc-spiritualului=, pentru a sublinia raporturile dintre cele

patru elemente constitutive ale fiinţei umane Kn. t. fr.L.

5@. %ohn Stuart Mill , 'E9F-'E:72 principalul reprezentant al empirismului moral.

5F.Budolf 3teiner2 <Dar prin faptul că materia nu există şi nu poate acţionaniciodată fără spirit, nici spiritul fără materie, materia poate şi ea să se înalţe,la fel cum spiritul nu se epuizează, poate să-şi ia dreptul de a atra)e şi de arespin)e.= Comentarii la <6mn către &atură=, în +crierile de ştiinţe naturaleale lui (oet!e, vol. 66, editate şi comentate de Budolf 3teiner în <Deutsc!e

&ational-iteratur= de J;rsc!ner în @ volume K'EE>-'E8:L, " ' a-e.

5:.Budolf 3teiner2 Despre enigmele sufletului K'8'FL, " 5'.

5E.Budolf 3teiner2 Conducerea spirituală a omului şi a omenirii K'8''L, "'@.

58.Budolf 3teiner2 Filosofia ,ibertaţii K'E8>L, " >.

79.Budolf 3teiner2 Consideraţii esoterice asupra legăturilor 'armice K'85>L,vol. '-F, " 57@, 57F, 57:, 57E, 578, 5>9.

7'. #arl "ud,ig 'on #nebel , ':>>-'E7>.

75.(skar *fungst 2 <Das Pferd des Merrn von 4sten KDer $lu)e MansL, 1inHeitra) zur experimentellen +ier-und #ensc!en-PsQc!olo)ie=, cu ointroducere a profesorului C. 3tumpf, eipzi) '89:, şi <Der 3treit um dierec!nenden Pferde=, conferinţă prezentată la 3ocietatea de Psi!olo)ie din#;nc!en de către #ax 1ttlin)er la 5:.95.'8'7.

77.Budolf 3teiner2 Teosofia K'89>L, " 8.


































7>.Budolf 3teiner2 <6ntroduceri= la &onferen#en mit den ,e!rern der FreienWaldorfsc!ule K'8'8-'85>L, " 799 a.

7@.(skar *eschel , profesor de )eo)rafie la eipzi)2 <Die e!ren der /;n)stenJrie)s)esc!ic!te=, articol din ':.9:.'EFF.

7F.Budolf 3teiner2 -ein ,ebensgang K'857-'85@L, vol. ' şi 5, " 5E.

7:. "oren4 (ken, '::8-'E@', a prezentat în <#anual de filosofie a naturii= K7 părţi, 'E9E-'E''L un sistem care în)lobează toate re)nurile naturii.

7E. %ohn De,e!, 'E@8-'8@52 <DemocracQ and education=, '8'F şi <Mumannature and conduct=, '855. ără îndoială că la concepţiile sale peda)o)icecunoscute încă de pe atunci şi la scrierile sale se referă Budolf 3teiner.

78. #arl +ogt , 'E':-'E8@2 unul dintre principalii reprezentanţi ai materialismuluiîn secolul al Y6Y-lea. <tiinţa şi credinţa cărbunarului=, iessen 'EE@,

<ecţii despre om=, iessen 'EF7.>9.Goethe2 <aust= 6, Cabinet de studiu. Discuţia dintre #efistofel şi student.

>'.Georg Henr! "e,es, 'E':-'E:E2 <+!e life and Nor$s of oet!e=, ondra'E@@, 5 volume.

>5. %ohn Milton, 'F9E-'F:>2 <Paradisul pierdut=, 'FF:.

>7.Sfntul .ugustin, 7@>->792 <De uantitate animae=.

>>.Budolf 3teiner2 Die &ernpun'te der so#ialen Frage K'8'8L, " 57.

>@. %erem! Bentham, ':>E-'E75, întemeietorul utilitarismului moral.

>F. Herbert Spencer , 'E59-'897, filosof en)lez2 <1ducaţie= K'EF'L.

>:.+ladimir Solo'io', 'E@7-'899. ezi introducerea la <Hazele reli)ioase alevieţii=.

>E. "e'iticul '8, 'E. Marcu '5, 7'.

>8.Gene4a ', 5:.

@9. "u8 mundi2 <" series of studies in t!e reli)ios of t!e incarnation=, 1d.C!arles ore, ondra 'EE8.

@'."ceste întrebări n-au fost steno)rafiate.



@5.Budolf 3teiner2 (oet!es Weltansc!auung K'E8:L, " F.

@7.Budolf 3teiner2 rta .n misiunea ei cosmică K'857L, " 5:F, )ur*t!mie/ Die 0ffenbarung der sprec!enden +eele K'8'E-'85>L, " 5::.

@>."dică atunci s-a petrecut ceea ce a descris persoana care a pus întrebarea.

@@.Budolf 3teiner se referă aici la conferinţele prezentate la 3tutt)art la '', 'E

mai şi ' iunie '8'8, din ciclul (eistes%issensc!aftlic!e $e!andlung so#ialer und p1dagogisc!er Fragen K'8'8L, " '85.

@F. .natol +asilie'ici "unacearski, 'E:@-'E77, scriitor rus şi om politic din '8': până în '858, comisar al poporului pentru cultura proletară.

@:.Budolf 3teiner2 lte und neue )in%ei!ungsmet!oden K'855L, " 5'9.

@E.(tto 'on Bismarck , 'E'@-'E8E.

@8. Ma8imilien M) &) de obespierre, ':@E-':8>.

F9.Budolf 3teiner2 -ein ,ebensgang K'857-'85@L, cap. YY666, " 5E. Mucke<.) udolph2 <"mintiri, Budolf 3teiner şi Iniversitatea populară dinHerlin 'E88-'89>=.

F'.Budolf 3teiner, la recomandarea profesorului #arl %ulius Schr$er a fost, din'9.9:.'EE> până la 58.98.'E89, în casa lui adislas 3pec!t, a)ent comercialîn industria bumbacului, din iena, preceptor al celor patru fii ai acestuia2

Bic!ard, "rt!ur, 4tto şi 1rnst. ezi -ein ,ebensgang K'857-'85@L, " 5E.

F5. #arl Schubert , 'EE'-'8>8, profesor Galdorf la clasa pentru copii retardaţi.

F7.=abesul dorsalis este menţionat aici ca exemplu, după toate aparenţele înle)ătură cu ideea care era ve!iculată odinioară despre această boală. "cesttermen nu trebuie luat în sensul pe care i-l dă noua dia)noză. Căci, în sensulrestrâns al cuvântului, tabesul este boala care, lucru recunoscut, nu afecteazădecât elementele senzitive ale sistemului nervos. 6nterpretarea lui Budolf

3teiner prezentată aici este, fără îndoială, pertinentă de altfel, tocmai în acestcaz, ea nu este deloc infirmată de faptul că, după cum arată datele despre boală oferite de observaţia exterioară, aşa-numiţii nervi motori nu suntafectaţi. Din acest context şi din altele, trebuie să presupunem că termenul<tabes= este luat aici într-un sens mai lar), referindu-se la toate maladiile carese manifestă prin tulburări ale mobilităţii corelate cu alterările măduveispinării, aşadar, inclusiv ceea ce se numeşte mielită. De aceea, observaţia luiBudolf 3teiner, care spune că şi aici este întrerupt nu un element motor, ci

percepţia internă, ar fi, formulată astfel, stimulatoare şi fertilă. Dr) ;) Bopp.





Documents

DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE - Rudolf Steiner.doc