Eseu la ecologie generala

Tema: Deteriorarea mediului prin supraexploatare

Gherasim Cristina Anul II, grupa T.C-02

Chisinau 2015

CuprinsIntroducereDescrierea i analiza subiectului de cercetareSugestii proprii ConcluziiBibliografie

Introducere O pictur de ap ce cade nencetat sap pn i piatra.BionOamenii nu cunosc originile vietii pe pamant, unii afirma precum ca ar fi de ordin divin altii spun ca nu este decat un rezultat al interactiunii factorilor fizici si chimici. Un singur lucru este cert Pamantul este casa noastra iar natura ne este buna mama care ne-a oferit toate cele necesare evolutiei si prosperarii. Din pacate oamenii nu au invatat sa se multumeasca cu ce au si sa raspunda cu bunatate celor ce le servesc drept sprijnTot mai des este vehiculata notiunea de poluare si consecintele ei. Poluarea nu reprezinta nimic altceva decat un proces de alterare a mediului . In mare parte deteriorarea mediului este provocata de om care tinde sa foloseasca resursele naturale pentru a le transforma in bunuri ce ar contribui la sporirea gradului de comfort si calitatii vietii.De cele mai multe ori oamenii nici nu se intreaba care este pretul acestui comfort si a exploatarii agresive si excesive a resurselor de mediu. Astfel in secolul 20 sa constatat ca omenirea merge pe un drum gresit si ca in urma activitatii umane s-a ajuns la un nivel avansat de degradare a mediului.Ecologii au dat alarma care a determinat o parte din oamenii sa contribuie la conservarea naturii si protejarea acesteia insa o parte mai mare ramane indiferenta de ceea ce se petrece. Ignoranta acestora duce incet dar sigur la distrugerea acestei lumi plina de culori si contraste.De regula, cind se vorbeste despre poluare marea majoritate o asociaza cu deseuri in cantitati enorme, efectul de sera, topirea ghetarilor, etc. Desigur acumularea deseurilor perturbeaza factorii de mediu modificand ciclurile naturale ceea ce declanseaza nemijlocit dezastre ecologice veritabile insa acestea pot fi provocate si de supraexploatare. Fie ca e vorba de resursele faunei si florei, solului sau acvatice, indiscutabil utilizarea nerationala si excesiva a acestora poate provoca aceleasi catastrofe ecologie sau contribuie la un impact mult mai extrem al acestora.Problema esentiala a planetei este utilizarea irationala a resurselor naturale si de cele mai multe ori in cantitati sporite fata de limita de regenerare. Excesele determina inevitabil o degradare a mediului din ce in ce mai grava si ireversibila.Picatura de apa ar putea fi un ambalaj aruncat intr-o fantina sau un copac taiat, un container de substante chimice reziduale sau o noua constructie... Cert este ca acesta va lasa cu siguranta rani adinci in piatra terrei- planeta pe care obisnuim s-o numim CASA.Degradarea mediului Istoria planetei odata cu aparitia si evolutia omului a urmarit modificari esentiale in aspectul morfologic al scoartei terestre, faunei si florei. Schimbarile s-au intensificat odata cu cresterea influentei omului asupra mediului, in paralel s-a majorat si presiunea concurentei asupra celorlalte organisme vii.Problema raportului OmMediu nu este o noutate, aceasta a intervenit ca o urmare a creativitatii si inteligentei umane. Omul nu s-a multumit cu natura asa cum era, astfel a inceput adaptarea mediului la activitatea si necesitatile sale. Echilibrul natural nu a suferit schimbari majore pina la revolutia industriala. Un rol determinant in dezechilibrarea ansamblului factorilor de mediu l-a jucat revolutia tehnico-stiintifica, gratie careia umanitatea se bucura de avioane si rachete, nave maritime tot mai mari, hidrocentrale si automobile numarul carora este in continua crestere. Sub acest impact al dezvoltrii economice au fost poluate, mai mult sau mai puin grav, solul, apa i aerul; au disprut sau sunt pe cale de dispariie multe specii de plante i animale, iar omul este confruntat la rndul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astzi toate rile lumii. [1]In contextul evolutiei si activitatii sale omul a uitat ca nu este proprietarul Terrei ci un locuitor al ei. Cererile de consum a omului au cunoscut o ascensiune pe fondul cresterii numarului populatiei , starnind urmari fatale.Nu este cunoscuta cu exactitate limita admisibila a poluarii, insa este sesizabila tendinta de subestimare a importantei poluarii de intirziere in elaborarea mijloacelor de control si de stabilire a valorilor limita admisibile. Aceasta se datoreaza in principal decalajului in timp si spatiu, deseori considerabil, intre patrunderea poluantilor in mediu si efectele lor ecologice. Acest decalaj intre cauza si efect este datorat modului in care se desfasoara procesele la nivelul sistemelor ecologice. [2] Sursele si factorii de poluare sunt diverse de cele mai multe ori acestea se asociaza cu deseurile, tipurile de deseuri si efectele acestora, un impact aparte asupra mediului si conditiile acestuia o are si supraexploatarea.Supraexploatarea reprezinta folosirea abuziva a resurselor de mediu in cantitati deosebit de mari care are urmari grave pentru mediu si nemijlocit asupra existentei vietii.Resursele mediului sunt componentele mediului si se impart in regenerabile si neregenerabile. Din resursele regenerabile fac parte terenurile agricole, forestiere resursele de apa, gazele din atmosfera, biomasa, energia solara, eoliana, geotermica, mareomotrica , precipitatiile, etc. Resursele neregenerabile sunt reprezentate de combustibilii fosili si minereuriSupraexploatarea poate transforma sursele regenerabile in neregenerabile.

