Tema nr. III. Devoluţiunea legală a moştenirii

1. Limitele de aplicare a moştenirii legale

Moştenirea este legală atunci când transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea şi cotele determinate de lege.

Potrivit art. 1499 alin. 1 C. civil al Republicii Moldova:„Moştenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele

menţionate în lege, se aplică în cazul în care:a) cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;b) a fost declarată nulitatea testamentului;c) succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;d) succesorul testamentar este nedemn”.În afară de situaţiile menţionate mai sus moştenirea legală intervine şi atunci când

testamentul lăsat este caduc; nu conţine dispoziţii testamentare cu privire la dispunerea de patrimoniu, ci alte dispoziţii de ultimă voinţă(desemnarea executorului testamentar, dispoziţii cu privire la funeralii, dispoziţii cu privire la dezmoştenire etc.).

De asemenea, trebuie precizat că există situaţii în care una şi aceeaşi moştenire se deferă atât prin lege, cât şi prin testament; este astfel cazul în care, existând moştenitori rezervatari, defunctul nu poate dispune prin acte de ultimă voinţă decât de o anumită parte din moştenire, restul (rezerva) revenind în virtutea legii anumitor moştenitori legali.

În sfârşit, dacă testatorul nu a testat întregul său patrimoniu, partea rămasă se va deferi celor care au dreptul la el potrivit regulilor moştenirii legale.

Succesiunea legală este cea care se face în virtutea legii, în cazul în care de cujus nu lasă testament sau atunci când, deşi există testament, acesta nu este valabil, este caduc ori nu cuprinde dispoziţii referitoare la bunurile succesorale; de aceea, ea se mai numeşte şi moştenire ab intestat, adică fără testament.

2. Persoanele chemate de lege la moştenire

În principiu, legea cheamă la moştenire rudele apropiate ale defunctului — indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopţie —, precum şi pe soţul supravieţuitor al acestuia.

Chemarea legală la moştenire a rudelor defunctului şi a soţului supravieţuitor se întemeiază pe interesul social al conservării bunurilor dobândite de generaţiile succesive în sânul aceleiaşi familii, precum şi pe afecţiunea prezumată a defunctului pentru aceste persoane. Dar dacă toate rudele defunctului ar fi chemate deodată la moştenire, s-ar ajunge la o fărâmiţare excesivă a averilor succesorale, lucru care nu este de dorit. Pentru acest motiv, prin lege s-a instituit o anumită ordine de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate la moştenire, în funcţie de clasa de moştenitori din care fac parte şi de gradul de rudenie cu acesta.

A. Gradul de rudenie.Conform art. 45 C. familiei al Republicii Moldova:

1

„(1) Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală.

(2 )Gradul de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri”. Rudenia în linie dreaptă este legătura de sânge bazată pe descendenţa unei

persoane dintr-o altă persoană. De exemplu, fiul şi tatăl sunt rude de gradul întâi, în timp ce nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul al doilea.

La rândul său, rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. Rudenia descendentă este acea care leagă o persoană cu acei care coboară din ea, de exemplu, de la părinţi, la copii, la nepoţi etc. Iar rudenia ascendentă este acea care leagă o persoană cu cei care coboară, de exemplu, de la copii la părinţi, bunici etc.

Rudenia în linie colaterală este legătura de sânge bazată pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. După numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă, aşa încât, de exemplu, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al treilea, iar verii primari sunt rude de gradul al patrulea.

Rudenia creată prin adopţie(rudenia civilă) este rudenia care nu se întemeiază pe rudenia de sânge.

Potrivit art. 40 din Legea privind regimul juridic al adopţiei nr. 99 din 28.05.2010:„(2) Din momentul încuviinţării adopţiei se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi

adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copil şi rudele adoptatorului.     (3) În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia naturală dintre copilul adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi biologici şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepţia adopţiei copilului de către soţul părintelui biologic”.

Prin urmare, în cazul adopţiei – între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi între adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte, se stabilesc drepturi şi obligaţii asimilate de lege cu cele dintre părinţi şi copii, şi, în consecinţă, încetează drepturile şi obligaţiile adoptatului faţă de părinţii săi fireşti şi rudele acestora.

În materie de succesiuni, art. 1500 alin. 5 C. civil prevede că „părinţii naturali ai celui adoptat şi celelalte rude ale lui de sânge pe linie ascendentă, precum şi surorile şi fraţii lui de sânge, nu moştenesc după moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui”.