Supraexploatarea resurselor minerale si energetice Daca la inceputul sec XX oamenii intrebuintau in activitatea casnica cca 20 elemente chimice , la moment numarul acestora este mai mare de 90. In ultimii 40 de ani consumul global de resurse minerale a crescut de 25 ori.Industria impune consumuri enorme de zacaminte naturale atit metalifiere cit si nemetalifiere.Metalul principal pentru industrie ramane fierul. Resursele de minereuri fieroase cu timpul seaca , cerinta pe piata insa ramane in crestere.Minereurile de fier insa nu sunt singurele aproape epuizate in lume sunt o multime de cariere si mine parasite din cauza ca nu mai dispun de resursele pe care le aveau. Arealele acestora devin pustii pentru ca mediul deteriorat de acolo isi pierde capacitatea de a intretine viata atit animala cit si vegetala o gama foarte ingusta de plante mai pot trai in aceste zone , cit despre om de cele mai multe ori acesta le paraseste din lipsa locurilor de munca. Astfel teritorii enorme care au fost cindva puternic industrializate ramin pustii.O alta problema a lumii este epuizarea combustibililor intr-o perioada destul de scurta luand in consideratie ca dezvoltarea industriei pe baza combustibililor si utilizarea acestora pentru transport este recenta. Conform unelor prognoze omenirea va ramane fara surse de combustibil intr-un timp foarte apropiat. Supraexploatarea resurselor minerale si energetice se reflecta in doua parti a unei medalii. Extragerea in cantitati mari si utilizarea acestora ar favoriza dezvoltarea economica a statelor, insa in dependenta de gradul de asigurare cu minereul util intr-un timp mai scurt sau lung sursa inevitabil se va epuiza aducind prejudicii nu doar de ordin economic ci si al starii mediului.Un alt mare dezavantaj al utilizarii in exces al resurselor minerale si combustibililor este cantitatea mare de deseuri ramase in urma prelucrarii. Zilnic din pamint sunt extrase aproximativ 100mlrd tone de resurse minerale inclusiv combustibili, dintre care 90 mlrd tone ajung sa fie reziduuri.Toate resursele naturale merita a fi conservate insa o atentie deosebita in acest aspect ar trebui acordat resurselor neregenerabile. Pentru a evita deteriorarea mediul din contul epuizarii mineralelor si combustibililor ar trebui sa se impuna urmatoarele norme : Gestionarea rationala a consumurilor specifice; Valorificarea deseurilor in scopul economisirii combustibililor; Dezvoltarea tehnologiilor de reciclare a materialelor; Inlocuirea combustibililor cu surse alternative de energie (eoliana, solara, geotermica, mareomotrica); Reducerea consumurilor de energie; Impunerea unor taxe pentru utilizarea irationala a resurselor si acumularea deseurilor; etc.

Supraexloatarea resurselor acvatice (ape dulci)Apa este o importanta sursa pentru mentinerea vietii, existenta nu depinde doar de cantitatile de apa de care dispunem ci si de calitatea apelor. Apa este o sursa importanta nu numai pentru alimentatia umana ci si pentru industrie, agricultura,consumul casnic. Desi terra este in mare parte acoperita cu apa doar un procentaj mic din aceasta poate servi drept apa potabila sau apa industriala.Tratarea apelor reziduale industriale necesita mult efort si cheltuieli si , de regula, nu sunt aduse la o stare acceptabila a fi reutilizate in industrie sau promovate drept ape industriale. La fel ca alte consumuri cererea de apa este la fel in crestere, avind in vedere ca o buna parte a planetei nu este asigurata cu apa potabila consumul enorm de catre industrii provoaca deficultati majore pentru dezvoltarea durabila. Cerinta de apa se majoreaza si din contul vitezei accelerate a inmultirii numarului populatiei. Natalitatea este in ascensiune, pe cind selectia naturala cu privire la oameni este diminuata de dezvoltarea medicinei, stiintelor reale si socio-umane. Se apreciaza ca la nivel planetar , jumatate din cantitatea de precipitatii anuale se intoarce un apele raurilor si lacurilor[3] , insa dupa cele expuse mai sus putem concluziona ca aceasta apa de cele mai multe ori nu este de o calitate satisfacatoare si nici macar in cantitati suficiente pentru a asigura cerinta. Din aceste cauze este necesar sa fie implementate o serie de masuri in scopul conservarii resurselor de apa si a circuitului normal a apei in natura, printre care: utilizarea rationala a apelor; construirea barajelor pentru a facilita acumularea apelor din precipitatii; economisirea apei pentru consumul casnic, industrial si in agricultura; valorificarea bazinelor acvatice subterane ; elaborarea tehnologiilor de tratare avansata a apelor reziduale; impunerea unor taxe pentru emisia gazelor ce pot provoca ploile acide; stimularea proceselor de autopurificare a apelor; impunerea taxelor pentru tratarea apelor reziduale; etc.

Supraexploatarea resurselor oceanice (suprapescuitul)Resursele oceanice ce pot servi drept hrana sunt foarte importante si variate incepind cu pesti, crustacee si moluste, testoase marine, mamifere acvatice, fructe de mare etc. Exploatare acestora a inceput odata cu aparitia omul, cunoastem ca primele asezari umane erau in preajma surselor de apa si nemijlocit hrana.Pestele a fost considerat din totdeauna sursa de proteina a saracilor. Capturarea acestuia are o istorie indelungata, din cauza limitarilor tehnologice insa, exploatarea la nivel global a inceput abia in 1950 cind dobindirea resurselor oceanice si maritime a crescut de 4 ori.Dupa 1970 s-a remarcat ca stocul de peste si alte animale marine este in declin datorita supraexloatarii. Indicatorii de estimare a supraexploatarii sunt: scaderea cantitativa a pestelui prins, regresia taliei pestilor capturati, reducerea efectiva a speciilor de interes piscicol in anumite zone de pescuit oceanic.[5] Pescuitul supraintensiv isi are originile in marea nordului, primele specii care au suferit sunt sardina, heringul, batogul, scrumbia albastra. Reducerea numarului de pesti a determinat micsorarea imediata a numarului de pasari ihtiofage.Broastele testoase marine sunt prinse pentru carne, oua, plasture. Broasca testoasa pieloasa (Dermochelys coriacea) cu greutate de 700 kg, fara carapace, acoperita cu placi, este o adevarata fosila vie, din care au mai ramas aproximativ 2500 indivizi intalniti doar pe plaja din Malayesia.[5]Molustele si crustaceele la fel au avut de suferit in urma interventiei antropogene. Langustele sunt cele mai solicitate si sunt pe cale de a se epuiza la fel ca stridiile producatoare de sidef epuizate progresiv.Mamiferele marine au avut deasemenea de suferit enorm, gratie faptului ca sunt de talie mare prin urmare ar oferi mai multa hrana. Ele au fost victimile omului inca de cind acesta a invatat sa navigheze, desi conditiile de pescuit erau dificile, acesta a reusit sa extermine mai multe specii valoroase precum balena antarctica gri ( disparuta 1730); vaca de mare a lui Steller (1768) ; nurcii de mare (1880) ; etc. In urma vinatului excesiv au avut de suferit delfinii numarul carora s-a redus considerabil, alte specii de balene si chiar rechinii carnea carora este destul de solicitata pe piata alimentara.Exploatare a resurselor piscicole poate fi exercitata in mai multe feluri: Pescuitul suboptimal- cantitatea pescuita este mai mica decit productia, pestele ajunge sa atinga batrinetea; Pescuitul durabil- prin pescuit este extras surplusul de indivizi in limitele de regenerare a efectivului; Suprapescuitul cantitatea pescuita depaseste limita de refacere; Pescuitul de biomasa-capturarea efectivului inclusiv a puietului in scopul furajere pentru zootehnie si acvacultura. Pescuitul Malthusian- pescuitul pentru supravietuire, implica deteriorarea grava a mediului prin actiunea explozibililor sau substantelor toxice (otravuri). Zonele unde se aplica astfel de pescuit sunt distruse intr-un timp scurt, regenerarea acestora devine imposibila.