Afinitatea. Potrivit art. 45 alin. 3 C. familiei, „rudele unuia dintre soţi sunt afinii celuilalt soţ. Linia şi gradul de afinitate sunt similare liniei şi gradului de rudenie”.

B. Clasele de moştenitori.Clasa de moştenitori reprezintă grupul de rude ale celui despre a cărui moştenire

este vorba, determinat potrivit legii, chemate să moştenească într-o anumită ordine faţă de alte grupe de rude dintr-o altă clasă.

Ordinea de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moştenire este stabilită de art. 1500-1501 C. civil al Republicii Moldova, prin stabilirea a trei clase de moştenitori.

Astfel, conform art.1500 C. civil:„În cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt:

2

a)de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;

b)de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea;

c) de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea”.

1. Clasa I de moştenitori legali.Fac parte din clasa I de moştenitori:- descendenţii;- soţul supravieţuitor;- ascendenţii privilegiaţi.a) Descendenţi, în sensul art.1500 C.civil al Republicii Moldova, sunt fiii şi fiicele

celui ce a lăsat moştenirea, cei născuţi vii după decesul lui şi cei înfiaţi. Copiii defunctului vin la moştenirea ascendentului lor fără să prezinte importanţă

sexul sau căsătoria din care au rezultat. De asemenea, sunt moştenitori de clasa I copiii din afara căsătoriei a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii.

Copiii concepuţi în timpul vieţii defunctului, însă născuţi, după decesul acestuia, fac parte din categoria descendenţilor cu capacitate succesorală, conform legislaţiei în vigoare.

De asemenea, dat fiind faptul că rudenia creată prin adopţie este asimilată cu rudenia firească, atunci copilul adoptat va avea aceleaşi drepturi succesorale ca şi un copil firesc al adoptatorului, totodată pierzând vocaţia succesorală asupra moştenirii lăsate de părinţii săi naturali.

b) Soţul supravieţuitor. Legea porneşte de la principiul că numai căsătoria încheiată la organele de stare civilă dă naştere la drepturi şi obligaţii juridice între soţi (art. 9 C. familiei al Republicii Moldova). De aceea numai persoana care a fost căsătorită legal cu cel despre a cărui moştenire este vorba, are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de soţul decedat.

Pentru a veni la moştenire, în concurs cu rudele defunctului, soţul supravieţuitor trebuie să aibă, la data deschiderii moştenirii lui de cuius, calitatea de soţ. Nu prezintă importanţă durata căsătoriei, existenţa copiilor rezultaţi din căsătorie, etc.

Totuşi, art. 1502 C.civil al Republicii Moldova instituie o prevedere conform căreia ” prin hotărâre judecătorească, un soţ poate fi privat de dreptul la succesiune legală dacă se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu 3 ani înainte de deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separat”.

Calitatea de soţ se pierde şi ca urmare a constatării nulităţii sau anulării căsătoriei, care se desfiinţează, în acest caz, în mod retroactiv. În această situaţie, nu se poate pune problema unor drepturi succesorale ale soţului supravieţuitor din căsătoria declarată nulă sau anulată.

Aceste efecte ale declarării căsătoriei nule sau anulate, în materie de succesiuni, îşi găsesc reflectare în art. 1503 C. civil al Republicii Moldova, potrivit căruia „soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în instanţa de judecată”.

3

În mod excepţional, soţul care a fost de bună-credinţă, la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. Suntem în prezenţa instituţiei căsătoriei putative.

Prin urmare, soţul supravieţuitor face parte din prima clasă de moştenitori şi, deci, va culege o cotă egală cu cea a copiilor şi a părinţilor. Masa succesorală a soţului decedat este alcătuită din bunurile proprii ale celui care lasă moştenirea, precum şi bunurile rămase după scăderea părţii ce se cuvine soţului supravieţuitor din bunurile comune.

Astfel, soţului supravieţuitor îi revine o parte din bunurile comune ce se cuvin acestuia în calitate de codevălmaş plus o cotă egală cu cea a copiilor şi părinţilor din masa succesorală.

c) Ascendenţii privilegiaţi.Aceştia se numesc privilegiaţi, deoarece înlătură de la moştenire pe ceilalţi

ascendenţi ai defunctului – bunicii. În categoria ascendenţilor privilegiaţi intră părinţii defunctului, adică mama şi tatăl acestuia. Ei vor fi chemaţi la succesiune indiferent de faptul dacă de cujus s-a născut din căsătorie sau din afara căsătoriei.