Resursa piscicol oceanic este inegal distribuit, existnd zone cu o productivitate piscicol extrem de ridicat i zone fr valoare economic. Modul n care aceast resurs este exploatat variaz n limite largi: sunt regiuni care au fost att de neraional exploatate n trecut, nct potenialul lor piscicol a fost distrus. Altele sunt nc suprapescuite, doar 25% sunt subexploatate sau exploatate moderat.[2]Resursele oceanice exploatate rational, ar oferi beneficii de durata umanitatii in acest scop ar putea fi adoptate urmatoarele masuri: Stabilirea limitei de regenerare a efectivului speciilor de hidrobionti; Implementarea pescuitului durabil a resurselor piscicole si capturarea in limita de regenerare a celorlalte specii acvatice; Impunerea amenzilor considerabile in cazul exploatarii peste limita de regenerare; Interzicerea suprapescuitului, pescuitului de biomasa, pescuitului Malthusian; etc.

Supraexploatarea soluluiParticularitatile solului il fac deosebit fata de restul factorilor de mediu. El serveste drept suport si mediu de viata pentru diverse organisme. Continutul solului in humus permite realizarea principalelor legaturi in lanturile trofice ale ciclului biologic al elementelor , de la sinteza materiei organice pina la produsel mineralizarii acestuia. Solul este implicat in toate procesele biogeochimice ciclice care contribuie la asigurarea si intretinerea vietii pe terra.Datorita capacitatii de a intretine viata plantelor, solul constituie principalul mijloc de productie agricola,dar existenta si dezvoltarea societatii umane vor fi conditionate inca multa vreme de abundenta si calitatea plantelor superioare terestre, care trebuie sa asigure oamenilor hrana si materii prime pentru imbracaminte, adapost, medicamente si alte cerinte. Eroziunea solului este un fenomen care se produce in mod natural. Dar, pe solurile bine protejate de vegetatia neperturbata, refacerea solului echilibreaza eroziunea lui. Cind activitatea normala a covorului vegetal este perturbata, eroziunea devine mai intensa decit regenerarea si in consecinta solul degradeaza. Dereglarea acestui echilibru de multe este o urmare a exploatarii nerationala si supraexploatarea solului.[4]Procesul de refacere a solului este unul foarte lent. Chiar si in conditiile acoperirii suficiente cu vegetatie pentru formarea unui strat de 3 cm sol sunt necesare 3-4 secole.supraexploatarea resurselor funciare

Terenurile agricole sunt o comoara pentru societatea umana. Dezvoltarea agriculturii a contribuit enorm la evolutia omului, asigurind populatia cu hrana. Pe fondul cresterii numarului efectivului uman si cresterii cerintei de hrana agricultura a suferit o serie de schimbari, au fost marite arealele considerate terenuri agricole agricultura de extensie, insa aceasta nu a adus rezultatele asteptate, astfel s-a trecut de la agricultura extensiva la una intensiva. Chimizarea complexa urmareste asigurarea complete cu elemente nutritive a plantelor, protejarea acestora de atacul bolilor si daunatorilor duce insa la exploatarea pe de alt parte, protejarea acestora de atacul bolilor i duntorilor, duce la supraexploatarea fondului funciar .Consecina supraexploatrii este srcirea solului n substane nutritive i poluarea. La acestea se adaug vnturile puternice i precipitaiile bogate din unii ani, care marcheaz o degradare important a solurilor; anual sunt scoase din circuitul agricol mari suprafee de teren.

Pentru conservarea resurselor funciare este absolut necesara Aplicarea principiului durabilitatii in agricultura; Utilizarea rationala a pesticidelor si insecticidelor; Aplicarea rotatiei culturilor pentru mentinerea sau imbunatatirea fertilitatii solului; Ingrasamintele utilizate sa fie in pare parte naturale; Reducerea dozelor de ingrasaminte chimice; etc.

defrisarea padurilorPe linga alte resurse naturale un loc aparte pentru dezvoltarea societatii umane il are resursa forestiera. Se estimeaza ca padurile au acoperit in preistorie mai mult de 40% din suprafata uscatului. Astazi suprafata acoperita de paduri s-a redus cu o treime. n Marea Britanie de exemplu, majoritatea pdurilor naturale cu suprafee mari, continue, au fost deja defriate din secolul 13. n Germania, defririle accelerate au impus adoptarea de msuri drastice de protecie din secolul 16. Padurile au multiple functii ecologice si o deosebita valoare economica, datorita masei lemnoase exploatabile si specilor de animale pe care le populeaza. Reducerea suprafetei padurilor aafectat si fauna acesteia.Pe linga acestea exploatarea nerationala a padurilor are un impact extrem de negativ asupra solurilor. Prin taierea si eroziunea padurilor se reduce densitatea vegetatiei si cantitatea de elemente nutritive existente in sistem. Se evidentiaza cresterea spalarii substantelor nutritive prin ploi si prin eroziunea solului. Eroziunea este o forma de degradare a solului si a rocilor efectuata prin desprinderea particulelor neconsolidate si indepartarea lor prin actiunea ploilor, a inghetului, vantului.[5]Masuri de protectie aplicate pentru conservarea resurselor forestiere sunt: Utilizarea rationala a lemnului; Innoirea padurilor; Aplicarea amenzilor in marimi considerabile pentru defrisarea ilegala a padurilor; Stabilirea texelor pentru consumul padurilor; etc.

desertificareaOmul nu a participat la aparitia deserturilor, insa a contribuit active la extinderea acestora. In prezent deserturile depasesc o treime din uscat, cu 26% mai mult decit in trecutul indepartatIn fiecare an 6 milioane de hectare de terenuri productive sunt predate definitiv desertului. Desertificarea poate fi cauzata de pasunatul excesiv, defrisarea padurilor, exploatarea intensiva a terenurilor agricole. Etapele desertificarii :1. Padure 2. Vegetatie ierboasa3. Teren agricol4. Eroziunea solului5. Desert

Marea tragedie a inaintarii desertului este ca afecteaza indeosebi populatiile aflate la limita de supravietuire. Pentru aceste tari, agricultura este principala ocupatie, sursa de venit si de produs national brut, iar inaintarea desertului are pentru ele consecinte catastrofale, care duc uneori la foamete, la tulburari sociale, la exodul rural si aparitia asazisilor refugiati ecologici.[5]Din cele expuse mai sus observam ca solul are intr-adevar o importanta colosala pentru viata. Exploatarea incorecta si irationala a cestuia se va rasfringe indiscutabil atit asupra mediului cit si asupra omului. Desi solurile sunt incluse in categria resurselor regenerabile capacitatea acestora de reinoire este un proces foarte indelungat, nu puem fi siguri ca este suficient pentru a combate efectul picaturii de apa. Ca si in cazul celorlalte resurse exploatarea solului ar trebui sa se bazeze pe principiul durabilitatii. In scopul conservarii solului ar trebui aplicate urmatoarele masuri: Reinoirea padurilor si stoparea defrisarii acestora; Reducerea eroziunii solurilor; Prevenirea suprapasunatului; Reducerea exploatarii intensive a resurselor funciare; Cercetarea metodelor si tehnologiilor de combatere a inaintarii deserturilor si regenerarii mediilor ce au devenit desert; etc.