În categoria ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului intră şi adoptatorii acestuia. Deoarece drepturile succesorale ale părinţilor sînt expres reglementate de Codul

civil al Republicii Moldova, în această privinţă nu se ridică mari probleme.Pentru părinţi şi copii, care au vocaţie succesorală reciprocă, legiuitorul stabileşte

în art.1434 C. civil, o condiţie negativă, potrivit căreia:„Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti

care, la data deschiderii succesiunii, nu sînt restabiliţi în aceste drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi copii maturi(inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la obligaţia de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea dacă această circumstanţă este constatată de instanţa de judecată”.

2. Clasa a II-a de moştenitori legaliDin clasa a II de moştenitori legali, conform art.1500 alin.1 lit. b) C.civil, fac parte:

colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile celui despre a cărui moştenire este vorba) şi ascendenţii ordinari (bunicul şi bunica ai celui despre a cărui moştenire este vorba atât din partea tatălui, cît şi din partea mamei).

Din această prevedere legală rezultă că a doua clasă de moştenitori legali, la fel ca şi prima, este una mixtă, cuprinzând colateralii privilegiaţi, precum şi ascendenţii ordinari.

A. Colateralii privilegiaţi. În această categorie intră fraţii şi surorile defunctului. Sunt colaterali privilegiaţi

atât fraţii buni, născuţi din aceiaşi părinţi, cât şi fraţii vitregi, care au în comun doar un singur părinte, cum este cazul fraţilor consângeni, născuţi din acelaşi tată, dar din mame diferite, sau al fraţilor uterini, născuţi din aceeaşi mamă, dar din taţi diferiţi.

Pentru includerea fraţilor defunctului în clasa colateralilor privilegiaţi nu prezintă importanţă dacă s-au născut din căsătorie sau dinafară căsătoriei. De asemenea, rudenia colateralilor privilegiaţi poate rezulta şi din adopţie.

B. Ascendenţii ordinari.

4

Ascendenţii ordinari includ pe ceilalţi ascendenţi ai defunctului decât părinţii, care sunt incluşi în clasa I-a de moştenitori, şi anume bunicii atât din partea tatălui, cît şi din partea mamei a celui ce a lăsat moştenirea.

Ca şi în cazul celorlalte clase de moştenitori, este indiferent dacă legătura de rudenie dintre defunct şi ascendenţii săi izvorăşte din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.

3. Clasa a III-a de moştenitori - a colateralilor ordinari.Fac parte din această clasă unchii şi mătuşile, care sunt rude de gradul al III-lea

cu defunctul.Şi în cazul colateralilor ordinari este indiferent dacă rudenia dintre aceştia şi

defunct este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.În cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau dacă aceştia sînt

nedemni sau renunţători, legea cheamă la moştenire clasa a treia de moştenitori, adică rudele colaterale ale celui care lasă moştenirea, altele decât fraţii şi surorile acestuia..

În principiu, vocaţia legală la moştenire a rudelor defunctului este reciprocă; dacă o persoană are vocaţie succesorală legală la moştenirea unei persoane anume, atunci şi aceasta va avea vocaţie la moştenirea legală a celei dintâi. Evident că problema reciprocităţii vocaţiei legale la succesiune nu se pune în cazul statului atunci când culege succesiunile vacante.

3. Principiile devoluţiunii legale a moştenirii

Clasele de moştenitori şi gradele de rudenie sunt mijloace tehnico-juridice ce stabilesc sfera persoanelor chemate de lege la moştenire. Această sferă este însă destul de extinsă şi legea nu doreşte o fărâmiţare excesivă a succesiunilor. De aceea, dintre persoanele cu vocaţie legală la moştenire, pe baza unor principii, legea stabileşte o anumită ordine concretă de chemare la moştenire.

Principiile devoluţiunii legale a moştenirii sunt următoarele:a) principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între

moştenitorii din clase diferite;b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi

clasă;c) principiul împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din

aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

1. Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii din clase diferite

Potrivit art. 1501 C. civil:„Moştenitorii de clasă posterioară sînt chemaţi la succesiunea legală numai dacă

lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă sau refuză succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii din clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul de succesiune”.