Supraexploatarea florei si faunei terestreFactorul antropic are o actiune negativa nu doar a resurselor oceanice ci si a celor terestre. Disparitia sau scaderea pna la un nivel critic al speciilor, local sau pe tot arealul lor, se datoreaza adesea supraexploatarii lor (vnatoare, pescuit, suprapasunat) dar de multe ori este consecinta distrugerii habitatului lor, n care caz sunt afectate numeroase specii. Actiunile irationale si agresive a societatii umane asupra mediului natural au dus la reducerea esentiala a potentialului genetic al biosferei. De multe ori efectele sunt greu sesizabile pentru moment si trec neobservate, alteori afecteaza interesele economice ale omului, iar n unele mprejurari, cnd afecteaza biocenoze ntregi, pot fi de-a dreptul catastrofale pentru existenta populatiilor umane, din zonele respective. Au disparut cca 311 specii de vertebrate, din acest total 82% au disparut n ultimele trei secole. Evaluari aproximative arata ca circa 20.000 specii de plante si zeci de mii de specii de animale sunt amenintate cu extinctie completa. De asemenea, este remarcabil ca, de cele mai multe ori nu stim aproape nimic despre implicatiile genetice, ecologice, evolutive si economice ale disparitiei unei altei specii dect atunci cnd aceasta afecteaza n mod evident interesele noastre In Europa, echilibrul ecologic a fost afectat prin disparitia bourului, bizonului european, a caprei alpine, zimbrului, antilopei de stepa, marmotei alpine. Unele specii s-au redus numeric ca rasul, capra neagra, zaganul, vulturul plesuv sur, vulturul plesuv negru, dropia, cocosul de mesteacan.In Asia speciile de asin persan, rinocerul asiatic, ursul de bambus si-au redus numarul lor pana la 200 exemplare, cu un areal de 1300km2.In Africa, au disparut antilopa africana, rinocerul alb din savana raurilor Zambezi si Orange, cerbul de Barbaria, zebra quagga, iar turmele de bivoli, antilope, elefanti, zebre, girafe si lei, existente in sudul Saharei si-au redus mult efectivele.Notoriu este faptul ca multe din speciile de animale sunt vinate nu in calitate de hrana ci pentru blana pretioasa.Speciile de plante ajung sa fie dedicate disparitiei in urma consumului excesiv de catre animale sau colectarea in numar mare a indivizilor unei specii in scopuri comerciale.

Fauna si flora terrei este ceea ce o face atit de deosebita si colorata prin diversitate. Pentru a mentine aceasta resursa importanta pentru viata inclusive cea umana este necesar de aplica urmatoarele masuri : Excluderea braconajului; Interzicerea vinatului pentru blana; Sanctionarea dura in capturarii braconierilor; Sanctionarea dura a comercializarii plantelor si blanurilor animalelor pe cale de disparitie; Impunere taxelor considerabile cumparatorilor de blanuri; etc

Sugestii proprii Odata cu aparitia omului viata pe Terra a capatat ireversibil un alt sens. Omul a luptat cu conditiile mediului astfel a ajuns de la supus la cel ce supune. Evolutia umana s-a rasfrins asupra mediul in care acesta isi desfasura activitatea si nu a avut urmari pozitive. La inceput impactul a fost neglijabil dar odata cu cresterea efectivului s-a intensificat cererea de resurse si poluarea cu deseuri ramase in urma cnsumurilor acestora cauzind o degradare masiva a mediului natural.Deteriorarea mediului inconjurator este o problema importanta pentru viitor daca mai este loc sa fie unul. Din pacate, omul in goana dupa putere ignora cu aroganta aceasta problema. Chiar daca nu vrem sa recunoastem, toti dam o mina de ajutor degradarii naturii.Totalitatea factorilor de mediu influenteaza si creaza conditiile necesare pentru activitatea si dezvoltarea umanitatii. Utilizarea rationala a resurselor de mediu ar permite pastrarea echilibrului dintre structurile acestuia si prin urmare mentinerea cu succes a vietii. Omul insa nu se multumeste cu ce are ci se avinta spe agonisirea a mai multor averi- suntem lacomi si orbi. In agonia pentru comfort si bunuri neglijam sursa vietii si nimic nu valoreaza cit aceasta. Am ajuns sa ne confruntam cu probleme de ordin fara precedente : lipsa apei potabile in mai multe colturi ale planetei, saracia, epuizarea unor surse vitale, razboaie, foamete, distrugerea ecosistemelor naturale pe suprafete largi, aparitia noilor boli. Desi aceste consecinte nu sunt intotdeauna legate intre ele, indiscutabil ele nu reprezinta nimic altceva decit reflectia utilizarii nerationale a resurselor naturale Odata cu cresterea numarului de indivizi a populatiei umane si a dezvoltarii tehnologice, tipul si amplitudinea modificarilor provocate de om au crescut . Extinderea in spatiu a sistemului socio-economic uman a facut ca impactul activitatilor sale sa se manifeste la nivelul ecosferei. Daca pina nu demult , numarul de ecosisteme dominate de specia umana se rezuma in principal la agroecosisteme, ecosisteme rurale si urbane, in prezent termenul se poate aplica, intr-o masura mai mare sau mai mica, tuturor sistemelor ecologice componente ale ecosferei.Dupa cum am mentionat mai sus rolul prncipal in deteriorarea mediului ii revine exploatarii nerationale a resurselor in special supraexploatarii acestora. Supraexploatarea este benefica pe termen scurt pentru economia unui stat insa consecintele acesteia intotdeauna aduc mai multe daune decit beneficiile obtinute deoarece mediul in urma acestor actiuni de exploatare agresive de cele mai multe ori este deteriorat ireversibil-niciodata nu va mai fi padurea sau lacul ce a fost, nu ne va ma bucura privirea o pasare sau o floare...Construind fabrici si uzine , ridicind orase, dezvoltind transprturi si arme, taind paduri pentru lemn si marirea suprafetelor agricole, extragind si folosind la maxim resursele mineraliere si combustibili omul prin natura sa de consumator a stricat echilibrul normal a mediului natural asa incit si-a pus singur existenta in pericol. Dupa parea mea insusi poluarea cu deseuri reprezinta o forma a supraexploatarii spatiului, aerului si apei . Ne taiem singuri creanga pe care stam. Scuipam in fintina din care bem apa si majoritatea o fac cu ignoranta si la maxim. Nepasarea ne va duce la moarte sigura numai trecerea la dezvoltarea durabila si la egalarea conditiilor tuturor oamenilor vom putea atinge succesul unei vieti implinite.In acest context umanitatea a ajuns la momentul cind trebuia sa intreprinda masuri urgente pentru a dilua influenta sa distrugatoare asupra mediului, aducerea si mentinerea acestuia in limitele echilibrului dintre factorii ce-l compun.