Prin urmare, conform acestui principiu, moştenitorii legali din clase diferite sunt chemaţi la moştenire în ordinea anume stabilită de lege. Astfel, sunt chemaţi în primul

5

rând la moştenire moştenitorii din clasa I, cu excluderea celor din clasele II şi III. În lipsa moştenitorilor din clasa I sau dacă aceştia sunt renunţători sau nedemni, vin la succesiune moştenitorii din clasa a II-a. Moştenitorii din clasa a IlI-a vin la moştenire doar în cazul lipsei moştenitorilor din primele două clase sau în cazul în care aceştia sunt nedemni sau renunţători.

2.Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasăPotrivit acestui principiu, înăuntrul aceleiaşi clase de moştenitori, rudele mai

apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate în grad, deşi toate fac parte din aceeaşi clasă.

Suntem de părere că acest principiu nu are aplicabilitate în materia succesiunilor în Republica Moldova.

În toate cele trei clase de moştenitori, toate persoanele chemate de lege la succesiune sunt în acelaşi grad de rudenie. Astfel, în clasa I de moştenitori, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi sunt rude de gradul I cu defunctul. În clasa a II-a de moştenitori, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari sunt rude de gradul II cu defunctul. În sfârşit, clasa a III-a de moştenitori, care include colateralii ordinari, sunt în gradul III de rudenie cu defunctul.

Prin urmare, nu există clasă de moştenitori, care să cuprindă succesibili de grade de rudenie diferite cu defunctul.

Totuşi, art. 1500 alin. 2 C. civil prevede:„Ascendenţii ordinari culeg moştenirea în ordinea proximităţii(aproprierii) gradului

de rudenie cu cel ce a lăsat moştenirea, respectiv bunicii îi înlătură pe străbunici etc., indiferent de sex şi linie”.

Întrebare: din ce clasă de moştenitori fac parte străbunicii? Existenţa unui străbunic în viaţă la momentul deschiderii succesiunii, înlătură

unchii şi mătuşile de la moştenire, în baza principiului clasei de moştenitori?

3.Principiul împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.În conformitate cu acest principiu, în cazul în care la moştenire vin mai mulţi

moştenitori din aceeaşi clasă şi aceştia au acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părţi egale câţi moştenitori sunt. Astfel, dacă cel decedat lasă trei copii, aceştia vor împărţi moştenirea între ei în trei părţi egale. Tot astfel, dacă la moartea sa defunctul lasă doi fraţi, aceştia vor împărţi moştenirea în două părţi egale.

Reglementarea acestui principiu face obiectul art. 1500 alin. 1 C.civil unde se prevede că „În caz de succesiune legală se consideră moştenitori în părţi egale ...”

4. Reprezentarea succesorală

Noţiunea de reprezentare succesorală.

Reprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege moştenitorilor legali în grad mai îndepărtat de rudenie cu defunctul de a urca în locul şi gradul ascendenţilor lor

6

decedaţi anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestora partea ce li s-ar fi cuvenit din moştenire dacă nu ar fi încetat din viaţă.

Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, în timp ce persoana care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant.

Instituţia reprezentării succesorale este cunoscută încă din dreptul privat roman, fiind la început restrânsă la clasa descendenţilor în linie dreaptă şi extinsă apoi de Iustian la fraţii şi surorile defunctului în beneficiul descendenţilor acestuia.

Reprezentarea succesorală este o instituţie juridică aparte care nu are nimic de a face nici cu reprezentarea mandantului de către mandatarul său şi nici cu reprezentarea legală a minorului sau interzisului judecătoresc de către părinţi sau tutori la încheierea actelor juridice.

În cazul reprezentării convenţionale şi legale este vorba despre aplicarea acesteia la încheierea actelor juridice de către reprezentanţi în numele şi pentru cei reprezentaţi, pe când în cazul reprezentării succesorale reprezentantul dobândeşte drepturi succesorale proprii, care-i conferă posibilitatea de a urca în locul şi în gradul reprezentatului pentru a culege moştenirea ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar fi fost în viaţă la momentul deschiderii succesiunii.

Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează reprezentarea succesorală vom lua un exemplu. La moartea sa, A lasă un fiu, B, şi doi nepoţi, D şi E, fiii fiului său predecedat, C. În această ipoteză, dacă moştenirea se deferă prin lege, ea se va împărţi în felul următor:

Deci, fiul în viaţă, B, va culege 1/2 din moştenire, în timp ce partea de 1/2 din moştenire care s-ar fi cuvenit fiului C dacă ar fi fost în viaţă se împarte în două părţi egale de câte 1/4 din moştenire între nepoţii defunctului, D şi E, fiii lui C, fiu predecedat. Într-o asemenea ipoteză, dacă nu ar exista instituţia reprezentării succesorale, în temeiul principiului proximităţii gradului de rudenie cu defunctul, fiul B ar fi cules întreaga moştenire a tatălui său. Existând însă instituţia reprezentării, menită să înlăture tocmai asemenea consecinţe inechitabile, fiii lui C, fiu predecedat, urcă în locul şi gradul tatălui lor şi împart între ei partea ereditară a acestuia.

Tot astfel, dacă ambii feciori ai defunctului ar fi decedat la momentul deschiderii moştenirii şi unul ar fi lăsat un copil, iar ceilalţi trei copii, cei patru nepoţi ai defunctului vor împărţi moştenirea nu în mod egal, potrivit principiului împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, ci fiind admisă reprezentarea primul va culege jumătate din moştenire, iar ceilalţi trei a doua jumătate din moştenire, adică atât cît ar fi cules părinţii lor dacă ar fi fost în viaţă.

Cazurile în care este permisă reprezentarea succesorală. Potrivit art.1500 alin. 3 C.civil al Republicii Moldova:„În cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:a) descendenţilor – la infinit;b) colateralilor – până la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv(colateralii privilegiaţi –

nepoţi de frate şi soră, strănepoţi de la frate şi soră; colaterali ordinari – veri primari)”.

Reprezentarea are loc atât în cazul în care există succesibili în viaţă în grad de

7

rudenie mai apropiat cu defunctul (cum este, de pildă, cazul fiului care vine la moştenirea tatălui său împreună cu fiul fratelui său predecedat, nepotul defunctului), cât şi în cazul în care nu există asemenea succesibili, fiind cu toţii predecedaţi, la moştenire venind rude de acelaşi grad (cum este, de pildă, cazul în care la moştenirea defunctului vin trei nepoţi ai săi, unul, fiul unui fiu al său predecedat, iar ceilalţi doi fiii unui alt fiu al său predecedat).

În linie descendentă directă reprezentarea operează la infinit, în timp ce în linie colaterală reprezentarea nu poate opera decât până la rudele de gradul patru inclusiv.

Normele care reglementează instituţia reprezentării succesorale sînt de strictă interpretare şi, prin urmare, numărul eventualelor rude care s-ar bucura de acest beneficiu al legii nu poate fi mărit. Astfel, ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentarea părinţilor defunctului.

Condiţiile reprezentării succesoralePentru ca reprezentarea succesorală să poată opera sunt necesare următoarele

condiţii: a) persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii; b) locul persoanei reprezentate să fie util; c) reprezentantul să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului. Vom analiza pe rând fiecare din aceste condiţii.a) Persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii.În conformitate cu prevederile art.1504 alin.1 C. civil al Republicii Moldova „dacă

moştenitorul moare înaintea celui ce lasă moştenirea, succesorii indicaţi la art. 1500 alin. 3 culeg, prin intermediul instituţiei reprezentării, partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit moştenitorului decedat”. Această condiţie este esenţială, pentru ca un descendent să poată parcurge, cu ajutorul reprezentării, toate gradele intermediare, spre a ajunge la gradul cel mai apropiat de defunct, trebuie ca locurile să fi rămas libere prin decesul ascendenţilor respectivi. Reprezentarea nu mai poate să-şi producă efectele dacă unul din ascendenţii intermediari este încă în viaţă.

De aici rezultă că nu pot fi reprezentate decât persoanele decedate la data deschiderii succesiunii. În ipoteza în care o persoană susceptibilă de a fi reprezentată la moştenirea unui ascendent al său decedează nu înaintea acestuia ci după, problema reprezentării succesorale nu se mai poate pune, acea persoană moştenind în acest caz în nume propriu, iar descendenţii săi, la rândul lor, o vor moşteni tot în nume propriu.

O persoană în viaţă nu poate fi reprezentată nici în cazul în care ea renunţă la moştenirea lui de cujus.

Întrucât persoanele dispărute sunt socotite a fi în viaţă atâta timp cât nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte, acestea nu pot fi reprezentate; după declararea judecătorească a morţii, în funcţie de data stabilită prin hotărâre ca fiind cea a decesului, se va admite sau nu reprezentarea, în conformitate cu regulile de drept comun.