ConcluziiPrincipalele cauze care provoaca deteriorarea mediului sunt : cererea sporita de resurse naturale, stimulata de cresterea exponential a populatiei umane si de cresterea economica. De exemplu, daca n 1950 existau 53 de milioane de automobile (aproximativ unul la 50 de locuitori) in 1995 numarul a ajuns la 500 de milioane (adica aproximativ unul la 10- 12 locuitori). incapacitatea populatiei de a aprecia consecintele pe termen lung a activitatilor sale, frecvent datorita ignorantei; incapacitatea pietelor economice de a recunoaste valoarea reala a capitalului natural si de a estima valoare sa la nivel local incapacitatea factorilor de decizie de a reglementa utilizarea componentelor ecosferei in functie de schimbarile ierarhiei de valori umane si de atitudinile culturale; incapacitatea politicilor guvernamentale de a frina si stopa supraexploatarea capitalului natural;

cresterea ratei migratiilor umane (atit de la sat la oras cit si intre tari si continente) si a comertului international.Supraexploatarea are un efect dublu insa urmarile ei sunt grave atit pentru mediu cit si pentru viata omeneasca. Acest tip de folosire a resurselor naturale nu este rational si de durata. De regula, supraexploatarea mediului are atit efecte imediate cit si intirziate insa inevitabil efectul provocat este unul negativ.Populatia lumii este in continua crestere, aproximativ 40-50% din teritoriul locuibil a fost transformat sau degradat prin activitatea umana; aproximativ 74% din zonele de pescuit marine sunt supraexploatate sau epuizate; permanent oamenii se ciocnesc cu noi probleme in privinta resurselor si cu noi boli. Alarma suna de ceva timp daca vom continua sa ignoram consecintele utilizarii nerationale a resurselor naturale vom semna in tacere si ignoranta sentinta de moarte a planetei. Pentru ca Pamantul sa ramana o planeta vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii. Iar picatura de apa ce o pot oferi oamenii mediului ar trebui sa devina picatura ce anuta ploaia in desert.

Bibliografie

Deseurile si mediul , ghid ecologic scolar vol II D.Dinu V.Sandu brasov 2006 [1]Dan COGLNICEANU biologie ecoogie si protectia mediului 2007 [2]

http://www.crispedia.ro/Supraexploatarea_resurselor_naturale[3]http://informatii-pretioase.ro/rolul-solului-ca-factor-de-mediu/ [4]http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/Deteriorarea-ecosistemelor84.php[5]

3