În principiu, aşa cum am văzut deja, nimic nu se opune ca reprezentarea unei persoane predecedate să se facă de un descendent de grad mai îndepărtat decât cei de grad proxim. Astfel, este posibil ca strănepotul să urce în locul şi gradul bunicului său pentru a-1 moşteni pe străbunic. În nici un caz o asemenea reprezentare nu se poate face

8

per saltum, adică sărind peste un grad intermediar. În exemplul de mai sus deci, este necesar ca strănepotul să poată urca din grad în grad (mai întâi în gradul tatălui său şi apoi în gradul bunicului său); întrunind condiţiile reprezentării pentru fiecare în parte, inclusiv aceea ca reprezentaţii să fie decedaţi la data deschiderii succesiunii despre care se discută.

b) Locul persoanei reprezentate să fie util. Pentru a putea moşteni prin reprezentare nu este suficient doar ca locul persoanei

reprezentate să fie vacant, adică aceasta să fie decedată, fiind necesar şi ca locul să fie util. Întrucât reprezentantul vine la moştenire în locul reprezentatului, acesta din urmă, afară de faptul că nu mai este în viaţă, neputând din acest motiv moşteni el însuşi, trebuie să întrunească toate celelalte condiţii pentru a putea moşteni pe defunct.

Aşa fiind, persoana care şi-a pierdut dreptul la moştenire pentru nedemnitate poate fi reprezentată?

Nu, deoarece nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea moşteni, şi anume: să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemnă şi să aibă vocaţie proprie la moştenire.

În acest context, art.1504 alin.3 C.civil al Republicii Moldova prevede că „nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moştenire s-a renunţat, a persoanei care a renunţat la moştenire, precum şi a nedemnului”.

În legătură cu comorienţii şi codecedaţii, atunci când între aceştia există raporturi de rudenie apte să ducă la reprezentare (cum este, de exemplu, cazul unui tată decedat împreună cu unul din cei doi fii ai săi, care, la rândul său, are doi fii), reprezentarea este posibilă sau nu(astfel încât, în exemplul dat, cei doi nepoţi să poată veni la moştenirea bunicului prin reprezentarea tatălui lor, urmând să culeagă moştenirea împreună cu unchiul lor, deci cu celălalt fiu al defunctului).

Potrivit art. 1441 alin. 2 C. civil moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasă de proprii moştenitori. Prin urmare, întrucât una din condiţiile reprezentării este şi aceea ca locul persoanei reprezentate — în care urcă reprezentantul — să fie util; or, prin definiţie, comorienţii nu se pot moşteni tocmai pentru motivul că se prezumă a fi murit în acelaşi timp, ceea ce înseamnă că nici unul dintre ei nu are capacitate succesorală în raport cu succesiunea celuilalt.

c) Reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea defunctuluiFiind chemat să moştenească pe defunct, reprezentantul trebuie să întrunească

toate condiţiile cerute de lege pentru a-1 putea moşteni pe acesta, adică, să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn faţă de acesta şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului, nefiind de conceput ca o persoană situată în afara sferei rudelor chemate de lege la moştenire să poată veni la succesiunea lui de cujus prin reprezentarea rudelor în grad succesibil predecedate.

Această cerinţă se explică şi prin faptul că reprezentantul care moşteneşte prin reprezentarea unui ascendent predecedat culege succesiunea lui de cujus ca pe un drept propriu, iar nu ca pe unul care ar fi aparţinut reprezentatului şi i-ar fi fost transmis lui de către acesta pe cale succesorală.

Faptul dacă reprezentantul are sau nu aptitudinea de a moşteni pe reprezentat este lipsit de relevanţă din punctul de vedere al reprezentării succesorale. Cu alte cuvinte,

9

reprezentantul poate veni la moştenire prin reprezentare chiar dacă este nedemn faţă de reprezentat sau dacă a renunţat la moştenirea acestuia. Doctrina explică aceasta prin faptul că reprezentantul dobândeşte drepturi succesorale direct de la defunct prin efectul legii (reprezentării), iar nu de la reprezentat; drepturile succesorale ale reprezentantului nu tranzitează nici un moment patrimoniul reprezentatului înainte de a ajunge la reprezentant.

Efectele reprezentăriiPotrivit art. 1504 alin. 2 C. civil al Republicii Moldova „reprezentarea are drept

efect punerea reprezentanţilor în locul şi în dreptul reprezentatului”. Aceasta nu înseamnă însă că reprezentantul moşteneşte pentru reprezentat, el

moşteneşte pentru sine, dar dobândeşte drepturile şi obligaţiile care ar fi revenit reprezentatului dacă acesta ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii.

Respectiv, în situaţia în care sunt întrunite condiţiile cerute de lege, reprezentarea operează de drept.

Deşi nu este reglementat expres, este unanim admis că în cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpini.

În esenţă, aceasta înseamnă că în ipoteza examinată moştenirea se împarte în funcţie de numărul persoanelor chemate în nume propriu la moştenire şi a persoanelor reprezentate la acest grad de rudenie, indiferent de numărul reprezentanţilor.

Astfel, de exemplu, în cazul în care defunctul a avut trei fii, A, B şi C, dintre care la deschiderea succesiunii este în viaţă doar A, iar B şi C, fiind predecedaţi, sunt reprezentaţi la moştenire de cei doi copii ai lui B şi de cei trei ai lui C, moştenirea se împarte în trei părţi egale; ca urmare a acestui fapt, fiul A în viaţă va culege 1/3 din moştenire, cei doi copii ai lui B vor culege partea de 1/3 care s-ar fi cuvenit tatălui lor şi pe care o împart între ei în două părţi egale (câte 3/18 din moştenire fiecare), iar cei trei copii ai lui C vor culege partea de 1/3 din moştenirea rămasă pe care o vor împărţi între ei în părţi egale (deci câte 2/18 din moştenire fiecare).

În cazul în care aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri şi în una sau mai multe dintre acestea sunt întrunite condiţiile reprezentării, împărţirea moştenirii se face din nou pe tulpină în fiecare ramură, deci pe subtulpini, membrii aceleiaşi ramuri împărţind partea de moştenire ce li se cuvine în mod egal. Astfel, de exemplu, dacă defunctul care a avut doi copii, A şi B, lasă la moartea sa pe A care este în viaţă, iar B fiind predecedat şi având la rândul său doi copii, din care unul, D este în viaţă la data decesului bunicului său, iar celălalt, E, predecedat, a avut doi fii, F şi G, care sunt în viaţă la decesul lui de cujus, străbunicul lor, împărţirea moştenirii se va face în felul următor: mai întâi moştenirea se împarte pe tulpini în două, 1/2 din moştenire revenind lui A, fiu al defunctului, iar cealaltă parte de 1/2 din moştenire se deferă pe tulpina lui B reprezentanţilor acestuia; din această parte de moştenire, care se împarte la rândul ei în două pe subtulpini, jumătate, adică 1/4 din întreaga moştenire, revine lui D, nepot al defunctului, iar cealaltă jumătate se împarte în două părţi egale între F şi G, strănepoţi ai defunctului, care urcă prin reprezentare în locul şi gradul lui E, nepot predecedat al defunctului, fiecăruia dintre aceştia revenindu-le câte 1/8 din întreaga moştenire.

Schematic, această transmisiune succesorală s-ar prezenta astfel

10

De cujus

Succesibilii sunt liberi să accepte moştenirea sau să renunţe la aceasta. Dacă însă moştenirea a fost acceptată, reprezentarea operează de drept în cazul în care sunt întrunite condiţiile legii.

5. Rezerva succesorală

Deşi Codul civil al Republicii Moldova consacră libertatea testamentară, în anumite cazuri, prevăzute expres de lege, dreptul testatorului de a dispune de întreg patrimoniul său este limitat.

Potrivit art.1505 C. civil al Republicii Moldova „succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte din cota ce li s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezerva succesorală)”.

Rezerva succesorală este acea parte a moştenirii, care va fi culeasă de moştenitorii rezervatari, în puterea legii şi chiar împotriva voinţei defunctului, care ar dispune de toate bunurile sale, prin liberalităţi mortis causa.

Prin instituirea rezervei succesorale, legiuitorul urmăreşte atribuirea unui minim necesar pentru cele mai apropriate persoane ale defunctului, care nu sunt apţi de muncă şi nu se pot întreţine independent. Faptul că cercul moştenitorilor rezervatari este limitat la moştenitorii din clasa I inapţi de muncă este chemat să asigure principiul libertăţii testamentare, conform căruia, titularul patrimoniului poate decide personal prin testament soarta acestuia.

Dovada incapacităţii de muncă se face cu carnetul de invaliditate, carnetul de pensionar şi certificatul de naştere pentru minori sau atingerii vârstei de pensionare pentru limită de vârstă. Faptul că persoana inaptă de muncă nu a fost întreţinută de către defunct, se află în altă localitate sau ţară, nu are importanţă pentru a recunoaşte persoana respectivă ca moştenitor rezervatar.

Moştenitorii rezervatari au dreptul la ½ din cota-parte ce i s-ar fi cuvenit fiecărui moştenitor legal în cazul în care era chemat la succesiune legală. Calculul rezervei se face din întregul patrimoniu succesoral, inclusiv din averea atribuită pentru îndeplinirea legatului. La determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar se iau în considerare toţi moştenitorii legali care erau să fie chemaţi la

11

succesiune dacă nu era să existe testamentul(art. 1508 C. civil). Moştenitorii testamentari nu se iau în consideraţie dacă ei nu sînt moştenitori legali. Astfel, în cazul în care defunctul a testat întreaga avere unui terţ, însă a lăsat doi copii minori şi soţul supravieţuitor, iar valoarea averii testate reprezintă 90 000 euro, atunci, reieşind din prevederile legii, vom avea următoarea situaţie: soţul supravieţuitor şi doi copii ai defunctului vor primi câte 15000 euro, adică ½ din cota ce li s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală.

Potrivit art. 1509 C. civil, dacă moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp şi legatar, el va putea pretinde la rezervă doar în cazul în care renunţă la legat, altfel, pierzând dreptul la rezerva succesorală în mărimea legatului.

Dacă testatorul a dispus prin testament doar de o parte din patrimonial său, rezerva succesorală se separă, în primul rând, din averea netestată şi doar în cazul insuficienţei acesteia, rezerva se completează din averea testată.

În cazurile în care moştenitorii rezervatari sunt şi moştenitori testamentari, iar patrimoniul testat lor este mai mic decât rezerva, aceştia, potrivit art. 1511 C. civil sunt în drept să solicite completarea acestei cote din averea testată altor persoane.

Moştenitorii rezervatari pot accepta sau renunţa la rezervă în termenul stabilit pentru opţiune succesorală. Dacă a renunţat la rezervă, cota moştenitorului rezervatar se împarte între moştenitorii testamentari, proporţional cotelor testate lor, neadmiţându-se renunţarea la rezervă în favoarea altor persoane(art. 1512 C. civil).

Potrivit art. 1513 C. civil, privarea de dreptul la rezerva succesorală are loc pentru aceleaşi temeiuri ca şi privarea de dreptul de a moşteni în general. Testatorul poate priva moştenitorul rezervatar de rezerva succesorală în timpul viaţii sale, intentând o acţiune în instanţă în acest sens, hotărârea cărei se va aplica din momentul deschiderii succesiunii. Cota moştenitorului rezervatar privat de dreptul la ea trece la moştenitorii testamentari.

6. Dreptul statului la moştenire

Potrivit art. 1515 C. civil al Republicii Moldova:„Patrimoniul succesoral trece în proprietatea statului în baza dreptului de moştenire

asupra unui patrimoniu vacant dacă nu există nici succesori testamentari, nici legali sau dacă nici unul din succesori nu a acceptat succesiunea, sau dacă toţi succesorii sînt privaţi de dreptul la succesiune”.

Aşadar, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului. De asemenea, bunurile defunctului trec în proprietatea statului, nu numai în ipoteza în care nu există moştenitori(legali sau testamentari), ci şi în ipoteza în care există moştenitori(legali sau testamentari), însă vocaţia concretă a acestora nu se întinde asupra întregii mase succesorale.

În literatura de specialitate s-au purtat discuţii asupra naturii dreptului statului cu privire la succesiunile vacante; într-o opinie, susţinându-se că acestea se cuvin statului în virtutea dreptului său de suveranitate, iar într-o altă opinie, de dată mai recentă, astăzi unanim împărtăşită de doctrină şi jurisprudenţă, susţinându-se că moştenirile vacante se cuvin statului în temeiul unui drept legal de moştenire.

12

Referitor la dreptul de opţiune succesorală a statului asupra moştenirii vacante, art. 1534 prevede că „reprezentantul statului nu este în drept să nu accepte succesiunea”.

Potrivit art. 74 alin. 6 din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, „donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local, cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor aleşi”.

Prin urmare consiliul local are un drept de acceptare sau renunţare la moştenire. Suntem de părere că noţiunea de legat, prevăzută de Legea privind administraţia

publică locală, diferă de noţiunea de legat conform Codului civil al Republicii Moldova. Statul devine proprietar al patrimoniului succesoral chiar din momentul

deschiderii moştenirii. În acelaşi timp, statul poartă răspundere pentru datoriile celui care lasă moştenirea, dar, bineînţeles, numai în limita valorii patrimoniului dobândit

13

14